ZONA EURO: UN ADEVĂR CARE NU CONVINE Lucian Croitoru Ianuarie 2012 Opiniile prezentate în această lucrare aparțin în întregime autorului și ele nu… [606981]

1

ZONA EURO: UN ADEVĂR CARE NU CONVINE

Lucian Croitoru

Ianuarie 2012

Opiniile prezentate în această lucrare aparțin în întregime autorului
și ele nu implică sau angajează în vreun fel Banca Națională a României.
Reproducerea acestei lucrări fără permisiunea autorului este interzisă, iar utilizar ea datelor în
diferite lucrări este permisă numai cu indicarea sursei.

2

SUMAR

În acest studiu arătăm că principala problemă cu care se confruntă economia zonei euro este
competitivitatea relativ redusă a economiilor din grupul PIIGS comparativ cu celelalte
economii din cadrul zonei. Arătăm că ceea ce selectează bine țările din grupul menționat nu
sunt nici deficitele bugetare și nici datoriile publice, ci deficitele de cont curent . Ipoteza
inițial ă a politicienilor că intrarea în zona euro va duce la convergența trendurilor
productivității nu s -a adeverit.
Arătăm că în timp ce creșterea disciplinei bugetare în cadrul zonei euro este o necesitate, ea
nu rezolvă problema lipsei de competitivitate. A doptarea regulilor privind menținerea
deficitelor bugetare structurale la niveluri în jurul a 0,5 procente din PIB s -ar putea dovedi
prematură dată fiind procesul de deleverage al sectorului privat.
Arătăm că mai bune sunt soluțiile care ajută ieșirea din criză fără a adânci recesiunea. Între
acestea, deprecierea euro ar fi o soluție care să dea timp țărilor cu deficit de competitivitate să
implementeze măsuri de creștere a productivității muncii. Relaxăr ile cantitative ale Băncii
Centrale Europene sunt co mpatibile cu această soluție.

3
Introducere
Actualul plan de tratare a crizei din zona euro are ca punct central adoptarea unui acord fiscal
care prevede limitarea deficitelor bugetare structurale și a datoriei publice ca procent din PIB
prin prevederi constituționale sau similare . Se speră ca includerea în constituții a ace stei reguli
(pe care o denumi m în continuare regula D/D) va contribui pe termen scurt la refacerea
încrederii, iar pe termen lung la o mai mare stabilitate economică ș i financiară. Cu toate că
este necesară, o astfel de regulă nu va aduce beneficiile dorite dacă este implementată prea
devreme și dacă nu este acompaniată de o regulă suplimentară care să schimbe anticipațiile
entităților financiare referitoare la comport amentele guvernelor în perioadele de criză.
Pe termen scurt, regula D/D nu este un răspun s suficient la criza din zona euro deoarece nu
vizează cauza de fond a crizei . Pe termen lung, regula nu limitează salvările entităților private
de către guverne (SEPG) , ceea ce perm ite sectorului privat să -și asume dezechilibre mai mari
decât cele pe care le -ar considera prudente în lipsa posibilelor “salvări ”de la guvern. Astfel,
deficite și datorii publice relativ mici po t coexista cu dezechilibre uriașe în sectorul privat,
care pot fi la fel de distrugătoare ca și cele din sectorul public. Dezechilibre mari ale
sectorului privat pot oricând genera o criză .
Cauza crizei zonei euro
Deși pot crea probleme în viitor, nici dezechilibrele bugetare și nici nivelurile datoriilor
publice nu sunt cauzele crizei în țările PIIGS. Înainte de criză, în perioada 1999 -2007 doar
Grecia, Portugalia (din grupul PIIGS) Malta și Slovacia au avut deficite bugetare medii mai
mari de 3 la sută din PIB (Fig. 1 ). Pragul de 60 la sută din PIB la datoria publică a fost depășit
doar de Italia și Grecia din grupul PIIGS; la nivelul întregii zone euro, acestora li se adaugă
Belgia, Franța, Cipru, Malta, Austria și Germania (Fig. 2) .

4

-15,0 -10,0 -5,0 0,0 5,0 10,0 15,0EstoniaPortugalGreeceSlovakiaMaltaSpainCyprusSloveniaIrelandItalyFranceAustriaGermanyBelgiumNetherlandsFinlandLuxembourgFig. 3: Deficitele de cont curent în zona
euro în perioada 1997 -2010 (% din PIB)
Perioada 2009-2010 Perioada 1997-2007
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AM ECO Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO
Problema zonei euro o con stituie
dezechilibrele externe. Deficitele de cont
curent relativ mari sunt o trăsătură comună a
țărilor PIIGS, cu excepția Italiei (Fig 3) . Pentru
aceste țări, deficitele de cont curent s -au
adâncit în perioada 1999 -2007 față de perioada
1990 -1998 (Fig. 4 ).
În schimb, în aceeași perioadă, deficitele lor
fiscale s -au redus, sau au devenit surplusuri în
cazul Irlandei și al Spaniei (Fig. 5 ). Aceasta
arată în mod clar că pentru aceste țări,
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO
exceptând Italia, problema adevărată, care a stat la baza crizei declanșate în 2007 , o constituie
dezechilibrele de co nt curent ale sectorului privat (Fig. 6). Grecia a avut o poziția specială , cu
deficitul ei bugetar mediu de peste 5,5 procente di n PIB.
-25 -20 -15 -10 -5 0 5GreeceMaltaSlovakiaPortugalItalyCyprusFranceSloveniaGermanyAustriaNetherlandsBelgiumSpainEstoniaIrelandLuxembourgFinlandFig. 1: Deficitele bugetare medii (% din
PIB) în perioadele 1997 -2007 și 2009 -2010
Perioada 2009-2010 Perioada 1997-2007
-70 -50 -30 -10 10 30 50 70 90EstoniaLuxembourgSloveniaIrelandSlovakiaFinlandSpainNetherlandsPortugalFranceMaltaGermanyCyprusAustriaBelgiumGreeceItalyFig. 2: Abaterea datoriei publice de la
nivelul de 60 procente din PIB în
perioada 1999 -2010
Anul 2010 (% din PIB) Perioada 1999-2007 (medii, % din PIB)

5

Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO
Dezechilibrele externe ale sectoarelor private din aceste țări au fost ac centuate de adoptarea
euro, care le-a făcut mai dependente de costurile unitare cu forța de muncă , adică de raportul
dintre salariile nominale și productivitatea muncii. Ipoteza că trendurile productivității în
țările din zona euro vor converge nu s-a adeverit, astfel că ritmurile diferite de creștere a
salariilor nominale (Anexa 2) au accentuat dezechilibrele balanțelor comerciale.
În perioada 1999 -2007, în Irlanda, Spania, Portugalia, Italia și Grecia (în această ordine),
costurile unitare nominale ale muncii au crescut mai repede decât în celelalte țări ale zonei
euro 121 (Fig. 7) . În aceste țări s -au înregistrat atât cele mai mari cât și cele mai mici ritmuri
de creștere a productivității muncii, dar și cele mai mari ritmuri de creștere a compensațiilor
forței de muncă din zona euro 12.
Cele mai mari creșteri ale productivității muncii din zona euro 12 s -au înregistrat în Grecia și
Irlanda , dar acestea au fost erodate de cele mai mari creșteri ale co mpensațiilor cu forța de
muncă. Și în Portugalia , creșterea productivității muncii a fost mai mare ca în Germania și
Franța, dar ritmul de creștere a compensațiilor muncii în Portugalia a fost cu mult mai mare
decât în oricare ța ră nordică din zona euro 12 . La cealaltă extremă, Spania și Italia au arătat
cele mai mici creșteri ale productivității muncii din zona euro 12 (Anexa 1 și Fig. 1 din Anexa
3), dar nu și cele mai mici creșteri ale compensa țiilor cu forța de muncă (ultime le au crescut
mai repede decât în Germania, Austria, Franța și Belgia ).

1 Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania.

-12 -8 -4 0 4 8 12EstoniaPortugalGreeceSlovakiaMaltaSpainCyprusSloveniaIrelandItalyFranceAustriaGermanyBelgiumNetherlandsFinlandLuxembourgFig. 4: Deficitele de cont curent în zona
euro în perioada 1990 -2007
Perioada 1999-2007 (medii, % din PIB)
Perioada 1990-1998 (medii, % din PIB)
-12 -10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6GreeceMaltaSlovakiaPortugalItalyCyprusFranceSloveniaGermanyAustriaNetherlandsBelgiumSpainEstoniaIrelandLuxembourgFinlandFig. 5: Deficitele bugetare în zona euro în
perioada 1990 -2007
Perioada 1999-2007 (medii, % din PIB)
Perioada 1990-1998 (medii, % din PIB)

6

Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO
Dacă țările ale căror costuri unitare ale muncii au crescut relativ repede ar fi avut monede
proprii , acestea s -ar fi depreci at pentru a compensa creșterea prea rapidă a salariilor și
creșterea relativ înceată a productivității muncii. Deprecierea ar fi stimulat exporturile și ar fi
redus importurile , reducând deficitele externe private pentru Portugalia, Spania, Irlanda și
Grecia, concomitent cu reducerea surplusurilor comercial e ale Germaniei, Olandei etc. Cu o
monedă unică însă, deficitele au rămas dependente de ra ta de creșt ere a salariilor si de cea a
produc tivităț ii.
Pierderea de c ompetitivitate pe ruta creșterii relativ rapide a costurilor nomina le unitare ale
muncii în Italia , Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda a fost amplificată de aprecierea monedei
unice. Aprecierea a fost un factor care a acționat în sensul erodării competitivității medii a
zonei euro și a exercitat presiuni pentru deteriorarea deficitelor de cont cur ent în întreaga zonă
euro față de piețele non -euro. În zona sudică a zonei euro însă, aprecierea euro s-a combinat
cu lipsa convergenț ei reale , făcând din deteriorarea competitivității sursa de bază a crizei din
zona euro.
În esență, cu o monedă unică, diferențele de competitivitate prin preț depind de diferențialul
de inflație. Acesta se poate vedea scriind costurile unitare ale muncii (ULC ) ca produs între
deflatorul PIB (DEF PIB) , raportul dintre populația ocupată și numărul de salariați (PO/SAL)
-15 -10 -5 0 5 10 15 20EstoniaSpainPortugalIrelandGreeceCyprusSlovakiaMaltaSloveniaFinlandItalyAustriaFranceBelgiumGermanyNetherlandsLuxembourgFig. 6: Deficitele externe medii ale
sectorului privat în perioada 1999 -2010
Perioada 2009-2010 (medii, % din PIB)
Perioada 1997-2007 (medii, % din PIB)
-2 -1 0 1 2 3 4 5GermanyAustriaFinlandSloveniaBelgiumFranceLuxembourgNetherlandsGreeceItalyMaltaCyprusPortugalSpainIrelandSlovakiaEstoniaFig. 7: Ritmul mediu de modificare a
costurilor unitare nominale ale muncii
(ULC) în perioada 1999 -2007 în exces
față de ritmul mediu a ULC în zona euro
12 (%)

7
și ponderea costurilor nominale cu forța de muncă în PIB (CN/PIB). În Anexa 4 sunt
prezentate pe țări evoluțiile acestor indicatori . Se vede că dinamica costurilor unitare cu forța
de muncă este foarte bine explicată de evoluția deflatorului PIB și că nu s -au produs
modificări importante ale ponderii compensațiilor muncii în PIB sau al e raportului dintre
populația ocupată și numărul de salariați. Datele sprijină ideea că într -o zonă monetară, țările
cu inflație relativ mare pierd competitivitate.
Evoluția competitivității țărilor PIIGS după intrarea în zona euro arată un adevăr
neconven abil: țările care au intrat în uniunea monetară cu o competitivitate scăzută , din
motive care vor trebui atent studiate, nu au putut converge în mod sustenabil către nivelurile
de productivitate ale țărilor din nord . Criza a arătat că doar adoptarea monedei unice nu este
suficientă pentru a face ca trendurile productivității să conveargă. Datorită îndatorării masive
în euro, aceste ț ări nu mai pot părăsi zona euro fără costuri enorme pentru ele , pentru a deveni
suficie nt de competitive . Această situație se reflectă în costuri în creștere pentru toți membrii
zonei euro.
De aici rezultă o lecție pentru aspiranții la moneda unică : din moment ce ipoteza convergenței
productivităților în interiorul zonei euro nu s-a confirmat , intrarea în zona monetară trebuie
amânată până când productivitatea muncii va converge suficient de mult cu cea din zona
nordică a zonei euro, oricât de lung va fi acest proces. Cu toate acestea, menținerea unei date
relativ apropiate pentru ade rarea la zona euro este benefică deoarece poate duce la accelerarea
reformelor necesare reducerii decalajelor privind productivitatea.
Mai mult , intrarea trebuie pregătită prin crearea mecanismelor (surselor) de asigurare a
creșterii susținute a productivității muncii și după adoptarea euro. Scopul îl constituie evitarea
apariției divergenței între trendurile produc tivității muncii în țările nou intrate și trendurile
productivității muncii în țările cu produc tivitate înaltă. O pregătire insuficien tă s-ar solda cu o
criză, așa cum s -a întâmplat în cazul țărilor PIIGS.
Modificările produse de criză
Criza economică a fost rezultanta dezechilibrelor externe dintre țările nordice, mai
competitive, și țările din sud, mai puțin competitive. Înainte de criză, surplusurile de fonduri
private din unele țări nordice au fost intermediate pentru a finanța deficitele private în alte țări

8
din zona euro. Odată cu venirea crizei, aceste fonduri private s trăine au fost tăiate și defici tele
private s -au prăbușit.
Criza a determinat două schimbări importante , care însă nu au dus nici la eliminarea
deficitelor de cont curent și nici la modificări semnific ative ale distribuției lor pe țări . Prima
schimbare constă în apariția surplusurilor de cont curent în sectoarele private, astfel că toate
țările , exceptând Cipru, au avut , în medie, surplusuri externe în sectorul privat în perioada
2009 -2010 (Fig. 6).
Apariția surplusurilor externe private în țările PIIGS reflectă scăderi substanțiale ale ritmurilor
medii de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă până la niveluri sub media zonei euro
(Fig. 8 și Fig. 9), cu excepția Greciei și Italiei , inclusiv prin devalorizări interne, adică prin
reducerea salariilor relative . Față de ritmurile me dii individuale din perioada 1999 -2007 , în
perioada 2009 -2010, r itmuril e medii de creștere a costurilor unitare ale muncii au scăzut în
țările PIIGS, cu excepția Greciei, și au crescut în Germania, Slovenia, Finlanda, Luxemburg,
Austria, Franța, Belgia și Olanda (Fig. 10). Crearea surplusurilor este recesionistă, dar a re în
spate o cauză foarte puternică: nevoia e ntităților private de a reduce datoriil e externe în
condițiile în care valoarea activelor lor scade.
A doua modificare importantă a apărut de la politicile economice. Fondurile private din zona
nordică au fost înlocuite cu fonduri publice. În consecință , deficitele bugetare au crescut în
toate țările zonei euro în perioada 2008 -2010 cu mult peste nivelul mediu înregistrat în
perioada 1999 -2007, aproape de nivelurile medii din perioada 1990 -1998. Astfel, deficitele de
cont curent ca procent din PIB au rămas relativ la dimensiunile de dinainte de criză. Țările din
nord au rămas cu surplusuri iar cele din sud cu deficite de cont curent.

9

-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4GermanyAustriaFinlandSloveniaBelgiumFranceLuxembourgNetherlandsGreeceItalyMaltaCyprusPortugalSpainIrelandSlovakiaEstoniaFig. 10: Deviația ritmurilor medii de
modificare a costurilor unitare ale muncii de
la nivelul mediu individual din perioada
1999 -2007 în zona euro
2009-2010 2008-2010
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO
Soluții posibile pe termen scurt
Atât timp cât dezechilibrele sunt mari, riscul
reapariției crizelor este mare. Sunt mai mu lte
căi de a reduce dezechilibrele . Unele sunt
recesioniste, altele nu. Între soluțiile care nu
stimulează creșterea economică pe termen
scurt se află și cea bazată pe limitarea
deficitelor bugetare structurale la maximum
0,5 procente din PIB. Din moment ce
distribuția pe țări a dezechilibrelor externe a
rămas relativ similară cu cea de dinainte de
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMEC
criză, a părut logic ca efortul de reducere a deficitelor de cont curent să fie continuat de
sectoarele publice prin reducerea deficitelor bugetare și prin crearea de reguli care să prevină
acumul area lor ulterioară. Dar soluția D/D nu rezolvă în mod necesar problema
competitivității și este recesionistă .
Pot fi explorate și alte căi de reducere a dezechilibrelor din categoria celor care nu stimulează
creșterea economică pe termen scurt . Prima cale constă în continuarea devalorizărilor interne
(reduceri relative ale salariilor) , care vor majora și mai mult surplusurile externe ale
-8 -6 -4 -2 0 2 4IrelandEstoniaSpainPortugalBelgiumItalyFranceGermanyNetherlandsMaltaAustriaGreeceFinlandCyprusSloveniaSlovakiaLuxembourgFig. 8: Ritmul mediu de modificare a
costurilor unitare nominale ale muncii
(ULC) în perioada 2009 -2010 în exces față
de ritmul mediu al ULC în zona euro 17
(%)
-4 -2 0 2 4 6IrelandSpainPortugalGermanyCyprusMaltaFranceNetherlandsAustriaBelgiumItalyEstoniaFinlandGreeceSloveniaLuxembourgSlovakiaFig. 9: Ritmul mediu de modificare a
costurilor unitare nominale ale muncii
(ULC) în perioada 2008 -2010 în exces
față de ritmul mediu al ULC în zona euro
17 (%)

10
sectoarelor private în țările PIIGS. Progresele în competitivitate ar fi însă depășite de
consecințe le recesioniste , care ar fi foarte severe.
A doua posibilitate constă în reducerea rapidă a deficitelor bugetare din țăril e cu def icit de
cont curent. Și această soluție, ca și prima, ar adânci țările PIIGS într -o recesiune care le -ar
face și mai vulnerabile. Reducerea deficitelor de cont curent pe această cale nu ar duce însă în
mod automat la reducerea decalajelor de competitivitate.
Între soluțiile de corectare a dezechilibrelor externe care totodată ar stimula creșterea
economică este și reducerea excedentelor de cont curent în Germania și alte țări nordice. În
practică , pentru aceste țări aceasta ar însemna mai mult credit, salarii mai mari și mai multă
inflație. Beneficiul pentru zona de sud ar fi creșterea exporturilor . Este evident însă că
Germania ar putea cu greu accepta creșterea inflaționistă a cererii ei interne din moment ce
aceasta ar putea însemna o reducere a competitivității și a perspectivelor de creștere pe ter men
lung.
În sfârș it, a patra soluție o poate constitui continuarea îmbunătățirii competitivității prin
deprecierea monedei euro. Deprecierea ar inversa măcar parțial procesul de apreciere început
în urmă cu mulți ani. Combinată cu creșterile de competitivitate deja realizate după criză de
țările sudice din zona euro, această depreciere ar putea ajuta UE în ansamblu să reducă
dezechilibre le prin creșterea exporturilor și reducerea importuril or. Efectul va fi mai mare în
țările în care ponderea exporturilor și importurilor cu țări din afara zonei e uro este mai mare.
Deprecierea nu poate fi o soluție permanentă din moment ce adevărata problemă o constituie
lipsa de competitivitate non -preț a țărilor PIIGS față de Germania și alte țări din nord.
Deprecierea euro în raport nu numai cu dolarul SUA, dar și cu monede asiatice, ar permite
însă țărilor din sud să -și îmbunătățească creșt erea productivității înainte ca fundamentele
relativ bune să ducă din nou la aprecierea euro. Soluția este compatibilă cu relansarea creșterii
economice și ar însemna o creștere a competitivității externe a întregi i zone euro relativ la alte
țări.
În lipsa unei sume suficient de mari în Mecanismul de Stabilitate Financiară care să
restabilească încrederea, o politică realmente expansionistă a BCE nu va putea fi evita tă. Ea ar
putea rezulta într -o depreciere a euro. Evident, o depreciere importantă va rezulta într -o
creștere a inflației în zona euro. Între limitarea deficitului bugetar structural la 0,5 la sută din

11
PIB și depreciere, problema se rezu mă la alegerea î ntre deflație pe termen scurt și inflație pe
termen lung .
Limitarea deficitelor bugetare structurale la 0.5 procente din PIB în toate țările din zona euro
înseamnă o austeritate crescută și impl icit opțiunea pentru deflație pe termen scurt. Această
opțiune reprezintă o constrângere în calea unei politici expansioniste în nord, care s -ar putea
dovedi utilă, inclusiv pentru a absorbi eventuale exporturi crescute ale țărilor PIIGS.
Limitarea prin constituții a deficitelor ar trebui să devină efectivă după îndepărtarea
pericolului recesiunii.
Ieșirea din capcana anticipațiilor: o nouă regulă fiscală
Problemele asociate cu d ezechilibrele derivând din deficitele de competitivitate ar fi atenuate
dacă uniunea monetară ar fi dublată de o uniune fiscală . Pentru a fi democratică , aceasta din
urmă ar trebui să derive din uniune a politică a țărilor membre . Problema finanțării externe
care apare pentru țările mai puțin competitive ale uniunii monetare , așa cum se întâmplă în
prezent, nu mai apare prin definiție în interiorul uniunii fiscale. Dar uniunea fiscală nu
garant ează creșteri economice sustenabile și stabilitate financiară . Ea poate doar să reducă
amplitudinea fazelor ciclului real de afaceri dacă se bazează pe reguli care să garanteze
comportamente fiscale bune. O astfel de construcție este necesară pentru Uniunea Europeană,
și cu atât mai mult pentru zona euro .
Regula D/D este un pas necesar dar nu și suficient în această direcție. Ea este necesară pentru
a preveni comportamentele fiscale prociclice, care pot supraîncălzi economiile sau
dimpotrivă, le pot afunda în recesiune. Regula e ste insuficientă din două perspective. Prima,
fără uniune fiscală , problema finanțării externe pentru țările cu deficit de competitivitate
rămâne deschisă, chiar dacă deficitele bugetare se vor reduce . A doua perspectivă este chiar
mai profundă: regula D/D nu poate garanta comportamente fiscale bune deoarece este limitată
în scop. Ea nu limitează intervenț iile statului la nivelul entităților clasificate în mod just ca too
big to fail .
Din acest motiv, guvernele vor rămâne în capcana anticipațiilor (definită de mine în articolul
”Statul, criza și capcana anticipațiilor ”, publicat pe www.bnro.ro/Puncte -de-vedere –
4011.aspx ), în care se afl ă de mai bine de 70 de ani. Cap cana anticipațiilor este un echilibru
prost, în care, datorită predominanței concepțiilor etatiste, guvernele tind să maximizeze

12
salvările (bail -outs) (și nu să le limiteze la entitățile too big to fail) în perioade de
criză/recesiune și să reglementeze insuficient în perioade de boom economic.
Comportamentele fiscale proaste induse de capcana anticipațiilor au co ntribuit nu numai la
supraîndatorarea guvernelor, dar au influențat negativ comportamentele sectorului financiar.
În fazele ascendente ale ciclului economic, entitățile financiare au menținut stocurile de
capital la niveluri relativ mici, comparativ cu cel e pe care le -ar fi menținut dacă ar fi știut că
nu există posibilitatea de a fi salvate de către guve rne.
Din această cauză, chiar și în perioadele în care guvernele si -au limitat deficitele și
îndatorarea, dezechilibrele din sectorul privat s-au putut majora substanțial . Aceasta explică,
după opinia mea, de ce în istoria recentă, țări care au reușit să impună prudență fiscală (Marea
Britanie la sfârșitul anilor 80, Asia la mijlocul anilor 90) au ajuns în crize financiare.
Fără reguli care să limiteze salvările de către guverne ale entităților too big to fail , capcana
anticipațiilor va continua să existe, iar comportamentele din sectorul financiar nu se vor
schimba. În cel mai bun caz, regulile D/D ar putea să reducă limitele în interiorul cărora se va
manifesta procesul de maximizare a s alvărilor, dar nu vor elimina procesul.
Sectorul financiar va anticipa însă că, cel mai probabil, regu lile D/D vor fi încălcate în cazul
unei noi crize. Din acest motiv, disciplina fiscală definită prin menținerea deficitelor și a
datoriei publice la niveluri relativ mici nu garantează stabilitatea economică și financiară.
Model ul cunoscut al ciclului afacerilor, în care perioadele de creștere excesivă vor fi urmate
de recesiuni relativ adânci va continua să existe. Pentru l imitarea amplitudinii fazelor ciclului
de afaceri este necesar ca, alături de reguli D/D , să existe reguli SEPG, adică reguli care să
limiteze salvările entităților private de către guverne la nivelul entităților clasificate în mod
just ca too big to fail .

13
Anexa 1: Costurile unitare cu forța de muncă în țările zonei euro 12 în perioada 1980 –
2010 (1989=100)
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO

0,601,101,602,102,603,10
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Indicele cumulat al c osturil orunitare cu forța
de muncă (1989=100)
Belgium
Germany
Ireland
Greece
Spain
France
Italy
Luxembourg
Netherlands
Austria
Portugal
Finland
0,61,11,62,12,63,1
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Indicele cumulat al productivității muncii
(PIB/populația ocupată)
în țările zonei euro 12 (1989=100)
Belgium
Germany
Ireland
Greece
Spain
France
Italy
Luxembourg
Netherlands
Austria
Portugal
Finland
0,601,101,602,102,603,10
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009Indicele cumulat al compensațiilor nominale pe
salariat în țările zonei euro 12 (1989=100)
Belgium
Germany
Ireland
Greece
Spain
France
Italy
Luxembourg
Netherlands
Austria
Portugal
Finland

14
Anexa 2: Costurile unitare cu forța de muncă și factorii de influență în țările zonei euro
12 în perioada 1998 -2010 (2000=100)
Legendă : CNA = indicele cumulat al compensațiilor nominale pe angajat;
PM= indicele cumulat al productivității muncii;
ULC nominal = indicele cumulat al costurilor nominale unitare cu forța de muncă .
Sursa: Calculele autorulu i pe baza datelor AMECO

0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Germ ania
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,61,8
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Portugalia
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Irlanda
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Italia
CNA PM ULC nominal

15

0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Grecia
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Spania
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Olanda
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Finlanda
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Austria
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Franța
CNA PM ULC nominal

16

0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Belgia
CNA PM ULC nominal
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Luxemburg
CNA PM ULC nominal

17
Anex a 3: Ritmurile medii ale produc tivității muncii și ale compensațiilor pe angajat în
perioada 1999 -2010
Sursa : Calculele autorului pe baza datelor AMECO

-2 0 2 4 6 8 10 12GermanyAustriaFranceBelgiumItalyFinlandSpainLuxembourgMaltaNetherlandsPortugalCyprusSloveniaGreeceIrelandSlovakiaEstoniaFig. 1: Abaterile ritmurilor medii ale
productivității muncii (PM) și ale
compensațiilor nominale pe angajat
(CNA) de la mediile lor calculate
pentru zona euro 12 în perioada
1999 -2007
Abatere CNA Abtere PM
-4 -2 0 2 4 6 8IrelandGermanyBelgiumFranceLuxembourgGreeceMaltaAustriaNetherlandsEstoniaItalyCyprusPortugalFinlandSpainSloveniaSlovakiaFig. 2: Abaterile ritmurilor medii ale
productivității muncii (PM) și ale
compensațiilor nominale pe angajat
(CNA) de la mediile lor calculate pentru
zona euro 17 în perioada 2008 -2010
Abatere CNA Abatere PM
-6 -4 -2 0 2 4 6BelgiumIrelandGermanyFranceLuxembourgGreeceMaltaAustriaNetherlandsEstoniaItalyCyprusPortugalFinlandSpainSloveniaSlovakiaFig. 3: Abaterile ritmurilor medii ale
productivității muncii (PM) și ale
compensațiilor nominale pe angajat
(CNA) de la mediile lor calculate pentru
zona euro 12 în perioada 2009 -2010
Abatere CNA Abatere PM

18
Anexa 4 : Aspectele redistribuționale ale costurilor unitare ale muncii (2000=100)
Legendă : DEF PIB = Deflatorul cumulat al produsului intern brut ;
Indicele PO/SAL = Indicele cumulat al raportului dintre populația ocupată și
numărul de salariați din economie ;
CN/PIB = Ponderea compensațiilor nominale totale și produsul intern brut ;
ULC nominal = indicele cumulat al costurilor nominale unitare cu forța de muncă .
Sursa : Calculele autorulu i pe baza datelor AMECO

0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Germania
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
0,00,10,20,30,40,50,6
0,81,01,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Portugalia
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Irlanda
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
00,10,20,30,40,50,60,8 1 1,2 1,4 1,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Italia
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)

19

0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Grecia
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Spania
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Olanda
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Finlanda
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Austria
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Franța
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)

20

0,00,10,20,30,40,50,6
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Belgia
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)
0,000,100,200,300,400,500,60
0,811,21,41,6
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010Luxemburg
DEF PIB ULC nominal PO/SAL CN/PIB (Rht. Sc.)