Zona Unica de Plati Euro – Initierea Platilor

Zona unică de plăți EURO – Inițierea plăților

Capitolul I

Introducere

Plățile sunt instrumentele financiare pe care oamenii și întreprinderile din jurul lumii le utilizează pentru a transfera fonduri și acest lucru le face unul dintre cele mai importante părți de operațiuni financiare ale unei companii. Subiectul poate deveni complex deoarece există adesea multe sisteme de plată diferite într-o anumită țară, majoritatea acestora având monedă unică. Scopul acestei lucrări este de a prezenta noul sistem de plăți interbancar SEPA (Single Euro Payments Area) introdus in spațiul european de catre Consiliul European de Plați (European Payments Council) si de întocmire a unei aplicații paractice care să implementeze parte din principiile de funcționare al acestuia.

Istoria băncilor și organizarea sistemelor bancare

Băncile sunt instituții financiare specializate in economisire și creditare și sunt la fel de vechi precum însăși economia. Ele au aparut odată cu apariția utilizării banilor ca mijloc de schimb în cadrul tranzacțiilor cu bunuri și mărfuri. Prima activitate bancară s-a atestat documentar in regiunea asiatică a Mesopotaniei și aparține civilizației sumeriene. Cea mai veche bancă din lume este considerată Banca Monte dei Paschi, înființată in 1472[1].

Principalele activități ale bancilor sunt acelea de a accepta depozite si de a acorda credite, conectând astfel clienții cu cerere de capital cu cei în nevoie. Banca generează venituri prin intermediul dobânzilor si a comisioanelor de tranzacții.

O instituție bancară se poate compune din următoarele:

Bancă centrală

Sucursală

Filială

Agenție.

[1] – http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/banksandfinance/11216755/Up-for-sale-The-worlds-oldest-bank.html

Banca centrală coordoneaza și supraveghează activitatea sucursalelor, filialelor și a agențiilor. Acestea din urmă fiind unități operaționale ale băncii centrale, care se găsesc într-o strânsă legatură cu clienții acesteia (persoane fizice și persoane juridice).

Structura generală a unui sistem bancar este organizată pe două nivele:

Banca Națională – atribuțiile acesteia se referă la politica monetară, valutară, de plați si de credit precum și supravegherea activității bancare. Ea este de regulă singura instituție autorizată să emită monedă și raspunde direct Guvernului sau Parlamentului nefiind o instituție comerciala.

Banci comerciale – acestea au autorizație să desfășoare activități de creditare și debitare în nume și în cont propriu.

Plăți

O plată este o mișcare de fonduri dintr-o parte in alta. Ambele părți pot fi persoane fizice, persoane juridice, companii sau bănci. O plată poate acoperi o dispoziție de bunuri, servicii, taxe șamd. Ele pot fi realizate într-o varietate de monede folosind mai multe metode cum ar în numerar, cecuri, plăți electronice și carduri. Esența unui sistem de plată este faptul că folosește substitut de numerar, cum ar fi cecuri sau mesaje electronice, pentru a crea debitele și creditele care transferă valoare.

Valoarea care este transferată, de obicei este stocat în conturi de depozit la bănci sau alte tipuri de instituții financiare. Băncile, la rândul lor, sunt conectate la un set de sisteme de plăți pe care le folosesc pentru a procesa plățile în numele clienților sau deponenților săi. Băncile sunt interconectate intre ele direct sau prin sistemele de plăți. Băncile care operează în mai multe țări se conectează la sistemele de plată în fiecare dintre țările în care își desfășoară activitatea, fie direct, fie prin intermediul unui corespondent bancar. În special pentru procesul de decontare băncile din numeroase țări mențin în mod obișnuit conturile cu banca lor centrală și participa la sistemul de plați al băncii centrale. În zona euro, autoritățile au luat un pas mai departe prin crearea sistemului SEPA, spațiul de plăți unic european, sub autoritatea Băncii Centrale Europene (BCE). SEPA a fost creat pentru a oferi servicii de standardizare a procesării plăților între diferite țări din zona euro.

Cea mai veche forma de plată este barterul, schimbul de bunuri sau servicii pentru un alt. În lumea modernă, mijloacele obișnuite de plată de către o persoană sau companie includ bani, cecuri, carduri de debit și de credit, transfer de fonduri, remitențele etc. O plată poate fi internă, așa numitele plăți naționale, sau transfrontaliere, cunoscute sub numele de plați internaționale, de la o țară la alta și pot fi inițiate într-o monedă și terminate într-o altă moneda, cu aplicarea ratelor de schimb valutar necesare.

Cel mai simplu transfer bancar tradițional implica patru părți:

Plătitorul: Face plata și are contul bancar debitat pentru valoarea tranzacției.

Instituția financiară a plătitorului: Procesează tranzacția în numele plătitorului.

Instituția financiară a beneficiarului: Proceseaza tranzacția în numele beneficiarul plății și, în general, păstreaza valoarea tranzacției într-un cont.

Beneficiar: Primește valoarea plății prin credit în contul său.

Fig. 1 Diagramă transfer bancar tradițional

În cazul simplu ilustrat aici, cele două bănci ar putea alege să transfere fondurile și instrucțiunile de plată direct între ele. De asemenea, băncile au posibilitatea de a utiliza diverși intermediari pentru a facilita tranzacția. Diagrama se referă la acești intermediari ca "rețea". În lumea reală rețeaua cuprinde băncile centrale, cum ar fi Fed (SUA Federal Reserve), BCE (Banca Centrală Europeană), Banca Angliei și Case de Compensație precum CHIPS. Există, de asemenea mecanisme de transmitere a informațiilor, cum ar fi SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) și sisteme de plată, cum ar fi Fedwire și BOJNet care includ, de asemenea sisteme de transmisie de informații. Entități, cum ar fi procesoarele de salarizare, furnizorii de sisteme de plăți si sisteme de carduri, cum ar fi Visa și MasterCard, care sunt în afara modelului de mai sus, de asemenea, participă la procesul de plată.

Funcționarea modelului de mai sus este adesea menționat ca proces de plată și implică patru pași de bază:

Instrucțiunile de plată – sunt informațiile conținute într-un transfer bancar. Aceste instrucțiuni sunt de la plătitor și transmit bancii să transfere valoarea beneficiarului prin intermediul rețelei și catre banca beneficiarului.

Generarea Plății – este atunci când instrucțiunile sunt introduse în sistem imprimate pe un cec sau transmise printr-o Casa Automata de Compensare (ACH).

Compensarea – este procesul în care băncile folosesc instrucțiunile de plată pentru a transfera bani între ele în numele plătitorului și a beneficiarului.

Decontarea – este ultimul pas în procesul de bază și se produce atunci când contul bancar al beneficiarului este creditat și contul bancar al plătitorului este debitat. Soluționarea definitivă are loc atunci când băncile transferă valoarea între ele. Procesul de plată efectivă va depinde de tipul de instrument de plată ales de plătitor și beneficiar sau de cel ales pentru ei de către instituțiile financiare implicate.

Fiecare plată/tranzacție are doua aspecte: cel de DEBIT si cel de CREDIT astfel fiecare debitare va avea o creditare corespunzătoare.

Transferul de credit

Transferul de credit reprezintă o instrucțiune trimisă de plătitor, fie pe suport de hârtie fie în format electronic, la banca unde are cont pentru a transfera o anumită suma de fonduri în contul beneficiarului. Parțile implicate pot deține conturi în banci separate sau în aceeași bancă.

Debitarea directă

Debitarea directă reprezintă o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca plătitorului a contului acestuia la inițiativa beneficiarului având in prealabil consimtământul titularului de cont. Odată ce acest consimțămant a fost dat nu mai este necesar ca plătitorul să efectueze o altă operațiune pentru ca plata sa fie onorată. Inițierea plații se face de catre beneficiar prin prezentarea unui ordin de transfer debit de catre banca plătitorului. Debitarea directă se utilizează pentru a simplifica plățile cu caracter repetitiv (facturi la utilități publice: gaze, telefon, electricitate. prime de asigurare, etc). Riscul beneficiarului este acela de a nu-și încasa creanța, iar avantajul consta in aceea ca el este cel care inițiază plata, având posibilitatea gestionarii eficiente a lichiditații. In cazul acestei modalitati de plata nu se cunoaște in prezent suma ce trebuie platită.

Ordinul de plată programat (Standing order)

Ordinul de plată programat este modalitatea de plată ce constă în executarea de către banca platitorului, la date si sume fixate, de ordine de plată în favoarea unui terț, numai pe baza clauzelor contractuale convenite expres. El are drept obiect executarea unei serii de instructiuni pentru plată de tip transfer credit, conform prevederilor contractuale dintre plătitor si banca sa. Este un contract de mandat, plătitorul mandatând banca să execute ordinul de plată la datele si sumele convenite prin contract. Riscurile intermediarului (banca plătitorului), pot fi limitate sau repartizate prin convenirea unor clauze asiguratorii cu plătitorul. Avantajul bancii îl reprezintă eficientizarea activitații de decontare prin eliminarerea operațiunilor specifice de recepție si autentificare la ghișeu. Riscurile beneficiarului sunt inexistente, iar avantajul acestuia e dat de executarea la timp a plații. Riscurile plătitorului de asemenea sunt inexistente. Avantajele constau in faptul că își poate organiza eficient trezoreria și deținerile de numerar, inclusiv prin aceea că se elimină procedura de emitere succesivă a unor ordine de plată in favoarea unui beneficiar, această responsabilitate fiind preluată de bancă.

Canale pentru transmiterea instrucțiunilor de plată

Procesoarele sistemelor de plăți pot folosi diferite canale pentru a face o plată, fiecare dintre aceste canale având caracteristici de funcționare, reguli si mecanisme de compensare diferite. La modul general, toate sistemele de plată se vor regăsi în următoarea clasificare:

Sisteme de plată bazate pe hârtie cum ar fi cecurile. Plățile sunt inițiate în momentul când o parte participantă scrie o instrucțiune pe hârtie pentru a plătii celeilalte părți. Aceste sisteme sunt printre cele mai vechi sisteme de plăți non-monetare.

Cecurile sunt încă o modalitate populara de a face plăți, dar ele nu sunt singurul sistem de plăți pe suport hârtie. Un număr de țări operează încă sisteme Giro unde participanții folosesc hârtie pentru a iniția un transfer de bani însă acest sistem Giro este pe cale de dispariție. O persoană care face o plată, plătitorul, este menționată ca producator a elementului. El transmite cecul beneficiarului prin poștă. Beneficiarul depune cecul la banca unde are deschis cont, iar apoi este de datoria băncii sa decidă cum va primi beneficiarul suma de bani de la plătitor. Banca plătitorului, fiind debitată, compenseaza contul plătitorului cu valoarea cecului. Un cec conține numele plătitorului și a beneficiarului plății, numărul de cont a plătitorului, valoarea monetară, data la care cecul a fost emis și numarul de rutare a băncii plătitorului. În general, există o bandă de codificare în partea de jos a cecurilor care permite echipamentelor de citire/sortare să le proceseze foarte repede. În SUA și Canada banda de codificare este creata din cerneală magnetică pentru recunoașterea caracterelor; alte țări folosesc un sistem optic de recunoaștere a caracterelor (OCR). Înainte ca băncile să poat procesa cecul, ele trebuie să adauge valoarea plății la banda de codificare din partea de jos a elementului, un pas manual care adaugă costuri și posibilitatea de eroare în procesul de compensare a cecului. Valoarea cecului se face de obicei la dispoziție cu titlu provizoriu a beneficiarului în termen de una sau două zile.

Fig.2. Diagrama transfer cu ajutorul cecurilor

Valoarea transferului este provizorie deoarece banca beneficiarului nu a primit confirmarea finală de la banca plătitorulpentru a plătii celeilalte părți. Aceste sisteme sunt printre cele mai vechi sisteme de plăți non-monetare.

Cecurile sunt încă o modalitate populara de a face plăți, dar ele nu sunt singurul sistem de plăți pe suport hârtie. Un număr de țări operează încă sisteme Giro unde participanții folosesc hârtie pentru a iniția un transfer de bani însă acest sistem Giro este pe cale de dispariție. O persoană care face o plată, plătitorul, este menționată ca producator a elementului. El transmite cecul beneficiarului prin poștă. Beneficiarul depune cecul la banca unde are deschis cont, iar apoi este de datoria băncii sa decidă cum va primi beneficiarul suma de bani de la plătitor. Banca plătitorului, fiind debitată, compenseaza contul plătitorului cu valoarea cecului. Un cec conține numele plătitorului și a beneficiarului plății, numărul de cont a plătitorului, valoarea monetară, data la care cecul a fost emis și numarul de rutare a băncii plătitorului. În general, există o bandă de codificare în partea de jos a cecurilor care permite echipamentelor de citire/sortare să le proceseze foarte repede. În SUA și Canada banda de codificare este creata din cerneală magnetică pentru recunoașterea caracterelor; alte țări folosesc un sistem optic de recunoaștere a caracterelor (OCR). Înainte ca băncile să poat procesa cecul, ele trebuie să adauge valoarea plății la banda de codificare din partea de jos a elementului, un pas manual care adaugă costuri și posibilitatea de eroare în procesul de compensare a cecului. Valoarea cecului se face de obicei la dispoziție cu titlu provizoriu a beneficiarului în termen de una sau două zile.

Fig.2. Diagrama transfer cu ajutorul cecurilor

Valoarea transferului este provizorie deoarece banca beneficiarului nu a primit confirmarea finală de la banca plătitorului că cecul este valid. Decontarea și finalitatea sunt aspecte importante ale plăților și sunt discutate mai în detaliu în secțiunea de decontare. În ultimii ani, compensarea cecurilor a fost îmbunătățită prin utilizarea de imagini(poze) ale cecurilor, care accelerează procesul de compensare în timp însă, de asemenea creează câteva probleme. Imaginile cecurilor pot fi create într-un număr de moduri, cel mai popular mod în ziua de azi fiind cu ajutorului unui smartphone sau tabletă.

RTGS (Real Time Gross Settlement) – sistem de decontare pe baza brută în timp real cu valoare mare. Acest sistem ia naștere in anii 1800 odată cu inventarea telegrafului însă începe a se utiliza deabea la începutul anilor 1900.

Transferurile cu valoare mare sunt utilizate în general între întreprinderi, atunci când există cerință de transfer rapid, sigur și definitiv a valorii. Sunt considerabil mai costisitoare decat sistemele pe suport de hârtie sau decât sistemele de plăți multiple. Expeditorul instruiește banca într-un mod acceptat reciproc pentru transferul de bani către beneficiar. Instrucțiunile expeditorului includ numele beneficiarului, banca și alte detalii ale beneficiarului specifice sistemului special de mare valoare. Banca expeditorului va utilizata accesul său direct la sistemul de plăți de mare valoare pentru a trimite o instrucțiune către banca beneficiarului de a debita contul prin banca centrală si de a credita beneficiarul. Deoarece instrucțiunea este definitivă și irevocabilă și pentru că banca beneficiarului primește valoare imediată de la banca centrală, aceasta poate oferi fondurile beneficiarului practic în mod imediat. Un punct important cu privire la aceste tipuri de sisteme este că banca centrală reprezintă un garant a sistemului pentru ambele părți participante. Banca care primește fonduri se poate baza pe banca centrală în cazul în care banca care trimite nu reușește să acopere în mod adecvat, contul la banca centrală. Acest element al sistemelor RTGS se adaugă considerabil la costul lor și este o diferență majoră între plățile convenționale și cele non convenenționale cum ar fi Bitcoin. În realitate, efectuarea de plăți de mare valoare este un pic mai complexă. Există o numărul de moduri în care expeditorul poate instrui banca să efectueze plata. Acestea includ sisteme de bănci de proprietate, ERP (Enterprise Resource Planning) transferuri de fișiere prin intermediul SFTP (protocol securizat de transfer de fișiere), sisteme de terță parte, SWIFT și, ocazional prin telefon sau prin fax. Modul cum expeditorul iși structureaza mesajul va determina viteza, costul si riscul pe care banca și-l asumă pentru a duce la bun sfârsit transferul. Există încă câteva sisteme non-RTGS în funcțiune. În aceste sisteme, valoarea este transferată între banca expeditorului și banca beneficiarului periodic. Aceasta reduce viteza de tranzacției dar nu finalitatea acesteia. Deoarece sistemele RTGS sunt importante pentru stabilitatea financiară globală, sisteme non RTGS sunt într-o stare de declin permanentă. Fedwire este numele sistemului american bazat pe transferul de mare valoare. Există sisteme similare publice si private de transfer de mare valoare în cele mai multe țări in jurul lumii. Exemplele includ CHAPS din Marea Britanie, LVTS în Canada și CNAPS în China.

Fig.3. Diagrama tranzacției prin sistemul RTGS

Sisteme de decontare RTNS, sau Real Time Net, sau Automated Clearing Casa (ACH) – case de compensare automate, plățile multiple au fost introduse la începutul anilor 1970 și au fost concepute pentru a înlocui cecurile cu plățile electronice. Spre deosebire de RTGS, unde plățile sunt prelucrate individual, plățile ACH sunt procesate în loturi și au fost destinate inițial pentru plăți mici, sub 100.000 dolari ca tranzacții de salarizare, de consum, depozite directe, rambursări de taxe, facturi si multe alte servicii de plată. Acest sistem este administrat de către National Automated Clearing House Association.

Fig.4. Diagrama tranzacției prin sistemul ACH

Sisteme de plăți multiple, cum ar fi ACH (Automated Clearing House) din SUA și BACS din Marea Britanie, au fost create pentru a gestiona volume mari de transferuri de valoare relativ scăzute. Deoarece aceste transferuri nu au avut cerințele de rapiditate și finalitate, comune sistemelor de mare valoare, participanții vor face schimb de loturi de transferuri zilnic decontarea transferurilor făcânduse în ziua următoare. Alte sistemele globale operează practic în același mod. La fel ca în cazul sistemelor de mare valoare, expeditorii, numiți inițiatori în lumea ACH, furnizează băncilor proprii ODFIs (originating depository financial institutions), instrucțiuni de plată. Spre deosebire de sistemele de mare valoare, instrucțiunile conțin de obicei multiple plăți. ODFI procesează instrucțiunile și trimite un fișier cu toate instrucțiunile clienților săi operatorului de ACH. Operatorul ACH distribuie apoi toate plățile din toate loturile primite catre instituțiile aferente RDFIs (receiving depository financial institutions), care apoi creditează individual primitorii de plăți. De asemenea, este posibil ca în cadrul ACH, și în multe alte sisteme de plăți multiple, să se trimită instrucțiuni de debitare a contului receptorului. Din această motiv se folosesc termenii inițiator și receptor, mai degrabă decât expeditor și beneficiar; în această situație s-ar fi inversat termeni de platitor și beneficiar. În timp ce valoarea plăților de tip ACH este de obicei mai mică, există încă o serie considerabilă de verificări care se aplică acestor plăți. Acestea includ filtre și blocuri de debit, care restricționează capacitatea cuiva, care știe codul de rutare ABA și numărul de cont al unei firme, de a retrage bani din contul ACH folosint. Sistemele ACH au fost folosite în general pentru tranzacțiile interne, dar devin o modalitate de a transfera bani și valute între țări, folosind tranzacții ACH transfrontaliere. ACH a fost de obicei un sistem de plată de tip a doua zi, unde durata inițierii plați si transferul acesteia este de 24 de ore. Acest lucru este în schimbare în țări precum Marea Britanie și în unele țări nordice, care oferă un proces BACS în aceeași zi, cunoscut sub numele de FPS (Faster Payments Service). În Statele Unite, există posibilitatea de aceeași zi ACH, dar unele instituții financiare se abțin de la acest lucru întrucât ar putea afecta fluxul de venituri pe care le primesc de la plățile de tip RTGS.

Cardurile sunt un canal de plată care includ credit, debit și stocate carduri cu valoare. Ele sunt un segment în creștere rapidă a metodelor de luare și primirea plăților.

Sistemele bazate pe carduri, includ atât carduri de debit cât și de credit, și sunt forma de plată cu creșterea cea mai rapidă. Deși un furnizor terț poate emite carduri de credit sau carduri de debit, carduri emise de bancă sunt cele mai utilizate pe scară largă. Un card de credit este emis în contrast cu o linie de credit emisă de instituția sau comerciantul emitent, în schimb un card de debit este emis în contrastul unui cont de depozit deținut de o afacere sau de un consumator. Cardurile de stocare de fonduri, precum cardurile cadou și de salarizare, sunt un tip special de card de debit care nu au acces la un cont bancar specific, dar sunt alimentate la data emiterii. Unele carduri de stocare de fonduri pot fi reâncărcate pentru a li se prelungi perioada de utilizare. Comerciantul preia informația de tranzacționare și o trimite la furnizor, de obicei, o bancă, pentru autorizare. Furnizorul interogheaza banca emitentă a cardului pentru autorizarea tranzacției prin intermediul rețelei de carduri adecvată iar apoi revine la comerciant. În cazul în care tranzacția este refuzată, plata este anulată. În cazul în care tranzacția este aprobată, plata este finalizată. Comerciantul apoi trimite informațiile tranzacției finale furnizorului, fie în momentul efectuării operațiunii sau mai tipic în vrac, la sfârșitul zilei. Furnizorul prezintă tranzacția la banca emitentă a cardului, folosind din nou rețeaua corespunzătoare. Banca emitentă a cardului debiteaza contul aferent cardului iar furnizorul va credita contul comerciantului.

Fig.5. Diagrama tranzacției prin sistemul de carduri

Deținătorii de carduri pot contesta în mod tipic taxele aparute în conturile lor. Aceste dispute pot duce la o debitare a comerciantului, cu excepția cazului în care comerciantul poate oferi dovada tranzacției inițiale, de exemplu o chitanță semnată in cazul cardurilor de credit. Tranzacțiile efectuate cu carduri de debit pot fi bazate pe semnătură, caz în care acestea sunt prelucrate prin intermediul rețelelor de carduri de credit ale negustorilor și titularul cardului semnează o chitanță în momentul tranzacției. Alternativ, cardurile de debit pot fi bazate pe cod PIN, caz în care acestea sunt prelucrate printr-un ATM și clientul introduce un număr de identificare personal, sau codul PIN, la momentul tranzacției inițiale.

Decontarea plăților

Decontarea se referă la mișcarea reală a fondurilor din contul plătitorului în contul beneficiarului. Cu alte cuvinte ora la care beneficiarul poate folosi de fapt banii implicați. Decontarea este diferită de finalitatea plătii, aceasta fiind momentul în care beneficiarul știe că banii implicați nu pot fi luați înapoi de către plătitor sau de banca acestuia. Decontarea devine definitivă în cazul în care plata este necondiționată și irevocabilă. Finalitatea variază în funcție de sistemul de plată și părțile implicate în tranzacție. Sistemele de plăți care oferă o valoare imediată și irevocabilă sunt numite sisteme Real Time Gross Settlement (RTGS). Altele, cum ar fi sistemele bazate pe cecuri, furnizează informația imediat iar valoarea tranzacției urmează în scurt timp. Valoarea uneori este condiționată de plătitor.

Din perspectiva bancară transferul efectiv de fonduri, sau decontarea, poate fi tratată în mai multe moduri. Într-un transfer intern, toate părțile sunt în aceeași țară, decontarea este adesea tratată între banci intrucât acestea folosesc conturi comune deținute la banca lor centrală. Într-o plată transfrontalieră, unde sunt implicate mai multe țări, băncile de obicei folosesc conturi de depozitare cu fiecare, numite conturi corespondent, pentru decontarea fondurilor transferurilor clienților lor cu banca corespondentă folosind conturi rezerva în numele clienților lor. Decontarea prin intermediul băncilor corespondente este ilustrată în schema de mai jos. În exemplul prezentat, expeditorul cu sediul în România are obligația în dolari USD pentru un beneficiar din Statele unite ale Americii. Deoarece monedele sunt întotdeauna stabilite în țara de valută a bancii expeditorului și a bancii beneficiarului, este necesară utilizarea unei bănci corespondente situate în SUA, care are cont la Rezerva Federală de Stat. Acest lucru face ca tranzacția sa fie similară cu sistemul RTGS prezentat anterior cu adăugarea a două bănci intermediare. Acest plus adaugă un nivel de complexitate, și cost, la o tranzacție de bază. De asemenea, un impact exista si asupra calității informațiilor care circulă cu plata, care de multe ori pot fi trunchiate, eliminate sau înlocuite cu referințele băncilor intermediare. Băncile globale care operează în mai multe țări de multe ori folosesc propriile filiale în calitate de corespondenți pentru anumite tipuri de tranzacții. Acest aspect elimină numărul total de participanți, dar nu și numărul de pași implicați într-o plată. Numărul de conturi menținute la alte bănci de către o instituție financiară mare in acest scop poate ajunge la ordinul de mii. Aceste conturi sunt necesare pentru a participa la sistemele de plăți globale, care există în numar de peste 750 în ziua de astăzi.

Fig.6. Decontarea prin intermediul băncilor corespondente

Capitolul II

Introducere SEPA

De la instituirea Comunității Economice Europene în anul 1958, dezvoltarea către o piață financiară europeană cu un grad mărit de integrare a fost marcată de o serie de evenimente, cel mai vizibil dintre acestea fiind, lansarea monedei euro în anul 1999 și în special punerea în circulație a monedei unice în țările din zona euro în anul 2002. Mai puțin vizibilă, dar de asemenea de mare importanță, a fost lansarea modulului de plăți de mare valoare al băncilor centrale, cunoscut sub denumirea de TARGET, la data de 1 ianuarie 1999. TARGET este piesa principală a sistemului financiar în euro și instrumentul de implementare a politicii monetare unice a Eurosistemului.

Proiectul SEPA reprezintă următorul pas important către realizarea unei integrări europene mai puternice. SEPA va permite clienților realizarea de plăți în euro fără numerar către orice beneficiar situat oriunde în zona euro, prin folosirea unui singur cont bancar și a unui singur set de instrumente de plată. Astfel, toate plățile de mică valoare în euro vor deveni „locale” și nu va mai exista nici o diferență între plățile naționale și cele transfrontaliere din cadrul zonei euro.

În anul 2002, domeniul bancar a inițiat proiectul SEPA prin crearea Consiliului European al Plăților (European Payments Council – EPC). EPC definește noile reguli și proceduri referitoare la plățile în euro. Prin aceasta au fost angrenați nu numai factorii implicați din zona euro, ci și cei din alte țări ale Uniunii Europene (UE), Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Astfel, comunitățile din afara zonei euro vor avea posibilitatea de a participa la sistemele de plăți în euro și vor putea adopta standardele și practicile SEPA, contribuind prin aceasta la crearea unei piețe unice pentru serviciile de plăți.

În prezent, economia zonei euro nu poate valorifica la maximum toate avantajele Uniunii Monetare. Clienții întâmpină dificultăți atunci când inițiază plăți de mică valoare în euro către alte țări din zona euro, deoarece în mod frecvent perioada de timp pentru prelucrarea acestora este mai lungă. Câtă vreme va mai dura această stare, nu se poate afirma că moneda euro a fost implementată pe deplin.

În pofida introducerii euro în anul 1999 și a implementării TARGET, sistemul comun de plăți de mare valoare în euro, plățile electronice de mică valoare continuă să fie procesate în mod distinct pe tot cuprinsul zonei euro. În ansamblu, numărul și categoriile de instrumente de plată, standardele și infrastructurile de procesare a plăților de mică valoare nu s-au modificat prea mult de la introducerea euro. În acest context, companiile cu un număr mare de plăți transfrontaliere trebuie să aibă deschise conturi bancare în țările în care își desfășoară activitatea, pentru a-și putea supraveghea efectuarea plăților.

Această împărțire afectează nu numai plățile transfrontaliere în euro, ci și pe cele naționale, având un impact defavorabil asupra inovației și concurenței la nivelul zonei euro. De asemenea, factorii implicați în acest proces se constrâng unor reguli și cerințe diferite, în funcție de țara de origine. Crearea unui cadru comun va face posibilă recunoașterea unor soluții de plată inovatoare, care vor transcende granițele de stat.

Astfel, obiectivul SEPA este acela de a produce o piață integrată, competitivă și inovatoare a plăților de mică valoare pentru toate plățile fără numerar în euro care, în decursul timpului, vor fi procesate în totalitate electronic. Ca atare, toți clienții vor beneficia de avantajele SEPA.

Sepa cuprinde:

Monedă unică

Integrarea multitudinilor metode de transfer de credit existente la nivel național și sisteme de euro de debitare directă în euro într-un singur set de scheme de plăți europene este un pas firesc spre a face euro o monedă unică și pe deplin operațională.

Infrastructuri de procesare eficiente pentru plățile în euro.

Crearea unei zone unice de plăți în euro pentru carduri vizează să asigure o experiență consistentă clientului atunci când efectuează sau acceptă plăți cu carduri în întreaga zonă euro.

Programul SEPA urmărește să stimuleze utilizarea sporită a instrumentelor de plată electronice, odată cu reducerea costurilor de distribuție de numerar.

Un cadru legal armonizat

Autoritățile europene care conduc procesul SEPA au clarificat faptul că migrarea către schemele de plată SEPA, nu încheie acest proiect de integrare în UE. Într-o etapă următoare, autoritățile de reglementare , așteaptă continuarea armonizării în domeniul plăților mobile și online.

Dezvoltarea continuă de noi servicii oferite consumatorului

Impactul SEPA însă, transcende politica monetară și serviciile de plată. Comisia Europeană se așteaptă ca exercitarea juridică și tehnică a schemelor SEPA să eficientizeze procesele de afaceri prin schimbarea procedurilor pe suport de hârtie cu solutii electronice standardizate, cum ar fi facturarea electronică, de exemplu.

Colaboratori SEPA

Sectorul bancar european

Este responsabil pentru restructurarea sistemelor de plăți din zona euro. Pe termen scurt, acest proces va genera costuri substanțiale; cu toate acestea, pe termen mediu și lung, sectorul bancar european va beneficia de reduceri de costuri aferente plăților din zona euro și, de asemenea, de noi surse potențiale de venituri. În vederea coordonării acestor eforturi, sectorul bancar a înființat un organism de auto-reglementare pentru administrarea proiectului SEPA. Acest organism, denumit Consiliului European al Plăților (European Payments Council – EPC – www.europeanpaymentscouncil.org), este constituit din 65 de bănci europene, inclusiv cele trei asociații europene ale sectorului de creditare și Asociația bancară din zona euro (Euro Banking Association – EBA). Membrii din UE, precum și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția sunt reprezentați în EPC, ale cărui activități vizează toate plățile în euro din aceste țări.

Sectorul sistemelor europene de compensare și decontare

Obiectivul acestui sector îl constituie accesibilitatea oricărui beneficiar din zona euro care utilizează instrumentele SEPA. În acest proiect participă în mod activ diverși furnizori de infrastructuri, ca de exemplu procesatorii de carduri, Asociația Europeană a Caselor de Compensare Automată ( EACHA www.eacha.org ) și EBA ( www.abe.org ). EACHA elaborează în prezent un set de proceduri care vor asigura interoperabilitatea dintre infrastructuri (casele de compensare automată – ACH), iar EBA a dezvoltat sistemul STEP2, prima casă de compensare automată paneuropeană (PEACH) pentru compensarea plăților naționale și transfrontaliere de mică valoare în euro.

Companiile din zona euro

Agenții economici, comercianții, întreprinderile mici și mijlocii implicați în elaborarea unor standarde ce au ca scop reducerea intervenției manuale în procesarea plăților, începând cu prezentarea facturilor și până la serviciile de reconciliere. Acestea se concentrează pe crearea unor procese automatizate (procesare automată de la un capăt la altul – e2e STP), care vor conduce la reducerea costurilor de inițiere și primire a plăților. Trezorierii corporativi sunt reuniți în Asociații Europene ale Trezorierilor Corporativi (EACT – www.eact-group.com).

Administrațiile publice și Consumatorii

Acestia vor fi utilizatorii noilor instrumente de plată SEPA. Autoritățile guvernamentale și administrațiile publice efectuează un volum substanțial de plăți naționale și transfrontaliere, aferente pensiilor, asigurărilor sociale și altor indemnizații sau legate de taxe și impozite. Prin urmare, este necesar un angajament ferm din partea administrațiilor publice. În luna octombrie 2006, Consiliul de miniștri pe probleme economice și financiare al UE (Consiliul ECOFIN – www.consilium.europa.eu) și-a exprimat sprijinul puternic pentru crearea SEPA.

Inițiativele sectorului bancar

În procesul de implementare a SEPA, sectorul bancar se va concentra cu prioritate pe dezvoltarea instrumentelor de plată SEPA. În vederea facilitării procesului de implementare a acestor instrumente, s-a ținut seama de trei aspecte principale. În primul rând, sectorul bancar a creat noi scheme de plată pentru operațiunile de transfer credit și debitare directă, elaborând de asemenea un cadru comun pentru plățile prin card. În al doilea rând, au fost luate în considerare și alte servicii opționale care ar putea îmbunătăți procesarea plăților. În al treilea rând, au fost identificate principiile care stau la baza infrastructurilor de procesare și aspectele referitoare la standardizare.

Noile instrumente de plată oferite de sectorul bancar clienților se vor baza pe un nou set de reguli, practici și standarde pentru plățile în euro. EPC a definitivat setul de reguli cu privire la două noi scheme de plată și cadrul în care băncile pot să creeze produse SEPA:

transfer credit SEPA

debitare directă SEPA

plăți prin carduri SEPA.

În ceea ce privește operațiunile de transfer credit și debitare directă, s-a optat pentru o strategie de „înlocuire” cu noile scheme comune stabilite pentru plățile în euro, pentru fiecare caz în parte. Aceste scheme sunt prezentate într-un set de reguli cuprinzând regulile, practicile și standardele aplicabile acestor plăți în euro. În schimb, în privința plăților prin carduri, s-a optat pentru o strategie de „adaptare”, pentru ca schemele actuale și operatorii acestora să aibă posibilitatea de a se adapta unui nou set de practici operaționale, precum și standardelor și proceselor tehnice aferente. EPC și-a definit politica în domeniu, care se referă la aspecte privind modalitatea în care schemele de carduri (precum și instituțiile emitente, acceptante și operatori de carduri) ar trebui să-și adapteze operațiunile curente în vederea respectării principiilor SEPA pentru plățile în euro efectuate prin card. O caracteristică esențială a ambelor abordări o reprezintă delimitarea clară a acestor scheme (reguli, practici și standarde) de infrastructuri.

Instituțiile financiare răspund de calitatea produselor SEPA lansate de acestea și au posibilitatea de a oferi clienților lor produse SEPA îmbunătățite cu condiția ca acestea să respecte schemele definite în setul de reguli și în cadrele operaționale.

Pe baza schemelor SEPA, instituțiile financiare au posibilitatea ca, separat sau în colaborare cu alte instituții, să elaboreze și să lanseze produse sau servicii îmbunătățite pentru clienții lor.

Îmbunătățirile aduse produselor includ:

decontarea mai accelerată a plăților

maparea codului BIC pe baza codului IBAN.

Serviciile cu valoare adăugată includ:

facturare electronică (e-invoicing)

reconciliere electronică (e-reconciliation)

soluții de plată pentru Internet banking.

Un exemplu de îmbunătățire a unui produs este posibilitatea de decontare accelerată a operațiunilor de transfer credit (plăți cu prioritate), prin care comunitatea bancară ar permite clienților să deconteze operațiuni urgente de transfer credit în decursul aceleiași zile bancare. O altă îmbunătățire a unui produs va consta în posibilitatea oferită clienților de furnizare numai a codului IBAN, fără codul BIC, pentru efectuarea plăților. În acest caz, prestatorul de servicii va mapa codul BIC pornind de la codul IBAN.

Serviciile cu valoare adăugată sunt definite ca servicii anticipative, adeseori legate de instrumentele de plată SEPA. Teoretic, atât băncile, cât și instituțiile nebancare pot oferi aceste servicii. Eurosistemul a încurajat EPC și agenții economici – cum este cazul EACT – să colaboreze în vederea creării unor soluții și standarde minimale pentru serviciile cu valoare adăugată cu cea mai frecventă utilizare. A început astfel proiectul de facturare electronică (e-invoicing), un serviciu oferit clienților înaintea efectuării plății, prin intermediul căruia facturile sunt transmise direct către aplicația de Internet banking a plătitorului și, după ce plătitorul acceptă factura, se creează instrucțiunea de plată automată care conține toate informațiile necesare cu privire la plătitor și beneficiar. Un alt serviciu este reconcilierea electronică (e-reconciliation), un serviciu oferit clienților după efectuarea plății; cu ajutorul acestui serviciu, facturile sunt reconciliate electronic cu plățile aferente, iar evidențele contabile ale beneficiarului sunt actualizate automat. Asocierea dintre serviciile cu valoare adăugată și instrumentele de plată SEPA creează un potențial semnificativ de economisire pentru economie, prin eliminarea formularisticii pe suport hârtie și realizarea unui sistem e2e STP(End-to-end straight-through processing).

Infrastructurile furnizează cadrul operațional pentru compensarea și decontarea plăților în euro. EPC a definit cadrul care stabilește regulile și procedurile de urmat pentru furnizorii de infrastructuri (de ex.: casele de compensare automată, procesatorii schemelor de carduri și alți procesatori care asigură prelucrarea, transferul și schimbul de informații referitoare la plăți pentru instituțiile financiare). În mod tradițional, acești furnizori de infrastructuri răspund de administrarea regulilor, a practicilor și a standardelor referitoare la plățile efectuate pe teritoriul unei țări și, de regulă, oferă servicii de procesare instituțiilor financiare. În noul context al SEPA, regulile și standardele sunt definite prin schemele SEPA, care, în general, sunt separate de infrastructurile de procesare. Această separare va oferi furnizorilor de infrastructuri posibilitatea de a intra în competiție și de a-și oferi serviciile de procesare oricărei bănci sau oricărui furnizor de scheme de carduri.

Prima casă de compensare automată paneuropeană (STEP2) este administrată de EBA Clearing. EACHA este în curs de elaborare a unui cadru care va facilita interoperabilitatea între diversele infrastructuri europene. Astfel, cadrul va crea premisele pentru ca toate operațiunile de transfer credit și debitare directă SEPA să fie transmise și primite de orice client din Europa.

Impactul SEPA asupra factorilor implicați

Proiectul SEPA va avea un impact semnificativ asupra tuturor factorilor implicați, generând atât oportunități, cât și o serie de provocări. SEPA va conduce la o concurență mai acerbă prin transformarea zonei euro într-o piață integrată, în care furnizorii să își poată oferi serviciile întregii piețe a zonei euro. Alternativele diversificate de furnizori de servicii, coroborate cu economiile de scală, vor asigura clienților o gamă mai largă de soluții competitive de plată.

Avantajele consumatorilor

Consumatorii vor avea nevoie de un singur cont bancar, din care vor putea iniția operațiuni de transfer credit și debitare directă în euro oriunde în zona euro, în aceleași condiții ca și la nivel național. De exemplu, aceștia au posibilitatea să achite chiria copiilor aflați la studii în străinătate, să plătească pentru o casă de vacanță sau să achite serviciile prestate de companii europene, cum ar fi cele de telefonie mobilă, ale societăților de asigurări, ale furnizorilor de utilități etc. Persoanele care locuiesc, muncesc sau se află la studii în afara țării de origine nu vor mai avea nevoie de un cont bancar în țara de origine și de un altul în străinătate.

Utilizarea cardurilor de plată va deveni mai eficientă, întrucât consumatorii vor avea posibilitatea să utilizeze același card pentru toate plățile în euro. Astfel, nevoia ca aceștia să poarte numerar asupra lor va fi diminuată.

Servicii inovatoare pot fi oferite consumatorilor indiferent de granițele de stat. Obiectivul pe termen lung al sectorului bancar îl constituie utilizarea instrumentelor de plată SEPA exclusiv în format electronic. În acel moment plățile vor putea fi asociate cu ușurință serviciilor cu valoare adăugată, respectiv acele servicii menite să simplifice procesul de plată – pentru consumatori și pentru agenții economici – atât înaintea, cât și după decontarea unei plăți. Aceste servicii includ facturarea electronică, inițierea unor plăți de pe telefonul mobil sau internet, achitarea biletelor electronice de avion, notificări de credit sau reconciliere electronică. Ca o consecință firească, consumatorii vor aloca mai puțin timp efectuării plăților.

Avantajele comercianților

Cardurile de plată câștigă tot mai mult teren în cadrul preferințelor consumatorilor și tind să înlocuiască, într-o măsură tot mai mare, cecurile și plățile în numerar. Astfel, se estimează că utilizarea cardurilor va deveni tot mai frecventă în viitor. Pentru a accepta carduri de plată, comercianții trebuie să încheie un contract cu o bancă acceptantă, care procesează în numele acestora plățile efectuate cu cardul prin centralizarea informațiilor referitoare la plată și la deținătorul cardului, informații care sunt apoi transmise băncii emitente prin intermediul infrastructurii de compensare.

În această privință, SEPA prezintă următoarele avantaje:

Băncile acceptante vor putea procesa toate plățile prin card care respectă cerințele SEPA, chiar și la nivel transfrontalier. În contextul SEPA, comercianții vor avea posibilitatea să aleagă orice bancă acceptantă din zona euro pentru procesarea plăților prin card, ceea ce va conduce la o concurență sporită și la o reducere a costurilor.

Terminalele POS din zona euro vor deveni tot mai standardizate. Prin urmare, va exista o gamă mai diversificată de furnizori de terminale, iar comercianții vor putea accepta mai multe tipuri de carduri cu același terminal. Concurența sporită dintre schemele de carduri va conduce, de asemenea, la diminuarea comisioanelor.

Avantajele companiilor

Companiile își vor putea derula toate tranzacțiile financiare în euro prin intermediul unui singur cont bancar, utilizând instrumentele de plată SEPA. Efectuarea plăților se va simplifica, întrucât toate instrucțiunile de plată inițiate sau primite vor avea același format. Companiile care desfășoară activități la nivelul întregii zone euro vor putea reduce atât costurile, cât și timpul alocat acestor operațiuni, prin administrarea lichidității și plăților din aceeași locație.

Serviciile cu valoare adăugată, precum facturarea electronică și reconcilierea electronică, vor ajuta companiile să își optimizeze și mai mult administrarea plăților. În prezent, aceste servicii sunt în mod frecvent oferite exclusiv la nivel național, formatele diferite de plată îngreunând utilizarea transfrontalieră a acestora. Acest obstacol va fi mai ușor de depășit grație schemelor de plată standardizate SEPA.

Avantajele băncilor

Băncile vor putea să își extindă activitatea și să intre în competiție la nivelul zonei euro, deoarece orice bancă își va putea oferi mai ușor serviciile oricărei persoane fizice din zona euro. Băncile își pot diversifica de asemenea paleta de activități oferind clienților anumite servicii cu valoare adăugată, pe lângă produsele SEPA.

Totodată, SEPA va avea drept rezultat o integrare europeană mai rapidă și o eficiență sporită a pieței. Prin uniformizarea condițiilor de efectuare a plăților, SEPA va oferi un set unic de reguli, acces liber și în condiții de tratament egal, accesibilitate, transparență și interoperabilitate care vor încuraja concurența, permițând astfel băncilor să negocieze condiții mai favorabile cu furnizorii de servicii.

Regulamentul nr. 2560/2001, care instituie principiul uniformității comisioanelor aferente unei plăți transfrontaliere și unei plăți naționale comparabile din cadrul UE, a generat un dezechilibru între comisioanele bancare și costurile aferente tranzacțiilor transfrontaliere. Dezechilibrul nu poate fi corectat decât prin reorganizarea modului de procesare a plăților transfrontaliere – din punctul de vedere al procesării, compensării și decontării – pentru a deveni la fel de eficient și necostisitor ca și procesarea plăților naționale, acesta fiind principalul obiectiv al SEPA.

Avantajele funizorilor de infrastructuri

Separarea administrării schemelor de plăți de furnizorii de infrastructuri va conduce la o concurență sporită în rândul acestora (cum ar fi sistemele ACH și procesatorii de carduri).

Furnizorii de infrastructuri nu vor mai fi constrânși de granițele de stat, ci vor avea posibilitatea să își ofere serviciile în sprijinul instrumentelor SEPA în întreaga zonă euro.

Interoperabilitatea sau interconectarea diverșilor furnizori de infrastructuri va deveni posibilă grație unui set comun de standarde tehnice.

Procesatorii de carduri vor putea deservi diferite scheme de carduri și bănci acceptante la nivelul întregii zone euro.

Instrumente de plată SEPA

EPC a stabilit două noi scheme de plată, respectiv schemele de transfer credit și de debitare directă, precum și un cadru SEPA pentru plățile prin card. Instrumentele naționale actuale vor fi înlocuite treptat de instrumentele SEPA pe baza acestor cadre și scheme comune.

Transfer credit SEPA

Schema SEPA de transfer credit (SCT) reprezintă o schemă interbancară de plăți care definește un set comun de reguli și procese aplicabile operațiunilor de transfer credit exprimate în euro. Schema definește un nivel de servicii comun și un interval de timp în care instituțiile financiare participante la această schemă trebuie cel puțin să proceseze operațiunile de transfer credit SEPA.

Caracteristici ale schemei SCT sunt:

Accesibilitate la nivelul întregii zone SEPA – orice client poate fi accesat;

Suma integrală este creditată în contul beneficiarului;

Nu există limită la valoarea plății;

Perioada maximă de decontare este de trei zile lucrătoare);

Schema este distinctă de infrastructura de procesare;

Codurile IBAN și BIC sunt utilizate ca elemente de identificare a contului;

Există un set cuprinzător de reguli aplicabile plăților respinse și returnate.

Debitare directă SEPA

Schema SEPA de debitare directă (SDD) este o schemă interbancară de plăți care definește un set comun de reguli și procese aplicabile operațiunilor de debitare directă exprimate în euro. Schema definește un nivel de servicii comun și un interval de timp în care instituțiile financiare participante la această schemă trebuie să fie în măsură cel puțin să acționeze ca bănci debitoare. Noua schemă SDD va consta din două modele diferite. În primul model, mandatul este dat direct de către debitor creditorului, iar în cel de-al doilea debitorul își mandatează direct banca. Caracteristici ale schemei SDD sunt:

Accesibilitate deplină la nivelul întregii zone SEPA – operațiunile de debitare directă se pot adresa oricărui destinatar;

Include plățile în euro, atât cele periodice, cât și cele ocazionale;

Perioada maximă de decontare este de cinci zile lucrătoare pentru prima plată și două zile lucrătoare pentru plățile periodice);

Schema este distinctă de infrastructura de procesare;

Codurile IBAN și BIC sunt utilizate ca elemente de identificare a contului;

Există un set cuprinzător de reguli aplicabile plăților respinse și returnate.

Plățile prin card SEPA

Plățile prin card în cadrul SEPA se vor efectua conform unui set de principii stricte la care trebuie să se adapteze atât băncile emitente, băncile acceptante, schemele de carduri, cât și procesatorii. Principiile respective au fost elaborate de EPC și constituie cadrul SEPA pentru plățile prin card (SCF).

Caracteristicile plăților prin card în cadrul SEPA sunt:

Deținătorii de carduri pot plăti cu un card unic pe întreg cuprinsul zonei euro (singurele limitări aplicabile fiind legate de acceptarea diverselor mărci de către comercianți);

Deținătorii de carduri și comercianții vor avea posibilitatea să efectueze și respectiv să încaseze plăți prin card în mod constant și uniform la nivelul întregii zone euro;

Procesatorii de carduri de plată vor putea să concureze și să își ofere serviciile pe întreg cuprinsul zonei euro, conducând astfel la o piață de profil mai competitivă, eficientă și mai puțin costisitoare.

Numerarul in SEPA

Funcționarea fără perturbări a sistemelor de plăți necesită un mix de instrumente, printre care și numerarul. În vederea creării așa-numitei zone europene unice de numerar (SECA) pentru procesatorii de numerar, BCE a convenit asupra unor măsuri menite să contribuie la un mediu concurențial deschis în privința serviciilor de procesare a numerarului în cadrul Eurosistemului. Aceste măsuri au impact asupra sectorului bancar, care reprezintă principala contrapartidă a Eurosistemului în domeniul serviciilor de numerar și totodată intermediarul acestuia în furnizarea de numerar către populație. Pe termen mediu, se vor implementa în continuare măsurile necesare pentru asigurarea unei convergențe sporite a serviciilor de numerar ale băncilor centrale naționale.

BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunile de bancnote în zona euro. Băncile centrale naționale din cadrul Eurosistemului pun bancnotele euro în circulație prin intermediul sectorului bancar. Bancomatele reprezintă principalul canal de distribuție către populație.

Infrastructurile SEPA

Cadrul SEPA pentru infrastructurile de compensare și decontare definește principiile pe baza cărora furnizorii de infrastructuri vor sprijini operațiunile de transfer credit și debitare directă SEPA. Acest cadru separă rolurile și responsabilitățile schemelor (de ex.: regulile aplicabile diverselor instrumente de plată) și pe cele ale infrastructurilor (de ex.: furnizorii care oferă servicii de procesare instituțiilor financiare). Cadrul cuprinde, de asemenea, o clasificare a tipurilor diferite de infrastructuri, de la PEACH și acorduri intragrup până la acorduri bilaterale.

Obiectivul îl constituie crearea unei infrastructuri în care toate plățile în euro să poată fi efectuate, primite și decontate în mod direct sau indirect. Toate infrastructurile trebuie să fie în măsură să proceseze instrumentele de plată SEPA până la finele anului 2010. Un obiectiv complementar îl reprezintă asigurarea transparenței depline în ceea ce privește serviciile și prețurile furnizorilor de infrastructură. Prin urmare, cadrul SEPA de compensare și decontare va fi astfel proiectat încât să asigure:

accesibilitatea tuturor băncilor din zona euro,

o separare între schemă și infrastructură.

Capitolul III

Implementare SEPA

Schemele SEPA definesc seturi de reguli și standarde pentru executarea operațiunilor de plată SEPA, care trebuie să fie respectate de către prestatorii de servicii de plată (PSP). Schemele SEPA sunt stabilite în Setul De Reguli SEPA aprobate de EPC. Aceste Seturi De Reguli pot fi considerate manuale de utilizare care asigură o înțelegere comună între PSP privind modul de a muta fonduri din contul A în contul B în cadrul SEPA.

Produsele particulare și serviciile de plată SEPA oferite clientului sunt elaborate de PSP individuali sau grupuri ale acestora care operează într-un mediu competitiv. Schemele SEPA oferă flexibilitatea și opțiunile care permit PSP să adăuge produselor de plată efectivă caracteristici și servicii la alegerea acestora.

În lumea de procesare de plăți, rolul formatul de date utilizate pentru schimbul de informații între bănci poate fi comparat cu rolul limbii în comunicarea între oameni. În era pre-SEPA, zeci de formate diferite de date au fost utilizate pentru a procesa plățile în diferitele sisteme naționale și europene de compensare din Uniunea Europeană.

Prin urmare, realizarea SEPA necesită un acord asupra unui set comun de date care urmează să fie schimbate într-o sintaxă comună. Formatele de date SEPA specificate de EPC pentru schimbul plăților SEPA, cum ar fi debitele directe și transferuri de credit reprezintă un astfel de set de date comun. Aceste formate sunt obligatorii pentru schimbul plăților SEPA între participanți (prestatorii de servicii de plată care oferă servicii SEPA, care au aderat în mod oficial la schemele de plată SEPA dezvoltate de EPC).

Formatele de date SEPA nu constituie un standard european exclusiv. Mai degrabă, formatele de date SEPA au la bază, la nivel mondial mesaje standard ISO 20022.

ISO, Organizația Internațională de Standardizare, este dezvoltator mondial de standarde globale. ISO combina expertiza reprezentanților din toate sectoarele și, prin urmare, oferă altor părți interesate posibilitatea de a participa la procesul de stabilire a standardelor. ISO a lucrat, de asemenea, pe modelarea mesajelor financiare. Acest lucru este prevăzut în standardul ISO 20022 (vezi www.iso20022.org). Acest standard prevede o metodologie pentru definirea proceselor de afaceri și a elementelor de date aferente.

În procesul ISO, cerințele de business sunt definite pentru toate piețele globale. Diferite piețe au nevoi diferite de date. Astfel, acestea pot avea nevoie de a defini propria versiune în standardul global, specific propriu situației. În acest sens, mesajele ISO au fost ajustate pentru a îndeplini cerințele SEPA. Formatele de date SEPA sunt un subset al standardului ISO 20022 global.

Mesaje SEPA

Fig. 7. Flux si tipuri de mesaje XML pentru SEPA Transfer Credit

Pain.001 – CustomerCreditTransferInitiation: este trimis de partea agentului de inițiere catre agentul de expediere sau agentul debitor. Este folosit pentru a solicita mișcarea de fonduri din contul debitor la un creditor.

Pain.002 – CustomerPaymentStatusReport: este trimis de un agent însărcinat catre participantul anterior din lanțul de plată. Este folosit pentru a informa acest participant despre starea pozitivă sau negativă a unei instrucțiuni. De asemenea, este utilizat pentru a raporta o instrucțiune în curs.

Camt.058 – BankToCustomerAccountReport: este trimis de un prestator de conturi către un proprietar de cont sau către un participant autorizat de către titularul de cont pentru a primi mesajul. Acesta poate fi folosit pentru a informa titularul de cont, sau partea autorizată, de intrările raportate în contul și / sau pentru a oferi proprietarului informații legate de soldul din cont la un moment dat.

Pacs.008 – FinancialInstitutionToFinancialInstitutionCustomerCreditTransfer: este trimis de agentul debitor agentului creditor, în mod direct sau prin intermediul altor agenți și / sau un sistem de compensare de plată și decontare. Este folosit pentru a muta fonduri dintr-un cont debitor la un creditor.

Pacs.002 – FinancialInstitutionToFinancialInstitutionPaymentStatusReport: este trimis de un agent însărcinat părții anterioare în lanțul de plată. Este folosit pentru a informa acest participant despre starea pozitivă sau negativă a unei instrucțiuni (fie singură sau fișier). De asemenea, este utilizat pentru a raporta o instrucțiune în curs.

Camt.029 – supranumit Rezoluția Investigării este trimis de un cesionar a unui creator sau altui cesionar. Acest mesaj este folosit pentru informare cu privire la soluționarea unui caz, și furnizează în mod opțional detalii despre:

Acțiunile corective întreprinse de caz cesionar

Informații cu privire la revenire acolo unde este cazul

Pacs.004 – PaymentReturn: este trimis de către un agent la agentul anterior în lanțul de plată pentru a anula o plată stabilită anterior.

Inițierea plății

Inițierea unui transfer de credit se face cu ajutorul unui mesaj de tip pain.001 trimis de partea debitoarea către banca acestuia. Mesajul pain.001 poate conține una sau mai multe instrucțiuni de transfer de credit.

Acesta mai este folosit si pentru a schimba:

Una sau mai multe instanțe de inișiere a unui transfer de credit

Tranzacții care rezultă din transferuri rezervate la agentul debitorului sau a plăților catre o alta instituție financiară

Tranzacții care rezultă dintr-un transfer electronic catre un cont creditat sau in lipsa unui cec

Mesajul pain.001 mai poate fi folosit in scenarii directe sau indirecte:

Intr-un scenariu direct, mesajul este trimis direct catre agentul debitorului, aceasta fiind instituția care ofera servicii debitorului asupra contului acestuia.

Intr-un scenariu indirect mesajul este trimis catre un agent intermediar. Acesta va trimite mai departe mesajul catre un agent debitor.

Mesajul poate fi, de asemenea, utilizat de către un participant care are autoritatea de a trimite mesajul, în numele debitorului. Se satisface astfel un exemplu pentru scenariul unei fabrici care inițiază plăți în numele unui mari corporații.

Pain.001 se poate folosi pentru plăți domestice sau trans-frontaliere. Acesta nu poate fi folosit de catre agentul debitorului pentru a executa transferul. In acest caz trebuie folosit un mesaj de tipul pacs.008.

Mesajul XML pain.001 este compus din trei blocuri principale:

GroupHeader

Conține un set de caracteristici comune tuturor tranzacțiilor din interiorul mesajului.

Fig.8 Exemplu GroupHeader

PaymentInformation

Conține un set de caracteristici aplicabile debitorului tranzacțiilor precum și fiecare tranzacție in parte

Fig. 9 Exemplu PaymentInformation

SupplementaryData

Un set de informații care nu pot fi transmise cu ajutorul elementelor structurate.

Capitolul IV

Prezentare generală a aplicației

Aplicația poate fi folosita de un agent debitor participant la o schema SEPA. Aceasta preia mesaje xml de tip pain.001, aplica asupra acestora un set de validări specifice și stocheaza un răspuns cu privire la rezultatul procesării fișierului. În plus, daca un fișierul este valid si conform cu validările la care este supus, atunci aplicația intocmește tranzacțiile referite in mesaj prin modificarea soldului conturilor debitor / creditor.

Implementare

Având in vedere funcționalitatea aplicației, s-a folosit un limbaj de programare care ruleaza la nivel de server (PHP 5.6.3) iar pentru manipularea și stocarea informațiilor s-a folosit un sistem de baze de date compatibil cu limbajul de programare ales (MySql 5.6.21).

De asemenea aplicația se foloseste de un framework PHP, care nu va fi detaliat in aceasta lucrare, intrucat rolul acestuia este de a facilita lucrul cu API-urile puse la dispoziție de catre limbajul de programare.

Aplicația poate fi controlată cu ajutorul unei aplicații grafice web care ofera utilizatorului date cu privința la statusul sistemului precum si rapoarte cu privire la statusul plaților efectuate.

Diagrame

Fig. 10. Diagramă proces validare fișier

Fig.11. Diagrama proces principal

Baza de date

Se vor prezenta mai jos tabelele utilizate de aplicație si se vor omite tabele utilizate de frameworkul PHP.

Tabela clienti

Tabela clienti reține informații legate de clientii băncii.

Tabela coduri_eroare

Tabela coduri_eroare conține codurile de eroare, tipurile (ERR, INF) si descrierile acestora pe care le poate atașa aplicația unui fișier sau unei tranzacții după procesare.

Tabela coduri_monede

Tabela coduri_monede conține informatii legate de valutele disponibile cu care poate lucra aplicația. Datorita faptului ca SEPA se poate aplica numai tranzacțiilor in euro aceasta tabelă poate fi folosită pentru alte funcționalități ale aplicației care momentan nu sunt dezvoltate (cursuri valutare …)

Tabela conturi

Tabela conturi contine informatii legate de conturile existente momentan in cadrul băncii care folosește aplicația. Coloana clienti_id este cheie străina a tabelei clienti.

Tabela input_files

Aceasta tabela va păstra informații legate de fișierele primite, precum si statusul procesării acestora.

Tabela jurnal_istoric

Tabela jurnal_istoric va păstra inregistrări pe care aplicația le va salva in momentul procesării. Aici user-ul din bancă poate vedea ce s-a întamplat cu fiecare plata in parte pe durata procesării.

Tabela sarbatori_publice

Tabela sarbatori_publice pastrează zilele in care nu se lucreaza. Astfel se poate calcula care este urmatoarea zi lucratoare cand se va putea executa transferul solcitat.

Tabela setari_sistem

Tabela setari_sistem păstreaza informații legate de căile unde se vor găsi fișierele necesare procesării, precum si locația unde acestea vor fi mutate in caz de eroare sau succes. Câmpul frecventa_citire pastreaza valoarea frecvenței cu care va fi citit folderul de intrare. Aceste valori sunt introduse de catre utilizator prin intermediul interfeței grafice.

Tabela tranzactii

Conține informații legate de fiecare tranzacție in parte.

Tabela validari_iban

Tabela validari_iban contine validarile necesare IBAN-ului caracteristice fiecarei țări în parte.

Clase specifice aplicației

class Transaction

Clasa Transaction este utilizată de aplicație pentru a salva date in tabela tranzactii.

class Account

Clasa Account este utilizată de aplicație pentru manipularea balanței unui cont salvat in tabela conturi.

class HistoryLog

Clasa HistoryLog este utilizată de aplicație pentru a scrie înregistrări in tabela jurnal_istoric.

class InputFile

Clasa InputFile este utilizată de aplicație pentru a manipula înregistrări din tabela input_files.

class SepaValidator

Clasa SepaValidator conține metodele de validare la care sunt supuse datele din fișierul recepționat.

Funcții specifice aplicației

Descriere detaliată

Interfața grafică se poate accesa numai pe baza de user si parolă (în cazul de față user-ul este root și parola este admin). Aceasta pune la dispoziția utilizatorului un ecran unde acesta poate face urmatoarele setări:

Calea directorului unde se vor afla fișiere de tip pain.001: intr-un mediu real, acest director va fi conectat cu alte aplicații terțe. Aceste aplicații vor scrie fișierele primite în acest director imediat după primirea acestora.

Calea directorului cu plăți acceptate: odată ce un fișier trece validările de formatare (altfel spus suntem siguri ca fișierul este de tip pain.001) acesta este pastrat în acest director.

Calea directorului temporar: aici for fi pastrate fișiere care ajung in folderul de plăți acceptate însă nu sunt fișiere de tip pain.001

Frecvența: aceasta este frecvență de citire a directorului de intrări.

Oprire / Pornire sistem

Fig.12. Ecran de setări a sistemului

Proces principal

Odata pornit sistemul, acesta va rula diagrama procesului principal, prezentată la capitolul 4.3, cu frecvența specificată. În cazul acesta, o data la 5 minute, sistemul va verifica dacă in directorul de intrari setat, există fișiere.

Pentru fiecare fișier găsit in directorul de intrări, sistemul lanseaza separat, pentru fiecare fișier in parte, procesul de validare. Asfel, toate fișierele se vor procesa simultan, și nu vor depinde de durata de procesare a altor fișiere, ci numai de puterea de calcul a sistemului.

Acest lucru se face cu ajutorul clasei COM, care primește ca parametru în constructor un obiect de tip WScript.Shell. Astfel se face legatura intre un script PHP și o consolă de tip windows. Odata creată aceasta legatura se poate lansa un script PHP din consolă, fara să mai fie nevoie de browser. Se folosește comanda php-cgi pentru a se putea trimite numele fișierului care urmeaza a fi procesat prin intermediul variabilei globale PHP: $_GET către scriptul de procesare a fișierului.

Proces validare fișier

Procesul de validare a unui fișier consta in mai multe etape parcurse procedural. La fiecare etapă, în caz de validare nereușită, aplicația oprește procesarea, și stochează informații legate de oprirea procesului de validare precum si statusul fișierului sau a tranzacției după caz. Toate operațiile sunt intocmite cu ajutorul claselor si funcțiilor prezentate în capitolele anterioare.

Primul pas este de a reține numele fișierului care umează a fi procesat. Acest lucru se face citind valoarea variabilei globale $_GET, întrucât aceasta va conține numele fișierului. Odată numele fișierului reținut, se poate scrie in tabela input_files informații legate de fișier și se poate face prima validare. Aceasta este de a verifica daca fișierul este unul de tip pain.001. Validarea ne asigura că fișierul este de tip xml si că formatul acestuia este acela dictat de schema de definire (XSD) pain.001. Daca fișierul nu este de tip pain.001 atunci se salveaza acest eveniment in tabela jurnal_istoric, se salveaza un status înregistrării din tabela input_files, se redenumește fișierul asfel încât aceasta denumire sa fie unica și se muta in folderul de plăți refuzate. Tot în aceasta situație se seteaza un marcher boolean pentru a nu se mai face nici o validare ulterioară. În caz contrar se salvează statusul fișierului ca fiind acceptat în tabela input_files, se redenumește fișierul cu un șir unic și se mută în directorul de plăți acceptate și se transformă conținutul fișierului într-un obiect de tipul SimpleXML. Un obiect de tipul SimpleXML stochează informația din interiorul unui fișier XML sub formă de șir cu chei numele tagurilor, iar valoarea este substituita cu informatia separata de tagurile respective. In cazul in care un tag are mai multe încrengături, atunci acestea vor fi stocate ca un alt șir, rezultând astfel la finalul creeării obiectului un șir care va conține atatea subșiruri cate încrengaturi va avea fișierul xml.

Pasul următor este de a verifica dacă nu cumva fișierul a mai fost primit ulterior. Asfel se evită procesarea multiplă a eventualelor fișiere primite de mai multe ori din greșeală și binențeles debitarea multiplă a unui cont. Pentru acest lucru se folosește informația aflată la adresa CstmrCdtTrfInitn->GrpHdr->MsgId din XML întrucât această informație este unică fișierului. Se caută in tabela input_files, în câmpul id_fisier. Dacă este găsită o înregistrare înseamnă ca fișierul a mai fost primit si procesat. În acest caz se salvează o înregistrare în tabela jurnal_istoric în care se va specifica eroarea, se va salva un status specific in tabela input_files și se va opri procesarea fișierului. În caz contrar se va actualiza înregistrarea aferenta fișierului din tabela input_files cu informația din adresa specificată mai sus din XML.

Următoarea validare este suma de control. La adresa CstmrCdtTrfInitn->GrpHdr-> CtrlSum se află suma tuturor tranzacțiilor din fișier. Daca această valoare nu este egală cu suma tuturor tranzacțiilor din fișier înseamnă ca fișierul a fost alterat și se va refuza procesarea ulterioară a acestuia. Se va salva o înregistrare în tabela jurnal_istoric în care se va specifica eroarea, se va salva un status specific in tabela input_files și se va opri procesarea fișierului. În caz contrar se va actualiza înregistrarea specifică fișierului din tabela input_files cu tipul fișierului.

Urmeaza validări cu privire la debitor. Se verifică daca acesta are contul în aceeași instituție financiară. În cazul în care BIC-ul debitorului nu este același cu al instituției, înseamna ca fișierul a venit de la o bancă colaboratoare și este o cerere de transfer în numele acesteia. Se salvează aceasta informație si se oprește procesarea ulterioară, urmand ca de acest fișier sa se ocupe un alt modul al softului bancar.

Următorul pas este de a valida IBAN-ul debitorului si contul acestuia. IBAN-ul trece prin toate verificările stipulate in metoda validateIBAN a obiectului de tip SepaValidator iar contul se verifică daca este închis și daca are restricții de efectuare de plăți. La fel ca în cazurile precedente în caz de validări negative procesarea se oprește.

Înainte de procesarea plăților se verifică ziua de execuție solicitată de către debitor. Aceasta se află salvată in XML la adresa CstmrCdtTrfInitn->PmtInf->ReqdExctnDt. În cazul în care data este in trecut atunci sistemul oprește procesarea și salveaza eroarea in baza de date. În caz contrar se verifică daca ziua solicitată este o zi lucratoare sau nu. Daca ziua pica intr-o zi neluctrătoare atunci sistemul seteaza ziua de execuție în urmatoarea zi lucrătoare. Acest lucru se obține cu metoda validateRequestExecutionDate a obiectului de tip SepaValidator.

Urmează validările pentru fiecare tranzacție în parte. Acestea se stochează într-un șir și se aplică validările pe fiecare tranzacție în parte. Se verifică suma tranzacției, să fie mai mare decat 0, se verifică moneda tranzacției, să fie EURO, se validează IBAN-ul creditorului. La fel ca in cazurile precedente in caz de eroare procesarea se oprește și se salveaza evenimentul.

Aici fluxul validărilor se va împarți în doua ramuri. Prima ramură este aceea în care creditorul are contul în aceeași instituție financiară. Caz in care debitarea si creditarea conturilor se face direct in baza de date. Iar A doua ramură este aceea când creditorul are contul în alta bacă, caz în care tranzacția se va trimite cate o casă de compensare.

Interfața grafică

În capitolul 4.7. s-a prezentat interfața grafică prin care utilizatorul poate porni sau opri sistemul, seta frecventa de citire și stabili căile directoarelor cu care sistemul va lucra cat timp va fi pornit. Interfața grafică oferă utilizatorului și alte facilități cum ar fi vizualizarea datelor statice, vizualizarea in timp real a statusului unei plați/fișier.

Istoric

Meniul Istoric, oferă utilizatorului informații în timp real cu privire la satusul procesării unui fișier, statusul procesării unei tranzacții precum și diferitele erori apărute în timpul procesării. De asemenea ofera utilizatorului capacitatea de a filtra informațiile dupa orice sir de caractere care va fi introdus in zona de filtrare date.

Date statice

Meniul Date statice oferă utilizatorului informații privind datele cu care lucrează sistemul în procesul de validare. Sărbatorile publice înregistrate în sistem, condițiile de validare a iban-urilor in funcție de fiecare țară în parte, codurile de eroare utilizate în salvarea evenimentelor.

Rapoarte tranzacții

Meniul Rapoarte tranzacții ofera informații legate de conturi și de mișcările de fonduri care s-au efectuat sau care s-au încercat a se efectua.

Este necesar să se aleaga un cont cu ajutorul meniului derulant Cont ales:

Apoi se alege tipul de tranzacții care să fie afișat din meniul derulant Tip:

Odată opțiunile alese se apasă butonul Afiseaza Datele pentru afișarea pe ecran a tranzacțiilor efectuate pe contul ales.

Sistemul afișează informațiile contului apoi lista de tranzacții. Tranzacțiile pot fi filtrare pe orice coloana în funcție de orice șir de caractere introdus in câmpul Filtreaza date.

Cazuri de test

Pentru testarea aplicației s-au folosit fișiere xml create pe baza exemplului pus la dispoziție de ISO 20022. Astfel s-au creat urmatoarele cazuri de test:

Recepția unui fișier invalid

Suma de control invalidă

Cerere de transfer din partea altei bănci

IBAN-ul debitorului invalid

Contul debitorului închis și/sau blocat

Ziua de execuție in trecut

Tranzacție cu valoarea 0

Tranzacție cu valuta non euro

IBAN-ul creditorului invalid

Tranzacție internă cu contul creditorului închis

Tranzacție internă cu data de execuție în viitor

Tranzacție internă cu data de execuție astăzi

Tranzacție externa cu data de execuție in viitor

Tranzacție externa cu data de execuție astăzi

Fișier cu tranzacții multiple externe

Fișier cu tranzacții multiple interne

Fișier recepționat deja

Pentru rularea testelor data sistemului trebuie sa fie 13-mai-2015 întrucât aceasta este ziua de astăzi in contextul dat. Al doilea pas este pornirea sistemului din interfața grafică si mutarea fișierelor de test în directorul setat ca fiind directorul de intrări.

Capitolul V

Concluzii

Situația prezentă a pieței nu a schimbat în mod fundamental faptul că serviciile de plăți trebuie să suporte un proces de modernizare, devenind mai flexibile în raport cu rolul pe care îl îndeplinesc în societate.

Zona Unică de Plăți în Euro este necesară astăzi pentru a asigura un suport sistemelor de plăți de valoare mică dincolo de serviciile de bază, pentru a crește eficiența și pentru a integra servicii noi în cadrul schimburilor comerciale.

Realizarea SEPA este o sarcină care presupune implicații politice și economic, având ca finalitate un model nou pentru infrastructura europeană de plăți.

Din perspectiva băncilor, SEPA înseamnă venituri mai mici, o concurență mai evidențiată și deschiderea de noi piețe. În consecință, proiectul a fost îmbrațișat atât cu oarecare frustrare, ca o altă reglementare împovărătoare, cât și cu presimțirea într-o oarecare măsură a beneficiilor care vor putea fi oferite clienților.

Ca un atu, industria bancară are într-adevăr un rol nuanțat în design-ul și implementarea proiectului, din perspectiva statutului de membru al Consiliului de Plăți, căruia îi revine răaspunderea de a oferi structura de guvernare pentru adoptarea efectivă a Zonei Unice.

În afara de incidența asupra industriei bancare, proiectul influențează toate companiile care derulează și acceptă euro-plăți, situate atât în cadrul zonei euro, cât și în exteriorul acesteia. Ca și efect direct, este deosebit de important ca acestea să înțeleagă ănsemnătatea Zonei Unice, să se implice în evoluția noului sistem de plăți și să fie deschise față de modificările solicitate de standarde oferite.

În timp ce presiunile din partea Băncii Centrale Europene, derulate cu ajutorul Consiliului de Plăți au motivat comunitatea bancară în demararea SEPA, utilizatorii finali reprezentați de segmentul corporate, nu au jucat un rol semnificativ în cadrul acestui proces, cel puțin până în prezent.

Numai în momentul în care corporațiile vor înțelege conceptul Zonei Unice și vor iniția modificările operaționale necesare pentru a se putea bucura de avantajele oferite, numai atunci SEPA va fi considerată un succes. Accesul la cele mai noi informații, o platformă comună care oferă o „voce” tuturor companiilor și un forum în cadrul căruia să se discute și să se dezbată problemele curente ușureaza atât de necesara implicare a acestora în implementarea efectivă a proiectului.

La nivel european, întreprinderile mici si mijlocii consideră SEPA drept o etapă importantă spre completarea pieței unice, atenționând totuși că un astfel de proiect trebuie să fie foarte bine fundamentat pentru a putea întâmpina solicitările diverselor entități.

Inițiativa SEPA nu trebuie considerată o operațiune punctuală, ci mai degrabă un proiect în continuă dezvoltare, care facilitează integrarea europeană și care încearcă să perfecționeze în permanență toate aspectele legate de piața plăților de mică valoare din zona euro.