ZAHA HADID-DE LA SUPREMATISM LA PARAMAETRICISM Absolvent Stud. Arh. Stan Alexandru Dragoș Indrumător Prof. Dr. Arh. Anca Sandu Tomașevschi Iunie 2016… [301574]

Universitatea “Spiru Haret”, București,

[anonimizat]: [anonimizat]. Dr. Arh. Anca Sandu Tomașevschi

Iunie 2016

-Când am început lucrarea de disertație vorbeam despre “EA” la prezent. Acum e [anonimizat], datorită arhitecturii extravagante pe care o practica(52), [anonimizat], [anonimizat] o relație mult mai strânsă între oraș si ceea ce se intamplă în exterior. Deși intens criticată a primit și o mulțime de premii fiind prima femeie musulmană care caștiga premiul Pritzker în 2004 [anonimizat] 2010 și 2011 caștigă premiul Stirling. A [anonimizat], după care a și predat ca profesor. A mai activat la numeroase școli de arhitectură cum ar fi: [anonimizat], [anonimizat]. Toate aceste lucruri m-au convins ca Zaha Hadid este un subiect bun de studiu.

[anonimizat], interviuri, [anonimizat], idei și păreri personale.

Titlul este o [anonimizat] a [anonimizat] “parametricism”, după cum îl definește Patrick Sumacher.

[anonimizat] s-a inspirat sau din care a făcut parte.

Prima parte a [anonimizat] o doză de dinamism dar și din teoriile lui Malevich. Ea încerca să transpună desenele bidimensionale suprematiste în adevărate opera arhitecturale. Același lucru îl încerca în perioada Constructivistă și El. Lissitzky dar și Chernikov.

Tot în prima parte prezint o serie de alte influențe incipiente din viața arhitectei pe când era încă studentă. Aici mă refer la caligrafia Arabă și la arta din China.

Perioada constructivistă e strâns legată de influențele pe care le-a avut în timpul facultății de la profesorii ei Rem Kolhass și Elia Zenghelis. [anonimizat] i-a schimbat cu totul viziunea asupra arhitecturii.

[anonimizat], “The Peak”, dar și prin multe alte proiecte pline de deconstrucție și fragmentare. După o lungă perioadă de încercări de aproximativ 10 ani câștigă concursul pentru realizarea proiectului “Vitra Fire Station”.

Dezvoltă noi tehnici de abordare a [anonimizat], fragmentare, ciocniri, abstractizari, deformari, îndoiri, torsionări, dar și idea de sfidare a gravitației pe care a imprumutat-o de la Malevich.

[anonimizat]ții încearcă să rafineze solutiile arhitecturale mult mai complexe.

Lucrarea de disertație se încheie prin prezentarea concluziilor obținute în urma studiului și a biografiei arhitectei.

Suprematismul

Suprematismul este o mișcare artistică fondată de Kazimir Malevich în Rusia în jurul anului 1913, fiind axată pe forme geometrice simple, ca cercul, patratul, linia, toate pictate într-o gamă limitată de culori.[1]

A fost anunțat de catre Malevich și alti 13 artisti în expoziția de la Sankt Petersburg intitulată “Ultima Expoziție Futuristă De Pictură 0.10”, în care era inaugurată o formă de artă abstractă cu un limbaj visual îndrăznet, compusă din forme geometrice de diferite culori, numită suprematism. Inovația lui Malevich a fost printre primele abordări în arta abstractă, dar și cea mai radicală. Numele provine din credința lui Malevich că arta suprematistă va fi superioară tuturor artelor din trecut și că va conduce “supremația unor sentimente și percepții pure în pictură”. Numărul misterios 0.10 se referă la o viziune care renaște de la “0” al lumii vechi, după primul razboi mondial, și “10” inițial fiind 10 artiști care trebuia să participle la expoziție, ulterior participând 14.[1,2,3,]

Ținând cont că lucrarea vizează în special arhitectura lui Zaha Hadid o să fac adesea referiri și legături între esența specifică fiecărui capitol și arhitectă.

După cum putem observa această expoziție de arhitectură a fost importantă, putând fi considerată începutul artei suprematiste, în care Malevich încerca contopirea artiștilor. Aceștia susțineau teorii solide. Muzeul De Artă Modernă din New York începea să strângă lucrările lui Zaha Hadid precum “The Peak” (1988), iar Muzeul De Artă Modernă din San Francisco achiziționează o serie de alte lucrări ale artistei dintre care face parte și cel mai cunoscut tablou “Malevich Tektonic” [4].

Influențat de avangarda din literatură numită ,,criticism’’, Malevich se abate de la regulile limbajului și sfideaza rațiunea. El credea că există legături sensibile între simbol, simbolistică și adevăratul sens al lucrurilor. Din aceste gânduri a găsit posibilitatea de a creea o artă abstractă totală. Malevich a ajuns să fie interesat de căutarea de elemente esențiale ale artei strictului la fel cum poeții și criticii erau interesați de literatură. A fost un proiect experimental și radical care uneori a fost aproape de o mistică ciudată. Cu toate că autoritățile au atacat mai tarziu această mișcare, influența a fost omniprezentă până la începutul anilor 1920, și a fost importantă in modelarea constructivismului ,dar și în arta abstractă din ziua de azi [5,6].

Mertins definește suprematismul ca fiind o mișcare în artă începută în Rusia, stabilită de Kazimir Malevich în 1915 care se bazează pe pictură într-un mod abstract și care are o direcție geometrică. Este asociată cu gânduri pure și independenta spirituală [7].

Este dificil să îți dai seama ce se întâmplă în tablourile pictate, deoarece în cea mai mare parte ele transmit sentimentele interioare ale artistului într-un mod abstract (Kauw 1988) [8].

Tabloul său, în care era pictat un pătrat albastru pe pânză albă a fost primul punct de plecare al filozofiei sale în materie de suprematism. A scris despre acest tablou: “M-am transformat de la zero într-o formă și prin zero am atins creația. Acesta este suprematismul, noul realism pictural neobiectiv, dar creativ.”(Bowlt 1976 p133.) [9,10].

Zaha Hadid vorbind despre arta suprematistă a lul Malevici: “e ca și cum m-aș întoarce înapoi la copilarie”. Avea o pasiune pentru lucrările și concepția din arta suprematistă pe vremea când era doar un student la “Architecture Association” din Londra. Acest devotament și perseverența de care dă dovadă față de arta suprematistă o ajută să își formeze ușor, ușor un stil. Inițial a pictat doar 2D transpunând propriile trăiri și emoții în tablouri pictate, inspirate din arta suprematistă. Voia să ajungă un bun arhitect și trebuia să treacă la pasul urmator, transformând aceste desene bidimensionale în obiecte de arhitectură. Fiind o fire foarte studioasă știa că au mai încercat și alții să transpună aceste forme suprematiste în obiecte 3D. Aici putem să îl amintim pe El. Lissitzky- artist, arhitect, designer care a luat parte la avangarda Rusă, l-a ajutat pe mentorul său, Kazimir Malevich, să dezvolte arta suprematistă, dar și un important pionier a ceea ce a însemnat pentru constructivismul din Rusia.

În anul 1976-1977 Zaha Hadid își susține proiectul de absolvire intitulat Malevich Tektonic, care are influențe suprematiste. Acest proiect este un hotel pe podul Hungerford Bridge, inspirat din ideile lui Malevich de anti-gravitație și folosirea unor forme pure.

Delf Mertins descrie suprematismul ca fiind “un nou sistem de pictură pură”. Prin caracterul său sistematic impune elemente în alb negru și roșu cu pătrat, cerc, cruce, dreptunghi, trapez, triunghi, elipsă și combinații ale acestora (Mertins 2006). Malevich scrie în 1928 “putem percepe spațiul atunci când ne eliberăm de pământ, atunci când punctul de sprijin dispare”. Acest moto devine unul din principalele pricipii în proiectele lui Zaha.

Cel mai bine se vede interesul pentru arta suprematistă în lucrarea de diploma intitulată “Malevich Tektonic”, care este și conceptul de la care pornește. În unul dintre interviuri afirma că “am folosit aparent o compozitie aleatorie pentru a satisface nevoile construcției, dar și contextul urban[13].

Proiectul tectonic a lui Malevich, prezentat pe o orbită care plutește în spațiu și ignorând factorul gravitațional, este comparat cu proiectul lui Zaha Hadid, un hotel care stă agățat pe Hungerford Bridge din Londra. Zaha a exersat mult în primele ei proiecte generând adevarate piese arhitecturale. Acestea erau dezvoltate intr-un mod foarte studios și elaborat, dar menținând o noțiune teoretica, cum ar fi sfidarea gravitației.

Zaha, în expoziția de la Muzeul De Artă Modernă din New York, prezintă proiectul său în pictura abstractă în care își arată sentimentele și imaginația spațiilor fluide [7].

Regăsește libertatea creativă de care are nevoie în suprematism și de aici se desprind unele tehnici. Interesul ei în suprematism se refera la modul său inovator și îndrăznet de a prezenta lucrurile și modul de a înțelege conceptele într-o formă abstractă (Aref 2011) [16, 17].

Tehnicile ei sunt inspirate din arta suprematistă, care se regaseste foarte bine în lucrările ei din prima perioada când era încă studentă. De aici a învățat foarte multe lucruri și a dezvoltat noi tehnici pentru a produce o arhitectură de bună calitate.

În picturile lui Zaha e greu să distingem diferitele piese și le percepem ca pe un tot unitar.

Modul în care ea își prezintă proiectele le face greu de înțeles. Lebeus Woodsi n 2008 descrie complexitatea picturilor lui Zaha “rearanjări subtile și interpretări a ceea ce majoritatea dintre noi am numi-o realitate, înfățișând noi forme de ordine spațială care guvernează relațiile dintre cer și pământ, orizont și sol, artificial și natural.”[18].

Arhitecta a avut o contribuție semnificativă atât asupra formei generale, cât și asupra conceptelor filozofice. Acest lucru a putut fi atins în proiectele ei înaintea anilor 90. A întruchipat formele bidimensional, utilizate în suprematism, în volume tridimensionale și în proiecte de arhitectură [7]. Mai târziu, Hadid a prezentat o parte din munca sa suprematista în galeria Gmurzynska din Zurich, Elveția, într-un ambient interior unic care reflectă natura acestui stil, fiind considerată și prezentată publicului că o reînviere a suprematismului. În plus, a oferit un nou stil de abordare a peisajelor și planificărilor urbane, într-un mod abstract, plin de forme dinamice, acestea oferind picturii fluiditate în mișcare, și forme ascuțite prezentate în perspective la mai multe puncte de fugă, un bun exemplu ar fi “The World”.

Alte influențe incipiente în arhitectura lui Zaha Hadid

Dacă începem să analizăm și să studiem lucrările sale din diferite surse acestea încep să devină mult mai clare. Proiectele ei prezintă peisaje energice exprimate într-o sferă largă ca și suprafața. În plus folosește o tehnică pe care o numește “camuflaj”, desenând linii una lângă alta și colorarea volumelor chiar dacă nu este necesar. Aceste linii suplimentare cât și volumele colorate sunt de efect și foarte întunecate punând privitorul într-un mister care să îl descopere singur. În altă ordine de idei pictează într-un mod abstract și deconstructiv exprimat printr-o multitudine de linii [19]. Acest mod de a concepe desenele a fost inspirat din pictura Chineaza, aceștia organizând spațiul în mai multe straturi, care dă sentimentul de infini precum picturile lor de grădini care este fuzionat cu natura. Ea declară după vizita sa în China unde a studiat arta tradițională că a avut un rol important în modelarea lucrărilor sale din punct de vedere esthetic. [20]. Mai mult de atât folosește linii dinamice dând viața desenelor. Zaha credea că un tablou nu poate fi bun fără un fundal elaborat. Fundalul ajuta la stabilirea valorii tabloului și la transmiterea mesajului.

În proiectele lui Zaha se regăsește o combinație desprinsă din tendințele din arhitectură și artă din Europa, identitatea și cultură a Irakului[16]. Acest lucru este atins în lucrările sale din prima perioadă inspirate din suprematism și fluiditatea caligrafiei arabe. Iar mai târziu în lucrările sale putem face o strânsă legătură dintre caligrafia arabă și formele curbe ale arhitecturii (Aref 2011) [16].

Hadid a elaborat formele geometrice prin manipularea organizării formelor abstracte, cum sunt agregarea, suprapunerea și juxtapunerea. Interesată de viziunea lui Malevich și el Lissitzky asupra spațiului, încă de când era studentă, Hadid a prezentat și a elaborat aceasta viziune din pictura, în realitate. Deși viziunea lor era despre cutii și bare plutitoare în spațiu, ea a reușit să le interpreteze în idei inovatoare.

Hadid a fost influențată și de picturile lui Moholy-Nagy și de sculpturile lui Naum Gabo [21,22]. Mohonly-Nagy a fost un artist Ungur care să inspirit din arta suprematista dar și din constructivismul din Rusia. A fost invitat ca professor de Walter Gropius la Dessau.

Constructivismul

Arhitectura constructivistă a luat naștere în Rusia pe la 1920-1930, a încercat să combine tehnologii avansate și idei inginerești inovatoare deschise către ideile socialiste. Constuctivismul în arhitectura să tras din amplă mișcare a artelor constructiviste, cum ar fi suprematism și futurismul rusesc, dar și din influenta cubist care pătrunde mai târziu în interiorul Rusiei [24].

După revoluția din Rusia de la 1917 și-au îndreptat atenția spre noile tendințe ale sistemului socialist dar și spre atribuțiile industriale. Au apărut dou direcții, prima din ele face referire la “Manifestul Realist” al lui Antoine Pevsner’s și Naum Gabo care se ocupă de spațiu și ritm, iar cea de a doua direcție reprezintă așa numita lupta pentru artă pură a “comisariatului iluminismului” și productiviști că Alexander Rodchenko, Varvara Stepanova și Vladimir Tatlin, un grup orientat mai mult către socialism, care a dorit ca această artă să fie înglobată în producția industrială [25].

La începutul anilor 1920 unii arhitecți precum Vladimir Tatlin, Yakov Chernichov dar și El Lissitzky au aplicat suprematismul în proiectele lor. Vorbeam în primul capitol de încercările lui Lissitzky de a transpune din arta suprematista bidimensională în volume 3 dimensionale și reluarea acestor încercări de Zaha Hadid mai târziu.

Acești au fost principalii pionieri în mișcarea constructivistă care a avut loc în Rusia în materie de arhitectură. Au încercat de fapt o schimbare de ansamblu în arhitectura de a o putea privi și într-un mod abstract.

Naum Gabo sculptor Rus reprezentatnt al celeilalte direcții Constructivist este o altă sursă de inspirație pentru arhitecta mai ales în designul de mobilier urban, desing de obiect dar și prin teoria “Manifestului Realist” unde susținea despărțirea convențiilor clasice de utilizare a liniei, culorilor volumelor și negare unei continuități successive ale artei moderne care începe cu impresionismul. Aceste teorii sunt preluate și rafinate de Zaha Hadid, liniile folosite de ea creează compoziții dinamice, culorile din tablourile pictate dau un gram de exhilibru compoziției iar volumele arhitecturale mereu sunt în căutarea noului [29].

Detlef Mertins în 2006 în “Modernity of Zaha Hadid” prezintă un alt punct de vedere de implicare a arhitectei în mișcare. Este prin profesorul ei de la Architecture Association Rem Koolhaas și Elia Zenghlis care ereau interesați în constructivismul Rusesc. Mertins declară că peisajele pictate de Zaha sunt create cu abilitatea dobândită din amestecul dintre expresia prismatică cubist pentru peisaje și expresia futuristă a energiilor dinamice. Constructivismul lui Zaha este tras din suprematism pornit în Rusia după primul război mondial când rusia încerca să reconstruiască ceea ce a pierdut în primul război monial pe plan cultural, artistic și științific. Artă și arhitectura fiind strâns legate apare un nou curent numit constructivism inspirat din arta suprematista[7].

Hadid a fost inspirată atât din suprematism cât și din constructivism [16]. Inspirația ei a fost sporită când a vizitat Rusia în timpul dezvoltării sale maxime. A declarat că vizita sa în Rusia ia modificat viziunea asupra arhitecturii viitoare [21].

Exemplele ale celor două mișcări asupra muncii lui Zaha sunt Centrul pentru Artă Contemporană din Cincinati că o paradigmă constructivistă, caracterizată de modernitate, și Vitra Fire Station din Weil, Germania, reprezentativă pentru suprematism, caracterizată prin definirea gravitației și defragmentării.

5. Deconstructivismul

Deconstructivismul a apărut în anul 1950 drept reacție la tot ceea ce a însemnat postmodernismul în arhitectură. Este caracterizat de fragmentare, deformări ale structurii și a anvelopei, folosire unor compoziții nerectilinii cu dizlocari și torsionari. Imaginea finală trebuia să reprezinte un haos ordonat [31].

Putem spune că constructivismul dezvoltat în Rusia a avut o mare influență în modelcarea deconstructivista. Următorul capitol este dedicate ahitecturii deconstructiviste și legăturile cu cee a ce am străbătut până acum.

Rusia a avut un mare impact a ceea ce înseamnă arhitectura deconstructivism. A încercat să își revină din imensul prejudiciu care i se întâmplase. Cu o puternică dorința să instaureze o nouă democrație și să construiască cea mai puternică uniune din lume, a lansat o vastă campanie, în fiecare sector cum ar fi știință, economie iar arta și arhitectura s-au aliniat cu politicile radicale ale Revoluției Ruse și au deservit drept instrumente pentru recunoaștere unei noi vieți în societate după decăderea Tarului. Arhitecți constructiviști au creeat noi tipuri de construcții potrivite noilor forme de organizare sociale conform dorințelor statului Comunist [7].

Dezvoltare arhitecturii în Rusia a influențat viziunea multor arhitect precum Rem Koolhaas, profesorul lui Zaha Hadid la Asociația Școlii de Arhitectură din Londra. Că promotor al arhitecturii constructiviste din Rusia, ia învățat și încurajat pe studenții să producă o astfel de arhitectură oferindu-le libertatea de exprimare în proiectare. Aceștia erau îndrumați de unii din cei mai buni profesori. Prin urmare, Zaha și-a obținut diploma de athitect într-o atmosferă distinsă și plină de creație. Ei ofereau o atmosferă plină de inspirație de deconstrucție care le oferea încrederea să producă noi concepte inedite. Toate aceste lucruri au ajutat-o pe Zaha să își dezvolte talentul și a calificat-o să se înscrie în prima expoziția deconstructivista de la MOMA care i-a redat recunoaștere internațională prin proiectul său “Peak of Hong Kong”

Zaha este unul din pionierii mișcării deconstructiviste. După modernism și din cauza dezvoltării rapide a științei și a tehnologiei, arhitecții au dorință ca în proiectele lor să reflecte specificitatea acestor timpuri[32].

Unul dintre proiectele representative ale perioadei cu influențe constructiviste dar plină de deconstrucție este Vitra Fire Station din Weil am Rhein, Germania, imaginea conceptului este valorificata prin desenele lui Zaha pentru a găsi cele mai armonioase relații spațiale și forme

Ținta deconstructivismului a fost să distrugă toată logica creeata de postmodernism, cum ar fi imaginea clădirilor istorice. A fost descrisă de arhitectură inhumanista care are la baza concept cum ar fi deconstrucția, fragmentarea și exterminarea.

Derida își anunța filozofia despre deconstructivism la începutul anilor 1970. Identificând natura enigmatică a deconstructivismului că o sarcină dificilă. Derida și Wigley explica viziunea lor care poate fi considerate drept halucinanta descrisă în cartea “The Architecture of Deconstruction”

Deconstrucția apare ca o nouă teorie filozofică și se arată un interes din diferite sfere profesionale asupra acestei teorii aplicând-o în lucrările și teoriile lor. În această teorie el acceptă că limbajul scris are o infinitate de înțelesuri justificând acceasta prin diferența dintre gândurile oamenilor[33]. A atribuit acestea varietății înțelegerii de la o persoană la altă conform mai multor factori cum ar fi nivelul de educație, cultură, rasă, religie și din această cauză nu se regăsește un început sau un sfârșit pentru a presupune o astfel de natură[34].

Deconstrucția lui mark Wigley este foarte cuprinzătoare” un eveniment structural care se repeata, o structură într-o continuă deplasare, care nu poate fi evaluate în termini tradiționali, pentru că este foart frustrate de acești termini [33].

Peter Eisenman descrie deconstructivismul “că o expansiune dincolo de limitele prezentate de modelele clasice, pentru realizarea arhitecturii că discurs independent liber de valorile externe clasice sau oricare alte valori; aceasta este intersecția dintre semnificația liberă, arbitrară și nepotrivirea artificială”[35].

Eisenman și Derida au lucrat împreună la scrierea “L’Ouvere Chorale” articol despre deconstructivism care merge de la filozofia lui Derida până la viziunea lui Eisenman despre viitorul Arhitecturii [36].

Un alt exemplu este proiectul lui Bernard Tscumi din Parc de Villete în Paris și-a imaginat parcul într-un mod unic nemaiîntâlnit până atunci. La acest concurs au participat peste 400 de proiecte pintre care și Zaha Hadid pe atunci ea lucre alături de Rem Koolhas la OMA.

Sub supraveghierea lui Philip Johnson și Mark Wigley șapte arhitecți care erau cunoscuți pentru stilul lor intraznet și deconstructivist au fost invitați la expoziția de la MOMA din New York în anul 1988 [36].

Au instaurat o nouă mișcare în arhitectura fără margini și au eliberat noi forme a căror strategie e total opusă principiilor modernsite de proiectare.

Arhitecții erau împărțiți în două grupuri, primul grup era cel care se inspiră din diferite resurse cum ar fi Zaha din suprematism, Rem Koolhass din constructivism și Frank Ghery din organicitatea naturii.

În general aceștia aveau un numitor comun în arhitectura o imagine creeativa și sculpturala.

Cel de al doilea grup era cel Deridian care scria texte deconstructiviste într-o filozofie proprie precum sunt și cele ale lui Peter Eisenman, Bernard Tschumi și Daniel Libeskin [36]. Primul grup era mult mai rezonabil și realistic decât cel de-al doilea.

Zaha în interviul cu directorul de la Școala de Arhitectură din Londra afirma în repetate rânduri că arta Futuristă, Cubista și Suprematista de la începutul sec XX a inspirit-o dându-i noi idei trase din forme primitive și figurative cum ar fi arta caligrafia Arabă și Chineza[37, 38]. Iar apoi aceaste mișcări de avangarda au fost principalele surse care au influențat-o și motivate-o precum constructivismul și deconstructivismul. Aici putem aminti unul din primele proiecte realizate cum ar fi “Bergisel Ski Jump”, un program de arhitectură mai special în care se putea exprima mult mai liber. Regăsim fluiditatea rampei care se torsionează la 90 de grade ca un șarpe, putem spune că e inspirată din caligrafia Arabă, și e printer primele exemple în care liniile curbe apar mai pronunțate, bineînțeles că și programul de arhitectură reprezintă o pârtie de schi ia permis acest lucru.

6. Parametricismul

Parametricismul este o mișcare contemporană promovată de arhitectură moderma și post-moderna. Patrick Sumacher partenerul lui Zaha Hadid îl consideră un nou stil în arhitectură, design și urbanism.

Ideea de parametricism a fost prima data folosită la începutul anilor 1990 în tehnicile digitale pentru animații de film.

Termenul de parametricism a fost lansat de Patrick Sumacher în anul 2008 în bienala de la veneția. Atunci susținea că “parametricismul ca formă matura este candidatul rezonabil pentru a devein stilui architectural al secolului 21 și că postmodernismu, deconstructivismu și minimalismul au fost doar niște tranziții și episoade care au trăit puțin și au lăsat în urma lor confuzii și neconcordante.”[39].

Parametricismul se bazează pe softurile utilizate de calculator pentru a rezolva algoritmi și ecuații matematice cu scopul proiectării. Ca rezultat final toate elementele utilizate într-un proiect trebuie să fie matematic variabile și să se adabteze reciproc.

Utilizarea arhitecturii parametrice le regăsim și în proiectele de scară mai largă realizând un altfel de urbanism de cât suntem noi obișnuiți în general. Exemplu aici este “Kartal Pending-Masterplan”

În anul 2013 ține o conferință în care prezintă parametricismul că termenul la nivel global pentru toate disciblinele de proiectare incluzând urbanism, design interior, design de produs, modă și binenteles arhitectură.

Patrick Schumacher a intrat în biroul lui Zaha Hadid cam acum 28 de ani, când încă nu lucrau pe calculator. El era foarte impresionat de cea ce făcea Zaha și a intrat în echipa ei. Și-au propus încă de la început să faca ceva inovator care să șocheze[ 40].

Primul client apare pe la 1988 și au lucrat la acest proiect cam 3 ani pentru a-l termina. Acest proiect a fost conceput din schițe și proiectat cu teul și echerul pentru că pe atunci nu foloseau calculatorul [40].

Prin anul 1995 după ce Vitra Fire Station să terminat de construit cu ajutorul calculatorului au început să folosească linii fluide, dinamice în proiectele lor. Astfel au participat la o întreagă serie de competiții dar toate aceste competiții au fost pierdute [ 40].

În felul acesta îți creezi drumul spre success participând zece ani de zile la competiții pe care le pierzi. Era încă o echipă tânăra imatura spune Patrick [40].

Pe la sfârșitul anilor 1990 au câștigat competiția pentru, MAXXI Muzeul Național De Artă, Arhitectura Contemporană din Italia. Pentru acesta au folosit 3ds-max pentru a dezvolta o asflel de geometrie complexă, dar la acel monment nu lucrau cu algoritmi.

La începutul anilor 2000 au început să se remarce când multe din proiectele lor au reușit să fie realizate, formele pe care le folosesc devin din ce în ce mai fluide mai rafinate mai elegante. Pavilionul construit pentru Chanel și care a fost mutat de la Hong Kong la Tokyo, New York la

La fiecare proiect aveau grijă atât de exterior cât și de interior, un lucru important fiind că interiorul să aibă o strânsă legătură cu exteriorul

Patrick Sumacher fiind și professor rolul său e să învețe tinerii arhitecți aceste principii ale parametricismului care sunt descries în cartea “The Autopoiesis of Architecture- A new framework for Architects”, la care a lucrat cincisprezece ani și care este pe departe cea mai stufoasă carte destinată unei teorii în arhitectură. Această carte o descrie ca fiind un ghid bine structurat dedicate arhitecților, a investit timp de 15 ani de muncă pentru a o putea finaliza și este probabil cea mai stufoasă carte teoretică în materie de arhitectură [41].

În cartea să regăsim și definiția esențială a parametricismului: toate elementele arhitecturale au devenit parametric variabile. Negarea totală a formelor rigide și folosirea unor forme fluide și maleabile care relaționează între ele dar și cu contextul. Formele solide precum piramida, cubul cilindrul, le întâlnim în arhitectura clasică dar și în modernism. Apar noi forme primitive numite “spline, blobs, nurbs” [41].

Patrick fiind și un bun professor explica abordările studenților din diferite școli de arhitectură. Aceștia proiectează în același spirit și cu toți împart sensibilitatea structurilor organice, dar dacă ne uităm mai atent sunt foarte diferite unele de altele și diversitatea este mult mai mare decât în modernism sau arhitectura clasică.

7. Concluzii

În concluzie dacă facem un parcurs invers de la Parametricism la Suprematism putem observa anumite aspecte.

În capitolul dedicat parametricismului pot spune că nu putem vorbi de Zaha Hadid și de propria creație. O dată cu începutul secolului XXI ne referim la un brand de arhitectură care se intitulează Zaha Hadid. După moartea artistei Patric Sumacher preia conducerea companiei, continuând pe același drum pe care au pornit. În schimb putem vorbi despre contribuția artistei la modelarea tehnicilor parametrice. Ea declară că nu desenează în programe de arhitectură, ci doar face desene, schițe, picturi. Zaha subliniază că tinerii arhitecți nu mai știu desena, dar că au dezvoltate alte capacități, făcând referire la programarea CAD. Având un număr de peste 400 de angajați o problemă era aceea că nu toți angajații ei îi înțelegeau ideile exprimate prin desenul liber, adesea confundau o diagramă abstractă cu imaginea de ansamblu a unui concept. Cu toate acestea susține că oricare dintre arhitecții cu care ea colaborează “poate să pună ceva pe masă”, adică să vină cu o idee ingenioasă.

La muzeul de artă contemporană din Roma au început să lucreze pe calculator fiind și un proiect foarte complex. Zaha Hadid a dezvoltat ideea de concept prin desene și schițe.

Dacă ar fi să vorbim de proiectele ei în general, putem spune că respectă o anumită doctrină, bazele temeliei fiind puse în perioada deconstructivistă. Dacă ne uităm la proiectele din ultimul timp sunt caracterizate de fragmentare a elementelor, deformări ale structurilor și anvelopei. În perioada deconstructivista se aplicau aceste reguli. Pasul următor era controlarea acestor forme, iar în controlul acestor forme a intervenit calculatorul, care a dat un mare plus arhitecturii permițând utilizarea unor forme complexe și greu de manipulate, față de cele din perioada deconstructivistă. Aici amintesc de “nurbs, spline, blobs”.

Perioada deconstructivistă era caracterizată de dinamica formelor ascuțite, în unele cazuri, aș putea spune, violent de brutală. Introducerea formelor curbe, fluide și negarea formelor simple ale parametricismului pune puțină ordine în arhitectura lui Zaha Hadid. Aici putem aminti de imaginea iconică a “Heydar Alyev Center” din Azerbaijan Baku. Structura metalică ce ține anvelopa construcției este proiectată folosind algoritmi matematici. Fluiditatea construcției este desprinsă din forme complexe, specifice parametricismului, descris de Patrick Sumacher.

Arhitecții deconstructivisti mereu s-au inspirat din avangarda din Rusia, împrumutând dinamica formelor dar și dorința de a creea ceva nou. În perioada constructivistă au existat și o serie de utopii în materie de arhitectură. Yakov Chernikhov prin desenele sale utopice ne duce cu gândul la o arhitectură futuristă, ce va avea să vină. El încearcă să transpună arta suprematistă, bidimensională, în adevărate opere arhitecturale, la fel cum a încercat și compatriotul său Lissitzky și mai târziu Zaha Hadid.

O consider pe Zaha Hadid un arhitect complex, pe care cu cât îl studiez mai mult cu atât descoper mai multe lucruri interesante. Realizările ei în materie de arhitectură sunt semnificative, atât la nivel teoretic, cât și practic. Are peste 1000 de proiecte construite în peste 44 de țări.

În concluzie pot spune că am atins toate etapele importante din viața arhitectei. Aceste etape sunt caracterizate de o evoluție care îmi dă și titlul lucrării mele de disertație ,, Zaha Hadid – de la Suprematism la Parametricism’’.

8. Biografie

Img. 21 Sursă: http://www.lamalcontenta.com/index.php/en/life-in-villa/life-in-villa-1973-to-present/zaha-hadid

Zaha Mohammad Hadid, născută la 31 octombrie 1950 în Bagdad Irak și decedată pe 31 martie 2016, la vârsta de 65 de ani în Miami, Florida U.S ,în urma unui infarct s-a născut într-o familie musulmană bogată, tatăl său fiind un lider democrat al Irakului, iar mama sa era un artist. Cei doi au educat-o într-un spirit liber, au încurajat-o și au sprijinit-o pentru a vizita cât mai multe locuri[13].

În 1968 începe să studieze matematică la Universitatea Americană din Beirut, unde în acești patru ani devine pasionată de matematică și geometrie[14].

În 1972 se mută cu tot cu familia sa la Londra unde începe să studieze arhitectura iar în 1977 obține titlul de architect și începe să lucreze ca partener pentru profesorii ei Rem Khoolhaas și Elia Zenghelis. Lucrează cu aceștia timp de trei ani, unul din cele mai importante proiecte pe care îl câștiga fiind o extensie a parlamentului Olandes, acest proiect ne fiind nici o dată realizat. Ulterior în anul 1980 își deschide propriul birou de arhitectură care și azi îi poartă numel[13].

În anul 1981 vizitează China unde învață lucruri noi despre arhitectură, tradiții, artă, așezarea în straturi, specifică culturii Chineze, și cum să creezi un peisaj[20]. Această călătorie o răsplătește de îndată ce se întoarce la Londra, câștigand un premiu foarte important “The Peak of Hong Kong” în anul 1983 prin acest premiu cunoaște o reputație globală, iar în anul 1988 cunoaște și o mai mare faimă prin prezentarea ideilor sale la Muzeul de Arta Modernă din New York. Proiectele ei fiind catalogate drept de neconstruit, obscure și greu de înțeles. Ea își prezintă proiectele ajutată de o formă abstractă inspirată din arta suprematista, majoritatea privitorilor erau derutați de modul în care artistă se exprimă prin picture. “Designmuseum 2007”[13].

Proiectul “The Peak of hong Kong” ne fiind nici o dată construit și multe alte proiecte ale ei de până atunci a fost catalogată drept un arhitect care doar desenează “arhitect de hârtie”.

Primul ei proiect care se construiește este “Vitra Fire Station” în Germania Weil-Am (1993).

Pe lângă spiritual sau innovator și creative este și un bun professor fiind invitată la numeroase Universități să țină cursuri, conferințe cum ar fi, Architecture Association Londra, Hardvard, Columbia University, University of Applied Arts Vienna.

Primește și multe premii cel mai important premiu fiind “Pritzker Prize” în anul 2004 fiind prima femeie care primește acest trofeu[13].

După ce primește acest premiu începe să primească din ce în ce mai multe comenzi din întreaga lume atingând 950 de proiecte în 44 de țări și 400 de angajați conform siteului official[13].

9. Bibliografie

Honour, H. and Fleming, J. (2009) A World History of Art. 7th edn. London: Laurence King Publishing, pp. 793–795. ISBN 9781856695848

Malevich, Kazimir (1927). The Non-Objective World. Munich

Suprematism.The Art Story. Org. Retrieved 29 September 2012

http://www.theartstory.org/movement-suprematism.htm

Kevin Holden Platt http://www.arcspace.com/bookcase/zaha-hadid–suprematism/

The Russian Experiment in Art 1863-1922( Revised Edition) (World of Art) Paperback-October 17, 1986.

Kazimir Malevich: Suprematism Hardcover- September 2, 2003 bz Nina Gurianova (Author), Jean- Claude Marcade (Author), Tatyana Mikhienko(Author), & 4 more.

Mertins, D. (2006). The Modernity of Zaha Hadid, Hadid. Z. Zaha Hadid. Ne York, USA: Guggenheim Museum Publication.

Kauw-A-Tjoe-Generation of abstract geometric art based on exactaesthetics, gestalt theory and graphic design principles M.W.

Kovtun, 1991: Evgeny Kovtun, ‘The Beginning of Suprematism’, in Malevich: Artist and

Theoretician, ed. Galina Demosfenova, Paris: Flammarion, 1991, pp. 104–6.

Crone and Moos, 1991: Rainer Crone and David Moos, Kazimir Malevich: The Climax of Disclosure,Chicago: University of Chicago Press, 1991.

Lissitzky-Kuppers, Sophie (1980). El Lissitzky, life, letters, texts. Thames and Hudson

Glazova, Anna (2003). "El Lissitzky in Weimar Germany". Speaking in Tongues. The Magazine of Literary Tran slation. Retrieved 2008-10-01.

Hadid, M. Z. (2009). Zaha Hadid-Complete Works. New York, USA: Rizzoli

International Publication. Zaha Hadid. Interview by Vladimir Belogolovsky sursa :

http://archi.ru/en/8497/zaha-hadid-intervyu-i-tekst-vladimira-belogolovskogo

Ruddley, J. (1970). Association Essays on Art, 1915-1933, Vol. I and Vol. II by Kazimir Severinovich Malevich Review. National Art Education Association. 32 (9), 42.

Aref, M. Zaha Hadid, genius of the place. Contemporary Arab Affairs, Taylor &

Francis Journal,2011 (4), 267-287.

Domus, (2010, July 19th Zaha Hadid and Russian avant-garde at Galerie Gmurzynska.

Domus Magazine. Retrieved Feb 12th, 2012, from www.domusweb.it

Woods, L. (2008). Drawn into Space: Zaha Hadid. John Wiley & Sons. Archit Design, 78, 28–35.

Marjanoviæ, I. (2010). Lines and words on display: Alvin Boyarsky as a collector,curator and publisher. Architectural Research Quarterly, 14 (2), 165174. pagina 165

Hadid, Z. (2011, Dec 30). Like a breath of fresh air. China Daily USA Newspaper. Retrieved Jan 1st, 2013, from http://usa.chinadailz.com

Jambox, (2012, April 30th). Interview: Zaha Hadid at Dezeen Studio. Dezeen Magazine. Retrieve Nov 22ed 2012 from http://www.dezeen.com/2012/04/30/interview-zaha-hadid-at-dezeen-studio/

Pearman, H. (2011,Winter). Beyond Utopia. RA Magazine. Retrieved July 18 201

Laszlo Moholy- Nagy: Biographical Writings Paperback- May 24, 1995.

Oliver Stallybrass, and Alan Bullock (et al.) (1988). The Fontana Dictionary of Modern Thought (Paperback). Fontana press. p. 918 pages. ISBN 0-00-686129-6.

Realistic Manifesto." In Art in Theory, 1900-2000, edited by Charles Harrison and Paul Wood, 299. Malden: Blackwell, 2003.

Honour, H. and Fleming, J. (2009) A World History of Art. 7th edn. London: Laurence King Publishing, p. 819. ISBN 9781856695848

Jump up Janson, H.W. (1995) History of Art. 5th edn. Revised and expanded by Anthony F. Janson. London: Thames & Hudson, p. 820. ISBN 0500237018

Jump up to:a b c Ching, Francis D.K., et al. (2011). Global History of Architecture. 2nd edition. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons, Inc., p. 716

"Information and resources on "Naum Gabo"". Tate Online. St. Ives. 8 July – 13 October 2002. Archived from the original on 2008-12-08.

Rufolf Hanley, M, 'The Gabo fountain, St Thomas' Hospital' in Journal of the Royal Society of Medicine, , Vol. 90, (), pp. 173.

Jacques Derrida and Peter Eisenman, Chora L Works (New York: Monacelli Press, 1967)

Hattenstone, S. (2010, Oct 9th) Zaha Hadid:,, I’m happy to be on the outside’’. Guardian Magayine. Retrive Maz 10th,2012.

Wigley, M. (1996). The arhitecture of Deconstruction: Derrida’s Haunt. Journal of Architectural Education, 49(4), pp 266-268.

Bowlt, E.J. (1976). Russian Art of the Avant-Garde:Theorz and Criticism,From Cubism and Futurism to Suprematism. London: Thames and Hudson: Thames and Hudson, 1988, pp 19-133.

Eisenman, P. (1984). The End of the Beginning, the End of the End. The MIT Press, 21, pp. 154-173

Straeten, D.V. (1997) .The Uncanny and the Architecture of Deconstruction, Magazine of the Visual Narrative. Retrieved Oct 10th, 2012

http://www.imageandnarrative.be/inarchive/uncanny/bartvanderstraeten.htm

Hadid, Z. (2006). Zaha Hadid. New York, USA: Guggenheim Museum Publication.

Didero, C. M. (2012, 27 Jul). Zaha Hadid and Suprematism. Domus magazine. Retrieved Dec 9th, 2012, from https://www.domusweb.it/en/book- review/zaha-hadid-and-suprematism/.

Schumacher, Patrik (6 May 2010). "Patrik Schumacher on parametricism – ‘Let the style wars begin’.

Parametricism by Patrik Schumacher(Zaha Hadid Architects)

https://www.youtube.com/results?search_query=patrick+schumackher.

Eleini, Katerina (20 May 2015). ,,THE AUTOPOIESIS OF ARCHITECTURE” PATRIK SCHUMACHER’S PARAMETRICISM AND THEORY.’’