Zonele Libere – Instrumente Importante de Promovare a Comertului Exterior
CUPRINS
Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)
1.1. Scurt istoric al zonelor libere
1.2. Conceptul de zonă liberă
1.3. Principalele caracteristici ale ZEL
1.4. Terminologia și clasificarea zonelor libere
1.4.1. Terminologia zonelor libere
1.4.2. Clasificarea zonelor libere
1.5. Distribuția ZEL pe mapamond la sfârșitul a sec. XX – începutul sec.XXI
1.5.1. ZEL din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare europene
1.5.2. ZEL din țările asiatice în curs de dezvoltare
1.6. Obiectivele, avantajele și eficiența ZEL
Cap. II PROMOVAREA EXPORTURILOR ROMÂNEȘTI PRIN INTERMEDIUL ZONELOR LIBERE
2.1. Istoricul zonelor libere din România
2.2 Posibilități de dezvoltare a zonelor libere din România în vederea promovării exporturilor prin atragerea de capitaluri străine
2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere în România
2.2.2. Cadrul juridic și facilitățile acordate investitorilor străini
2.3. Documentația privind aprobarea regimului de zonă liberă în România
2.4. Principalele caracteristici ale zonelor libere din România.
2.5. Rolul ZEL în dezvoltarea comerțului exterior al României
2.6. Avantajele oferite de ZEL în România
2.6.1. Avantajele oferite de zonele libere până în prezent
2.6.2. Problemele cu care se confruntă zonele libere în prezent
Cap. III ACTUALELE ZONE LIBERE DIN ROMÂNIA
3.1. Zona Liberă Sulina
3.2. Zona Liberă Constanța – Sud și Zona Liberă Basarabi
3.3. Zona Liberă Brăila
3.4. Zona Liberă Giurgiu
3.5. Zona Liberă Curtici – Arad
3.6. Proiecte de creare a noi ZEL
3.6.1. Înființarea de noi ZEL pe teritoriul României
3.6.2. Posibilitatea creării zonelor libere la granița cu Republica Moldova
Cap. IV STUDIU DE CAZ: ZONA LIBERĂ GALAȚI
4.1. Scurt istoric al zonei libere Galați
4.2. Zona liberă Galați în prezent
4.3. Avantajele oferite de zona liberă Galați
4.4. Studiu de caz: S.C. Caridio Trade S.R.L.
Cap. V CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)
O zonă de liber schimb este un ansamblu geografic și economic în care nu există nici un obstacol al schimburilor de mărfuri și servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate să fie considerată ca un prim pas spre unificarea economică a regiunii respective.
Prin zonă economică liberă se desemnează un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei țări sau în zona de frontieră a două sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe și restricții vamale obișnuite altfel.
Din punct de vedere al macroeconomiei zona liberă reprezintă “un port, aeroport sau o parte din teritoriul național în care comerțul este liberalizat prin desființarea oricăror restricții cantitative sau taxe vamale”.
Din punct de vedere juridic zona de comerț liber este o “formă caracteristică de integrare economică ce se concretizează în acordul dintre statele membre de a înlătura diversele bariere tarifare și netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”.
Unii specialiști subliniază că zona liberă este cea mai completă formă a regimurilor vamale suspensive, o enclavă a teritoriului unei țări, unde mărfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export și unde există o serie de facilități cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia consideră zona de liber schimb un panaceu economic universal.
În concluzie, putem spune că zona economică liberă (ZEL) este o regiune geografică aparținând uneia sau mai multor țări, în care relațiile economice se dezvoltă fără nici un fel de îngrădiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizată cu scopul de a favoriza dezvoltarea și integrarea economică în zona respectivă. Aceste zone mai sunt denumite și zone de comerț liber, de inițiativă liberă, de prelucrare a produselor de export, zonă fără taxe vamale, zonă liberă industrială etc.
În afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventă și crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca în China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internaționale”(cum ar fi cea propusă de Suedia între Marea Nordului și Marea Neagră), unele dintre ele întinzându-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericană sau asiatică a liberului schimb.
Scurt istoric al zonelor libere
Încă de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datată. Primul port liber la Marea Mediterană, Cartagina, este menționat încă din anul 814 î.e.n. Zone libere comerciale au existat în China, Grecia, Roma Antică, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii și a Feniciei.
Aproape 70 orașe din nordul Europei, aflate la încrucișarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oraș liber pentru comerțul cu mărfuri încă din sec. XIII, toate fiind cuprinse în Liga Hanseatică.
Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) și Livorno(1696). Sec. XVIII și XIX cunosc o adevărată proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). În Franța, Marsilia este declarat porto-franco în timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar în 1860 este declarată zonă liberă Haute-Savoie. La sfârșitul sec. XIX Italia declară Genova zonă liberă, Danemarca – Copenhaga, iar Grecia – Salonicul.
Cele mai multe zone libere au fost realizate în sec. XX, când sunt încheiate și primele acorduri de comerț liber între state.
Regimul de zonă liberă în porturile românești are o veche tradiție. Se atestă în 1834 orașul Galați – port liber, în 1866 orașul Brăila – zonă liberă, iar între 1870 și 1931 a funcționat în regim de zonă liberă portul Sulina.
Scopul înființării zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investițiilor de capital străin și de a dezvolta un sector de producție orientat spre export.
Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste și Genova. Acest regulament face referire la următoarele avantaje ale ZEL:
Reexportarea mărfurilor străine fără restricții vamale;
Condiționarea mărfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calității, culorii etc.;
Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din străinătate;
Depozitarea fără limită de timp a unor mărfuri în antrepozitele respective.
Conceptul de zonă liberă
Zona liberă reprezintă cea mai complexă formă a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se prevede că într-o zonă liberă bine delimitată a teritoriului național să poată fi introduse mărfuri în vederea prelucrării și comercializării lor, pe terțe piețe, fără aplicarea restricțiilor tarifare și netarifare ale regimului vamal în comparație cu teritoriul național, corespunzător spațiului rezervat zonei vamale libere.
Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru țările ce intenționează să dezvolte un sector de producție orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativă și tehnică necesară pentru a dezvolta un sistem național care să permită exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor și materialelor.
În practica internațională, facilităților de natură vamală le sunt asociate facilități de natură fiscală. Accesul liber al mărfurilor în zonă, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat în zonă, reprezintă premise favorabile atragerii de capital străin în zona liberă. Acestea sunt condiții necesare stimulării investițiilor străine, nu însă și suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe lângă facilitățile acordate zonei libere, trebuie să existe condiții avantajoase combinării capitalului cu ceilalți factori de producție(forța de muncă, materii prime), precum și o infrastructură corespunzătoare.
Experiența zonelor libere la nivel mondial a demonstrat că un element care frânează lansarea și ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerată a profitului lor spre activitatea de depozitare, în defavoarea activităților de prelucrare industrială orientate spre export. Prezentarea ZEL ca “depozite glorificate” se dovedește un deserviciu alături de frapanta similitudine a avantajelor comerciale și financiare oferite:
Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import în zonă, cu condiția reexportării acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea în afara teritoriului vamal național, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare;
Concesii tarifare la prestările de servicii și acordarea de asistență financiară.
Se consideră că au supraviețuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor inițiale oferite s-au orientat cu consecvență spre dezvoltarea activităților de prelucrare pentru export. Pe de altă parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai în măsura în care serviciile oferite prin structura organizatorică existentă au fost menținute prin calitate, operativitate și selectivitate la nivelul de creștere a cerințelor utilizatorilor acestor zone.
Conceptul de zonă liberă a fost modificat și ajustat în multe moduri. Promovarea comerțului a determinat întotdeauna crearea unui cadru fizic sigur și a unui set de legi și de reguli pentru tranzacționarea afacerilor. Fără acestea, costul și riscurile ar face comerțul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje:
Îmbunătățirea comunicațiilor;
Noile forme de organizații de afaceri facilitează creșterea comerțului prin reducerea incertitudinii în tranzacții;
Regulamentele comerciale și taxele pe importuri, pe de altă parte, au un impact negativ asupra comerțului.
Principalele caracteristici ale ZEL
Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri și servicii, la “crearea”, dar și la “devierea” de comerț, la liberalizarea schimburilor de mărfuri și servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt:
Amplasamentul zonei libere;
Statutul juridic și legislația din cadrul ei;
Obiectul de lucru;
Activitatea;
Administrarea.
Amplasamentul sau așezarea geografică este principalul factor care determină apariția și dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regulă restrâns la o suprafață de teren, limitată de frontiere naturale sau artificiale și situată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export și import. Panama și Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situații ideale pentru comoditatea transporturilor și comunicațiilor. Chiar și Elveția, care aproape în întregul ei este o zonă liberă, deși nu are ieșire la mare, posedă în schimb mijloace de transport și comunicare excelente, terestre și aeriene.
Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi și diferite acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat și fără restricții de cantitate, cu condiția ca acestea să nu fie prohibite de legislația țării respective.
Abordarea legislației și conținutul legii ZEL depinde de obiectivele ei și de gruparea responsabilă cu inițierea și dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru mărfuri exceptate de la plata tarifelor aflate în tranzit. Inițiativa dezvoltării venea din partea unei autorități portuare sau din partea unei agenții similare, sau din partea autorității municipale în jurisdicția căreia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comerțului și Dezvoltării avea un interes scăzut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major într-un asemenea proiect era administrația vamală, care dorea să se asigure că nu existau mărfuri exceptate de plata taxelor, care să intre ilegal pe piața locală. Multe din legislațiile zoteristici ale ZEL sunt:
Amplasamentul zonei libere;
Statutul juridic și legislația din cadrul ei;
Obiectul de lucru;
Activitatea;
Administrarea.
Amplasamentul sau așezarea geografică este principalul factor care determină apariția și dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regulă restrâns la o suprafață de teren, limitată de frontiere naturale sau artificiale și situată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export și import. Panama și Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situații ideale pentru comoditatea transporturilor și comunicațiilor. Chiar și Elveția, care aproape în întregul ei este o zonă liberă, deși nu are ieșire la mare, posedă în schimb mijloace de transport și comunicare excelente, terestre și aeriene.
Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi și diferite acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat și fără restricții de cantitate, cu condiția ca acestea să nu fie prohibite de legislația țării respective.
Abordarea legislației și conținutul legii ZEL depinde de obiectivele ei și de gruparea responsabilă cu inițierea și dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru mărfuri exceptate de la plata tarifelor aflate în tranzit. Inițiativa dezvoltării venea din partea unei autorități portuare sau din partea unei agenții similare, sau din partea autorității municipale în jurisdicția căreia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comerțului și Dezvoltării avea un interes scăzut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major într-un asemenea proiect era administrația vamală, care dorea să se asigure că nu existau mărfuri exceptate de plata taxelor, care să intre ilegal pe piața locală. Multe din legislațiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.
Cel mai adesea legea prevedea ca:
Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale să fie autorizate de administrația vamală.
Licența(autorizația) să fie acordată fie unei autorități portuare, fie unui operator de depozitare, fie autorității municipale.
Operatorul să fie subiectul unor condiții de operare stricte, elaborate de administrația vamală.
În timpul activității să fie prezent un funcționar vamal.
Activitatea de producție să fie interzisă.
Magazinele și depozitele să fie antrepozite vamale.
În general, scopul legii este “de a asigura înființarea, controlul și conducerea zonelor libere și problemele legate de acestea”. Legea desemnează un ministru cu responsabilitate integrală asupra zonei libere. Această lege nu trebuie să specifice detaliat toate tipurile de activități ce se pot desfășura în zona liberă. Se va acorda o libertate de acțiune mare autorității pertinente. Totuși ea poate conține unele criterii de evaluare a proiectelor. Toți operatorii din zonă vor primi licențe din partea ministrului sau autorității zonei libere.
Obiectul de lucru al zonei îl constituie mărfurile care port fi introduse în cadrul acesteia, în special reexportul, în scopul unor prelucrări din care să rezulte alte mărfuri pentru export.
Activitatea în cadrul zonei include o gamă variată de operațiuni la care sunt supuse mărfurile. Cele mai frecvente activități întreprinse sunt:
Activități de restaurare a mărfii:
Cântărire
Sortare
Asamblare(combinare)
Ambalare
Depozitare
Activități industriale:
Prelucrare(activă sau pasivă)
Fabricare
Producție
Transformare
Activități comerciale(marcare) și comercializare
Activități de cercetare și transfer de tehnologie
Operațiuni de tranzit și reexport.
Administrarea activității zonei revine, de regulă, unui organ specializat – Administrația(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de funcționare emise în baza legislației specifice instituite de autoritățile țării de reședință. În cazul unor țări în care funcționează mai multe zone libere există un organism național cu rol de “Autoritate” pentru fiecare zonă aparte. Formele organizatorice ale “Autorităților” sunt relativ diversificate ca de altfel și competențele lor.
Diferite agenții guvernamentale, cele mai importante fiind administrațiile vamale, Ministerul și/sau Agenția responsabilă de dezvoltarea ZEL, organizația responsabilă cu planificarea fizică și controlul mediului înconjurător au rolul de a promova și controla promovarea și dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule și aranjamente pentru a cuprinde diferite agenții:
La Shannon în Irlanda, o corporație guvernamentală se ocupă cu dezvoltarea ZEL și evaluează cererile investitorilor. Ministrul ce răspunde de acest lucru eliberează licențe pe baza recomandărilor corporației. Vama operează independent. Municipalitatea răspunde de planificarea fizică și controlul mediului înconjurător. Cele trei organizații cooperează pe baze legale și ca agenții independente.
În estul Asiei s-a înființat o agenție de administrare puternică, având cumulate responsabilitățile privitoare la licențe, dezvoltarea și conducerea zonei.
Mexic sau Maurițius nu au o administrație oficială. În Maurițius investitorii solicită statutul ZEL Ministrului Comerțului și Industriei.
O administrație vamală eficientă și relativ onestă este importantă, astfel aceasta asigură investitorilor lucrul independent. În alte cazuri administrația zonei poate primi rolul de supervizor al vămii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administrația vamală poate fi creată ca un compartiment al ZEL, dacă este necesar. Vama poate fi implicată de la început în realizarea proiectării ZEL, inclusiv în ceea ce privește legislația. Personalul vamal al zonei trebuie să beneficieze de o pregătire specială. Poziția lor tradițională este de a preveni contrabanda sau importurile fără documente adecvate în timp ce accentul în ZEL trebuie pus pe rapiditatea mișcării mărfurilor.
1.4. Terminologia și clasificarea zonelor libere
Dezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovații instituționale care s-au răspândit pe scena economică mondială la sfârșitul sec. XX. La începutul anului 1989, peste 200 de zone erau în funcțiune în lumea în curs de dezvoltare, peste 100 erau în construcție și aproape 50 erau în faza de planificare. Numărul total de angajați în cele 200 de zone operaționale era de peste 1,5 milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numărul muncitorilor în zonele libere era între 2,5 și 3 milioane. Exporturile din zonele țărilor în curs de dezvoltare sunt în prezent de peste 15 miliarde $ USD și până la sfârșitul deceniului acesta se prognozează că vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD.
1.4.1. Terminologia zonelor libere
Un studiu recent prezintă 23 de termeni pentru a descrie zonele libere și conceptele legate de acestea.
Terminologia este extraordinar de diversă, există în prezent cel puțin 20 de termeni diferiți pentru a descrie ceea ce cunoaștem sub denumirea de zone economice libere. Aceasta reflectă faptul că orice inovație industrială, tehnologică sau socială, necesită inovații lingvistice și terminologice corespunzătoare. Nomenclatura variată se confirmă și prin faptul că zona liberă, pe măsură ce se maturizează și devine mai mult difuzată pe plan intern și internațional, achiziționează în întregime noi trăsături sau se dezvoltă în direcții neanticipate.
Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupați în funcție de activitățile desfășurate în cadrul lor(Anexa 1). Dintre acești termeni, cei mai populari sunt:
Port liber
Zonă de comerț liber(FTZ)
Zonă comercială străină
Zonă prelucrătoare de export(EPZ)
Zonă economică specială(SEZ)
Zonă liberă
Port liber = Free Port
Acesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se referă la zone înființate de puteri coloniale și industriale pe rute comerciale majore, în sec. XVIII și XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat în anul 814 î.e.n. Au urmat multe altele, printre care și Gibralatar(1705), Aden, Singapore și Hong Kong, toate înființate în sec. XIX. În Africa, francezii au făcut din Djibouti un important port liber și centru comercial. După ce Canalul de Suez a fost deschis, în anul 1864, Port Said a devenit unul din cele mai active porturi ale lumii. În Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru comercial major și port liber. În Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam și Hamburg, ambele dezvoltându-se la sfârșitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber și îl are și astăzi. Rotterdam nu are acest statut, dar există tranzit de mărfuri care pot fi depozitate liber, fără plăți și cu un minimum de formalități oficiale vamale în antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova și Trieste, au o istorie mergând până în Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre și Marsilia, sunt de dată mai recentă.
Zonă de comerț liber = Free Trade Zone
Acest termen se referă la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare și la alte intersecții de transport majore( în principal șosele și căi ferate). Aceste suprafețe pot fi de la minimagazine de tranzit – la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate și controlate de către administrația vamală. În interiorul zonei pot fi depozitate, împachetate și transbordate mărfuri fără plata taxelor vamale. Accentul în aceste zone este pus pe comerț și transbordare. Spre exemplu:
Portul Karachi are o mică zonă de tranzit pentru a depozita mărfuri destinate Afganistanului.
Calcutta are o facilitate similară pentru a găzdui importurile nepaleze.
Alte zone, cum ar fi Singapore și Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de distribuție și comerț.
Zonă comercială străină = Foreign Trade Zone
Acest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. În prezent sunt peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite, mărfurile pot fi depozitate sau prelucrate în FTZ, înainte de a fi importate în SUA. Peste 75% din bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate piețelor SUA. Plățile sunt făcute pentru asemenea mărfuri la momentul importului din zonă în SUA.
Zonă de prelucrare și export = Export Procesing Zone
Conceptul a fost dezvoltat în jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este:
Un parc industrial care însumează 40-80 ha;
Înconjurat de un gard;
Controlat de administrația vămilor și/sau de către autoritatea EPZ;
Un loc unde investitorii pot importa echipamente și materiale fără plata taxelor vamale, pot procesa materiale și apoi exporta produsul finit.
Problema vânzărilor pe piața locală, a comerțului dintre EPZ și economia locală a rămas importantă întotdeauna. În ultimul timp EPZ-urile s-au împrăștiat rapid prin Asia de Est și de Sud, Africa, Insulele Caraibe și America Centrală. Un număr de țări din Europa de Vest, incluzând Franța și Regatul Unit, au îmbrățișat și ele această idee. Acum, multe din țările ex-socialiste din Europa și Asia, ca și multe țări din Africa și America de Sud, examinează acest concept.
Zonă economică specială = Special Economic Zone
Termenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea în China în perioada anilor 1970-1980. Recent termenul a fost folosit în legătură cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est.
Răspunsul investitorilor străini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitivă. În anii 1980 au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori străini(în majoritate “joint ventures”). Suma investițiilor depășea 30 miliarde $ SUA. În prezent, în China, mai mult de 50% din investitori sunt străini, dintre care 20% sunt din SUA și 15% sunt din Japonia.
Guvernul Republicii Koreene din anii ’80 a dezvoltat planuri de înființare a unei SEZ în nordul țării, la Rajin/Sonbong.
În Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru înființarea SEZ-urilor. Ideea este de a dezvolta suprafețe limitate geografic, ca centre pentru investițiile străine sau locale orientate spre export. Zonele ar trebui să aibă o infrastructură bună, un cadru de reglementări legale simplu și o serie de servicii de sprijin “orientate spre domeniul afacerilor”.
În Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru înființarea unui SEZ la Mielec cu scopul de a reface numărul de locuri de muncă pierdute ca urmare a desființării fabricii de aparate de zbor(după căderea U.R.S.S.) prin noi activități, care să poată utiliza forța de muncă calificată și serviciile specializate. În România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Federația Rusă și într-un număr de state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar finalizate.
Zonă liberă = Free Zone
Termenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucrătoare de export și la zonele speciale în ansamblu.
1.4.2. Clasificarea zonelor libere
În diferite studii efectuate de cercetătorii în domeniu pot fi găsite mai multe clasificări ale zonelor libere. Dacă ar fi să le cumulăm, am obține următoarea clasificare, în funcție de criteriile:
În funcție de mărime, zonele libere se clasifică în:
Foarte mici, până la 10 ha(exemplu: Singapore – 4 ha, insula Man – 8 ha);
Mici, până la 100 ha(exemplu: Baguio în insulele Filipine – 62 ha, Curacao în Antilele Olandeze – 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru – 80 ha);
Mijlocii, între 101-300 ha(exemplu: Panama – 110 ha, Mactan, insulele Filipine – 119 ha, Shannon, port + aeroport în Irlanda – 120 ha, Monrovia, Liberia – 200 ha, insulele Bahamas – 220 ha, golful Aqaba, Iordania – 300 ha);
Mari, între 301-1000 ha;
Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine – 1300 ha).
În funcție de tipul operațiunilor executate:
“teritorii libere” ale căror funcții se limitează la operațiunile de păstrare, sortare, împachetare, transbordare, fără o prelucrare suplimentară a mărfurilor:
porturi libere franco(PF)
aeroporturi libere(AL)
perimetre libere(free perimeter-PL)
zonă de tranzit(ZT)
zone în care se desfășoară și o activitate productivă, de prelucrare primară sau secundară a mărfurilor depozitate:
zone prelucrătoare de export(ZPE)
zone de promovare a investițiilor(ZPI)
zone libere comerciale(ZLC)
În funcție de influența la nivelul economiei naționale respective:
Zonă închisă în care activitățile desfășurate nu influențează economia țării aflată în apropiere.
Zonă deschisă sau integrată, care întreține legături economice directe și reciproce cu statul pe teritoriul căruia se află.
În funcție de modul de administrare:
De către organele locale ale puterii de stat abilitate în acest scop
De către statul respectiv.
În funcție de particularitățile organizatorice:
Zone libere de taxe vamale
Zone de comerț liber
zone economice libere etc.
În funcție de natura și importanța facilităților acordate sau după regimul fiscal:
Zone libere – enclave într-un teritoriu vamal național în care mărfurile intră fără formalități vamale.
Zone bancare libere – bănci, care în contextul pieței eurodevizelor sunt scutite de obligația rezervei obligatorii minime a depozitelor în valută.
Zone libere de asigurări – caracterizate prin lipsa reglementărilor pentru anumite tipuri de asigurări.
În funcție de locul de amplasare:
Porturi(fluviale sau maritime)
Aeroporturi
altele
În funcție de integrarea economică aflată în apropiere:
Zona europeană care cuprinde șase mari ZEL:
Larnaca din insula Cipru
Gibraltar
Grecia
Insula Man din Marea Britanie
Shannon din Irlanda
Elveția
Mai sunt cuprinse și zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) și din Estul Europei(România, Iugoslavia, Bulgaria).
Zona asiatică – cuprinde 7 mari ZEL:
Portul Mina Sulman în Bahrein
Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite
Golful Aqaba din Iordania
Hong Kong
Macao
Singapore
Insulele Filipine
Mai trebuie menționată și China cu peste 20 de ZEL-uri și insula Taiwan.
Zona americană – care posedă cinci ZEL-uri:
Curacao + aeroportul Prințesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze
Bahama Mare din insula Bahamas
Freeport din insulele Bermude
Panama
Costa Rica
Zona africană – exemplu: Monrovia(Liberia)
În funcție de destinația mărfurilor:
Zone orientate spre importul de mărfuri(cazul țărilor dezvoltate)
zone orientate spre exportul de mărfuri(cazul țărilor în curs de dezvoltare).
1.5. Distribuția ZEL pe mapamond la sfârșitul a sec. XX – începutul sec.XXI
ZEL-urile sunt instrumente politice proiectate să faciliteze dezvoltarea comerțului internațional și a industriei exportatoare. Este, deci, normal să se aștepte ca aceste zone să se dezvolte și să prospere:
în perioada în care comerțul mondial se extinde;
pe sau aproape de rute ale comerțului internațional(porturi, aeroporturi și autostrăzi).
Asia și zona Pacificului domină clar în categoria zonelor prelucrătoare de export. Este semnificativă extinderea acestui concept în Africa. Este poate surprinzător că doar câteva țări europene au înființat zone prelucrătoare de export, deși acestea sunt considerate, în mod obișnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totuși, există un număr de țări ce au un nivel redus de dezvoltare și au înființat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta și Portugalia.
Creșterea numărului de țări ce au pe teritoriul lor ZEL-uri este prezentată în tabelul nr.1 și nr.2. Reprezentarea grafică a acestei evoluții o găsim în Anexa nr.2.
Tabelul nr.1* – Numărul țărilor cu zone comerciale libere(FTZ).
Tabelul nr.2 – Numărul țărilor cu zone de procesare și export(EPZ).
*Notă: Din cauza datei limitate și a neacceptării generale a definițiilor a ceea ce constituie o zonă, cifrele trebuie privite ca estimări.
Majoritatea actualelor ZEL-uri sunt amplasate în apropierea unor noduri de comunicație terestră, fluvială, maritimă sau aeriană. În cele ce urmează va fi prezentată dispunerea ZEL-urilor pe tipuri de țări(mapamond).
1.5.1. ZEL din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare europene
Europa posedă cele mai vechi și caracteristice ZEL. În Irlanda a fost realizat primul aeroport cu regim vamal complet liberalizat din lume – Shannon, care, prin rețeaua sa de facilități, a făcut ca zona respectivă și portul liber Shannon să înregistreze una din cele mai înalte rate anuale ale profitului(33%-35%) înregistrate în astfel de zone.
La Cardiff, în Scoția, există o ZEL eficientă. Grecia posedă zone libere întinse, prevăzute cu depozite și instalații pentru industria ușoară la Piure și Tessalonic. În Elveția zonele libere sunt mai numeroase decât în orice altă țară de pe mapamond. Pe teritoriul elvețian relativ mic(41293 kmp, din care un sfert este acoperit cu ghețari, lacuri și masive muntoase) există 19 ZEL: 3 la Geneva, 4 la Basel, 2 la Zurich și 2 la St. Margarethen, și câte una în orașele Aarau, Berna, Chiasso, Lausanne, Saint-Gall, Brigue, Buchs și Codenazzo.
În martie 1996, prim-ministrul francez Alain Juppe, a propus crearea unei zone libere în insula Corsica. Programul a fost aprobat și eșalonat pe 5 ani, valorând 600 milioane USD, care vor fi vărsați la bugetul comunitar pentru cele trei tipuri de exonerări ale agenților economici ai insulei:
încetarea prelevării taxelor profesionale
încetarea impozitelor pe beneficii
încetarea taxelor sociale patronale.
Dintre țările central și est-europene, Polonia a decretat portul Szczecin ca ZEL și desfășoară o activitate intensă pentru declararea altor zone libere. În Ungaria, din 1982, statutul de ZEL se acordă întreprinderilor și nu unui anumit teritoriu, cum se obișnuiește de regulă. Budapesta are, de asemenea, o ZEL; orașele Belgrad și Pancevo din fosta Iugoslavie sunt și ele zone libere. Din 1989, Bulgaria a declarat ZEL portul Burgas, Vidin Ruse, Svilengrad, Plovdiv, Dobrotița și Dragoman.
Unele țări dunărene au creat deja o serie de ZEL(Belgrad, Pancevo, Budapesta, Vidin, Ruse, Giurgiu, Constanța). Aceste realizări pledează în favoarea posibilității de a crea, de-a lungul întregului curs al Dunării, zone cu un regim special, care ar putea deveni veriga colaborării și integrării între țările din această parte a continentului. Se studiază, în prezent, propunerea de creare a unor ZEL în statele riverane Mării Negre. O altă idee în acest sens este intenția guvernului Federației Ruse de a crea un cadru favorabil investitorilor străini și de a stabili o zonă de liber schimb cu toate țările din est.
1.5.2. ZEL din țările asiatice în curs de dezvoltare
Pe continentul asiatic, Iordania este țara arabă cu cele mai multe ZEL: Zarka, Ramtha, Aqaba. Portul Aden, principalul oraș al Zemenului a devenit operațional în 1995. În emiratul Sharajah din Emiratele Arabe Unite se construiește cel mai mare port artificial din lume. Din cele 12 zone libere pe care le-au avut insulele Filipine, în 1986 doar trei mai erau operaționale: Bataan, Baguio și Mactan.
Una dintre cele mai importante ZEL asiatice este portul Singapore, care deservește aproape întreg sud-estul Asiei, comerțul de tranzit între Japonia cu America și Europa.
China deține 5 ZEL în care funcționează 5,4 mii obiective cu participare de 9,4 miliarde USD ce produc o zecime din exportul total al țării. Aceste zone asigură promovarea Chinei printre cele 7 puteri industriale ale lumii. Mai mult de 50% din producția lor este vândută pe piața internațională, trata creșterii lor economice este în medie dublă față de rata creșterii naționale.
În insula Taiwan s-a realizat o altă zonă economică specială – Parcul Industriei Științifice de la Honichu. Exemplul Taiwanului a fost urmat și de ceilalți “trei dragoni asiatici”(Coreea de Sud, Hong Kong și Singapore). Se urmărește astfel intensificarea prezenței investitorilor străini într-o regiune ce urmează să devină unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale spațiului Asia – Pacific.
Reprezentanții de la Moscova, Beijing și Phenian au convenit la începutul anului 1994 asupra înființării unei “zone economice internaționale”, ce se întinde pe 10.000kmp.
Una dintre primele zone de comerț liber în țările în curs de dezvoltare a fost Kandla, creată în 1965 în India. În 1975 Monrovia(Liberia) a fost transformată în ZEL, care acoperă 200 ha. ZEL Colon(istmul Panama) este prin dotările sale și rezultatele obținute, printre cele mai complexe și eficace din lume: peste 800 întreprinderi, peste 12.000 lucrători, afaceri de peste 2,5 miliarde USD. În Costa Rica primele ZEL au fost înființate începând cu 1978: Main, Caldero, Cartego. În mai 1994, în Argentina au fost înființate 24 ZEL, în fiecare provincie câte una, la o distanță de 300 km între ele, care reprezintă “adevărații poli ai dezvoltării acestui stat sud-american”.
Putem concluziona, astfel, că la sfârșitul sec. XX, numărul total de ZEL, în țările în curs de dezvoltare, a crescut de la 8 la 70. La granița anilor ’80-’90, 30 de țări în curs de dezvoltare dispuneau de ZEL, iar altele 20 plănuiau sau chiar își înființează 33 de ZEL. În anul 1990, în țările din Asia funcționau circa 20 de zone, în Africa – 6, în America Latină – 20. În prezent, evoluția lor demonstrează deosebita proliferare a ZEL în diversele regiuni în curs de dezvoltare ale planetei.
1.6. Obiectivele, avantajele și eficiența ZEL
Dintre obiectivele strategice ale ZEL în ansamblul economiei naționale(economiei țării gazdă) sunt menționate de regulă:
atragerea de capital și de investitori străini;
creșterea volumului de mărfuri exportate și a calității acestora;
valorificarea mai bună a potențialului uman și absorbția șomajului prin crearea de noi locuri de muncă;
introducerea de noi tehnologii, perfecționate și competitive;
atragerea producătorilor unor mărfuri deficitare pe piața mondială;
valorificarea mai bună a potențialului geografic și economic al zonei;
realizarea unui impact favorabil asupra economiei naționale(a țării gazdă) și regionale.
Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri și servicii, la dezvoltarea comerțului, la liberalizarea schimburilor de mărfuri și servicii. Ele influențează alocarea resurselor și rezultatele activității economice în regiunea în care se află. Teoria comerțului internațional demonstrează că eliminarea barierelor vamale din cadrul ZEL conduce la creșterea schimburilor și specializarea în producție, care au drept consecință prosperitatea colectivității respective. Această situație este ilustrată prin modelul Heckscher-Ohlin.
Grafic nr. 1 – Modelul Heckscher – Ohlin – impactul eliminării barierelor vamale asupra creșterii schimburilor și specializării in producție a ZEL.
Profesorul canadian Herbert G. Grubel apreciază că, din păcate, crearea ZEL atrage după sine efecte care conduc la modificarea modelului amintit.
Reducerea barierelor vamale conduce de regulă la investiții în zona liberă, dar și la costuri de producție suplimentare datorită distanțelor față de piețele de aprovizionare și desfacere. Crearea ZEL este în general un factor de prosperitate și redresare economică regională, prin efectele dinamice și pozitive pe care le antrenează pe plan economic și social.
Unii analiști au observat că ZEL tind să atragă activități industriale ce necesită utilizarea intensivă a resurselor umane numai pentru anumite operațiuni(de exemplu: montarea de piese și subansamble), ceea ce nu contribuie la întărirea legăturilor intersectoriale, element indispensabil oricărei industrializări eficiente; deci ZEL nu constituie decât un element puțin semnificativ pentru politica de industrializare. Pentru țările mici, în curs de dezvoltare, în care piața internă este foarte redusă pentru a alimenta o industrie integrată și diversificată, considerentul major al creării ZEL ar putea fi numărul mai mare de locuri de muncă.
Accesul liber al mărfurilor în ZEL permite atragerea de investiții de capital străin, datorită facilităților respective acordate. Organizarea ZEL are la bază legi și diferite alte acte normative ce stabilesc regulile de înființare, conducere, precum și modul de comunicare cu interiorul și exteriorul țării care le realizează. Pe baza acestor acte juridice este permis accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat și fără restricții de cantitate, cu condiția ca acestea să nu fie prohibite conform legislației țării respective. Mărfurile sunt introduse în interiorul unei ZEL cu scopul prelucrării lor, din care să rezulte alte mărfuri pentru export sau cu scopul reexportului.
În general, mărfurile intrate într-o ZEL sunt supuse unor activități de:
transbordare
transformare
fabricare
tratare
calibrare
administrare
cântărire
sortare
depozitare
ambalare
marcare
stocare
etichetare
expediere etc.
De obicei, mărfurile pot fi depozitate pe timp nelimitat sau pe timp de 12 luni(produsele alimentare) și 18 luni(produsele nealimentare).
ZEL sunt amplasate pe suprafețe de teren care aparțin statului respectiv sau au fost expropriate legal, limitate de frontiere naturale sau artificiale, situate în imediata apropriere a unei căi de transport(nod de cale ferată, port fluvial sau maritim, aeroport) și prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri. Pe glob, distanța medie de ZEL față de centrul capitalei statului respectiv sau față de aeroportul cel mai apropiat este de 9-11 km.
Totodată, se impune precizarea clară a particularităților ZEL:
secretul operațiunilor bancare și financiare;
societățile(bancare, financiare, maritime, de asigurări, comerciale etc.) care o desăvârșesc;
cheltuielile financiare necesare pentru realizarea infrastructurii specifice.
Pe baza unui sondaj efectuat într-un număr de ZEL ale planetei, rezultă că decizia firmelor de o investiție în ZEL este influențată în cea mai mare parte de următorii factori:
stabilitatea politică, economică și monetară;
infrastructura zonei;
resursele umane disponibile și ieftine;
stimulentele și concesiile acordate de organizatorii zonei.
Firmele străine acordă o importanță mai mică următoarelor aspecte:
capacitatea de absorbție a țării gazdă;
posibilitatea pregătirii resurselor umane în țara gazdă;
experiența locală în domeniul tehnologiilor de vârf;
asistența acordată de țara gazdă la elaborarea studiilor de fezabilitate;
asistența guvernului la alegerea partenerilor din societățile mixte.
La constituirea unei ZEL, țara gazdă face diverse investiții, a căror valoare nu poate fi recuperată în timp scurt. Profitul firmelor străine este, de cele mai multe ori, repatriat și nu reinvestit local. Încasările din export ale țării gazdă reprezintă în majoritatea ZEL 20-40% din valoarea totală a exporturilor acestora. Rezultă că o mare parte din valoarea exporturilor ZEL se transferă în afară. Ponderea importurilor în desfășurarea activităților ZEL este variabilă și depinde de gradul de integrare a ZEL în economia națională respectivă, uneori putând ajunge până la 30% din totalul cheltuielilor inițiale de constituire.
Din partea care rămâne economiei locale, majoritatea de 70% reprezintă valoarea salariilor primite de personalul local și până la 25% taxe plătite de firmele străine pentru teren, clădiri, servicii, taxe favorizante pentru investitori. Veniturile provenite din intrări de mărfuri de proveniență locală sunt în general foarte mici.
Ponderea câștigului net al țării gazdă în valoarea exporturilor nu depășește în medie 25%. Contribuția veniturilor țării gazdă în exporturile unei ZEL este în medie 1-2%, adică extrem de modestă. Determinarea venitului net în valută rezultat din funcționarea ZEL trebuie să ia în considerare, în afară de cheltuielile de promovare și valoarea subvențiilor și stimulentelor financiare și fiscale oferite.
Luarea în considerare a intereselor economice ale țării gazdă este cu atât mai greu de realizat, cu cât ZEL evoluează rareori conform planului stabilit inițial. Succesul lor constă nu atât în potențialul inițial, cât și în flexibilitatea funcționării lor ulterioare și în realizarea unei competitivități ridicate comparativ cu alte zone.
Este posibil ca avantajele reale ale zonei să nu corespundă cu cele prevăzute. Un exemplu ar fi cel legat de ocuparea resurselor umane și reducerea astfel a șomajului care poate să fie nesemnificativă pe ansamblul țării gazdă. Un alt exemplu este marcat de performanța exportului net al zonei șu nu de cea a exportului total care depinde de compatibilitatea între necesitățile zonei și posibilitățile țării gazdă de a oferi mărfuri pentru prelucrare.
Riscul și incertitudinea în funcționarea ZEL sunt de regulă mai mari decât în cazul proiectelor convenționale de dezvoltare industrială. Riscul în acest caz își are originea în lipsa posibilităților de control al deciziilor firmelor străine, în interdependența între zonă și mediul extern ce poate modifica condițiile inițiale. Riscul este sporit și de concurența dintre companiile transnaționale, de ritmul accelerat al progresului tehnic, de fluctuațiile monetare, de schimbările de tendință în comerțul internațional cu mărfuri și servicii și în orientarea investițiilor. Din toate aceste puncte de vedere, ZEL este bine să fie considerată, încă din faza de proiect, ca o formă tranzitorie și complementară de dezvoltare și nu ca scop în sine.
După experiența în timp și spațiu realizată în ZEL, cel mai important avantaj al activităților desfășurate constă în scutirea de impozit pe venitul obținut din operațiunile desfășurate în interiorul ZEL. Perioada minimă este de 5 ani, iar cea maximă de 20 de ani, pentru care se acordă scutiri de impozit. Se mai practică reducerile asupra impozitului pe venit, reducerea totală sau parțială de la impozitare a beneficiilor reinvestite (de regulă, 5 ani), iar investitorii străini sunt scutiți de plata impozitului pe proprietate, a impozitului pe circulație etc.
Alte avantaje importante oferite de ZEL constau în:
importul de mărfuri cu scutire de taxă vamală;
anularea controlului asupra prețului;
angajarea liberă a forței de muncă;
oferirea unor avantaje suplimentare privind mărimea chiriei solicitate, stabilirea termenelor de plată etc.
În unele zone, pentru atragerea de capital străin nu se efectuează controlul asupra schimbului valutar, iar operațiunile valutare se realizează la cursurile pieței libere. Toate operațiunile de export – import, inclusiv cu producătorii naționali, se efectuează în valută liber convertibilă. Prestările legate de aprovizionarea cu apă și energie, transporturile, telecomunicațiile sunt efectuate pe bază de taxe mai avantajoase.
Eficiența economică a ZEL constă în creșteri valorice și în volum ale activităților economice, introducerea unor tehnologii moderne, dezvoltarea operațiunilor de import și export, producerea unor mărfuri în condiții mai avantajoase. ZEL permit formalități administrative reduse, costuri reduse pentru depozitare, absența contingentărilor la export și import, absența controlului asupra schimburilor valutare, precum și a unor imobilizări de capital în taxe vamale, repatrierea profiturilor.
Așezarea geografică este principalul factor care determină apariția și dezvoltarea unei ZEL. Panama și Hong Kong sunt exemple perfecte ale unei situații ideale pentru comoditatea transporturilor și comunicațiilor. Chiar și Elveția, care aproape în întregul e este o zonă liberă, deși nu are ieșire la mare, posedă în schimb mijloace de transport și comunicare excelente, terestre și aeriene.
Avantajele economice rezultate din crearea ZEL presupun cu necesitate o integrare treptată în programul de dezvoltare a economiei țării gazdă. Cele mai importante avantaje urmărite de economia locală prin crearea unei ZEL integrată în programul de dezvoltare al țării respective derivă din atragerea de capital străin, modernizarea economiei cu noi tehnologii, creșterea exporturilor și generarea de încasări în valută.
ZEL reprezintă un mijloc real de atragere a capitalurilor străine numai dacă legislația lor este permisivă și încurajează acest fapt. Concurența între țările gazdă pentru a atrage investitori străini în ZEL este puternică și există o tendință de a le asigura acestora tot mai multe stimulente fiscale și financiare. În ultimul timp se observă că oferirea de cât mai multe stimulente referitoare la reduceri de taxe ori la concesii nu mai este foarte agreată; mai atrăgătoare pentru firmele străine este posibilitatea finanțării locale cu dobânzi moderate.
Activitatea ZEL se manifestă și în asigurarea unei cât mai mari autonomii administrative și absența birocrației, considerată de investitori un obstacol serios în derularea operațiunilor. Avantajele și eficiența demonstrată de ZEL fac din acestea un factor propice de realizare a integrării economice. Interesele diferiților parteneri economici influențează însă produsul.
Studii de specialitate au demonstrat că în ultimii ani, contribuția investitorilor străini, în ZEL, la creșterea în valută a țării gazdă nu a fost semnificativă. Acest fapt se datorează lipsei de complexitate a industriilor abordate care nu necesită investirea unui capital important și care se bazează în cea mai mare parte pe procese de muncă intensivă.
În cea mai mare parte a ZEL s-s demonstrat că realizarea de legături cu economia țării gazdă este complexă și dificilă. În ultimii ani se manifestă tendința ca ZEL să constituie o enclavă de superioritate tehnologică față de economia țării gazdă. Un mijloc de contracarare a acestei tendințe negative, și deci de integrare a zonei în economia locală, este participarea națională și internațională prin intermediul societăților mixte(în prezent, pe plan mondial, circa o treime din ZEL sunt constituite ca societăți mixte).
Analizând funcționarea ZEL, principalele dezavantaje constatate sunt:
funcționarea unor societăți care fac investiții mici în zonă, obținând în schimb o rată mare a profitului;
posibilitatea introducerii unor produse nocive;
protecția socială și salariul plătit sunt de regulă mei reduse decât în țara gazdă;
riscul nerecuperării investițiilor efectuate de țara gazdă etc.
Cap. II PROMOVAREA EXPORTURILOR ROMÂNEȘTI PRIN INTERMEDIUL ZONELOR LIBERE
2.1. Istoricul zonelor libere din România
Regimul de zonă liberă în porturile românești are o veche tradiție, începuturile situându-se imediat după pacea de la Adrianopol, când au fost restituite Principatelor Românești teritoriile raitelor turcești de la Dunăre și a început constituirea porturilor dunărene.
Astfel, în anul 1834, domnitorul Moldovei Mihail Sturdza, decretează orașul Galați – port liber; Tulcea este declarată ca port liber în 1880-1881; iar Constanța – în 1880-1883. La 13 ianuarie 1836, prin porunca de înființare a zonei libere Brăila a domnitorului Alexandru Ghica, se stabilesc următoarele măsuri:
Tot orașul Brăila, împreună cu portul, pe un teritoriu înconjurat de șanțuri, era declarat loc de antrepozitare.
Orice mărfuri îngăduite la import, intrate peste graniță, pentru consumația locuitorilor din acest oraș sau pentru a fi reexportate pe Dunăre, erau scutite de taxe vamale.
Se plăteau taxe vamale numai la mărfurile străine care intrau din acest oraș pe teritoriul țării.
După opinia unor cercetători în domeniu, legalizarea primelor zone libere în porturile menționate a avut ca scop, în primul rând, facilitarea aprovizionării din aceste porturi și din orașele respective, precum și dezvoltarea comerțului care rămăsese în urmă datorită ocupației turcești până la pacea de la Adrianopol(1829).
Din exemplul orașului Brăila rezultă că noțiunii de zonă liberă i s-s dat o interpretare mai largă, în sensul că, în zona liberă a fost cuprins întregul oraș și s-s permis importul cu scutire de taxe vamale, inclusiv pentru bunurile destinate consumului populației, cu scopul de a îmbunătăți situația acesteia, după ocupația turcească. Înconjurarea orașului cu un șanț pentru delimitarea zonei libere apare ca o măsură menită să împiedice contrabanda de mărfuri și să asigure taxele vamale la intrarea mărfurilor în zonă, măsură ce se practică și în prezent de unele țări în zonele libere, prin construirea de ziduri păzite și căi de acces controlate.
De remarcat că pentru popularizarea avantajelor oferite de zona liberă Brăila, guvernul muntean, la 19 februarie 1866, s-s adresat Consulatului Greciei cu o notă prin care s-au arătat facilitățile și scopul zonei libere și s-a solicitat publicarea măsurilor luate spre interesul comercianților greci care făceau comerț cu Principatul Munteniei.
Datorită faptului că veniturile vămilor orașelor Galați și Brăila scăzuseră simțitor, la 15 iunie 1874 se hotărăște desființarea lor prin legea vamală votată în acel an și înființarea antrepozitelor pentru mărfurile străine, sub control vamal. Dar dispozițiile acestei legi nu au putut fi aplicate imediat, cele două porturi continuând să funcționeze cu acest statut până în anul 1883. Importanța economică a zonelor libere Brăila și Galați s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate de Germania și Austro-Ungaria, care obținuseră prin convenții speciale liberalizarea exportului mărfurilor lor pe întreg teritoriul românesc, în dauna mărfurilor provenite din Anglia și aliații acesteia, printre care și Turcia.
Problema înființării din nou a zonei libere în portul Brăila s-a mai pus în anul 1930, mai ales, pentru a activiza importul și a dezvolta o serie de activități specifice zonei libere, ținând seama că în această perioadă există în docuri un excedent de instalații portuare ce nu era utilizat corespunzător.
Astfel, la 31 martie 1931 s-a realizat legea “pentru completarea legii de creare a Regiei Autonome a porturilor și căilor pe apă” prin care se autoriza această Regie să exploateze docurile din Brăila ca zonă liberă. Pe baza ei s-a trecut la elaborarea unui Regulament care prevedea înființarea unui Consiliu local de exploatare. Potrivit prevederilor Regulamentului, avantajele zonei libere erau următoarele:
Se permitea reexportarea mărfurilor străine fără restricții vamale;
Mărfurile puteau fi condiționate în zonă prin schimbarea ambalajului, formei, calității, culorii, prin amestecare etc, după cerințele pieței de străinătate.
Fabricarea fără taxe vamale a oricăror produse din materii prime sau semifabricate aduse din străinătate, precum și folosirea materialelor de proveniență străină în șantierele navale.
Înmagazinarea fără limită a mărfurilor străine.
Cu toate că s-a creat zona liberă în portul Brăila, legea în cauză a apărut prea târziu, după ce țările din Europa de Nord și Centrală și-au găsit deja bazele pentru antrepozitare în vechile porturi europene. De asemenea, legea vămilor din 1933 nu a reluat prevederile legii din 1931, astfel că regimul de zonă liberă Brăila nu putea fi aplicat. Însă, este de menționat faptul că, drept urmare a creșterii traficului, în special în porturile Galați și Brăila, care au beneficiat de o perioadă mai mare de regim vamal liberalizat, schimbul de mărfuri a cunoscut o creștere simțitoare, permițând efectuarea de investiții care s-au materializat în construcții, dotări și amenajări portuare importante. În același timp a crescut și tranzitul de mărfuri, porturile Brăila și Galați devenind, prin intermediul Dunării, o poartă a Europei pentru mărfurile exportate din țările din Bazinul Mediteranean.
La 29 aprilie 1870, în cadrul Comisiei Europene a Dunării, se declară că Sulina devine porto-franco, regim ce se menține până în 1913. Acest lucru este motivat de mai multe cauze:
Poziția geografică favorabilă portului, situat în Delta Dunării;
Necesitatea dezvoltării comerțului după ocupația turcească;
Aprovizionarea mai bună a populației și dezvoltarea economică a acestei zone.
Legalizarea regimului de porto-franco a determinat o dezvoltare rapidă a orașului Sulina, care devine, în scurt timp, un centru comercial important. Numărul navelor sosite pentru a opera în acest port a sporit simțitor, iar formele comerciale practicate au devenit și mai numeroase.
Ca urmare a creșterii traficului, schimbul de mărfuri a cunoscut o dezvoltare simțitoare, permițând efectuarea unor dotări și amenajări portuare importante, care au fost impuse de creșterea numărului navelor ce acostau în port și de creșterea capacității acestora, determinate de progresul tehnic. În același timp, a crescut tranzitul de mărfuri, portul Sulina devenind și din acest punct de vedere foarte important.
Dar, ca și în cazul porturilor Galați și Brăila, importanța economică a portului Sulina s-a redus treptat și ca urmare a presiunilor Germaniei și Austro-Ungariei, s-a restrâns activitatea în zonă, ajungându-se până la desființarea sa.
De fapt, desființarea regimului de porturi libere a avut ca urmare o perioadă de regres economic pentru toate orașele respective și a dus la creșterea nemulțumirii negustorilor care se ocupau cu operații de comerț exterior. Aceștia au încercat pe diferite căi să introducă regimul de porto-franco pentru porturile românești de pe Dunăre, astfel că în anul 1894 s-a pus din nou în discuție înființarea de porturi libere.
În anul 1903, la un Congres al Camerelor de Comerț s-a hotărât reluarea studierii reînființării porturilor libere în România. În mai 1904, la Galați, s-a dezbătut și s-a votat moțiunea în care se cerea reînființarea zonelor libere. Porturile respective urmau sa fie considerate ca teritorii extravamale, în care mărfurile sosite pe apă puteau intra și ieși libere de orice taxă, în afara taxelor de cheiaj.
În anii următori s-au prezentat diferite proiecte de lege pentru zonele libere și organizarea porturilor pe teritoriul țării noastre, fără să fi avut un rezultat concret. Astfel, în 1910, s-a votat de către Senat un proiect de lege pentru încurajarea industriei naționale, care prevedea și înființarea de teritorii libere în porturile Brăila, Galați și Constanța, pentru a înlesni condiționarea mărfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate. În proiect se prevedea și crearea de fabrici pe teritoriile libere, dar el nu s-a mai supus votului în Camera Deputaților, și astfel, nu i s-a dat curs.
Abia în 1929 a fost votată, de ambele camere ale Parlamentului, Legea pentru zonele libere ale cărei 29 articole pot fi considerate actuale chiar și azi, când este valabilă și se aplică în acest sens Legea nr.84/1992(cu excepția facilitaților de natură fiscală).
2.2 Posibilități de dezvoltare a zonelor libere din România în vederea promovării exporturilor prin atragerea de capitaluri străine
2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere în România
În ceea ce privește amplasarea zonelor libere în România, sunt considerate oportun următoarele zone:
Constanța Sud – Agigea
Canalul Dunăre – Marea Neagră(subzona 1-Basarab, subzona 2-Megidia)
Aeroportul Internațional Otopeni
Galați
Brăila
Sulina
Giurgiu
Se au în vedere aceste orașe ținând cont de următorii factori:
Rețeaua de transport feroviară și auto este relativ densă și bine reprezentată, fapt dovedit și de intensul trafic de mărfuri atât la export, cât și în tranzitul internațional;
Rețeaua aeriană densă și având în vedere unele aeroporturi care permit aterizarea unor avioane de mare capacitate, posibilitatea efectuării unor curse “charter pasager”,de marfă și conexiunile care se pot realiza cu capitala țării precum și cu alte orașe;
Agenții Romtrans și eventualii agenți economici care acționează ca expeditor și transportor internațional, precum și vămile care asigură aplicarea regimului vamal al României.
Oportunitatea constituirii unei zone vamale libere este favorizată de principalul factor de producție avantajos – forța de muncă calificată pentru activitățile industriei prelucrătoare. Nivelul de calificare și disciplina, precum și salariile mici comparativ cu piața internațională a forței de muncă sunt de natură să stimuleze investitorii străini dacă acestora li se acordă facilitățile uzuale zonei libere care operează pe plan internațional.
Stimularea activității comerciale și industriale prin crearea facilităților de zonă vamală liberă este benefică economiei naționale atât prin creșterea încasărilor valutare, cât și prin valorificarea superioară a principalului factor de producție abundent – forța de muncă – și atragerea unor tehnologii și echipamente industriale de înalt randament. Industria regimului de zonă liberă și administrarea acesteia printr-un management adecvat ar stimula interesele firmelor comerciale. Valorificând structurile industriale existente, ar fi deosebit de avantajos pentru economia națională ca aceste zone libere să se orienteze cu prioritate pentru atragerea investițiilor unor firme prestigioase care operează în domeniul electronicii și microelectronicii. Acesta ar prezenta avantajul “absorbirii” din mers a unor tehnologii de vârf de către unitățile economice românești. Concomitent, s-ar putea avea în vedere crearea cu capital străin sau mixt a unor noi structuri de producție axate pe tehnologii de vârf orientate spre reexport, în mod deosebi în domeniul bunurilor industriale și agroalimentare de larg consum.
Dintre avantajele oferite de România investitorului extern, prin zonele libere, se pot menționa:
O poziție geografică favorabilă pe plan european, îndeosebi pentru regiunile europene fără ieșire la mare(susul Germaniei) și pentru cele din Africa de Sud și Orientul Îndepărtat(exemplu: japonezii sunt atrași de porturi pentru a investi în unități de prelucrare a peștelui, un lanț de cazinouri pe litoral, producția și comerțul cu vin și mobilă, producția de marmură românească; coreenii au manifestat interes ferm față de zona liberă din apropierea localității Turnu Severin, regiune favorabilă pentru producția de mărfuri ce urmează a fi exportate în țările de amonte).
Este de remarcat faptul că zona liberă din spațiul portuar Constanța – Sud va constitui unul dintre cele mai importante centre de transbordare a containerelor, având o capacitate de 700.000 de containere pe an.
Legătura directă pe care canalul Dunăre – Main – Rhin o va realiza între Marea Neagră și Marea Nordului, va face din canalul respectiv un pol de gravitație în peisajul economic românesc. În aceste condiții, România beneficiind de calea navigabilă dunăreană, devine o poartă importantă către Orientul Apropiat și, în același timp, asigură accesul spre Europa Centrală.
Pentru firmele care folosesc calea de navigație Dunăre – Rhin, crearea unui punct propriu de transbordare în portul modern Constanța – Sud le-ar asigura un avantaj major ( exemplu: firma austriacă VOEST Alpine care a participat la modernizarea vechiului port și-a manifestat deja interesul pentru un astfel de punct de transbordare).
Existența unor capacități industriale disponibile.
O piață internă cu o capacitate de absorbție importantă(mai mare decât a majorității țărilor vecine).
Forța de muncă competentă, disponibilă la costuri mai reduse.
Mărfurile importate sau exportate de către concesionar și care nu sunt destinate pieței române, nu fac obiectul taxelor vamale, nici a altor impozite.
Dintre aspectele care tind să frâneze crearea și dezvoltarea favorabilă a ZEL în România se pot aminti:
Unele obstacole birocratice;
Infrastructura insuficientă și neadecvată(telecomunicații, utilități, depozite frigorifice), infrastructura generală necorespunzătoare, condițiile insuficiente pentru cazarea și deservirea lucrătorilor străini și a familiilor lor.
Din analiza principalelor curente de schimb din această regiune, în care este situată țara noastră, rezultă că dacă România nu va face tot posibilul pentru a atrage fluxurile însemnate de investiții, de mărfuri și de servicii din Europa, acestea ne vor ocoli.
În prezent, cele mai multe zone libere românești sunt profilate pe activitatea de transport. În zonele libere din perimetrul portuar Galați și Brăila se manifestă interesul întreprinderilor ucrainene și ruse. Există deja o linie ferată cu ecartament mărit(specific fostei U.R.S.S.) care ajunge până aproape de Galați și care ar putea fi prelungită, fără mari cheltuieli, încă 30 km până la Brăila. Singura zonă de pe malul Dunării, care este profilată pe producție și montaj, este cea de lângă Turnu Severin.
În legătură cu acest aspect, ar trebui menționate unele căi de abordare a problemelor mai importante pentru România, și anume cele privind finanțarea și administrarea ZEL.
Realizarea unei zone libere impune investiții substanțiale, al căror volum inițial(ce trebuie efectuat, în principal de țara gazdă) se situează, în medie, la 5000 USD/loc de muncă și se derulează pe o perioadă de 5-10 ani. Atragerea unei investiții străine însemnate este posibilă numai după acest interval.
În România, la finanțarea zonelor libere se folosesc, pe lângă sursele interne, și cele externe, printre care:
Concesionarea administrării ZEL unor societăți comerciale de stat sau private;
Implicarea unor organisme financiare internaționale(BERD) sau a unor instituții financiare guvernamentale(Banca Greciei);
Participarea la capital a investitorilor potențiali în zona liberă, care pot deveni ei înșiși acționari.
Atât finanțarea realizării ZEL, cât și a activității ulterioare a întreprinderilor din zonă, pot fi facilitate de:
Înființarea unui centru de investiții off – shore;
Operațiuni de conversie a datoriei externe în participații la capitalul social;
Operațiuni neparticipative: contracte de management, leasing, franchising, subcontractare, asistență tehnică.
În ceea ce privește organizarea și administrarea, cele mai importante aspecte sunt următoarele:
Este necesar un mecanism de evaluare și ajustare permanentă a procesului de dezvoltare a ZEL;
Este preferabilă întocmirea unui nucleu de dispoziții privitoare la activitatea ZEL, la care să se adauge prevederile specifice fiecărei zone;
Este recomandabilă utilizarea unor aranjamente pentru participarea sectorului privat, a inițiativelor private de prestări servicii și a sistemului B.O.T.(“build-operate-transfer” prin care o firmă particulară construiește și administrează o rețea, încasează veniturile pe o perioadă dată, în care își recuperează investiția, după care transferă rețeaua statului în care este construită).
De asemenea, este necesar de menționat faptul că stabilizarea situației politice din țara noastră, trecerea la economia de piață(ceea ce implică și schimbarea atitudinii față de risc și de profit) vor constitui un cadru favorabil investițiilor de capital străin în România.
2.2.2. Cadrul juridic și facilitățile acordate investitorilor străini
Legea privind regimul investițiilor străine se dovedește a fi deosebit de stimulativă și avantajoasă pentru întreprinzători, atât prin posibilitățile, prin domeniile nelimitate pe care le deschide, cât și prin caracterul limitat al restricțiilor pe care le impune. Astfel, se pot efectua investiții străine în toate sectoarele de industrie, explorarea și exploatarea resurselor naturale, agricultură, infrastructură și comunicații, construcții civile și industriale, cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, comerț, transporturi, turism, servicii bancare, de asigurări etc.
Cât privește restricțiile, acestea se rezumă la trei condiții care trebuie respectate de către investitori:
Să nu încalce normele de protecție a mediului înconjurător.
Să nu aducă atingerea intereselor de securitate și apărare națională a României.
Să nu dăuneze ordinii publice, sănătății și moralei.
Trebuie menționate problemele pe care trebuie să le cunoască investitorii străini:
Domeniul drepturilor:
Să participe la conducerea și gestionarea investițiilor;
Să înstrăineze drepturile și obligațiile contractuale către alți investitori;
Să transfere în străinătate profiturile ce li se cuvin în valută convertibilă, precum și o cotă din profiturile anuale în lei, care să reprezinte 8-15% din aportul în numerar și în natură vărsat la capitalul social, prin schimb valutar, efectuat de bănci de comerț exterior autorizate, la cursul oficial;
Să transfere în străinătate sumele obținute în valută în urma vânzării acțiunilor, părților sociale, obligațiilor sau a altor efecte de comerț, precum și pe cele rezultate din lichidarea investițiilor;
Să transfere în străinătate, în valută, în trei rate anuale, sumele obținute cu titlul de despăgubire.
Domeniul facilităților:
Sunt scutiți de plata taxelor vamale pentru mașini, utilaje, instalații, echipamente, mijloace de transport și orice alte dotări din import necesare investiției, constituite ca aport la capital al investitorului străin;
Materiile prime, materialele și subansamblele importate în vederea realizării producției sunt scutite de plata taxelor vamale pe o perioadă de doi ani;
Investițiile străine sunt scutite de plata impozitului pe profit pentru perioada de 2-5 ani, în funcție de domeniu;
Impozitul pe profit se reduce cu 50% în cazul în care acesta este utilizat pentru lărgirea și modernizarea bazei tehnico-materiale, a tehnologiilor de fabricație și protejarea mediului înconjurător;
Impozitul pe profit se reduce cu 25% dacă se îndeplinește una din următoarele condiții:
Se asigură din import cel puțin 50% din necesarul de materii prime, energie și combustibil;
Se exportă cel puțin 50% din produsele și serviciile realizate;
Se efectuează în România peste 10% cheltuieli pentru cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și formare profesională;
Se achiziționează din producția internă cel puțin 50% din utilaje și celelalte echipamente necesare investițiilor;
Se creează cel puțin 50 noi locuri de muncă.
Domeniul garanțiilor:
Aceste garanții asigură integritatea și apărarea fondurilor sau bunurilor materiale investite, și anume:
Investițiile străine în România nu pot fi naționalizate, expropriate, rechiziționate sau supuse altor măsuri similare, decât în cazuri de interes public și cu plata unor despăgubiri corespunzătoare valorii investiției;
Dacă investitorul nu acceptă valoarea despăgubirii determinate, aceasta se va stabili la cererea lui pe cale judecătorească;
Investițiile străine beneficiază de regimul juridic stabilit de lege pe întreaga durată de existență;
Investitorii străini beneficiază de regimul juridic stabilit de lege, indiferent de cetățenia sau naționalitatea lor.
În mod normal, acționând în România, societățile cu capital străin obțin o bună parte din profituri în lei. Cum moneda noastră națională nu este convertibilă, investitorilor străini li se dă posibilitatea să transfere peste hotare o parte a profiturilor în lei în valută convertibilă, schimbată oficial, în limitele unor cote, raportate la capitalul social constituit în valută. Întregul mecanism este reglat prin simplul fapt că aceste cote sunt cu atât mai mari, cu cât domeniile în care se fac investițiile prezintă un interes mai mare pentru partea română:
O cotă-parte reprezentând 15% din capitalul social vărsat, pentru investițiile efectuate în domenii de interes deosebit, stabilite prin hotărâri ale guvernului;
O cotă-parte reprezentând 12% din capitalul social vărsat, pentru investițiile efectuate în domeniile explorării și exploatării resurselor naturale, producției industriale, agricole, construcțiilor, comunicațiilor și transporturilor;
O cotă reprezentând 10% din capitalul social vărsat, pentru investițiile efectuate în sectoarele financiar-bancare și de asigurări;
O cotă reprezentând 8% din capitalul social vărsat pentru investițiile efectuate în alte domenii
2.3. Documentația privind aprobarea regimului de zonă liberă în România
Conform Articolului nr.1, Capitolul I din Legea nr.84 din 21 iulie 1992, inițiativa instituirii regimului de zonă liberă aparține autorităților locale – Primărie și Prefectură și ministerelor interesate. Documentația prin care se solicită înființarea zonei libere trebuie să cuprindă:
Studiu de fezabilitate privind oportunitatea instituirii regimului de zonă liberă din următoarele puncte de vedere:
Economic;
Geografic;
Social;
Resurse locale;
Potențiali parteneri și investitori;
Gradul de acoperire a suprafeței viitoarei zone libere, față de cererile agenților economici care solicită să presteze activități specifice, și care ulterior, vor primi licența de lucru(nu toate activitățile sunt specifice zonei, și nu toți pot obține licențe de lucru);
Estimarea cheltuielilor de capital necesare regiei pentru primul an de activitate, cheltuieli ce se vor asigura de la bugetul de stat. În cazul în care nu există acest studiu al necesarului de capital, dosarul va fi respins de Ministerul de Finanțe;
Avantaje obținute prin instituirea unui astfel de regim în perimetrul social.
Stabilirea suprafeței de teren(anexa de plan), poziția geografică și topografică, acces rutier, cale ferată, acces aero, acces naval, suprafață totală, perimetru total. Conform Articolului 3, Capitolul I din Legea nr.84/1992, înaintea începerii oricăror operațiuni, zona liberă va trebui precis delimitată și împrejmuită. Se va stabili amplasamentul părților de intrare și natura lor.
Stabilirea regimului juridic al terenului pe care se instituie regimul de zonă liberă prin documente de proprietate(extras Carte Funciară sau Registru de Cadastru). În funcție de situația terenului, aceste documente vor fi însoțite de avize favorabile ale factorilor de decizie, după cum urmează:
Teren câștigat prin lucrări de îmbunătățire funciare, hidrotehnice și de ameliorații în cadrul unor obiective de investiții;
Avizul proprietarului de teren(organele administrației locale sau titularul de investiție);
Teren aparținând organelor administrațiilor locale(primărie);
Teren cu construcții proprietate privată a unor persoane juridice.
Acordul Prefecturii Județene și a Comisiei Județene privind trecerea în proprietatea privată a orașului a suprafeței de teren vizat pentru zona liberă, prin Ordin Judecătoresc.
Hotărârea Consiliului Local Orășănesc prin care se instituie regimul de zonă liberă, pe baza Ordinului Prefecturii.
Avizul favorabil înființării zonei libere de la Agenția pentru Supravegherea și Protecția Mediului.
Calculul taxelor de protecție pentru scoaterea din circuitul agricol(dacă este cazul) executat de către Oficiul Județean pentru studii Pedologice și Agrochimice Județene.
Avizul de scoatere din producția agricolă vegetală a terenului solicitat pentru zona liberă a Direcției Generale pentru Agricultură și Alimentație Județeană, Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului.
Avizul Comisiei de Organizare și Dezvoltare Urbanistică din Cadrul Consiliului Județean pentru trecerea terenului anexat zonei în proprietatea Administrației Zonei Libere(AZL).
Avizul Ministerului Agriculturii și Alimetației pentru scoaterea terenului din producția agricolă vegetală în condițiile Legii nr.18/1991.
Acordul persoanei juridice proprietare pentru vânzarea către AZL a terenului pe care se găsesc construcțiile. În astfel de cazuri, dacă solicită și obține licența, agentul economic devine locatar sau concesionar și va plăti AZL, fie chirie pe unitatea de suprafață, fie prețul de concesionare stabilit conform procedurii concesionării.
Agenția zonelor libere din Cadrul Ministerului Transporturilor analizează următoarele aspecte:
Amplasamentul zonei;
Regimul juridic al terenului;
Gradul de acoperire al suprafeței viitoarei zone libere față de cererile agenților economici care solicită să presteze activități specifice și care, ulterior, vor primi licența de lucru;
Acordul organelor vamale;
Acordul organelor grănicerești și al poliției de frontieră.
În cazul în care documentația corespunde cerințelor de mai sus, dosarul complet este înaintat spre avizare Consiliului Tehnico – Economic al Ministerului Transporturilor.
2.4. Principalele caracteristici ale zonelor libere din România.
În scopul promovării schimburilor internaționale și al atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale, în porturile maritime și în cele fluviale ale României, de-a lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră, al altor canale navigabile și în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei s-au constituit zone libere. Principalele caracteristici ale ZEL din România sunt:
Amplasamentul
Legislația
Obiectul de lucru
Activitatea
Administrarea și coordonarea activității
Operațiuni și resurse financiare
Amplasamentul
Amplasamentul sau poziționarea geografică este principalul factor care determină apariția și dezvoltarea unei zone libere. Astfel, așezarea geografică favorabilă a contribuit la înființarea zonelor libere românești pe teritorii limitate de frontiere artificiale(drumuri de legătură, canale, imobile, diguri, triaje de cale ferată, drumuri de acces, străzi etc) sau de frontiere naturale(fluviul Dunărea, bazine) și situate în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial – Sulina, Galați, Brăila, Constanța – Sud, aeroport – Otopeni, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export și import.
Legislația
Zonele libere fac parte integrantă din teritoriul statului român, deci li se aplică legislația română în vigoare, dintre care menționăm:
Legea nr.84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor liber;
H.G. nr.682 din 7 octombrie 1994 privind aprobarea Metodologiei pentru concesionarea de terenuri și construcții din zonele libere;
Ordin nr.199 din 29 mai 1995 privind aprobarea instrucțiunilor pentru acordarea licențelor de lucru în zonele libere;
H.G. nr.156 din 22 aprilie 1993 privind instituirea Zonei Libere Sulina și înființarea AZL Sulina;
H.G. nr.410 din 16 august 1993 privind înființarea Zonei Libere Constanța – Sud și a Regiei Autonome AZL Constanța – Sud;
H.G. nr.190 din 26 aprilie 1994 privind înființarea Zonei libere Galați și a Regiei Autonome AZL Galați;
H.G. nr.330 din 22 iunie 1994 privind înființarea Zonei libere Brăila și a Regiei Autonome AZL Brăila;
H.G. nr.788 din 11 noiembrie 1996 privind înființarea Zonei Libere Giurgiu și a Regiei Autonome AZL Giurgiu;
H.G. nr.499 din 8 iunie 1999 privind înființarea Zonei Libere Curtici – Arad și a Regiei Autonome AZL Curtici – Arad;
Legea nr.141 din 24 iulie 1997 privind Codul Vamal al României;
Decizie nr.753 din 4 aprilie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru aplicarea uniformă a reglementărilor vamale și evidența operativă a mărfurilor aflate în zonele libere.
Prin Hotărârea Guvernului de înființare se aprobă regulamentul de organizare și funcționare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare și control, modul de percepere a taxelor și a tarifelor, precum și mijloacele necesare supravegherii vamale și grănicerești.
Obiectul de lucru
Obiectul de lucru al unei zone libere este constituit de mărfurile care sunt introduse pe teritoriul ei, cu scopul de a fi reexportate sau a fi prelucrate pentru a obține alte mărfuri, care să fie la rândul lor exportate. Aceste mărfuri sunt admise pe teritoriul zonelor libere fără restricții privind țara de origine, de proveniență sau de destinație și trebuie să fie însoțite de documentele prevăzute de legislația română și de convențiile internaționale. Totodată, importul lor nu trebuie să fie prohibit pe teritoriul României prin lege sau prin convențiile internaționale la care România este parte.
Activitatea desfășurată în zonele libere românești
Activitățile care se pot efectua în zonele libere românești sunt foarte variate , și anume:
Manipulare, depozitare, sortare și măsurare;
Ambalare, condiționare, prelucrare ți asamblare;
Fabricare, marcare, testare și licitare;
Expertizare, reparare și dezmembrare;
Vânzare – cumpărare;
Organizare de expoziții;
Operațiuni de bursă și financiar-bancare;
Transporturi și expediții interne și internaționale;
Închirierea sau concesionarea clădirilor, spațiilor de depozitare și a celor neamenajate;
Controlul calitativ și cantitativ al mărfurilor;
Navlosirea navelor
Agenturarea și aprovizionarea navelor și a altor mijloace de transport;
Prestări servicii;
alte activități specifice zonelor libere.
Este necesar să menționăm că toate aceste activități pot fi realizate de persoane fizice și persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licențelor eliberate de administrația zonei libere.
În ceea ce privește personalul care își desfășoară activitatea în zonele libere, salariile lor se stabilesc în lei sau în valută și, de asemenea, la stabilirea salariilor nu se aplică sistemul de impozitare suplimentară prevăzut de legislația în vigoare. În zonele libere, personalul străin, stabilit prin convenția părților, poate fi angajat în posturi de conducere și de specialitate, cu respectarea dispozițiilor legale.
Administrarea și coordonarea activității ZEL
Administrarea zonelor libere este realizată de către administrațiile acestora(AZL), care se organizează și funcționează ca regii autonome. Atribuțiile administrației zonei libere se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a zonei libere, aprobat prin Hotărârea Guvernului României. De asemenea, AZL are ca obiect de activitate și exploatarea comercială a teritoriului declarat zonă liberă, organizarea și realizarea tuturor actelor și faptelor de comerț pentru care este obligată să le desfășoare prin regulament. Dintre cele mai importante atribuții ale AZL amintim:
administrarea întregii infrastructuri și suprastructuri din dotarea proprie;
repararea și întreținerea construcțiilor civile;
întreținerea căilor de acces;
înregistrarea situației statistice a datelor de producție și financiare ale tuturor agenților economici care utilizează zona;
avizarea și coordonarea realizării activităților în zona liberă, prin eliberarea de licențe, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, tuturor utilizatorilor zonei libere, în scopul dezvoltării echilibrate a zonei, al evitării concurenței neloiale și al protejării mediului ambiant;
stabilirea tarifelor minime anuale pentru toate activitățile desfășurate în cadrul zonei și a prețurilor pentru mărfurile ce se comercializează;
eliberarea de licențe;
întocmirea și executarea bugetului de venituri și cheltuieli;
organizarea și asigurarea controlului și pazei la porțile de acces și în perimetrul împrejmuit etc.
Coordonarea activității AZL se exercită de către Agenția Zonelor libere din cadrul Ministerului Transporturilor. Ministerul Transporturilor elaborează regulamentul de organizare și funcționare, precum și atribuțiile Agenției Zonelor Libere.
Operațiuni și resurse financiare
Toate operațiunile financiare legate de activitățile desfășurate în zonele libere se fac în valută liber convertibilă acceptată de Banca Națională. Fac excepție operațiunile financiare ce se efectuează în perioada realizării construcțiilor și obiectivelor din zonele libere, care se pot efectua și în lei.
Resursele financiare ale AZL provin din:
taxe pentru licențe de desfășurare de activități;
venituri din aplicarea tarifelor de închiriere și concesionare;
alte venituri.
Nivelul tarifelor pentru închirieri și concesionări se stabilește prin contractele încheiate între administrațiile zonelor libere și persoanele fizice și juridice, române sau străine, care desfășoară activități în zonele libere.
2.5. Rolul ZEL în dezvoltarea comerțului exterior al României
Comerțul exterior al României cuprinde toate bunurile materiale care se schimbă între țara noastră și alte țări, având ca obiect:
importul de mărfuri direct pentru consum;
mărfurile importate scoase din antrepozitele vamale sau zonele libere pentru a fi puse în consum;
exportul de produse naționale;
exportul de mărfuri importate declarate pentru consumul intern;
importurile temporare de bunuri străine pentru prelucrare în interiorul țării(prelucrare activă);
exporturile de produse compensatoare după prelucrarea în țară;
exporturile temporare de bunuri pentru prelucrarea în alte țări(prelucrare pasivă);
importurile de produse compensatoare după prelucrarea în afara țării;
importurile și exporturile de bunuri în leasing financiar.
Exportul românesc realizat în cursul anului 2000 însumează 10.366,5 milioane USD, înregistrând o creștere de 21,9% față de anul 1999. În semestrul I 2001 exportul a fost de 5.697 milioane USD, în creștere cu 15,9% față de semestrul I al anului 2000. Importul realizat în anul 2000 însumează 13.054,5 milioane USD, înregistrând o creștere de 25,6% față de anul 1999. În semestrul I 2001 importul a fost de 7.744 milioane USD, în creștere cu 29,6% față de semestrul I anul 2000.
Relațiile economice și comerciale cu țările vest-europene reprezintă o prioritate a politicii economice externe românești. Schimburile comerciale cu statele membre ale Uniunii Europene(U.E.) reprezintă 60% din totalul schimburilor comerciale ale României. În semestrul I 2001, schimburile comerciale cu statele U.E. au reprezentat 61,1%. Un instrument central al procesului de reformă în comerțul exterior al României îl reprezintă politica de investiții și promovarea investițiilor străine, care să conducă la creșterea capitalului intern/privat, să introducă principiile managementului de tip vestic și un comportament de piață adecvat pe piața autohtonă. România garantează investitorilor străini acces nediscriminatoriu pe piață și în toate domeniile de activitate permise de lege, înființarea de patronale libere, precum și dreptul de proprietate. Principalele avantaje comparative oferite investitorilor străini, precum și celor autohtoni, sunt:
Piața autohtonă(22,43 milioane consumatori), a doua piață ca mărime din Europa Centrală;
Plasarea geografică la intersecția principalelor trasee comerciale tradiționale care oferă acces la o piață de 240 milioane consumatori, pe o rază de 1000 km;
Facilități extinse de navigație maritimă și riverană(Constanța este cel mai mare port la Marea Neagră);
Forța de muncă cu un nivel ridicat de calificare, relativ ieftin salarizată;
O structură industrială diversificată;
O mare varietate de resurse naturale, pământ fertil și un vast potențial turistic;
O legislație ce prevede un câmp larg de oportunități pentru investiții;
Un rol deosebit de important în promovarea și dezvoltarea schimburilor internaționale și în atragerea capitalului străin, de investitori străini și autohtoni, îl joacă zonele libere, create pe teritoriul României în acest scop. Crearea acestor zone economice libere a însemnat pentru țara noastră creșterea volumului schimburilor internaționale, sporirea numărului de investitori și parteneri străini, introducerea de noi tehnologii moderne și mărirea locurilor de muncă.
În cele ce urmează, sunt prezentate date despre evoluția comerțului exterior al României în ultimii ani, precum și partenerii externi ai acesteia, investitori în zonele libere românești.
Din datele de mai sus rezultă că schimburile comerciale ale României cu Germania, al doilea partener comercial după Italia, s-au dezvoltat deosebit de dinamic. La 31 decembrie 2000 volumul schimburilor comerciale a fost de 3550 milioane USD, reprezentând 15,2% din totalul schimburilor comerciale ale țării noastre, iar în 2001 ponderea acestuia este de 15,64%. În prezent, investițiile germane în România sunt estimate la 719,96 milioane USD(dintre care 45% sunt în zonele libere), iar pe teritoriul român 8.453 de firme, din totalul celor străine înregistrate, sunt germane. Aceste fapte demonstrează că România ar dori ca Germania să-i devină partener principal.
Tabel nr.3 – Primele 10 țări partenere la export în mai 2002
Tabel nr.4 – Primele 10 țări partenere la import în mai 2002
Prin urmare, dispariția CAER-ului, războiul din Golf, criza iugoslavă, recesiunea economică pe plan mondial, amânarea acordării de către SUA a clauzei națiunii celei mai favorizate etc. au determinat importante modificări în orientarea geografică a comerțului nostru exterior, principalul partener comercial al României devenind Uniunea Europeană, atât la export, cât și la import. Acest lucru se poate observa și din evoluția exporturilor din zonele libere prezentată în tabelul de mai jos, precum și din reprezentarea grafică a acestuia regăsită în Anexa nr.3.
Tabel nr.5 – Evoluția exporturilor din zonele libere românești pe zone geografice
în perioada 1995-2001(%)
Cât privește orientarea geografică a exportului și importului românesc în primele luni ale anului 2002, se constată o creștere mai accelerată a schimburilor comerciale cu țările din Europa(în special din U.E. și membre CEFTA):
Tabel nr.6 – Exporturile din ZEL românești pe zone geografice în mai 2002
(%)
Tabel nr.7 – Importurile din ZEL românești pe zone geografice în mai 2002
(%)
Reprezentarea grafică a datelor din aceste tabele se poate vedea în Anexa nr.4.
În ceea ce privește structura exporturilor și importurilor promovate în zonele libere, în primele luni ale anului 2002, aceasta este următoarea:
Tabel nr.8 – Structura exportului din zonele libere – mai 2002 – (%)
Tabel nr.9 – Structura importului din zonele libere – mai 2002 – (%)
Din datele de mai sus rezultă că la export , în acest an, predomină produsele industriale reprezentate în special de grupa textilelor, confecțiilor, pielăriei, încălțămintei, de grupa produselor chimice, precum și de grupa produselor metalurgice și a metalelor comune. La import, în acest an, ponderea cea mai mare revine industriei constructoare de mașini, impuse de nevoia retehnologizării, precum și grupei de produse minerale, adică produselor indispensabile pentru funcționarea economiei naționale: combustibil, energie, materii prime pentru industria prelucrătoare.
2.6. Avantajele oferite de ZEL în România
2.6.1. Avantajele oferite de zonele libere până în prezent
Conform celor redate la începutul acestui capitol, zonele libere de pe teritoriul României au fost înființate în vederea promovării schimburilor internaționale și a atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale. În general, investitorii, atât cei străini, cât și cei autohtoni, sunt atrași de avantajele oferite de aceste zone, dintre care menționăm:
O poziție geografică favorabilă pe plan european, îndeosebi pentru regiunile europene fără ieșire la mare și pentru cele din Africa și Orientul Îndepărtat;
Existența unor capacități industriale disponibile;
O piață internă cu o capacitate de absorbție importantă;
Forța de muncă competentă, disponibilă la costuri mai reduse;
Acordarea unor facilități pentru activitățile desfășurate în zonă:
Facilități vamale – scutirea de taxe vamale pentru produsele introduse în zonă;
Facilități fiscale – scutirea de impozit pe profit, plata TVA și a accizelor;
Facilități comerciale – pe teritoriul zonelor libere își pot desfășura activitatea persoane fizice sau juridice române sau străine, care își pot transfera în străinătate profitul, în condițiile legii.
Operațiunile comerciale, industriale și serviciile ce se vor efectua pe teritoriul zonelor libere românești prezintă o serie de avantaje:
Operațiunile comerciale, industriale și serviciile ce se vor efectua în portul liber Sulina prezintă o serie de avnataje :
Pentru țara noastră :
Atragerea și dezvoltarea traficului de tranzit prin România ;
Atragerea capitalului străin, pentru amplasarea unor investiții, prin închirierea pe diferite termene a unorsuprafețe de depozitare, suprafețe de teren, spații pentru diverse activități etc ;
Realizarea unor activități de către firme și organizații economice românești, inclusiv prin construirea de societăți mixte comerciale ;
Manipularea de mărfuri străine și depozitarea lor în magazii și platforme, precum și taxele de manipulare și depozitare, ceea ce conttribuie la creșterea competitivității realizate de țara noastră ;
Folosirea în mai mare măsură a mijloacelor de transport naționale, concomitent cu practicarea unor operațiuni de transport și expediții în cadrul portului liber ;
Realizarea unor stocuri de marfă, necesare economiei naționale, din care să se poată aproviziona consumatorii interni,fără a fi neceasre importuri masive în perioadele când conjunctura pieței externe este nefavorabilă, eliminându-se riscul de a se recurge la importuri prompte prin subfurnizori și evitându-se grevarea bugetului consumatorilor cu plata de sume importante reprezentând taxele vamale.
Pentru exportatori :
Eliminarea obligației de a consemna la vamă contravaloarea taxelor vamale, evitându-se blocarea unor sume importante;
Posibilitatea apropierii mărfurilor de cumpărători și satisfacerea promptă a cerințelor piețelor apropiate;
Vânzarea mărfurilor în perioade conjuncturale optime, ridicând eficiența operațiunilor de export;
Posibilitatea depozitării mărfurilor în incinta portului, fără o limită de timp și de cantități și fără plata taxelor vamale, până în momentul realizării exportului;
Posibilitatea de a organiza magazine – expoziții permanente, special amenajate, în scopul vânzării mărfurilor în țara noastră sau pentru reexportul în alte țări;
Scutirea de impozit pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în portul liber și apoi se reexportă;
Posibilitatea aducerii de diverse mărfuri, părți componente, subansamble din diferite țări pentru a se prelucra avantajos, și apoi efectuarea de reexporturi de produse finite;
Dreptul de a înființa reprezentanțe comerciale, ateliere de înnobilare a mărfurilor, ateliere de montaj proprii etc și alte unități de prestare a unor servicii care ridică eficiența operațiunilor de export ;
Dreptul de a contribui la amenajarea, dotarea, utilarea portului liber pe bază de cooperare, urmând ca investițiile să fie recuperate prin serviciile prestate de administrația portului;
Pentru importatorul care cumpără mărfuri prin intermediul portului liber :
Apropierea mărfurilor de piața proprie ;
Posibilitatea constatării exacte a calității mărfii aduse acasă ;
Posibilitatea de a cumpăra mărfuri care au fost supuse unor operațiuni de triere, sortare, ambalare, marcare, menite să-i sporească valoarea și să o adapteze la cererea clientului intern ;
Posibilitatea de a reexporta diverse cantități de mărfuri fără plata unor taxe vamale, direct din depozitele portului liber ;
Posibilitatera efectuării unor transporturi ritmice, raționale, care să asigure în permanență stocuri minime de mărfuri necesare pentru vânzarea adecvată pe piața internă ;
Posibilitatea de a avea stocuri de mărfuri în apropiere, pentru situațiile cînd conjunctura pieței internaționale este nefavorabilă.
2.6.2. Problemele cu care se confruntă zonele libere în prezent
Prima problemă cu care s-au confruntat zonele libere a intervenit atunci când Direcția Generală a Vămilor a adoptat Decizia nr.753 din 4 aprilie 2001 cu privire la aplicarea uniformă a reglementărilor vamale și evidența operativă a mărfurilor aflate în zonele libere, decizie care elimină practic cea mai mare parte a facilităților acordate zonelor libere. Primii care s-au opus acestei Decizii au fost reprezentanții AZL Brăila, ei reușind să obțină o hotărâre a Curții de Apel care a anulat decizia pentru zona liberă Brăila. Cum însă legislația românească actuală nu prevede generalizarea unei astfel de hotărâri judecătorești la toate zonele libere existente în România, reprezentanții celorlalte zone libere s-au reunit la Sulina, unde au hotărât să demareze o acțiune concentrată în vederea eliminării Deciziei nr.753 și în vederea promovării legislației care privește exclusiv zonele libere.
Tot în vederea stabilizării legislației din acest domeniu, la sfârșitul lunii aprilie 2002, reprezentanții celor șase zone libere românești(Sulina, Galați, Brăila, Giurgiu, Constanța Sud, Curtici-Arad) s-au reunit la Galați. De această dată problema care a intervenit a fost mult mai gravă: limitarea facilităților acordate agenților economici în cadrul zonelor libere și anume, plata impozitului pe profit – 12,5% și plata TVA – 19%. Care a fost motivul pentru care a fost adoptată Legea nr.414 din 26 iunie 2002 și Legea nr.345 din 1 iunie 2002 ? Motivul este simplu: Consiliul Investitorilor Străini (CIS) apreciază progresele recente înregistrate de România în direcția aderării la U.E., totuși consideră acest proces a fi prea lent. De aceea, a lansat o serie de propuneri, printre care și revizuirea legislației fiscale în ceea ce privește nivelul scăzut al taxelor pe profiturile din exporturi și facilitățile acordate zonelor libere de comerț. Ministrul Integrării Europene, doamna Hildegard Puwak, a menționat ca exemplu legislația comunitară, care prevede că toate facilitățile acordate investitorilor în zonele libere sunt temporare, adică acordate pe o perioadă limitată de timp(exemplu: în zona liberă Corsica din Franța, perioada maximă de scutire de la plata impozitului pe profit este de 5 ani, iar în România – scutirea este pe o perioadă nelimitată).
Astfel, autoritățile române au elaborat proiectele de lege prin care “se fac pași importanți” în procesul de armonizare legislativă în conformitate cu cerințele impuse de acquis-ul comunitar, Acordul de Asociere și Programul de Aderare a României la U.E.:
Legea nr.345 din 1 iunie 2002 privind Taxa pe Valoare Adăugată – “în zonele libere se aplică un regim normal de TVA, cu excepția bunurilor străine pentru care legea prevede alte regimuri” ;
Legea nr.414 din 26 iunie 2002 privind Impozitul pe Profit – “agenții economici care își desfășoară activitatea în zonele libere sunt plătitori de impozit pe profit”. Totodată, acest proiect de lege prevede că pentru stimularea exporturilor, facilitățile fiscale existente urmează a fi înlocuite cu măsuri de stimulare prin subvenții acordate pentru acele exporturi, cu valoare nou adăugată crescută.
Aceste proiecte au fost contestate de majoritatea agenților economici și de reprezentanții zonelor libere. Adoptarea lor va avea efecte negative pentru țara noastră. Zona liberă e un potențial extraordinar de atragere a investitorilor, iar cele două legi nu fac decât să-i îndepărteze. Reprezentanții zonelor libere consideră că limitarea facilităților acordate firmelor care operează în zonele libere ar putea costa statul român miliarde de dolari, adică un preț mult mai mare decât avantajele financiare care ar decurge din aderarea la U.E. Autoritățile au propus o soluție: renegocierea contractelor în derulare cu investitorii, în vederea soluționării pe cale amiabilă, dar în nici un caz, investitorii cărora li s-au promis niște facilități și au investit sume foarte mari în zonele libere, nu vor accepta acest lucru, ba mai mult, aceștia amenință că vor da statul în judecată(procese ce ar costa milioane de dolari) sau că vor rezilia contractele(ceea ce înseamnă pierderea unor venituri și investiții considerabile).
Și reprezentanții asociațiilor patronale de export își fac probleme din cauza acestor proiecte de legi. Ei consideră că efectul imediat va fi creșterea economiei subterane, evaziunea fiscală și subevaluarea mărfurilor fiind exemple ale acesteia, în plus, există posibilitatea reducerii numărului de investitori. Prin această măsură se va demonstra că există un colaps, prin incapacitatea colectării taxelor la bugetul de stat, principalul efect fiind reducerea valorii exporturilor, ce va duce la creșterea deficitului comercial. Se vor efectua scumpiri cu 40-45%, ceea ce va determina reducerea cu cel puțin 10% a volumului exporturilor.
Datorită crizei create, a nemulțumirii agenților economici și a reprezentanților zonelor libere, autoritățile au hotărât să negocieze anularea tuturor facilităților din zonele libere pentru anul 2007, când este estimată înfăptuirea aderării la U.E.
Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci soarta actualelor zone libere românești va lua o turnură radicală. Este posibil ca, din cauza taxelor impuse, a incoerenței și a instabilității legislative, zonele libere să piardă contractele pe care le au și potențialii investitori și astfel să se desființeze sau, în cel mai bun caz, să fie transformate în parcuri industriale.
Cap. III ACTUALELE ZONE LIBERE DIN ROMÂNIA
Ideea înființării de zone libere în România a apărut în Parlamentul țării prin deputatul Aristide Dragomir. Această idee a fost contestată la început de unii, dar apreciată de cei mai mulți și a fost transpusă în practică printr-o lege specială, nr.84/1992, și câteva hotărâri ale Guvernului, prin care, în țara noastră au fost reconstituite câteva zone libere(Brăila, Galați, Sulina) sau constituite altele noi(Constanța – Sud, Giurgiu). Acestor zone le-au fost acordate facilități comerciale și financiare, iar administrarea lor a fost realizată de către stat. Guvernul a aprobat o metodologie specifică pentru demararea și desfășurarea activităților, reducând durata necesară elaborării documentațiilor, obținerii acordurilor legale și desfășurării licitațiilor.
În prezent, pe teritoriul României există un număr de 6 zone libere, înființate prin hotărâre de Guvern, în temeiul Legii nr.84/1992 – privind regimul juridic al zonelor libere din România. Scopul înființării lor rezultă din Articolul 1 al Legii nr.84/1992 și este de a promova schimburile internaționale și de a atrage capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale.
Aceste zone sunt:
Zona Liberă Sulina;
Zona Liberă Constanța – Sud și Zona Liberă Basarabi;
Zona Liberă Galați;
Zona Liberă Brăila;
Zona Liberă Giurgiu;
Zona Liberă Curtici – Arad.
3.1. Zona Liberă Sulina
Pe fundalul autorității otomane și a interesului sporit arătat de marile puteri la gura Dunării, în 1853 a fost fondat Comitetul European al Dunării cu cartierul general la Sulina. Acesta a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului pe Dunăre, astfel încât brațul Sulina al Dunării a devenit canal navigabil. În 1860 aici se aflau mai multe consulate – român, turc, francez, german ș.a. La 29 aprilie 1870 “Sublima Poartă” declară în cadrul Comisiei Europene a Dunării(înființată prin tratatul de lșa Paris la 30 martie 1870) că Sulina devine porto – franco, regim care se menține până în 1913 și este favorizat de mai mulți factori:
Poziția geografică favorabilă a portului, situat la vărsarea Dunării în Marea Neagră ;
Necesitatea dezvoltării comerțului, stopat din cauza ocupației otomane ;
Creșterea tranzitului de mărfuri, portul Sulina devenind o poartă a Europei pentru mărfurile exportate din țările din Bazinul Mediteranean și din alte țări.
Ca urmare a evoluției crescătoare a traficului, comerțul a cunoscu o dezvoltare considerabilă, ceea ce a permis efectuarea unor dotări și amenajări portuare importante, care au fost impuse atât de creșterea numărului de nave ce acostau în port, cât și de creșterea capacității acestora, determinate de progresul tehnic. Dezvoltarea constantă a activității comerciale în portul Sulina în perioada 1870 – 1915, concretizată în creșterea numărului de nave și a tonajului mărfurilor operate, este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabelul 9 – Situația navelor sosite în portul Sulina și tonajul mărfurilor operate.
Din tabelul de mai sus putem concluziona că desființarea regimului de porto-franco în cazul Sulinei(1893) a dus la scăderea traficului de nave și de mărfuri, și implicit, la un regres economic pentru oraș și pentru negustorii care se ocupau de operații de comerț exterior. Cu toate că încercările de a reinstaura regimul de porto-franco(1894, 1929, 1930), în 1931 privelegiile de zonă liberă au fost abrogate. Statutul de porto-franco și, respectiv, de zonă liberă, au influențat incontestabil în mod favorabil traficul prin portul Sulina, favorizând dezvoltarea economică a orașului și a comerțului internațional european.
Un pas înainte pe calea promovării scimburilor economice internaționale ale României l-a reprezentat înființarea portului liber Sulina, prin Decretul nr.294 din 5 august 1978. Acest oraș a fost ales datorită următoarelor :
Poziția geografică care furnizează un trafic internațional, maritim și fluvial, de mărfuri de comerț exterior romînești și străine;
Relațiile economice cu mai multe țări din sud – estul Europei, din Orientul Apropiat și Mijlociu;
Posibilitatea dotării cu instalații necesare pentru manipularea și prelucrarea mărfurilor și condițiile satisfăcătoare pentru extinderi ulterioare.
Decretul Consiliuilui de Stat nr.276/21 iulie 1979 stabilește drept obiect de activitate pentru Administrația portului liber Sulina, efectuarea următoarelor operațiuni :
Manipularea, prelucrarea, marcarea, expunerea, testarea, vânzarea-cumpărarea, expertizarea și rapararea de nave, operațiuni financiar-bancare, precum și alte operațiuni specifice zonelor și porturilor libere ;
Prestații portuare și expediții internaționale de mărfuri, agenturarea și aprovizionarea navelor ;
Cooperarea în executarea de lucrări și prestări de servicii pentru firmele și organizațiile economice străine ;
Efectuarea și coordonarea acțiunilor de investiții, avizarea constituirii de societăți mixte, precum și alte forme de cooperare cu partenerii străini în portul liber Sulina.
O condiție esențială a măririi eficienței operațiunilor efectuate în portul liber este promovarea într-o măsură mai mare atât a operațiunilor de import, cât și de export prin camerele de comerț, prin organizarea cooperării cu firmele străine, crearea de societăți comerciale. Pentru creșterea eficienței exportului prin utilizarea portului, este necesar să se folosească condițiile specifice existente pe piața țării noastre, condițiile de tranzit în funcție de modalitatea de transport, felul și cantitatea mărfii, momentele conjuncturale etc.
Putem concluziona că prin Decretul Consiliului de Stat nr.294 / 1978 a fost creat portul liber Sulina și a fost exclus din teritoriul vamal al României.
În deceniul 9 al sec. XX orașul Sulina a obținut statutul de zonă liberă. Zona liberă Sulina a fost înființată prin H.G. nr.156 din 22 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr.108 din 27 mai 1993. Conform acestei hotărâri s-a instituit Zona Liberă Sulina, cu o suprafață de 100,8847 ha, perimetru împrejmuit în care se vor desfășura activitățile specifice regimului de zonă liberă, realizate de agenți economici utilizatori ai Zonei Libere Sulina, cu avizul și pe baza licențelor eliberate de AZL Sulina.
Delimitarea teritorială a zonei libere Sulina
Zona Liberă Sulina cuprinde teritoriile delimitate geografic de următoarele perimetre:
Perimetrul P I: cu o suprafață împrejmuită de 34.894 mp, în care este inclus sediul administrației, având ca vecini:
La nord: Canalul Sulina;
La sud: Spitalul Sulina și drumul de acces la Bazinul Portului de tranzit Sulina;
La vest: sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos Sulina;
La est: Complexul hotelier Sulina.
Perimetrul P II: cu o suprafață neîmprejmuită de 121.500 mp delimitat astfel:
La nord: cu o latură de 275 m perpendiculară pe latura de est a bazinului;
La sud și la est: teritoriul câștigat din mare, ca rezultat al amenajărilor hidrotehnice de la gura Canalului Sulina;
La vest: bazinul Portului de tranzit Sulina.
Perimetrul P III: cu o suprafață de 36.000 mp, din care:
O suprafață de 25.000 mp împrejmuită cu un gard pe latura de sud-vest, pe o lungime de 200 m, și poartă de acces, iar pe celelalte laturi delimitată de apă;
O suprafață de 11.300 mp, neîmprejmuită, delimitată astfel:
La nord: Canalul Sulina;
La sud: pe o latură de 60 m – bazinul Portului de tranzit Sulina în zona malului și limita platformei portuare amenajate;
La est: pe o latură de 220 m – bazinul Portului de tranzit Sulina;
La vest: limita platformei portuare amenajate.
Perimetrul P IV: cu o suprafață neîmprejmuită de 128.703 mp, având lungimea laturilor după cum urmează:
La nord:162 m;
La sud: 228 m;
La est: 65 și 220m;
La vest: 192 și 245 m.
Perimetrul P V: cu o suprafață neîmprejmuită de 306.450 mp.
Perimetrul P VI: cu o suprafață de 330.850 mp, constituită din bazinul maritim al Portului de tranzit Sulina;
Perimetrul P VII: cu o suprafață de 50.150 mp, constituită din bazinul fluvial.
Activitatea desfășurată în zona liberă Sulina
În zona liberă Sulina se pot desfășura următoarele activități:
Manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiționarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marcarea, testarea, licitarea, vânzarea–cumpărarea, expertizarea, dezmembrarea, transporturi și expediții interne și internaționale;
Organizarea de expoziții;
Organizarea operațiunilor de bursă și financiar-bancare;
Organizarea de cantine și de restaurante, de magazine de desfacere sau comercializare în perimetrul zonei libere;
Închirierea sau concesionarea terenurilor și clădirilor din zona liberă;
Controlul cantitativ și calitativ al mărfurilor;
Aprovizionarea navelor și a altor mijloace de transport ce operează în zona liberă sau tranzitează Canalul Sulina;
Prestări de servicii, precum și alte activități specifice zonei.
Administrarea zonei libere Sulina
Administrarea zonei libere Sulina este realizată de Administrația Zonei Libere Sulina(AZL Sulina), înființată prin reorganizarea Întreprinderii de Comerț Exterior Administrația Portului Liber Sulina, cu sediul în orașul Sulina, str.I nr.202, județul Tulcea, și care funcționează cu statut de regie autonomă, pe principiile gestiunii economice și autonomiei financiare și își desfășoară activitatea conform Legii nr.84/1992.
Legat de AZL Sulina mai trebuie să menționăm următoarele:
Administrează suprafața de teren de 97,78 ha, cedată de Consiliul orășănesc Sulina;
S-a constituit cu un patrimoniu inițial de 1.452.467 lei;
Are ca obiect de activitate administrarea și exploatarea comercială a portului și a suprafeței declarate zonă liberă; organizarea și realizarea întregii game de acte și fapte de comerț pentru care este abilitată să le desfășoare; administrează și asigură exploatarea bazinelor, danelor, cheiurilor, platformelor, magaziilor, instalațiilor, utilajelor, clădirilor social-administrative etc și colaborează cu toți agenții economici în activități de investiții și modernizări ale mijloacelor din dotare, de producție industrială, hotelieră și alte activități specifice regimului de zonă liberă.
Conducerea AZL Sulina este asigurată de consiliul de administrație și directorul general.
Obiectul de activitate al zonei libere Sulina
Obiectul de activitate al zonei libere Sulina este constituit de bunurile și serviciile destinate exportului și importului, precum și prelucrării sau transformării pentru a fi reexportate. Nu sunt admise pe teritoriul zonei bunuri al căror import este prohibit pe teritoriul României. Mărfurile periculoase pot intra în zonă numai în condițiile prevăzute de legislația în vigoare și pot fi depozitate numai în spațiile special amenajate de către AZL Sulina.
Mărfurile sau alte bunuri, precum și navele sau celelalte mijloace de transport care intră sau ies din zona liberă trebuie să fie însoțite de documentele prevăzute de legislația română și de convențiile internaționale. Navele care desfășoară orice fel de activitate în zona liberă Sulina pot acosta în punctele stabilite de AZL, de comun acord cu organele locale, iar dacă ele operează doar în zona liberă și nu ating alte porturi dunărene, sunt scutite de plata taxelor de trecere prin Canalul Sulina.
3.2. Zona Liberă Constanța – Sud și Zona Liberă Basarabi
În portul Constanța, se menționează existența unei zone libere încă din 1880-1883, perioadă după care a fost desființată. În 1910 a existat o tentativă de a crea un teritoriu liber în portul Constanța, pentru a înlesni condiționarea mărfurilor aduse din exterior pentru a fi apoi reexportate, dar acestui proiect nu i s-a dat curs. Abia la sfârșitul sec XX asistăm la înființarea zonei libere Constanța Sud și zonei libere Basarabi. Aceste două zone libere au fost înființate prin H.G. nr.410 din 16 august 1993, modificată și completată prin H.G. nr.191 din 8 mai 1997 și H.G. nr.788 din 12 februarie 1997 și în baza Legii nr.84/1992.
Zona liberă Constanța Sud este amplasată în partea sudică a portului Constanța și are o suprafață totală de 140 ha împărțită în trei platforme și beneficiază de 935 m de cheiuri de acostare. De asemenea, ea beneficiază de existența infrastructurilor de transport(maritim, fluvial, feroviar și rutier) care fac legătura cu diverse surse de aprovizionare și piețe de desfacere din Europa Centrală, Bazinul Mediteranean, Orientul Apropiat și Mijlociu, prin aceasta derulându-se un trafic intens de mărfuri care este favorizat și de existența unei linii de ferry-boat și terminal RO-RO. Din 1977, zona liberă Constanța Sud s-a extins în complexul portuar Basarabi, pe canalul Dunăre – Marea Neagră, între km 39,5 și km 40,5, formându-se Zona Liberă Basarabi, care funcționează ca o sucursală a zonei libere Constanța Sud și cuprinde o suprafață de 10,7 ha teren(din care 7,6 ha teritorii portuare) și 0,7 ha acvatoriu. Zona liberă Basarabi beneficiază de facilitățile specifice zonelor libere și este destinată îndeosebi activităților industriale de procesare.
Delimitarea teritorială a zonei
Zona liberă Constanța Sud cuprinde o suprafață de teren de 37,00 ha, teren câștigat asupra mării în urma lucrărilor hidrotehnice în portul Constanța Sud, formată din două platforme, precum și suprafața de teren cu lucrările de acostare aferente, reprezentând teritoriul portuar ce se va realiza la est de terminalul RO-RO situat la rădăcina molului II, respectiv 140,00 ha. Aceste teritorii sunt delimitate astfel:
Platforma I – cu o suprafață de 26, 7 ha, delimitată după cum urmează:
La est – clădire administrativă din cadrul terminalului ferry-boat;
La sud – drum de acces port;
La vest – triaj de cale ferată molul I Sud;
La nord – platformă aferentă fundului de bazin nr.1.
Platforma II – cu o suprafață de 10,3 ha, delimitată astfel:
La est – racord de cale ferată, triaj cale ferată mol I Sud;
La sud – triaj de cale ferată portuară;
La vest și la nord – drum de acces port.
Platforma III – cu o suprafață de teren de 140 ha și fronturile de acostare aferente reprezentând teritoriul portuar ce se va realiza la est de terminalul RO-RO situat la rădăcina molului II, inclusiv molul II și molurile care vor fi construite ulterior, delimitată astfel:
La sud – digul de protecție Sud;
La vest – terminalul RO-RO;
La nord – acvatoriul portuar;
La est – digul interior situat la jumătatea molului IV.
Administrația zonei libere Constanța Sud și zonei libere Basarabi
Cele două zone libere se află sub o administrație unică și anume cea a Regiei Autonome Administrația Zonei Libere Constanța Sud și Zonei Libere Basarabi. Regia autonomă prestează următoarele activități:
Manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiționarea, asamblarea/dezasamblarea, prelucrarea, fabricarea, procesarea, marcarea mărfurilor;
Operații bursiere și financiar-bancare;
Închiriere și concesionare de terenuri;
Navlosirea, agenturarea, aprovizionarea navelor și altor mijloace de transporturi existente;
Acordarea de licențe agenților economici care vor sa-și desfășoare activitatea în cadrul zonei;
Alte servicii adiacente.
În zona liberă Constanța Sud regia administrează 140,00 ha de teren, împărțită în trei platforme:
Pentru proiecte industriale, depozitare în aer liber, căi de acces industriale: 26,3 ha;
Pentru unități de producție, activități financiar-bancare;
Cheiuri de acostare cu adâncimi între 14,5-16,5 m.
Activitatea desfășurată în zona liberă Constanța Sud
Activitățile desfășurate în cadrul acestei zone sunt cele specifice tuturor zonelor libere românești, asigurându-se măsurile de protecție a mediului, cu avizul și pe baza licențelor eliberate de Administrația zonei, în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Transporturilor. Agenții economici, utilizatori ai zonei libere, pot desfășura următoarele tipuri de activități:
Activități industriale și de procesare;
Depozitări de mărfuri în aer liber și în zone acoperite;
Activități comerciale, industriale, bursiere, financiar-bancare, terminale de cereale, de produse petroliere, de produse chimice, vrac, containere etc.
Un exemplu elocvent ar fi cel al terminalelor, după cum urmează:
Cereale: Capacitate 100.000 tone/lună în dana 114, cu o capacitate anuală de trafic de 2500000 tone; are două silozuri cu o capacitate unitară de 500.000 tone cereale neuscate și un siloz cu o capacitate de depozitare de 500.000 tone cereale uscate.
Operator: Silotrans S.A.
Materiale de construcții: Capacitatea de depozitare de 40.000 tone vrac; posibilități de ambalare și paletizare, precum și posibilități de transbordare a cimentului în vrac de la barje la nave maritime. Capacitatea anuală de trafic este de 4 milioane tone, iar terminalul are 7 dane specializate.
Operatori: Sicim și Decirom.
Produse petroliere: Capacitatea anuală este de 24 milioane tone pentru descărcare și 10 milioane tone pentru încărcare. Terminalul este specializat pentru import de țiței brut, păcură, motorină, benzină și exportul de produse rafinate, produse petrochimice, produse chimice lichide și dispune de 9 dane.
Operator: Oil Terminal.
Produse refrigerate: Terminalul este situat în dana 53, mărfurile fiind depozitate în magazii frigorifice cu o capacitate de 17.000 tone.
Operator: Frial.
Minereu, cărbune, cocs: Deține 13 dane specializate, capacitatea de stocare a depozitelor este de 4,5 milioane tone.
Operatori: Comvex și Minmetal.
Produse chimice, îngrășăminte, fosfat, apatită: Deține 10 dane; fosfat și apatită – depozitare în siloz acoperit de 36.000 tone; uree – depozitare în siloz acoperit de 30.000 tone; produsele chimice în saci sunt stocate în 8 depozite cu o capacitate totală de 48.000 tone.
Operatori: Chimpex, Socep, Decirom, Romtrans, Dezrobirea și Comvex.
RO-RO: dana 121 cu o parcare pentru 500 autovehicule.
Ferry-boat: dana 120 destinată încărcării și descărcării de vagoane, locomotive cu ecartament normal și TIR-uri. Capacitatea anuală de trafic este de 1.000.000 tone.
Mărfuri generale: 50 dane.
Operatori: Dezrobirea, Frial, Minmetal, Phoenix, Socep, Umex.
Ulei comestibil și melasă: Manipularea se efectuează în dana 19. Uleiul comestibil se depozitează în 7 rezervoare cu o capacitate de 25.000 tone fiecare, iar melasa se descarcă direct în nave/vagoane/tancuri.
Operator: Frial.
Containere: 12 dane.
Operatori: Romtrans, Mast.
Oportunități oferite de zona liberă Constanța Sud și probleme cu care se confruntă
Această zonă liberă este conectată la toate căile de transport: pe uscat, pe mare, pe fluviu și prin aer, și oferă următoarele oportunități:
Închirieri sau concesionări de terenuri și clădiri;
Terminale pentru produsele petroliere, cereale, chimice și mijloacele de transport;
Activități industriale, comerciale, bancare și de bursă;
Posibilitatea de a derula proiecte internaționale.
Administrația zonei libere Constanța Sud și Basarabi a înregistrat în primul trimestru al anului 2002 un profit brut de 7 miliarde lei. Principalele venituri provenite din activități de concesiune și închiriere a terenurilor se ridică la suma de 8,4 miliarde de lei, iar din activitățile de cheiaj la 1,7 miliarde de lei. Administrația are la ora actuală în derulare un număr de 28 contracte de concesiune, 51 de depozitare, 4 de închiriere, 32 de prestări servicii cheiaj. Majoritatea contractelor de concesiune au fost încheiate pe o perioadă de 50 de ani cu persoane fizice și juridice, române sau străine. Date fiind aceste realizări, zona liberă este în pericol de a-și pierde concesionarii ca urmare a aplicării Normei Tehnice 753 din 2001 a Direcției Generale a Vămilor, care impune concesionarilor taxe vamale și plata TVA pentru bunurile introduse în vederea realizării proiectelor de investiții. Totodată, concesionarii sunt nemulțumiți și de proiectul de lege privind impozitul pe profit. Din cauza fiscalității, marii concesionari ai zonei libere Constanța Sud și Basarabi tind să renunțe la contracte. Deja trei mari investitori(Van Gulik, Hannah, și Metcar) au reziliat contractele de concesiune, altele două urmând să fie reziliate, și anume:
Firma Maersk, România – își canalizează activitățile pe operațiunile de cheiaj, la dana Administrației, acostând săptămânal câte o navă supusă operațiunilor de încărcare – descărcare. În acest mod se tranzitează săptămânal prin zona liberă un număr total de 300 de containere și un număr de 400 de vagoane încărcate cu marfă.
S.C. APM Stevedoring România S.R.L. – a realizat în zona liberă o investiție deosebit de importantă, constând într-o macara automatizată, în valoare de 2 milioane USD, investiție care conform noii legislații ar urma să fie supusă taxelor vamale.
În concluzie, ca și pentru celelalte zone libere, și pentru zona liberă Constanța Sud și zona liberă Basarabi, adoptarea noii legislații va avea ca efect creșterea economiei subterane, reducerea numărului de investitori, a volumului investițiilor, lichidarea unor afaceri și trimiterea angajaților în șomaj, reducerea valorii exporturilor ca va conduce la creșterea deficitului comercial.
3.3. Zona Liberă Brăila
În anul 1836,domnitorul Munteniei, Alexandru Ghica, declară Brăila port liber. Pentru a face cunoscute avantajele oferite de zona liberă Brăila, la 19 februarie 1866 s-a adresat o notă Consulatului Greciei, în care se subliniau facilitățile oferite comercianților greci care doreau să facă afaceri în zonă. Datorită faptului că veniturile vămilor orașului au scăzut simțitor, în 1874 a fost desființat portul liber, prin legea vamală votată în acel an. Totuși portul liber Brăila a continuat să funcționeze cu acest statut până în anul 1883. Ca și în cazul zonei libere Constanța Sud și Basarabi, în 1910 s-a încercat înființarea teritoriului liber în orașul Brăila, pentru încurajarea industriei naționale și pentru înlesnirea condiționării mărfii aduse din exterior spre a fi reexportate, dar acest proiect a eșuat.
Problema înființării din nou a zonei libere în portul Brăila s-a mai pus în anul 1930, pentru a activiza importul și a dezvolta o serie de activități specifice zonei libere. Astfel, la 31 martie 1931 a fost votată Legea privind reînființarea zonei libere Brăila, dar ea a apărut mult prea târziu, după ce țările din Europa Centrală și de Nord și-au găsit deja bazele pentru antrepozitare în vechile porturi din Europa. Prin urmare, practic, regimul de zona liberă nu putea fi aplicat și datorită acestui fapt, în anul 1940 zona liberă Brăila a fost desființată.
În temeiul Legii nr.84/1992 și prin H.G. nr.330 din 22 iunie 1994, modificată și completată prin H.G. nr.478/1999 și H.G. nr.535/2000, a fost înființată zona liberă Brăila, cu o suprafață totală de 110,6 ha, formată din trei perimetre, dispunând de o zonă portuară(cu platforme, construcții, unități care pot fi ușor adaptate activităților din zona liberă) și extinderea cu 4,01 ha teren portuar pe care se află depozite S.N.P. Petrom.
Delimitarea teritorială a zonei libere Brăila
Zona liberă Brăila cuprinde trei perimetre delimitate astfel:
Perimetrul 1 – în suprafață de 67,8 ha, este situat în zona danelor aval al terminalului de containere, între malul Dunărei și digul de apărare existent și este delimitat după cum urmează:
La est – Dunărea pe o distanță de 300m;
La sud – Platforma Transcontainer A.P.D.M. – șantier;
La nord – Canalul Colector secundar Brăilița, pe 600 m;
La vest – Triajul C.F. – Port și drumul de acces în construcție pe distanța de 300 m.
Perimetru 2 – în suprafață de 34,3 ha, este amplasat în zona Vărsătura, la periferia orașului, și este delimitat astfel:
La nord-est – Drum de acces la baza de producție R.A. “Brăila”, front 550 m ;
La sud-est – Drum de acces – exploatare;
La nord-vest – Drum Național 21 Brăila – Slobozia;
La sud-vest – Drum de acces perpendicular pe Drumul Național 21, front 660 m.
Perimetru 3 – în suprafață de 8,3 ha, situat în sectorul portuar existent între Gara Fluvială și Pescărie și delimitat astfel:
La est – str. Debarcader, front 885 m;
La sud – str. Împăratul Traian, front 32 m;
La vest – str. Rizeriei, front 92 m;
La nord – str. Anghel Saligny, front 872 m.
Administrarea zonei libere Brăila
Administrarea zonei libere Brăila este realizată de către Administrația acesteia, organizată și funcțională ca regie autonomă, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.
Atribuțiile Administrației Zonei Libere Brăila sunt comune tuturor administrațiilor zonelor libere românești, principalele fiind:
Organizarea licitațiilor;
Concesionarea și închirierea terenurilor și clădirilor;
Acordarea licențelor de lucru agenților economici.
Pentru ca un agent economic să poată participa la o licitație în vederea semnării unui contract cu Administrația, el trebuie să cunoască următoarele informații puse la dispoziție de Administrația zonei libere Brăila:
Garanția de participare la licitație reprezintă 5% din valoarea minimă de începere a licitației(se calculează: preț m.p./an x suprafața solicitată), pentru fiecare din obiectele solicitate de agentul economic;
Prețul documentației este de 475 USD;
Valoarea taxei de participare este de 425 USD;
Chestionarul de participare la licitație(completat de către agentul economic) împreună cu “Oferta Tehnică” vor fi depuse la sediul Administrației zonei libere Brăila;
Oferta de preț a agentului economic, introdusă într-un plic separat și sigilat va fi depus la sediul administrativ în ziua în care va avea loc licitația;
Pașii la licitare vor fi de 0,5 USD.
Trebuie să mai menționăm că Administrația zonei libere Brăila practică următoarele tarife:
Taxe de concesiune pentru 50 de ani – 4 USD/m.p./an(teren virgin pregătit pentru construcții și dotat cu rețea de apă potabilă, canalizare și alimentare cu energie electrică);
Tarife de închiriere – în funcție de suprafața solicitată, natura ei(depozit, platformă) și durata contractului.
Activitatea desfășurată în cadrul zonei libere Brăila
Inaugurată la 20 octombrie 1996, zona liberă Brăila a progresat rapid, concesionând deja peste 50% din suprafața celor trei perimetre de care dispune unui număr de 61 de firme românești și străine. De asemenea, în zonă își desfășoară activitatea(import-export, procesare, expunere etc) și 18 firme care au închiriat spații de depozitare(magazii sau platforme betonate). Aceste firme desfășoară activități specifice tuturor zonelor libere și anume:
Perimetrul 1 – poate fi amenajat ca terminal cerealier sau pentru containere(singurul de pe Dunăre, de la Viena până la Marea Neagră), având în vedere accesul său direct la Dunărea maritimă(nave de maxim 15.000 tdw) și la calea ferată. Concesionarul Sarmis S.A. lucrează la realizarea infrastructurii și racordării la utilitățile existente în imediata apropiere a zonei(alimentare cu apă, canalizare, energie electrică).
Perimetrul 2 – are asigurate utilități necesare desfășurării activității de zonă liberă(împrejmuire și punct de control, iluminat perimetral, drumuri interioare, alimentare cu energie electrică și apă curentă). În prezent se desfășoară lucrări pentru racordarea utilizatorilor la rețeaua cu gaz metan, precum și la asigurarea accesului intern la calea ferată. Acest perimetru este destinat activităților de procesare și asamblare, depozitare, prelucrarea în lohn etc și numără deja 16 firme concesionare.
Perimetrul 3 – aici se află danele pentru navele maritime, până la 15.000 tdw(pescaj maxim de 8 m). În acest amplasament dotat cu utilități(împrejmuire și punct de control, instalații electrice, instalații gaz metan, apă curentă și canalizare etc) există spații destinate birourilor, depozite dotate cu utilaje pentru manipularea mărfurilor, linii C.F. pentru deservirea utilizatorilor zonei și platforme pentru depozitarea containerelor. În acest perimetru funcționează 21 firme concesionare și 19 utilizatori de spații de depozitare în regim de închiriere. Putem spune ca terenul acestui perimetru a fost aproape în întregime concesionat, iar activitățile adecvate lui sunt cele bancare, depozitare, industrie ușoară, comerț en gros și en detail, expoziții, alimentație publică etc.
Trebuie de menționat faptul că traficul de mărfuri în zona liberă Brăila atinge valori lunare de 1,5 – 3,3 milioane USD.
Avantajele oferite de zona liberă Brăila
Firmele care își desfășoară activitatea în cadrul zonei libere beneficiază de următoarele facilități, specifice tuturor zonelor libere:
Scutire de impozit pe profitul realizat în zonă;
Scutire de taxe vamale;
Scutire de plata accizelor;
Scutire de TVA.
Situată la aproximativ 20 km de granițele Republicii Moldova și ale Ucrainei, zona liberă Brăila oferă utilizatorilor – pe lângă importantele facilități fiscale și vamale – și alte avantaje:
Acces pentru autovehicule de orice tonaj;
Acces cale ferată;
Acces pentru nave maritime( până la 8750 tdw sau 7,60 pescaj) sau fluviale (șlepuri, barje etc);
Posibilități diverse de manipulare(încărcare-descărcare, sortare etc);
Posibilități de depozitare în aer liber(platforme) sau în depozite;
Consultanță vamală și tehnică;
Apă curentă, canalizare, energie electrică, telefon/fax, pază.
În ceea ce privește facilitățile de natură fiscală și vamală, în cazul în care va fi adoptată noua legislație cu privire la impozitul pe profit și plata TVA, zona liberă Brăila este amenințată de aceleași probleme ca și celelalte zone libere, și anume:
Reducerea numărului clienților, adică a investitorilor concesionari;
Reducerea volumului exporturilor;
Scăderea considerabilă a veniturilor.
Oportunități de dezvoltare economică în cadrul zonei libere Brăila
La ora actuală există mai multe oportunități de dezvoltare a afacerilor în județul Brăila, deci implicit și în zona liberă Brăila. În acest scop sunt realizate diverse proiecte cum ar fi cele menționate mai jos:
Încă din 1997 a fost inițializat un proiect complex pentru dezvoltarea economiei locale, cu finanțare solicitată de la FIDEL(100.000 ECU) și resurse proprii (75460 ECU). Acest proiect își propunea înființarea unui centru de legătură pentru captarea investițiilor străine și facilitarea accesului oportunităților fiscale și vamale oferite de zona liberă, prin concentrarea resurselor sub formă de infrastructuri și servicii performante oferite întreprinzătorilor privați, reducând astfel efortul investițional inițial de primă instalare și crescând randamentul capitalului investit. Principalele rezultate ce se doreau a fi realizate prin implementarea proiectului erau:
Crearea unei infrastructuri performante oferite IMM-urilor care să ducă la majorarea volumului de exporturi nete realizate;
Atragerea unui număr mare de întreprinzători care să își deruleze afacerile beneficiind da facilitățile oferite de zona liberă;
Amplificarea operațiunilor de transfer tehnologic și de modernizare a proceselor industriale și atragerea prin subcontractare a agenților economici locali;
Creșterea numărului de locuri de muncă.
Prefectura municipiului Brăila a realizat un proiect pentru construcția unui nou pod peste Dunăre, prin intermediul căruia drumul între nordul țării și Marea Neagră s-ar scurta cu 150 km. Noul pod, care va face legătura cu orașul Galați și localitatea Măcin, ar urma să fie construit în zona șoselei de centură a municipiului Brăila. Valoarea totală a investiției a fost estimată la 300 milioane USD și ar avea un impact favorabil asupra zonei libere Brăila, deoarece ar constitui un avantaj în plus al zonei și ar atrage noi investitori de capital. Totuși, această afacere a rămas la stadiul de proiect până în prezent, în luna august 2002 discutându-se chiar de renunțarea la el.
În prezent, există un proiect pentru crearea în zona liberă Brăila a unui parc industrial, care va avea antrepozite, terminale și puncte de colectare pentru firme din sectorul privat. Proiectul a fost aprobat de Comisia Europeană și va fi finanțat prin programul PHARE, valoarea totală a lucrărilor fiind de 4 milioane EURO. Parcul va fi construit la intersecția a trei principale coridoare de transport ce leagă Marea Neagră de Europa de Vest, pe o suprafață de 6,1 ha de teren. În cadrul parcului se vor construi o clădire administrativă, un pavilion expozițional, trei clădiri de câte 10.000 mp pentru incubatoare de producție, facilități de stocare, un centru logistic și săli de conferințe. De asemenea, proiectul include construcția tuturor facilităților de infrastructură, inclusiv drumuri de acces în lungime totală de 3 km. În octombrie 2001 s-a decis ca acest parc industrial să fie orientat preponderent către tehnologia informației și comunicației, iar inițiativa să fie promovată de delegația MCTI la Târgul Internațional pentru IT&C, Systems 2001, Munchen.
3.4. Zona Liberă Giurgiu
Înființată prin H.G. nr.788 din 11 septembrie 1996, modificată și completată prin H.G. nr.478 din 1999 și H.G. nr.1295 din 7 decembrie 2000, zona liberă Giurgiu se află la 64 km de București, în municipiul Giurgiu și are o suprafață de 262,81 ha. Orașul Giurgiu, fiind unul dintre cele mai importante porturi dunărene, are o deschidere pentru relațiile comerciale cu Peninsula Balcanică și Orientul Mijlociu. Amplasamentul acestei zone beneficiază în prezent de existența lucrărilor de infrastructură – cheiuri, platforme, accese rutiere și feroviare, alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, energie termică și suprastructură, atât pentru spații comerciale, cât și pentru spații productive industriale.
Zona liberă Giurgiu face parte integrantă din teritoriul național al statului român și i se aplică legislația națională a României, supravegherea vamală efectuându-se numai în limita perimetrului acesteia.
Administrarea zonei libere Giurgiu
Conducerea sau administrarea zonei libere este asigurată de Administrația Zonei Libere Giurgiu, care funcționează ca o regie autonomă. Ea își are sediul pe str. Portului nr.1, Giurgiu are ca domeniu de activitate următoarele:
Administrarea și exploatarea suprafețelor de teren declarate zonă liberă;
Concesionarea parcelelor de teren pentru realizarea de către concesionari de obiective proprii de investiții;
Închirierea de terenuri și spații diverse pentru desfășurarea activităților de producție, comerț, servicii;
Acordarea de licențe tuturor utilizatorilor zonei pentru realizarea activităților specifice acestei zone.
Este necesar de menționat faptul, că Administrației zonei libere Giurgiu i-a reușit o aplicație inedită, în colaborare cu Info Grup S.A., elaborată pentru Managementul Contractelor și al Clienților pentru zona liberă Giurgiu. Această aplicație administrează întregul flux de contracte, colectând și consolidând date curente și anterioare pentru toate tipurile de contracte. În orice moment se poate obține o evidență detaliată a oricărui partener, cu datoriile pe care acesta le are la Administrație, termeni contractuali și servicii prestate. Baza de date manipulează informațiile necesare legate de contractele încheiate, fiind posibilă urmărirea pe client, factură, dată scadentă sau alte detalii.
Activitatea în cadrul zonei libere Giurgiu
Ca și în toate celelalte zone libere din România, în zona liberă Giurgiu își desfășoară activitatea firme ce au obiect de activitate specific zonelor libere. Această zonă este situată în sudul orașului, este o peninsulă și are cheiuri amenajate. Fiind așezată pe malul Dunării, în zona liberă există posibilitatea încărcării navelor cu produse petroliere, deoarece dispune de un terminal petrolier. Ea are, de asemenea, o rețea feroviară bine dezvoltată, legată cu cele trei stații feroviare ale orașului. În plus, are o infrastructură rutieră adecvată, conectată la principalele șosele ale orașului Giurgiu și dispune de toate utilitățile(rețele electrice, telefonice, de apă potabilă și canalizare).
Principalul obiectiv al zonei este de a atrage investitori în vederea dezvoltării activităților industriale, ca și stimularea exporturilor de produse finite, de aceea zona liberă are incluse în perimetrul său societăți comerciale productive, cu spații de producție sau comerciale, cum ar fi: Șantierul Naval, I.C.M.U.G., Terminal petrolier Peco etc.
Industria constructoare de mașini:
Întreprinderea de Construcții Montaj, Utilaj Greu S.A.(I.C.M.U.G.) are următorul profil de fabricație: instalații de foraj de mică și medie adâncime, piese turnate din fontă(2000 tone/an), piese turnate din neferoase(1000 tone/an), armaturi industriale din fontă(6000 tone/an), utilaj tehnologic divers. Având dotarea tehnică necesară, societatea are posibilitatea proiectării, pregătirii și execuției oricărei game tipodimensionale de produse, piese și echipamente;
Șantierul Naval produce nave fluviale, cu și fără propulsie, nave de coastă și transcontainere;
CONTRASIMEX INDUSTRY este, de asemenea, situată în zona liberă Giurgiu și produce containere pentru transport marfă, atât pentru piața internă, cât și pentru cea externă.
Industria petrolieră:
În aval de portul Giurgiu, în zona liberă, se găsește un terminal petrolier cu o dană de acostare pe lungimea de 350 m. Terminalul, aparținând S.N. Petrom, are o capacitate de înmagazinare de zeci de mii de tone produse petroliere diverse, fiind singurul de acest gen de pe malul românesc al Dunării.
Industria chimică:
S.C. VERACHIM S.A. închiriază depozite în zona liberă și are ca profil de activitate fabricarea și comercializarea pe piața internă și internațională a următoarelor produse: intermediari pentru coloranți și pigmenți organici, coloranți și pigmenți organici, acceleratori de vulcanizare, rășini indenice, rășini epoxidice, fluidizatori de betoane și asfalt, alte produse chimice.
Sectorul privat:
Grupul Flamingo S.A., producător și comercializator de tehnică de calcul, deține un depozit central în zona liberă Giurgiu.
Ar trebui să menționăm că zona liberă Giurgiu este proprietate publică a statului și în ultimii ani a avut următoarea evoluție:
Anul 2000 – zona liberă avea o suprafață de 153,56 ha:
– cifra de afaceri – 37,537 miliarde lei;
– profitul – 19,097 miliarde lei.
Anul 2001 – zona liberă își extinsese suprafața cu 40 ha, adică avea 195,56 ha:
– cifra de afaceri – 40,218 miliarde lei;
– profitul – 24,112 miliarde lei.
Anul 2002 – suprafața zonei este de 262,81 ha și se estimează că la sfârșitul anului, se va atinge cifra de afaceri de 50 miliarde lei, în condițiile menținerii facilităților fiscale și vamale, specifice zonelor libere până acum.
Putem concluziona că zona liberă Giurgiu s-a înființat în scopul promovării comerțului internațional și a atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a capacităților portuare, fluviale ale Dunării, a capacităților de prelucrare industrială, agricole și de depozitare. Inițial, având o suprafață de puțin peste 100 ha, se prognozează că zona liberă Giurgiu va deveni una din cele mai mari ZEL ale Europei, prin extinderea perimetrului în zone cu condiții favorabile dezvoltării unor obiective comerciale și de producție industrială, urmând a ajunge la o suprafață de aproximativ 984 ha.
3.5. Zona Liberă Curtici – Arad
În timp ce celelalte zone libere românești au fost înființate deja și se dezvoltau din plin, crearea zonei libere Curtici – Arad nu era decât un proiect. După cinci ani în care s-a vorbit mult despre zona liberă arădeană și după ce a fost blocat proiectul din cauza unor interese divergente, în anul 1997 a fost realizat proiectul final și un studiu de fezabilitate care a fost aprobat în următorul an. Zona liberă Curtici- Arad va fi prima în această zonă a țării, celelalte zone aflându-se și în prezent la stadiul de proiect, ea având frumoase perspective de dezvoltare industrială și urbanistică în viitorul imediat. Costul total al investiției a fost estimat la prețurile din anul 1997 ca fiind de 60 miliarde lei, veniturile aduse de zona liberă fiind estimate la 2 miliarde lei anual și, totodată, crearea a nu mai puțin de 6.000 locuri noi de muncă.
Prin H.G. nr.449 din 8 iunie 1999 s-a înființat zona liberă Curtici – Arad, având o suprafață totală de 90 ha, compusă din două platforme situate în vecinătatea orașului Curtici, la granița cu Ungaria, precum și în partea de vest a municipiului Arad, adiacent căii de rulare a Aeroportului cu Trafic Internațional Arad.
Amplasarea geografică a zonei
În comparație cu alte zone libere românești, această zona este singura amplasată, convenabil pentru investitori, în partea de vest a României, pe un coridor rutier european și pe culoarul feroviar 4(Berlin – Instambul/Salonic), în apropierea a patru puncte vamale. Amplasamentul favorabil al zonei(între linia de cale ferată care asigură ieșirea spre Ungaria și Drumul Județean 792C Curtici-Dorobanți și adiacent căii de rulare a Aeroportului Internațional Arad) permite folosirea următoarelor căi de acces:
Cale ferată – Orașul Curtici este cel mai important nod de cale ferată, care asigură legătura dintre est și vest. Aradul este legat de Curtici printr-o cale ferată dublă și electrificată.
Rutier – Legătura dintre Arad și zona liberă Curtici – Arad poate fi făcută prin Drumul Județean 709B, care asigură un acces ușor către vestul Europei.
Aerian – Zona liberă Curtici – Arad este singura zonă care include transport aerian datorită existenței Aeroportului Internațional în municipiul Arad. Aeroportul este dotat cu o pistă de decolare și aterizare din beton, cu lungimea de2000 m și o lățime de 45 m, cu o capacitate portantă de roată izolată de 27 tone. Astfel, este permisă decolarea-aterizarea avioanelor de pasageri și marfă în condiții de deplină securitate. Pentru luna aprilie 2002, a fost preconizat ca să devină operațională Platforma Aeroport a zonei libere.
Zona liberă Curtici – Arad este compusă din două platforme:
Una în suprafață de 75 ha, în orașul Curtici;
Alta în suprafață de 15 ha, în Aeroportul Internațional Arad.
Administrarea zonei libere Curtici – Arad
Zona Liberă Curtici – Arad este administrată de Administrația Zonei Libere Curtici – Arad, care își are sediul pe strada Mihai Eminescu nr.3 – 5, iar principala atribuție a acesteia este organizarea licitațiilor de concesionare și închiriere de terenuri. De asemenea, Administrația este cea care asigură în perimetrul zonei servicii de pază, de comisionare în vamă și schimb valutar, precum și control vamal al poliției de frontieră.
Licitațiile se organizează în fiecare zi de joi din fiecare săptămână, iar documentația necesară participării la licitație se poate procura de la sediul Administrației, contra sumei de 50 USD pentru închiriere și 485 USD pentru concesiune. Pentru a participa la licitație, solicitanții vor depune la sediul AZL Curtici – Arad o cerere de participare și trebuie să se încadreze în următoarele condiții:
Condiții de concesionare:
Perioada maximă de concesionare este de 10 ani, iar cea maximă – de 50 ani;
Suprafața minimă care poate fi concesionată este de 1.000 mp;
Valoarea minimă de începere a licitației este de:
5 USD/mp/an pentru mai puțin de 15.000 mp;
4 USD/mp/an pentru 15.001 – 20.000 mp;
3 USD/mp/an pentru 20.001 – 30.000 mp;
2,5 USD/mp/an pentru 30.001 – 40.000;
2 USD/mp/an pentru mai mult de 40.000 mp.
Condiții de închiriere:
Perioada minimă de închiriere este de 6 luni, iar cea maximă – de 1 an, cu posibilitatea de prelungire;
Suprafața minimă care poate fi închiriată este de 100 mp;
Valoarea minimă de începere a licitației este de:
3 USD/mp/lună pentru 100 mp – 500 mp;
2 USD/mp/lună pentru 501 – 1000 mp;
1 USD/mp/lună pentru mai mult de 1000 mp.
Activitățile desfășurate în cadrul zonei libere Curtici – Arad
Această zonă liberă este un factor de emulație economică și socială, pentru că pe lângă activitățile specifice , a generat dezvoltarea unor servicii adiacente, legate de:
circulația capitalului financiar – bancar;
servicii hoteliere;
alimentație publică;
consultanță;
expediții interne și internaționale;
controlul calității și cantității mărfurilor.
Cea mai tânără și dinamică dintre zonele libere din România, zona liberă Curtici – Arad s-a lansat mai mult decât promițător, în ultima perioadă, concesionând și închiriind terenuri pentru investitorii străini și autohtoni, mai mult decât au realizat toate celelalte zone libere la un loc. A contribuit la dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii arădene, la dezvoltarea regională și județeană, la dezvoltarea relațiilor externe.
În prezent, sunt concesionate unor firme cu capital autohton și străin suprafețe însumând un total de 119.722 mp, ceea ce reprezintă un grad de ocupare al terenului de 17,35%. Actualii utilizatori – 22 contracte de concesiune, 8 contracte de închiriere, 6 contracte de asociere – efectuează în zonă investiții în valoare de 17.559.100 USD și desfășoară o gamă largă de activități(de la producție și prelucrare la depozitare și comercializare), urmând să creeze un număr de 1.270 noi locuri de muncă în viitorul apropiat.
Avantajele oferite de zona liberă Curtici – Arad
Această zonă liberă oferă utilizatorilor ei o infrastructură dezvoltată formată din : rețea apă potabilă, rețea de energie electrică, canalizare fluvială, canalizare menajeră, rețea de telecomunicații, iluminat exterior și drumuri de incintă.
Investitorii din această zonă beneficiază de următoarele avantaje:
Concesionarea și/sau închirierea terenurilor pentru o perioadă de până la 50 ani;
Scutiri de taxe vamale, TVA și impozit pe profit;
Posibilitatea transferului peste hotare a capitalului și profitului;
Posibilitatea angajării forței de muncă calificată;
Operațiile financiare se fac în valută liber convertibilă;
Posibilitatea schimbării originii mărfii;
Posibilitatea stocării mărfurilor în depozite și vânzarea lor pe măsură ce piața se dovedește a fi benefică realizării profitului anticipat.
3.6. Proiecte de creare de noi ZEL
3.6.1. Înființarea de noi ZEL pe teritoriul României
În prezent, pe teritoriul țării noastre există cele șase zone libere, despre care am vorbit mai sus. Înființarea a noi ZEL autohtone este favorizată de următoarele avantaje:
Introducerea tehnologiilor moderne pe teritoriul lor;
Obținerea unor venituri din concesionarea terenurilor;
Folosirea resurselor umane locale;
Realizarea unor noi infrastructuri;
promovarea schimburilor internaționale.
Primăriile mai multor județe se străduiesc să realizeze pe teritoriul acestora una sau mai multe zone libere. Există proiecte de înființare de zone libere în județul Caraș-Severin, localitatea Moldova Nouă, Oravița și comuna Năidaș, județul Timiș și în Timișoara.
Totuși, trebuie ținut cont de faptul că sunt necesari circa 10 ani pentru ca o zonă liberă să devină funcțională cu adevărat. Ritmul de ocupare a ZEL de către investitorii străini nu este uniform: după 7-8 ani se ocupă circa jumătate din zonă, iar cealaltă jumătate se ocupă în general în următorii 2-3 ani. În țara noastră, ținând cont de caracteristicile economiei și tranziției, aceste perioade pot fi ceva mai mari. Perioada de concesiune este de maxim 50 ani, prețul mediu de concesiune fiind de 1-5 USD/mp suprafața liberă și 20-40 USD/mp suprafața construită.
Guvernul României a aprobat o metodologie specifică pentru demararea și desfășurarea activităților, reducând durata necesară elaborării documentațiilor, obținerii acordurilor legale și desfășurării licitațiilor.
3.6.2. Posibilitatea creării zonelor libere la granița cu Republica Moldova
Cercetătorii Valentin Bohateret și Cristian Romeo Hotea au stabilit că există factori geo – economici favorizanți pentru crearea unor ZEL ca nuclee de integrare moldo-române. Oportunitatea înființării unor astfel de zone constă în următoarele:
intensificarea traficului mic după 1990 de-a lungul graniței dintre cele 2 state;
apariția ad-hoc a unor piețe(bazare, talciocuri) unde se vând în mod liber mărfuri de către întreprinzători din cele două state;
au crescut posibilitățile de colaborare între agenții economici din cele două state;
apariția societăților mixte româno-moldovenești favorizate de disponibilitățile legislative.
ZEL din cele două țări trebuie poziționate pe graniță în următoarele puncte de maximă afluență comercială:
Ungheni(județul Iași) – Ungheni(raionul Ungheni) – zona ar putea cuprinde un areal relativ egal de o parte și de alta a Prutului, cu următoarele caracteristici:
Cel mai mare triaj de cale ferată de trecere de pe ecartament îngust(specific european) pe ecartament lung(specific rusesc);
Infrastructura de cale ferată dezvoltată în Ungheni(Republica Moldova);
Fluxul de cale ferată pe relația Moskova – Kiev – Chișinău – București – Sofia este aproape unic.
Zona poate prezenta un mare interes economic prin modernizarea șoselei Iași – Ungheni, construirea unui nou pod peste Prut(sau modernizarea celui existent), construirea unui mare aeroport internațional, respectiv a unui port activ pentru remorchere și șlepuri ușoare.
Albița(județul Vaslui) – Leușeni(raionul Hâncești) – se caracterizează prin cea mai activă relație rutieră între România și Republica Moldova.
Galați(județul Galați) – Giurgiulești(raionul Vulcănești) – ca zonă de interferință între România, Republica Moldova și Ucraina. Caracteristici: zona posedă toate infrastructurile posibile de transport rutier, feroviar(cu facilități tehnice de schimb a ecartamentului), fluvial(transportul fluvial dunărean este branșat prin canalul Rhin – Main la Marea Nordului, străbătând în diagonală Europa de la est la vest), maritim(distanța mică de circa 100 km până la Marea Neagră) și aerian(prin aeroportul Galați).
Cap. IV STUDIU DE CAZ: ZONA LIBERĂ GALAȚI
S.C. CARIDIO TRADE S.R.L.
Așezat pe malul stâng al Dunării, în imediata vecinătate a confluenței Siretului și la circa 40 km de vărsarea Dunării în Marea Neagră, orașul Galați s-a dezvoltat pe baza unor așezări din trecutul îndepărtat, care constituiau loc de pescuit și de apărare pe malul fluviului. Dezvoltarea mai accentuată a orașului a început odată cu dezvoltarea navigației fluviale și a comerțului legat de această activitate. Fiind situat în zona în care Dunărea este navigabilă și pentru vase maritime, orașul profită de un port natural destul de bun, care permite accesul navelor, chiar și de tonaj mai mare, până aproape de mal. În aceste condiții, orașul se amplifică, devenind cel mai important port fluvial al țării.
În prezent, județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, din Euroregiunea Dunării de Jos și din Zona Economică Liberă “Galați – Giurgiulești – Reni”. În municipiul Galați a fost creată, de asemenea, zona liberă Galați, care oferă mari oportunități de afaceri, avantajoase pentru agenții economici, și în care, orice investiție, indiferent de domeniul de activitate, poate aduce un profit imediat și care este sporit de facilitățile regimului de zonă liberă.
4.1. Scurt istoric al zonei libere Galați
Pentru prima oară, orașul Galați a obținut statutul de port liber în anul 1834, fiind decretat de domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, cu scopul de a facilita aprovizionarea din acest port și de a se dezvolta comerțul care rămăsese în urmă datorită ocupației turcești. Importanța economică a zonei s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate de Germania și Austro-Ungaria, astfel că în anul 1883 Galațiul își pierde statutul de port liber. În 1910 s-a pus problema reînființării unui teritoriu liber în port, pentru a înlesni condiționarea mărfurilor aduse din exterior spre a fi apoi reexportate, precum și crearea unor fabrici pe acest teritoriu. Totuși, acest proiect a eșuat, și abia în 1929 a fost votată legea pentru zonele libere, ale cărei 29 articole pot fi considerate actuale chiar și azi, când este valabilă Legea nr. 84/1992. Ca urmare a adoptării acestei legi, activitatea comercială în portul Galați, precum și în alte porturi ca Brăila și Sulina, a fost reluată într-o oarecare măsură, dar nu a atins nivelul celei din perioada anterioară, astfel că privilegiile de zonă liberă au fost menținute până în 1931, când au fost abrogate.
4.2. Zona liberă Galați în prezent
Poziția geo-strategică a județului Galați, aflat la răscrucea principalelor rute comerciale care traversează Europa, de la este la vest și de la nord la sud, existența celui mai mare complex de porturi fluviale pe Dunăre, înalta calificare a forței de muncă, reprezintă atuuri demne de atenția potențialilor investitori străini și au constituit principala premisă a creării zonei libere Galați.
Zona liberă Galați a fost înființată în temeiul Legii nr.84/1992 și prin H.G. nr.190 din 26 aprilie 1994, pe malul stâng al fluviului Dunărea, la mila 80 în zona digului Bădălan, în partea de est a municipiului Galați, cu o suprafață de 136,98 ha, din care o suprafață portuară de 6,98 ha, cuprinzând 3 dane de acostare, dotate cu toate instalațiile.
Amplasarea geografică și delimitarea teritorială a zonei
Avantajele oferite de amplasamentul zonei libere se constituie în accesul la importantele magistrale de transporturi fluviale(canalul Rhin – Main – Dunăre), de transporturi fluviale(inclusiv transferul la ecartamentul larg) și rutiere, precum și în accesul la chei și la instalațiile portuare, poziționarea pe Dunărea maritimă la 80 km de Marea Neagră și foarte aproape de frontierele cu Ucraina și Republica Moldova, astfel având acces direct la piețele Comunității Statelor Independente.
Zona liberă Galați are o suprafață de 136,98 ha și cuprinde teritoriile delimitate de următoarele platforme:
Platforma nr.1 – cu o suprafață de 130 ha, delimitată astfel:
La est – canalul magistral de irigație Lunca;
La sud – S.C. “Degere Oil Terminal” S.A. și fluviul Dunărea ;
La vest – drumul de legătură între șoseaua Basarabiei și Dunăre;
La nord – șoseaua Basarabiei.
Platforma nr.2 – cu o suprafață de 6,98 ha, delimitată astfel:
La est – S.C. “Degere Oil Terminal” S.A. ;
La sud – fluviul Dunărea;
La vest – linia care delimitează dana 50 de dana 51;
La nord – S.C. “Minersort” S.A.
Acest lucru este reflectat și în Anexa nr.5.
Există o bogată rețea de transport care asigură accesul la zona liberă pe cale rutieră, feroviară și fluvială.
Transportul pe cale rutieră: Accesul este posibil prin DN 2B Calea Basarabiei, drum modernizat care face legătura prin punctul de vamă Giurgiulești cu Republica Moldova și Ucraina. Prin șoseaua de centură a orașului Galați se face legătura cu întreaga rețea de transport rutier a țării. La cele două platforme învecinate se ajunge din calea Basarabiei pe un drum betonat în lungime de 847 m.
Transportul pe cale feroviară: Amplasamentul zonei libere Galați este în legătură directă atât cu rețeaua de cale ferată cu ecartament normal, cât și cu cea cu ecartament larg, specifică țărilor din spațiul C.S.I., permițând descărcarea mărfurilor în triajul Gara Larga. Acest triaj, unul dintre cele mai mari și mai moderne din țară, are în dotare echipamentele necesare pentru transpunerea de pe calea ferată normală pe calea ferată largă, permițând o durată de staționare și manevră minimă. Linia ferată cu ecartament normal este situată în zona industrială Bădălan și dispune de o bogată rețea feroviară cu acces direct la zona liberă. Se află în curs de proiectare lucrări de extindere a rețelei de cale ferată pe teritoriul platformei nr.1.
Transportul pe apă: Zona liberă Galați are acces direct la Dunărea maritimă, care permite accesul navelor de până la 15.000 tdw și operațiuni de încărcare/descărcare la cele trei dane fluvio-maritime, situate în platforma nr.2 cu lungimea totală de 382 m. Amenajarea malului natural în lungime de 700 m situat în platforma nr.1 se află în faza de proiectare și va fi operațională în următorii ani.
Infrastructura zonei libere Galați
Pentru buna desfășurare a activității este necesar un important proces investițional care să dezvolte infrastructura, suprastructura și rețelele de utilități deja existente.
Rețeaua de drumuri: Pentru a asigura derularea traficului auto și pietonal în interiorul Platformei nr.1 a zonei libere Galați a fost prevăzută a se realiza o rețea de drumuri în incintă astfel:
O rețea principală compusă din drumuri pe direcția est-vest și nord-sud;
Drumuri secundare, radiale și concentrice ce asigură accesul la fiecare lot și parcelă;
Un drum care urmărește traseul căii ferate;
Un drum perimetral pe conturul întregii incinte.
Suprafețele pentru parcare sunt prevăzute a se realiza în afara incintei, în fața porților de intrare pentru autovehicule aflate în așteptare, și în interiorul incintei pentru cele aflate în staționare temporară. Pentru autovehiculele proprii fiecare concesionar trebuie să prevadă locuri de parcare pe parcela concesionată.
Alimentarea cu apă: Alimentarea cu apă potabilă a incintei este prevăzut a se realiza printr-un branșament la rețeaua zonală a orașului. Se va executa o conductă magistrală ce va traversa incinta la care sunt racordate conducte secundare prevăzute cu hidranți de incendiu și cămine de vane ce vor permite racordarea utilizatorilor, pe cheltuiala proprie, la rețeaua comună a zonei.
Alimentarea cu energie electrică: Aceasta se va realiza din stația de transformare 110/20 KV SPA Dunărea, existentă în partea de sud-vest a incintei. Satisfacerea necesarului de putere solicitat de utilizatorii zonei va fi acoperit prin mai multe posturi de transformare, realizate etapizat de către S.C. Electrica S.A., ca urmare a câștigării licitației organizate în acest scop în iulie 1999.
Rețeaua de cale ferată: În prezent, platforma nr.1 a zonei libere este străbătută de o cale ferată cu ecartament larg 1520 – CSI ce se desprinde de stația Galați Larga grupa A și traversează incinta de la nord la sud-vest, având punctul terminus pe teritoriul S.C. Unicom Oil Terminal S.A. Galați, din care se desprinde spre vest o cale ferată largă care traversează incinta spre S.C. Minersort S.A. și care are punctul terminus pe teritoriul acestei societăți. Deoarece aceasta este o linie ferată industrială pe ea nu pot staționa, decât pe perioade foarte scurte, vagoane pentru operații de încărcare-descărcare. De aceea dispozitivului feroviar existent i s-a alocat un culoar de extindere pe ambele părți, în vederea realizării pe viitor a încă două linii, una cu ecartament larg și una cu ecartament normal. Administrația deține un studiu tehnico-economic care arată posibilitățile de racord, atât pe cale ferată largă, cât și pe cale ferată normală, ale unor linii de acces pe parcelele situate pe malul Dunării. În prezent se elaborează, de către I.S.P.C.F București, un studiu de fezabilitate care va stabili soluțiile de extindere a rețelei de căi ferate.
Administrația zonei libere Galați
Administrația zonei libere(AZL) Galați este regie autonomă de stat și se află în subordinea Ministerului Transporturilor prin Agenția Zonelor Libere București. Ea închiriază și concesionează terenuri și clădiri pe teritoriul zonei libere, persoanelor fizice sau juridice române sau străine. Activitatea se va desfășura pe baza contractului de concesionare sau de închiriere încheiate cu AZL, precum și în baza licențelor de lucru eliberate de aceasta. Aceste licențe se pot elibera pe durata unui an sau pe durata de o lună, 3 luni, 6 luni sau pentru 12 luni, după caz. Pentru eliberarea acestora sunt necesare copii după Certificatul de înregistrare fiscală, copie după statutul societății din care să reiasă că activitatea pe care o dorește să o desfășoare în zonă face parte din obiectul de activitate prevăzut de statut, și împuternicire pentru reprezentantul ce urmează să ridice licențele. Valoarea licențelor diferă în funcție de activitatea pentru care se eliberează și este cuprinsă între 1000 și 3600 USD/an, în funcție de activitatea ce urmează a se desfășura în zona liberă.
Posibilitatea de concesionare a terenurilor în zona liberă Galați
Pentru activitățile care necesită realizarea unei investiții mari(clădiri, utilaje, aparatură) este necesară concesionarea terenurilor pe o perioadă de maxim 50 ani. Concesionarea se face pe bază de licitație publică cu preselecție, declanșată de AZL, sau pentru suprafețe relativ mari, inițiativa poate aparține companiilor interesate cu condiția achitării în avans a taxei de participare și a contravalorii documentației de participare la licitație.
Administrația, pe baza scrisorilor de intenție existente, stabilește data licitației, apoi va pune la dispoziția ofertanților, contra cost, documentația necesară participării la licitație. Pentru participarea la licitație, societatea va achita contravaloarea documentației de participare, a taxei de participare și a garanției care reprezintă 5% din valoarea redevenței anuale pentru suprafața solicitată. Valoarea taxei de participare și a caietelor de sarcini vor fi comunicate din timp celor ce și-au manifestat intenția de a participa la licitație. Chestionarul de participare la licitație va cuprinde date despre activitatea ce se va desfășura și despre investiția ce se va realiza. Valoarea de începere a licitației pentru parcelele din Platforma nr.1, etapa I de amenajare, este de 4 USD/mp/an, iar pasul este de 0,5 USD/mp/an. Pentru a doua etapă de amenajare, care cuprinde o suprafață de 100 ha și în care realizarea infrastructuri și suprastructurii cade în grija concesionarului, valoarea de începere a licitației fiind de 2 USD/mp/an. Succesiunea operațiunilor presupuse de desfășurare a unei activități în zona liberă de către un agent economic este ilustrată în Anexa nr.6.
Până în prezent au concesionat terenuri în zona liberă Galați un număr de 27 firme românești, străine și mixte. S-a concesionat o suprafață de aproximativ 25 ha. Teritoriul zonei libere este împărțit în parcele cu suprafețe cuprinse între 1200 și 2600 mp care pot fi concesionate în număr nelimitat.
Posibilitatea de închiriere a terenurilor în zona liberă Galați
Dacă activitatea ce urmează a fi desfășurată în zona liberă nu necesită realizarea unei construcții definitive(de exemple: depozitare, tranzit sau orice altă activitate) este recomandată închirierea terenului de la Administrație. Închirierea terenurilor se poate face pe o perioadă de maxim 1 an cu posibilitatea prelungirii acesteia cu acordul părților. Pentru durată mai mare de 10 ani trebuie obținut acordul Ministerului Transporturilor.
Obligații ce le revin agenților economici concedenți
Agenții economici care îți desfășoară activitatea în zona liberă Galați au următoarele obligații:
Obținerea licenței de organizare șantier, contra cost;
Plata redevenței anuale;
Obținerea permisului pentru accesul tuturor persoanelor în zona liberă, contra cost;
Obținerea permisului pentru accesul autovehiculelor, contra cost;
Obținerea permisului pentru accesul în zona liberă a utilajelor, contra cost.
Toate aceste obligații sunt achitate de către agenții economici anual Administrației zonei, plata efectuându-se în USD, la cursul din data efectuării plății.
Activitatea desfășurată în cadrul zonei libere Galați
În zona liberă Galați se pot desfășura, pe bază de licență eliberată de Administrație, următoarele activități:
Producție de bunuri;
Manipulare, depozitare, sortare, măsurare;
Ambalare, condiționare, prelucrare, asamblare, fabricare;
Marcare, testare, licitare;
Vânzare – cumpărare;
Expertizare, reparare, dezmembrare;
Organizare de expoziții;
Operațiuni de bursă și financiar – bancare;
Transporturi și expediții interne și internaționale;
Închiriere de clădiri, de spații destinate depozitării și a spațiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice și hoteliere;
Control calitativ și cantitativ al mărfurilor;
Navlosire, agenturare și aprovizionarea navelor și a altor mijloace de transport;
Prestări servicii și alte activități specifice zonelor libere.
Trebuie de menționat faptul că în cadrul zonei libere Galați investitorii trebuie să-și dezvolte o investiție proprie pe suprafața de teren concesionată. Valoarea minimă a investiției este stabilită prin caietul de sarcini, la aproximativ 200 USD/mp.
În prezent, suprafața totală de teren contractată este de 109 ha, din care 22,5 ha sunt concesionate și 86,5 ha sunt închiriate. Numărul total de contracte în derulare este de 83, din care: contracte de concesiune – 23, contracte de închiriere teren – 11, prestații portuare – 35, utilizare zonă în tranzit – 14. Valoarea totală a investițiilor utilizatorilor, conform contractelor este de 61.000.000 USD, din care sunt realizate în prezent – 6.000.000 USD. Redevența anuală conform contractelor de concesiune este de 634.916 USD.
Cifrele bilanțiere ale anului 2001 demonstrează că zona liberă Galați funcționează la un potențial foarte ridicat, datorită investițiilor majore care au fost efectuate. Astfel, profitul din 2001, de 2,274 miliarde lei, a fost dublu față de cel din 2000 de 1,193 miliarde lei. Procentual, creșterea înregistrată este de 117%. Veniturile au fost și ele în creștere în 2001, comparativ cu anul 2000. Astfel, s-a ajuns de la 7 miliarde lei la 10,024 miliarde lei, sumă din care au fost posibile și câteva investiții absolut necesare dezvoltării zonei Suma investițiilor a fost de 2,26 miliarde lei, față de numai 692 milioane lei în anul 2000, ceea ce înseamnă o creștere procentuală de 324%, care a permis importante investiții în infrastructură: s-a realizat o platformă betonată în porțiunea împrejmuită și păzită a zonei, s-a investit în repararea mijloacelor fixe de care dispune administrația, fără de care activitatea ar fi imposibilă. În anul 2002, până în luna aprilie, valoarea mărfurilor operate prin zonă a fost de 2.400.000 USD și 1.200.000 EURO. Totodată, se dorește extinderea regimului de zonă liberă și amenajarea cât mai rapidă a platformei nr.1, pentru atragerea potențialilor investitori.
În ceea ce privește investitorii actuali, cei mai importanți sunt:
Holding de Aceros Especiales – firmă spaniolă care a fost atrasă la Galați nu numai de avantajele de ordin fiscal oferite de regimul de zonă liberă, ci și de poziția geografică ce permite acces direct la Dunăre și implicit la Marea Neagră. Faptul că există posibilități de conexiune cu Moldova, Ucraina și alte zone din spațiul ex-sovietic a fost și el un factor important în luarea deciziei de a investi în zona liberă Galați. Prin caietul de sarcini se prevede și realizarea unei dane portuare, investiția planificată este de 11.750.000 USD, din care 2.000.000 USD au fost deja folosiți în infrastructura zonei. Au fost deja executate 50% din lucrările la uscat și proiectele pentru construcția la apă(în dană) se află în faza finală. În circa un an se va atinge nivelul de activitate propus pentru obținerea unui profit cât mai mare, iar conducerea firmei și-a propus extinderea și diversificarea activităților desfășurate în cadrul zonei. La începutul acestui an a fost inaugurată o hală realizată de această firmă pe teritoriul zonei.
S.C. MAIRON S.A. Galați – are ca obiect de activitate desfacerea de produse metalurgice, siderurgice, produse chimice, materiale de construcție gresie și faianță, PAL Melaminat etc. Această firmă deține în zona liberă un depozit închis în suprafață de peste 2000 mp. Valoarea investiției programate este de 70.000 USD, investiție care a și fost realizată.
Integra Limited S.R.L. – valoarea investiției acestei firme în zona liberă este de 25.000.000 USD, care vor fi folosiți la construirea unui terminal pentru produse petro-chimice și a unei dane portuare, proiectul însă este în curs de execuție.
S.C. Dorom Export S.R.L. Iași – firmă cu capital majoritar francez, care a concesionat în zona liberă o suprafață de 10.000 mp, din care sunt deja amenajați 2.000 mp. În acest perimetru a fost construită o hală de 240 mp, care va adăposti o linie de producție a doagelor pentru butoaie. Mașinile-unelte au fost importate, iar materia primă va fi stejarul românesc. Toată producția va fi destinată exportului, inițial în Franța, apoi către America, Africa de Sud și Noua Zeelandă. Planurile de viitor ale firmei cuprind realizarea unei fabrici de mai mare capacitate, care va asambla butoaie destinate tot exportului și care va crea astfel noi locuri de muncă. Investiția planificată a fost de 2.000.000 USD, din care au fost folosiți 500.000 USD.
S.C. Remarc S.A. Constanța – firmă ce a concesionat și construiește un terminal pentru produse cerealiere. Investiția planificată este de 8.621.000 USD, din care a fost realizată suma de 2.500.000 USD.
S.C. PERO GROUP S.R.L. – firmă cu capital integral străin. Activitatea în zona liberă Galați se desfășoară în asociere cu un partener italian, producător de profile din tablă zincată pentru pereți din carton ghips. Pe o suprafață închiriată de 3828 mp, firma intenționează să construiască două hale destinate producției, prima având 1200 mp și a doua – 1500 mp. Investiția este împărțită în două etape: prima are valoarea de 800.000 USD(folosiți pentru proiect, studii, construcție, materiale, utilaje, resurse umane) și a doua este estimată la aproximativ 1,5-2 milioane USD. În prezent, investiția este realizată în proporție de 20-35%, prima hală fiind deja operațională. Activitatea inițială va fi cea de producție, dar există și niște proiecte de diversificare.
S.C. VEGA’93 S.R.L. Galați – este legată de zona liberă Galați pe două căi: în calitate de utilizator, prin concesionarea a 1600 mp în dana 52 și a încă 4 parcele cu suprafața totală de 6000 mp, și în calitate de executant al lucrărilor de amenajare a infrastructurii și utilităților pentru AZL și societățile comerciale prezente în zonă. La ora actuală, societatea construiește un drum betonat, cu înlocuirea coloanei de apă, de la șoseaua Prelungirea Calea Prutului până la amplasamentul Oil Terminal. În calitate de utilizator, firma are în plan finalizarea în parcela din dana 52 a unui depozit. Tot spații de depozitare se intenționează să se realizeze și în restul suprafeței concesionate la care s-a realizat infrastructura și drumul de acces, urmând a se executa lucrările necesare asigurării apei și energiei electrice. În stadiu de proiect se află construcția unei baze de producție de aparataj electric. Odată terminate aceste construcții, va crește și numărul societăților comerciale interesate să desfășoare activități în zonă.
S.C. Port Bazinul Nou – valoarea investiției realizate este de 21 miliarde lei
Camidor Montaggi S.R.L. Italia – va furniza pieței muncii din Galați, la încheierea investiției – 200 locuri de muncă. Italienii au început deja construcția halei care va adăposti un grup de producție pentru elemente de tubulatură și armături navale și în câteva luni vor solicita muncitori calificați în domeniu.
Alte firme operaționale în zona liberă Galați sunt: S.C. Tehnoutil S.R.L. și S.C. Holdings S.A.
Proiecte de investiții în zona liberă Galați
Ideea amenajării unui parc industrial în zona liberă, avansată încă din 1999, a revenit în actualitate datorită unui schimb de experiență efectuat de curând de autoritățile gălățene în Ungaria. Înființarea unui parc industrial necesită atât identificarea unui spațiu corespunzător, cât și existența unei infrastructuri în zonă, care să permită desfășurarea activităților de tip industrial.
Astfel, în octombrie 2001, în cadrul unei reuniuni la Galați, s-a hotărât înființarea primului parc de software din România și a unui parc tehnologic în zona liberă Galați. Parcul de software va oferi spațiu pentru desfășurarea activității a 100 de firme private, al căror obiect de activitate este dezvoltarea de soft și cărora li se pot aloca spații cu dimensiuni variabile, cu posibilitate de relocare în funcție de dezvoltarea firmei. Sunt prevăzute și suprafețe comune pentru prezentări, conferințe sau negocieri. Parcul IT va fi amplasat în clădirea Navrom Business Center din Galați, care va pune la dispoziție o suprafață de 2500 mp, va deveni funcțional la sfârșitul acestui an și va oferi 100-1000 locuri de muncă.
În anul 2000, interesați de zona liberă Galați s-au arătat a fi reprezentanții R.P.Chineze. Ei și-au arătat disponibilitatea de a construi infrastructura zonei(drumuri, rețele de apă, de gaze, energie electrică etc), ceea ce ar face spațiul mai atractiv pentru investitorii străini. Ei ar dori să ridice pe teritoriul zonei sedii de societăți comerciale și de producție, potențialul chinez fiind enorm. Astfel, firma Wuhan Haida Enterprises Group Ltd are intenția să înființeze în zona liberă o societate mixtă, o fabrică de confecții cu o capacitate de 100 de seturi de echipamente de producție. Valoarea investiției părții chineze ar urma să fie de 500.000 USD. Pentru realizarea ei, Grupul dorește să caute un partener de cooperare român. Partea chineză intenționează să dețină 51-60% din pachetul de acțiuni, urmând să ofere setul complet de echipamente, materia primă și o parte din fondurile circulante ca parte a sa de investiție, iar partea română(40-49% din pachetul de acțiuni) să pună la dispoziție sediul fabricii, facilitățile auxiliare și o parte din fondurile circulante. Fabrica ar urma să producă în special cămăși bărbătești, îmbrăcăminte de damă și încălțăminte. În luna mai 2002 a fost efectuată o vizită la Galați, de către reprezentanții Grupului în vederea demarării proiectului.
La sfârșitul anului 2001, un grup de investitori belgieni, exclusiv tehnicieni, au vizitat zona liberă Galați în vederea construirii unei fabrici de sticlă. Ei au dorit să afle care sunt caracteristicile tehnice ale terenurilor din zonă, dacă au posibilități de alimentare cu gaze, energie electrică, urmând ca în urma acestor informații, să hotărască dacă vor demara proiectul, la începutul anului 2002. Zona liberă Galați poate oferi facilitățile în discuție, singura problemă ar fi legată de natura terenului pentru că pânza freatică are un nivel destul de ridicat, iar fabrica respectivă folosește o tehnologie superioară și are nevoie de o fundație adâncă. Totuși, și terenul s-a dovedit a fi adecvat, încheierea contractului preconizându-se pentru sfârșitul anului curent.
Până la sfârșitul anului 2002 se intenționează finalizarea construcției unei hale aparținând zonei libere Galați și a unui nou punct de control vamal, ceea ce denotă că zona liberă se află în plină dezvoltare.
4.3. Avantajele oferite de zona liberă Galați
Zona liberă Galați a fost înființată pentru a valorifica avantajele oferite de amplasarea strategică și a unor importante surse de materii prime și materiale existente în regiune. Ea este situată în intravalian, în partea de est a orașului Galați, în teritoriul portuar al acestuia. Este formată din două platforme, în suprafață totală de 136,98 ha, care au deschidere la Dunăre, cel mai important fluviu al Europei, navigabil maritim.
Pe lângă avantajele fiscale oferite de Legea nr.84/1992, zona beneficiază de amplasarea strategică la interferența unor căi de transport foarte diverse, existența în regiune a unor importante surse de materie primă și materiale, a unei forțe de muncă calificate și ieftine în comparație cu forța de muncă din vestul Europei, dezvoltarea în regiune a unor întreprinderi mici și mijlocii cu un potențial ridicat.
Zona liberă Galați oferă investitorilor săi o serie de avantaje comune tuturor zonelor libere, precum și avantaje specifice. Dintre acestea menționăm:
Pentru activități desfășurate în zonă, agenții economici sunt scutiți de plata TVA-ului, a accizelor și a impozitului pe profit pe toată durata activității. Transferarea în străinătate a profitului se face în condițiile legii.
La lichidarea sau restrângerea activității desfășurate în zonă, persoanele fizice sau juridice străine pot transfera în străinătate capitalul și profitul, după plata tuturor obligațiilor către statul român și partenerii contractuali
Materialele și accesoriile românești care intră în zonă și sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalităților de export.
Bunurile românești care se utilizează pentru construcții, reparații sau întreținerea de obiective în interiorul zonei sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalităților de export.
Operațiunile financiare legate de activitățile desfășurate în zonă se fac în liber convertibilă.
Pe teritoriul zonei se poate construi orice clădire, având orice destinație, respectând legislația română.
Bunurile din zona liberă se pot transfera în altă zonă vamală fără plata de taxe vamale. Aceste bunuri pot fi introduse în țară cu condițiile și formalitățile privind importul sau, după caz, primirea temporară.
Investițiile efectuate în zonă nu pot fi expropriate, rechiziționate sau supuse altor măsuri cu efecte similare, decât în caz de interes public cu respectarea legislației și cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiției, care trebuie să fie promptă, adecvată și efectivă.
4.4. Studiu de caz: S.C. Caridio Trade S.R.L.
Clienți:
În zona liberă Galați firma mixtă ruso-austriacă Caridio Trade S.R.L. a concesionat o suprafață de circa 10.000 mp pentru realizarea unei instalații de însăcuit ciment adus din C.S.I.. Cimentul este destinat exclusiv pieței germane.
Linia de însăcuit are o capacitate de 300.000 tone/an, adică 6.000.000 saci/an, deoarece un sac are 50 kg.
Producția este de circa 1.000 tone/zi.
Motivația clientului:
În Germania prețul de desfacere a cimentului este de 120 USD/tonă pentru cimentul german. Pentru cimentul provenit din fostele țări C.A.E.R. prețul cimentului în saci este de 61 USD/tonă. Politica guvernului german de a reduce activitatea industriilor energofage a dus la subvenționarea fabricilor de ciment pentru a nu produce, evitându-se astfel poluarea, singurele surse de aprovizionare cu ciment pentru fabricile de beton rămânând țările fostului C.A.E.R. Datorită cantităților foarte mari necesare, singurul mod de transport este pe Dunăre, cu nave fluviale. Ca exemplu se poate da faptul că într-un convoi normal de nave fluviale se pot duce circa 6.000 tone de ciment, ceea ce reprezintă 2,5 garnituri de tren la un tarif de transport de circa 60%; de aceea, ca surse de ciment, rămân practic doar țările riverane Dunării, dintre acestea, datorită amplasării fabricilor de ciment, rămân disponibile Slovacia și România.
Germania a fixat pentru cimentul slovac un preț deosebit de mare, respectiv 100 USD/tonă, de aceea din Slovacia se importă doar ciment de calitate superioară. Cimentul românesc în saci are un preț F.O.B. de circa 35 USD/tonă. Cu un navlu normal de 24 USD/tonă se ajunge la un preț C.I.F. de 59 USD/tonă, acest lucru nelăsând o marjă prea mare de profit pentru cumpărător.
De aceea firma Caridio Trade S.R.L. a concesionat teren în zona liberă Galați și aduce ciment în vrac, produs în C.S.I., cu nave fluviale și maritime la un preț de 12 USD/tonă. Prețul însăcuirii cimentului este de 5 USD/tonă(sunt incluse amortizarea liniei de însăcuit și cheltuielile de investiție în zona liberă), aducându-l la valoarea de 17 USD/tonă. Contractul firmei cu clientul german este la un preț de 25 USD/tonă. Paletizarea cimentului în saci și încărcarea sa pe nave fluviale costă circa 6 USD/tonă. În final se ajunge la un preț de cost de 23 USD/tonă, cu un profit de 2 USD/tonă.
Avantaje:
Firma are avantajul că nu plătește impozite pe activitatea efectuată în zona liberă, astfel încât costurile însăcuirii sunt mai mici decât dacă însăcuirea s-ar realiza în C.S.I.
Deoarece firma Caridio Trade S.R.L. nu are nici un fel de experiență în transporturile fluviale, zona liberă va efectua transportul acestor 300.000 tone de ciment. De fapt, atât firma, cât și clientul german, nu au nici o alternativă la efectuarea transportului, căci conform Convenției de la Bratislava, cât și conform H.G. nr. 160/1996, în România pot încărca/descărca marfă doar nave fluviale înregistrate în România sau în țara de destinație/origine a mărfii. Deci, din România spre Germania pot transporta ciment doar navele fluviale sub pavilion român sau german. Flota germană de Dunăre este reprezentată de compania Bayerischer Lloyd care dispune doar de 20.000 tone capacitate, ceea ce nu ar fi dat posibilitatea realizării acestui transport, deci singura flotă ce se poate utiliza la acest transport este flota română.
Unul dintre avantajele oferite de zona liberă Galați clientului său pentru realizarea acestui transport este și faptul că tarifele de transport pe Dunăre sunt fixe, fiind preluate de Acordul România-Garmania, unde navlul pe relația Galați- Passau este fixat la 25,33 USD/tonă. Dacă acest transport este realizat de o companie dintr-o țară semnatară, acest tarif trebuie respectat. Singura posibilitate de a realiza transportul la un navlu mai mic, fără a încălca Acordul, este de a folosi nave închiriate de zona liberă Galați de la o companie română de navigație.
Estimarea profitului anual al firmei Caridio Trade S.R.L.
Desfășurându-și activitatea pe teritoriul zonei libere Galați, aceasta societate beneficiază de avantajele fiscale comune tuturor zonelor libere din țara noastră. Astfel, afacerea este foarte profitabilă, aducând un profit anual considerabil. Aceasta nu ar fi așa dacă firma și-ar desfășura activitatea în afara zonei libere, pe teritoriul țării noastre. Trebuie să menționăm însă că și această firmă, ca și toți ceilalți agenți economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul zonei libere, nu va mai realiza același profit dacă se vor adopta noile proiecte de legi privind limitarea facilităților pe teritoriul zonelor libere românești, și anume, plata T.V.A. și a impozitului pe profit. Acest lucru se poate remarca din calculele estimative ce urmează:
Firma Caridio Trade S.R.L. își desfășoară activitatea pe teritoriul zonei libere Galați – în acest caz, societatea beneficiază de următoarele facilități:
Este scutită de plata taxelor vamale și a accizelor;
Este scutită de plata T.V.A.;
Este scutită de plata impozitului pe profit.
Din datele pe care le cunoaștem despre firmă, putem estima câteva calcule:
Cantitatea de marfă rulată: 300.000 tone/an
Profit: 2 USD/tonă
Profit anual: 300.000 tone/an X 2 USD/tonă = 600.000 USD
Curs valutar: 1 USD = 33.000 lei
PROFIT anual în lei: 19.800.000.000 lei
Firma Caridio Trade S.R.L. își desfășoară activitatea pe teritoriul zonei libere Galați în condițiile noilor legi privind plata T.V.A. și a impozitului pe profit – în acest caz, societatea nu mai beneficiază de toate facilitățile:
Este scutită de plata taxelor vamale;
Este scutită de plata accizelor;
Trebuie să plătească T.V.A.- 19%;
Trebuie să plătească impozit pe profit – 12,5%.
Cantitatea de marfă rulată: 300.000 tone/an
Costuri anuale: 300.000 tone/an x 23 USD/tonă = 6.900.000 USD
Venit anual: 300.000 tone/an x 25 USD/tonă = 7.500.000 USD
TVA de plată către stat : 114.000 USD
Profit brut :486.000 USD
Impozit pe profit: 60.750 USD
Profit net: 425.250 USD (14.033.250.000 lei)
Curs valutar: 1 USD = 33.000 lei
PROFIT net anual în lei: 14.033.250.000 lei
Concluzie: În condițiile în care se vor anula o parte din facilitățile fiscale pentru agenții economici care își desfășoară activitatea în cadrul zonelor libere, firma își diminuează profitul cu 174.750 USD, ceea ce va provoca probabil, revizuirea clauzelor contractului de concesiune sau poate chiar rezilierea lui, adică pierderea unor venituri coniderabile pentru zona liberă.
Firma Caridio Trade S.R.L. își desfășoară activitatea în afara zonei libere Galați – în acest caz, societatea nu beneficiază de nici o facilitate, fiind nevoită să plătească:
Taxe vamale – 30%;
Comision vamal – 5%;
Accize – 7%;
T.V.A.(baza pentru calcul:[ prețul mărfii + taxe vamale + comision vamal + accize] X 19%)
Impozit pe profit – 25%
Cantitatea de marfă rulată: 300.000 tone/an
Curs valutar: 1 USD = 33.000 lei
Prețul mărfii în vamă: 6.900.000USD = 227.700.000.000 lei
Taxe vamale = 30% X 227.700.000.000 lei = 68.310.000.000 lei
Comision vamal = 5% X 227.700.000.000 lei = 11.385.000.000 lei
Accize = 7% X 227.700.000.000 lei = 15.939.000.000 lei
Preț de achiziționare a mărfii = 323.334.000.000 lei
TVA import = 19% X (prețul mărfii în vamă + taxe vamale + comision vamal + accize) =
= 61.433.460.000 lei (A)
Prețul de vânzare unitar: 25 USD/tonă
Prețul de vânzare a mărfii: 7.500.000 USD = 247.500.000.000 lei
TVA export = 0 (B)
TVA de încasat de la stat: 61.433.460.000
PROFIT brut = -14.400.540.000 (preț vânzare marfă – preț achiziție + TVA de încasat)
Impozit pe profit = 0 (firma este plătitoare de impozit pe profit si nu pe venit)
PIERDERE netă anuală în lei = 14.400.540.000
Concluzie: În situația de față, desfășurarea activității sub incidența taxelor vamale a taxei pe valoarea adăugată, a accizării și a impozitării profitului conduce la un rezultat net negativ pentru agentul economic în cauză. Drept consecință,firma ruso-austriacă se va afla în imposibilitatea de a opta pentru varianta desfășurării activității într-o zonă cu regim fiscal normal.
Cap. V CONCLUZII
Conform celor prezentate în această lucrare, zona liberă este cea mai importantă formă a regimurilor vamale suspensive și un instrument foarte important pentru promovarea comerțului exterior al unei țări. Scopul înființării unei zone libere este de a favoriza dezvoltarea economică prin atragerea de investiții de capital străin. Atragerea acestora influențată de accesul liber al mărfurilor coroborat cu regimul liberal al impozitelor asupra profiturilor realizate, adică, pe teritoriul zonei libere pot fi introduse mărfuri în vederea prelucrării sau comercializării lor, în principiu, pe terțe piețe, fără aplicarea restricțiilor tarifare și netarifare ale regimului vamal în comparație cu teritoriul național(exemplu: studiul de caz din această lucrare). În plus, pentru ca o firmă să decidă o investiție, trebuie ca aceasta să estimeze fructificarea superioară a capitalului. În consecință, pentru asigurarea succesului, pe lângă facilitățile acordate zonelor libere, trebuie să existe condiții avantajoase combinării capitalului cu ceilalți factori de producție(forța de muncă, materii prime etc), precum și o infrastructură corespunzătoare.
La nivel global, compatibilitatea dintre avantajele comerciale și financiare ale zonelor, cerințele obiective ale proceselor tehnologice din ramurile industriale implementate în interesele economice ale utilizatorilor interni și externi ai zonei conduc, de regulă, la un “optim de utilizare”. La aceste elemente cu caracter general, se adaugă o serie de tendințe specifice ultimei perioade :
Deplasarea interesului pentru ZEL din țările capitaliste dezvoltate, în special, pentru depășirea barierelor netarifare din comerțul internațional din cadrul acestui grup de țări.
Accentuarea tendinței de diversificare a activității și de adaptare la cerințele pieței.
Antrenarea într-o măsură mai mare, în special în zonele industriale libere, a firmelor specializate în cercetare-dezvoltare pentru promovarea tehnicii de vârf în producția de export.
In materie de promovare a ZEL noi se remarcă efortul general spre atragerea pentru investițiile inițiale a unui număr restrâns de firme de primă mărime, care să “declanșeze” un efort de antrenare în rândul celorlalți investitori potențiali.
In ultima perioadă, se observă o proliferare fără precedent a zonelor libere în diverse regiuni în curs de dezvoltare în scopul obținerii unor avantaje legate de exportul pe valută liber convertibilă, în cadrul eforturilor de lichidare a datoriei externe.
Evoluția conceptului de zonă liberă în timpul ultimilor 20 de ani este o bună ilustrare a faptului cât de mult un instrument politic, pe măsură ce se dezvoltă, atrage după sine inovații terminologice de a descrie ceea ce devine tot mai mult structuri instituționale diverse.
O primă dezvoltare importantă a fost că privilegiile și avantajele zonei, în loc de a fi concentrate într-o regiune teritorială bine definită, au fost extinse în alte întreprinderi, locale sau deținute de străini, care funcționează în altă parte a țării. Aceste privilegii și avantaje au avut aceleași efecte pozitive asupra exporturilor sau creării de locuri de muncă în altă parte a țării, cum au avut loc la granițele zonei inițiale.
O a doua dezvoltare importantă a fost că un număr de zone libere, orientate spre prelucrarea pentru export, au achiziționat funcții de prelucrare din import(exemplu: zona liberă Manaus din Brazilia care în prezent operează aproape exclusiv pentru piața internă).
O a treia dezvoltare importantă a fost instalarea întreprinderilor interne în zonele libere(de exemplu: în India). Această evoluție este rezultatul necesității economice, de când un investitor local poate fi un bun înlocuitor pentru investitorul străin ezitant sau neatent. Este, de asemenea, rezultatul presiunilor politice, de când avantajele economice acordate investitorilor străini în zonă pot, în practică, să reprezinte o discriminare politică neacceptabilă contra întreprinderilor locale. Fiind date aceleași avantaje, aceasta ar putea să contribuie la fel de mult, dacă nu mai mult, la exporturi și la crearea de locuri de muncă.
O a patra dezvoltare(ca în China) a fost conceptul de zonă liberă ca un teritoriu larg, decât ca o mică enclavă industrială. Aceasta este bine exemplificat de termenul de zonă liberă specială, care a fost concepută inițial ca un teritoriu larg, extinzându-se în unele cazuri, la o provincie întreagă(exemplu: zona Insulei Hainan) sau, în alte cazuri, la o țară întreagă(exemplu: Sri Lanka și Maurițius).
O a cincea dezvoltare este evoluția ZEL spre o manufactură într-o zonă orientată spre servicii.
În concluzie, ZEL au fost fondate pentru a rezolva anumite probleme care s-au ridicat între economia gazdă și economia mondială. Totuși, o soluție ideală ar necesita o economie în care, chiar fără ZEL sau regulamente speciale, capitalul să circule liber. La o asemenea economie, însă, nu se ajunge peste noapte. Ca rezultat, ZEL vor rămâne unul din instrumentele principale de atragere a investițiilor străine, cu un nivel înalt de tehnologizare, cu un mic aranjament modern și cu rețele de desfacere extinse.
În România, pentru atragerea capitalului străin, au fost înființate mai multe zone libere(Sulina, Brăila, Curtici-Arad, Giurgiu, Constanța-Sud, Galați), care să ofere atât facilități de ordin legislativ, cât și avantajele unor amplasamente strategice, în imediata apropiere a căilor de navigație fluvială și maritimă și, mai nou, în apropierea căilor de transport aerian. Stimularea activității industriale și comerciale, prin crearea facilităților de zonă liberă este benefică economiei naționale, atât prin creșterea încasărilor valutare, cât și prin valorificarea superioară a principalului factor de producție abundent – forța de muncă – și atragerea unor echipamente industriale de înalt randament.
Zonele libere românești sunt un factor de emulație economică și socială, pentru că, pe lângă activitățile specifice, generează dezvoltarea unor servicii adiacente, legate de circulația capitalului financiar-bancar, servicii hoteliere, alimentație publică, consultanță etc, precum și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. De asemenea, ZEL românești contribuie la dezvoltarea relațiilor externe ale țării noastre, a comerțului exterior, exportul și importul românesc cunoscând o evoluție deosebită în ultimii zece ani.
Însă, țara noastră, nici la ora actuală, nu are experiența necesară, în ceea ce privește zonele libere. Acest lucru este demonstrat de noua legislație în domeniu, care limitează facilitățile de natură fiscală, la recomandarea reprezentanților U.E. Pe lângă cauzele care frânează dezvoltarea ZEL la nivel mondial, în cazul României, au intervenit divergențele și contradicțiile în ceea ce privește aplicarea T.V.A. și a impozitului pe profit. Limitarea acestor facilități acordate firmelor care operează în zonele libere ar putea costa statul român miliarde de USD, materializate prin:
Rezilierea contractelor aflate în derulare;
Pierderea potențialilor investitori;
Pierderea oportunității de a testa noile metode de reglementare de către stat a dezvoltării economice și creării relațiilor de încredere cu comunitatea de business;
Dauna mare pentru încrederea oamenilor de afaceri în capacitatea administrării economice a Parlamentului și Guvernului, cauzată de noua legislație, care a încălcat garanțiile acordate;
Posibilitatea acordată țărilor concurente să înființeze ZEL pe teritoriile lor și să atragă foștii sau potențialii investitori ai țării noastre;
Numeroasele procese civile intentate statutlui de actualii investitori lezați de noua legislație.
Prin noua lege a T.V.A.-ului și cea a impozitului pe profit, care își doresc să accelereze procesul de aderare la U.E., nu se demonstrează decât că în aparatul nostru de stat există un colaps, și efectele care vor surveni nu vor fi decât negative: pierderea unor importante investiții, reducerea volumului exporturilor, creșterea deficitului comercial etc, ceea ce va face, practic, inutilă existența zonelor libere pe teritoriul României.
Rezumând, principala problemă actuală cu care se confruntă zonele libere românești, nu este impozitul pe profit sau T.V.A.-ul, ci instabilitatea și incoerența legislativului; faptul că un agent economic, care a investit în zona liberă o sumă considerabilă de USD, după foarte puțin timp de la realizarea investiției, poate fi pus în situația de a fi privat de toate facilitățile oferite de regimul de zonă liberă inițial, prin adoptarea unei legi care va anula, spre exemplu, și scutirea de taxe vamale. Astfel, pentru ZEL românești, aceasta este prima problemă care trebuie soluționată.
Atât pentru zonele libere românești, cât și pentru ZEL la nivel global, există un număr de factori care le vor modela caracterul în viitor:
Creșterea concurenței în ceea ce privește investițiile orientate spre export;
Scutirea timpului de răspuns între comanda și livrarea de la luni la săptămâni, în multe sectoare industriale;
Considerații legate de transferul de tehnologie și forța de muncă calificată și de dezvoltarea legăturilor între ZEL și economia locală;
Dorința extinderii bazei industriale în multe ZEL;
Dezvoltarea blocurilor economice regionale și promovarea comerțului interregional;
Creșterea importanței activității de servicii internaționale;
Nevoia imperioasă de a face disponibile facilitățile și beneficiile ZEL la scară națională;
Orientarea hotărâtă spre dezvoltarea ZEL în sectorul privat.
În concluzie, condițiile de succes ale actualelor și viitoarelor ZEL sunt:
O legislație fermă în domeniu;
Un sprijin eficient din partea Guvernului țării;
Planificarea și conducerea bună;
Plasarea bună în raport cu facilitățile de transport și comunicații;
Menținerea facilităților fiscale și vamale.
BIBLIOGRAFIE:
Cărți:
ANTOINE, Basile – “A Perspective on Free Economic Zones”, ed.Profile,1998
Banca Mondială – “Studiu asupra ZEL”, 2000
BEAUCHAMP, Andre – “Zonele libere”, ed. Montevideo, 2001
CARAIANI, Gheorghe –“Zonele libere”, ed. Economică, București, 1995
CARAIANI, Gheorghe – “Zonele libere și paradisurile fiscale”, ed. Lumina Lex, București, 1999
Centrul Român de Comerț Exterior: Studiu statistic, 2002
CERON, Jose M. – “Free Zones”, ed World, 1999
Comisia Europeană a Dunării: Studii statistice, 2002
CONSTANTINESCU, Vasile – “Zonele libere europene”, studiu, 1998
ENE, Constantin – “Studiu asupra zonelor libere de pe malul Dunării”, ed.ACADEMIA, 1995
GALHENAGE, G.T. – “Experience of DESIGN, Development, Management and Promotion of Free Zones”, Vienna, 1992
GRUBEL, Herbert G. – “Towards a theorz of Free Economic Zones”, ed. Speciales, 2000
“Integrarea economică”, studiu, ed. Chișinău, 2001
KAPLINSKI, Raphael – “ Free Zones: Trensforming Manufactures into Comodities”, World Development, 1993
“Legislation des zones libres”, ed. France, 2002
MIRON, Mihaela – “Zona liberă Sulina”, ed. TOMIS, 1999
TOCHER, Didier – “Porturile libere ale Europei”, ed. Carmen, 2000
TOMA, Costel; SUCIU, Gică – “Zone libere: principii și practică”, ed. ALMA, 1999
WARR, Peter – “Free zones – The Economics of Enclave Manufacturing”, ed. Research Observer, 1999
Zona Liberă Galați – Material de publicitate
Legislatie:
1. H.G. nr.682 din 7 octombrie
2. H.G. nr.156 din 22 aprilie 1993
3. H.G. nr.410 din 16 august 1993
4. H.G. nr.190 din 26 aprilie 1994 Legea nr.84 din 21 iulie 1992
5. H.G. nr.330 din 22 iunie 1994
6. H.G. nr.788 din 11 noiembrie 1996
7. H.G. nr.499 din 8 iunie 1999
8. Legea nr.84 din 21 iulie 1992
9. Legea nr.141 din 24 iulie 1997
10. Legea nr.345 din 1 iunie 2002
11. Legea nr.414 din 26 iunie 2002
Pagini Web:
www.angelfire.com
www.ase.ro
www.bonded.ro
www.cciagl.xnet.ro
www.ccina.ro
www.cibnet.flex.ro
www.cjc.ro
www.clubromania.ro
www.depozite.com
www.fair.ro
www.freezone.arad.ro
www.freezone.com
www.giurgiu.info.ro
www.mairon.ro
www.mcti.ro
www.mt.ro
www.ol.ro
www.ronl.nl
www.rosite.ro
www.tehnoutil.ro
www.trafic.ro
Ziare si reviste:
“Adevărul”
“ Capital”
“Curierul național”
“Economistul”
“Imparțial”
“Tribuna economică”
“Viața liberă”
BIBLIOGRAFIE:
Cărți:
ANTOINE, Basile – “A Perspective on Free Economic Zones”, ed.Profile,1998
Banca Mondială – “Studiu asupra ZEL”, 2000
BEAUCHAMP, Andre – “Zonele libere”, ed. Montevideo, 2001
CARAIANI, Gheorghe –“Zonele libere”, ed. Economică, București, 1995
CARAIANI, Gheorghe – “Zonele libere și paradisurile fiscale”, ed. Lumina Lex, București, 1999
Centrul Român de Comerț Exterior: Studiu statistic, 2002
CERON, Jose M. – “Free Zones”, ed World, 1999
Comisia Europeană a Dunării: Studii statistice, 2002
CONSTANTINESCU, Vasile – “Zonele libere europene”, studiu, 1998
ENE, Constantin – “Studiu asupra zonelor libere de pe malul Dunării”, ed.ACADEMIA, 1995
GALHENAGE, G.T. – “Experience of DESIGN, Development, Management and Promotion of Free Zones”, Vienna, 1992
GRUBEL, Herbert G. – “Towards a theorz of Free Economic Zones”, ed. Speciales, 2000
“Integrarea economică”, studiu, ed. Chișinău, 2001
KAPLINSKI, Raphael – “ Free Zones: Trensforming Manufactures into Comodities”, World Development, 1993
“Legislation des zones libres”, ed. France, 2002
MIRON, Mihaela – “Zona liberă Sulina”, ed. TOMIS, 1999
TOCHER, Didier – “Porturile libere ale Europei”, ed. Carmen, 2000
TOMA, Costel; SUCIU, Gică – “Zone libere: principii și practică”, ed. ALMA, 1999
WARR, Peter – “Free zones – The Economics of Enclave Manufacturing”, ed. Research Observer, 1999
Zona Liberă Galați – Material de publicitate
Legislatie:
1. H.G. nr.682 din 7 octombrie
2. H.G. nr.156 din 22 aprilie 1993
3. H.G. nr.410 din 16 august 1993
4. H.G. nr.190 din 26 aprilie 1994 Legea nr.84 din 21 iulie 1992
5. H.G. nr.330 din 22 iunie 1994
6. H.G. nr.788 din 11 noiembrie 1996
7. H.G. nr.499 din 8 iunie 1999
8. Legea nr.84 din 21 iulie 1992
9. Legea nr.141 din 24 iulie 1997
10. Legea nr.345 din 1 iunie 2002
11. Legea nr.414 din 26 iunie 2002
Pagini Web:
www.angelfire.com
www.ase.ro
www.bonded.ro
www.cciagl.xnet.ro
www.ccina.ro
www.cibnet.flex.ro
www.cjc.ro
www.clubromania.ro
www.depozite.com
www.fair.ro
www.freezone.arad.ro
www.freezone.com
www.giurgiu.info.ro
www.mairon.ro
www.mcti.ro
www.mt.ro
www.ol.ro
www.ronl.nl
www.rosite.ro
www.tehnoutil.ro
www.trafic.ro
Ziare si reviste:
“Adevărul”
“ Capital”
“Curierul național”
“Economistul”
“Imparțial”
“Tribuna economică”
“Viața liberă”
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Zonele Libere – Instrumente Importante de Promovare a Comertului Exterior (ID: 130239)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.