. Zonarea Spatiului Rural din Judetul Cluj

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………2

Motivatia, importanta si metodologia cercetarii……………………2

Capitolul 1. Caracteristicile spațiului rural din județul Cluj….3

1.1. Caracteristici fizico-geografice……………………………….4

1.2. Caracteristici demografice……………………………………..5

1.3. Caracteristici economice…………………………………………6

1.4. Caracteristicile infrastructurii………………………………..7

Capitolul 2.Zonarea spațiului rural din județul Cluj…………….11

2.1. Selectarea metodei de zonare…………………………………11

2.2. Zonarea spatiului rural………………………………………….13

Capitolul 3. Strategii de dezvoltare rurală pentru zona Munților Apuseni din județul Cluj……………………………………………………………………………20

3.1. Elemente definitorii ale zonei cercetate…………………….20

3.2. Zonarea pe microregiuni de dezvoltare…………………….25

3.3. Repere privind fundamentarea strategiei de dezvoltare a comunei Valea Ierii……………………………………………………………………..27

3.3.1. Prezentarea generală a comunei………………….27

3.3.2. Analiza SWOT……………………………………………37

Capitolul 4. Concluzii generale aferente lucrarii………………………..44

4.1 Elemente de strategie………………………………………44

4.2 Planuri, programe și proiecte cu impact major asupra dezvoltării comunei………………………………………………48

Bibliografie……………………………………………………………………………….50

Introducere

Obiectivele generale ale unei strategiei de dezvoltare rurală sunt următoarele:

Dezvoltarea unui sector agricol și forestier competitiv, bazat pe cunoaștere și inițiativă privată, capabil să se adapteze shimbărilor pe termen lung conform cu regulile comunitare;

Menținerea calității și a diversificării spațiului rural și forestier în vederea obținerii unui echilibru între activitățile umane și conservarea mediului;

Îmbunătățirea standardelor de viață în vederea asigurării unei ocupări durabile a zonelor rurale;

Implementarea unui program pilot LEADER.

În vederea atingerii acestor obiective un loc important îl ocupa politicile și programele naționale, dar și programele europene al căror scop este implementarea acquis-ului comunitar privind Politica Agricolă Comună.

În cadrul politicilor și programelor naționale, se urmareste urmărește:

finalizarea reformei proprietății funciare;

stimularea transformării gospodăriilor țărănești în ferme agricole familiale cu caracter comercial care va conduce implicit la formarea clasei de mijloc a spațiului rural.

Un alt obiectiv urmărit este gestionarea durabilă a pădurilor care se înscrie în liniile directoare ale strategiei europene pentru dezvoltare durabilă.

Toate aceste obiective descrise au o finalitate generală: dezvoltarea competitivității economice a zonelor rurale in strinsa corelare cu o conservare a mediului.

Motivatia, importanta si metodologia cercetarii

Obiectivul principal al lucrarii, il constituie fundamentarea unei strategii de dezvoltare in concordanta cu Programul National de Dezvoltare rurala 2007-2013, pentru zona montana din judetul Cluj

Pornind de la problemele specifice de natură socio-economică și de la tipologia spațiului rural elaborată de Bernard Kayser și anume că spațiul rural este împărțit în trei tipuri de zone: zone periurbane sau preorășenești, zone intermediare sau de echilibru și zone rurale perifirice, marginale sau defavorizate, am încercat să realizăm o zonare a spațiului rural din județul Cluj. Această zonare s-a realizat pentru a vedea care sunt problemele cu care se confruntă comunele din aceste zone precum și care sunt diferențele dintre acestea. În urma zonării, am ales comuna Valea Ierii, o comună slab dezvoltată, dar cu potențial de dezvoltare.

CAPITOLUL 1.

Caracteristicile spațiului rural din județul Cluj

Județul Cluj este situat în partea de nord-vest a României, în centrul Transilvaniei (Figura nr. 4.1.).

Figura nr. 5.1. Localizarea geografică a județului Cluj

Este al 13-lea județ din punctul de vedere al mărimii, ocupând 2,8% din suprafața țării. Reședința județului, municipiul Cluj-Napoca, este al cincilea mare oraș din România, având o populație de 328.000 locuitori.

Județul Cluj face parte din categoria județelor cu o economie complexă și diversificată cu o pondere însemnată în economia națională, fiind cel mai important centru administrativ-teritorial din nord-vestul țării. Potențialul său economic este dat de resursele locale, numărul mare și diversitatea agenților economici, tradiția și experiența în majoritatea sectoarelor de activitate și de poziția sa centrală în partea de nord-vest a României, poziție favorabilă atât comerțului cât și dezvoltării infrastructurii și domeniilor productive conexe.

1.1. Caracteristici fizico-geografice

Județul Cluj se întinde pe o suprafață de 6.674 kmp (2,8% din teritoriul țării), în jumătatea de nord-vest a României, între paralelele și latitudine nordică și meridianele și latitudine estică, în zona de contact a trei mari unități geografice: Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei și se învecinează la nord-est cu județele Maramureș și Bistrița-Năsăud, la est cu județul Mureș, la sud cu județul Alba, iar la vest cu județele Bihor și Sălaj.

Trăsătura caracteristică a cadrului natural o constituie predominanța zonelor de deal pentru aproape două treimi din suprafața județului, o treime din suprafața totală fiind reprezentată de către relieful muntos. Câmpiile propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de luncile râurilor Someș și Arieș. Munții sunt situați în vestul și sud-vestul județului și aparțin unității montane a Apusenilor: Munții Vlădeasa, Munții Gilău și Muntele Mare. Înălțimile cele mai reprezentative sunt în Masivul Vlădeasa 1.842 m și Muntele Mare 1.826 m. Altitudinea minimă de 227 m se înregistrează la ieșirea Someșului din județ.

Zona de deal reunește subunități ale Podișului Someșan (Dealurile Cluj-Borșa, Dealurile Dejului, Dealurile Gârboului, Dealurile Ciceului, etc.), Dealul Măhăceni, Dealul Feleacului, precum și dealuri care aparțin unităților Câmpiei Transilvaniei. Câmpia Transilvaniei este, de fapt, o regiune de podiș cu aspect colinar (deluros), toponimul de câmpie fiind legat de exploatarea predominant agricolă a acestei regiuni. Tranziția între aceste unități se realizează prin depresiuni și culoare: Depresiunea Huedin, Depresiunea Iara – Săvădisla, Culoarul Crișului Repede, Culoarul Cluj – Căpuș – Gilău, Culoarul și Depresiunea Apahida – Borșa, Depresiunea Dejului, Văile Someșului și Arieșului prezintă lunci largi, deosebit de prielnice culturilor intensive.

Prin poziția sa, județul are o climă continentală moderată, caracteristică regiunilor vestice și nord-vestice ale țării. Ca urmare, în timpul iernii predomină invaziile de natură maritimă arctică dinspre nord-vest, iar vara invaziile de aer cald dinspre nord-est. Regimul temperaturilor se caracterizează prin valori medii anuale cuprinse între 2 – 9C, iar precipitațiile se situează între valorile de 670 – 1.100 mm, circulația aerului fiind predominant vestică.

Rețeaua hidrografică este bine reprezentată, râurile principale care drenează teritoriul județului sunt: Someșul Mic, Arieșul și Crișul Repede. Configurația reliefului imprimă rețelei hidrografice caracter radiar pe versanții muntoși și o scurgere subsecventă în perimetrul depresionar.

Lacurile naturale sunt puține și de importanță secundară ca utilitate economică, dar interesante ca geneză și valoare științifică, două dintre ele fiind declarate rezervații naturale: Lacul Știucii și Lacul Legii. Lacurile antropo-saline (apărute după inundarea cu apă a unor vechi ocne părăsite) se caracterizează prin adâncimi mari și prin calități terapeutice ale apelor cu salinitate foarte mare. Printre cele mai importante se numără complexele lacustre de la Turda, Cojocna, Sic și Ocna Dejului. Categoria cea mai reprezentativă ca dimensiune și importanță o constituie lacurile de acumulare: Gilău, Someșu Cald, Tarnița și Fântânele.

În condițiile unui substrat geologic mozaicat învelișul de soluri prezintă aceeași particularitate, predominând solurile cambice. Solurile brune-acide sunt aproape generalizate în masivul central înalt, alternând cu brune feriluviale și brune luvice. În zona deluroasă se remarcă solurile brun-roșcate și cernoziomul levigat, cu productivitate mai ridicată.

Potențialul vegetal și faunistic diversificat este expresia prezenței asociațiiloe forestiere montane (conifere și păduri de amestec conifere-foioase), alături de asociațiile silvo-stepice ale colinelor Câmpiei Transilvaniei.

1.2. Caracteristici demografice

Spațiul rural din județul Cluj este alcătuit din suprafața administrativă a celor 75 de comune ale județului (2,79% din total comune la nivel național) totalizând 6.172,90 kmp. Numărul de sate din județ aparținătoare celor 75 de comune este de 420 (3,2% din numărul total de sate la nivel național).

Comparativ cu suprafața totală a județului de 6.674 kmp, spațiul rural reprezintă 92,49% din suprafața totală a acestuia. Comunele județului prezintă sub aspect numeric o gamă variată de colectivități, pornind de la comune cu o populație sub 1.500 locuitori, cum e cazul comunelor Aiton (1.315), Aluniș (1.357), Buza (1.392), Beliș (1.380), Jichișul de Jos (1.302), Palatca (1.298), Valea Ierii (1.119), Vultureni (1.458), Ploscoș (716), până la comune cu peste 7.500 locuitori, cum sunt: Apahida (9.080), Baciu (8.241), Gilău (8.092) și Florești (7.965).

Pe teritoriul delimitat ca spațiul rural la nivelul județului trăiește o populație rurală care numără 232.005 locuitori, ceea ce reprezintă 32,98% din populația totală a județului. Raportată la suprafața spațiului rural rezultă o densitate de 37,58 locuitori/kmp. Comparativ cu densitatea populației la nivel național care este de 48 locuitori/kmp se observă că este sub această valoare, județul Cluj fiind un județ urbanizat (gradul de urbanizare este de 67,02%).

Populația medie a unei comune din județ este de 3.093 locuitori, mai mică decât populația medie a unei comune din România care are 3.780 locuitori.

În perioada 2001-2005 populația rurală din județul Cluj a scăzut cu 5.821 de locuitori înscriindu-se în tendința de scădere numerică a populației la nivel național. Cauzele scăderilor demografice au fost diferite: fie migrarea spre orașe, fie un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate scăzută (9,05), fie emigrarea.

În județul Cluj se poate observa după anul 2000 o creștere a populației din mediul rural (Tabelul nr. 1.1.), sigur nu foarte accentuată (cu 1,4% în 2002).

Tabelul nr. 1.1.

Evoluția ponderii populației urbane în județl Cluj (%)

Sursa: INS – Recensământul populației și al locuințelor, 2002

Comparativ cu spațiul rural din România unde natalitatea este de 12,9, în județul Cluj natalitatea în spațiul rural este mai mică cu aproape 4.

Structura pe sexe a populației rurale este relativ echilibrată, numărul femeilor fiind aproape eal cu cel al bărbaților: 117.876 sunt femei (50,80%) și 112.815 sunt bărbați (49,20%). Această tendință se înscrie în tendința națională unde 50,4% sunt femei și 49,6% bărbați.

Structura pe vârste a populației rurale este caracterizată printr-un relativ dezechilibru, procesul accenuat de îmbătrânire demografică fiind evident. Numărul persoanelor peste 60 de ani este de 60.585 locuitori, ceea ce reprezintă o pondere de 26,11% din totalul populației rurale. Indicele de îmbătrânire al populației este de 1,59, numărul tinerilor cu vârsta între 0-14 ani fiind de 37.910.

Referitor la înnoirea forței de muncă, indicele fo8 locuitori/kmp. Comparativ cu densitatea populației la nivel național care este de 48 locuitori/kmp se observă că este sub această valoare, județul Cluj fiind un județ urbanizat (gradul de urbanizare este de 67,02%).

Populația medie a unei comune din județ este de 3.093 locuitori, mai mică decât populația medie a unei comune din România care are 3.780 locuitori.

În perioada 2001-2005 populația rurală din județul Cluj a scăzut cu 5.821 de locuitori înscriindu-se în tendința de scădere numerică a populației la nivel național. Cauzele scăderilor demografice au fost diferite: fie migrarea spre orașe, fie un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate scăzută (9,05), fie emigrarea.

În județul Cluj se poate observa după anul 2000 o creștere a populației din mediul rural (Tabelul nr. 1.1.), sigur nu foarte accentuată (cu 1,4% în 2002).

Tabelul nr. 1.1.

Evoluția ponderii populației urbane în județl Cluj (%)

Sursa: INS – Recensământul populației și al locuințelor, 2002

Comparativ cu spațiul rural din România unde natalitatea este de 12,9, în județul Cluj natalitatea în spațiul rural este mai mică cu aproape 4.

Structura pe sexe a populației rurale este relativ echilibrată, numărul femeilor fiind aproape eal cu cel al bărbaților: 117.876 sunt femei (50,80%) și 112.815 sunt bărbați (49,20%). Această tendință se înscrie în tendința națională unde 50,4% sunt femei și 49,6% bărbați.

Structura pe vârste a populației rurale este caracterizată printr-un relativ dezechilibru, procesul accenuat de îmbătrânire demografică fiind evident. Numărul persoanelor peste 60 de ani este de 60.585 locuitori, ceea ce reprezintă o pondere de 26,11% din totalul populației rurale. Indicele de îmbătrânire al populației este de 1,59, numărul tinerilor cu vârsta între 0-14 ani fiind de 37.910.

Referitor la înnoirea forței de muncă, indicele forței de muncă, calculat ca raport între populația din grupa de vârstă de 15-29 ani și populația din grupa de vârstă de 30-44 ani acesta este de 1,13, numărul locuitorilor cu vârste între 15-29 ani fiind de 45.358 locuitori, iar cei cu vârste între 30-44 ani fiind de 40.060 locuitori. Acest aspect în structura pe vârste este unul pozitiv contingentul de tineri care nu au migrat din sate intrând în categoria resurselor de muncă și contribuind la întinerirea semnificativă a forței de muncă din spațiul rural. Astfel, spațiul rural din județul Cluj, dispune în prezent de un contingent relativ numeros de resurse de muncă foarte tinere, cu disponibilități pentru calificare, pentru pregătire profesională și managerială în domenii economice noi.

Numărul total al salariaților din spațiul rural al județului este de 14.204 persoane ceea ce reprezintă 6,12% din totalul populației rurale a județului.

1.3. Caracteristici economice

Județul Cluj face parte din categoria județelor cu o economie complexă și diversificată, cu ponderi importante în economia națională, fiind, din acest punct de vedere, cel mai important centru adminsitrativ-teritorial din nord-vestul țării.

Economia județului Cluj a avut și are la bază bogatele resurse materiale, poziția geografică avantajoasă, cu posibilități facile de comunicație pe căile feroviare și rutiere, rezerve importante de forță de muncă de înaltă calificare și cu tradiție în numeroase domenii, capacitate deosebită de adaptare la cerințele pieței concurențiale, datorită puternicelor centre de școlarizare la toate nivelurile cât și a celor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică de care dispune.

Condițiile pedo-climatice specifice au favorizat și dezvoltarea agriculturii – a doua ramură ca pondere în economia județului – în cadrul acesteia un rol important revenind zootehniei.

Pe terenurile în pantă pe parcursul anilor, au fost create numeroase livezi cu pomi fructiferi valoroși, îndeosebi în partea centrală, de nord și nord-est a județului, pe dealurile din zona municipiului Cluj, Baciu, Apahida, Dej, Cășei, Mica, etc., care din păcate au fost lăsate în paragină după anul 1990.

Fondul forestier inclusiv suprafețele cu vegetație forestieră care acoperă o suprafață de 170.238 ha (25,5% din suprafața județului) a fost și este organic conectat la dezvoltarea mai multor ramuri economice, îndeosebi a industriei și construcțiilor.

În context, este de relevat și existența unui bogat și variat potențial turistic, cu precădere în zona munților Apuseni, cu posibilități reale de amplificare a activităților din acest domeniu, în cadrul procesului de restructurare și privatizare a economiei județului.

Numărul total al unităților de cazare din spațiul rural este de 48 cu 1.569 locuri de cazare. De asemenea, mai există un număr de 4 cabane turistice care pot caza 245 de persoane, dar și o tabără pentru elevi cu o capacitate de 60 locuri.

Potențialul sectorului agroalimentar

Structura de folosință a terenurilor agricole comparativ cu suprafața agricolă totală din județul Cluj este următoarea (Tabelul nr. 1.2.):

Tabelul nr. 1.2.

Structura de folosință a terenurilor agricole (ha)

În raport cu ponderea populației rurale și densitatea demografică, potențialul agricol al județului este destul de ridicat. Față de media națională de 0,65 ha/locuitor în județul Cluj această medie este de 0,59 ha/locuitor.

Mărimea medie a unei exploatații agricole în județ este de 1,13 ha.

Diferența folosințelor agricole este diferențiată în raport cu condițiile de relief, cu caracteristicile pedo-climatice și de pretabilitate la culturi.

Producția agricolă și vegetală la principalele culturi în anul 2005 a fost de 303 mii tone cereale pentru boabe, 2,0 mii tone leguminoase boabe, 131,9 mii tone legume, 4,1 mii tone floarea soarelui, 55,2 mii tone sfeclă de zahăr și 198,6 mii tone cartofi.

Producțiile medii la hectar la principalele produse agricole în anul 2005 au fost după cum urmează: la grâu a rezultat o producție medie de 2.947 kg/ha, la orz 2.705 kg/ha, la porumb boabe 3.859 kg/ha, la floarea soarelui 1.917 kg/ha, la sfeclă de zahăr 34.089 kg/ha, la cartofi 16.656 kg/ha, la legume 16.042 kg/ha.

Structura efectivelor de animale

Pe baza datelor furnizate de Comisia regională de statistică la nivelul județului Cluj și la nivelul spațiului rural din județul Cluj, efectivele de animale se prezintă astfel (Tabelul nr. 1.3.):

Tabelul nr. 1.3.

Structura efectivelor de animale

1.4. Caracteristicile infrastructurii

O componentă importantă a resurselor dezvoltării rurale, care are un impact direct asupra gradului de civilizație a localităților rurale, este infrastructura. Vom înceca să prezentăm informații cu privire la o serie de elemente ale infrastructurii din spațiul rural al județului Cluj, concentrându-se asupra diferențelor care există în raport cu spațiul rural românesc.

În cadrul localităților rurale din județ, populația are la dispoziție pentru satisfacerea condițiilor de locuit un fond de 98.607 locuințe. Suprafața totală a a acestora însumează 3.629.244 mp, astfel încât suprafața locuibilă pe locuitor este de 15,64 mp (în suprafața locuibilă nu a fost cuprinsă suprafața dependințelor și a altor spații din locuință). Potrivit datelor furnizate de recensământul populației și al locuințelor, pe întreaga țară, suprafața locuibilă ce revine pe locuitor este de 11,56 mp în mediul urban și de 11,58 mp în mediul rural. Prin urmare, la nivelul spațiului rural din județul Cluj, se constată o suprafața locuibilă mai mare cu 4,06 mp decât media pe țară.

Caracterizarea modului de viață a populației rurale nu poate omite gradul de dotare edilitară a locuințelor rurale, respectiv asigurarea populației cu principalele activități de utilitate publică: apă potabilă, distribuția gazelor naturale și energiei electrice. Analizând acest aspect, mediul rural din județul Cluj este încă deficitar, prezentând o diferențiere marcantă față de utilitățile publice puse la dispoziția populației urbane.

Numai 27 de comune din județ (36%) beneficiază de rețea de distribuție a apei potabile, lungimea simplă a rețelei de distribuție a apei totalizând 590 km. Aceasta reprezintă 4,35% din rețeaua de distribuție a apei în mediul rural care totalizează 13.550 km.

Trebuie menționat faptul că deși există rețea de distribuție în comune aceasta nu se regăsește în toate satele aparținătoare comunelor.

Se poate constata că rețeaua publică de distribuire a apei este departe de a putea asigura necesitățile edilitare ale populației rurale, atât ca număr de locuitori beneficiari de acest serviciu cât și ca proporție de localități rurale dotate.

Din rețeaua de distribuire a gazelor existente în județul Cluj, o lungime de 496 km este situată în mediul rural într-un număr de 28 comune ceea ce reprezintă 37,3% din totalul comunelor. La fel ca și în cazul distribuției de apă nu toate satele aparținătoare celor 28 de comune beneficiază de gaze naturale.

Dacă ne raportăm la nivel național, unde se distribuie gaze în 481 comune rezultă un procent de 17,9% comune racordate la rețeaua de gaze naturale. Situația în județul Cluj este mult mai bună comparativ cu distribuția de gaze naturale la nivel național, procentul comunelor care beneficiază de gaze naturale fiind de peste două ori mai mare.

Consumul de energie electrică al populației reprezintă un indicator important al modului de viață a locuitorilor. Din acest punct de vedere, situația apare mult mai favorabilă pentru populația rurală a județului având în vedere că actualmente toate cele 75 de comune existente au asigurate racorduri la rețeaua publică sau locală de energie electrică. Acest fapt se înscrie într-un trend național, toate cele 2.868 de comune la nivel național având racorduri la rețeaua de energie electrică.

Totuși trebuie remarcat faptul că rețeaua de ditribuție a energiei electrice construită în cea mai mare parte în perioada 1950-1970 are în prezent echipamente cu un grad ridicat de uzură, fapt care nu permite racordarea unor instalații moderne necesare dezvoltării exploatațiilor agricole.

Din punct de vedere al mijloacelor de comunicație, numărul posturilor telefonice (abonamentelor) în mediul rural din județul Cluj este de 17.066, adică 73,55 posturi la 1.000 de locuitori. Sigur, acestea cuprind atât abonamentele pentru persoane fizice cât și abonamentele pentru persoane juridice. La nivel național, reprezintă 3,22% din totalul de 530.000 de posturi telefonice din spațiul rural. Comparativ cu spațiul rural românesc, unde se înregistrează 52 de posturi la 1.000 de locuitori situația este ceva mai bună.

Nu s-a luat în considerare, din lipsă de date, numărul abonamentelor sau cartelelor telefonice din rețelele de telefonie mobilă, care la ora actuală au o arie de acoperire pe aproape întreg județul.

Numărul unităților poștale la nivelul spațiului rural din județ este de 207, ceea ce reprezintă 2,86% din totalul de 7.214 unități din spațiul rural românesc.

Un alt mijloc modern de comunicații, asigurat prin rețeaua de transmisie a radiocomunicațiilor și anume receptarea de gospodăriile rurale a programelor de radio și televiziune, este accesibil pe scară largă în cadrul populației rurale.

Cu toate că nu reprezintă numărul real al posesorilor de receptoare radio și tv., se poate menționa că numărul abonamentelor radio în mediul rural la nivelul județului Cluj, de 59.396, reprezintă 3,95% dintr-un total de aproximativ 1,5 milioane de abonamente radio din spațiul rural românesc. Raportat la numărul de locuitori, revin, în medie, 256 abonamente radio la 1.000 locuitori. Comparativ cu situația existentă în spațiul rural din România, unde revin în medie 141 abonamente la 1.000 locuitori se observă că numărul acestora este aproape dublu față de nivelul național.

Situația este cumva asemănătoare și în ceea ce privește numărul abonaților tv. Numărul abonamentelor tv. Este de 45.199 și reprezintă 3,67% dintr-un total de 1,23 milioane abonamente la nivel național în spațiul rural. În medie revin 195 abonamente tv. la 1.000 locuitori, mai mult decât media pe țară de 121 abonamente la 1.000 locuitori.

Nu s-au luat în calcul mijloacele moderne de recepție a programelor radio și tv., și anume recepția programelor transmise prin satelit.

În județul Cluj rețeaua de drumuri se prezintă astfel:

Tabelul nr. 1.4.

Rețeaua de drumuri din județul Cluj

Dotarea materială din învățământul rural, exprimată în termeni cantitativi, nu pare nefavorabilă. Unitățile de învățământ sau numărul sălilor de clasă raportate la numărul de locuitori, și cu atât mai mult la numărul de elevi, sunt chiar excedentare, din cauza scăderii numărului de tineri.

La nivelul județului există un total de 19.243 elevi înscriși în cele trei forme de învățământ, primar, gimnazial și liceal și 7.232 copii înscriși la grădiniță. Un număr de 2.136 de cadre didactice pregătesc acești tineri și un număr de 362 persoane lucrează în învățământul preșcolar.

Revin astfel, în medie, 9 elevi la un cadru didactic și 19 copii la un educator din învățământul preșcolar.

Referitor la învățământul liceal, numai în cinci comune (Aghireș, Apahida, Cuzdrioara, Gilău și Mociu) există licee, ceea ce reprezintă 6,66% din totalul comunelor, procent foarte apropiat cu cel la nivel național de 6,5%, existând licee în 173 de comune dintr-un total de 2.686.

Problema care există în învățământul din mediul rural este cea a aspectului calitativ al acestuia, multe din unitățile școlare din comune se află într-o stare materială precară și sunt lipsite sau sărace în dotări și materiale didactice. Condițiile de viață din rural nu sunt atractive pentru personalul didactic, astfel că în multe comune cadrele didactice calificate lipsesc și sunt înlocuite cu personal cu pregătire inadecvată. Sistemul actual de informații statistice, nu surprinde aceste aspecte calitative deficitare ale învătământului din mediul rural.

Mediul rural beneficiază de asistență sanitară și medicală cu mult sub nivelul asigurat de mediul urban. În majoritatea comunelor, se asigură numai serviciile sanitare primare. Pentru servicii de specialitate, locuitorii din rural trebuie să apeleze, de regulă, la unitățile medicale din orașe și municipii. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scăzută, în principal din cauza slabei dotări cu clădiri și cu aparatură modernă, de regulă învechită sau chiar inexistentă.

Gradul de asigurare cu servicii medicale de către personalul calificat este relativ scăzut, numărul medicilor fiind relativ mic în raport cu numărul de locuitori. Revin în medie 1.578 locuitori la un medic, valoare apropiată de media pe țară de 1.426 locuitori la un medic. Față de media urbană de 378 locuitori la un medic numărul locuitorilor/medic este de 4 ori mai mare. Trebuie remarcat faptul că totalul de 147 medici care își desfășoară activitatea în cele 75 de comune ale județului doar 67 dintre aceștia lucrează în sectorul public, 80 dintre medici desfășurându-și activitatea în sectorul privat.

Există un număr de 39 de comune în care nu activează nici un medic în sectorul public și două comune care nu beneficiază de servicii medicale din partea medicilor (Chiuiești și Jichișu de Jos).

Doar în trei comune din județ există spitale Borșa, Mociu și Iara cu un total de 265 de paturi, dar 215 din paturi sunt la spitalul din Borșa, spital pentru boli mintale.

Rata medie a mortalității în mediul rural din județul Cluj este de 16,17 decese la o mie de locuitori, apropiată de media pe țară de 15,5.

Rata medie a natalității este de 9,05 născuți la o mie de locuitori, mai mică față de media națională în mediul rural de 12,9. Sporul natural al populației, calculat ca diferență între rata medie a natalității și cea a mortalității este unul negativ -7,11.

Mortalitatea infantilă este în spațiul rural din județul Cluj de 12,38, mai mică cu aproape jumătate față de cea din spațiul rural românesc (22,9).

CAPITOLUL2

Zonarea spațiului rural din județul Cluj

2.1. Selectarea metodei de zonare

Pornind de la problemele specifice de natură socio-economică și de la tipologia spațiului rural elaborată de Bernard Kayser și anume că spațiul rural este împărțit în trei tipuri de zone: zone periurbane sau preorășenești, zone intermediare sau de echilibru și zone rurale perifirice, marginale sau defavorizate, am încercat să realizăm o zonare a spațiului rural din județul Cluj. Această zonare s-a realizat pentru a vedea care sunt problemele cu care se confruntă comunele din aceste zone precum și care sunt diferențele dintre acestea. În urma zonării, vom încerca să vedem care sunt prioritățile de dezvoltare ale comunelor alegând câte o comună slab dezvoltată, dar cu potențial de dezvoltare.

Pornind de la o bază de date pusă la dispoziție de către Centrul Regional de Statistică Cluj s-a analizat spațiul rural din județul Cluj cu ajutorul a cinci criterii:

Criteriul demografic;

Accesibilitatea;

Criteriul economic;

Infrastructura;

Criteriul social.

Pentru a putea realiza o anliză complexă cu un grad cât mai mare de obiectivitate, fiecare criteriu a fost detaliat într-un set de indicatori. Condiția de bază în selecția indicatorilor a fost ca aceștia să exprime cât mai fidel evidențierea notei particulare specifică comunelor din județul Cluj.

Prezența sau absența unor indicatori a fost condiționată și de existența sau inexistența unor informații statistice corespunzătoare, care să permită cuantificarea lor.

Indicatorii utilizați în vederea zonării sunt redați în Tabelul nr. 2.1

Tabelul nr. 2.1.

Lista criteriilor și indicatorilor utilizați

În funcție de importanța pe care indicatorii și criteriile o au în analiză, aceștia au intrat în algoritmul de calcul cu valori de agregare diferite.

În acest scop s-a construit un indice care înglobează toate informațiile furnizate de indicatorii de analiză și respectiv, criteriile de analiză.

Indicele a fost calculat pentru fiecare comună din județ pe baza unui algoritm matematic, și exprimă, sub formă cifrică, nivelul de dezvoltare complexă socio-economică a comunelor.

Fiecare criteriu a intrat în calculul indicelul final cu valori de agregare diferite, în funcție de intensitatea cu care criteriul pe care îl exprimă (demografic, accesibilitatea, economic, infrastructura, social) contribuie la conturarea trăsăturilor definitorii ale zonelor.

În urma operațiilor matematice de agregare, s-au obținut valori ale indicilor pe criterii și ale indicelui final, corespunzător celor 75 de comune din județul Cluj.

Acești indici se distribuie pe o scară relativ extinsă. Valorile reale minime și maxime ale seriilor de indici, rezultate din calcule, nu coincid în toate cazurile cu valorile minime și maxime ipotetice, determinate pentru cazul în care o comună ar acumula maximum de puncte și alta ar acumula cel mai mic punctaj posibil.

Lipsa de coincidență dintre cele două minime și maxime are semnificația că nu există comune care să înregistreze numai fenomene pozitive, adică toți indicatorii să aibă valori maxime și alte comune să înregistreze numai fenomene negative – toți indicatorii să aibă valori minime.

În concluzie, oricât de slab dezvoltată ar fi o comună, prezintă unele elemente de potențial favorizante pentru dezvoltare, respectiv, nu există comună, oricât de dezvoltată ar fi, care să nu prezinte unele disfuncții.

În construcția scalei de distribuție a valorii indicilor agregați și a indicelui final pentru fiecare comună în parte, am ales o scală care să aibă ca minim și maxim valorile reale obținute din calculul indicilor în detrimentul unei scale cu un minim și maxim ipotetic.

Acest fapt permite aprecierea poziției comunei în raport cu un nivel maxim, respectiv minim atins în momentul analizei și nu aprecierea comunei în raport cu un maxim, respectiv minim posibil de realizat în condiții ideale.

s-a optat pentru această variantă, considerându-se necesară raportarea comunelor una față de cealaltă, comparându-le între ele în momentul analizei și nu raportarea fiecărei comune la o situație ideală, ea însăși dificil de construit.

Pe baza ierarhizării valorii indicilor la nivelul fiecărei comune, pe criterii și pe total, s-a putut realiza o topologie generală, multicriterială a comunelor.

Valorile indicilor agregați au fost grupate pe intervale pentru a realiza o tipologie a comunelor, identificând trei categorii de comune:

Comune cu stare și potențial bune (periurbane);

Comune cu condiții medii (intermediare);

Comune cu stare și potențial slabe (extreme).

Prezența și distribuția în județul Cluj a acestor tipuri de comune, permit constatarea că există o relativă grupare a lor și face posibilă identificarea unor areale (zone) mai mari sau mai mici în care se constată manifestări relativ omogene ale unor fenomene.

Corespunzător tipului majoritar de comune din județ, s-a realizat o zonificare tipologică a spațiului rural din județul Cluj.

Conform criteriilor selectate, s-au identificat, la nivelul județului, trei categorii de zone rurale pe baza predominanței unor caracteristici:

zone rurale preorășenești sau periurbane;

zone rurale intermediare sau în echilibru;

zone rurale periferice, marginale sau defavorizate.

2.2.Zonarea spatiului rural

Zonarea spațiului rural din județ a demarat prin stabilirea criteriilor în funcție de care se realizează tipologia comunelor: demografic, accesibilitate, economic, infrastructura, social.

Pornind de la un procentaj de 100%, în funcție de importanța pe care o au, s-a acordat o pondere fiecărui criteriu.

Se vor detalia în cele ce urmează criteriile, indicatorii utilizați, ponderile fiecărui criteriu și valorile de agregare ale indicatorilor.

Criteriul demografic

Caracteristicile demografice reprezintă un factor esențial în analiza unui teritoriu întrucât reflectă sintetic și expresiv condițiile cadrului de existență a populației, respectiv a nivelului de dezvoltare economico-socială.

În raport cu relevanța indicatorilor demografici pentru analiza efectuată, criteriului demografic i s-au stabilit valoarea de agregare 30%.

Tabelul nr. 2.2.

Valorile de agregare ale indicatorilor criteriului demografic

În raport cu valorile de agregare acordate, punctajul obținut de comune la criteriul demografic variază între un maximum de 30 puncte și un minimum de 10 puncte rezultând următoarea tipologie a comunelor (Tabelul nr. 2.3.):

Tabelul nr. 2.3.

Tipologia comunelor după criteriul demografic

În cadrul primei categorii de comune, cu o stare demografică relativ bună și cu resurse umane însemnate sunt cuprinse un număr de 9 comune în general comune bune având peste 5.000 de locuitori.

Cea mai mare categorie a comunelor, 38, sunt comune caracterizate de valori mici ale indicatorilor demografici atât în ceea ce privește starea demografică, cât și în ceea ce privește potențialul resurselor demografice. Aceste comune nu mai dispun de capacitatea de regenerare a populației existente, dimensiunea colectivităților locale fiind într-o continuă scădere. Comunele cu valori medii ale indicatorilor demografici sunt în pondere de 37%.

Accesibilitatea

Accesibilitatea reprezintă un criteriu extrem de important pentru dezvoltarea socio-economică a comunelor. În raport cu relevanța indicatorilor utilizați în caracterizarea acestui criteriu, i s-a acordat accesibilității ponderea de 40%.

S-a acordat această pondere deoarece proximitatea este un element favorabil succesului anumitor activități economice. Zonele rurale care sunt în apropierea orașelor sunt, cel puțin teoretic, mai dinamice și într-o continuă transformare, progresul demografic din aceste zone este foarte important.

Tabelul nr. 2.4.

Valorile de agregare ale indicatorilor criteriului accesibilitate

În raport cu valorile de agregare acordate, punctajul obținut de comune la criteriul accesibilitate variază între un maximum de 40 puncte și un minimum de 7 puncte rezultând următoarea tipologie a comunelor (Tabelul nr. 2.5.):

Tabelul nr. 2.5.

Tipologia comunelor după accesibilitate

În cadrul primului grup de comune cu accesibilitate mare se poate remarca faptul că din cele 21 de comune cuprinse în această categorie, șase dintre ele au obținut punctajul maxim, 40 de puncte (Apahida, Baciu, Cășeiu, Câțcău, Iclod și Jucu).

Ponderea comunelor cu accesibilitate medie este cea mai mare 58,66%, iar comunele cu accesibilitate scăzută reprezintă 13,34% din totalul comunelor județului Cluj, toate aceste comune obținând punctajul minim, respectiv 7 puncte.

Criteriul economic

În algoritmul de evaluare a stării potențialității rurale, criteriului economic i s-a atribuit valoarea de agregare 12.

Tabelul nr. 2.6.

Valorile de agregare ale indicatorilor criteriului economic

În raport cu valoarea indicilor de agregare privind starea economică, punctajul obținut la nivelul comunelor variază între un maxim de 9,32 puncte și un minim de 3,1 puncte.

A rezultat astfel o distribuție a comunelor pe trei intervale de valori (Tabelul nr. 2.7.).

Tabelul nr. 2.7.

Tipologia comunelor după criteriul economic

În urma agregării indicatorilor criteriul economic, se remarcă faptul că nicio comună nu a întrunit punctajul maxim (12 puncte); 11 comune au primit un punctaj ridicat, 43 de comune sunt mediu dezvoltate, în timp ce 21 de comune au o stare economică slabă.

Infrastructura

Echiparea tehnico-edilitară reprezintă o condiție esențială în asigurarea unui cadru normal de viață și desfășurare a activităților economice și sociale.

În funcție de importanța indicatorilor de definire a stadiului actual de echipare tehnică în caracterizarea nivelului general de dezvoltare socio-economică a spațiului rural, acestui criteriu i s-a acordat ponderea de 12%.

Indicatorii utilizați în analizarea acestui criteriu evaluează starea actuală a echipării, potențialitatea teritoriului în ceea ce privește echiparea neputând fi cuantificată prin intermediul acestora.

Valorile de agregare pe indicatori au fost acordate în raport cu importanța acestora în desfășurarea vieții economice și sociale a populației comunelor din județ și cu prioritățile actuale de dezvoltare. Considerând că toți indicatorii sunt importanți punctajul a fost același pentru toți indicatorii (3 puncte). În cazul primilor doi indicatori: alimentarea cu apă potabilă și distribuția de gaze naturale, comunele au primit maximum de puncte (3) dacă aceste facilități există și zero puncte în cazul inexistenței acestor indicatori care reflectă echiparea tehnico-edilitară.

Tabelul nr. 2.8.

Valorile de agregare ale indicatorilor criteriului infrastructură

Nu am luat în considerare alimentarea cu energie electrică, ca și indicator, întrucât această echipare este prezentă în toate comunele din județul Cluj.

În raport cu valorile de agregare ale indicatorilor, punctajul obținut la nivelul comunelor din județ, variază între un maxim de 7,8 puncte și un minim de 0,8 puncte, rezultând următoarea tipologie a comunelor, conform celor trei intervale de valori (Tabelul nr. 2.9.):

Tabelul nr. 2.9.

Tipologia comunelor după criteriul infrastructură

Referitor la calificativul de stare „bună” a echipării trebuie să facem unele precizări. Spațiul rural prezintă deficiențe majore în domeniul echipării cu rețele de infrastructură, astfel încât calificativul de „bun” indică numai o stare cu puțin peste nivelul mediu general care este necorespunzător. Oricum comparația s-a făcut între cele 75 de comune din cadrul județului, unele dintre comune fiind mai „bune” decât celelalte.

Criteriul social

În algoritmul stării și potențialității, criteriului social i s-a acordat o pondere de 6%.

Indicatorii au fost apreciați în raport cu importanța și complexitatea fenomenelor de instruire rurală, comunicare rurală și a stării de sănătate rurală.

Tabelul nr. 2.10.

Valorile de agregare ale indicatorilor criteriului social

În raport cu indicii de agregare, punctajul obținut la nivelul comunelor variază între un maxim de 7,6 puncte și un minim de 3,2 puncte, rezultând următoarea grupare a comunelor pe trei intervale (Tabelul nr. 2.11).

Tabelul nr. 2.11.

Tipologia comunelor după criteriul social

Un număr mare de comune din județ, 92%, în urma aplicării algoritmului de calcul, relevă faptul că au o stare socială relativ bună. Acest lucru este departe de adevăr deoarece valorile de agregare pentru indicatorul Număr abonamente tv/1000 locuitori a fost maxim pentru toate comunele. Sigur algoritmul de calcul trebuie să fie unitar pentru toate criteriile și pentru toți indicatorii și din această cauză rezultatul obținut este unul favorabil pentru majoritatea comunelor.

Referitor la indicatorul Număr elevi/cadru didactic, la multe comune acesta a ieșit mic, nu din cauză că sunt multe cadre didactice în comună ci din lipsa elevilor. Bineînțeles, punctajul a fost mare atunci când valoarea indicatorului a fost mică. Din această cauză ponderea totală a criteriului social s-a ales de 6%.

Zonele rurale, obținute prin cuantificarea celor cinci criterii, caracterizează areale relativ omogene diferențiate de potențialitatea resurselor economice și de calitatea stării economice.

Punctajele obținute pe comune sunt cuprinse între un minim de 17,62 puncte și un maxim de 85,31 puncte (Tabelul nr. 2.12.).

Tabelul nr. 2.12.

Tipologia spațiului rural din județul Cluj

In urma zonarii s-au obtinut asa cum ne-am asteptat trei tipuri de în trei tipuri de zone:

zone periurbane sau preorășenești

zone intermediare sau de echilibru

zone rurale perifirice, marginale sau defavorizate,

Comunele rurale periferice sunt cele din zona montana a judetului Cluj si anume Beliș, Măguri Răcătău, Mărișel, Mărgău, Râșca, Săcuieu și Valea Ierii. Acestora li se adauga inca doua comune: Taga si Buza.

Un numar de 22 de comune printre care: Baciu, Feleacu, Floresti, Apahida, Jucu, Gilau, Sandulesti, etc sunt comune periurbane sau preorasenesti. Un caz interesant este al comunei Ciucea care in urma zonarii a primit un punctaj care se incadreaza comunelor periurbane. Acest fapt se datoreaza dezvoltarii comunei, aceasta comuna fiind bine dezvoltata in perioada interbelica.

Restul de 44 de comune se incadreaza in tipologia spatiului intermediar sau de echilibru.

CAPITOLUL 3

Strategii de dezvoltare rurală pentru

zona Munților Apuseni din județul Cluj

3.1. Elemente definitorii ale zonei cercetate

Spațiul rural delimitat de Munții Apuseni este format din suprafața administrativă a celor șapte comune identificate prin intermediul acțiunii de zonare descrisă anterior: Beliș, Măguri Răcătău, Mărișel, Mărgău, Râșca, Săcuieu și Valea Ierii, formate din 26 sate.

Suprafața spațiului rural stfel delimitat însumează 1.108,52kmp, reprezentând 17,95% din suprafața spațiului rural al județului Cluj.

Populația numără 11.774 locuitori și reprezintă 5,10% din totalul populației rurale a județului, rezultând o densitate redusă de 10,62 locuitori/kmp.

Satele reprezintă o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori, dimensiunea lor variind de la doar câțiva locuitori până la sate cu peste 1.600 locuitori (Mărișel).

Componența satelor după numărul de locuitori și a comunelor după numărul de sate și locuitori, influențează în mod semnificativ gradul de asigurare a populației cu echipamente și servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite care au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare au înregistrat și descreșterile cele mai mari de populație.

Comuna Beliș se situează la întâlnirea Munților Gilăului cu Munții Bihor-Vlădeasa, în inima Țării Moților, la 80 km vest de municipiul Cluj-Napoca.

Comuna are o suprafață de 206,49 kmp și o populație de 1.433 locuitori, rezultând o densitate extrem de mică 6,93 locuitori/kmp.

Figura nr. 3.1. Localizarea comunei Beliș

Înaintea construirii lacului de acumulare de la Fântânele, localitatea Beliș se afla pe malul râului Someșul Cald. După construirea acestuia populația a fost strămutată pe dealul din apropiere. Atunci când cotele apei lacului sunt mai reduse, se pot observa și astăzi ruinele vechii biserici din fosta localitate în prezent inundată.

Localitățile componente ale comunei Beliș sunt: Beliș – centrul administrativ al comunei, Bălcești, Dealul Boții, Giucurta de Sus, Poiana Horea, Smida. Întreaga zonă, cu o tradiție folclorică și arhaică, este recomandată pentru excursii, vacanțe, dar și pentru tratamentul surmenajului fizic și intelectual.

Principalele ocupații ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și prelucrarea lemnului.

Comuna Măguri Răcătău este comuna cu cea mai mare întindere din România 268,5 kmp, din care suprafața locuibilă este de numai 32,7 kmp.

Populația totală stabilă este de 2.418 locuitori, rezultând o densitate de 8,99 locuitori/kmp. Satele componente ale comunei sunt Măguri și Răcătău.

Figura nr. 3.2. Localizarea comunei Măguri Răcătău

Comuna Mărgău, dominată de Munții Vlădeasa, are o suprafață de 211,68 kmp și o populație de 1.786 locuitori (densitatea 8,43 locuitori/kmp).

Teritoriul administrativ al comunei este situat în partea vestică a județului, intrând în contact cu județul Bihor. Se învecinează cu patru comune din județul Cluj: Beliș, Săcuieu, Sâncraiu și Călățele, iar în partea vestică cu județul Bihor.

Comuna Mărgău are în componență șase sate: Mărgău, Buteni, Ciuteni, Bociu, Scrind-Frăsinet, Răchițele și două cătune: Doda Pilii și Ic Ponor, care aparțin de satul Răchițele.

Localitatea Mărgău, reședință administrativă a comunei, s-a dezvoltat de-a lungul râului Mărguta, care traversează localitatea de la sud la nord, contribuind în mod direct la dispersarea locuințelor.

Principala activitate o reprezintă prelucrarea lemnului, activitate care se regăsește în mai toate gospodăriile.

Figura nr. 3.3. Localizarea comunei Mărgău

În cătunul Doda Pilii alături de locuințele sătenilor au fost construite 17 case de vacanță, dezvoltându-se astfel o zonă turistică importantă pentru județul Cluj, fiind o poartă de intrare în zona turistică Padiș.

Comuna Mărișel este situată în Munții Gilăului, la circa 50 km de Cluj-Napoca.

Suprafața comunei este de 85,94 kmp, iar populația are 1.654 locuitori, rezultând o densitate mai mare față de celelalte comune 19,24 locuitori/kmp.

Comuna Mărișel se învecinează la sud cu Măguri Răcătău, granița fiind Defileul Răcătăului, cunoscut și sub numele de Împărăția lui Zamolxe, la nord cu comuna Râșca, la est cu comuna Gilău, iar la vest cu comuna Beliș. Comuna nu are sate aparținătoare, singura localitate fiind Mărișel.

Figura nr. 3.4. Localizarea comunei Mărișel

Mărișel este o așeazare rurală, unde gospodăriile sunt răsfirate de-a lungul văilor, drumurilor și culmilor domoale. Formele cele mai înalte de relief, numite de localnici dealuri, sunt: Dealul Fântânele (1.341 m), Dealul Copcei (1.289 m) și Dealul Arsurii (1.238 m).

Lângă Grinduri, locul în care Someșul Cald a săpat în munte o albie plină de ocolișuri și cascade, a fost construit Barajul Fântânele, în fața căruia s-a format lacul de acumulare a

cărui apă este dirijată prin subteran spre hidrocentrală, iar de aici revine la suprafață în apropiere de vărsarea Văii Leșului.

În aval, la o distanță de 8 km, se acumulează într-un nou lac, lacul de la Tarnița.

La sud de Valea Răcătăului, la granița cu comuna Măguri Răcătău, se află lacul de acumulare Răcătău, a cărui apă este dirijată în lacul Fântânele.

Astfel, așeazarea montană Mărișel are părți de sat sub cele trei lacuri de acumulare, fapt care i-a schimbat geografia, clima, ocupația localnicilor, dar a determinat o creștere a interesului turistic.

În zona Fântânele, în locuri izolate, se întâlnesc gospodării sezoniere, grupate în „namașe”, unde la începutul lunii iulie în fiecare an, țăranii urcă la colibe cu oile și vitele lor. Aici în mijlocul pădurilor de molid ei „muntănesc” până la începutul lunii septembrie cu toate animalele. În sat nu au culturi agricole cu excepția unor mici parcele de cartofi.

Zona Copcea, componentă a localității Mărișel, este propice dezvoltării unităților de turism având acces la șosea, precum și la utilitățile strict necesare în vederea satisfacerii confortului turiștilor. Aceasta este situată aproape de Cheile Someșului Cald, ale Răcătăului, de lacul Beliș și Tarnița și viitoarea pârtie de schi dinspre Beliș.

Potențialul turistic al zonei a crescut în ultimii ani și datorită faptului că Mărișelul a fost declarat localitate rurală ecologică, precum și datorită existenței unor arii protejate.

Dintre zonele de interes turistic se pot enumera: Rezervația Mărguri Răcătău, amenajările hidrografice de pe Someșul Cald și de la Someșul Rece, Defileul Someșului Rece, Rezervația Padiș, Rezervația Padiș, Rezervația Scărișoara.

Pașionaților de folclor și de tradiții li se oferă posibilitatea de a descoperi o lume perfect păstrată care conține portul popular, meșteșugurile și obiceiurile românești tradiționale.

Comuna Râșca se situează la o distanță de 52 km de Cluj-Napoca, având ca și căi de acces Drumul european E-60 pe direcția Cluj-Napoca – Căpușul Mare – Agîrbiciu – Mărcești (ultimele două localități sunt situate pe drum comunal). Altă cale de acces este drumul comunal dinspre Mănăstireni.

Figura nr. 3.5. Localizarea comunei Râșca

În stațiunea turistică Fântânele se ajunge de pe DN 108 dinspre Huedin – Beliș sau din Mărișel, iar din județul Alba prin Poiana Horii.

Suprafața totală a comunei este de numai 65,66 kmp, din care locuibilă 32,92 kmp. Populația totală a comunei este de 1.822 locuitori rezultând o densitate mai mare față de celelalte comune studiate de 27,75 locuitori/kmp. Comuna este compusă din satele: Râșca, Dealu Mare, Lăpușești și Mărcești.

Locuințele existente în prezent sunt în număr de 945, unele dintre ele fiind echipate cu apă potabilă și canalizare.

Suprafața agricolă a comunei este de 3.825 ha din care: arabil 383 ha, pășuni 2.318 ha, fânețe 1.079 ha. Având în vedere această structură, principala ocupație a locuitorilor este creșterea animalelor și cultivarea cartofului.

Comuna Râșca dispune și de 59 unități de cazare a turiștilor.

Comuna Săcuieu se desfășoară la poalele Muntelui Vlădeasa, configurația terenului fiind foarte variată, întâlnindu-se aici atât locuri plane, locuri cu pante line cât și abrupte.

Ea se află la o distanță de 76 km de Cluj-Napoca și 22 km față de Huedin, cel mai apropiat oraș și la 10 km de calea ferată și șoseaua internațională E-60, accesul spre comună de la șosea și cale ferată se face pe DC 128 (drum comunal) Bologa – Săcuieu.

Comuna Săcuieu este împarțită administrativ pe trei sate: Săcuieu – centrul administrativ al comunei, Rogojel și Vișagu.

Figuar nr. 3.6. Localizarea comunei Săcuieu

Caracteristica principală a acestor localități este faptul că prezintă continuitate în locuire, atestată prin dovezi arheologice și documentare.

Suprafața totală pe care se întinde comuna este de 121,14 kmp, cu o populație stabilă de 1.646 locuitori (densitate 13,58 locuitori/kmp).

Suprafața agricolă este de 6.445 ha, din care arabil 353 ha, pășuni 3.885 ha, fânețe 2.207 ha.

Pe teritoriul comunei se găsesc câteva arii naturale protejate, comuna Săcuieu fiind probabil una din cele mai frumoase și atractive din punct de vedere piesagistic (Acumularea Drăgan, Peștera Vârfurașu, Vârfu Vlădeasa, Pietrele Albe, Piatra Brănișorului). Cu toate acestea, în prezent turismul nu este încurajat, existând numai o unitate de cazare echipată pentru găzduirea turiștilor.

Comuna Valea Ierii este situată în sud-vestul județului Cluj la o distanță de 50 km de municipiul Cluj-Napoca. Accesul de la șoseaua E-60 se face pe DJ 107M.

Suprafața comunei este de 148,67 kmp și este locuită de 1.015 locuitori (densitatea 6,57 locuitori/kmp). Comuna este împărțită administrativ în patru sate: Valea Ierii – centru de comună, Caps, Cerc și Plopi.

Pitorescul Văii Ierii de la gura Văii Șoimului până în satul Caps și în aval de satul Valea Ierii, până la Băișoara, atrage tot mai mulți turiști.

Figura nr. 3.7. Localizarea comunei Valea Ierii

În vederea conservării frumuseții ei, zona a fost declarată arie protejată de importanță județeană, interzicându-se activitățile poluante care afectează valoarea peisagistică. Regulamentul de urbanism adoptat se referă la zona satului de vacanță proiectat la confluența cu Valea Șoimului, unde Valea Ierii de lărgește, formând o depresiune înconjurată de păduri de molid.

Accesul auto se face din satul Băișoara pe un drum asfaltat și mult mai greu pe cele trei drumuri neasfaltate ce vin din Valea Someșului Rece.

Acumularea Bondureana este situată pe valea Iara, la vest de stațiunea Băișoara, între micul lac de acumulare și confluența Văii Ierii cu pâraiele Mărutu și Galbena.

În acest perimetru, nu departe de izvoarele râului, se formează un mirific amfiteatru cu pereți stâncoși, cu creste, grohotiș și tancuri pe care cresc ici și colo mesteceni și molizi. Zona este destul de izolată, accesibilă cu autovehiculele pe drum forestier din satul Valea Ierii, fiind pusă sub protecție de Consiliul Județean Cluj, interzicându-se deschiderea de cariere, ridicarea de noi construcții și alte activități care pot dăuna mediului.

3.2. Zonarea pe microregiuni de dezvoltare

Zona Munților Apuseni este locul unde se manifestă o serie de disparități care privesc atât dezvoltarea economică cât și dotarea cu o serie de elemente de bază precum: infrastructura, posibilitățile de educație și calitatea mediului.

Scopul paragrafului este evidențierea acestor disparități prin studierea spațiului rural la nivelul administrativ al celor șapte comune montane aparținătoare județului Cluj.

Unitățile administrative în cauză prezintă o serie de caracteristici comune dar și diferențieri generate de o serie de factori precum: cei naturali, economici, sociali care impun programe diferite de dezvoltare.

În general, pentru a realiza o analiză comparativă a situației diferitelor regiuni, se face tot mai des apel la datele furnizate de statistica teritorială.

Relevanța indicatorilor statistici calculați este dată în principal de două aspecte:

indicatorii trebuie să se refere la ceea ce este specific și semnificativ pentru regiunile studiate;

indicatorii trebuie să evidențieze diferențele existente între regiuni.

În vederea realizării studiului de față s-au avut în vedere doi indicatori utilizați de Grupul de consultanță PHARE pentru fundamentarea Politicilor de dezvoltare regională, și anume:

Indicele dezvoltării – INDEV;

Indicele de favorabilitate a dezvoltării în raport cu structura populației – FADER

Indicele dezvoltării – INDEV stabilește o ierarhie a teritoriilor, prin ordonarea acestora conform indecelui global al dezvoltării – DEVELOP, care poate fi calculat în două variante:

pe baza agregării unui număr de 17 indicatori grupați pe patru categorii:

Economie 1 – PIB/locuitor;

2 – rata șomajului;

Infrastructură 3 – densitatea drumurilor publice/100kmp;

4 – densitatea căilor ferate/100kmp;

5 – abonamente telefonice/1.000 locuitori;

6 – paturi în spitale/1.000 locuitori;

7 – elevi înscriși în licee – % din totalul vârstei specifice 15-18 ani;

8 – cantitatea de apă potabilă distribuită/persoană/zi;

9 – locuințe racordate la sisteme centralizate de distribuire a apei – % din total locuințe;

Demografie 10 – indicele presiunii umane;

11 – rata migrației nete;

12 – indicele vitalității demografice;

13 – populația urbană – % din total;

14 – autoturisme proprietate personală/1.000 locuitori;

Educație 15 – populație de 12 ani și peste cu mai mult decât educație primară – %;

16 – migrația extrajudețeană;

17 – rata mortalității infantile.

pe baza angrenării unui număr de 12 indicatori grupați în cinci categorii:

Economie 1 – producția agricolă și industrială/locuitor;

Grad de ocupare 2 – salariați/1.000 locuitori;

Infrastructură și educație

3 – profesori la 100 elevi de gimanziu și liceu;

4 – medici/1.000 locuitori;

5 – apa potabilă distribuită centralizat/locuitor;

Nivel de trai 6 – număr autoturisme proprietate personală/1.000 locuitori;

7 – abonamente telefonice/1.000 locuitori

8 – abonamente tv/1.000 locuitori;

Socio-demografic 9 – rata mortalității infantile/1.000 nou-născuți;

10 – sosiri din alte localități/1.000 locuitori;

11 – plecări/1.000 locuitori;

12 – gradul de urbanizare – % din total populație.

Adoptând cea de-a doua variantă au fost calculați cei cinci indici parțiali după formula:

care apoi au fost agregați.

Indicele de favorabilitate a dezvoltării în raport cu structura populației – FAVDEV de regulă se calculează pentru a obține o imagine corectă a potențialului de dezvoltare a unui anumit teritoriu în funcție de o serie atribute ale populației.

În componența sa acest indice cuprinde următorii indicatori agregați:

EDUC: % populației cu pregătire licelă și profesională;

SALAR: % populației salariate/1.000 locuitori;

AGRIC: % populației active în agricultură;

BTR: % populației vârstnice de și peste 60 ani;

FEMEI: % femeilor ocupate în agricultură.

Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:

Utilizând aceeași sursă de informații după calculele realizate s-a obținut:

Având în vedere că din cele șapte comune numai pentru comuna Valea Ierii s-a obținut un indice de favorabilitate a dezvoltării pozitiv, s-a optat ca în continuare fundamentarea unei strategii de dezvoltare să se realizeze pe spațiul administrativ al acestei comune.

3.3. Repere privind fundamentarea strategiei de dezvoltare a comunei Valea Ierii

3.3.1.Prezentare generală a comunei

Cadrul fizico-geografic

Atestată documentar din anul 1784, comuna Valea Ierii s-a dezvoltat în timp, populația zonei având ca principale domenii de activitate prelucrarea lemnului și creșterea animalelor.

Comuna Valea Ierii este așeazată în inima Munților Apuseni, unde, la tot pasul, se pot întâlni urme mai vechi sau mai noi ale vieții zbuciumate și pline de semnificații istorice ale moților.

Comuna Valea Ierii este situață în partea de sud-vest a județului Cluj, la o distanță de 54 km față de municipiul Cluj-Napoca și la 50 km de municipiul Turda.

Raportată la cadrul natural se situează la nord-est de Muntele Mare și la sud de Munții Gilăului, în bazinul hidrografic al râului Iara între coordonatele geografice latitudine nordică și longitudine estică.

Suprafața totală a comunei este de 14888 ha, reprezentând 2,2% din suprafața administrativă a județului Cluj, din acest punct de vedere comuna Valea Ierii făcând parte din categoria comunelor mari ale județului.

Structura administrativă actuală a comunei Valea Ierii se compune din trei sate: Valea Ierii – reședință de comună și satele aparținătoare Cerc și Plopi. Distanța între sate este următoarea Valea Ierii – Plopi: 4 km; Plopi – Cerc: 6 km.

Comuna Valea Ierii se învecinează cu:

comuna Săvădisla la nord-est;

comuna Măguri Răcătău la nord-vest;

comunele Poșaga și Bistra (județul Alba) la sud-vest;

comuna Băișoara la sud-est.

Relieful teritoriului administrativ al comunei aparține în exclusivitate zonei montane fiind situat în partea centrală a Munților Gilăului, cuprinși între Valea Arieșului și Valea Belișului.

Privit în ansamblu relieful comunei, cât și cel limitrof, se caracterizează prin culmi rotunjite, cu suprafețe netede sau ușor ondulate, în multe cazuri contrastând cu adâncimea văilor și caracterul abrupt al versanților.

Altitudinile medii au valori destul de ridicate de 1.200-1.330 m, iar valorile maxime ating: 1.825 m – Muntele Mare, 1.255 m – Piatra Groșilor, 1.670 m – Buscat; 1.637 m – Dealul Dumitreasa, 1.476 m – Muntele Agrișului, iar valorile minime la hotarul cu comuna Săvădisla – 1.050m.

Solul, de natura eruptivă, este constituit din granit, andezid la care se adaugă șisturile cristaline și se încadrează în tipul brun de pădure, brun-roșcat de pădure și brun acid cu o productivitate agricolă redusă. Acest lucru a determinat ca populația regiunii să producă modificări esențiale ale învelișului vegetal, defrișând pădurea și transformând-o în pășuni și fânețe.

Toponomia locală oferă dovezi cât se poare de concludente în acest sens: Arsuri, Runcușori, Piatra Arsă, Șesul Cald, Neteda, Dealul Masa, Tarnița, Topiri, Tina, suprafețe care sunt ocupate în prezent de pășuni sau fânețe.

Faptul că pe raza comunei solul are o slabă productivitate rezultă și din modul în care suprafața funciară este repartizată pe categorii de folosință ( Tabelul nr. 3.1.)

Tabelul nr. 3.1.

Categorii de folosință a terenului

Se remarcă o suprafață mare de teren acoperită cu păduri (65,12%), precum și de teren neproductiv (16,55%) și numai 6 ha de teren arabil. Dacă se are în vedere faptul că 1472 ha de pășune în urma reformei agrare din 1921 aparțin altor comune (Băișoara, Săvădisla, Bistra și Poșaga) este lesne de înțeles că această realitate a avut puternice influențe asupra dezvoltării economice a zonei.

Așezarea comunei într-o zonă muntoasă determină și caracteristicile principale ale climei. Iarna predomină influența maritim polară din nord-vest, iar vara influența aerului cald din sud-vest, de origine nord mediteraneană.

Clima este destul de aspră, cu ierni lungi (în mijlocul lunii septembrie prima brumă și în luna aprilie, ultima), zăpezi mari spulberate de vânt care, nu de puține ori, închid drumurile de acces.

Verile sunt scurte, temperatura medie în luna iulie fiind de C.

Interesant este faptul că elemnetele climatice diferă în funcție de expoziția pantei terenurilor: cele însorite „față” și cele umbrite „doștină”. Această diferențiere este mai evidentă primăvara, când pe „doștină” terenul este încă înghețat și înzăpezit pe când la „față” este înverzit.

Aceste elemente legate de expunerea la soare i-au determinat pe săteni să-și așeze gospodăriile la „față” lucru mai evident în satul de reședință și în satul Cerc. (De altfel o bună parte din satul Valea Ierii poartă numele de Doștină, iar partea însorită „Față”.)

Cea mai mare parte a gospodăriilor din comună se află așezate de o parte și de alta a râului Iara pe lângă care șerpuiește și drumul județean 107.

Râul Iara izvorăște de sub Muntele Mare, se unește cu pârâul Uricarul Mare, coborând din culmea Picioragul de la o altitudine de 1640 m. De la izvor și până în dreptul localității Valea Ierii râul are o direcție sud-vest, apoi face un cot brusc luând direcția nord-vest.

Râul Iara are numeroși afluenți:

pe stânga: Valea Gălbenuța, Pârâul Plopilor, Pârâul Iloanca Mare, Valea Calului, cu afluenți săi Dobrinul și Valea Ursului;

pe dreapta: Pârâul Negrului, Valea Șoimului, Pârâul Lindrului, Valea Bordureasa, Pârâul Strâmb.

După ce trece de satul de reședință fără a avea vreun afluent mai important, râul intră în Cheile Ierei, care fac trecerea spre comuna vecină Băișoara, apoi prin comuna Iara, vărsându-se în Arieș în dreptul localității Buru.

Debitul relativ constant și repeziciunea pârâurilor au condus în perioada 1971-1977 la amenajarea lacurilor de acumulare Valea Calului, Valea Șoimului și Bondureasa, apa fiind condusă apoi prin galerii subterane către sistemul hidroenergetic Tarnița.

În urma ploilor și topirii zăpezilor adeseori s-au înregistrat creșteri mari ale debitelor de apă care au determinat inundații provocând mari pagube gospodăriilor și fabricii de cherestea din zonă. Pentru a preveni asemenea calamități în dreptul fabricii de cherestea și prin centrul satului Valea Ierii s-au efectaut lucrări de regularizare a albiei râului Iara (1977-1978, 2006).

Demn de remarcat este faptul că multe gospodării (mai ales cele vechi) aflate de o parte și alta a râului au casele construite sub versanții munților, iar anexele gospodărești în față, la strada paralelă cu râul, tocmai pentru a diminua valoarea pagubelor produse de revărsarea apelor.

Flora și fauna locală sunt determinate în bună măsură de așezarea geografică a comunei. De la Băișoara spre Valea Ierii se întâlnește o vegetație bogată, specifică zonei pădurilor de altitudine medie: stejar și gorun în amestec cu ulm, paltin, alun, carpen.

Prin defrișări în păduri au apărut „luminișuri” cu fânețe și pășuni și chiar mici locuri cultivate.

Până la altitudinea de 1400-1500 m urmează fagul, iar apoi rășinoasele. Pădurile de rășinoase din etajul superior urcă până la 1600-1800 m, fiind formate din molid, brad, larice și pin.

În răriștile pădurilor de molid și pin văile adânc tăiate de apele repezi mai pătrund mesteacănul, paltinul, plopul, scorușul și salcia care toamna alcătuiesc un peisaj de o deosebită frumusețe. Molizii cu coroane bogate constituie un desiș întunecos neprielnic vegetației iubitoare de lumină, totuși în unele locuri sunt prezenți arbuști precum: coacăz, afin, zmeur și merișor. Mai întâlnim întinse covoare de mușchi și ciuperci de o mare diversitate: hribi, gălbiori, roșcove, laba ursului, etc.

Spre vârfurile munților, diversitatea arborilor scade progresiv, devenind mai scunzi, iar peste 1800 m dispar cu totul. În locul lor apare o vegetație formată din ierburi, pe platourile înalte desfășurându-se pășunile alpine. Pe aceste pășuni, crescătorii de animale locali sau din zonele învecinate își aduc vitele și oile la „vărare”, fiind amenajate în acest scop numeroase adăposturi sau stâni. În această zonă se practică și transhumanța, mulți oieri venind din Poiana Sibiului în fiecare vară cu turmele lor.

Diversă este și fauna din păduri, predominând: cerbul, mistrețul, vulpea, lupul, iepurele, veverița, căprioara și ursul. În anii 1953-1954 au fost aduși în fondul silvic local urși care găsind condiții optime s-au înmulțit, devenind un pericol permanent pentru gospodăriile izolate.

Nu lipsesc nici păsările: cocoșul de munte, mierla, pițigoiul, sticletele, ciocănitoarea, uliul și corbul.

În apele repezi și curate ale pâraielor trăiește păstravul și mai rar lipanul.

Pentru a proteja fondul cinegetic, întreaga zonă este declarată va având fond cu restricție de gradul I, vânatul fiind protejat, partidele de vânătoare sunt organizate numai cu aprobări speciale (Tabelul nr. 3.2.)

Tabelul nr. 3.2.

Situația vânatului 2005

Sursa: Arhiva Ocolului Silvic Turda

Cadrul demografic

Asemeni majorității localităților rural Valea Ierii a cunoscut o scădere continuă a populației: 1977 – 1390 locuitori; 1997 – 1172 locuitori; 1999 – 1128 locuitori; 2005 – 1119 locuitori. (Tabelul nr. 3.3.).

Tabelul nr. 3.3.

Evoluția populației 1997-2005

Nr. persoane

Analiza în timp a evoluției populației pe teritoriul administrativ al comunei Valea Ierii conduce la concluzia că populația are o tendință generală de involuție, cu excepția satului Plopi, unde a avut loc o creștere a populației începând cu anul 1999 prin creșterea sporului natural cu 27.8%.

La nivelul comunei scăderea populației s-a produs în fiecare an datorită următorilor factori:

scăderea sporului biologic;

creșterea sporului migrator din cauze economice.

Se constată de asemeni o pondere relativ ridicată a populației de vârsta a treia, populația îmbătrânită fiind mai ales în satul Cerc, dar totuși sub media pe județ care este de 26.26% în spațiul rural. (Tabelul nr. 3.4.).

Tabelul nr. 3.4.

Structura populației pe vârste – 2005

Din punctul de vedere al ocupării ponderea cea mai ridicată (68.47%) o dețin sectorele secundar și terțiar (industria construcțiilor și serviciile), iar cel primar (agricultura și silvicultura) deține doar 31.53% din totalul populației ocupate. (Tabelul nr. 3.5. și Tabelul nr. 3.6.)

Tabelul nr. 3.5.

Populația ocupată pe activități și grupe de vârstă

Tabelul nr. 3.6.

Populația ocupată pe sexe și activități

Această ocupare cu precădere în sectoarele secundar și terțiar este explicabilă având în vedere că din suprafața totală administrată de comună numai 6 ha reprezintă teren arabil.

Față de media densității locuitorilor la nivelul spațiului rural din județul Cluj (37.58 locuitori/kmp) la nivelul comunei Valea Ierii este de ori mai mică (6.57 locuitori/kmp). Acest lucru se datorează în mare măsură gradului ridicat de ocupare a terenului cu păduri (65.12%).

Populația comunei la sfârșitul anului 2005 corelat cu numărul de gospodării se prezintă astfel:

Tabelul nr. 3.7.

Populația și numărul gospodăriilor

Din analiza datelor de mai sus putem concluziona următoarele:

populația ce revine pe o gospodărie este aproximativ aceeași pentru toate satele aparținătoare comunei;

numărul personaelor raportat la numărul de gospodării relevă faptul că în medie pe fiecare gospodărie sunt două generații;

în satul Plopi, deși condițiile de trai sunt mai grele, numărul de locuitori pe gospodărie este mai mare, fapt care conduce la concluzia că motivația așezării locuitorilor în vatra localității se bazează pe elemente de tradiție, moștenire și nu pe elemente de confort.

Cadrul economic

Având în vedere suprafața arabilă deosebit de redusă (6 ha) la nivelul Văii Ierii, producția vegetală este aproape inexistentă.

Profilul economic al comunei se bazează pe două activități existente în zonă:

Creșterea animalelor;

Mica industrie de prelucrare a masei lemnoase.

Situația efectivelor de animale declarate cu ocazia ultimului recensământ este următoarea:

Tabelul nr. 3.8.

Situația efectivelor de animale

Deși la creșterea animalelor reprezintă o ocupație cu tradiție, încă din primele decenii ale secolului XIX, fiind principala îndeletnicire a localnicilor, în prezent numărul animalelor este foarte mic, deși suprafața de pășuni și fânețe este relativ mare.

Numărul mai mare de animale care se găsesc în satele Cerc și Plopi se explică prin faptul că acestea fiind așezate pe culmi se află în imediata apropiere a pășunilor și fânețelor.

Apreciem că această oportunitate poate fi exploatată și în scopul creșterii gradului de fertilitate a solului, apropierea adăposturilor pentru animale favorizând administrarea îngrășămintelor naturale cu mai mare ușurință.

Intensificarea exploatării lemnului a determinat și creșterea industrializării lemnului, lucru care a condus treptat la transformarea localității Valea Ierii într-un mic centru industrial încă la începutul secolului XX.

Dacă până atunci locuitorii prelucrau lemnul pentru a-și satisface propriile nevoi și pentru a-l vinde în zonele de câmpie, din acest moment munca la pădure și prelucrarea lemnului în cherestea devine pentru majoritatea populației principala activitate.

Fabrica de cherestea din Valea Ierii până în anul 1990, când s-a închis, asigura locuri de muncă pentru circa 200 de angajați.

Drept urmare a început să se dezvolte pe întreg teritoriul comunei industria mică, care în prezent cuprinde următorii agenți economici:

Tabelul nr. 3.9.

Agenții economici din comuna Valea Ierii

După cum se vede cei mai mulți agenți economici sunt axați pe activități de comerț (8 unități), iar celelalte 4 unități productive fiind profilate exclusiv pe prelucrarea lemnului, una singură având ca obiect de activitate agroturismul.

Infrastuctura

Infrastructura de transport

În raport cu liniile de comunicație de importanță majoră comuna Valea Ierii nu are o poziție tocmai favorabilă, pentru că se află la 14 km de drumul județean 107M, Băișoara – Cluj sau Băișoara – Turda.

Drumul județean 107N, dezvoltat în lungul Văii Iara asigură legățura începând din satul Plopi cu Băișoara, Iara, Turda, iar pe DJ 107M prin Băișoara cu municipiul Cluj-Napoca.

Există și drumuri pietruite, care asigură legătura între cele trei sate componente ale comunei, dar greu circulate în timpul iernii.

Drumurile comunale au legături cu numeroase drumuri forestiere, amenajate mai ales pe cursurile de apă, dintre care cel mai important este pe Valea Șoimului – Irișoara și apoi pe Valea Someșului Rece, pe unde se poate ajunge în comuna Măguri Răcătău, iar de la Rotundu se trece spre orașul Câmpeni.

Infrastructura de telecomunicații

O agenție de poștă cu un număr de salariați.

Infrastructura de sănătate

Un dispensar cu un număr de cadre medicale din care medici și personal medical cu studii medii.

Infrastructura de învățământ și cultură

În comună funcționează două grădinițe și o școală generală clasele I – VIII, o bibliotecă comunală.

Mediul înconjurător și punctele de interes turistic pe teritoriul comunei

În perimetrul administrativ al comunei Valea Ierii nu sunt surse de poluare majoră, acesta fiind caracterizat de păstrarea cadrului natural al echilibrului ecologic, intervențiile activităților antropice deranjând în foarte mică măsură calitatea mediului.

În aceste condiții conștientizarea populației locale privitor la importanța conservării cadrului natural existent ocupă unul dintre locurile cele mai importante în politica de valorificare a potențialului turistic al zonei.

Dintre elementele poluante enumerăm: apele uzate provenite din consumul menajer, deșeurile menajere, deșeurile animaliere și industriale de prelucrare a lemnului.

Pentru epurarea și prepararea apelor uzate sunt necesare: construirea rețelelor de canalizare și a foselor septice, construirea platformelor betonate pentru depozitarea deșeurilor animaliere, construirea de sisteme de canalizare independente pentru fiecare obiectiv industrial.

Deșeurile produse pe teritoriul administrativ al comunei Valea Ierii sunt în următoarele cantități.

Tabelul nr. 3.10.

Deșeurile

Analizele de sol și determinările efectuate cu ocazia întocmirii Planului de urbanism general au arătat valori normale ale metalelor grele, evidențiind compoziția chimică diversificată datorată substratului de roci vulcanice.

Apele râurilor au o bună calitate din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici, menținându-se în categoria I conform STAS-ului în vigoare, atât în zona de deversare a apelor uzate menajere cât și în zona martor nepoluată.

Valoarea relativ redusă a PH – ului se datorește unor cauze naturale, apele străbătând zona de pajiște alpină și pădurea de brad.

Având în vedere situarea comunei într-o zonă montană izolată, calitatea aerului este foarte bună, sursele locale de poluare a aerului:arderea lemnului, a deșeurilor menajere și circulația auto, fiind nesemnificative.

Cu ocazia unor măsurători efectuate în anul 2006 au fost semnalate valori ridicate ale concentrației ozonului dimineață, în stratul de lângă sol în condițiile de inversiune termică.

Referitor la riscurile naturale enumerăm următoarele evenimente petrecute în zonă în ultimii ani:

inundații (1975, 1995, 2006);

manifestările torenților asupra drumurilor de acces;

prăbușiri sporadice de versanți;

avalanșe pe versanții cu pantă mare;

furtuni de vară și iarnă care au doborât pădurea;

deversări de aluviuni, bolovăniș în lacurile de acumulare;

căderi de stânci pe versanții cu pante abrupte.

Comuna Valea Ierii este situată într-un cadru natural de excepție, având un potențial turistic valorificat însă în prezent insuficient din cauza unei infrastructuri deficitare (căi de comunicații, spații de cazare).

Pretabilitatea turistică rurală derivă, pentru comuna Valea Ierii, de la cele două fonduri:

fond turistic natural: peisaj de munte, relieful de chei și defilee (Someșul Cald, Valea Ierii), lacurile de acumulare din vecinătate (Tarnița, Fântânele);

fond turistic antropic: arhitectura caselor țărănești, morile de apă, elementele etnografice și folclorice;

arii naturale protejate prin lege: AcumulareaBondureasa (valoarea peisagistică), Valea Șoimului (valoarea cinegetică), Valea Ierii (valoarea peisagistică).

3.3.2 Analiza SWOT

Așezarea geografică și cadrul natural

Cadrul demografic

Cadrul economic – turism

Infrastructura

Mediul înconjurător

CAPITOLUL 4.

CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRARII

In urma cercetarii efectuate vom identifica punctual elementele de strategie pentru patru indicatori, considerati a fi cei mai importanti in vederea fundamentarii unei strategii de dezvoltare rurala: Populația și nevoile sociale, Infrastructura, Economia si Mediul înconjurător. Acesti indicatori au fost analizati la nivelul comunei Valea Ierii.

1 Elemente de strategie

Populația și nevoile sociale

a1. Demografie

Probleme:

îmbătrânirea accentuată a populației;

depopularea datorită migrației, în special a tinerilor, cu studii medii sau superioare, spre centrele urbane și străinătate;

sporul natural negativ.

Obiective pe termen mediu și lung:

condiții de viață atractivă pentru tineri, atât pentru cei din localitate cât și pentru cei din exterior (care ar dori să se stabilească în comună);

condiții și facilități pentru familiile tinere cu copii.

a2. Starea de sănătate și servicii medicale

Probleme:

cadre medicale și auxiliare insuficiente;

dotări necorespunzătoare și învechite ale dispensarului medical care îngreunează sau împiedică diagnosticarea persoanelor bolnave;

dificultăți privind accesul la medicamente și tratament (distanțe mari de parcurs, resurse limitate ale dispensarului din comună).

Obiective pe termen mediu și lung:

acces facil la servicii medicale de calitate, prompte și suficiente;

educarea populației privind modalitățile de a duce o viată sănătoasă;

eliminarea factorilor perturbatori ai calității vieții.

a3. Starea de ocupare a forței de muncă

Probleme:

nivel relativ crescut al șomajului;

reținere față de schimbare și reconversir profesională.

Obiective pe termen mediu și lung:

locuri de muncă suficiente prin dezvoltarea turismului și serviciilor, cu venituri îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor de trai;

posibilitatea de a urma cursuri de reconversie profesională în domeniile care urmează a fi dezvoltate: turism, servicii.

a4. Educația

Probleme:

infrastructură uzată,necorespunzătoare desfășurării actului educațional;

personal semicalificat;

constrângeri materiale datorită bugetelor mici alocate de către autorități pentru susținerea actului educațional;

lipsa posibilității de formare continuă pentru adulți;

grad redus de asociativitate.

Obiective pe termen mediu și lung:

posibilitatea neîngrădită de împlinire individuală prin educație;

acces la un sistem educațional performant, flexibil și adaptat condițiilor din mediul rural;

infrastructură și bază materială suficientă și capabilă să satisfacă nevoile legate de actul educațional;

înființarea unor organizații civice de diverse profile;

posibilitatea de formare continuă pentru adulți.

a5. Cultura

Probleme:

infrastructură și bază materială în declin;

resurse financiare insuficiente pentru practicarea și revitalizarea unor obiceiuri și forme de exprimare culturală tradiționale;

acces dificil sau restrictiv la surse de informare (mass-media, cărți, înternet, etc.);

abandonul practicilor tradiționale în favoarea „modernității”.

Obiective pe termen mediu și lung:

practici tradiționale revitalizate și capabile de a fi transmise nealterate generațiilor viitoare;

practici tradiționale puse în valoare;

acces facil la surse de informație tradiționale sau moderne;

infrastructură corespunzătoare cerințelor unei societăți în perpetuă mișcare.

Infrastructura

b1. Dotări edilitare

Probleme:

clădirile administrative necesită reparații și dotări moderne;

servicii publice deficitare sau inexistente datorită lipsei infrastructurii necesare (puncte de lucru ale băncilor, poștei, etc.).

Obiective pe termen mediu și lung:

dotări edilitare funcționale și capabile să deservească cetățenii localității în condiții civilizate;

dotări edilitare extinse pentru diversificarea serviciilor publice arondate spațiului rural.

b2. Alimentare cu apă curentă, canalizare

Probleme:

sistemul de alimentare cu apă curentă este redus ca lungime, deservind o mică parte din totalul populațîei comunei, iar canalizarea inexistentă;

existența a puține gospodării care au bazine vidanjabile sau fose septice;

deversarea apelor reziduale menajere în locuri neamenajate (cursuri de apă afectate, infiltrații în sol).

Obiective pe termen mediu și lung:

informarea populației asupra riscurilor cauzate de deversarea apelor uzate în locuri neamenajate, asupra utilizării durabile a resurselor de apă și a prevenirii poluării;

sistem de furnizare a apei curente și de canalizare capabile să deservească locuitorii comunei.

b3. Drumuri și transport

Probleme:

stare tehnică necorspunzătoare a drumurilor județene și comunale;

fonduri locale insuficiente pentru construirea și întreținerea drumurilor;

dependența financiară de fondurile alocate de la bugetul Consiliului Județean;

transport public foarte puțin dezvoltat.

Obiective pe termen mediu și lung:

o rețea de drumuri funcțională care să deservească nevoile curente ale locuitorilor și activităților economice, fără să afecteze starea mediului înconjurător;

sistem de transport public rutier corespunzător nevoilor.

b3. Telefonie. Servicii poștale

Probleme:

telefonia fixă este destul de slab reprezentată comparativ cu restul comunelor din județ, nu acoperă solicitările din partea locuitorilor;

calitatea telefoniei fixe nu este ce amai bună, afectând în mod special comunicațiile speciale de transmitere a informațiilor (cele mai afectate fiind autoritățile locale, școlile și societățile comerciale);

telefonia mobilă nu are acoperire.

Obiective pe termen mediu și lung:

rețea de telefonie fixă extinsă la nivelul întregii comune capabilă să faciliteze și comunicațiile de tip special (poștă electronică, Internet, etc.);

teritoriu acoperit în totalitate de o formă sau alta de telefonie;

servicii poștale diversificate și prompte.

Economia

c1. Industria

Probleme:

resurse financiare insuficiente, investiții autohtone și străine limitate;

echipamente și tehnologii învechite, poluante;

tendința de monoindustrializare (principale activitate industrială se concentrează pe prelucrarea lemnului);

practici nedurabile (exploatarea intensivă primară a resurselor forestiere).

Obiective pe termen mediu și lung:

industrie mică diversificată, dinamică și capabilă să ofere posibilitatea de împlinire profesională și materială locuitorilor comunei;

industrie generatoare de venit la bugetul local;

industrie nepoluantă și durabilă, care valorifică resursele locale.

c2. Agricultura

Probleme:

producția vegetală inexistentă;

numărul de animale crescute în gospodării este foarte mic;

utilizarea terenului agricol cu predilecție pentru pășunat.

Obiective pe termen mediu și lung:

practicarea unei agriculturi durabile;

îmbunătățirea calității terenurilor pentru utilizarea lor ca fânețe;

îmbunătățirea raselor de animale.

c3. Comerțul și serviciile

Probleme:

unități comerciale mici, cu profit mic;

diversitate redusă, majoritatea fiind orientate spre alimentație publică – magazine alimentare și baruri;

orientare în majoritate spre clienții locali;

activități de marketing reduse;

valorificare slabă a resurselor locale.

Obiective pe termen mediu și lung:

diversificarea obiectului de activitate al firmelor;

utilizarea eficientă a resurselor locale;

promovarea unor tehnici eficiente de marketing;

orientarea parțială spre turiști ca potențiali clienți.

c4. Turismul. Agroturismul

Probleme:

numărul capacităților de cazare foarte redus;

existența unei singure unități agroturistice;

lipsa unor produse turistice coerente;

lipsa personalului calificat în turism;

promovare slabă a produselor turistice existente.

Obiective pe termen mediu și lung:

practicarea unui turism integrat, cu pachete turistice variate;

realizarea unor programe de pregătire pentru practicanții de agroturism;

realizarea unor produse turistice diversificate;

realizarea și promovarea unor evenimente locale tradiționale;

îmbunătățirea activității de promovare a turismului rural prin adoptarea unor măsuri eficiente de promovare.

Mediul înconjurător

Probleme:

degradarea solului;

poluarea apei datorate lipsei unui sistem de epurare a apelor uzate;

inexistența unui sistem de gestionare a deșeurilor;

necunoașterea normelor de mediu și a legislației în vigoare în acest domeniu;

educație ecologică redusă;

scăderea suprafețelor împădurite;

management deficitar al ariilor protejate.

Obiective pe termen mediu și lung:

promovarea practicilor de agricultură ecologică;

realizarea unui sistem de epurare a apelor uzate;

realizarea unor cursuri de educație ecologică;

curățarea cursurilor de apă și a domeniului public;

montarea de coșuri de gunoi pe domeniul public;

crearea unor mecanisme de colectare selectivă a deșeurilor;

realizarea unei stații de depozitare a deșeurilor (zonală);

împădurirea suprafețelor degradate, erodate;

gestionarea eficientă a ariilor protejate;

amenajarea unor complexe turistice care să valorifice potențialul turistic foarte ridicat, al zonei.

4.2.Planuri, programe și proiecte cu impact major asupra dezvoltării comunei Valea Ierii

Luand in considerare elementele mentionate anterior principalele proiecte cu impact asupra dezvoltarii comunei Valea Ierii, redate punctual sunt:

Modernizarea drumului DC 98 Valea Ierii – Cerc și prelungirea sa pe actualele drumuri forestiere de-a lungul râului Valea Ierii.

Modernizarea drumului de legătură DJ 107N între satul Valea Ierii prin Plopi către Gura Râșca.

Pietruirea ulițelor satelor.

Alimentarea cu apă potabilă a localităților comunei prin sistem centralizat.

Canalizarea și epurarea apelor uzate.

Extinderea rețelei de telefonie Romtelecom.

Asigurarea iluminatului public în toate satele.

Reabilitatea clădirilor unde se află instituțiile publice (Primăria, Dispensarul uman, Școala, Canimele culturale).

Înființarea unei organizații nonguvernamentale care să sprijine întreprinzătorii particulari.

Realizarea unui complex turistic pe suprafața de 6,60ha – teren proprietate privată conform Planului de Urbanism General al Comunei Valea Ierii – 1999 – amplasat în aval de confluența Văii Șoimului cu Valea Ierii.

Dezvoltarea unui amplasament turistic de altitudine și de tranzit spre județul Alba la obârșia Văii Șoimului (locația numită „La Tina”).

Dezvoltarea unui amplasament turistic de tranzit concomitent cu realizarea unei căi de comunicație Măguri Răcătău – Bistra (locația numită „La Dobrinul”).

Bibliografie:

Kayser, Bernard și colab. – Pour une ruralite choisie, Editura L’Aube, Datar, 1994

S.C. Ecomedimpact S.R.L. Cluj-Napoca, Plan de urbanism general pentru comuna Valea Ierii, vol. I, 2004

*** Arhiva Ocolului Silvic Turda – Fond cinegetic

*** Arhivele Statului, Filiala Cluj, Fond Primăria Valea Ierii 633/62

*** I.N.S. – Recensământul populației și al locuințelor, 2002

*** Plan urbanistic general al comunei Valea Ierii, 1999

*** http://www.andnet.ro

*** http://www.mapam.ro/pages/dezvoltare_rurala/pndr_versiune_februarie_2008.

*** http://www.nord-vest.ro/PDR_nord-vest.pdf