Zamfir Cristina, Msss An Ii Diagnoza [611502]

OBEZITATEA INFANTILĂ

Dr.Zamfir Cristina Florina, MSSS an II

1. Definiție

În ciuda liter aturii numeroase pe tema obezității, definiția acesteia nu a fost stabilită.
Indicele de masă corporală (IMC) este unul dintre cei mai folosiț i parametri pentru a defini
obezitatea. Avantajul folosirii IMC -ului (k g/m2) în comparaț ie cu greutat ea( kg sau pounds)
este acela că asftel se ține cont de talie, o parte esențială în evaluarea obezității. IMC -ul este
des folosit î n studiile epid emiologice pentru a evalua re lația greutate și boală. El determină
dacă cineva câ ntarește mai mult decâ t nivelul standard sau ideal pentru înalțimea și vâ rsta sa.
La adulți, un IMC mai mare de 25kg/m2 definește supraponderabilitatea. În cazul
copiilor însă, nu se poate folosi o singu ra valoare prag întrucât atât greutatea cât și înălțimea se
modifică în timpul procesului normal de creștere. Astfel, pentru copii, se folosesc percentilele
IMC, care sunt specifice pentru vârstă și sex. Pentru că adolescenții și copiii sunt în creștere,
trebuie să se țină cont atât de vârsta cât și de sexul copilului pentru a determina dacă are o
greutate normală sau este supraponderal. Folosindu -se percentilele IMC, există același prag
pentru a defini copilul supraponderal -peste percentila s 85 -a, dar val orile propriu -zise ale IMC –
ului vor varia in functie d e vârstă . De exemplu, un baiat de 10 ani cu un IMC de 23kg/m2 are
un IMC peste percentila a 95 -a, așadar el este supraponderal, pe când un baiat de 15 ani cu un
IMC de 23kg/m2 este în intervalul normal de greutate pentru înălțimea sa.
În S.U.A, copiii cu IMC peste percentila a 85 -a sunt încadrați în grupa “ la risc de a
deveni supraponderali ” (Flegal, 1998). Cei peste percentila a 95 -a intra în categoria “
supraponderali ”. În a lte țari, aceste 2 categorii poartă numele de “ supraponderal ” și respectiv
”obez” (CDC Growth charts, 2000).

Figura nr.1. Reprezintă percentilele IMC în funcție de vârstă pentru baieții cu vârste cuprinse
între 2 si 20 ani.

2. Epidemiologie

În ultimi i ani, există dovezi în numar din cei în ce mai mare care atestă creșterea
prevalenței obezității în lume. Inițial, această creștere a fost observată la populațiile urbane cu
un venit mediu pe cap de locuitor crescut, dar ulterior s -a dovedit că această te ndință este
generală, afectând toate segmentele societății.
Creșterea rapidă a prevalenței obezitătii în țările aflate în curs de dezvoltare, care au un
venit scăzut sau mediu pe cap de locuitor, este uneori mai mare decât cea observată în țările cu
o economie puternică. Astfel, dacă în Statele Unite și Europa, creșterea anuală a prevalenței

obezității este de 0.25 pentru fiecare, in Asia, Africa de Nord și America Latină, ea poate atinge
valori de 2 până la 5 ori mai mari (Wang I, 2002 ). Obezitatea nu e ste deci o problemă restrânsă
la nivelul anumitor tări cu o economie bine dezvoltată.
Prevalența obezității este ridicată în Orientul Mijlociu, Europa Centrală și de Est. În
1998, Organizația Mondială a Sănătații în proiectul său de a monitoriza bolile ca rdiovasculare,
a raportat Iranul drept una din cele 7 țări cu cea mai ridicată prevalență a obezitaț ii pediatrice ,
cu o predominanță la sexul feminin (Cole TJ, 2000 ).
În unele țări europene, cum ar fi cele scandinavice, prevalența obezitații pediatrice e
mai s căzută în comparație cu țările mediteraneene. Totuși, în ambele, proporția copiilor obezi
este în creștere (Lobstein T, 2003 -2004).
Conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății scurt, la nivel numărul
copiilor supraponderali a crescut cu 10 milioane. România ocupă un loc locul 3 în Europa, 3
din 10 tineri fiind supraponderali. Conform statisticilor , s-au identificat 14,7% c opii obezi ( cu
vârsta între 3 -16 ani) , frecvența obezității fiind ușor crescută la fetele de vârstă școlară. În
situația în care trendul se menține, copiii obezi și supraponderali îi vor depăși ca număr pe cei
subnutriți moderat sau sever până în anul 202 2, conform datelor furnizate de către OMS.
Institutul Național de Sănătate Publică și Centrul Național de Evaluare și Promovare a
Stării de Sănătate din București, în Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din
România 2015 arată că indiferen t de mediul de proveniență și de genul subiecților, dezvoltarea
dizarmonică prin plus de greutate este într -un procent mai mare decât c ea prin minus de
greutate (http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea -copiilor/).
Principala sursă în ceea ce privește com portamentele alimentare și de activitate fi zică
ale copiilor și ale adolescenților din țara noastră o reprezintă studiul HBSC (Health behaviour
in school -aged children), realizat în România de către Departamentul de Psihologie al
Universității „Babeș -Bolya i“, Cluj -Napoca. Scopul HBSC este să prezinte starea de sănătate,
comportamentele și determinanții sociali la copii și adolescenți din România participând la
ultimele trei runde ale acestuia (2005/2006, 2009/2010 și 2014/2015 ). Comportamentele
incluse în s tudiul HBSC care determină ne cesitatea unor intervenții sunt : consumul micului
dejun, consumul de fructe și legume, consumul de apă în locul băuturilor îndulcite, activitatea
fizică și sedentarismul . Printre concluziile cele mai importante ale studiului se numără:
-Consumul micului dejun în România nu este un comportament frecvent întâlnit, situând
România printre țările cu cea mai mică prevalență a consumului zilnic de mic dejun .

– Consumul zilnic de fructe și legume este semnificativ mai mic la băieți și în familiile cu un
nivel socio -economic scăzut, înregistrează o scădere semnificativă odată cu creșterea vârstei
copiilor și are o tendință de scădere în timp
– România ocupă lo curi fruntașe în ceea ce privește prevalența consumu lui zilnic de băuturi
îndulcite. Copiii proveniți din familii cu status socio -economic mai ridicat au un consum
semnificativ mai mare față de cei proven iți din familii cu nivel scăzut .
– Adolescenții din România ocupă ultimele poziții în Eu ropa în privința activității fi zice zilnice.
Fetele desfășoară activitate fi zică mai puți n decât băieții. România este singura țară la care
comportamentele sedentare se întâlnesc mai frecvent la familiile c u nivel socio -economic
crescut .
– Sunt necesare intervenții pentru adoptarea comportamentelor alimentare sănătoase
(consumul micului dejun, consumul de fructe și legume, consumul de apă în locul băuturilor
îndulcit e) și stimularea activității fi zice în detrimentul compo rtamentelo r sedentare, de către
tineri (http://www.insp.gov.ro) .

3. Patogenie

Pentru că obezitatea a devenit o problemă de sănătate pediatrică epidemică, o atenție
substanțială a fost acordată mecanismelor care duc la un câștig în greutate anormal. La prima
vedere, lucrurile par foarte clare. Aportul și consumul de enegie operează după prima lege a
termodinamicii. Caloriile în exces sunt depozitate sub formă de grăsimi pentru a fi rezervă în
viitor, în situații când necesarul caloric va fi crescut, disp onibilitatea de hrană redusă sau
amândouă. Este clar că această abilitate de a acumula, de a face rezerve și de a menține
depozitele de grăsimi a fost un avantaj pentru supraviețuirea speciei de -a lungul timpului. Din
această cauză, organismul uman și -a dezvoltat mecanisme multiple și redundante pentru a
reține grăsimile, dar puține pentru a limita acumularea acestora.
De aceea, chiar dacă actual obezitatea este considerată o boala, trebuie ținut seama de
importanța acestor mecanisme fiziologice care au ro l vital in mediile unde resursele de hrană
sunt limitate și unde este nevoie de un mare consum de energie pentru a obține hrană.
IMC -ul cunoaște de asemenea o mare variabil itate. . Astfel, în timpul perioadei de sugar
crește, o dată cu creșterea grăsimii corporale, atinge nadirul la mijlocul copilăriei și apoi începe
să crească din nou în jurul vârstei de 5 ani. S -a emis o ipoteză că acest așa -numit “rebound de
adipozitate” este critic pentru dezvoltarea ulterioară a obezității, iar riscul este mai mare da că
survine mai devreme, înainte de 5 ani și jumătate. În timpul pubertații, indicele de masă

coporală cunoaște o creștere substanțială și apar diferențele de sex, întrucat fetele acumuleaza
mai mult țesut adipos, iar băieții mai multă masă musculară (Goran M, 2006).
Tabelul 1 prezintă potențiale perioade critice pentru dezvoltarea obezității.
Viața intrauterină Creșterea și nutriția fătului
Dezvoltarea adipocitelor
Diabetul matern
Primul an de viață Alimentație naturală sau artificială
Câștigul în greutate ca sugar
Perioada de preșcolar și școlar Rebound indice de masă coporală
Diversificarea hranei
Diverse tratamente medicamentoase

Tabelul 1. Potențiale perioade critice pentru dezvoltarea obezitații infantile.

În Tabelul 2 sunt prezentați poten tiali factori determinanți ai acestor perioade critice
pentru un câstig excesiv în greutate.

Factori genetici
Factori bilogici Dezvoltarea adipocitelor
Modificarea ratei metabolismului bazal
Modificări ale apetitului
Dieta și activitatea
Factori de mediu Disponibilitatea hranei
Activitățile sedentare
Bariere pentru activitatea fizică
Școala
Factori comportamentali Răspunsul la foame
Influența anturajului

Tabelul 2. Potențiali factori determinanți ai perioadelor critice pentru un câștig excesiv în
greutate.

4. Etiologie

Obezitatea este o boală complexă, influentată de multipli factori genetici și de mediu.
Din cauza complexității ei, nu există un pattern strict ma ndelian de transmitere. Cu excepția
câtorva defecte monogenice, obezitatea este o boală oligogenică atribuită câtorva gene defecte
cu efecte multiple și cu expresie modulată de interferență reciprocă și cu mediul. Studii genetice
clasice pe gemeni au demos trat influența genetică asupra greutății corporale și a adipozității.

4.1. Obezitatea monogenică

Cinci gene implicate determină obezitate morbidă cu debut precoce. Toate cauzează
hiperfagie extremă. Descoperirea acestor mutații a clarificat mecanismele biologice de control
ale greutății coporale. Diagnosticul precoce și centre de tratament terțiare sunt necesare pentru
acești copii (Oken E, 2003).

4.2. Factori de mediu și comportamentali

Obezitatea simplă este cauzată de un dezechilibru de durată într e caloriile consumate si
caloriile utilizate. Acesta nu înseamnă neapărat că respectiva persoană consumă mari cantități
de hrană.

Aport excesiv caloric

Obezitatea este cauzată de un aport excesiv de calorii în raport cu consumul energetic
pe o perioadă lungă de timp. Tractul gastro -intestinal are capacitatea de a absorbi cantități mari
de nutrienți.
Creșteri mari ale țesutului adipos pot rezulta prin diferențe mici , dar cronice dintre
aportul de energie si cheltuiala de energie. Într -un an, ingestia cu doar 5% mai multe calorii
decât cele cheltuite duce la acumularea de aproximativ 5 kg de țesut gras.
Alimentația de tip fast -food, ofertele de porții “speciale” și băuturile îndulcite au
contribuit la adevărata epidemie a obezității în ultimile două decenii. De asemenea, anumite
combinații de alimente sunt mai dăunătoare. Astefel, studii efectuate la sfârșitul secolului trecut
au arătat că șobolanii de laborator hrăn iți cu zaharuri și grăsimi împreună au câștigat în greutate
decât cei hrăniți cu acestea separat.Experții cred că același lucru este valabil și în cazul
oamenilor.

Studiile au mai arătat că persoanele care consumă o dietă bogată în grăsimi câștigă mai
repede în greutate decât aceia care consumă același număr de calorii, dar prin alimente bogate
în carbohidrați. De asemenea, mărimea porțiilor și frecvența meselor pot afecta câstigul în
greutate: animalele de laborator și oamenii care își obțin necesarul de c alorii zilnic prin 2 sau
3 mese mari castigă mai mult în greutate decât aceia care împart aceeași hrană și același număr
de calorii în mai multe gustări de -a lungul zilei (Oken E, 2003).
Deși este ușor sa blamăm epidemia obezității pe restaurantele fast -food, acestea nu sunt
nicidecum singurele vinovate. În ultimul timp, copiii au devenit mult mai puțin activi. Există
puține măsurători obiective ale activității fizice ale copiilor, de aceea, sunt folosiți markeri
surogat, cum ar fi timpul petrecut în fața t elevizorului sau preocuparea de jocuri video.
Informațiile obținute astfel, arată că viața a devenit mult mai sedentară pentru copii în petrecând
cel puțin 3 ore pe zi în mod sedentar. Îngrijorările părinților privitoare la siguranța copiilor au
făcut ca d in ce în ce mai mulți copii să fie duși cu mașina la școală – aproximativ 40% din copiii
mai mici de 14 ani sunt duși cu mașina la școală (Comuzzie AG, 1996).
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare este cel referitor la factorii de mediu. Copiii
sunt total dependenți de părinții lor pentru asigurarea hranei. În managementul și tratamentul
copiilor supraponderali și obezi, trebuie să se țină seama de stadiul de dezvoltare al copilului,
iar importanța familiei nu ar trebui niciodată subestimată. Astfel, obezitatea părinților dublează
riscul obezității în viața adultă la copii lor, fie că aceștia sunt sau nu obezi în copilărie (Guerre –
Millo M, 1996).
4.3. Factorii sociali și personali

Studiile au arătat că anumite grupuri etnice au o predispoziție geneti că pentru obezitate,
si aceasta, corelată cu stilul de viată, duce la un câștig excesiv în greutate. S -a constatat că
persoanele din Europa de Est și Sud au o tendință mai mare de câștiga în greutate decât cei din
Nordul Europei. În alte cazuri, adoptarea unui stil de viață occidental duce la cresterea
prevalenței în populații care alfel au puține cazuri de obezitate. Astfel, studiile au arătat că
aborigenii din Australia care erau vânători în mod tradițional și aveau o dietă bogată in fibre și
săracă în gr ăsimi nu se confruntau cu problema obezității. În momentul adaptării unui stil de
viață occidental, sedentar și o dietă “modernă”, incidența obezității, a tensiunii arteriale și a
diabetului de tip 2 a cunoscut o creștere marcantă.
Influența societății are de asemenea o contribuție substanțială în cazurile de obezitate.
Unii oameni au tendința de a mânca mai mult atunci când se simt nefericiți sau respinși, și acest
comportament devine un cerc vicios. Individul supraponderal se simte respins și marginalizat

de societate din cauza greutății sale, și atunci se refugiază în consumul excesiv alimentar, si
astfel câștigă din ce în ce mai mult în greutate.

4.4. Tratamente medicamentoase

Sunt unele medicamente care administrate copiilor îi predispun pe aceștie la creștere în
greutate. În această categorie sunt incluși corticosteroizii, acidul valproic și neuroleptice atipice
cum ar fi olanzapina și risperidona.
Efectele corticosteroizilor endogeni au fost știute de mult, mai puțin sigur fiind efectul
steroizilor p e o perioadă scurtă sau intermitentă, cum este cazul copiilor cu forme severe de
astm care necesită corticosterapie pentru controlul simptomelor.
De asemenea, s -a observat o asociere între folosirea corticosteroizilor și obiceiul de a
mânca dezorganizat. F ornani și colaboratorii au semnalat opt persoane care aparent și -au
dezvoltat un obicei de a mânca dezorganizat după administrarea steroizilor din motive
medicale. Aceste rezultate sugerează că efectul coticosteroizilor asupra apetitului și creșterea
în greutate pot fi diferite la persoane diferite.
Acidul valproic este folosit in tratamentul pentru epilepsie sau pentru persoanele cu
probleme de dispoziție și alte afecțiuni psihiatrice. Creșterea în greutate e un efect secundar
comun tratamentului cu valpro at. Vârsta la care este administrat este importantă. Caksen și
colaboratorii au descoperit faptul că pentru o lungă perioadă tratamentul cu valproat n -a fost
asociat cu creșterea anormală în greutate la copiii prepurtali. Wirrell a descoperit faptul că 14%
din pacienții cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani tratați cu acest medicament au ajuns la stadiul
de obezitate după începerea terapiei. Mecanismul prin care acidul valproic induce o creștere în
greutate la unii pacienți rămâne necunoscut. Posibile expli cații au stimularea de insulină și
diminuarea beta -oxidării acizilor grași. Demir și Aysun au descoperit că raportul
glucoză/insulină este modificat în terapia cu valproat. Ei au speculat că aceste schimbări pot
conduce la creșterea apetitului.
S-au făcut un număr de experimente care au demonstrat creșterea în greutate a
pacienților tratați cu agenți antipsihotici atipici. Câteva rapoarte au sugerat faptul că mai mult
de jumătate dintre copiii tratați cu acești agenți sunt supraponderali (Goulding A, 1996).

5. Complicații le obezității infantile

Complicațiile obezității infantile pot fi clasificate în cele care afectează copilul în
prezent sau în viitorul apropiat și cele care au implicații pentru viața de adult și pe durata
întregii vieți.
Copiii supraponderali prezintă un risc ridicat de a dezvolta diabetul de tip 2, probleme
cardiovasculare, afectiuni ortopedice, gută, artrită și boli de piele. Obezitatea în copilărie a fost
corelată cu o declanșare prematură a pubertătii. Pe lângă acestea , a fi supraponderal poate
afecta negativ comportamentul social și psihologic al copilului.
Toate aceste complicații sunt prezentate în Figura nr. 2.

Figura nr.2 . Complicațiile obezității infantile

Complicațiile psiho -sociale

Obezitatea este cea mai stigmatizată și cea mai puțin acceptabilă afecțiune în copilărie.
Copiii și adolescenții obezi pot suferi discriminare din partea colegilor și probleme de adaptare
și integrare socială.

Un studiu recent a arătat că adolescenții și copiii cu obezitate severă care erau
investigați de un centru specializat în obezitate s -au autocaracterizat ca având o calitate a vieții
scăzută, raportată la propria stare de sănătate. Impresionant a fost faptul că rezultatele erau
identice cu cele ale copiilor care sufereau de cancer sau primeau tratament chimioterapic
(Strauss RS, 2003).
Obezitatea infantilă prezintă consecințe privind bunăstarea social – discriminare și
rezultate sub așteptări; Persoanele obeze sunt defavorizate în transportul public, modă, toalete,
teatre, precum și consecințe economice -costuri mai mari în diferite domenii (servicii de
sănătate, asigurare privată de sănătate, transport, modă, conceperea clădirilor
Toate aceste afecțiuni trebuiesc identficate, investigate și tratate corespunzător,
întrucât consecințele pe termen lung pot fi severe și calitatea vieții important afectată.

6. Tratamentul

6.1.Abordări convenționale

6.1.1. Implicarea familiei . Programele de tratament pentru obezitate ar trebui să țină cont de
influența familiei în alegerea meniului și în nivelul de activitate fizică. Studii despre menținere
pe termen lung a pierderii în greutate au arătat importanța schimbării obiceiurilor alimentare în
intreaga familie, suportul pentru copil și laudă din partea părinților pentru schimbarea
comportamentului alimentar și efectuarea de activitate fizică.
Conform Ghidului de Intervenție pentru Alimentație Sănătoasă și Activitate fizică în Școli și
Grădinițe, educația privind stilul de viață sănătos în perioada copilăriei creează premisele
câștigării unor deprinderi sanogene, care vor fi practicate pe toată durata vieții persoanei,
favorizând menținerea unei bune stări de sănătate pentru o perioadă cât mai lung ă de timp.
Copiii care învață de mici să consume zilnic micul dejun, să mănânce fructe și legume, să facă
mișcare, să își prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în viața de adult
și își vor educa, la rândul lor, copiii pe baza ace stor principii. În acest fel, investiția în educația
pentru sănătate a copiilor are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă a
națiunii. Desigur, familia are un rol esențial în crearea deprinderilor sănătoase ale copilului. Cu
toate aces tea, ne confruntăm în etapa actuală cu numeroase provocări socio -economice (părinți
foarte ocupați, care petrec puțin timp cu copilul, părinți plecați în străinătate, tentații foarte
mari legate de disponibilitatea, de aspectul, de prețul alimentelor înalt procesate și de
publicitatea realizată acestora), la care se adaugă, pentru copiii de vârstă școlară, și presiunea
grupului (www.insp.gov.ro).

6.1.2. Schimbarea dietei . Există unele griji datorate faptului că restricțiile sau controlul rigid
al alimentaț iei la copil poate declanșa dereglări alimentare, sau, la copilul în creștere, reducerea
creșterii liniare în înalțime. Acum se folosesc diete cu energie scăzută, cu specificația ca toți
membrii familiei să își însușească o alimentație sănătoasa. Scopul es te de a da un program
flexibil pentru a ajuta familia și copilul șă facă schimbări importante în alegerile și obiceiurile
alimentare. În general, intervențiile dietetice ar trebui să accentueze reducerea energiei,
alegerea mâncărurilor fără grăsimi, aport de fructe și legume, gustări rapide mai sănătoase și
micșorarea porțiilor. Apa ar trebui folosită ca băutură principală, iar băuturile cu nivel ridicat
de zahăr, inclusiv răcoritoarele și sucurile de fructe, ar trebui limitate. Efectele acestor
intervenții ar trebui să fie o reducere în totalul energiei similate prin reducere densității energiei
dietei. Schimbările în obiceiurile alimentare, cumpărăturile și tipurile de mâncare pentru
întreaga familie vor sustine abilitatea unui copil de a își regla singur rația alimentară.
Recomandări ale OMS pentru prevenirea obezității la copii:
creșterea consumului de fructe, legume și cereale integrale;
limitarea consumului de grăsimi, favorizarea consumului de grăsimi nesaturate;
limitarea consumului de glu cide;
consumul de apă, în cantitate de 50 -60 ml/kgcorp (cu un total de 1 -2 litri/zi), în funcție de
greutatea corporală a copilului;
stimularea activității fi zice de minimum 60 de minute/zi (3, 20).
Este important de ținut minte că părinții influențează alegerile alimentare și alte
comportamente alimentare la copiii lor. Dereglările alimentare la un părinte pot fi asociate cu
supragreutate la copil. (Abramowity M, 2004)

6.1.3 . Creșterea activității fizice și reducerea comportamentului sedentar. Intensifi carea
activității fizice ( atât planificată, cât și incidentală/stil de viață) este o componentă importantă
a programelor de control a greutății, deși, la fel ca la aportul die tetic, nu există nici o dovadă
referitoare la cea mai eficientă activitate fizică. Într -un studiu al eficienței pe termen lung a
activității fizice, exercițiile ca stil de viață mențineau mai bine greutatea decât exercițiile
programate.
Copi ii obezi prezintă semne de maturare fizică (vârstă și densitate osoasă) și sexuală
avansată, și de aceea sunt mai înalți decât colegii lor. Acesta este un avantaj în practicarea
sporturilor în care înaltimea și lungimea brațelor joacă un rol important, cum sunt fotbalul,
voleiul și baschetul. În plus, din cauză că prezintă un raport mai mare țesut adipos/țesut

muscular, copiii obezi plutesc mai ușor în apă decât colegii lor de greutate normală, fiind astfel
avantajați în activitățile acvatice.
De asemenea, datorita excesului de tesut adipos, ei rezistă pentru mai mult timp la
activități în apă rece, fiind protejati termic.
Există însă câțiva factori care inhibă copilul obez în timpul activității fiice. Unul
dintre aceștia este realizarea propriei greutăți în mijlocul copiilor de greutate normală și viteza
și agilitatea limitată de care dispun din cauza greutății în exces pe care o poartă, si astfel aceștia
devin inhibați. De aceea, se preferă o oarecare grupare a copiilor cu gr eutate normală și a celor
obezi pentru rezultate mai bune.
Conform recomandărilor OMS copiii școlari trebuie să efectueze zilnic cel puțin 60 de minute
de activitate fi zică moderată/intensă ! Beneficiile activității fi zice pentru copii sunt:
dezvoltar ea oaselor, a mușchilor și a articulațiilor;
inimă și plămâni sănătoși;
coordonarea și controlul mișcărilor;
menținerea unei greutăți corporale adecvate;
îmbunătățirea autocontrolului privind anxietatea și depresia;
creșterea încrederii în sine, a capacității de a se exprima în societate, a capacității de integrare
și interacțiune socială ;
scăderea probabilității de a adopta alte comportamente nesănătoase ca: fumatul, consumul
de alcool sau de droguri;
 performanțe școlare mai bune. Recomandări adresate copiilor, pentru a fi mai activi:
urcă scările în loc să folosești liftul;
dacă poți, mergi pe jos sau cu bicicleta până la destinație;
fă mișcare împreună cu colegii, familia sau prietenii;
ia o pauză de la lecții și fă mișcare sau o scurtă plimbare;
mergi să -ți vizitezi colegii în loc să le dai telefon sau să le trimiți e -mailuri;
alătură -te unui grup care practică un sport.
În concluzie, creșterea rapidă a prevalenței obezității la copii în toate țările are consecințe
serioase privind sănătatea publică, inclusiv dezvoltarea diabetului zaharat și a HTA la tineri
sau adulți. Cauzalitatea este multifactorială și, ca urmare, prevenirea și intervențiile comunitare
trebuie să fi e, de asemenea, multifactoriale și

6.1.4. Modificarea comportamentului . Modificarea comportamentului este o componentă a
majorității programelor de control a greutății. O varietate de strategii diferite de modificări
comportamentale au fost folosite în studiile tratamentelor pentru obezitate.
Au fost de asemenea și organizații non -profit care s -au implicat în derularea unor diverse
proiecte în școli pentru a învața școlarii cum să mănânce sănătos și sa iubească sportul
(www.asociatiaeduard.wordpress.com ).

6.1.5. Tipul de consili ere. Câteva tipuri de consiliere au fost folosite pentru a trata obezitatea
la copil: ședințe de consiliere individuale, programe de grup și sesiuni oferite de diferiți
profesioniș ti în sănătate. Intervențiile au fost conduse în diferite medii, inclusiv centre de
asistența primară, cetre comunitare de sănătate și tabere de va canță și s -au dovedit eficiente.
6.1.6 Campanii de comunicare
În ultimele decenii, comunicarea în sănătatea p ublică a devenit una dintre componentele de
bază ale domeniului sănătății publice. Comunicarea strategică, la timp și eficientă are rolul
esențial de a proteja sănătatea oamenilor, de a preveni și controla apariția bolilor, de a
îmbunătăți calitatea vieții și de a promova sănătatea. Healthy People 2010 definește
comunicarea în sănătatea publică ca fiind „arta și tehnica de a informa, influența și motiva
indivizii, instituțiile, publicul larg cu privire la aspecte importante de sănătate publică.
Comunicarea în sănătatea publică reprezintă dezvoltarea științifică, diseminarea strategică și
evaluarea critică a informațiilor de sănătate relevante, precise, accesibile“. Comunicarea în
sănătatea publică derivă dintr -o serie de discipline, precum marketing, jurnalism, relații
publice, psihologie, informatică, epidemiologie, educație pentru sănătate, comunicarea în
masă, fiind deja bine cunoscut faptul că mass -media infl uențează comportamentele oamenilor,
fie în mod direct sau indirect, pe termen lung sau med iu (Ghid de intervenție pentru alimentație
sănătoasă și activitate fizică în grădinițe și școli, 2015 http://www.insp.gov.ro/)

6.2. Abordări non -convenționale

6.2.1. Diete cu număr foarte scăzut de calorii. În genereal, dietele cu număr fo arte scăzut de
calorii produc o scăderer rapidă în greutate. Acesta este un beneficiu cănd există comorbidități
semnificative, dar aceste diete trebuie urmate într -un centru specializat, sub atenta
supraveghere a medicului. Acestea nu sunt niciodată indica te la copii !

6.2.2. Terapia medicamentoasă

Numeroase medicamente au fost introduse pe piata pentru a combate efectele obezității
infantile, dar din păcate unele dintre ele sunt indicate abia după împlinirea vârstei de 10 ani.
Amintim Orlistat (Xenical®) , Silbutramine (Meridia®), Metformin (Glucophage®) ,
Leptina .

6.2.3. Terapia chirurgicală . Recomandările actuale consideră chirurgia drept o ultimă
resursă în tratamentul obezității severe care prezintă comorbidități potențial fatale și care nu
răspund la un tratament de 6 luni sau mai mult folosind metodele convenționale de pierdere
în greutate prin dietă și exercițiu fizic.

7. Intervenții legale la nivel național împotriva obezității
infantile
 Ordinul Nr. 1955 din 18 octombrie 1995 pentru aprobarea Norme lor de igienă privind
unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor (Ordinul
1955/1995) :
Art. 17. Conducerile creșelor, leagănelor, grădinițelor cu program prelungit și săptămânal, ale
unităților școlare cu semiinternat, interna t și cantină școlară, ale caselor de copii preșcolari și
școlari, ale unităților de învățământ superior cu cantină studențească și ale taberelor de odihnă
vor asigura o alimentație colectivă adaptată vârstei și stării desănătate, specificului activității
și anotimpului, asigurându -se un aport caloric și nutritiv în conformitate cu recomandările
Ministerului Sănătății.
 Ordnul Comitetului de Nutriție din 27 martie 2008:
Art. 1. Se înființează Comitetul Național pentru Alimentație și Nutriție, denumit în con tinuare
Comitet, organism de specialitate, fără personalitate juridică. (2) Comitetul se organizează și
funcționează pe lângă Ministerul Sănătății Publice.
Art. 2. Scopul comitetului este să elaboreze politici și strategii în domeniul nutriției în vederea
îmbunătățirii stării de sănătate a populației (Ordinul Ministrului 687/2008).
 Legea nr. 123/2008 pentru o alimentație sănătoasă în unitățile de învățământ
preuniversitar, Legea privind interzicerea mâncării fast -food în școli. Publicat în

Monitorul Ofici al nr. 410 din iunie 2008 (Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din
02/06/2008):
Art. 10. În incinta unităților de învățământ este interzisă prepararea, comercializarea și
distribuirea oricăror alimente conținute în lista prevăzută la Art.9lit.a).
Art. 11 . Meniurile servite în cantinele sau locațiile asimilate cu cantinele din colectivități sunt
avizate de către personalul medical și aprobate de către conducătorul unității.
 Ordinul Nr. 1563 din 12 septembrie 2008 pentru aprobarea Listei alimentelor
nerecom andate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei
alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți (Ordinul 1563/2008)
 Legea 32/2009 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 95/2008
pentru modificarea și completa rea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 96/2002
privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I -IV din
învățământul de stat, precum și pentru copiii preșcolari din grădinițele de stat cu
program normal de 4 ore. Public at în Monitorul Oficial nr. 163 din martie
2009(Monitorul Oficial 163 din 17 martie 2009 (M. Of. 163/2009):
-La articolul unic, punctul 1 se va modifica și va avea următorul cuprins: "1. În titlul și
în cuprinsul Ordonanței de Urgență, sintagma «clasele I -IV» se înlocuiește cu sintagma
«clasele I -VIII», sintagma «din învățământul de stat» se înlocuiește cu sintagma «din
învățământul de stat și privat», iar sintagma «din grădinițele de stat cu program normal
de 4 ore» se înlocuiește cu sintagma «din grădini țele de stat și private cu program
normal de 4 ore»."
 În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 1 alin. (2) și (5) și
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2010 privind
implementarea programului de încu rajare a consumului de fructe proaspete în școli,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2010, Guvernul României a adoptat din
23.12.2015 hotărârea ca din anul școlar 2015 -2016 să se acorde gratuit mere, în limita
valorii zilnice de 0,37 lei/elev, pentr u maximum 88 de zile de școlarizare (Hotărârea
979/2015 a Guvernului României)
 Ordinul Nr. 5298 din 07.09.2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea
stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor din unitățile de învățământ de stat și
particular e autorizate/acreditate, privind acordarea asistenței medicale gratuite și pentru
promovarea unui stil de viață sănătos, Anexa 1 stipulează, printre alte servicii și acelea
de promovare a unui stil de viață sănătos: “Medicul, împreună cu directorul unități i de

învățământ, inițiază, desfășoară și colaborează la organizarea diverselor activități de
educație pentru sănătate în cel puțin următoarele domenii: nutriție sănătoasă și
prevenirea obezității; activitate fizică (Ordinul 5298/2011).
 În Ordinul 386 /31.03.2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a
programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2015 și 2016 se menționează că
în anii 2015 și 2016, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 206/2015 pentru privind
aprobarea programelor naționa le de s ănătate , se derulează programe de sănătate publică
finanțate din bugetul Ministerului Sănătății, printre care Programul Național de
Evaluare și Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate (Ordinul 386/2015).
 În temeiul art. 115 alin. (4) din C onstituția României, republicată, Guvernul României
a adoptat ordonanța de urgență OUG nr. 66/2016 – modificarea și completarea OUG nr.
24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe
proaspete în școli. Grupul -țintă al Progr amului includea elevii din clasele I -VIII din
învățământul de stat și privat autorizat/acreditat, extins ulterior și la elevii din clasa
pregătitoare. Având în vedere faptul că în unitățile de învățământ în care participă la
cursuri atât preșcolarii — care nu sunt beneficiari ai programului — cât și școlarii, care
sunt deja beneficiari ai programului, discriminarea și inechitățile generate de lipsa
uniformității grupului -țintă trebuie corectate. Guvernul extinde aplicarea programului
"fructe în școli" și la copiii din grădinițe, pentru a elimina discriminarea acestora în
raport cu copiii care deja primesc fructe la școală. De prevederile prezentei ordonanțe
de urgență beneficiază și preșcolarii din grădinițele de stat autorizate/acreditate și
particulare acr editate cu program normal de 4 ore, începând cu anul școlar 2016 —2017
(http://www.ms.ro ).
8. Concluzii
Obezitatea infantilă reprezintă în momentul de față una dintre principalele problem e
sociale în ceea ce privește copiii de vârstă șco lară și adolescenții. În ciuda tuturor demersuril or
de a lupta împotriva ei, un număr tot mai mare de cazuri apare anual. Este nevoie de legi aspre,
de o disciplină riguroasă atât individuală, cât și familială și socială pentru a combate acea stă
problemă. Intervențiile trebuiesc efectuate încă de la o vârsta fragedă, insistat pe deprinderi și
stil de viață sănătos și conștientizarea pericolului în cazul abaterii de la acesta. Este nevoie de
o perpetuă implicare la nivel național pentru a depăș i această problemă.

BIBLIOGRAFIE
1. Flegal KM, Caroll MD, KucmJ, Johnson CL. Overweight and obsity in the United states:
prevalence and trends, 1960 -1964. Int J Obes Relat Metab Disorders . 1998: 30 -41;
2. CDC Growth Charts 2000: United States http: //www.cdc.gov/growncharts
3. Wang I, Monteiro C, Popkin BM. Trends of obesity and undrweight in older children and
adolescents in the United States, Brazil, China and Russia . Am j Clin Nutr . 2002; 971 -976.
4. Cole TJ, Bellii MC, Flegal KM, Diez WH. Establishing a standard definition for child
overweight and obesity worldwide: international survey. 2000: 1240 -1243.
5. Lobstein T, Frelet M, Obesity Review 2003 -2004, 195 -200.
6. Institutul Național de Sănătate Publică și Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării
de Sănătate București: Raport Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din România 2015
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea -copiilor/
7. Goran M, Sothern M, Handbook of Pediatric Obsity – Etiology, Pathophysiology and
Prevention, Taylor and Francis Group, 2006 5 -25, 61 -90, 140 -169, 347 -356.
8. Oken E, Gillman MW. Fetal origins of obesity . Obes Res . 2003; 11: 496 -506
9. Cecil Textbook of Medicine.
10. Williams Textbook of Endocrinology, ediția a 11a , cap. 35. Obesity
11. Leibel RL,” energy in, energy out of the ef fects of besity related gene”, New England Journal
of Medicine, 2008
12. Oken E, Gillman MW. Fetal origins of obesity, 2003; 496 -506.
13. Comuzzie AG, Blangero J, Mahaney MC. Genetic and environmental correlations among
hormone levels and measures of body fat acumulation and topography, 1996; 576 -600.
14. Guerre -Millo M, Staels B, Auwerx J. New insights into obesity genes, 1996; 1526 -1531.
15. Goulding A, Gold E, Cannan R, Taylor RW, Williams S, Lewis -Barned NJ. DEXA supports
the ue of BMI as a measure of fatness in young girls, 1996; 1014 -1021.
16. www.insp.gov.ro .
17. Ministerul Sănătății din România, Strategia Națională de Sănătate 2014 -2020, Plan de acțiuni
http://www.ms.ro/
18. Abramowity M, Diseases and Disorders – Obesity, Lucent Books , 2004; 20 -23, 45 -48.
19. www.asociatiaeduard.wordpress.com
20. Ghid de intervenție pentru alimentație sănătoasă și activitate fizică în grădinițe și școli, 2015
http://www.insp.gov.ro/
21. Ordinul 1955/1995, http://www.legex.ro/Ordin -1955 -1995 -8285.aspx,

22. Ordinul Ministrului 687/2008, https://extranet.who.int/nutrition/gina/en/
23. Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 02/06/2008
24. Ordinul 1563/2008, http://lege5.ro/Gratuit/geytsmbtge/ordinul -nr-1563 -2008 -pentru –
aprobarea -listeialimentelor -nerecomandate -prescolarilor -si-scolarilor -si-a-principiilor -care-
stau-la-baza-unei-alimentatiisanatoase -pentru -copii -si-adolescenti
25. Monitorul Of icial 163 din 17 martie 2009 (M. Of. 163/2009)
26. Hotărârea 979/2015 a Guvernului României, http://lege5.ro/Gratuit/ha4dgmzrgu/hotararea –
nr-979-2015 – privind -stabilirea -fructelor -proaspete -distribuite -a-perioadei -si-frecventei –
distributiei -a-limitei -valoriizi lnice -elev-a-fondurilor -necesare -pentru -distributia -fructelor –
proasp
27. Ordinul 5298/2011, http://lege5.ro/Gratuit/gi4dknrtge/metodologia -din-07092011 -privind –
examinareastarii -de-sanatate -a-prescolarilor -si-elevilor -din-unitatile -de-invatamant -de-stat-si-
particulare -autorizateacreditate -privind -acordarea -asistentei -medical?p Id=42860773#p –
42860773
28. Ordinul 386/2015, http://www.lege -online.ro/lr -ORDIN -386%20 -2015 -%28166877%29 –
%282%29.html accesat 30.03.2016