Zgomotul a tulburat linistea oamenilor încă din antichitate ,însă intensitatea acestuia a crescut și a devenit o problemă mult mai acută in zilele… [302712]

CAPITOLUL I INTRODUCERE

I .1 ISTORICUL ZGOMOTULUI

Zgomotul a [anonimizat] a crescut și a devenit o problemă mult mai acută in zilele noastre .

[anonimizat] a [anonimizat] a evita traficul aglomerat . Astfel, prin această hotărâre din nefericire ,s-a creat o [anonimizat] a „roților din lemn sau cele cu talpă de fier care hodorogeau pe pietrele din pavaj” ([anonimizat]).

Dupa o [anonimizat] s-a plâns de faptul că zgomotul i- -a condamnat pe romani la insomnie.

[anonimizat] a devenit o metropolă foarte agitată de activitatea oamenilor (zăngănitul și ciocănitul de la o [anonimizat], [anonimizat]),astfel poluarea fonică a crescut considerabil.

Fig1:[anonimizat], s-[anonimizat] .

[anonimizat] a studiat acțiunea zgomotului industrial în special asupra auzului.Introducerea a tot mai multe mașini în procesul de producție a determinat apariția zgomotului industrial..

Fig2 :[anonimizat] , a fost primul care a avut primele efecte nocive. Ulterior zgomotul a ieșit din fabrici și a trecut în stradă și apoi în locuință. A [anonimizat].

Introducerea și folosirea pe o scară tot mai largă a [anonimizat], tramvaiele, [anonimizat], avioanele, elicopterele au avut ocazia să sporească numărul surselor sonore în cuprinsul unui oraș. Statisticile arată că în marile orașe circulația s-a [anonimizat] 5 locuitori revine un vehicul.

Fig 3: Surse sonore

Orașele moderne se mai caracterizează și printr-o densitate crescută a populației. Să ne gândim că pe o suprafață egală cu cea a unui sat de 600 locuitori, [anonimizat] 10000 [anonimizat] a concentrării populației contribuie și ea la sporirea considerabilă a surselor sonore. [anonimizat], [anonimizat] a reîncepe cu o putere și mai mare în orele de dimineață.

O mulțime de surse sonore întâmpină omul la tot pasul. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat]-o “mare de zgomot”. Și, bineînțeles, [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]ător a devenit o problemă majoră de actualitate.

CAPITOLUL II NOȚIUNI DE FIZICA SUNETULUI

II .1 ELEMENTE DE ACUSTICĂ

Acustica este stiința care se ocupă cu studiul sunetului . Ca domeniu științific ea tratează totalitatea aspectelor legate de sunet, ca producerea, propagarea, influențarea și analiza sunetului. Acustica ,studiază și  interacțiunea sunetului cu materialele, propagarea în spațiu, percepția sunetului și efectele asupra oamenilor și animalelor. Acustica este un domeniu de cercetare și aplicație interdisciplinar, bazat pe diferite discipline , cum ar fi fizica psihologia,  fiziologia, tehnica transmisiei de informații, știința materialelor etc. Sunetul se propagă diferit în diverse medii, acestea influențând viteza de propagare și spectrul  frecvențelor.

Sunetele sunt vibrații mecanice ale particulelor unui mediu elastic, vibrații care se propagă sub formă de unde.

Pentru ca o undă elastică să provoace senzații auditive trebuie să aibă o durată mai mare de 0,06s

Regiunea din spațiu în care se propagă undele sonore poartă numele de camp sonor. În mediile solide elastice se propagă atât unde longitudinale cât și transversale. Prin lichide și gaze (atmosferă) se pot propaga numai undele longitudinale.

Dacă se măsoară presiunea aerului într-un punct oarecare, se constată că, în momentul trecerii unui semnal acustic, apar comprimări și destinderi succesive ale aerului, în ritmul imprimat de frecvența semnalului acustic.

Amplitudinea maximă a variației presiunii gazului se numește presiune acustică (pa) .

Variația maximă a presiunii atmosferice care poate fi tolerată de urechea umană fără durere (presiunea acustică maximă a unui semnal acustic nenociv) este de 30 N/m2 (adică foarte puțin față de presiunea atmosferică de 100.000 N/m2

Fizicienii definesc zgomotul ca o suprapunere dezordonată a sunetelor de frecvențe și intensitate diferită. Fiziologii consideră zgomot orice sunet supărător.

Sunetele (zgomotele) sunt caracterizate prin:

amplitudine

intensitate

frecvență

reflexie

Amplitudinea sunetului

Reprezintă valoarea maximă pe care o atinge semnalul intr-un interval de timp T.

Sunetele întălnite în viața de toate zilele nu sunt însă vibrații pur sinusoidale. Foarte adesea, ele variază în timp, atât ca frecvență cât și ca amplitudine (deoarece pentru acestea nu există relații de legătură matematice simple între diversele mărimi caracteristice, s-a convenit să se introducă noțiuni de densitate a amplitudinii, în loc de amplitudine).

Intensitatea sunetului

Organul auditiv al omului transformă variațiile de presiune produse de unde în senzații auditive. Pentru persoane cu auz normal între 15 și 28 de ani valoarea intensității este de 100Mhz, valoarea universală a intensității este de 10+16W/cm2 și corespunde unei presiuni acustice de 2×10-4 microbari, care reprezintă pragul de auditibilitate.

Limita superioară a auditibilității este reprezentată de pragul senzației dureroase și corespunde pentru o frecvență de 100Hz unei presini de 100 de micorbari și unei intensități de 10-4W/cm2.

Există o scală specială pentru măsurarea energiei acustice. Sunetul cel mai puternic care poate fi ascultat fără a provoca durere are o presiune de aproximativ 1 milion de ori mai mare decât sunetul cel mai slab, abia auditibil, astfel că, dacă am măsura intensitatea în presiuni reale, am trebui să construim scale foarte mari.

De aceea se apelează la decibeli (dB), care au două caracterisitci esențiale:

reprezintă un raport între două intensități. Când două intensități sunt exprimate în dB numerele ne arată, că o intensitate este de două ori mai mare decât cealaltă, dar nu ne dă valoarea precisă a intensității;

un dB este astfel definit, încât 20dB reprezintă u raport de 10 ori, 40dB de 100 de ori ș.a.m.d. pâna la 100dB, care reprezintă un raport de 100.000 de ori.

Deci numărul de dB este egal cu de 10 de ori logaritmul raportului dintre presiunile a două sunete.

S-a simțit însă nevoia să se stabilească și unități de măsură ale puterei sunetelor, adică ale senzației produse de o anumită intensitate a sunetelor.

Astfel, in loc de a menține nivelul de intensitate fizică echivalente sunetelor de 100Hz, s-a adoptat o nouă notație.

Unitatea nivelui de tărie este tonul. Când se afirmă că un ton este de 50Hz, cu o intensitate de 80dB, are o putere de 60 de foni, aceasta insemnând că tonul este auzit ca având tăria unui ton de 1000Hz la intensiatea de 60dB.

În ultima vreme au fost propuse și alte măsuri ale puterei tonului, care furnizează o scală de intervale a clasificărei, în opoziție cu tonul, care oferea una ordinală.

Frecvența sunetului

Se măsoară în funcție de repetiția undei sonore în unitatea de timp. Frecvența sunetului este principalul, dar nu unicul factor determinant al senzației de înalțime. A fost construită de aceea o scală pentru determinarea relațiilor cantitative dintre frecvnța și înălțime, a cărei unitate este mel-ul, și care are forma unei linii curbe. Astfel înalțimea crește până la 1000Hz și peste 4000Hz. Între 1000 și 4000Hz are ceva mai mult de dublul unui ton de 1000Hz.

Înalțimea depinde nu numai de frecvență, dar și de intensitate. Relațiile dintre cele două dimensiuni este complexă, dar în general înălțimea unei frecvențe joase scade, iar cea a unei frecvențe mari crește cu ct intensitatea este mai mare.

Dimensiunile sunetelor, expuse mai sus, se referă în aceeași măsură și la zgomote.

Reflexia undelor sonore

Atâta timp cât în calea undelor sonore nu apare nici un obstacol, de o altă natură decât mediul de propagare, nu intervine nici un fenomen special care să perturbe propagarea continuă a acestor unde. . În acest caz există numai unde propulsive. Atunci însă când întâlnesc un obstacol constituit dintr-un alt mediu, obstacol prin care pot trece total, parțial, sau deloc, la suprafața de separare ale celor două medii (mediul inițial și mediul obstacol), se produce fie o reflexie a undelor, fie o refracție, fie ambele concomitent. În cazul reflexiei, întreaga energie acustică transportată de unde, incidentă pe suprafața de separare ale celor două medii, se reflectă, adică se întoarce în mediul în care se află sursa, iar în cazul refracției, întreaga energie acustică incidentă trece în cel de-al doilea mediu, undele continuîndu-și propagarea în acesta. În cazul în care se produc ambele fenomene concomitent, o parte din energia acustică incidentă se reflectă întorcându-se înapoi în mediul în care este plasată sursa, iar o altă parte din energia acustică incidentă pătrunde în cel de-al doilea mediu, propagându-se în acesta.

Pentru a putea preciza cantitatea de reflexie și gradul de transmisie a undelor sonore care trec dintr-un mediu în altul, se folosesc doi coeficienți:

coeficientul de reflexie acustică;

coeficientul de transmisie acustică.

Propagarea undelor sonore in aer liber

Propagarea sunetului în încăperi diferă de propagarea sunetului în câmp deschis. Sunetul în încăperi este reflectat de suprafețele dure și poate influență  negativ acustica încăperii.

Undele sonore emise de o sursă se propagă sferic în mod egal în toate direcțiile  pornind de la sursă.

Fig4:Propagare unde sonore

În aer liber, undele sonore circulă într-un val sferic care se mărește continuu de la sursă. În cazul sursei punctiforme care emite o anumită energie sonoră, această energie este concentrată de o singură sursă punctiformă. La distanță de sursă, aceeași energie este distribuită sub formă unei sfere. Cu cât este mai mare distanță față de sursă, cu atât mai mare este suprafață pe care este dispersată energia. Acest lucru poate fi ilustrat studiind un sector al unei sfere care se mărește. 

Energia sunetului este dispersată pe o sfera imaginară în cazul unei suprafețe care crește proporțional cu pătratul distanței de la sursă punctiformă. 

Suprafață sferei crește de patru ori cu fiecare dublare a distanței de la sursă. Apoi sunetul descrește rapid o dată cu distanță față de sursă. Fiecare dublare a distanței față de sursă punctiformă cauzează o reducere a nivelului sonor cu 6 dB.

Propagarea undelor acustice nu are loc decât într-un mediu care posedă proprietăți masice (inerțiale) și elastice. Aerul ca mediu, permite propagarea undelor sonore deoarece are atât masă cât și elasticitate

Prin aer, nu se poate propaga decât un singur tip de unde acustice, undele longitudinale.

Pentru undele sonore care se propagă într-o încăpere, considerând temperatura camerei egală cu 17C, viteza sunetului se poate lua egală cu 340m/s.

La t=-20C (iarna, sau la altitudini mari), viteza sunetului devine egală cu 320m/s.

Atenuarea sunetului în aer liber

Undele sonore, primind o cantitate de energie de la sursă, o transportă în spațiu, însă pe măsură ce distanța dintre ascultător și sursă se mărește, se produce o pierdere de energie din ce în ce mai accentuată. Sunetul este perceput cu o intensitate tot mai redusă. Atenuare sunetului în aer este cauzată pe de o parte de o împrăștiere de energie prin divergența sferică și pe de altă parte de o absorbție a energiei în mediu.

Pe măsură ce depărtarea față de o sursă sonoră nedirecțională crește, energia transportată de unde se împrăștie pe suprafața unei sfere cu raza din ce în ce mai mare, după caz intervine în atenuarea sunetului și gradul de acoperire al solului.

Ca urmare a efectului vâscozității mediului, al conductibilității și al radiațiiei căldurii, o parte din energia acustică transportată de unde este transformată în energie calorică. Pierderile de energie sunt cu atât mai mari cu cât distanța este mai mare. Aceste pierderi pot fi caracterizate prin constanta de atenuare corespunzătoare, exprimată în dB/m. ea este proporțională cu pătratul frecvenței și este independentă de umiditatea aerului. Cu alte cuvinte sunetele de frecvență înaltă suferă o atenuare mai pronunțată decât cele de frecvență joasă, acestea din urmă putând fi percepute la distanțe mai mari. Din această cauză zgomootul unui avion sau loviturile unui tun se aud înfundat la distanțe mari.

Influența vântului și temperaturii asupra propagării sunetului

Până acum s-a presupus că mediul în care se propagă undele sonore este imobil. Însă în marea majoritate a cazurilor, aerul este în mișcare, intervenind adesea curenți care în raport cu viteza, cu direcția și cu sensul deplasării favorizează sau împiedică propagarea sunetului. Dacă vântul suflă în sensul propagării sunetului, el tinde să-i mărească viteza. Însă cum datorită frecărilor de acoperirile solului, viteza vântului este mai redusă la suprafața pământului decât la înălțimile mai mari, undele sonore suferă o deformare, tinzând să se încline în jos (se abat spre suprafața solului). Prin această deviere a undelor sonore spre suprafața pământului, se obține o concentrare mai mare de energie acustică pe o aceeași arie și în felul acesta intensitatea sunetului crește.

Invers, dacă vântul bate în sens contrar sensului de propagare a undelor sonore, nu numai că viteza este micșorată, dar se produce și fenomenul invers celui prezentat precedent, anume undele sonore sunt dirijate în sus.

În acest caz, intensitatea sunetului scade, rezultând și zone de tăcere.

Distanța de la sursă șa limita zonei de tăcere depinde de înălțimea la care se găsește sursa, de frecvența sunetului emis și de viteza vântului.

Importantă este și influența pe care o are temperatura asupra propagării sunetului în aer. După cum se știe, temperatura aerului variază cu altitudinea (scade cu aproximativ 1C/100m până la o altitudine de 25km), după care începe să crească, ajungând din nou la valoarea de la suprafața solului la o înălțime de cca 50km. Din cauza scăderii temperaturii în prima porțiune a atmosferei, direcția de propagare a undelor se modifică, după o curbă cu concavitatea în sus. De la înălțimea de 25 km, temperatura mediului crescând, direcția de propagare a undelor se curbează în jos. Datorită acestui fenomen se creează zone de tăcere și de audiție, în care sunetele se pot auzii prin propagare indirectă.

În condiții meteorologice normal, zona de tăcere poate începe la o distanță de aproximativ 1200m față de sursa sonoră.

Un fenomen asemănător, însă la o scară mai redusă, se întâlnește în zona unui lac sau a unui fluviu. O data cu lăsarea întunericului, straturile de aer situate imediat deasupra apei sunt mai reci decât straturile superioare. Ca urmare, direcția de propagare a undelor sonore suferă o curbare, indreptându-se spre suprafața apei. Așa se explică de ce în timpul nopții deasupra lacurilor și fluviilor, sau în vecinătatea acestora pot fi percepute chiar sunete slabe de la distanțe relativ mari de locul producerii lor.

II. 2 MEDIUL SONOR

Ce este un sunet și ce este un zgomot?

Zgomotul poate fi definit ca un sunet neplăcut, care printr-o acțiune de durată provoacă leziuni la nivelul organului auditiv. După Larousse zgomotul poate fi definit ca un ansamblu de sunete fără armonie.

Sunetele sunt rezultatul vibrațiilor unui mediu elastic de o parte și de alta a unei poziții de echilibru. Modul de producere al sunetelor este identic cu cel al undelor elastice; un corp aflat în mișcare oscilatorie, supus acțiunii unei forțe exterioare, produce o perturbație locală a mediului, această perturbație se transmite prin comprimări și dilatări succesive ale particulelor mediului, sub formă de undă elastică.

În funcție de direcția de oscilație a particulelor mediului și direcția de propagare a undelor se deosebesc

unde longitudinale – la care direcția de propagare este concordantă cu direcția de oscilație a particulelor mediului;

unde transversale – la care direcția de propagare este perpendiculară pe direcția de oscilație a particulelor mediului;

Din punct de vedere al comportării spectrale a vibrațiilor sonore conținute, sunetele se clasifică în: sunete pure și sunete complexe (muzicale, acorduri complexe).

Sunete pure: sunt rezultatul unor oscilații acustice sinusoidale, neinsoțite de sunete armonice (asemenea sunete în natură sunt rare).

Exemple:

sunetul scos de un dipezan, lovit ușor, este un sunet pur, practic lipsit de armonici;

generatoarele de ton utilizate la măsurători și etalonări electroacustice; unele instrumente muzicale electronice.

Sunete complexe: in general în natură sunetele sunt mai ales însoțite de armonice, fiind deci sunete complexe. Se numește armonică o vibrație sinusoidală a cărei frecvențe este un multiplu integral al frecvenței fundamentale, iar sunet complex, sunetul conținând un număr de sunete pure ( instrumente muzicale).

Fig 5:Sunete pure (instrumente muzicale)

acordurile muzicale – suprapuneri de sunete muzicale;

zgomote – vibrații acustice ce au un comportament bine definit. Acestea pot fi armonice sau nearmonice.

Care este diferența dintre semnalele acustice care nu deranjează și zgomote.

Aici intervine factorul subiectiv, zgomotul fiind considerat ca un sunet nedorit. Dependența de factori subiectivi face ca efectele zgomotul să fie dificil de apreciat, cu toate posibilitățile pe care le avem de măsurare exactă a intensității acestuia.

De exemplu un zgomot de origine naturală, zgomotul produs de o cascadă, poate fi apreciat ca foarte plăcut chiar dacă intensitatea acestuia depășește cu mult pe cea considerată acceptabilă. Poziția persoanei față de sursa generatoare de zgomot constituie un element important în aprecierea disconfortului generat de agresiunea sonoră.

Fig 6: Cascada Duruitoarea –sursă zgomot origine naturală

Dacă zgomotul se produce cu ocazia efectuării unor operații utile, plăcute, există tendința de a-l subestima, participarea afectivă la aceste preocupări anulând senzația de disconfort resimțită de alte persoane. În schimb, aceeași persoană este în majoritatea cazurilor intolerantă față de zgomotul produs de alte surse, inclusiv cele ale vecinilor.

Deasemenea, se pare ca zgomotul este mai dezagreabil dacă activitatea care îl generează este mai neplăcută, nedorită, neinteresantă pentru persoana care o efectuează. Deși toată lumea este de acord că zgomotul neplăcut, calificativul ‘dezagreabil’ pe care îl acordăm este relativ, condițiile obiective fiind destul de dificil de precizat. Dacă în general acustica, evitând bineînțeles stridențele excesive, se suportă mai ușor, alte zgomote, ca de exemplu scrâșnetul frânelor unui autovehicul, produce o senzație dezaprobată.

Este un lucru binecunoscut și unanim acceptat că zgomotele intense sunt neplăcute. Dar zgomotul unei locomotive care părasește gara poate fi apreciat ca agreabil dacă el este semnalul unei excursii plăcute. În schimb, zgomotul de intensitate foarte redusă pe care îl face un șoricel într-o încăpere cu ambianța liniștită poate fi foarte neplăcut, împiedicând apariția somnului; mișcările unei banale insecte, rătăcită printre hârtii, tenace și repetate, generând un zgomot abia perceptibil, într-o ambianță de linișe în timpul nopții, pot îndepărta somnul sau îl pot face superficial și neodihnitor.

Fig7: Surse zgomot neplăcut

Aceeași senzație o provoacă și picăturile de apă care se scurg continuu și egal din țeava unui robinet.

Disconfortul produs de zgomot este un lucru cert, care apare frecvent în conștiința noastră, cu toate că este foarte greu de determinat cu precizie condițiile obiective ale acestei situații.

În foarte multe locuri de muncă cu o ambianță relativ zgomotoasă, unele persoane se plâng de prezența zgomotului, în timp ce altele îl ingnoră. Proprietățile fizice, obiective ale zgomotului nu sunt suficiente pentru a explica această intoleranță la agresiunea sonoră.

Amplificată artificial, enormizată, prezența zgomotului în aceste cazuri devine obesesivă, generând adevărate nevroze. Cu toate aceste particulrități individuale, există zgomote a căror intensitate și compoziție spectrală la conferă unanim atributul de “neplăcute”. Dar dacă zgomotul este în general neplăcut și absența totală a zgomotului este de nedorit.

Ambianța caracterizată printr-o tăcere absolută creează un disconfort atât de neplăcut și penibil ca și o ambianță zgomotoasă excesivă (cercetările experimentale cu ocazia zborurilor cosmice sau eploatărilor submarine au arătat că organismul uman se adaptează greu la “lumea tăcerii”).

CAPITOLUL III SURSE DE POLUARE FONICĂ ȘI EFECTELE ACESTEEA ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

III 1 SURSE DE POLUARE FONICĂ

Zgomotul produs de echipamentul folosit în exterior, în principal în construcții și lucrări publice este o parte importantă a zgomotului unei comunități, este cunoscut drept zgomot de mediu, zgomot rezidențial sau zgomot intern. Alte surse de zgomot exterior sunt reprezentate de traficul rutier, feroviar și aerian, industrii și vecinătate și mai există, de asemenea, zgomotul interior. Multe țări au făcut reglementări privind zgomotul exterior comunitar, dar foarte puține au reglementări privind zgomotul interior, în special datorită lipsei de metode de a-l defini și măsura și, de asemenea, dificultății de a-l controla. Chiar și în țările dezvoltate, monitorizarea conformării și aplicarea reglementărilor de zgomot sunt slabe pentru niveluri reduse de zgomot urban. În UE circa 40 % din populație este expusă zgomotului traficului rutier la un nivel de presiune sonoră depășind 55 db în timpul zilei și 20 % din aceasta la zgomot depășind 65 db. În România acest procentaj este mai redus datorită unei intensități mai mici în timpul nopții și faptului că un mare procentaj din populație (45 %) locuiește în zone rurale, unde traficul rutier este foarte redus. Zgomotul are asupra organismului uman o serie de efecte patologice. Numeroase observații clinice i-au determinat pe specialiști să afirme că există o “boală a zgomotului”. Zgomotul influențează negativ sănătatea omului, afectând în primul rând sistemele nervos și auditiv.

Fig 8:Nivele zgomot (sursa:www.chimiamediului.ro)

Autovehiculele, ca sursă de poluare sonoră, interesează sub două aspecte: influența zgomotului produs de autovehicule asupra conducătorului și a pasagerilor și influența zgomotului produs de autovehicul asupra mediului înconjurător (zonă de locuit, spitale etc.).

Sursele principale de zgomot ale autovehiculelor sunt: agregatul de forță (motorul și transmisia), sistemul de transmisie (axul cardanic, crucile cardanice, puntea, motoare), sistemul de frânare, zgomotul aerodinamic produs de turbionarea curenților de aer pe muchiile și suprafețele caroseriei, configurația pistei pe care rulează autovehiculul, viteza de rulare a autovehiculului.

Cercetările efectuate asupra surselor de mai sus au dus la concluzia că autovehiculele grele, de mare tonaj constituie surse de zgomot mai puternice decât autoturismele și autovehiculele ușoare. Zgomotul produs de un autobuz este apreciat la 85-90 dB, în timp ce zgomotul produs de un autoturism este de 70-75 dB, în condiții de măsurare identice.

Creșterea traficului de mărfuri și marirea vitezei de deplasare a trenurilor are ca efect o creștere a nivelului de zgomot în transportul feroviar. Zgomotul cel mai intens apare la trecerea trenului și în stațiile de triaj.

Sursele principale de poluare sonoră în transportul feroviar sunt: circulația vagoanelor, funcționarea locomotivelor, zgomotul stațiilor de triaj, zgomotul legăturilor prin difuzoare.

Zgomotul în vagoane apare ca rezultat al vibrației și lovirii diferitelor părți exterioare și interioare.

Principala sursă de zgomot interior o constituie lovirea roților de capătul șinei sau lovirea roților când trec peste neuniformitățile ce apar pe suprafața de rulare a șinei. Alte surse interioare sunt vibrațiile, loviturile ușilor, a grătarelor de ventilație, conductele sistemului de încălzire etc.

Zgomotul exterior este format din șocurile elementelor de frânare, șocurile cuplajelor, zgomotul dinamurilor, al arcurilor, tampoanelor și altele. El se transmite în interiorul vagonului pe următoarele căi : prin aer, prin orificii, prin neetanșeități, prin canale de ventilație, prin elemente constructive și de rezistență ale vagonului, sub forma vibrațiilor, prin acțiunea undelor acustice exterioare asupra pereților despărțitori ai vagonului.

Cercetările efectuate pentru reducea nivelului de zgomot la locomotivele Diesel au arătat că sursele de zgomot sunt numeroase și dificil de anihilat. Unele din surse se pot reduce din proiectare (modificarea formei supapelor, montarea atenuatoarelor în sistemul de admisie), alte măsuri vizează aspectul constructiv (carcasa motorului, a sistemului de ventilație, aplicarea unui strat fonoizolant pe pereții săli mașinilor, acoperirea pereților metalici cu vopsea vibroabsorbantă sau mastic, aplicat în straturi succesive cu grosime de 4-5 mm).

În stațiile de triaj zgomotele cele mai intense sunt cele care se produc brusc cum ar fi : evacuările de aer din dispozitivele de întârziere, loviturile de cuplare a vagoanelor, zgomotul la suflajul locomotivelor cu abur.

Zgomotul produs de avioane pune probleme destul de dificile. Sursa principală de zgomot, la trecerea unui avion o constituie zgomotul turbionar. Calea de turbionare deja formată nu constituie un radiator dacă se neglijează un sunet foarte slab care se formează la amortizarea turbioanelor în atmosferă datorită vâscozității. Turbionul care se deplasează în lungul unui perete poate constitui o sursă de zgomot pentru că introduce variația presiunii pe acest perete.

Zborurile cu viteză supersonică constituie una din problemele cele mai controversata la ora actuală. Implicațiile survolării de către avioane supersonice sunt analizate sub toate aspecte, inclusiv cel al poluării sonore datorită faptului că la decolare motoarele emit zgomote pentru care măsurătorile au indicat valori de 136 dB, adică cu 24 dB peste limita admisă în incintele aeroporturilor internaționale. Pentru a face posibile zborurile cu viteză supersonică fără a se aduce prejudicii, sub aspectul poluării sonore și al mutațiilor ecologice, se preconizează crearea așa-ziselor „culoare de zbor”, prin care se evită zonele cu densitate demografică ridicată.

Vom enumera în continuare câțiva din factorii care pot constitui surse de poluare sonoră pentru centrele populate:

Claxoanele constituie sursa cea mai frecvent întâlnită în centrele populate. Interzicerea claxonării a constituit un important aport pentru reducerea zgomotului produs de mijloacele de transport. Eficacitatea măsurii este doar parțială, atâta timp cât nu se va limita nivelul de zgomot la diferite tipuri de automobile.

Ciocanele pneumatice și compresoarele utilizate la construcția și întreținerea rețelei stradale sunt surse de zgomot care provoacă o stare de disconfort accentuată.

În blocurile de locuințe automatele muzicale, aparatele de radio, magnetofoanele utilizate la intensități excesive pot reprezenta surse de poluare sonoră deranjantă. De asemenea lifturile, aparatele de televiziune mașinile electrocasnice pot constitui surse de zgomot importante, dacă nu sunt utilizate rațional.

Nu trebuie trecute cu vederea nici zgomotele produse de diferite obiective industriale amplasate în perimetrul centrelor populate, mai ales dacă sunt la distanță mică de cartierele de locuit.

Sursele care constituie ansamblul zgomotului urban sunt numeroase; ele sunt percepute de urechea omului în mod diferit .

Testarile pe piste speciale în vederea măsurării zgomotului provocat de pneuri au relevat diferență mare dintre un cauciuc standard si unul de constructie specială, tocmai pentru a preveni poluarea fonică. La un test realizat cu aceeași mașină la o viteza de 80 de kilometri/ ora un pneu standard a emis un zgomot de peste 74 de decibeli, la un pneu special cu emisie scazută de zgomot cantitatea decibelilor a scazut la puțin peste 68 – deci o diferenta de cinci decibeli.
Un alt aspect de reducere a poluării fonice este înlocuirea cauciucurilor vechi cu unele noi. Zgomotul provocat de pneurile cu o vechime mai mare de cinci ani crește poluarea fonică cu pana la 2,5 decibeli, reiese înca din anul 2008 dintr-o statistică a Comisiei Europene.

III.2 EFECTELE POLUĂRII FONICE ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

III.2.1 AFECȚIUNI ALE ORGANULUI AUDITIV

Din punct de vedere al senzației care se propagă la nivel individual , perceperea unui zgomot este neplăcută și din acest motiv se definește drept zgomot orice sunet supărător.

Zgomotul produce asupra omului o serie de efecte dintre cele mai variate, atât fiziologice cât și psihologice. Analiza acestei probleme este îngreunată în mare parte că în afară de caracteristicele fizice ale zgomotului, care pot fi mai bine precizate și determinate, trebuie să se țină seama și de o serie de factori subiectivi.

Se constată că în funcție de nivelul de tărie a zgomotului, există mai multe categorii de efecte nocive exercitate de zgomot asupra omului, efecte de care trebuie să se țină seama neapărat la stabilirea criteriilor și măsurilor de combatere a zgomotului și anume :

— afecțiuni ale organului auditiv,

— afecțiuni ale diverselor organe și aparate ale corpului,

— afecțiuni psihice,

— reducerea productivității muncii,

— reducerea inteligibilității vorbirii.

Ca urmare a acțiunii îndelungate a unui zgomot, care depășește limita superioară normală de percepere a organului auditiv, se produce o slăbire permanentă a acuității auditive. Urechea internă, partea cea mai sensibilă și mai fragilă, a aparatului auditiv, este sediul în care se localizează leziunile produse de zgomot. Slăbirea acuității se poate constata în mod obiectiv pe cale audiometrică.

Acțiunea dăunătoare a zgomotului asupra organismului variază în raport cu o serie de factori dintre care cei mai importanți sunt intensitatea și frecvența zgomotului, precum și durata prezenței în mediul zgomotos. De asemenea, în condiții egale de frecvență și intensitate, acțiunea dăunătoare este și mai accentuată atunci când :

— zgomotul acționează discontinuu, sau sub formă de impulsuri,

— apariția zgomotului se face pe neașteptate,

— zgomotul acționează într-o bandă mai largă de frecvențe,

— în spectrul de frecvențe apar și sunete pure,

— zgomotul este însoțit de vibrații mecanice.

Astfel, dacă nivelul de intensitate acustică depășește cu 85—90 dB în pragul de audibilitate, se produce o slăbire permanentă a acuității auditive. Slăbirea auzului la muncitorii care lucrează în medii în care zgomotele acționează sub formă de impulsuri este cu 10 dB mai mare decât la cei supuși la acțiunea zgomotului continuu la același gen de excitație. În perioada de început a prezenței într-un mediu zgomotos apare oboseala auditivă care este un fenomen trecător, tulburările fiind reversibile. Audiograma, stabilită imediat după încetarea zgomotului arată o pierdere a audibilității de aproximativ 14%. După patru – cinci ore de repaus audibilitatea revine la normal. In cazul unei prezențe mai îndelungate în mediul zgomotos, tulburările nu mai sunt reversibile, urechea pierde din sensibilitatea auditivă, sunetele de frecvență înaltă nu mai sunt percepute, fapt constatat și pe audiograma respectivă. Se produce o pierdere de audibilitate. Ulterior poate să apară surditatea ca infirmitate, când vorbirea devine cu totul neinteligibilă pentru bolnav. Trebuie reținut că in această perioadă a surdității, transmisia sunetului în ureche nu este tulburată, dar este împiedicată totuși perceperea auditivă.

Examenul microscopic al urechii interne evidențiază leziuni net localizate în locurile de recepție a diferitelor frecvențe, leziuni manifestate prin : pierderi ale învelișului celular, rupturi ale celulelor de susținere și ale celulelor auditive externe și chiar dispariția organului lui Corti.

În urma cercetărilor tehnico-medicale efectuate, s-a constatat că în uzinele metalurgice zgomotoase, surditatea permanentă poate să apară după aproximativ cinci ani de lucru în mediu zgomotos, iar în fabricile textile după aproximativ 15 ani. Există și alte numeroase industrii la care nivelul global de intensitate a zgomotului este ridicat și poate da loc la efecte producătoare de traumă sonoră.

În clădirile cu caracter social-cultural și administrativ nu este de întrevăzut existența unor zgomote ale căror nivele să depășească limitele indicate mai înainte și care să producă surdități temporare sau permanente. Totuși, efectele datorate acestor categorii de zgomote interesează izolarea fonică, în special în cazul clădirilor de locuit și al caselor de odihnă. Oamenii care lucrează in medii zgomotoase pot găsi astfel climatul favorabil remedierii afecțiunilor temporare cauzate în perioada de timp petrecută în mediul zgomotos.

III.2.2 AFECȚIUNI ALE DIVERSELOR APARATE ȘI ORGANE ALE CORPULUI OMENESC

Există zgomote ale căror nivele de tărie acustică nu sunt atât de ridicate ca să producă afecțiuni ale organului auditiv, însă cum omul are nevoie de un mediu liniștit pentru a lucra sau a se odihni, el va fi deranjat și in acest caz în activitatea lui.

Complexul de efecte generale rezultate reprezintă repercusiuni ale zgomotului asupra întregului organism prin intermediul sistemului nervos central și vegetativ. Efectele sunt pronunțate și apar într-un interval de timp mai scurt în funcție de influența factorilor prezentați mai înainte. La aceștia se mai adaugă și factori subiectivi ca : afecțiunile sale anterioare, predispoziția organismului la îmbolnăvire și susceptibilitatea individului.

Îmbolnăvirea organismului sub acțiunea zgomotului cu nivel de tărie mai redus, poate fi întâlnit în afara unor inteprinderi industriale, in mediul urban și in ansamblul de construcții civile.

Cu toate că este foarte greu de precizat rolul pe care îl are zgomotul în producerea diferitelor afecțiuni ale organismului omului, totuși numeroase cercetări au pus în evidență modificări în starea și funcționarea multor organe și țesuturi, sub acțiunea zgomotelor având niveluri de intensitate ce depășesc cu 40 dB, pragul audibilității.

Sub influența unui zgomot puternic tensiunea arterială crește, pulsul se accelerează, tensiunea vasculară intracraniană se poate mări de trei ori, agerimea vederii slăbește, ritmul respirației se schimbă. Prin intermediul scoarței cerebrale zgomotul provoacă iritații nervoase, procesul de oboseală devine mai accelerat, atenția și reacțiile psihice slăbesc, pot fi produse astenii și chiar boli nervoase. După T.A. Orlova, prezența omului mai mult de 6-7 ore într-un mediu cu zgomot intens (80-90 dB), are ca rezultat o perturbare a dinamicii scoarței cerebrale, având un caracter funcțional tranzitoriu, precum și modificări în starea sistemului nervos vegetativ. Dacă nivelul de intensitate a zgomotului este și mai ridicat (peste 120 dB) modificările menționate apar după un timp mai scurt petrecut în mediul zgomotos (30-40 min). Cum în spectrele multor zgomote intră și componente puternice din domeniul ultrasunetelor cercetările au căutat să stabilească și acțiunea dăunătoare a acestora asupra organismului omului. S-a constat că ultrasunetele pot avea acțiuni dăunătoare numai dacă nivelul lor de intensitate depășește pragul de audibilitate, cu cel puțin 140 dB. Leziunile mecanice produse de către ultrasunete în celule și țesuturi se datoresc mișcărilor vibratorii, încălzirii și fenomenului de cavitație din mediile lichide ale corpului omenesc. Afecțiunile se manifestă prin dureri de cap, grețuri, pierderea echilibrului, reducerea productivității muncii.

Acțiunea întregului complex de efecte dăunătoare produse de zgomot, conduc la obosirea generală a organismului omului. Ca urmare, se produce o micșorare a productivității muncii, o reducere a capacității sale de muncă. Zgomotul afectează munca fizică, în special aceea care necesită o concentrare a atenției dar mai ales munca intelectuală.

In condițiile actuale ale automatizării, și mecanizării complexe, când munca fizică, devine o variantă a muncii intelectuale, problema devine din ce în ce mai actuală.

Numeroase experiențe efectuate și datele statistice arată că productivitatea muncii într-an mediu zgomotos poate scădea la jumătate, iar măsurile luate pentru reducerea nivelului de intensitate a zgomotului la locul de muncă măresc eficacitatea muncii.

Asemenea experiențe pot fi efectuate prin emiterea în difuzoarele diferitelor locuri de muncă cercetate, zgomote suplimentare, de caracteristici fizice cunoscute, variabile ca durată de intensitate și determinând procentual variația greșelilor produse în cursul efectuării unei anumite operații, precum și variația productivității muncii.

După Cornil, randamentul muncitorilor care lucrează în vecinătatea ciocanelor automate, scade cu 33% după 4 ore de expunere la zgomot. În urma eliminării zgomotelor într-un atelier, accidentele au scăzut cu 75%. Într-un birou de secretariat o reducere a nivelului zgomotului cu 20 dB a sporit randamentul dactilografelor cu 9 % simultan cu o scădere a greșelilor cu 30 %. Într-o centrală telefonică coborârea nivelului zgomotului de la 50 la 41 dB, realizat în urma unui tratament acustic, a condus la o reducere a erorilor cu 42 %. Într-un atelier de ambalaj, randamentul a crescut cu 12 % după înlăturarea unui ventilator zgomotos. Într-o fabrică erorile au sporit cu 38% la o creștere a nivelului intensității acustice cu 2O dB.

Chiar măsurile de izolare fonică, luate în clădirile de locuit pot concura în mod indirect la mărirea productivității muncii, prin faptul că un lucrător care s-a odihnit într-un mediu liniștit, va avea un randament mult mai ridicat în timpul orelor de producție.

III.2.3 REDUCEREA INTELIGIBILITĂȚII VORBIRII

Într-un mediu zgomotos. inteligibilitatea vorbirii este mult micșorată, datorită efectului de mascare a sunetelor vocalice de către mediul perturbator. Cum sensibilitatea organului auditiv este variabilă în raport cu frecvența și cum condițiile de mascare sunt deosebite pentru diferite frecvențe sau spectre de frecvență ale zgomotului perturbator, au fost stabilite nivele limite pentru zgomote.

Mascarea (Efectul de acoperire) Adesea în ascultarea unui sunet util pur sau complex, este posibil ca peste acesta să se suprapună alte sunete nedorite, numite sunete perturbatoare. În anumite condiții, când diferența de intensitate între sunetul util și cel perturbator nu este prea mare, sunetul util poate să fie mascat, și deci nu va putea fi auzit. Prin mascarea sunetului util de către cel perturbator, pragul de audibilitate al ascultătorului s-a ridicat cu un anumit număr de decibeli, care poate reprezenta măsura mascării.

În practică se întâlnește foarte des fenomenul de mascare la redarea sunetului în săli, în măsurarea pe cale obiectivă a nivelului de tărie a unui zgomot, la transmiterea convorbirilor pe circuite telefonice, în studiul inteligibilității vorbirii în medii zgomotoase etc.

Mascarea depinzând de frecvență, se pot trage o serie de concluzii foarte utile pentru practică și anume :

— sunetele pure de frecvență mai înaltă sunt mai ușor mascate decât sunetele de frecvență joasă ;

— efectul de mascare este maxim, când frecvențele sunetului util și perturbator sunt foarte apropiate (dacă nu se produce fenomenul de bătăi). El scade pe măsură ce frecvența sunetului perturbator se depărtează de frecvența sunetului util, devenind neglijabil când nivelul de intensitate a sunetului perturbator nu depășește o valoare critică de 35—45 dB, în raport cu natura sunetului;

— efectul de mascare apare mai pronunțat când sunetul perturbator prezintă un spectru de frecvențe mai larg.

Dacă se prezintă în procente inteligibilitatea silabelor în raport cu diferența, în decibeli dintre nivelul de intensitate a vorbirii și nivelul de intensitate a zgomotului perturbator, se constată că inteligibilitatea vorbirii scade în raport cu diferența de nivel. Când nivelul de zgomot perturbator depășește nivelul sunetului util, inteligibilitatea vorbirii devine nulă. Trebuie să se cunoască precis valoarea mascării în decibeli, pentru a ști cantitatea cu care trebuie diferențiate nivelul de intensitate a celor două sunete, cu cât trebuie ridicat sunetul util, sau la ce nivel trebuie coborât sunetul perturbator.

Bazat pe fenomenul mascării au fost stabilite :

— norme care prevăd nivelul admisibil al zgomotului de fond în încăperi cu diferite destinații (ateliere, săli de clasă, birouri, săli cu destinație specială etc.), pentru ca să fie inteligibile convorbirile telefonice;

— nivele de intensitate necesare a fi realizate cu ocazia sonorizării în săli închise.

Un alt fenomen care influențează inteligibilitatea vorbirii într-o sală este reverberația. Cu cât durata de reverberație este mai mare, sunetele vocalice emise la un moment dat se suprapun peste cele emise anterior și care nu s-au stins complet, și în felul acesta inteligibilitatea devine mai scăzută. În plus, o reverberație mărită într-o sală contribuie la crearea unei senzații neplăcute de larmă puternică. Omul aude nu numai zgomotul produs de mașina în mișcare la care lucrează ci și un zgomot produs de totalitatea surselor existente în aceeași încăpere.

După cercetările efectuate, intr-o hală industrială, valoarea duratei de reverberație nu trebuie să depășească 1,3-1,5s. O asemenea valoare corespunde atât din punct de vedere subiectiv, al deranjamentului creat de o reverberație prea mare, cât și din punct de vedere economic.

CAPITOLUL IV : SENSIBILITATEA URECHII,DOMENIUL DE AUDIBILITATE

Urechea umană are o capacitate remarcabilă de a percepe sub formă de sunet vibrațiile acustice dintr-un foarte mare interval de presiuni acustice, de a examina sunetele primite și de a le deosebi după frecvențe și intensități. Însă urechea nu are aceeași sensibilitate față de toate vibrațiile acustice. Sunt percepute sub formă de sunet numai acele vibrații acustice care au anumite frecvențe, anumite intensități și anumite durate. Pentru precizarea domeniului în care o vibrație acustică este percepută sub formă de sunet, se ia în considerare o persoană cu auzul normal și având o vârstă de 18—25 ani, numit ascultător otologic normal. Vibrațiile acustice din afara domeniului audibil se numesc infrasunete, dacă sunt mai mici ca 16 Hz și ultrasunete, dacă frecvența lor depășește 16 000 z. Omul otologic normal nu poate percepe toate vibrațiile acustice din domeniul audibil. Pentru ca acestea să fie percepute ca sunete, trebuie ca intensitatea vibrației să fie preeminentă unei anumite valori minime care se schimbă în raport cu frecvența.

Fig 9:Imagine

Pentru un ascultător otologic normal și pentru frecvența de 1 000 z, valoarea minimă a intensității este de 10-16 W/cm2 , această limită inferioară a auzului se numește prag de audibilitate și caracterizează calitatea auzului.

Pentru vibrații acustice de frecvență diferită de 1 000 Hz, pragul de audibilitate se schimbă. Acesta crește continuu către frecvențele joase și atunci, pentru ca vibrațiile să poată fi percepute, trebuie ca și intensitatea lor să devină mai mare.

Odată cu creșterea intensității acustice are loc și o creștere a senzației fiziologice respective. Intensitățile acustice care depășesc anumite limite , în funcție de frecvență, produc senzații dureroase, pot provoca spargerea timpanului, hemoragii în ureche și drept consecință a acestora pierderea auzului. Limita superioară a audibilității se numește pragul senzației dureroase și corespunde, pentru frecvența de 1 000 Hz, unei presiuni de 200 μb și unei intensități de 10-4 W/cm2

Auzul se limitează pe măsură ce omul înaintează în vârstă, de asemenea el slăbește și datorită diverselor afecțiuni ale organului auditiv. Prin slăbirea auzului, suprafața de audibilitate se micșorează, pragul de audibilitate apropiindu-se de pragul durerii care rămâne neschimbat. Prin compararea suprafeței de audibilitate la diferite epoci, se poate preciza evoluția în timp a pierderii auzului, metodă folosită în audiometrie.

Auzul mai are și alte particularități, dintre care unele sunt legate de durata acțiunii vibrației. O vibrație acustică din domeniul de audibilitate nu poate fi percepută ca sunet dacă aceasta nu acționează cel puțin 60 ms. Pentru durate de acțiuni mai mici vibrațiile sunt percepute fără tonalitate precisă, sub formă de pocnete. Dacă intervalul de timp dintre două sunete succesive este mai mic de 6-7 sutimi pe secundă, atunci, datorită inerției urechii, sunetele se percep ca un singur sunet de durată mai mare, în timp ce pentru intervale mai mari decât cele menționate, sunetele sunt percepute ca sunete separate. Aceste fenomene explică perceperea sunetelor reflectate sub formă de ecou.

Există în principal trei caracteristici în care două sunete pot fi deosebite între ele din punct de vedere subiectiv: înălțimea, tăria și timbrul sunetului.

Înălțimea reprezintă însușirea senzației auditive după care sunetele pot fi ordonate pe o scară, de la sunete „joase” la sunete „înalte”. Aceasta depinde de frecvența vibrației care le-a produs, de nivelul de presiune acustică și de forma undei.

Tăria. Nivelul de tărie este însușirea senzației auditive care permite ordonarea sunetelor pe o scară de la ,,slab" la ,,puternic" .Aceasta depinde de intensitatea acustică de frecvența vibrației excitatoare și de spectrul de frecvențe al sunetului. Sunetul apare cu atât mai puternic cu cât intensitatea acustică este mai mare, fără însă a exista proporționalitate între intensitate și tăria sunetului, legătura este dată de legea fiziologică Weber-Fechner.

O mărime subiectivă importantă este nivelul de tărie, care corespunde mărimii fizice a nivelului de intensitate acustică.

Ca unitate de măsură pentru nivelul de tărie se folosește fonul.

În ce privește tăria, unitatea corespunzătoare este sonul, care reprezintă tăria unui sunet având o frecvență de 1 000 Hz și un nivel de tărie de 40 foni. Exprimată în soni, tăria este numărul care arată de câte ori un sunet este apreciat de un ascultător otologic normal ca fiind mai intens decât un sunet pur la 1 000 Hz și 40 de foni. Avantajul folosirii, unei astfel de unități constă în, aceea că permite însumarea intensităților subiective în cazul zgomotelor care nu se maschează.

Capitolul V Studiu de caz , aspecte ale poluării fonice în MUNICIPIUL BÎRLAD

V.1 Aspecte geografice ale municipiului Bîrlad

V 1.1 Așezare geografică a orasului Barlad

Orașul Bârlad este situat din punct de vedere geografic la intersecția paralelei de 46 grade lalatitudine nordică cu meredianul de 27 grade latitudine estică. Municipiul Bârlad face parte din unitatea fizico-geografică Podișul Moldovei,unde ocupă locul de contact dintre dealurile Fălciului și Colinele Tutovei .Orașul este așezat pe malul consecvent al raului Bârlad ,de unde a împrumutat și denumirea.

Geograful Vintilă Mihăilescu , analizând elementele de geneză a orașului Bârlad, la apreciat ca târg de vale.Acest lucru evidențiindu-se foarte bine prin faptul că în zonă sunt multe văi aflate în confluență( la est valea Popeni, a Trestianei și a Jăravățului, la nord văile Horoiata și Simila, la nord-vest râul Tutova și alți afluenți) .De-a lungul acestor văi s-au construit numeroase drumuri, ceea ce a permis foarte bună legătură a orașului cu așezările din zonă și de la distanțe apreciabile (din valea Prutului, a Dunării de Jos, a râului Siret).Altitudinea maximă din aria urbană este de 172m, iar cea minimă de 89m.

Municipiul Bârlad ocupă o suprafață a albiei majore a râului cu același nume ,pe o arie de 1456 ha ,din care 1028 este teren intravilan .

O lungă perioadă de timp regiunea a fost considerată ca fiind lipsită de resurse, care să fie capabile să dezvolte și să întrețină o viață economică,însă cercetările geologice efectuate în zonă au remarcat astfel de resurse: (hidrocarburi (predominant gazeifere) ce se găsesc în dealurile Tutovei, în preajma localității Glăvănești, pietrișuri (ca material de construcții) de Bălăbănești (Cândești) ce se găsesc în platoul Covurluiului, argile si lehmuri leossoide (pentru fabricarea cărămizilor de construcții), straturi aquifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile în tratamente terapeutice), ape de adâncime (excelente surse potabile).

V1.2 Geologie și relieful

Din punct de vedere geologic și geomorfologic orașul Bârlad coincide Văii Bârladului ,care face parte din Sectorul-Depresiunea Bârlad a Platformei Moldovinești. Platforma Moldoveneasca, una dintre cele mai vechi unitati ale vorlandului carpatic, este constituită dintr-un soclu cristalin precambrian, de natură podolică și dintr-o cuvertură sedimentară cutată, cu grosimi ce cresc spre partea sudică a regiunii. Din profilele naturale și forajele existente s-a constatat că formațiunile geologice de la suprafața sunt alcătuite din depozite pliocene și cuaternare. Meoțianul și dacianul, care apar la suprafață sunt formate din nisipuri, argile și marne, "având peste tot la baza un orizont de cinerite andezitice, care constituie un reper important în stratigrafia acestei regiuni"(P. Jeanrenaud,1971).

Finalmente, regiunea râului Bârlad este alcatuită dintr-o succesiune roci argilo-nisipoase, cu intercalații de pietrișuri și gresii. Astfel, încercarea de găsire a unor tipuri clasice litologice cu exceptia celui argilos se poate fac numai pentru areale reduse .

Relieful pe care este sprapus municipiul Bârlad are caracteristici geomorfologice bine definite.Formele de relief dominante sunt dealurile,colinele,platourile toate cu înclinare S-SE. Această succesiune este rezultatul alcătuirii geologice.

Regiunea în care se află orașul Bârlad ,este reprezentată de un ansamblu de dealuri cu înălțimi mici , care au aspetul unor pasuri ușor ondulate la partea superioară.Relieful caracteristic municipiului Bârlad aparține sistemului de modelare fluvial și deluvial, astfel încât relieful sculptural prezintă contururi domoale și altitudini relativ coborâte fiind rezultatul struturii petrografice (alcătuită din roci moi cu stabilitate mică în prezența apei)

V1.3 Clima

Repartiția geografică a valorilor medii anuale ale temperaturii aerului în cadrul bazinului hidrografic Bârlad este relativ organizată cu tendințe de uniformitate ce influențează în mod direct clima orașului Bârlad.

Temperatura medie anuală scade constant de la sud spre nord și în altitudine.Municipiul Bârlad se află într-o zonă relativ sudică a Podișului Moldovei, înregistrandu-se la stația meteorologică temperaturi ridicate.

Pe baza datelor strânse în perioada 1896-2008 la stația meteorologică a orașului,temperatura medie multianuală înregistrată a fost de 9,8 .

Precipitațiile atmosferice reprezintă principala sursă de alimentare a suprafețelor acvatice de suprafață sau subterane din bazinul hidrografic al râului Bârlad . Distribuția spațială a precipitațiilor în cadrul bazinului Bârlad este influențată de caracteristicile reliefului( diferențele de altitudine ,dispunerea în trepte a reliefului) ceea ce a determinat o distrubuție verticală a acestora.Aceasta distribuție evidențiindu- se atât la nivelul cantităților medii anuale,cât și în regimul lunar și anotimpual.

Valorile medii lunare a precipitațiilor tind să crească în general în general în luna ianuarie sau februarie până în luna iunie după care descresc până în ianuarie.În perioada caldă a anului aprilie septembrie se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații, acestea totalizând ¾ din cantitatea medie anuală.

V 1.4 VEGETAȚIA

Flora caracteristică orașului Bârlad și a zonelor limitrofe corespund vegetației caracteristică Vaii Bârladului în mare parte aceasta fiind împărțită în zona de silvostepă și zona specifică pădurilor.

Zona de silvostepă este dezvoltată în partea estică și sudică a Podișului Moldovei sub forma unei benzi. Peisajul natural al silvostepei a fost afectat de intervenția antropică , o mare parte a suprafeței ei devenind terenuri arabile, pâlcuri de pădure fiind înlocuite de vegetația forestieră

Silvostepa regiunii râului Bârlad este rezultatul interferenței elementelor sudice (submediteraneene), S/E (pontice), E (sarmatice) si central europeene.sudice.

În regiunea bazinului Bârlad speciile silvostepice caracteristice fac parte din unitatea de "stepe danubiene cu graminee si dicotiledoate": Stipa lessingiana ,Festuca vaesiaca, Campanula macrostahya, Delphinium valesiaca ) . (N .DONITA)

Fig 11: A- Campanula macrostahya, B- Stipa lessingiana

Speciile sivostepice se prezintă sub forma unui complex cu păduri de stejar brumariu cu arțar tătărăsc, arțar pufos, gorun (Quercus pedunculiflora, Acer tataricum, Quercus pubescens, Jurineo arahoidaea).

Fig 12: A-Gorun ,B-Arțar țărănesc, C-Stejar brumariu

Stratul de arbuști este reprezentat în special de următoarele specii : Lingustrum vulgare, Cornus sanguinea, Crategus monagyna, Cornus mas, Prunus spinosa.

Fig 13: A-Cornus sanguinea,B- Crategus monagyna, C-Cornus mas, D- Prunus spinosa,

E- Lingustrum vulgare

Stratul ierbos este constituit din speciile xeroterme: Paeonia peregrina, Carex michelii, C. tometoza etc.

Pădurile ocupă suprafețe reduse și discontinui .Zona pădurilor este constituită din două subetaje: subetajul gorunului/teiului/carpenului:Querus petraea/Quercus dalechampii/Carpinus betulus și subetajul făgetelor ,care domină pe culmile mai înalte, în jur de 400m. Pădurile acestui subetaj sunt alcătuite din fag(Fagus sylvatica) cu carpen,gorun, stejar sau chiar cu tei argintiu.

În cadrul bazinului Bârlad, vegetația forestieră are o importanță deosebită, mai ales în regiunile mai înalte din partea N/V a Pod central Moldovenesc, de unde izvorăște râul Bârlad.

Vegetația forestieră influețează indirect procesul de scurgere bilanț hidric ,acestea se concretizează în procesul de infiltrație, evapotranspirțaie, scurgere.

V 1.5 SOLURILE.

Solurile zonale sunt însoțite de o gamă mare de soluri cu extindere mică ,determinate de particularitățile locale ale condițiilor pedogenetice. Pot fi menționate peticele de rendzime de pe platourile structurale cu calcare la zi , solurile cu evoluție întârziată (cernoziomuri subțiri de pantă și regosoluri), prezente pe versanții cu procese geomorfologice actuzale active ,solurile aluviale ,hidromorfe(lăcoviști) și halomorfe (sărături) acoperite cu vegetație adecvată.

Fig 14: A-Regosol ,B-Cernoziom

.

V 2 Aspecte uman-economice

Principalele funcții ale zonei sunt: funcția industrială și funcția rezidențială.

Funcția industrială este reprezentată de fabrica de rulmenți, colosul care în anii de glorie avea aproape 12.000 de angajați orașul cultural s-a transformat în “orașul rulmenților”

În fiecare an la nivelul oricărei structuri administrativ-teritoriale se dezvoltă noi locuințe. În municipiul Bârlad, în perioada 2004-2009 s-au dezvoltat un număr total de 411 locuințe, din care 24,0% în anul 2007 (99 locuințe), iar 74 pe parcursul anului 2009. Evoluția medie anuală a zonei rezidențiale, cuantificată prin numărul de locuințe finalizate, a fost de 16,0%. Zona rezidențială dezvoltată în municipiul Bârlad a cumulat o suprafață de 27.019 m2 pe parcursul perioadei cuprinse între anul 2004 și anul 2009.

V 2.1 Populația

Municipiul Bârlad până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Tutova. Din 1950, Bârladul devine reședința regiunii Bârlad, una din cele 15 regiuni care constituia Republica Populară Română. Ulterior, Bârladul a pierdut statutul de reședință de regiune, și a devenit centrul unui raion din regiunea Iași. Reîmpărțirea administrativă a țării din anii 1968 în județe situează orașul în județul Vaslui.

Bârladul este cel mai mare oraș al județului Vaslui.În urma recensământului din 2011 populația orașului se estima a fi de 55,837 locuitori, s-a observat o scădere a populației fața de recensământul din 2002 când populația se ridica la 69,066 de locuitori.

Majoritatea locuitorilor se estimează a fi români (86,73%), cu o minoritate de romi (1,67%). Pentru 11,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,95%). Pentru 11,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

V 3 Metodologia de lucru

V 3.1 Instrumentul utilizat

Instrumentul utilizat este un sonometru Quest Technologies, model 1400. Aparatul este digital cu display alcătuit din cristale lichide. Aparatul are două scări valorice:

de la 30 – 100 dB;

de la 70 – 140 dB.

Sensibilitate este medie înregistrând și zecimele de dB. Aparatul este compus dintr-un microfon poziționat în partea superioară a acestuia. Funcționează cu baterii de 9V. Are posibilitatea de a calcula media unor valori ale nivelului de zgomot înregistrate într-o perioadă de 3s.

Instrumentul utilizat (sonometru Quest Technologies, model 1400)

V 3.2 Poluarea fonică cea mai importantă – circulația rutieră

Arhitecții sunt deseori chemați să proiecteze o clădire lângă o stradă aglomerată. Începând cu prima etapă a proiectării, arhitectul trebuie sa fie capabil să esteimeze nivelul zgomotului generat de trafic și să vină cu soluții pentru controlul zgomotului rezultat. Prognoza zgomotului stradal nu este o procedură simplă. Ea presupune o serie întregă de propuneri, ipoteze care sunt calculate cu formule speciale.

Marea Britanie, pentru măsurarea poluării fonice produse de autovehicule cu motor, ia în considerație densitatea traficului. Nivelul traficului este monitirizat 24 de ore din 24, la fel și poluarea fonică produsă de acesta. Așadar zgomotul produs de autoturisme variază de la 50dB la 90dB (autoturisme de mare tonaj).

PTR=4(L10-L90)+(L90-30)dB, unde:

PTR = poluarea fonică produsă de traficul rutier

L10-L90 = nivelul zgomotului în decibeli între 10% și 90%

Ex: dacă L10 = 59dB

L90 = 44dB => poluarea fonică va fi de 74dB, iar nivelul de insactifacție va fi de 3% (STAS).

Deci acest nivel de disconfort ne va arăta care trebuie să fie distanța aglomerări optime a locuințelor de stradă, fără ca acestea să aibă de suferit din partea traficului.

Evident că cea mai bună metodă de determinare a nivelului de zgomot stradal dintr-o zonă anume este să te deplasezi acolo și să măsori. Însă aceste rezultate nu pot reflecta adevărata poluare fonică dacă măsurătorile se fac de exemplu duminică la ora 14:00 sau noaptea la ora 2:00.

Estimarea nivelului zgomotului rutier N10 (18 ore)

N10 reprezintă nivelul în decibeli depășit numai pentru a zecea parte dintr-o oră ,6 min la orice oră specifică. Pentru a fi calculat N10 , nivelul sunetului trebuie înregistrat foarte des la 5 secunde. Aceste nivele transformate în frecvențe sunt puse pe un grafic și formează curbe. N10 este nivelul folosit cel mai des, care matematic vorbind înseamnă 18 valori luate pe durata unei ore acoperind perioada 6:00 – 00:00, într-o zi normală de lucru.

Când se vor face măsurători pentru trafic rutier ca sursă de poluare fonică, se vor face de la o distanță de 10m de stradă.

Evident că nivelul de zgomot va fi cu atât mai ridicat cu cât mărimea și viteza autovehiculor este mai mare.

Până la 60 km/h zgomotul este dat de motor, iar la viteze mai mari, cauciucurile sunt cele care produc zgomot.

La fel și vehiculele cu capacitate cilindrică mai mare vor face mai mult zgomot decât cele cu capcitate cilindrică mică.

Alte influențe asupra nivelului de zgomot sunt introdu-se de partea drumului, motoarele sunt turate mai puternic atunci când urcă în pantă, și de starea drumului (drumuri cu gropi sau pietruite etc).

V 3.3 Propunerile consiliului Europei pentru monitorizarea si diminuarea poluării fonice

Elementul central a fost propunerea de introducere a hărților fonice pentru așezările urbane cu o populație mai mare de 100000 de locutori și pentru zonele din vecinătatea autostrăzilor, drumurilor naționale și aeroporturilor.

Hărțile fonice vor fi publicate local, astfel ca publicul larg să fie informat despre poluarea fonică locală. Se vor forma local centre de acțiune pentru diminuarea și monitorizarea eventualelor surse de zgomot.

Un raport privind rezultatul hărților va fi trimis la Comisia Europeană, care va înființa o bază de date în scopul formării unei imagini de ansamblu privind poluarea fonică în Europa. Hărțile fonice vor fi repetate la fiecare 5 ani, astfel văzându-se evoluția zgomotului pe plan local și europeean.

În funcție de rezultate fiecare regiune va primi o valoare de reducere a zgomotului care trebuie atinsă într-un timp stabilit.

Propunera introduce doi indicatori de zgomot care vor fi foloiți în toate statele membre ale Uniunii Europene. Acestea sunt:

Nivelul Zgomotului pe Zi (NZZ) – acoperind 24 de ore. Acesta va monitoriza zgomotul de peste zi;

Nivelul Zgomotului din timpul Nopții (NZN) – legat de deranjul din timpul nopții.

Comisia Europeană intenționează să publice aceste limite pentru ca autoritățile și cetățenii să poată face comparație.

Astfel în zonele cu poluare puternică, locuitorii vor face presiuni asupra autorităților pentru scăderea pragurilor zgomotului maxim acceptat. Aceste propuneri reprezintă strategii pe teremn lung, având ca obiectiv final anularea poluării fonice pentru toți locuitorii Uniunii Europene.

Aceasta însă nu acoperă cazurile individuale (plângeri ale vecinilor datorită zgomotelor produse de unii din ei), ci cazurile zgomotelor produse la locul de muncă.

Propunerile de mai sus au fost aprobate de toate statele Comunității Europene la 26 iulie 1997.

V 3.5 Motivația studiului

Determinările privind poluarea fonică ce se execută la nivel național odată la 2 ani, cu stabilirea nivelurilor de zgomot exterior în mari colectivități umane arată că pentru municipiul Bârlad sunt valori maxime cuprinse între 70-80dB la nivelul străzilor cu circulația intensă, atât în sezonul cald cât și în sezonul rece.

Studiile Instituțiilor de Sănătate Publică între anii 1990-1999 arată că zgomotul urban produs de traficul rutier depășește cu mult normele admise fiind produs de autocamioane, autobuze deranjând foarte mult pe locatarii cu blocurile foarte aproape de stradă.

S-a observat că disconfortul provocat locatarilor expuși la zgomot s-a manifestat prin treziri repetate, oboseală matinală, insomnie, nervozitate, indispoziție.

Obiectivele urmărite de lucrarea de față:

-efectuarea de măsurători pentru a afla cunoașterea nivelului zgomotului stradal, mai ales a zgomotului în principalele intersecții din oraș și a nivelului zgomotului între blocuri,la școli,parcuri .

-investigarea opiniei populației cu privire la disconfortul produs de zgomot

-determinarea unor grafice privind observarea diferențele valorilor zgomotului : la ieșiri diferite din oraș,pe strazi diferite ale acestuia.

-realizarea unei hărți în care să se poată observa diferențele zgomotului pe zone(străzi) ale orașului , și intensitatea poluării fonice.

V 3.5.1 Modalitatea de alegere a punctelor

Am ales 16 puncte care să acopere cât mai bine zona studiată : porțiuni cu trafic intens (intersecții), dar și zone cu un trafic mai puțin intens( strazi mai izolate) pentru a scoate în evidență cât mai bine procentul cu care participă traficul rutier în cadrul poluării fonice:

Punctul 1 intersecție zona gradină( am încercat să culeg date la orele 7:00, 14:00-15:00 ,18:00-19:00, am ales aceste ore deoarece, la ora 7:00 oamenii merg la serviciu zona fiind localizată înspre fabrica de rulmenți URB ,traficul fiind unul mai intens , același lucru întâmplându-se și la orele 14:00-15:00 când oamenii se întorc de la muncă începând cu orele 18:00-19:00 se va putea observa o liniștire a zonei.

Punctele 2,3 și 4 au fost alese pentru a se putea vedea diferența zgomotului în gradina publică( aleei mai apropiate de stradă afectate de zgomotul traficului, iar aleele mai îndepărtate fiind mai protejate).De exemplu pe aleea principală în urma datelor procurate zgomotul înregistrează valuri de 65Db , în timp ce pe aleea secundară zgomotul atinge valori până la 47Db.Tot aici se găsește grădina zoologică, mai exact în apropierea punctului 3( alee langă grădina zoologică ,unde valorile înregistrate au valori de 60Db. Mai menționez faptul că în grădina se întâlnește și un restaurant , unde se organizează nunți ,petreceri , localizat pe aleea cu punctul 3,unde valoarea înregistrată a fost de 70,5Db .

Punctul 12 și 9 sunt tot intersecții ca și în cazul punctului 1 fiind monitorizate pentru același scop și la aceleași ore.

Punctul 6 ( Scoala Episcov Iacob Antonovici) punct ales pentru a putea observa și alte surse de producere a zgomotului cum ar fi elevii în pauze, dar și pentru a observa daca traficul autocamioanelor care se desfașoară pe o stradă apropiată școlii afectează cumva școala din apropiere.

Punctul 7 punct ales pentru a observa impactul traficului mașinilor de mare tonaj

Punctul 8 este ales pentru a putea observa intensitatea zgomotului și într-un cartier mai izolat de traficul intens al orașului.

Punctul 10 ( Primaria orașului și centrul acestuia) traficul în acest punct fiind destul de intens am încercat să monitorizez zgomotul produs.

Punctul 11(Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu) cu aceeași poziționare ca și în cazul școlii de la punctul 6 în apropierea străzii de centură a orașului ..

Punctele 13 și 5 au fost alese pentru a putea observa diferențele zgomotului în două puncte de ieșire din oraș, sursele sonore de exemplu în punctul 13 sunt mai multe(cale ferată) .

Punctul 14 (Liceul Teoretic Mihai Eminescu) punct ales deoarece liceul este poziționat pe o strada izolată de trafic intens nu ca în cazul celorlalte două școli alese pentru monitorizare.

Punctul 15 a fost ales pentru monitorizarea zgomotului într-un parc central orașului ,în imediata apropiere a străzii principale

V 3.5.2 Interpretarea rezultatelor

Pentru a observa cât mai bine nivelul de zgomot al orașului am încercat să culeg date pe o zonă cât mai largă , pentru a cuprinde tot orașul:

Intersecții (punctele 1,9, 12)

Școli (punctele 6,11,14)

Ieșiri din oraș(punctele 5,13)

Parcuri(punctele 2,3,4 ,15)

Strada de centură a orașului(punctul 7)

O stradă izolată de trafic(punct 8)

1.Intersecții

Făcând o comparație a valorilor obținute se observă clar că intersecția din punctul 1 (Strada Cpt.Grigore Ignat,Strada Republicii și Bulevardul Epureanu) are valorile cele mai ridicate ale nivelului de zgomot, cu valori medii de peste 70 Db,valorile cele mai ridicate fiind înregistrate de luni până vineri , sămbătă și duminica scazând, asta deoarece intersecția se află în apropierea fabricii de rulmenți URB , Strada Republicii , stradă principală a orașului (oamenii mergând și venind de la servici crește nivelul traficului ,automat și a intensității zgomotului ).Autoturismele de mare tonaj circulă pe străzile (Cpt Grigore și bulevardul Epureanu) iar această intersecție fiind un punct de întâlnire a acestor străzi , nivelul zgomotului este influențat .Intervarele orare în care am cules datele au fost 7:00-9:00, valorile zgomotului atingând valori medii de 73,4 Db, 15:00-17:00 (74,4 Db) , aceste valori sunt mai ridicate comparativ cu cele procurate în intervarul orar 20:00-22:00 (67Db), asta deoarece primele două intervale menționate sunt influențate de fluxul de autoturisme și de oameni care merg spre locurile de munca sau vin , iar ultimul interval orar , cred că a fost foarte bine ales pentru a se vedea cum se liniștește zona și pentru a sublinia principalele surse de poluare fonică din zona acelei intersecții.

Intersecția din punctul 12(Strada Ștefan Procopiu, Bulevardul Republicii,Strada Primăverii) ,are ca sursă principală de poloare sonoră traficul rutier. Valorile am ales să le înregistrez între aceleași intervale orare ca și în cazul intersecției de la punctul 1, asta pentru a putea observa intensitatea zgomotului în intervale orare în care oamenii merg și vin de la servici,când traficul este foarte intens.Vreau să menționez faptul că această zonă spre deosebire de intersecția de la punctul 1 , înregistrează aceleași valori ridicate și pe perioada weekend-ului asta deoarece această intersecție este poziționată în apropierea pieței,iar Strada Primăverii face legătura garii cu orașul .

În punctul 9(Strada Siret, Strada Vasile Pârvan ,Strada Petru Rareș) am ales tot o intersecție ,dar în cazul acesta una cu un trafic mai puțin intens. Străzile Petru Rareș și Strada Siret sunt două străzi mai izolate ,iar pe strada Vasile Pârvan este foarte intens traficul mașinilor de mare tonaj,aceasta fiind principala sursă de poluare fonică.

În graficul de mai sus se poate observa ,evoluția zgomotului și diferențele acestuia în cele trei intersecții.Conform graficului intersecția din punctul 1 este cea mai poluată fonic , urmată de cea din punctul 12, pe ultimul loc aflându-se cea din punctul 9.O primă cauză a acestei evoluții este reprezentată de localizarea intersecțiilor , iar principala sursă de poluare sonoră este traficul rutier.

Școli

Am ales să culeg date privind poluarea fonică la școlile (Episcop Iacob Antonovici(punct 6), Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu(punct 11),Liceul Teoretic Mihai Eminescu(punct 14).Asta ,deoarece școlile din punctele 6,11 sunt poziționate în apropierea unei șosele de centură,traficul autocamioanelor fiind foarte intens,iar școala din punctul 14 este localizată pe o stradă mai izolată, însă este un liceu cu un număr foarte mare de elevi comparativ cu celelalte două școli.

Valorile înregistrate la școalile din punctele 6 și 11 sunt asemănătoare , peste 70Db ,sursele de poluare sunt aceleași :elevii în pauze, traficul rutier (autocamioanele care circulă intens pe strazile :Bulevardul Epureanu(în cazul școlii din punctul 6) și Nicolae Bălcescu( în cazul școlii din punctul 11).

Școala din punctul 11 este mult mai afectată de traficul autocamioanelor care circulă pe strada Nicolae Bălcescu comparativ cu școala din punctul 6,asta deoarece punctul 11 este mult mai aproape de stradă ,față de punctul 6 care este localizat la o distanță mai mare.Acest lucru se poate observa foarte bine în imaginile prezentate ulterior.

După cum se poate observa în grafic ,școala din punctul 11 are cele mai mari valori ale zgomotului, asta deoarece este localizată ,exact lângă o stradă unde traficul autocamioanelor este intens, în apropierea poliției , pompieriei,policlinicii ,toate acestea fiind ,factori care contribuie la poluarea fonică ,traficul rutier devenind sursă de poluare sonoră ,datorită acestor instituții din zona.

Am înregistrat valori în mai multe pauze (12:50,10:50,11:50) pentru a putea vedea cât de mult se ridica intensitatea zgomotului ,atunci când elevii sunt agitați. Conform graficului pauza cu cele mai mari valori înregistrate este pauza de la 12:50,asta deoarece atunci este un mare flux de elevi ,unii terminând alții începând orele.

Mai putem observa în grafic, faptul că valorile cele mai ridicate au fost înregistrate în perioada pauzelor,așadar în zona școlilor o altă sursă de poluare fonică importantă pe lângă traficul rutier sunt elevii.

3.Ieșiri oraș

După cum se poate observa în graficul de mai sus ,ieșirea notată cu T înregistrează valori sonore mai ridicate comparativ cu ieșirea IRB,aceast lucru se datoreaza faptului ca în apropierea ieșirei T se află o cale ferată ,traficul este mult mai intens ,deoarece este locul unde se întâlnesc trei drumuri naționale DN11A ,DN21 și DN21D .În cazul ieșirii IRB este vorba doar de un drum național DN21,traficul fiind astfel mai liniștit,iar valorile privind poluarea sonoră sunt mai mici.

4.Parcuri

Am urmărit valorile sonore în două parcuri , unul poziționat central orașului(Parcul Victor Ion Popa) și unul localizat într-o zonă considerată mai liniștită(Grădina Publică Bârlad).Am ales puncte pe mai multe alei ale parcurilor,pentru a putea observa poluarea sonoră cât mai bine.

În urma acestui grafic se poate observa evoluția poluării sonore pe mai multe aleei ale gradinei publice .Aleea A este localizată în apropierea străzii, valorile sonore fiind ridicate din cauza traficului.Pe aleea B valorile privind zgomotul sunt influențate de prezența unui restaurant cu terasă și de gradina zoologică. Aleea C este o alee izolată ,ferită de surse de poluare sonoră.Valoarea de 70,5 Db a fost înregistrată pe 15 august 2015,ora 20:00, iar sursa sonoră principală a fost muzica provenită de la restaurant.

În ceea ce privește Parcul Victor Ion Popa,valorile zgomotului sunt mai ridicate, asta deoarece se află în apropierea străzii principale( Bulevardul Republicii)traficul rutier fiind și de data aceasta principala sursă de poluare sonoră.

În grafic se po observa valorile de peste 70Db , înregistrate pe aleea a, alee principală, poziționată în apropiere de strada principală.

5.Strada de centură a orașului

În punctul 7 am înregistrat valorea medie de 74,6Db și valoarea maximă de 79Db, principală sursă sonoră pe care am indentificat-o a fost traficul rutier(traficul autocamioanelor este foarte intens). Zona este foarte afectată de poluarea sonoră ținând cont că are funție rezidențială.

6.Stradă izolată

Am ales punctul 8 pe o stradă izolată ,a cartierului Munteni,asta deoarece am vrut să înregistrez valori sonore pe o stradă mai liniștită ferită de zgomotul traficului.Valorile înregistrate nu depășesc 60Db.Funcția acestei zone este rezidențială.

V 3.5.3 Chestionar sociologic

Chestionarul realizat cuprinde 7 întrebări:

CHESTIONAR POLUARE FONICĂ

1. Considerați că poluarea fonică reprezintă o problemă de actualitate?

a) Da

b) Nu

c) Nu știu

2. Dumneavostră sunteți deranjat de zgomotul din viața de zi cu zi?

a) Deloc

b) Foarte puțin

c) Puțin

d) Mult

e) Foarte mult

3. Care credeți că sunt principalele surse generatoare de zgomot din zona în care locuiți ?

a) Traficul rutier

b) Industria

c) Altele (specificați):

4. Care din aceste surse vă deranjează cel mai mul

5.Care considerați că sunt zonele cele mai poluate fonic din orașul dumneavoastră?

6. După părerea dumneavoastră poluarea fonică ne afectează mai mult în orașele mari?

a) Da, absolut

b) Poate

c) Nu

7. Cât de mult credeți că a ajuns să ne afecteze poluarea în ultimul timp?

a) Foarte mult

b) Nu atât de mult încat să îmi afecteze viața de zi cu zi

c) Nu sunt în cunoștință de cauză

Concluzii-Recomandări

Concluzii – valorile crescute ale zgomotului stradal și din apartamente prelungesc agresiunea acestuia asupra organismului, diminuând posibilitățile de refacere normală prin odihnă. Zgomotul în prezent nu mai apare ca factor de mediun ocazional în viața omului, el devenind element permanent ce acționează continuu, pe lungi perioade de timp, cu consecințe nefaste asupra echilibrului nervos și psihic.

Determinările sonometrice au evidențiat nivele crescute ale zgomotului stradal în zona studiată, resimțite și în apartamentele orientate spre rețeaua stradală, considerate expuse la această noxă, conducând la o stare de disconfort, cu producerea unor efecte neplăcute asupra organismului și de influențarea negativă asupra evoluției unor boli.

Conform rezultatelor obținute zonele cele mai poluate fonic sunt :ieșirele din oraș,intersecțiile și școlile .

Valorile mari ale poluării fonice nu sunt date doar de numărul ridicat de autovehicule, ci și de calitatea acestora (parcul auto este învechit, foarte multe autovehicule sunt fabricate înainte de 1990).

De asemenea calitatea drumurilor este proastă cu multe denivelări și gropi

b. Recomandări – pentru diminuarea valorilor zgomotului stradal, a zgomotului din apartamente, în vederea încadrării în normele admise și deci pentru micșorarea riscului pentru sănătatea populației, sunt necesare o serie de măsuri urbanistice:

de sistematizare a rețelelor stradale: străzi late, drepte și lungi;

plantarea de arbori între străzi și blocuri;

întreținerea carosabilului;

devierea circulației vehiculelor grele pe șosele de centură;

amplasarea optimă a unităților comerciale și de servicii pentru populație;

introducerea mijloacelor de transport ce folosesc combustibil ecologic,

întreținerea corespunzătoare a normelor în vigoare a vehiculelor în circulație;

redirijarea traficului din zonele aglomerate spre alte zone în vederea decongestionării arterelor și asigurarea unei fluențe optime;

– modul de amplasare al blocurilor, păstrarea unei distanțe coresunzătoare atât între trotuar și blocuri,