Zgomotul Factor de Risc

Zgomotul este un factor de risc, ce are o acțiune dăunătoare asupra organismului uman, depinzând de: nivelul de intensitate a zgomotului, componenta sa spectrală, durata și distribuția expunerii la zgomot în cursul unui zile de lucru, durata totală de expunere în cursul vieții [1]. Acțiunea dăunătoare a zgomotului poate duce la: afecțiuni ale organului auditiv; afecțiuni ale diverselor organe și aparate ale corpului; reducerea productivității muncii; reducerea inteligibilității vorbirii [2]. Beranek [3], prezintă nivelul vocii în funcție de nivelul preferențial de interferență al comunicării (PSIL).

Este bine de știut care sunt efectele zgomotului și cum se poate evita orice îmbolnăvire profesională. Desigur e mai ușor de prevenit decât de tratat. De aceste aspecte se ocupă specialiștii în Sănătatea și Securitatea Muncii, sector esențial al oricărei intreprinderi.

Zgomotele și vibrațiile pot avea o acțiune dăunătoare asupra organismului uman, acțiune care depinde de mai mulți factori și anume: nivelul de intensitate a zgomotului, componenta sa spectrală, durata și distribuția expunerii la zgomot în cursul unui zile de lucru, durata totală de expunere în cursul vieții. Cercetările efectuate au arătat că un zgomot continuu care se repetă la intervale apropiate este mai supărător decât un zgomot trecător de scurtă durată, care se repetă la intervale lungi de timp. Zgomotul la care predomină componentele de înaltă frecvență sunt mai dăunătoare decât cele la care predomină componentele de joasă frecvență. De asemenea, zgomotele mașinilor, zgomotele produse de unele procese tehnologice, sunt mai supărătoare decât zgomotele naturale, având intensități egale [1]. Efectele care se manifestă ca urmare a unei acțiuni de durată a zgomotului, depind în cea mai mare masură de nivelul de tărie a zgomotelor percepute, iar din acest punct de vedere se grupează în mai multe categorii:

zgomotele cărora le corespund nivele de tărie cuprinse între 30 și 65 foni au o importanță psihologică;

zgomotele cărora le corespund nivele de tărie cuprinse între 65-90 foni, pe lângă reacțiile psihologice pe care le produc, provoacă și reacții fiziologice, în special ale sistemului nervos vegetativ, precum și tulburări pur fizice: creșterea presiunii sângelui, accelerarea pulsului, tulburări gastrice sau ale glandelor endocrine;

zgomotele cărora le corespund nivele de tărie cuprinse între 90-120 foni provoacă reacții psihologice, fiziologice și otologice, conducând la pierderi temporare și, în timp la pierderi permanente ale auzului.

Acțiunea dăunătoare a zgomotului poate duce la: afecțiuni ale organului auditiv; afecțiuni ale diverselor organe și aparate ale corpului; reducerea productivității muncii; reducerea inteligibilității vorbirii [2].

Afecțiuni ale organului auditiv

Aceste afecțiuni sunt produse în urma acțiunii îndelungate a unui zgomot puternic. Acțiunea dăunătoare este și mai accentuată în cazul în care zgomotul acționează discontinuu, apare brusc, are un spectru larg de frecvențe și este însoțit de vibrații mecanice.

Afecțiuni ale diverselor organe ale corpului

Sub influența unui zgomot puternic, tensiunea arterială crește, pulsul se accelerează, tensiunea vasculară intracraniană se poate mări de trei ori, agerimea vederii scade și ritmul respirației se schimbă. Prin intermediul scoarței cerebrale, zgomotul provoacă iritații nervoase, procesul de oboseală devine accentuat, atentia și reacțiile psihice slăbesc, pot aăarea astenii sau chiar boli nervoase.

Reducerea productivității muncii

Zgomotul afectează munca fizică, dar mai ales cea intelectuală. Numeroase cercetări arată că productivitatea muncii într-un mediu zgomotos poate scădea la jumătate.

Reducerea inteligibilității vorbirii

Într-un mediu zgomotos, pericolele de accidente cresc deoarece se reduce posibilitatea de semnalizare acustică, se reduce posibilitatea orientării și se reduce inteligibilitatea vorbirii. Acest lucru se produce datorită efectului de mascare a sunetului de către mediul perturbator. Adesea este necesar să se determine efectul zgomotului de fond asupra inteligibilității vorbirii. Nivelul de inteligibilitate al vorbirii PSIL, [3] se definește pentru a fi folosit în astfel de evaluări, cu condiția ca nici un sunet al convorbirii să nu fie reflectat către ascultător. Ținând cont de descompunerea zgomotului în benzi de octavă, s-a definit nivelul preferențial de interferență al comunicării (PSIL). Acesta este media aritmetică a nivelului de zgomot la 500 Hz, 1000 Hz și 2000 Hz.

Lp 500 + Lp1000 + Lp 2000

PSIL = [dB]

3

Curbele din figura 1. trasate de Beranek [3], prezintă nivelul vocii în funcție de nivelul preferențial de interferență al comunicării (PSIL). Pentru femei nivelul curbelor se reduce cu 5 dB. Nivelul de inteligibilitate al vorbirii se poate evalua și în funcție de nivelul zgomotului de fond în dB(A). În figura 2. Sunt prezentate curbele referitoare la nivelul vocii în funcție de zgomotul de fond exprimat în dB(A) [3].

Țipăt

Voce foarte ridicată Voce ridicată Voce normală

0,3 0,6 0,9 1,2 1,5 1,8 2,1

Distanța vorbitor-ascultător (m)

Figura 1. Nivelul vocii în funcție de nivelul preferențial de interferență al comunicării (PSIL) [3]

Țipăt

Voce foarte ridicat Voce ridicată Voce tare

Voce normală

0,3 0,9 1,5 2,1 2,7

Distanța vorbitor-ascultător (m)

Figura 2. Nivelul vocii în funcție de zgomotul de fond exprimat în dB(A) [3]

Concluzii: Este bine de știut care sunt efectele zgomotului și cum se poate evita orice îmbolnăvire profesională. Desigur e mai ușor de prevenit decât de tratat. De aceste aspecte se ocupă specialiștii în Sănătatea și Securitatea Muncii, sector esențial al oricărei intreprinderi.

BIBLIOGRAFIE

Kubik, S., ș.a., Zgomotul la locul de muncă, vol. II, Bratislava, 1986

Todea A., Ferencz A. – Morbiditatea Profesională în România în 2006, I.M.B., 2010, pag. 21-24

Beranek, L., Problema zgomotului în industria textilă, Textile Industries, S.U.A., 134, nr. 6, 1970, pag 113-117 și 144