Zona clopotelor nefiind închisă, ci asemănătoare unei prispe de casă țărănească, are stâlpii frumos sculptați, iar balustrada din scândură modelată. [306351]

[anonimizat], fiind de fapt o „înălțare” a aripii drepte. [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] o decorează la exterior.

III.2. Monumente istorice din categoria arhitectură sătească civilă

Situate într-o [anonimizat], comunele situate de-a [anonimizat]-și clădească viața și casele.

[anonimizat]. [anonimizat] o încântatoare fereastră spre trecut.

Arhitectura civilă de factură tradițională reprezintă o parte importantă și valoroasă a arhitecturii doftanene și implicit prahovene. Se disting aici câteva case ce înglobează un patrimoniu arhitectural bogat și distinct. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

Materialele de construcție utilizate sunt cele tradiționale: [anonimizat], [anonimizat], și șița sau șindrila pentru învelitoare. Cărămida arsă era mai rar folosită. [anonimizat].

[anonimizat], prispe, balcoane, foișoare, [anonimizat]. Se remarcă preponderența locuințelor joase cu regim de înălțime parter.

Din comuna Valea Doftanei opt case sunt clasificate ca monumente de arhitectură în lista monumentelor istorice din județul Prahova: două case din 1920 din satul Teșila; ansamblul rural ([anonimizat]–[anonimizat]); gospodăria de oier Frusina Roșca ([anonimizat]), ansamblu alcătuit din casă și anexe (saivan, [anonimizat]); casele Constantin Bran (1868), Ibrian Gh. Pompiliu (1928), Ion Pochișna (1900), Maria Cârstea (1928) și Luxandra Neagu (1930);

Figura 3.10. Anexe, saivan, [anonimizat], Valea Doftanei (Sursa)

[anonimizat], casa Vasile C. Topală se regăsește în lista monumentelor istorice de arhitectură din județul Prahova.

Figura 3.11. Casa Vasile C. Topală, com. Brebu (Sursa)

În comuna Șotrile 11 case vechi sunt clasificate ca monumente de arhitectură în lista monumentelor istorice din județul Prahova. Acestea sunt: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] Dan, Casa Ion I. Dăscăleciu, Casa Silvia Bârsan, Casa Dan Gh. Ion, Casa Ana Stănică, Casa Aurelia Băbescu.

Aceste edificii au în modul compozițional foișorul cu influențe ale stilului romantic, prispă pe fațada principală și parterul supraînălțat.

Figura 3.12. (a-b) Casa Elena Davidescu, sat Vistieru, com. Șotrile, nr. 70, sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX

Foto: arh. Călin Hoinarescu, 1982 și în prezent (Sursa)

Figura 3.13. (a-b) Casa Aurelia Băbescu, sat Șotrile, nr. 35, datare: 1900, Foto: arh. Călin Hoinărescu, 1982 și în prezent (Sursa)

Din comuna Secăria sunt clasificate ca monumente de arhitectură 8 case fiind trecute în lista monumentelor istorice din județul Prahova. Acestea sunt: Casa Dumitru Păișan, Casa Gheorghe Stoica, Casa Cornelia Aldea, Casa Maria Popa, Casa Gheorghe Neacșu, Casa Ion Oprica, Casa Aurelia Mărgărit, Casa Sultana Văsii.

Declararea acestor edificii monumente istorice de arhitectură, a avut la bază necesitatea conservării, punerea în valoare a acestora și evidențierea stilului local specific.

III. 3. Muzee și colecții muzeale

În spațiul Casei Domnești din Brebu, Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova a organizat o colecție muzeală de istorie și artă feudală. Realizată inițial prin strădania profesorului Nicolae Simache, ctitorul muzeelor prahovene și îmbogățită ulterior cu noi și interesante exponate, tematica muzeală aduce în fața publicului vizitator, prin intermediul obiectelor expuse, momente ale civilizației românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Sunt prezentate exponate care atestă dezvoltarea agriculturii, meșteșugurilor și comerțului în secolele XVII-XVIII, precum și înflorirea economică a Țării Românești în această epocă. În cadrul expoziției, două dintre săli sunt rezervate dezvoltării culturii și artei tipografice care cunoaște o strălucită înflorire în timpul domnitorilor Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Se disting tipărituri laice și ecleziastice reprezentative pentru cultura Țării Românești din secolul al XVII-lea: Pravila de la Govora, 1640 – primul îndreptar de lege adresat mirenilor și clericilor; Îndreptarea Legii – Târgoviște, 1652; Biblia de la București din anul 1688, tipărită de frații Radu și Șerban Greceanu, în timpul domniei lui Șeban Cantacuzino; prima biblie tipărită în limba română cu caractere chirilice; de asemenea tipărituri editate de mitropoliții Dosoftei și Antim Ivireanu.

Colecția mai cuprinde piese deosebite de artă plastică și decorativă: icoane vechi, veșminte, costume boierești din catifea cu fir de aur și argint, podoabe și bijuterii de epocă. Sobe vechi, cufere, icoane și cărți vechi recrează atmosfera secolelor trecute.

Pentru exemplificare prezentăm câteva exponate din cadrul colecției muzeale de istorie și artă feudală, Casa Domnească Brebu.

Zona Valea Doftanei a prezentat de timpuriu un deosebit interes etnografic și popular-artistic. Muzeele de aici tezaurizează valori ale spiritualității oamenilor ce au locuit în aceasta zonă.

Muzeul de Etnografie și Folclor, deschis în cadrul Caminului Cultural Trăisteni, înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Doftanei păstrand obiecte de mărturie legate de meșteșugurile locurilor, tradițiile populare din zonă: vase de pământ, ștergare brodate, ornamente gravate în lemn, traforate, lucrate în relief, fote, ii cu broderii alese, elemente autentice ale portului popular românesc.

Muzeul de Arte Plastice deschis în cadrul Căminului Cultural Teșila unește peste 300 de opere de artă. Aparținând unor artiști consacrați atât din țară cât și din străinătate, multe dintre acestea sunt rodul celor XVIII ediții ale Taberei Internaționale de creație Plastică Valea Neagră.

Figura 3.25. (a-d) Exponate din cadrul Muzeului de Arte Plastice din Teșila (Sursa)

Priveliștea și lumina cu totul specială a acestei zone, a transformat-o încă din secolele trecute, într­un "rai" al pictorilor români.

Trebuie amintit faptul că în secolele XIX și XX, mai mulți artiști români de prestigiu au poposit în localitatea Brebu, fiind atrași de pitorescul peisajului și frumusețea ctitoriei medievale de aici, printre aceștia numărându-se Ștefan Luchian, Sava Henția, Nicolae Grigorescu ș.a.

Nicolae Grigorescu, unul dintre fondatorii picturii române moderne, simbol pentru tinerele generații de artiști care în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să aducă la lumină valorile spiritualității românești, a slujit pictura și prin intermediul ei, identitatea românească. De-a lungul întregii vieți, a manifestat o nevoie acută de a călători, fiind mereu în căutarea inspirației.

Fiu al pamântului, Nicolae Grigorescu s-a simțit atras de toate acele aspecte ale naturii pe care le-a redat cu cea mai înaltă pricepere în peisajele sale. O importantă caracteristică a peisajului grigorescian este legătura omului, țăranului român, cu mediul său natural. „Grigorescu […], a educat publicul pentru pictură și ne-a învățat să privim natura”.

După 1900 acesta s-a izolat la Câmpina, unde își construise o casă (actualmente muzeu memorial) în apropierea Castelului Iuliei Hașdeu. Zilnic mergea și picta pe dealul cunoscut de localnici sub numele de Muscel, la Fântâna cu Cireși, loc în care treceau adesea țăranii din satele din apropiere. În Câmpina și Valea Doftanei, Grigorescu a fost interesat de peisaje, tipice subcarpaților și de prezența perenă a ciobanilor cu turmele lor. „În ultimii zece ani ai vieții a descoperit și alte caracteristici ale priveliștilor noastre de câmpii și dealuri. Acea învăluire a priveliștilor într-o tonalitate minerală alb-cenușie reală în zori, când cețurile străvezii învăluie totul spre amurg când praful drumurilor, funingei, împăienjenesc lumina, sau dimpotrivă la nămiezi, când soarele șterge unele culori și netezimea unei forme”.

Tabloul “Ciobănaș pe Valea Doftanei” se înscrie în linia subiectelor celor mai îndrăgite de artist. Un ciobănaș se odihnește pe iarbă, în timp ce turma paște liberă. Imaginea este lirică și idilică. Lucrarea se remarcă prin folosirea petelor mari de culoare, unei palete luminoase și adaptarea tehnicii picturale nevoii de a surprinde momentul. Pentru pictorul impresionist: cerul, pământul, întregul cosmos este culoare, sunt tușe în nuanțe diferite sub efectul luminii soarelui.

Reprezintă perfect ceea ce chiar artistul spunea: „Când privești un peisaj, este ca și cum te-ai uita prin ușă, deasupra câmpiei. La distanță vedem lucrurile prin pete de lumină și de umbră și nu prin linii mărunte cum ar fi când am privi fiecare obiect în parte.”

Umbla prin țară aducând omagii oamenilor simpli, portului țărănesc și vieții de fiecare zi. Din opera lui răzbate plăcerea de a fi român și liniștea sufletească a artistului împlinit, care nu a uitat nicio clipă de unde a plecat.

Scenele simple – un car cu boi pe drumul de întoarcere către casă, un țăran își ară pamântul, câteva tinere torc în fața casei, un ciobănaș păzește o turmă de oi – sunt pentru Grigorescu tematici predilecte ce formează o adevărată monografie a satului românesc, din zona dealurilor.

Cu o mare sinceritate și pasiune, cu acea trăire profundă a temelor sale rurale, pictorul Nicolae Grigorescu a reușit să surprindă exact imaginea vie, specifică țării sale pe care nimeni – așa cum consemna Nicolae Iorga – „n-a fost în stare să ni spuie….că țara noastră, țara neamului nostru are acest cer, această lumină, aceste perspective și că fiii ei cei mai adevărați, sub pânzăturile lor aspre, au, când sunt veseli, acest zâmbet și acest înțeles în ochii adânci atunci când îi fura taina vieții sau a firii.”

Ștefan Luchian, o altă personalitate care a dominat pictura românească de la începutul secolului XX, reprezintă un moment de seamă în dezvoltarea picturii românești moderne. Picturile sale sunt străbătute de o puternică emoție, de un cald umanism, simple și rafinate totodată.

Ștefan Luchian, plecat să picteze la Brebu în vara anului 1908, îi scria unui prieten: „Sunt două săptămâni de când mă aflu la Brebu… Sunt foarte mulțumit și lucrez cu atâta dragoste cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată. […] Și ce lucruri frumoase; nu te mai saturi uitându-te la ele: mai ales pe lunca Doftanei, este o minune, nu altceva”.

La Brebu Ștefan Luchian a pictat peste douăzeci de peisaje în pastel, multe dintre ele aflându-se pe cele mai înalte culmi ale genului. În curtea Mănăstirii Brebu, pictorul a avut parte de una dintre cele mai prolifice perioade ale creației sale artistice.

Aceste lucrări îl situează pe Luchian printre marii pictori în pastel ai lumii: Fântâna de la Brebu, Turnul din Brebu, Casa lui Moș Gheorghe, Bucătăria călugărească. Legat de pastelurile realizate aici, artistul a spus: „Cu pastelul lucrezi repede. Fumul argintiu care împrăștie din sălcii în lumina de amurg, în pastel îl prinzi mai ușor”. Momentul creației sale de la Brebu a fost considerat ca fiind un exponent al pastelului, în care se identifică sinteza dintre lumină și culoare care constituie marea inovație adusă de pictura sa. Luchian s-a oprit asupra colțurilor intime care îndeamnă la poezie prin sugerarea prezenței omului, natura fiind un prilej de comunicare și nu un refugiu. Pictura nu a fost pentru Luchian un mijloc de imitare mecanică a naturii, ci un mod de cunoaștere a ei. Concepția despre raportul dintre artă și natură și-o exprima spunând: “Una-i să respecți natura și alta-i să faci ce vezi, cum o ieși să iasă… Trebuie să lași la o parte, să uiți unele lucruri, asupra altora să insiști… Natura nu trebuie să o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei”.

Dorința de a se afla în natură a marcat una dintre schimbările majore în viața sa, obișnuit cu ritmul orașului, simțindu-se confortabil în lumea cafenelelor bucureștene. În încercarea de a găsi adevărul propriei existențe, s-a îndreptat instinctiv către natură, care l-a ajutat să-și recapete direcția, căutând să se afle tot mai des în mijlocul ei. Dorința sa de a lucra era sporită de atmosfera simplă și primitoare de la Brebu, de casa care îl găzduia și de frumusețea peisajului.

Lucrările realizate în lunile de vară în care a pictat la Brebu ilustrează în mod desăvârșit sentimentul frumuseții absolute și al eternității pe care Luchian l-a simțit în fața naturii. Șederea la Brebu i-a fost benefică, ajutându-l să-și recapete puterile, aducându-i împliniri în planul creației, o profundă înțelegere a sensului lumii și a ceea ce este esențial în viață. La Brebu a lucrat în pastel și creioane colorate, tehnici care îi permiteau să transpună direct și cu acuratețe efectele luminii și schimbările coloritului plantelor sub acțiunea ei. Prin intermediul lor, încerca să redea ceea ce natura avea mai frumos, grațios și adevărat, spunând că “natura are ambiția aceasta: să reușească în tot ce face”.

Petru Comarnescu spunea despre poetica ce se află în substratul operei peisagistice a lui Luchian: “În dialogul cu natura, s-a întrebat mereu cum sunt priveliștile ce-l atrăgeau și ce anume le era caracteristic, spre a-l oglindi. A luat și a dat, contopind lumea dinafară cu lumea lui lăuntrică, așa cum procedează întotdeauna realiștii, controlând totul prin rațiune. De aceea, și în peisaje, începând cu cele din tinerețe și culminând cu cele de la Brebu el a descoperit frumuseți și adevăruri și le-a redat cu un stil propriu, care din prima clipă te face să deosebești o lucrare de Luchian de lucrările altora”. Peisajele sale nu se reduc numai la identitatea lor materială, la funcția lor utilă, ci constituie un izvor de poezie, un motiv de vibrație sufletească, o treaptă mai înaltă de cunoaștere: acea cunoaștere prin iubire. Ciclul „Priveliștilor” de la Brebu reprezintă o culme a creației sale, dar și cele mai frumoase pasteluri realizate în plastica românească.

În “Fântâna de la Brebu” și în celelalte lucrări din acest ciclu, Luchian folosește resursele pastelului, printr-o sensibilitate specific românească dialogând cu natura.

„Crâng la Brebu” este unul dintre cele mai importante peisaje ale lui Luchian, alcătuind unul dintre momentele cele mai echilibrate ale operei sale.

Artistul Sava Henția, captivat de frumusețea locurilor doftănene, când a executat pictura la biserica și turnul clopotniței Mânăstirii Brebu, s-a stabilit aici între anii 1886-1904.

Pasionat de viața satului, a imortalizat frumusețea acestor plaiuri în lucrări ca: “Turnul de la Brebu”, “Vedere din Comuna Brebu” și “Bâlciu la Brebu”.

Lucrările realizate la Brebu, executate în natură, au deopotrivă calități documentare cât și certe calități de observație realistă.

Sava Henția a realizat prin acuarela Bâlciu în Brebu, o îmbinare între peisaj, cu valoare documentară astăzi asupra epocii, și pitorescul scenei comerciale rurale.

CAPITOLUL IV

TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICABILE PE VALEA DOFTANEI

Din punct de vedere etimologic, cuvântul turism provine din termenul englezesc “to tour” (a călători, a colinda) având semnificația de excursie. Termenul ca fost creat în Anglia în secolul al XVIII lea, desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa, derivând din cuvântul francez “tour” (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție), fiind preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de călătorie care urmaresc cu preponderență un scop de agrement, de recreere. Termenul francez tour derivă din cuvântul grecesc “tournos” și respectiv din cel latin “turnus”, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie. Unii experți acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului, în ebraica antică “tur” corespundea noțiunii de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare.

În consecință noțiunea de turism exprimă acțiunea de a vizita diferite locuri și obiective atractive, pentru plăcerea proprie a călătorului, această călătorie implicând atât deplasarea cât și șederea temporară în localitățile alese ca destinație pentru petrecerea timpului liber.

În esență turismul este o formă particularizată de migrație temporară a populației, care implică ideea alegerii deliberate a destinațiilor de vacanță, în funcție de diversele nevoi de consum turistic de ordin material, social, cultural, spiritual, medical etc.

Conform studiului Organizației Mondiale a Turismului, “Tourism 2020 Vision”, zece segmente de turism au fost denumite generic “hot segments”, având o evoluție dinamică pe piața turistică, fiind considerate cele mai importante profile de piață turistică, în primele decenii ale mileniului trei. Acestea sunt ilustrate prin intermediul figurii nr. 4.1.

Figura nr.4.1. Forme de turism importante pentru piața turistică actuală (Sursa)

În prezent turiștii potențiali își motivează subiectiv preferințele pentru o anumită formă de turism, alegerea acestora pentru o destinație de vacanță fiind în general orientată după principiul multicriterial. Așadar în selectarea unei forme de activitate turistică, intervin o serie de interferențe între diferitele forme de turism.

Rezultatul acestor interferențe, denumit turism alternativ, poate îmbrăca forme ca: turism rural și agroturism, turism educativ, turism de aventură, turism cultural, turism de agrement și ecoturism. O ilustrare a acestui model de turism este realizată în figura nr. 4.2.

Figura nr.4.2. Modele ale turismului alternativ

Sursa : Prelucrare după Mieczkowski Z., 1995, p.459

Relieful, calitatea aerului și a apelor, a vegetației, peisajele atractive și echilibrate, un mediu înconjurător bine protejat, reprezintă elemente ce determină dezvoltarea turismului și practicarea diverselor tipuri de turism: de recreere, de odihnă, de tratament etc.

IV.1. Turismul rural și agroturismul

Pe îngusta și frumoasă vale a Doftanei, nu sunt prea multe așezari. Din lipsa aglomerației reiese farmecul zonei iar multe dintre tradițiile locului sunt încă vii și nu au fost uitate.

Zona Văii Doftanei în ansablul său oferă mediul ideal pentru petrecerea vacanțelor în mediul rural, în natură, departe de influențele poluante ale marilor aglomerații urbane. Turismul rural și în subsidiar agroturismul propune o revigorare a tradițiilor vieții la țară, din perioadele trecute.

Turismul rural poate fi practicat în majoritatea satelor zonei, fiind situate în zonele de contact dintre munți și depresiuni, în lungul văilor, având resurse naturale deosebite, păduri cu faună și floră bogată, lacuri cu un potențial natural relaxant. Ofertele zonei se concentrează în pensiunile rurale asociate cu ferme/microferme din localitățile Valea Doftanei, Șotrile și Brebu.

Aceste sate turistice pastorale oferă turiștilor un mod de viață specific, o alimentație constând din produse lactate naturale și carne, vizitele la stânele din zona munților și drumeții specifice acestor zone. Foarte apreciate sunt mesele cu specific ciobănesc, cuprinzând unele meniuri inedite: batal la proțap, berbec haiducesc, balmoș, urdă, jintiță, caș, brânză, pastramă, fiind organizate atât în gospodării, cât și la stânele din afara localităților în zona submontană.

Originalitatea și unicitatea acestora este completată de păstrarea unor valori etnografice și folclorice demne de luat în considerare.

În aceste localități activitățile turistice sunt posibile pe toată durata anului, însă apar fluctuații legate de repartiția vacanțelor și a concediilor. Există posibilitatea conservării produselor și ofertarea lor în perioada mai activă a turismului rural din timpul vacanțelor de vară și iarnă, dar și diversificarea ofertei de produse culinare și preparate naturale comune și dietetice pe bază de fructe și lactate.

Valoarea turistică a satelor este sporită de amplasamentul în zone de o frumusețe inegalabilă, situarea gospodăriilor între livezi de pomi fructiferi, poienițe cu plante medicinale și fructe de pădure, terenurile largi, precum și de dotări precum terenuri de sport (tenis, golf) și împletirea cu activități eterogene (echitație, sport, evenimente culturale tematice).

Satele din zona Doftanei au păstrat numeroase elemente autentice rurale, reprezentând unul dintre arealele cu cel mai bogat potențial turistic din județul Prahova, dar situația economică precară a locuitorilor și a localităților, precum și lipsa de preocupare a autorităților locale, au făcut ca aceste premise economice ale turismului rural să fie slab spijinite și impulsionate. Este încă insuficient exploatată valoarea turistică a acestor localități, reprezentând o zonă de dezvoltare prioritară în viitorul turismului rural.

Extrem de bine apreciate, în turismul rural, satele de munte și de deal, cu casele situate pe coline, cu pajiști și fânețe, uneori livezi, satisfac motivația fundamentală a numeroșilor turiști de „reîntoarcere la natură”. Numeroasele aprecieri, deja existente și în literatura turistică despre aceste obiective din cuprinsul localităților menționate, fac necesară atragerea de investitori pentru dezvoltarea în domeniul turismului rural a acestor localități, privite ca o formă de apropiere între turismul clasic și produsele turistice rurale, putând dezvolta o primă fază a competitivității în sectorul economic al turismului.

IV.2. Turismul ecologic

Practicarea turismului ecologic (ecoturism sau turism verde) reprezintă o formă a turismului fundamentată pe ideea conform căreia mișcarea turistică în mediul arealelor protejate (rezervații naturale, monumente ale naturii) este chemată să păstreze nealterată biodiversitatea și să constituie totodată o sursă de beneficii sociale și economice atât pentru autoritățile centrale și locale, cât și pentru comunitățile receptoare de vizitatori.

Râul Doftana și afluenții săi reprezintă unele dintre cele mai curate ape din întreaga rețea hidrografică subcarpatică și de podiș din România, urmare a industrializării reduse a zonei și deversărilor reduse de ape uzate și a modificărilor reduse din albii. Ca urmare, s-au păstrat numeroase exemplare din diverse specii piscicole, încadrând regiunea în categoria celor cu potențial piscicol ridicat, în zonă fiind organizate concursuri de pescuit.

Valoarea localităților rurale din zona Văii Doftanei este multiplicată de activitățile de găzduire împletite cu cele legate de pădure (fond cinegetic și vânătoare) și de ape (fond piscicol și pescuit), realizând o combinație benefică a cadrului natural cu potențialul turistic. Deși zona prezintă o reală vocație ecologică, aceste activități se regăsesc în forme restrânse și nespecifice. Zonele împădurite și fondul cinegetic, favorizează dezvoltarea turismului ecologic, existând aici structuri turistice de felul cabanelor vânătorești, popasuri și alte amenajări forestiere speciale.

Destul de popular în străinătate, turismul ecologic este mai puțin practicat în România, fiind promovat doar de anumite asociații și operatori de turism.

IV. 3. Turismul etnografic

Vorbind despre satul românesc istoricul Nicolae Iorga spunea: Nu l-aș moderniza silit și nu l-aș da pe altul, pentru că aș fi aidoma aceluia care-și alege o mamă dintre femeile mai chipeșe. Iar noi, așa cum avem o o singură Mamă, o unică Țară, e musai să avem și un singur Sat! Satul nu se dezvăluie ușor și, mai ales, nu se dezvăluie orișicui.

Frumusețile naturale vestite ale meleagurilor prahovene, pe teritoriul cărora s-au descoperit însemnate dovezi ale continuității vieții și activității umane, din epoca comunei primitive, castre romane, urme din epoca marilor migrații, dovezi documentare și istorice din evul mediu, sunt în strânsă legătură cu frumusețile locale ale artei populare, cu originalitatea și cu ingeniozitatea atâtor urme de civilizație și cultură populară. Se remarcă și valoarea deosebită, arta și acuratețea cu care erau realizate crucile de piatră din zona subcarpatică.

De-a lungul întregii istorii, patrimoniul etnografic și folcloric al comunităților rurale a jucat un rol important în definirea identității culturale locale. Din acest patrimoniu, cărturarii și-au extras ideile, cu care au clădit, mai târziu, conștiința de neam și de țară, idei care mai apoi au stat la baza mișcării cultural științifice.

Civilizația tradițională a constituit una dintre sursele de informare și cunoaștere, alături de istorie și lingvistică, servind celor ce doreau s-o studieze, numeroase argumente cu privire la originea, vechimea și unitatea sufletească a poporului român. Patrimoniul folcloristico – etnografic a fost acela care, împreună cu cronicile, au stimulat sentimentul de mândrie și pe cel al “Duhului național”, care a dominat mișcarea culturală românească, începând cu mijlocul secolului trecut.

Personalități de marcă – istorici, filosofi, geografi, sociologi, filologi, scriitori – alături de etnografi și folcloriști, împărtășind diverse curente culturale, de-a lungul timpului, au definit ființa noastră națională, având ca reper solid satul românesc și dimensiunile culturii populare. „Specific românesc nu rămâne a fi socotit decât satul, populația rurală, care, ca structură social de bază, a reușit să supraviețuiască, modestă, tăcută, răbdătoare, dar tenace, păstrând tradiția unei limbi și a unei culturi oriental-latine”, scria Paul H. Stahl .

Locuitorii satelor din arealul prahovean, respectiv, din vecinătatea estică a Văii Prahovei, în comunele Valea Doftanei și Șotrile, se îndeletniceau mai ales, cu păstoritul, exploatarea și prelucrarea lemnului. Aici se pastrează încă locuințe tradiționale. Există între mărturiile zonale, creații ale unor talentați arhitecți interbelici, ce au reușit să surprindă, prin alegerea lor ca inspirație, a motivelor etnografice pentru ornamentarea stâlpilor caselor, o declarație de identitate prahoveană regională. Dar starea actuală de conservare a acestora este precară, existând, astfel, riscul dispariției totale a unora din imobile și a unor tradiții constructive valoroase.

Fiind una dintre cele mai importante zone etnografice ale Prahovei, Valea Doftanei, păstrează și astăzi spiritul vieții simple, aici casele țărănești din secolul XIX, tradițiile locale și portul popular nu sunt doar obiecte de muzeu sau mituri populare. Activitatea principală a localnicilor păstoritul încă se păstrează, în această zonă existând din vechime un loc de adunare al stânelor, în transhumanța lor spre bălțile Dunării. Pe lângă păstorit, locuitorii se mai ocupă cu creșterea vitelor, țesutul, brodatul, prelucrarea lemnului, o poartă către trecutul tradițional românesc o constituie o plimbare prin Teșila sau Trăisteni printre săteni, printre activitățile lor.

Muzeele de aici tezaurizează valori ale spiritualității oamenilor din zonă. Astfel Muzeul de Etnografie și Folclor, deschis în cadrul Căminului Cultural Trăisteni, înfățișează aspecte ale locuinței tărănești tradiționale de pe Valea Doftanei păstrând obiecte de mărturie a meșteșugurilor și tradițiilor populare din zonă: vase de pământ, ștergare brodate, ornamente gravate în lemn, traforate, lucrate în relief, fote, ii cu broderii alese, elemente autentice ale portului popular românesc. Obiectele din domeniul păstoritului, împodobite cu crestături, sunt și ele deosebit de frumoase. Bâtele ciobănești, căucele de băut apă, lingurile de diferite dimensiuni, dar și tiparele de caș, prezente în zona prahoveană, sunt obiecte reprezentative pentru arta lemnului în creația populară românească. Obiectele de uz casnic, uneltele și micile obiecte de podoabă, prin ornamentul cioplit, au un farmec aparte. In cadrul uneltelor legate de industria casnică de odinioară, poate cele mai frumos ornamentate erau furcile de tors. Prin decorul lor complex, ele sunt considerate și astăzi, printre cele mai frumoase obiecte de artă populară europeană în lemn.

În zona văii Doftanei merită cunoscute tradițiile și obiceiurile locale, zestrea folclorică a doftănenilor fiind foarte bogată. Celor care doresc să cunoască îndeaproape folclorul din această zona li se dezvaluie o lume realmente fascinantă, localitățile păstrând încă o variată gamă de obiceiuri, dansuri și cântece transmise de-a lungul secolelor, dar și costume spectaculoase. Costumul popular de pe Valea Doftanei este influențat de cele din Brașov, Sibiu, Fagaraș. Predomină culoarea neagră atât la fotă, cât și în broderiile de pe cămășile feminine și bărbătești, iar vesta purtată atât de femei, căt și de către bărbați este neagră.

Există numeroase variante ale dansului „Brâul”, una dintre acestea, „Pambrâul”, întâlnindu-se doar la Secaria și în satele Teșila și Trăisteni. Zestrea culturală a zonei este foarte bogată și în privința obiceiurilor de iarnă. Pe lângă Plugușor, Plugul Mare, Sorcova, Buhaiul, Steaua, mai sunt păstrate și cele care alcătuiesc teatrul popular de Anul Nou precum: Mosul și Baba, Brezaia, Capra, Capra și ursul.

Un obicei popular străvechi la Brebu este Iordanitul. Potrivit religiei creștin-ortodoxe, în ziua de 7 ianuarie se sărbătorește Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. De aici și numele străvechiului obicei ”iordănitul”, prevăzut în calendarul popular local.

În comuna Brebu, tinerii au moștenit această datină de la bunicii și străbunicii lor și vor s-o ducă mai departe. În ajunul Bobotezei, îmbrăcați în costume populare tradiționale, aceștia se reunesc în cete, pe sate. Pe lângă straiele populare, ”iordanii” se costumează în urși, preoți, țigani sau poartă măști, pentru alungarea spiritelor rele. În plus, aceștia sufla în trompete sau goarne, pentru a-și face simțită prezența și a alunga spiritele rele. Cetele sunt însoțite și de acordeoniști ce cântă melodii populare.

Prima oprire a grupurilor, înainte de a porni la colindatul gospodăriilor sunt bisericile din sate, pentru a lua agheasmă și a-i stropi pe cei întâlniți în cale, existând credința că cei udați vor fi sănătoși tot anul, iar speranțele li se vor împlini. Localnicii îi răsplătesc pe “iordani”, cu cârnați, șuncă, cozonac, băutură sau bani.

Obiceiul popular al ”iordănitului” la Brebu se încheie cu o horă mare, în care se prind colindătorii și localnicii, veniți în număr mare la această sărbătoare.

Figura 4.4. Iordanii – grup de colindatori din Brebu (Sursa)

Membrii Asociației tinerilor din Valea Doftanei (ATVD) se numără printre cei mai buni păstrători de datini și de tradiții sătești pe care le păstrează cu sfințenie de multe generații.

Figura 4.5. Membrii Asociației tinerilor săteni din Valea Doftanei (Sursa)

Aici serbările de iarnă încep chiar cu prima zi din decembrie. La 1 decembrie, de Ziua Națională pornesc de la sediul lor din centrul comunei Teșila în pelerinaj către Biserica Adormirii Maicii Domnului, în marș către centrul așezării la Monumentul Eroilor, se prind în joc la Hora Unirii, depun flori și cântă Imnul Național.

Tinerii pleacă cu Steaua să vestească Nașterea Domnului și se întorc seara, încărcați de daruri. Un alt obicei frumos este cel al colindelor ce încep în seara de 23 decembrie a fiecărui an și Plugușorul desfășurat în zilele sfârșitului de an. Toate ulițele satelor sunt numai chiot și voie bună. In zilele de început de an sunt prezente aici și alte serbări tradiționale, între care sorcova, ursul și capra. Un alt obicei specific locului este și cel numit „Vasilca“, de Sfântul Vasile. Tineri urători vin pe la casele oamenilor cu coșulețe cu grâu încolțit. Tinerii cântă din vioară, chitară și acordeon.

III. 4. Turismul cultural

Pe meleagurile doftănene au poposit în vechime voievozi ai țării, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, mulți oameni de seamă, regele Carol I, generalul doctor Carol Davila și soția sa Anica, istorici și scriitori, Nicolae Iorga, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Filimon, Alexandru Vlahuță, pictorii Ștefan Luchian, Sava Henția, Nicolae Grigorescu ș.a.

Astăzi ansamblul arhitectonic al mânăstirii Brebu, înălțat de către Matei Basarab, este bine pus în valoare în cadrul unei frumoase livezi de meri, mărginită de o plantație de pini înalți, pe malul lacului Brebu, constituind o desfătare și în același timp un obiectiv de mare interes cultural.

În casa domnească este gazduită o colecție muzeală intitulată “Istoria epocii lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu” care cuprinde peste 600 de exponate. In încăperile casei domnești, Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova a organizat o interesantă expoziție de istorie și artă medievală, având un patrimoniu bogat și divers ilustrează aspecte ale vieții economice, sociale și culturale din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Istoricul Nicolae Iorga ce venea în Valea Doftanei cu mare drag, într­o însemnare referitoare la aceste locuri acesta scria "În Brebu este o fântână care se numește Istorie. A săpat­o Basarab, cu poruncă de la Burebista, ca să se adape din ea viitorimea".

Și Alexandru Vlahuță în cartea sa "România pitorească" vorbea despre zona Brebului cu vădită admirație: „…spre miazanoapte, într-o frumoasă deschidere de șes, e vechea mânăstire Brebu, îngrădită cu ziduri înalte, ca o cetate. Aici a stat odată, îngrijată, și-a bătut mătănii pentru mântuirea țării milostiva domniță Elena, soția lui Matei Basarab, pe când domnul, în lupta de la Finta, roșea lunca și undele Ialomiței cu sângele vărsat în deșert al bieților români, – crâncen și nelegiuit război, care-a lăsat una din cele mai dureroase pagini din istoria neamului nostru.”

Când curtea domnească s­a transformat în sanatoriu de recuperare pentru bolnavii de TBC și a fost dată Eforiei Spitalelor Civile din București, ori când a fost folosită ca loc de recreere pentru elevele Azilului "Elena Doamna", aici au venit și au petrecut destul de mult timp soții Elena și Carol Davila. Inainte să izbucnească primul război mondial, bucureștenii și ploieștenii se înghesuiau să petreacă măcar câteva săptămâni în aerul curat de la Brebu.

Pictorul Ștefan Luchian, a încastrat pentru eternitate numele localității în câteva din operele sale ducând renumele localității departe. Găzduit mai totdeauna la mânăstire, Luchian ieșea dimineața în curte și privea cu nesaț casa domnească, iarba verde, fântana, florile. Când cineva îl întreba ce face, aparent pierdut în reverii, pictorul răspundea: "M­am închis în lumină".

În peisajele grigoresciene predomină senzația de calm și armonie, un mediu contemplativ ce evocă atmosfera pe care marele pictor o cauta în zona Subcarpaților de curbură, la Câmpina și pe Valea Doftanei.

Marele sociolog Dimitrie Gusti, în preajma anului 1939 a început să vină la Brebu și Trăisteni, cu așa­numitele "echipe regale", împreună cu preotul și preoteasa, învățători la școala din sat, mergeau și culegeau folclor pe toată Valea Doftanei, adunau obiecte vechi, războaie de țesut, ștergare și multe altele.

În acea perioadă, preotul Oprescu a dus o casă, cu tot mobilierul tradițional, de la Trăisteni, la Muzeul Satului din Capitală, unde se află și astăzi.

Respectul tradițiior și al valorilor ce au rămas din trecut, dau identitate și un farmec aparte locului.

IV.5. Turismul religios

Prin combinarea cu turismul cultural, Valea Doftanei dispune de potențial pentru practicarea turismul religios. Înaintea oricăror diferențe de port, de grai, de obiceiuri sau tradiții, oamenii se regăsesc în credință. De-a lungul istoriei românilor, păstrarea credinței a fost cea care a contribuit la păstrarea unității neamului, făcând posibil ca oamenii să fie uniți dincolo de munți, de ape și de văi. În zona Doftanei toată obștea și biserica lor mărturisesc aceeași vigoare, statornicie, aceeași bucurie, același respect ca pe vremea oierilor transilvăneni descălecători peste munți în Țara Românească.

Omul contemporan vizitează, descoperă, admiră o frumusețe exterioară, căutând în același timp o alinare pentru suflet. Iar faptele virtuoase ale înaintașilor, ne vorbesc prin elementele de patrimoniu. Zidurile spun ceva și sufletului, mai ales când ele sunt expresia dragostei de divinitate.

Dintotdeauna turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală, o desprindere, o experimentare, o ieșire din mediul obișnuit, o regăsire. Călătoriile în Valea Doftanei pot îmbina aspectele religioase cu cele culturale, ceea ce reprezintă o formă de turism într-un spațiu religios. Intre turism și religie există nenumărate interacțiuni în funcție de relația dintre locul sacru și motivația turistului.

Biserica din Trăisteni ce are hramul pe 8 noiembrie, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, păstrează și obiceiul "hramului sfințirii bisericii", care este pe 30 iunie. Pe lângă Sfânta Liturghie, se fac pomeniri ale ctitorilor și urmașilor lor, ale donatorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor acestui lăcaș, adică moșii celor din sat, care au cărat o roabă cu pietre sau o căldare cu apă pentru mortar. In această zi se organizează afară, pe iarbă, o agapă creștinească, cu un sobor de preoți invitați, indiferent în ce zi a săptămânii cade aniversarea.

Pe noul drum comunal 4C, în punctul Feliga este amplasată o frumoasă troiță de lemn, menită să constituie un reper pentru săteni, dar și pentru cei care vizitează aceste plaiuri pitorești. Nu departe de acest loc, pe islazul Cota, în punctul La Stâlpuleț, este noua zonă de picnic a satului Pietriceaua, locul oferind o panoramă splendidă spre Brebu și Câmpina.

Troița este sculptată în lemn de salcâm și de frasin, fixată pe un piedestal din piatră de pe pârâul Lupa. Ea are o înălțime de 4 m și cuprinde simboluri vechi ortodoxe și românești: crucea bizantină, colac, dinți de lup, romb, cruce în treflă, flori și simboluri vegetale, motive populare de pe țolurile muntenești.

IV.6. Turismul educativ

La Valea Neagră, în apropiere de Teșila, anual se organizează Tabara internațională de creație plastică ce reunește artiști profesioniști din domeniul sculpturii, graficii, picturii. Tabăra se desfășoară vara la începutul lunii august, iar numărul mediu de participanți este de 15 artiști plastici.

Programele turistice cu scop educativ au în vedere o serie de oferte integrate, care includ pe lângă latura de divertisment, acțiuni ale turismului cultural, programe tematice, tabere de creație, seri și festivaluri literare, concerte folclorice și alte evenimente etnografice, vizite la centrele de creație a meșterilor populari, organizarea unor excursii de scurtă durată la obiectivele turistice culturale și religioase.

IV.7. Turismul de agrement

Barajul Paltinu oferă imaginea unui zid de apărare, ce închide drumul către sud, iar munții Gârbovei închid calea către nord–est și vest. Această barieră naturală oferă o priveliște minunată. Zona abundă de frumusețe naturală, oferită în parte de lacul artificial format după construirea barajului, de pantele domoale ale dealurilor și munților din jur. Pe aceste pante, localnicii și–au ridicat fânețe și căbănuțe rustice de vară, care se numară întotdeauna printre subiectele preferate ale fotografilor. Aici pășunatul este la el acasă, iar pomii fructiferi nu lipsesc din nicio gospodarie. Oamenii sunt pașnici și binevoitori, mereu bucuroși de oaspeți. Pentru cei care doresc un sfârșit de săptămână plăcut și liniștit, Valea Doftanei trebuie să ocupe un loc fruntaș în lista de opțiuni, aici liniștea e la ea acasă.

La sfârșit de săptămână, nu sunt puțini cei care vin aici pentru a petrece câteva ore liniștite la iarbă verde.

Lacul se întinde pe o lungime de trei kilometri și oferă pe malurile sale foarte multe locuri potrivite pentru camping. Culoarea sa, când verde, când albastră, îi atrage mereu pe cei dornici să admire un colț de natură și care caută iarbă verde, în general. Pe lac se pot practica sporturi nautice cu ambarcațiuni mici.

Spre vârfurile Baiului există numeroase trasee turistice, marcate corespunzător, care ne poartă din cele două sate spre culmile înalte. Nu sunt trasee dificile, ci doar plimbări pe pante înclinate, dar, odată ajunși sus, priveliștea este încântătoare, oferind posibilitatea de a admira atât văile din jur.

Turismul montan de drumeție este favorizat în Valea Doftanei de existența masivelor muntoase, a suprafeței mari acoperite cu păduri, a existenței traseelor, bazelor de cazare din localitățile limitrofe.

Trasee Munții Baiului

Traseul din Vârful Paltinu spre Valea Doftanei, durata: 3 ore. Vf. Paltinu – Vf. Neamțu – Vf. Pâraie – Valea Mușiței – Valea Neagră – Valea Doftanei

Traseu de legătură cu bazinetul Valea Neagră de pe Doftana, Timp necesar: 2½-3 ore, potecă nemarcată și drum forestier. Reprezintă un traseu care poate fi folosit atât pentru coborâre de pe creasta Neamțu-Paltinu spre valea Doftanei, cât și pentru ascensiune din bazinetul Valea Neagră (Doftana) către vf. Neamțu – valea Azugii, iar de aici spre orașele Predeal (pe la Susai) sau Azuga.

Din șaua Paltinu, situată între vf. Paltinu și vf. Neamțu, se urmează către sud-vest (dreapta) o potecă îngustă ce urcă prin pășune circa 70 m diferență de nivel, pe o pantă de 20-25 grade. După 10 minute se ajunge pe un vârf (1 870 m) din nordul Munților Neamțului. Aici se deschide o perspectivă largă: spre vest munții Piatra Mare – Postăvaru – Piatra Craiului – Bucegi (în ultimul plan), Clăbucetul Taurului – Clăbucetul Azugii – poiana Susai -valea Azugii – culmea Cazacu (în fața); spre sud vf. Neamțu și vf. Rusu; în est se remarcă bazinul Mușiței, în care se văd, de la stânga la dreapta, versantul sudic al vârfului Paltinu, din care se desfac culmea Mușiței, apoi albia văii Mușița, culmea joasă dintre Pâraie (complet despădurită), albia văii Pâraie, similară ca înfățișare cu Mușița.

Dincolo de aceasta apar vf. Rusu (cu stână, pășuni în partea superioară și lăstăriș și plantații în sectorul înferior) și Culmea lui Manole (cu versantul nordic acoperit de pădure). În zare (est) mai pot fi observate vârfuri aparținând Munților Grohotiș. De pe vârf se trece printr-o șa, se ocolește vârful principal pe versantul estic până în dreptul culmii ce se desprinde în stânga și separă văile Mușița și Pâraie. La 50-70 m spre sud, în poteca ce se continuă spre Vf. Rusu, de unde apare un izvor cu debit redus.

Coborâșul pe creasta dintre văile Musița și Pâraie se face la început pe o pantă accentuată prin pășune, timp de 30-45 minute. Există mai multe poteci de vite până la stână; se alege aceea care urmărește cumpăna apelor. Se ocolește stâna pe la nord și se continuă traseul pe drumul forestier ce coboară pe vale către sud-est. Treptat, drumul se lățește, panta devine din ce în ce mai mică până aproape de confluența văilor Mușița și Pâraie (1010 m altitudine). Aici există cabane forestiere. De la ele, drumul descrie câteva curbe pe o ultima diferență de nivel de circa 90 m și se unește cu drumul forestier ce coboară de pe Mușița. Drumul continuă spre sud, pe dreapta Mușiței, și după circa 2 km se ajunge la confluența acesteia cu pârâul Rusu (945 m). Încă 3 km, mai întâi pe dreapta văii, apoi pe stânga, printr-o frumoasă pădure de foioase și se întră în bazinetul Valea Neagră (900m). Peisajul e dominat de pășunile întinse care acoperă baza versanților și case izolate. După ce se depășește podul de pe Doftana se ajunge la drumul ce vine din nord, de la carierele de calcar. De aici până în satul Trăisteni mai sunt încă circa 8 km.

Având un relief muntos, ocupația de bază a localnicilor a fost și este păstoritul, iar pentru păstrarea vechilor tradiții s-a organizat un "Drum al Stânelor".

În zonă își desfășoară activitatea 25 de stâni (Steiasa Mare, Steiasa Mică, Baiu Mare, Baiu Mic, Patru, Cota Prislopului, Orjogoaia, Manole, Rusu, Parailii, Mușița, Piciorul lui Tarca, Priscu, Urlățelul, Zănoaga, Valea Neagră, Piciorul Boului, Setu, Subțirica, Piciorul Cucioii, Cucioaia Mare, Cucioaia Mică, Radela, Radela Mare, Vf. Negrașului).

Alte trasee turistice

Brebu – Monumentul Eroilor, din centrul localității, Biserica Nouă, lacul cu împrejurimile sale, prin „coada lacului” se ajunge la sipot și băile de sare și excursia se termină la Complexul Muzeal „Matei Basarab”.

Brebu – Grădina boierească, se coboară pe potecă până la râul Doftana, de aici se pot urma două trasee: primul, pe lângă fabrica de cherestea spre Voila, Muscel, „Fântâna cu cireși”, se ajunge la Câmpina (1h și 30 min de mers pe jos), al doilea, după ce se traversează puntea de peste Doftana, se merge spre dreapta, pe lângă barajul de la „Captare”, până la Lunca Mare, iar de aici se traversează iar Doftana și se ajunge pe malurile Brebului, aproape de Cheile Brebului.

Brebu – Teiș, la ieșirea din Brebu spre Pietriceaua se urcă în stânga pe lângă islazul comunal și se ajunge într-o superbă pădure de tei. De aici se coboară în drumul ce duce pe Vârful Nemernicu (2-3 ore mers pe jos).

Brebu – Valea Măluroasei (4 km). Pădurile de brad și pitorescul ei sălbatic, cu izvoarele de apă sărat-iodată, este traseul cel mai la îndemână și comod. Acces și cu mașina.

Brebu – Valea Lupului, (5 km) cu frumoase poziții pitorești și păduri de brad, Vârful lui Găina și Lacoviștea, fostul leagăn principal al brebenilor până la 1864.

Brebu – satul Podu Cheii cu Cheia Brebului (Doftanei), pe aceste locuri s-a făcut cărămida pentru întregul complex ridicat de Matei Basarab și tot aici a pictat Ștefan Luchian, cât a stat la Brebu.

Brebu – Telega (6 km), unde se poate face tratament la Băile Sărate.

Brebu – Barajul Paltinu (20 km), traseu accesibil cu autovehiculul, drumul fiind asfaltat sau pe jos, pe poteci spre zona Nemernicu, pe partea stangă a râului Doftana.

Brebu – Pietriceaua – Aluniș – Slănic (26 km), drum modernizat, asfaltat.

IV. 8. Turismul de aventură

Turismul de aventură, îndeplinește caracteristicile unui „turism nou”, o activitate ce s-a dezvoltat din „nevoia de adrenalină” a turiștilor. Înclinația natural umană de a explora necunoscutul și de a-și satisface curiozități își găsește răspunsul și în valea Doftanei prin diversele forme de turism activ ce pot fi practicate: sporturi de iarnă, snowkiting, drumețiile, escalada, alpinismul, ciclismul și mountainbike-ul, off-road-ul, enduro-ul, echitația, golf, sporturile aeronautice, fotbal și tenis, sporturi pe apă, curse de caiace etc.

Pentru cei care sunt doar amatori, există o formă „ușoară” de aventură. Aceasta se axează, de regulă, pe un singur sport sau pe o activitate plurisportivă (mersul cu barca, cu caiacul, plimbarea cu bicicleta, ATV-uri ș.a.). Forma „dură” a turismului de aventură ce presupune un grad de risc mai ridicat include activități mai solicitante din punct de vedere fizic, care necesită o îndemânare deosebită (alpinism, cățărari pe stânci, parcurgerea traseelor alpine cu grad sporit de dificultate ș.a.). Se organizează excursii cu biciclete pentru îmbunătățirea tehnicii de mountainbike pentru cei cu nivel mediu și avansat, sau inițierea în domeniul mountainbike-ului pentru debutanți, practicarea sportului de plăcere și socializare.

IV. 9. Turismul festivalier

Acestă formă de turism atrage vizitatori autohtoni și străini constituind un prilej de promovare și dinamizare a turismului local. Festivalurile au tematici gastronomice, muzicale, folclorice, artistice și altele.

Dintre acestea menționăm: Festivalul Cașcavelei – septembrie, Valea Doftanei; Festivalul Dulceții – septembrie, Brebu; Festivalul Cătinei și al Fructelor de Pădure – septembrie, Șotrile.

Dintre acestea reprezentativ este un festival original desfășurat anual în septembrie: Festivalul Cașcavelei. Cașcaveaua se produce de sute de ani pe Valea Doftanei, fiind un preparat culinar deosebit al zonei, un caș nefermentat, foarte puțin sărat și afumat, care îmbină esența florilor de câmp cu gustul amar al cătinei. Din laptele crud se face un caș dulceag care se lasă la dospit, la scurs, pe grătar de lemn. Se taie mărunt, se pune în apă fiartă și în câteva ore se așează într-o matriță specială. Când se răcește, se scaldă în saramură timp de o zi, după care se pune la afumat. Așa își capătă culoarea specifică, maroniu pal. Produsul a fost înregistrat la OSIM, cu atestatul 82374/2006, de către Primăria Valea Doftanei În Valea Doftanei, nu numai fermierii produc cașcavea, aceasta se fabrică în fiecare gospodărie în parte, adică în toate cele 2800 gospodării din localitate.

Figura nr. 4.7. Cașcaveaua din Valea Doftanei (Sursa)

“Festivalul Cașcavelei” se deschide în prima săptămână a lunii septembrie, fiind un eveniment de talie națională ce se bucură din an în an de mai mulți participanți. Această sărbătoare de toamnă este una dintre cele mai frumoase din județul Prahova.

Acest eveniment este găzduit în fiecare an pe platoul bazei sportive din satul Trăisteni. Vizitatorii au posibilitatea să cumpere produse tradiționale, pastramă, cașcavea, preparate din carne, produse meșteșugărești și de la producătorii veniți din toate colțurile țării.

Un alt eveniment național unde localnicii își etalează bogăția gastronomică este Festivalul Dulceții, fiind organizat în comuna Brebu, în septembrie. Mulți producători și gospodine din România, își prezintă hărnicia și priceperea în dulcețuri, compoturi și sucuri naturale din morcovi, țelină, pepeni, portocale, mure și multe alte legume și fructe.

CAPITOLUL V

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC PE

VALEA DOFTANEI

V 1. Infrastructura turistică

Dezvoltarea fenomenului turistic se poate realiza doar în prezența unei infrastructuri turistice adecvate, aceasta având drept componente structurile de primire cu funcțiuni de cazare și structurile de primire cu funcțiuni de alimentație.

V.1.1. Structuri de primire turistică cu funcție de cazare

În Valea Doftanei capacitățile de cazare sunt reduse și puțin diversificate. Conform datelor existente pe site-ul Ministerului Turismului, localitățile unde există structuri cu funcție de cazare clasificate sunt Brebu, Șotrile și Valea Doftanei. Dezvoltarea zonei turistice este realizată în jurul obiectivelor majore din comuna Valea Doftanei prin cele două comune ale sale Teșila și Trăisteni deținând împreună peste 84% din capacitatea de cazare a zonei.

În tabelul nr. 5.1. sunt prezentate structurile cu funcție de cazare, clasificate, existente în anul 2017 în zona Valea Doftanei.

Sursa: Prelucrarea autorului

Din păcate există în zona Valea Doftanei și un număr semnificativ de pensiuni neclasificate, care nu figurează în nicio statistică, făcând o concurență neloială unităților turistice înregistrate legal. Din acest motiv și numărul declarat al turiștilor ce ajung aici este foarte mic în comparație cu numărul lor real. În Valea Doftanei și din păcate în multe locuri din România se estimează că aproximativ 40% din capacitatea de cazare se găsește în unități neclasificate.

În tabelul nr. 5.2 a fost realizată o centralizare a locurilor de cazare existente în zonă, ce nu figurează în lista unităților clasificate de către Ministerul Turismului însă sunt promovate prin intermediul site-urilor de turism.

Tabelul nr. 5.2 Lista locurilor de cazare ce nu figurează în unitățile clasificate

Sursa: Autorul

Deși procedeul de clasificare este simplu și gratuit, nenumărate pensiuni preferă să lucreze "la negru". Din punctul de vedere al calității oferite, aceste pensiuni pot duce la pierderea turiștilor, ceea ce este în detrimentul comunității și fac concurență neloială celor clasificate, afectând astfel și mediul privat.

V.1.2. Structuri de primire turistică cu funcție de alimentație

În zona Valea Doftanei structurile cu funcție de alimentație publică, au un număr foarte redus, deși sunt indispensabile pentru orice zonă turistică. În tabelul nr. 5.3. sunt prezentate structurile de primire turistică cu funcție de alimentație publică din această zonă.

Tabelul nr. 5.3. Structurile de primire turistică cu funcție de alimentație publică

Sursa: Prelucrarea autorului

V.2. Analiza capacității de cazare și a circulației turistice

Evoluția circulației turistice se manifestă sub influența unui complex de factori, unii esențiali, alții cu o influență mai redusă și mai puțin semnificativă. În analiza conexiunilor sunt utilizate modele de corelație neparametrică, factorul determinant fiind capacitatea de cazare în funcțiune, iar factorii dependenți totalul sosirilor de turiști și totalul înnoptărilor.

Analizând evoluția capacității de cazare în zona Valea Doftanei în perioada 2010-2017, așa cu reiese din datele prezentate în tabelul 5.4., se constată că numărul structurilor de primire turistică nu a înregistrat o evoluție spectaculoasă.

Tabelul nr. 5.4. Capacitatea de cazare din zona Valea Doftanei (2010-2017)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Evoluția numărului de structuri de primire turistică în zona Valea Doftanei în perioada 2010-2017 este reprezentată în figura nr. 5.1.

Figura nr. 5.1. Evoluția numărului de structuri de primire turistică în zona Valea Doftanei în perioada 2010-2017.

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

În prezent în zona Valea Doftanei există un număr de 15 structuri de primire turistică clasificate, cu funcțiuni de cazare, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Raportat la numărul de structuri de cazare turistică, înregistrate la nivelul județului Prahova în 2017, cele din Valea Doftanei reprezintă doar 2,87%.

După clasificarea acestora pe tip de structură turistică procentual 20% sunt vile și cabane turistice, iar 80% reprezintă pensiuni turistice și agroturistice.

Deși capacitatea de cazare în zonă este foarte redusă, este semnificativă tendința de creștere, numărul unităților de cazare majorându-se cu 60%, în perioada 2010-2017. Și mai importantă este creșterea numărului de locuri de cazare întrucât s-au deschis pensiuni cu capacitate mai mare de cazare și s-au închis pensiuni mai mici.

Tabelul nr. 5.5. Capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică și localități

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Semnificativă în evoluția numărului de locuri din unitățile de cazare în perioada 2010-2017 este creșterea constantă a numărului de locuri disponibile mai ales în pensiunile turistice și agroturistice din comuna Valea Doftanei, aspect ilustrat grafic prin figura nr. 5.2.

Figura nr. 5.2. Număr locuri în unitățile de cazare din Valea Doftanei (2010-2017)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

În anul 2017 numărul locurilor de cazare a crescut cu 39% față de cele disponibile în anul 2016 și cu 77% față de cele disponibile în anul 2010.

Dacă ne referim la segmentarea capacităților de cazare în funcție de confortul oferit, se observă că 6,66% dintre acestea sunt încadrate în categoria 5 flori, 33,33% în categoria 3 flori , 13,33% în categoria 2 flori, 26,66% în categoria 3 stele, iar restul de 20% sunt încadrate în categoria structurilor cu 2 stele.

Figura nr. 5.3. Clasificarea pe categorii de confort a structurilor de cazare din Valea Doftanei

Sursa: Prelucrarea autorului

Capacitatea de cazare în funcțiune, element esențial în derularea procesului de cazare, este un indicator cu profunde implicații în stabilirea eficienței activității turistice. Evoluția capacității de cazare în funcțiune din Valea Doftanei, în perioada 2010 – 2015 este prezentată în tabelul nr. Analizând capacitatea de cazare, exprimată în numărul de locuri disponibile pentru turiști înmulțite cu numărul de zile în care unitățile de cazare sunt deschise, din care se exclud zilele în care unitățile sunt închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau din alte motive, se constată că în anul 2015, aceasta atinsese 47960 locuri, în creștere cu 10,92% față de anul precedent. Datele sunt prezentate în tabelul nr. 5.6.

Tabelul nr. 5.6. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică și localități, (număr locuri – zile)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Pentru o analiză în dinamică a capacității de cazare în funcțiune în zona Doftanei a fost realizată o reprezentare grafică a datelor statistice prin figura nr. 5.4.

Figura nr. 5.4. Evoluția capacității de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2010-2015 (număr locuri-zile)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Analizând evoluția capacității de cazare în funcțiune în perioada 2010-2015 se observă o creștere continuă, această evoluție putând fi pusă pe seama promovării, creșterii vizibilității zonei și a unei cereri crescute de servicii turistice.

Pe tipuri de structuri de primire, în anul 2015 exista cea mai mare capacitate de cazare turistică în pensiuni turistice și agroturistice (76,93%), urmate de cabane turistice (15,22%) și vile turistice (7,85%).

Evoluția structurilor de cazare din zona valea Doftanei din perioada 2010 – 2016, și numărul structurilor de cazare de același tip, înregistrat la nivelul județului Prahova este prezentat în tabelul nr. 5.7.

Tabelul nr. 5.7. Numărul structurilor de cazare din județul Prahova și al structurilor de cazare de acelasi tip din zona valea Doftanei (2010 – 2016)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Pentru a evidenția cu o mai mare claritate evoluția structurilor de cazare din zona Valea Doftanei comparativ cu evoluția structurilor similare din județul Prahova datele au fost ilustrate grafic prin figura nr. 5.5.

Figura nr. 5.5. Evoluția capacității de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2010-2015 (număr locuri-zile)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Numărul unităților de cazare din zona Valea Doftanei reprezintă un procent redus din numărul unităților similare existente în județul Prahova, înregistrându-se în perioada analizată o creștere a acestora de la un procent de 9,11% în anul 2010 la 13,42% în anul 2016. (conform datelor prezentate în tabelul nr. 5.8.)

Tabelul nr. 5.8. Proporția unităților de cazare din zona Valea Doftanei în numărul unităților similare din județul Prahova (%)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

În anul 2016 procentele unităților de cazare din zona Valea Doftanei în totalul unităților similare din județul Prahova (ilustrate prin figură) sunt următoarele: cabanele turistice reprezintă un procent de 7,12%, pensiunile turistice și agroturistice reprezintă un procent de 4,49%, iar vilele turistice un procent de doar 1,82%.

Figura nr. 5.6. Unități de cazare zona Valea Doftanei în total unități din județul Prahova (%)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

La numărul locurilor de cazare din spații clasificate, (260), ce reprezintă aproximativ 59% din totalul locurilor de cazare din zona Valea Doftanei, se adăugă locurile din unități neclasificate sau în curs de clasificare (183) reprezentând aproximativ 31%.

Astfel statisticile existente nu au la bază date reale și active, privitoare la numărul de pensiuni dar mai ales la numărul de turiști.

Din acest motiv și fondurile europene atât de necesare pentru reabilitarea drumurilor și pentru alte investiții de dezvoltare în infrastructura acestor zone nu pot fi accesate din lipsa unor date concludente.

Evoluția sosirilor turiștilor în structurile de primire turistică din Valea Doftanei, în perioada 2010-2016 este prezentată în tabelul nr. 5.9.

Tabelul nr.5.9. Evoluția numărului total al sosirilor în perioada 2010 –2016

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Din datele prezentate în tabelul nr.5. 9., se poate observa că pe localități, numărul sosirilor pe parcursul perioadei 2010 – 2016, prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive. Valoarea minimă de 15 sosiri a fost înregistrată în 2010 în localitatea Brebu, valorile maxime fiind înregistrate spre sfârșitul perioadei, 4481 în anul 2016 în pensiunile agroturistice din comuna Valea Doftanei. Din anul 2013 se înregistrează o scădere a numărului de turiști sosiți în cabanele turistice din comuna Valea Doftanei și creșterea numărului turiștilor din pensiunile agroturistice.

Evoluția numărului sosirilor pe localități, în perioada 2010 – 2016, s-a caracterizat printr-o alternanță de creșteri și descreșteri relative după cum se poate observa și în figura nr. 5.7.

Figura 5.7. Evoluția sosirilor în structurile de primire turistică, pe localități din Valea Doftanei în perioada 2010 – 2016.

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Numărul total al turiștilor sosiți în structurile de primire turistica din zona Valea Doftanei a fost, în anul 2016 de 5762 persoane, mai mult cu 17,09% față de anul 2015. Valoarea minimă a sosirilor s-a înregistrat în anul 2010 și anume de 1024 sosiri. În schimb, în următorii șase ani se înregistrează creșteri continue, atingând în anul 2016 valoarea maximă.

Astfel, se poate spune că tendința generală este de creștere a sosirilor în structurile de primire turistică din zona Valea Doftanei în perioada analizată, aspect ilustrat grafic prin figura nr. 5.8.

Figura nr. 5.8. Evoluția sosirilor în structurile de primire turistică din zona Valea Doftanei în perioada 2010 – 2016

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Principala structură de cazare aleasă de turiștii sosiți în anul 2016 în zona Doftanei este reprezentată de pensiunile turistice și agroturistice (80,85%), categorie urmată la mare distanță de cea a cabanelor turistice (17,04%) și de cea a vilelor turistice (2,09%).

Evoluția numărului de înnoptări urmează un trend asemănător cu cel al sosirilor turistice înregistrate în aceeași perioadă.

Înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare, indiferent dacă fizic este prezentă sau nu în cameră.

Numărul înnoptărilor turistice înregistrate în zona Văii Doftanei, în perioada 2010 – 2015 este prezentat în tabelul nr. 5.10.

Tabelul nr. 5.10 Înnoptări turistice în zona Văii Doftanei (2010 – 2015)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Numărul total al înnoptărilor turistice înregistrate în zona Văii Doftanei, în anul 2016, a fost de 8260, valoare mai mare cu 41,84% decât cea aferentă anului 2015 și mai mare cu 78,63% decât cea aferentă anului 2010.

Figura nr. 5.11. Evoluția înnoptărilor turistice în zona Văii Doftanei (2010 – 2015)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Cele mai mari valori au fost înregistrate la nivelul anului 2015, în pensiunile turistice și agroturistice din comuna valea Doftanei, fiind de 6591.

Pentru zona studiată este de evidențiat faptul că înnoptările din structurile de primire turistică din Valea Doftanei, reprezintă doar 0,81% din cele înregistrate în anul 2015, în județul Prahova. Deși în permanentă creștere față de anul 2010 când acestea reprezentau doar 0,22% numărul înnoptărilor în zona Valea Doftanei este încă foarte redus.

Tabelul nr. 5.11. Raport înnoptări zona Văii Doftanei/ Județul Prahova (%)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune:

In = ( Nîn / Cf ) x 100

In – indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune;

N în- numărul de înnoptări înregistrate într-o anumită perioadă;

Cf – capacitatea de cazare turistică în funcțiune.

Evoluția indicelui de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune în perioada analizată, este prezentată în tabelul nr.5.12.

Tabelul nr. 5.12. Indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune în zona Valea Doftana în perioada 2010 – 2015 (%)

Sursa: Prelucrare date TEMPO online – Institutul Național de Statistică

În structurile de primire turistică din Valea Doftanei indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune a avut în perioada analizată (2010 -2015) un nivel mediu de 11,40%, cel mai înalt nivel al acestuia înregistrându-se în anul 2015 când a fost de 17,22%.

Astfel indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune, din anul 2015 a fost de 17,22% în zona Valea Doftanei, fiind inferior celui înregistrat la nivelul județului Prahova, de 23,56%.

CONCLUZII

Zona Valea Doftanei este deosebită datorită marii diversități a peisajului, cu o personalitate aparte, determinată de marea bogăție a florei și faunei, a monumentelor, unele cu valoare pur religioasă, altele asociate cu cele cu valoare istorică și artistică. Obiectivele turistice religioase sunt bisericile sătești ce se alătură ctitoriei de la Brebu crescută de faima marilor voievozi. Toate acestea împreună cu celelalte obiective turistice materializate în teren, diversifică oferta de ansamblu a teritoriului.

Dezvoltarea turismului în zona Valea Doftanei este susținută de cererea turiștilor interni și străini, pentru activitățile turistice specifice. Turismul practicat aici are și o deosebită importanță socială, întrucât satisface una dintre cele mai actuale motivații turistice, nevoia și dorința de petrecere a timpului liber după o perioadă de activitate sau la sfârșitul săptămânii, într-o zonă nepoluată, în locuri în care turiștii pot beneficia din plin de aer curat, liniște, mișcare, peisaje reconfortante.

Analizând infrastructura turistică menită să pună în valoare resursele naturale și antropice de care dispune Valea Doftanei se constată că aceasta este scăzută și puțin diversificată, ceea ce nu impulsionează dezvoltarea în ansamblu a turismului și circulația turistică, într-un teritoriu cu resurse turistice deosebit de bogate.

În ceea ce privește primirea turistică, zona are o imagine destul de bună însă pentru viitor trebuiesc aduse noi facilități și modernizate cele existente.

Numărul sosirilor în structurile de primire turistică din Valea Doftanei în perioada 2010-2016, prezintă o tendință generală de creștere, atingând în anul 2016 valoarea maximă de 5762 sosiri. Revenirea economică dupa efectele crizei economice din anii 2008-2010 s-a făcut simțită în creșterea constantă a numărului sosirilor, în anul 2016 înregistrându-se o creștere de 82,22 % față de anul 2010.

Evoluția numărului înnoptărilor este similară evoluției numărului sosirilor în perioada 2010-2015. În anii 2014 și 2015 s-au înregistrat cele mai ridicate valori, iar în anul 2015 s-a înregistrat o valoare a înnoptărilor cu 6495 mai ridicată față de anul 2010.

Capacitatea de cazare în funcțiune a crescut continuu ajungând de la 33755 locuri-zile în anul 2010 la 42718 locuri-zile în anul 2014, respectiv 47960 mii locuri-zile în 2015.

Deși procedeul de clasificare este simplu și gratuit, nenumărate pensiuni preferă să lucreze "la negru". Din punctul de vedere al calității oferite, aceste pensiuni pot duce la pierderea turiștilor, ceea ce este în detrimentul comunității și fac concurență neloială celor clasificate, afectând astfel și mediul privat.

În ultimii ani s-au înregistrat progrese în ceea ce privește creșterea numărului de locuri de cazare, ceea ce demonstrează că cererea turistică este mare și antrenează investiții în spații de cazare, dar în același timp este regretabilă funcționarea unei mari părți a acestora fără a fi clasificate, deci în afara prevederilor legii.

Pe fondul rafinării solicitărilor turiștilor a supra-cererii din perioadele de vârf, a nevoii de diversificare, trebuie să se dezvolte și segmentul de cazare în regim hotelier superior.

Din păcate nici statisticile existente nu au la bază date reale și active, privitoare la numărul de pensiuni dar mai ales la numărul de turiști. Din acest motiv și fondurile europene atât de necesare pentru reabilitarea drumurilor și pentru alte investiții de dezvoltare în infrastructura acestor zone nu pot fi accesate din lipsa unor date concludente.

Principalele aspecte care trebuie avute în vedere în valorificarea zonei turistice Valea Doftanei sunt diversificarea ofertei turistice și promovarea acesteia prin acțiuni promoționale în țară și străinătate.

Pentru diversificarea ofertei turistice trebuie dezvoltate unități turistice cu servicii la standarde internaționale, o infrastructură specifică turismului montan, îndeosebi pentru sporturi de iarnă, amenajarea zonelor cu potențial piscicol, cinegetic, etnografic și ambiental deosebit. Trebuie încurajată promovarea produselor turistice care pot reduce sezonalitatea activității turistice, prin pachete all-inclusive mai sofisticate și forme alternative de turism.

Analizând elementele potențialului turistic al Văii Doftanei apreciem că există condiții favorabile de dezvoltare pentru următoarele forme de turism:

Sursa: Autorul

Promovarea Văii Doftanei trebuie intensificată prin realizarea unei informări corespunzătoare prin materiale promoționale (publicații, pliante, reclame etc.) și organizarea unor centre de informare turistică pentru crearea unei imagini cât mai reprezentative a obiectivelor și ofertei turistice.

Deși Ministerul Turismului caută soluții sustenabile și încearcă să soluționeze problemele agenților economici din sfera sectorului turistic oferind tichete de vacanță și implementând diverse programe turistice, încă nu s-au efectuat pași concreți pentru îmbunătățirea calității serviciilor turistice. Nu doar Ministerul Turismului ar trebui să ia măsuri în acest sens, ci și managerii și angajații din industria turismului, la nivelul agențiilor de turism, hotelurilor și restaurantelor au obligația să încerce ridicarea standardelor referitoare la calitatea serviciilor, concomitent cu reducerea tarifelor, astfel încât să mențină sau să atragă noi clienți, în vederea creșterii profitului, a cotei de piață și implicit a cifrei de afaceri.

BIBLIOGRAFIE

Andreescu, Ștefan, (1968), Mănăstirea Brebu, în Glasul Bisericii, nr. 1-2.

Călinescu, Raul și colab.,(1969), Biogeografia României, Editura Științifică, București.

Cioflec, Virgil, (1910), Vorbele unui pictor, Calendarul Minervei, apud. Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Ștefan Luchian, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.

Cioflec,Virgil, (1924), Luchian, Editura Cultura Națională, București.

Cojocaru, Ion, (1980), Valea Doftanei, Editura Sport Turism, Bucuresti.

Comarnescu, Petru, (1998), Nicolae Grigorescu, ediția a II-a, Editura Alcor Edimpex S.R.L., București.

Comarnescu, Petru, (1960), Ștefan Luchian, Editura Tineretului, București.

Dinu M, (2002), Geografia turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Drăguț, Vasile și alții, (1970), Pictura românească în imagini, Editura Meridiane, București.

Drăguț, Vasile, (1968), Ștefan Luchian, Editura Meridiane, București.

Fuster, Luis Fernandez, (1967), Teoria y tehnica del turismo, vol.I, Editora Nacional, Madrid.

Gâștescu, Petru, (1971), Lacurile din România, Limnologie regională, Editura Academiei, București.

Gusti, Dimitrie, Județul Prahova, în Enciclopedia României din 1938, vol. II, disponibil la http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/prahova/

Iorga, Nicolae, (1936), Istoria Românilor, vol.I, Partea I, Strămoșii înainte de români, București.

Istoria Românilor (Tratat), (2010-2012), ediția a II-a, vol. III-VI, Editura Enciclopedică, București.

Lassaigne, Jacques, (1994), Ștefan Luchian, Editura Meridiane, București.

Mieczkowski, Zbigniew, (1995), Environmental issues of tourism and recreation, University Press of America, Inc: Lantarn, Maryland.

Muntele, Ionel, Iatu, Corneliu, (2003), Geografia turismului. Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Editura Sedcom Libris, Iași.

Murgeanu, G. (1934), La nappe interne du flysch dans les environs de Comarnic et de Teșila (Prahova), An. Ist. geol. Rom., vol. XVI.

Neacșu, N., Cernescu, A., (2002), Economia turismului – Studii de caz. Reglementări, Editura Uranus, București.

Nedelcu, Adrian Stefan, (2010), Valea Prahovei și sistemul său fluviatil, Editura Universitară, București.

Niculescu, Gh., Dragomirescu, S., (1961), Observații geomorfologice pe Valea Doftanei, probleme de geografie, vol. VIII.

Niculescu, Gheorghe, (1984), Valea Prahovei, Editura Sport Turism, București.

Nistoreanu, Puiu, (2006), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București.

Popp, Mara, (1939), Drumuri și ocupațiuni vechi în Țările Române, Tipografiile Române Unite, Extras din Buletinul R.S.R. de Geografie, tom LVII.

Rebreanu, Liviu, (1940), Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română.

Stoicescu, Nicolae, (1980), Continuitatea românilor. Privire istoriografică, istoricul problemei, dovezile continuității, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Șinca, Florin, (2005), Crâmpeie de istorie: o istorie a satelor Pietriceaua, Brebu Megieșesc, Brebu Mănăstirii, Podul Cheii (din comuna Brebu, județul Prahova), Editura RCR Print, București.

Teodorescu, Stoica, (1924), Monografia orașului Câmpina: Istoric și documente, Tipografia "Gutenberg" Mihail S. Gheorghiu, Câmpina.

Teodorescu, Victor, (1981), File din istoria județului, în Prahova. Monografie. Colectiv de autori, Editura Sport Turism, București.

Toma, Ion, (2015), 101 nume de locuri, Editura Humanitas, București.

Wearning, Stephen, Neil, John, (1999), Ecoturism; Impacts, potentials and Possibilities, Editura Bulteworth Heinemann, Oxford.

Zambaccian, K.H (1945), Grigorescu, Editura Cartea Românească, București.

Atlasul cadastrului apelor din România, (1992), Ministerul Mediului.

Atlasul Republicii Socialiste România, 1972 – 1979, Editura Academiei R.S.R.

Legea nr. 3/1968. Lege-online.ro. disponibilă la http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html

Catalogul documentelor Țării Românești, din Arhivele Statului, 1640-1644, vol. V, (1985), București.

Proiectul Întreprinzători în turism – Pensiuni în România, realizat in perioada 2011-2012, disponibil la http://www.intreprinzatorturism.ro/wp-content/uploads/2012/05/ITPR-Market-Intelligence Regiunea_SUD_septembrie-2011.pdf

Tourism: 2020 Vision (Executive Summary) (English version)http://www.e-unwto.org/doi/pdf/10.18111/9789284403394

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR103D

http://turism.gov.ro/autorizare-turism/

http://www.carpați.org/ghid_montan/muntii/grohotișului-71/clima/

http://www.formula­as.ro/2003/577/spiritualitate­39/catedrala­ciobanilor­4277­print 2/3

http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=67&Itemid=73

http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016_02_26_SDF_Natura_2000_SCI

http://www.monumenteprahova.ro

http://www.pietriceaua.ro/sat_pietriceaua.html

http://www.protoieriacampina.ro/wp/parohia-sfinții-voievozi-Trăisteni/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_%C8%Șotrile,_Prahova

https://www.google.ro/maps/place/Doftana/@45.2529361,25.3572853,39564a,35y,60.35h,33.79t/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x40b3aac6dd4d6e11:0xc18957e64d91ff07!8m2!3d45.2752747!4d25.7359848

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1972-sărbători-pe-valea-doftanei.html

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7973/

https://www.google.ro/maps/place/Comuna+Valea+Doftanei+107640/@45.3000604,25.6819699,8633m/data=!3m1!1e3!4m13!1m7!3m6!1s0x40b30e55657c7f81:0xe336a37557875d1d!2sComuna+Valea+Doftanei+107640!3b1!8m2!3d45.3!4d25.716667!3m4!1s0x40b30e55657c7f81:0xe336a37557875d1d!8m2!3d45.3!4d25.716667

http://calatorim.ro/vacante/romania-frumoasa-barajul-paltinu-valea doftanei-id224.html

Casa Paltinu

http://cazaredinromania.ro/cazare-prahova/cazare-valeadoftanei/pensiunea-vila-verde-din-valea-doftanei.html

http://documentslide.com/documents/municipiul-campina.html

Valea Doftanei – Unde să mergi când te-ai săturat de Valea Prahovei

http://pensiunea-malin.ro/

http://popasviaduct.ucoz.ro/

Istoric

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR103D

http://wikivisually.com/lang-ro/wiki/Mănăstirea_Brebu

http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/grohotisului-71/clima/

http://www.cazarelapensiune.ro/valea-doftanei/cazare-valea-doftanei/pensiunea-iordache-3158

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-brebu-67812.html

http://www.formula­as.ro/2003/577/spiritualitate­39/catedrala­ciobanilor­4277­print 2/3

http://www.monumenteprahova.ro -sat-vistieru, comuna Sotrile-casa-elena-davidescu

http://www.monumenteprahova.ro.valea-doftanei-sat-traisteni-biserica-sf-voievozi-ruine

http://www.monumenteprahova.ro/monumente-rurale-prahova

http://www.monumenteprahova.ro/monumente-rurale-prahova/category/836-casa-aurelia-babescu-com-sotrile

http://www.monumenteprahova.ro/monumente-urbane-prahova/category/476-casa-vasile-c-topala-com-brebu

http://www.panoramio.com/user/582516

http://www.pensiunea-popas.ro/

http://www.pietriceaua.ro/sat_pietriceaua.html

http://www.protoieriacampina.ro/wp/parohia-adormirea-maicii-domnului-tesila/

http://www.protoieriacampina.ro/wp/parohia-sfintii-voievozi-traisteni/

http://www.romaniamama.ro/pagina-user/administratie/biserica-adormirea-maicii-domnului-tesila_133.html

http://www.romaniamama.ro/pagina-user/administratie/camine-culturale-si-muzee_137.html

http://www.turistinfo.ro/valea_doftanei/cazarevalea_doftanei/pensiunea_izvoarele_doftanei-c95586.html

http://www.turistinfo.ro/valea_doftanei/cazarevalea_doftanei/pensiunea_valea_negrasului-c62643.html

http://www.valeadoftanei.ro/rezervatia-glodeasa.html

http://www.viaromania.eu/atractii.cfm/307-manastirea-de-la-brebu-brebu.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_%C8%98otrile,_Prahova

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Brebu

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova. „Muzeul „Casa Domnească Brebu”.http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_ content&view=article&id=67:muzeul-qcasa-domneascaq-brebu&catid=37:sectii-muzeale&Itemid=54

www.atradoftana.ro/

www.cabanaveverita.ro/

www.craita.ro/

www.monumenteprahova.ro.monumente-rurale-prahova-anexe-saivan-bucatarie-de-vara-grajd-fanar-com-valea-doftanei

www.villapredelus.ro/

google.ro/maps/place/Baiu+Mare/@45.3836221,25.6198087,17z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40b31392d6e4d171:0xaa0a060086841644!8m2!3d45.3836221!4d25.6219974!6m1!1e1

http://picturi.art-zone.ro/picturi_celebre/pictori-stefan_luchian.html

http://www.artmark.ro/arhiva-rezultate-licitatii/licitatia-colectiei-dr-ioan-chisalita-93-2013/nicolae-grigorescu-ciobanas-pe-valea-doftanei.html

http://www.artmark.ro/catalogsearch/result/?q=sava+hentia

http://www.artmark.ro/nicolae-grigorescu-ciobana-pe-valea-doftanei.html

http://www.artmark.ro/nicolae-grigorescu-ciobana-pe-valea-doftanei-7507.html

http://www.artmark.ro/peisaj-de-pe-valea-doftanei.html

http://www.brebuprahova.eu/item/72-iordanitul

http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=67&Itemid=73

http://www.randunica.ro/

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7973/

http://www.valeadoftanei.ro/muzee.html

http://www.valeadoftanei.ro/tabara-de-creatie.html

http://www.vilastefania.vile-pensiuni.ro/

http://www.ziare.com/ploiesti/stiri-actualitate/incepe-festivalul-cascavelei-6333565

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Hen%C8%9Bia

https://ro-ro.facebook.com/TineriValeaDoftanei/

https://www.google.ro/maps/place/Comuna+%C8%98otrile/@45.2166708,25.7144783,540m/data=!3m2!1e3!4b1!4m5!3m4!1s0x40b30688744ef7e5:0xa7358be310b2b314!8m2!3d45.216667!4d25.716667

https://www.google.ro/maps/place/Comuna+Brebu+107100/@45.1833368,25.7644783,541m/data=!3m2!1e3!4b1!4m5!3m4!1s0x40b30740feca29c1:0x95b9264b1ff1c00c!8m2!3d45.183333!4d25.766667

https://www.google.ro/maps/place/Comuna+Sec%C4%83ria/@45.3111044,25.6027083,17263m/data=!3m2!1e3!4b1!4m5!3m4!1s0x40b30e2b7e09c6b9:0xd7fa5c2b7680a83a!8m2!3d45.3082179!4d25.6543639

https://www.google.ro/maps/place/Doftana/@45.2529361,25.3572853,39564a,35y,60.35h,33.79t/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x40b3aac6dd4d6e11:0xc18957e64d91ff07!8m2!3d45.2752747!4d25.7359848

https://www.google.ro/maps/place/Grohoti%C8%99u/@45.405833,25.859,3a,75y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1s78363285!2e1!3e10!6s%2F%2Flh6.googleusercontent.com%2Fproxy%2Fta7RFkVLvhp3EZTRPYoPSTKOGTdKY_jU9kIIIxj6aCyGFsrhjArGFMlxKyvyvIVEeOOOgZi0hwUlEwH30aScbdgWVFvF1Q%3Dw203-h151-kno!7i2592!8i1936!4m13!1m7!3m6!1s0 x40b37368fb45c317:0xcdef05507fdae966!2sGrohoti%C8%99u!3b1!8m2!3d45.4061939!4d25.8644772!3m4!1s0x40b37368fb45c317:0xcdef05507fdae966!8m2!3d45.4061939!4d25.8644772

https://www.google.ro/maps/place/Pasul+Predelu%C8%99/@45.465789,25.759678,3a,75y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1s104530407!2e1!3e10!6s%2F%2Flh3.googleusercontent.com%2Fproxy%2FrqWfFJu1U1a2Et4lak5Cw6a4S7tk72zp-idYUDEG9qTw7f0X1ms1jw4SpqyepXT4nKRWu14HPW amnTqCXAfQWVXkAFJ7I%3Dw203h152kno!7i4000!8i3000!4m5!3m4!1 s0x40b36db4fa49cd99:0xe657cee3a9e7aa71!8m2!3d45.4676253!4d25.7533264

https://www.google.ro/maps/place/Pasul+Predelu%C8%99/@45.466922,25.748112,3a,75y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1s80442726!2e1!3e10!6s%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fproxy%2FP3h6NPGvi_vsssGx1cER_UDb5GQDRIt1iOOqo1J4E1TDvpbJyerijWff4dNjZfv3uV3_DK9HqFqgvcmE9RwV3zMvzNqA%3Dw203h152no!7i3072!8i2304!4m5!3m4!1s0x40b36db4fa49cd99:0xe657cee3a9e7aa71!8m2!3d45.4676253!4d25.7533264

https://www.google.ro/maps/place/Te%C8%99ila+107645/@45.296181,25.713952,3a,75y,90t/data=!3m8!1e2!3m6!1s53501947!2e1!3e10!6s%2F%2Flh4.googleusercontent.com%2Fproxy%2Fp3Zmo6A-HC9AO4_6_Q-PnMUkVSAW0pzPyuVpF6BTU79M7BoQTrYQi26xALCiynoJLCTKzOfRTBEE12_ArEPEKseVstLXQ%3Dw140-h86-kno!7i2592!8i1584!4m5!3 m4!1s0x40b30e5ba5884e49:0xcba084d12dc5454e!8m2!3d45.2940371!4d25.7237463!6m1!1e1

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1972-sarbatori-pe-valea-doftanei.html

Studiu și strategie de dezvoltare și promovare a turismului în Municipiul Câmpina, 2015 – 2020, disponibil pe www.campinaturism.ro/ …/Studiu%20si%20strategia%20de%20turism_Campina_2015