Zăcămintele de lignit și cărbune brun din România sunt cantonate, teritorial, în trei zone. [306677]

INTRODUCERE

Eficientizarea activității de extracție a cărbunelui în scopul asigurării bazei energetice a țării este o opțiune care se impune din ce în ce mai pregnant în condițiile de reformă ce caracterizează societatea românească de după 1989, având în vedere faptul că petrolul și gazele sunt destinate unei valorificări superioare în domenii ca: agricultura, transporturile, [anonimizat] o parte din necesarul de energie.

Teritoriul României are o [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat] a aproximativ 40% din energia electrică a țării.

[anonimizat], în trei zone.

Zona I – aflată în depresiunea subcarpatică a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Berbești – Alunu;

[anonimizat], [anonimizat], Șotânga, Filipeștii de Pădure și Ceptura. Această zonă se completează cu bazinele miniere din Carpații Orientali: Baraolt-Vârghiș-[anonimizat]-cărbune brun.

[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat] 80% sunt exploatabile în mod eficient prin lucrări miniere de suprafață.

În bazinele miniere din Oltenia sunt cantonate peste 95% din rezervele de lignit ale țării.

Punerea în valoare a rezervelor de lignit din Bazinul Carbonifer al Olteniei a început cu peste 55 de ani în urmă și a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] s-a dezvoltat accelerat în perioada 1950-1989, [anonimizat].

Întrucât pentru susținerea industriei miniere în perioada 1990-2000, [anonimizat] a fost nevoit să acorde un volum important de subvenții, a devenit necesară aplicarea unui proces de restructurare a mineritului prin care să se atingă următoarele obiective:

-[anonimizat].

-[anonimizat], a unităților rentabile și a celor ce pot fi rentabilizate rapid.

-promovarea unor politici de privatizare a operatorilor minieri și de atragere a investitorilor.

-[anonimizat], cu impact social puternic și consecințe economice serioase asupra zonelor miniere și a [anonimizat].

Anul 1997, a însemnat declanșarea unui amplu proces de restructurare a [anonimizat]:

-oprirea activității productive la 230 mine nerentabile care au fost închise sau urmează să fie închise, reprezentând aproape jumătate din minele existente.

-disponibilizarea la cerere a peste 90.000 persoane, reprezentând peste 50% din efectivele existente la 1 august 1997.

-desprinderea din companiile miniere a activităților prestatoare de servicii și organizarea acestora în societăți comerciale.

-creșterea accentuată a șomajului și a problemelor sociale în localitățile din zonele

miniere.

-influenta negativă a situațiilor economice și sociale a comunităților miniere, în condițiile actuale, în care o parte din marii consumatori de energie au dispărut de pe piața internă, cererea de cărbune anuală se ridică la cca. 25 milioane tone. Rezervele de lignit estimate în cele trei județe (Gorj, Vâlcea, Mehedinți) unde se desfășoară activitatea extractivă a unităților miniere este de 2000 milioane tone, din care 1590 milioane tone sunt rezerve situate în câmpuri miniere neviabile. Aceste volume pot asigura cerințele de cărbune pentru o perioadă de 50 de ani.

În condițiile actuale, cariera Tismana II este o unitate minieră eficientă, dar există posibilități de îmbunătățire a indicatorilor tehnico-economici ce caracterizează activitatea de exploatare prin măsuri de adaptare a activităților anumitor criterii de rentabilizare.

Pentru atingerea acestui scop, în lucrarea de față am propus și o serie de mijloace de eficientizare a activității, dintre care voi aminti aici pe cele mai importante:

-redimensionarea treptelor de excavare, astfel încât să se realizeze corelarea avansării fronturilor de lucru pe toată înălțimea carierei.

-simplificarea fluxului tehnologic prin reducerea, pe cât posibil, a numărului și lungimii totale a transportoarelor cu bandă, cu reducerea corespunzătoare a consumurilor specifice.

-retehnologizarea excavatoarelor cu rotor și a liniilor tehnologice de transport,

-micșorarea numărului de puncte înguste în cadrul fluxului tehnologic.

Proiectul este format din 2 părți: în prima parte se urmărește elaborarea lucrărilor principale de excavare, transport și haldare pentru situația dată, iar cea de-a 2 parte conține realizarea modelului virtual al unei exploatări miniere la zi.

Pentru a realiza modelul virtual al exploatării trebuie realizat inițial un model geologic, cu urmarea procedurilor următoare:

– colectarea tuturor datelor și a altor informații necesare alcătuirii unei analize;

– găsirea datelor care sunt utile în realizarea modelului;

– construirea și validarea bazei de date conținând informațiile despre foraje, și a modelului geologic.

Modelul realizat și prezentat în această se dorește a servi la implementarea și dezvoltarea metodelor și instrumentelor moderne în industria minieră, ca de exemplu SURPAC VISION.

Capitolul I

CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE REGIUNII

1.1 Date generale

Perimetrul de exploatare Tismana II aparține U.M.C. Tismana, din cadrul Societății Complexul Energetic Oltenia S.A.Sucursala Divizia Miniera Târgu Jiu și este în exploatare din anul 1980 prin lucrări miniere la zi.

ș Obiectul de activitate : extragerea substanței minerale utile-lignit.

ș Perimetrul minier Tismana II a activat ca entitate independentă (Cariera Tismana II) până în anul 2002, când a luat ființa Cariera Tismana” prin unirea perimetrelor miniere de exploatare Tismana I si Tismana II. (Fig. 1.1).

ș Din punct de vedere administrativ perimetrul minier Tismana II a aparținut de EMC Rovinari pana in anul 2004 când, odată cu înființarea Complexului Energetic Rovinari a fost integrat în cadrul Exploatării Miniere Rovinari-(Direcția Miniera Rovinari) din cadrul acestui Complex Energetic.

Începând cu anul 2012, perimetrul minier Tismana II face parte din UMC Tismana, aparținând Sucursalei Divizia Miniera Târgu Jiu Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. cu sediul in Sat. Pinoasa, Corn. Câlnic, Jud. Gorj.

1.2 Așezarea geografică

Perimetrul minier Tismana II este situat în partea nord vestica a bazinului minier Rovinari pe teritoriul comunei Câlnic pe malul drept al râului Jiu în zona Pinoasa – Câlnic și cuprinde zona centrală de luncă a pârâului Tismana și zonele colinare adiacente la nord și sud.

În acest perimetru se exploatează zona de vest a câmpului minier în contra front cu Tismana I între văile Găleșoaia – Răstăcioasa.

Terenurile afectate de activitatea de extracție a cărbunelui în 2016 sunt următoarele:

104,9 ha la excavații

541,0 ha la halda

94,7 ha libere de sarcini

suprafața concesionată prin licența este de 740,6 ha Organizatoric, perimetrul minier de exploatare Tismana II, face parte din S.Complexul Energetic Oltenia SA Sucursala Divizia Miniera Târgu-Jiu – U.M.C. Tismana. de lunca a pârâului Tismana și zonele colinare adiacente la nord și sud.

Perimetrul de licență Tismana II situat la vest de perimetrul Tismana I, cuprinde zona centrală de luncă a pârâului Tismana și zonele colinare adiacente la nord și sud. În acest perimetru se exploatează zona de vest a câmpului minier în contra front cu Tismana I între văile Găleșoaia și Răstăcioasa. Accesul în zona se realizează prin căile rutiere principale DN.66, Filiași – Rovinari – Tg-Jiu și pe calea ferată Craiova – Rovinari – Tg-Jiu.

Legătura cu sediul U.M.C Tismana este asigurata printr-un drum de acces amplasat pe conturul nordic al perimetrelor prin localitățile Hodoreasca și Câlnic, respectiv Hodoreasca – Virț. Relieful terenului din zona unde sunt delimitate perimetrele Tismana I și Tismana II este definit de acțiunea Râului Tismana în zona de confluența cu Râul Jiu, care în decursul timpului a format o vale principala cu direcția Nord-Vest – Est-sud și cu altitudinea de +170- +168m MN. Valea Tismanei în aceasta zonă este delimitată la nord de dealurile Cioaca Înalta (+292m MN), Dealul Vârțului (+237m MN), și Dealul Stejerei (+292m MN), aceste dealuri fiind delimitate de torenți cu debit generat doar de precipitațiile curente și curgere sezoniera cu debite mici. Latura sudică este definită în principal de Dealul Pinoasei (+330m MN), Dealul Găleșoaia (+304m MN) și Dealul Culmea Cireșului-Dealul din Mijloc (+303 / +330m Mn). Între aceste dealuri sunt văi adânci cu orientare și pantă de la sud spre nord astfel: valea Pinoasa fiind pe limita sud-estică a perimetrelor are deschidere de 100-300m la bază și 800-2000m între culmile dealurilor adiacente, delimitând pe latura estică Dealul Pinoasa. Pe firul văii sunt colectate apele pluviale din areal de Pârâul Pinoasa acesta având debitul permanent mic, cu variații sezoniere.

1.2 Clima regiunii

Pentru evidențierea condițiilor climatice ale zonei au fost analizate și interpretate valorile elementelor parametrilor meteorologici de la stațiile meteorologice cele mai apropiate, Târgu Jiu și Apa Neagră.

Zona analizată se află cea mai mare parte a anului sub influența circulației maselor de aer sudice, sud-vestice și vestice. În acest context procesele finale sunt prezente mai ales în perioada de primăvară, iar influentele anticiclonice nord-asiatice sunt apreciabil atenuate.

Factorul geografic local este un element activ în modificarea unor parametri meteorologici din zonă.

În zona studiată clima este temperată. Climatul blând cu temperaturi moderate și precipitații abundente se datorează și circuitului maselor de aer sudice, sud-vestice dar și vestice. Acestea cu originea în anticiclonul Azorelor, capătă după trecerea munților Banatului și Mehedinți un caracter foehnal, sosind pe teritoriul județului Gorj sub forma aerului cald și uscat, îndeosebi primăvară, ceea ce determină de multe ori topirea rapidă a zăpezii de pe versanții cu expunere estică și sud-estică. Masele de aer în regim anticiclonal, provenite din anticiclonul siberian (nord-uralian) își pierd din excesivitate (răceala si uscăciune). În literatura geografica se mai folosește și termenul de climă temperat continentală de tranziție (între clima temperată cu influențe oceanice și clima temperată continentală). Aici manifestând-se într-un mod atenuat, nedeterminant, și influențele submediteraneene cât și influențele oceanice, dar și cele temperat continentale excesive (Atlasul României, aut. Rey, Groza, Ianos, Patroescu, 2008, pag. 34). Direcția predominata a vanturilor pentru Tg. Jiu sunt nord, nord-est și sud-vest. Datorită calmului atmosferic din depresiuni, peste 70% din vânturile care bat în Tg. Jiu și circa 50% din cele înregistrate pe dealuri nu depășesc 1m/s (Geografia României, vol. IV). Condițiile climatice sunt în general favorabile dezvoltării culturilor agricole, însă predominanța solurilor cu fertilitate redusă influențează direct proporțional productivitatea culturilor agricole.

1.2.1. Temperatura aerului

De remarcat este faptul că temperaturile medii ale lunii decembrie sunt pozitive, iar temperaturile medii anuale oscilează între 9,7°C și 10,6°C. O caracteristica esențială a oscilațiilor temperaturii aerului în cursul anului o constituie amplitudinea medie anuală ( diferența dintre cea mai mare și cea mai mică medie lunară), mărimea acesteia exprimând contrastul termic dintre vară și iarnă. Valorile acestuia oscilează între 23,1- 23,9°C.

Mediile lunare ale temperaturilor maxime zilnice sunt pozitive în tot parcursul anului. Iarna acestea se înscriu între 2,3- 5,0°C .Vara media maximelor zilnice variază între 28,7°C în luna iulie. Media anuală a acestui parametru al temperaturii aerului variază între 16,0°C și 16,4 °C.

Temperaturile maxime absolute cele mai ridicate din cursul iernii s-au înregistrat în februarie 1990 la 21,9°C și 21,4°C., maxima absolută de 40,6°C s-a notat în septembrie 1946.

Temperaturile minime absolute s-au înscris între -31,1°C în ianuarie 1981 la Tg. Jiu. Temperaturile minime absolute lunare au prezentat valori negative în intervalul septembrie-mai. Datorită particularităților climatului temperat continental, dar și al cadrului morfometric local, minimele absolute prezintă valori scăzute chiar și în lunile de vară: 1,9°C la 5,0°C

Zilele de îngheț sunt înregistrate în intervalul septembrie-mai cu ponderea cea mai mare în luna ianuarie (între 27,9 zile la ).

Ultimul îngheț de primăvară are loc, în medie, în a doua decadă a lunii aprilie (14-17.IV). Cel mai timpuriu îngheț de primăvară s-a produs în 19 martie, iar cel mai târziu în 13 mai. În context, durata medie în zile a intervalului anual fără îngheț este de 180-183 zile; cea mai mică durată fiind de 139-147 zile, iar cea mai mare de 229-244 zile.

1.2.2.Precipitațiile atmosferice

Deoarece precipitațiile prin însăși geneza lor sunt fenomene atmosferice care se produc în cantități foarte diferite și în mod discontinuu în timp (la interval neregulat), repartiția lor teritorială este caracterizată și ea printr-o mare discontinuitate. Cu toate că șirul observațiilor pluviometrice este mai scurt decât cel al celorlalte observații climatologice, datele respective sunt necesare pentru o evaluare corecta a distribuției teritoriale a acestui element meteorologic.

În cursul anului cele mai mari cantități medii lunare de precipitații s-au produs la sfârșitul primăverii (în luna mai, între 86- 103 l/) și la începutul verii (în iunie, între 92- 98 l/).

În anii cu activitate ciclonică intense atât cantitățile lunare cât și anuale depășesc apreciabil mediile. Astfel în anul 1994 la Tg. Jiu s-au totalizat 1181,6 l/ m2 față de media multianuală de 762,8 l/ .

Din calculele statistice rezultă că în zona analizată, cel puțin o dată la 10 ani, precipitațiile căzute în 24 de ore pot atinge 76- 105 l/ ; o data la 20 de ani, cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore pot fi cuprinse între 87- 124 l/ , iar o data la 100 de ani acestea pot însuma 115- 190 l/ .

Iarna precipitațiile cad mai ales sub formă solidă (ninsoare). Din datele prelucrate rezultă că data medie a primei ninsori în zonă este 22- 23 noiembrie, iar ultima ninsoare se produce la 12 martie. Intervalul anual în care este posibil sa ningă este, deci, de 110 zile.

În condițiile specifice iernii scăderea temperaturii aerului și solului sub 0°C- ninsoarea căzuta se depune sub forma stratului de zăpadă. În aceasta zona, în medie, sunt 46- 57 zile anual cu strat de zăpadă. Lunar, cele mai numeroase zile cu strat de zăpadă sunt în ianuarie (17- 19 zile) respectiv februarie (12-15 zile).

1.2.3. Regimul vântului

Vântul reprezintă mișcarea aerului în raport cu suprafața terestră și este o mărime vectorială bidimensională. În meteorologie vântul se definește prin două elemente variabile în timp și spațiu: viteză și direcție.

Direcțiile predominante în zonă sunt nord-est (9,7%), nord (7,7%) și sud vest (5,7%).

În ceea ce privește viteza medie a vântului pe direcții, aceasta este mai mare la vânturile predominante față de viteza medie a celor care au o frecvența mai redusă. Astfel, viteza medie a vânturilor din nord este de 3,7 m/s, viteza care o au însă și vânturile din nord-vest care nu sunt predominante.

Situată în sud-vestul teritoriului, în zona dealurilor piemontane getice și adăpostită orografic din nord și vest de lanțul muntos al Carpaților, putem aprecia că zona beneficiază de un climat continental mai moderat.

Temperatura medie anuală oscilează între 9,2 – 10,1 °C cu valori mai scăzute în ianuarie: 2,5°C și mai ridicate vara, în iulie: 20-21 °C.

Extremele termice absolute au variat între 37-39°C și -30, -31°C.

Nopțile geroase ca și zilele de iarnă au o frecvența mai mică : 16-20 de cazuri, iar zilele de îngheț, datorită reliefului local ajung la 110-120 de cazuri.

Precipitațiile atmosferice sunt relativ bogate, cu cantități medii anuale cuprinse între 746-906 l/ dar cu ani în care acestea pot depăși 1180-1330 l/ dar și pot scădea pană la 430-580 l/ . Cantității maxime de precipitații căzute în 24 de ore pot depăși – uneori apreciabil – cantități medii lunare.

Stratul de zăpadă durează în medie 46-57 de zile anual, iar grosimile medii decadice ale acestuia pot atinge 14-72 cm.

1.3. Caracteristicile economice.

1.3.1 Centrele industriale și administrative spre care grevează perimetrul

Tismana II:

-municipiul Tg. Jiu la 40km;

-orașul Țicleni cu schelele de extracție a petrolului de la Țicleni și Bâlteni la 15km;

-orașul Rovinari cu termocentrala Rovinari;

-orașul Turceni cu termocentrala Turceni;

-orașul Filiași la 35km;

-municipiul Craiova, reședința județului Dolj la 75km;

-exploatările miniere Urdari și Peșteana Nord din zonă.

-orașul Petroșani la 50 de km.

1.3.2. Posibilitățile de aprovizionare cu materiale necesare executării lucrărilor

Aprovizionarea cu materiale necesare exploatării se realizează prin activitatea unui serviciu specializat, în cadrul căruia există o statistică a consumurilor înregistrate pe parcursul activității de producție și care programează la intervale regulate de timp, necesarul de materiale în funcție de graficul lucrărilor ce urmează a fi executate.

1.3.3. Posibilitățile locale de asigurare a forței de muncă necesare executării lucrărilor

Posibilitățile locale de asigurare a forței de muncă sunt suficiente, deoarece în satele învecinate se află în șomaj foști salariați în ramura minieră. Personalul muncitor calificat provine în mare parte din orașul Rovinari sau din comunele învecinate Câlnic, Găleșoaia, Bâlteni, Pinoasa, Vîrț, Timișeni, Olari, Urdari, Valea cu Apă, etc., fiind pregătit în școlile de specialitate din localitățile Rovinari și Bâlteni. Cadrele cu pregătire superioară provin în cea mai mare parte de la Universitatea din Petroșani, fiind formate din ingineri și subingineri cu specialitatea exploatări miniere la zi, topografie, electromecanică, mediu, etc.

Capitolul II

Caracteristicile geologo-miniere ale zăcămîntului

2.1. Geologia regiunii și a zăcământului

Referindu-mă la geologia regiunii in ansamblu, în partea de nord-vest a Depresiunii Getice se întâlnesc formațiuni cretacice (Albian-Senonian), paleogene, miocene, pliocene, și cuaternare.

Bazinul minier Rovinari din care face parte și Cariera Tismana II, dispune de importante rezerve – resurse de lignit, puse în evidentă prin cercetările geologice și hidrogeologice, lucrările de prospecțiuni și explorări, a cercetărilor tehnologice efectuate timp de peste un secol de către personalități de seamă, instituții și întreprinderi de profil recunoscute în România.

Cărbunii sunt cantonați în formațiuni care aparțin Pliocenului. Aceste formațiuni prezintă înclinări foarte slabe spre sud, sud-est, mergând până la 7°.

Din interpretările anterioare rezultă existența unor ondulații anticlimale largi, orientate aproximativ est-vest.

Legat de geologia zăcământului de lignit din cariera Tismana II, acesta este localizat în depozite de vârsta daciană si romaniană și este alcătuit din mai multe strate (III-X), cu grosimi și extinderi direcționale variabile.

Stratele de lignit situate în partea superioară au fost îndepărtate parțial sau total de eroziune, mai ales în zona de luncă a râului Tismana, unde eroziunea a fost mai intensă.

Alcătuirea litologica a formațiunilor purtătoare de lignit, cunoscută din forajele de explorare, este redată succint în continuare.

Stratigrafia

Dacianul a fost întâlnit in toate forajele săpate in perimetrul analizat.

Dacianul -este transgresiv și concordant peste depozitele ponțiene, prezentând variații de facies pe verticală și orizontală. Depozitele daciene aparțin etajului inferior Getian, iar dacianul superior este absent, fiind erodat, peste Gețian fiind sedimentat direct Romanianul.

Litologic Gențianul cuprinde două orizonturi:

• Orizontul inferior – predominant nisipos, fiind alcătuit din nisipuri cenușiu-albicioase și verzui, grosiere până la pietrișuri, în care se intercalează câteva strate de argilă, rar gresii, având grosimi cumulate de aproximativ 150 m.

• Orizontul superior – cu o grosime medie de 150m, este constituit dintr-o alternanță de argile cenușii și nisipuri, în care sunt intercalate stratele III-VII de lignit.

Romanianul, cunoscut până nu de multă vreme sub numele de levantin, este dispus peste complexul de cărbune al Dacianului și prezintă răspândirea cea mai mare dintre termenii Pliocenului. Este constituit din două orizonturi litologice distincte: cel inferior, alcătuit din argile, mame și nisipuri în care sunt intercalate stratele de lignit VIII-IX și cel superior, predominant nisipos. Limita Dacian-Romanian a fost fixată deasupra stratului VII de cărbune, unde apare un nou nivel fosilifer (cu moluște), mai discontinuu decât cel din culcușul stratului V.

Cuaternarul începe sa se dezvolte concomitent cu retragerea lacului pliocen de la finele Romanianului. Cuaternarul este reprezentat prin depozite lacustre, cu cărbuni, depuse în continuitate de sedimentare peste Romanian și prin depozite aluvionare.

Tectonica

Depozitele sedimentare productive prezintă o ușoară boltire în zona axială a carierelor Tismana I și II, cu inclinări de 2-4° spre nord și spre sud.

Lucrările de explorare au pus în evidentă mai multe accidente tectonice, care se prezintă astfel:

o falie în nord-estul perimetrului, care continuă din cariera Gârla spre sud-vest și se ramifică în nordul carierei Tismana I;

falia Hodoreasca, cu orientarea NE-SV, în perimetrul Tismana II, care coboară

compartimentul nordic cu 30-60m.

Caracteristicile calitative ale lignitului au fost stabilite prin probarea carotelor recoltate din foraje și analizarea lor fizico-chimică.

Probele pentru stratele de lignit au fost recoltate la grosimi exploatabile au fost probate în totalitate numai în rețeaua de explorare preliminară (800 x 800m), din bancurile de cărbune la forajele executate în rețeaua de îndesire, probele au fost recoltate pe toată grosimea stratului util, cu condiția că grosimea să fie de cel puțin 1,00 m și au fost incluse și intercalațiile sterile cu grosimi mai mici sau egale cu 0,40m, care nu pot fi separate în procesul de producție.

Lignitul din perimetrul Tismana II are parametrii calitativi medii care se încadrează în limitele normativelor pentru livrare la beneficiar.

Analizele chimice efectuate de beneficiar pe cărbunele livrat de la cariera Tismana II și pe ultimii 5 ani indică următoarele valori medii pentru umiditatea totală de referință Wtr:=42,50%, respectiv Wtr=41,46%.

2.2 Descrierea stratelor de cărbune în zona studiată

Zăcământul de lignit este localizat în depozite care aparțin Pliocenului și Cuaternarului. Depozitele sedimentare productive, prezintă o ușoară boltire n zona axială, cu înclinări de 2-4 grade spre N și S. Lucrările de exploatare au pus în evidență accidente tectonice, respectiv 3 falii la nivelul str.V sub treaptă, care ridică culcușul stratului de la cota +149,0 m la +154,0 m, in partea estică.

STRATUL V este primul strat din complexul cărbunos cu importanță economică. Este alcătuit din mai multe bancuri, separate prin intercalații sterile ce nu depășesc 0,40 m și are o grosime de 3.5 m la cupă inversă și 6,5 m în front înalt.

Lucrările de exploatare au pus în evidență mai multe accidente tectonice, evidențiate prin falii orientate NE – SW în zona centrală a perimetrului, la nivelul str. V, unde culcușul stratelor se ridică de la cota +142,0 m la +149,0 m. Aceste falii afectează str. VI-VII si VIII, prin surpări de taluz. -STRATUL VI se dezvoltă la mică distanță de stratul VII și formează cu acesta un strat comun cu grosimea medie de 4 m.-STRATUL VIII este unul dintre cele mai importante strate de lignit din regiune, dar și unul din cele mai fasciculare. Este sedimentat pe suprafețe restrânse, este erodat în unele locuri și este format din unul sau mai multe bancuri de cărbune separate de intercalații sterile; are o grosime medie de 3,50 m. Toate acestea le putem observa în fig.2.1.

Alte strate de cărbune interceptate prin lucrări geologice sunt următoarele:

Stratul III a fost întâlnit în nisipuri, la baza orizontului artezian principal (deasupra limitei Dacian-Ponțian). Acest strat nu prezintă importanță economică din cauza dezvoltării discontinue și a condițiilor hidrogeologice dificile.

A fost interceptat și stratul IV de majoritatea forajelor de explorare preliminară efectuate de ISEM și numai de o mică parte din forajele de explorare detaliată. Acoperișul stratului este format din argile lumaselice, cu extindere regională și grosimi de 10-15m.

Stratul EX are o dezvoltare redusă având o importanță economică mai mică, la aceasta contribuind și eroziunea intensă manifestată în lungul văii Tismana. în partea sudică are dezvoltare insulară. În perimetrului Tismana II, stratul X este întâlnit sub forma unor insule cu arie mică. Prezența redusă a acestui strat este datorată faptului că perimetrul este situat în zona marginală- nordică a bazinului de sedimentare a cărbunilor, pre cum și eroziunii intense manifestată în lungul văii Tismana. Stratul XI apare sub forma unor mici insule nesemnificative pentru exploatare. Este situat la 10-15m în acoperișul stratului X, având valori in jur de l,0 m.

2.3. Condiții hidrogeologice de zăcământ

Caracteristicile hidrogeologice ale fiecărui orizont acvifer depind de poziția acestuia față de baza de eroziune, de caracteristicile litologice și granulometria acestuia, de sursele sale de alimentare și de existența sau lipsa unor zone de descărcare.

Alcătuirea litologică a formațiunilor daciene, romaniene și cuaternare, cu orizonturi de roci poroase (nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri ), care au uneori grosimi mari și ocupă suprafețe importante, fac ca acestea să constituie un colector al apelor subterane și să formeze orizonturi acvifere bine individualizate.

Lucrările de cercetare hidrogeologică executate în zona Tismana II au pus în evidența următoarele orizonturi acvifere:

-orizontul acvifer freatic

-orizontul acvifer din acoperișul stratului VIII

-orizontul acvifer din intervalul stratelor VII-VIII

-orizontul acvifer din intervalul stratelor V-VI

-orizontul acvifer din intervalul stratelor IV-V

-orizontul acvifer din culcușul stratului IV

Orizonturile acvifere dintre stratele de lignit și din culcușul stratului IV de la cariera Tismana II sunt sub presiune și au nivel ascensional, cu excepția orizontului freatic care este cu nivel liber.

Orizonturi acvifere Tismana II

Orizontul acvifer freatic este întâlnit în terasele inferioare ale râului Jiu, reprezentate la partea superioara prin roci pelitice, iar la partea inferioară din roci psamo-psefitice, care determina o permeabilitate variabilă atât pe orizontală, cât și pe verticală.

Alimentarea orizontului freatic se face pe toată suprafață din precipitațiile atmosferice, sau în unele cazuri, din orizonturile de adâncime cu care vin în contact ori din cursurile de apă care străbat zona. Terasele aflate deasupra bazei de eroziune sunt drenate natural pe versanții dealurilor. Aluviunile Văii Dâmbova sunt drenate de orizontul aluvionar de luncă.

Orizontul acvifer artezian principal este cel mai important orizont acvifer din regiune, situat în culcușul stratului V de cărbune și dezvoltat pe o suprafață foarte întinsă, cuprinsă între râurile Jiu si Motru.

Zona de alimentare din precipitații se găsește pe raza bazinului din nordul carierei Tismana II, unde acest acvifer are afloriment pe o întindere apreciabilă. Grosimea formațiunilor care alcătuiesc orizontul artezian este de 20-30m în intervalul stratelor III-IV cărbune și până la 150m în intervalul stratelor I-IV.

Nivelele piezometrice inițiale s-au situat în intervalul 156,55-173,1 lm. Presiunile exercitate de acest orizont sunt de 66-112 mCA. Presiunile minime se găsesc în zona anticlinalului Rovinari.

Debitele realizate au valori între 0,07-6,127 1/sec la denivelări cuprinse între 0,55-31,90 m. Debitele specifice înregistrează valori de 0,007-0,700 1/s/ml. Conductibilitățile hidraulice înregistrate în urma pompărilor experimentale executate pe forajele hidrogeologice mai vechi au avut valori cuprinse între 0,998 și 3,93 m/zi

2.4. Foraje de cercetare geologică

Pentru anul 2016, în conformitate cu documentațiile ce stau la baza obținerii licenței de exploatare, se vor continua lucrările de foraj geologic în carotaj continuu, în zona de sud a perimetrului, în scopul măririi gradului de cunoaștere și crearea posibilității promovării rezervei, la categorii superioare.

În acest scop, au fost proiectate foraje de cercetare în carotaj continuu, care vor ajunge până în culcușul stratului V de lignit.

Din bancurile de lignit mai mari de 0,80 m se vor lua probe pentru analize calitative. Lucrările geologice programate, vor oferi noi date cu privire la parametrii calitativi și la dispunerea spațială a stratelor de lignit.

Conform Planului de dezvoltare – simbol 812-684/1999 pentru perimetrul de exploatare Tismana II, documentație ce sta la baza obținerii licenței de exploatare, pentru anii 2001-2014 au fost prevăzute executarea a 5812,5 ml foraje geologice, din care s-au executat 1481 ml. Pentru perioada 2015-2018 sunt prevăzute a se executa 1.100 ml de foraje geologice, în anul 2015 s-au efectuat 216 ml ( anexa II).

2.5 Foraje hidrogeologice

Forajele hidrogeologice au ca obiectiv orizonturile acvifere din culcușul stratului V de cărbune, pe care se constituie vatra carierei, forajele au ca scop principal obținerea informațiilor cu privire la caracteristicile principalilor parametri hidrogeologici:

Q – debit (litri/secundă);

Denivelare – (m);

Coeficient de filtrare – (m/zi);

Coeficient de cedare (%);

Porozitate (m/zi).

în funcție de acești parametri vor fi programate lucrările de asecare necesare pentru desfășurarea procesului de producție în condiții de siguranță.

În perimetrul Tismana II, exista un foraj hidrogeologic care funcționează ca foraj de alimentare cu apă.

2.6 Gospodărirea apelor în carieră

Gospodărirea apelor în cariera Tismana II reprezintă o problema importanta în valorificarea substanțelor minerale și a rocilor utile, mai ales în zonele unde regimul hidrografic și de precipitații este complex. Lucrările de drenare a apelor din cariere vor fi dimensionate pentru a face față debitelor maxime de apă. Calculul debitului de apă din perimetrele de exploatare, trebuie făcut la precipitația maximă înregistrată în zona timp de 24 ore în ultimii 20 ani.

Stațiile de pompe se vor dimensiona astfel încât debitul de apa rezultat în 24 ore să fie evacuat în maxim 12 ore.

Pentru evacuarea apelor provenite din precipitații, pe treptele de lucru se execută canale longitudinale și transversale, care realizează drenarea către jompuri echipate cu stații de pompe.

Din stațiile de pompe, apa va fi dirijată prin conducte de refulare spre punctele de colectare cele mai apropiate, situate în afara carierei, spre canalele de gardă. Volumul de apă pentru care se dimensionează stațiile de pompe este de 3.000 mc/ora.

Pentru buna funcționare și întreținere a forajelor de alimentare cu apă în anul 2016, se prelimina executarea următoarelor lucrări:

Pentru colectarea și dirijarea apelor provenite din precipitații și infiltrații, pentru a nu migra necontrolat pe treptele din cariera, trebuie executată și întreținută o rețea de canale longitudinale și transversale, rețea care va realiza drenarea către stațiile de pompe.(fig. 2.3).

Odată cu avansul carierei stațiile de pompe mobile se vor muta și ele, executându-se jompuri pe vatra carierei. În anul 2016 sunt prevăzute a se executa 4 jompuri, 2 în trim. I, 1 în trim. al II lea și 1 în trim. al IV lea.

Formația de asecare din perimetrul de exploatare Tismana II, va executa în anul 2016 următoarele lucrări de gospodărire a apelor:

Situația echipamentelor de pompare a apei din perimetrul de exploatare Tismana II la

01.01.2016

2.7 Aspecte de calitate și condiții tehnologice

Calitatea reprezintă principala componentă pentru evaluarea importanței economice a zăcământului și în cazul perimetrului Tismana II, a fost precizată progresiv, pe parcursul derulării programului de prospecțiune și explorare geologică. În cariera Tismana II din forajele vechi au fost recoltate 390 probe, iar din forajele noi (indicativ 9000 si 70000) un număr de 240 probe.

Formațiunile geologice care sunt excavate pentru excavarea lignitului din carieră Rovinari sunt reprezentate de următoarele tipuri litologice:

-Argile, argile prăfoase-nisipoase și argile nisipoase, de culoare cenușie și cenușie- gălbuie. Aceste tipuri litologice reprezintă cca.50-55% din întreaga succesiune de strate pe adâncimea de excavare.

-Nisipuri fine, prăfoase-argiloase, cenușii cafenii, dispuse în strate cu grosimi de la 0,5 m la 25 m și care reprezintă cca. 25-30% din coloana litologică ce se excavează.

-Cărbune și cărbune argilos dispus în strate cu grosimi de la 0,5 m la 15 m, reprezentând cca. 10-13% din coloana stratigrafică.

Pentru perimetrul Tismana II au fost făcute analize chimice efectuate de beneficiar pe cărbunele livrat pe ultimii 5 ani indică următoarele valori medii pentru umiditatea totală de referință Wtr=42,50%, respectiv Wtr=41,46%

Principalele caracteristici medii ale rocilor din culcușul și acoperișul stratelor de cărbune sunt următoarele:

-Indice de consistență

-Umiditatea naturală

-Umiditatea la limita de curgere

-Umiditatea la limita de plasticitate

-Porozitatea

-Unghiul de frecare interioară

Caracteristicile fizico-mecanice ale lignitului și rocilor în care este cantonat zăcământul la Tismana II, rezultate în urma cercetărilor efectuate prin determinări de laborator, sunt prezentate în tabelul următor.

Stratul de lignit care face obiectul exploatării la cariera Tismana II este un cărbune de culoare brun închisă (figura 2.4), cu luciu mat, spărtură neregulată, paralelă sau perpendiculară pe stratificație, compact, cu tendințe de exfoliere în vederea stabilirii caracteristicilor calitative ale stratelor de lignit, s-au recoltat, în diferite etape ale cercetării geologice cu foraje, probe diferențiale din carote extrase.

Capitolul III

Modul de calcul al rezervelor și situația acestora la cariera tismana II.

Determinarea rezervelor de substanțe minerale utile se realizează prin interpretarea și prelucrarea datelor rezultate din lucrările de cercetare geologică și din cele de explorare.

Procesul de cunoaștere a cantității și calității rezervelor geologice și tehnico-economice de valorificare a unui zăcământ, se realizează în cele trei etape ale cercetării geologice: cercetare științifică, prospecțiune și explorare geologică.

Identificarea zăcămintelor, descifrarea condițiilor geologice generale și obținerea de date orientative necesare evaluării rezervelor și cunoașterii condițiilor preliminare de valorificare, se realizează în cadrul prospecțiunii geologice.

Fundamentarea deciziei privind oportunitatea valorificării zăcământului și furnizarea elementelor necesare proiectării și executării lucrărilor de investiții pentru punerea în exploatare a zăcământului, se asigură în cadrul explorării geologice.

În această clasificare categoriile de rezerve după gradul de cunoaștere sunt: rezerve

certe, rezerve probabile și rezerve posibile.

Rezervele de categoria A și rezervele de categoria B corespund cu rezervele certe.

Rezervele de categoria C1 corespund cu rezervele probabile.

Rezervele de categoria C2 corespund cu rezervele posibile.

Posibilitățile de exploatare și valorificare a zăcământului se stabilesc în studiile de condiții industriale sau în studiile de fezabilitate. Rezervele de substanțe minerale utile se estimează, se evaluează și se încadrează în erupe (de bilanț și în afară de bilanț) și categorii (A,B, și ) în mod treptat, pe parcursul etapelor de cercetare geologică.

Încadrarea rezervelor într-una din cele patru categorii este condiționată de gradul de cunoaștere a unor elemente: condițiile de zăcământ (forma, grosimea, structura), compoziția mineralogică, caracteristicile calitative, proprietățile tehnologice, condițiile tehnico-miniere de exploatare. La întocmirea proiectelor de exploatare, rezervele de bilanț se separă în două grupe: rezerve exploatabile și rezerve neexploatabile.

Rezervele exploatabile reprezintă acea parte din rezervele de bilanț care rezultă după scăderea din acestea a rezervelor cuprinse în zonele inaccesibile sau interzise temporar exploatării la zi (rezervele din pilierii de protecție de sub căile de comunicație ale unității miniere, cele din zonele inundate temporar, cele cantonate în zone puternic tectonizate, etc.).

Rezervele neexploatabile sunt cele care rămân în pilierii de lungă durată sau sunt situate la adâncimi mari, formând în exclusivitate obiectul exploatării subterane.

La determinarea rezervelor industriale, se iau în calcul atât pierderile de exploatare cât și coeficientul de diluție cantitativă (adaosul de roci sterile în rezerva exploatabilă).

Echivalența dintre grupele metodologice ale Comisiei Republicane de Rezerve Geologice (CRRG) și categoriile de resurse clasificate potrivit noilor criterii (clasificarea internațională) este prezentată în tabelul următor:

Echivalența rezervelor în cele două sisteme de clasificare

Concepții tehnologice de exploatare a lignitului în cariera Tismana II

Concepția tehnologică – excavare, transport și haldare în flux continuu, are la bază excavarea cu excavatoare cu roată cu mai multe cupe, transportul maselor excavate se face cu transportoare cu benzi, depunerea sterilului cu ajutorul mașinilor de haldat.

Aplicarea acestei concepții, în cadrul carierei, a fost impusă de o serie de factori dintre care cei mai importanți sunt condițiile geologice și hidrogeologice, astfel:

□ stratele de cărbuni cu grosimi variabile 1-10 m, în multe zone sunt asociate în pachete de 2-3- strate, formând complexe cărbunoase separate de intercalații sterile;

□ dezvoltarea inițială a perimetrelor carierei în zonă de luncă (în prezent avansul acesteia în zonă colinară);

□ rapoarte medii de descopertă în perimetrele conturate variază între 3 și 7 /t;

□ delimitarea perimetrelor ținând cont de accidente tectonice;

□ natura rocilor din coperta stratelor — argile, argile nisipoase cu anumite valori de umiditate.

3.1. Prezentarea metodei și a parametrilor de calcul a rezervelor folosite

Pentru calculul rezervelor existente se folosesc mai multe metode, și anume :

– metoda mediei aritmetice -metoda blocurilor geologice

– metoda triunghilor, a izoliniilor, a profilelor, a izoipselor etc.

De fapt, toate metodele se bazează pe principiul transformării formelor complexe a zăcămintelor de SMU, în forme simple și ușor de calculat.

Metoda mediei aritmetice este cea mai simplă, atât în construcțiile grafice cât și în calcule. Ea se bazează pe calcularea valorii medii ale diferiților parametrii care intră în calculul și care se obțin din datele lucrărilor de exploatare : grosime, suprafață, greutate volumetrică și conținut. Cu toată simplitatea ei, metoda dă rezultate destul de exacte în raport cu celelalte, de aceea este larg aplicată atât pentru zăcăminte simple cât și pentru cele mai complicate.

Pentru evaluarea resurselor/rezervelor din perimetrul carierei Tismana II s-a utilizat metoda mediei aritmetice aplicată pentru fiecare panou de calcul delimitat ca sector din zăcământ în cadrul aceleiași grupe sau categorii în funcție de forma zăcământului, de gradul de cunoaștere realizat și tehnologia de exploatare preconizată

-(V-volumul de rezerve (tone) ;

-S-suprafața de calcul măsurată în plan orizontal (mp) ;

-g-grosimea medie a stratului de cărbune (m);

– -greutatea volumetrică medie (t/)).

Au fost calculate rezervele de lignit pentru toate stratele exploatabile, cu grosime mai mare de 1,0 m, separat pentru fiecare banc component.

Grosimile folosite în calculul rezervelor de lignit din perimetrul carierei Tismana II, sunt cele determinate prin carotajul mecanic pe baza recuperajului realizat din lucrările miniere de exploatare în care s-au inclus, atât intercalațiile de cărbune argilos și argila cărbunoasă, cât și intercalațiile sterile, fără să se aplice corecții întrucât stratele de cărbune prezintă înclinare mică, iar deviația forajelor este nesemnificativă.

Greutatea volumetrică s-a calculat în funcție de continuțul mediu de cenușă la anhidru raport la cărbunele anhidru, pe baza relației stabilită pentru perimetrul Rovinari de Comisia de omologare a rezervelor.

Unde:

yc -greutatea volumetrică a lignitului

Aa"h -cenușa raportată la proba anhidră 105 grade C, stabilită în laborator, (%)

Wtref -umiditatea de referința pe zăcământ.

Caracteristicile calitative ale lignitului s-au stabilit în urma analizării conținutului de cenușă raportată la proba anhidră și a puterii calorifice inferioare. Umiditatea determinată în laborator nefiind concludentă pentru aprecierea puterii calorifice inferioare s-a utilizat umiditatea totală medie de referință pe zăcământ de 40,00 %.

Admițând că puterea calorifică inferioară variază liniar funcție de cenușă la anhidru, folosind metoda celor mai mici pătrate, a rezultat o relație de calcul obținută prin prelucrarea statistică a datelor de laborator :

QiWo* = (6159 – 70Aanh) x (100 – ) – 6 Wtref

unde

QiWtref – puterea calorifică inferioară raportată la proba cu umiditate totală medie de referință pe zăcământ de 40,00 %

Aa"h -cenușa raportată la proba anhidră 105 grade C, stabilită în laborator (%)

în cadrul procesului de exploatare a lignitului pierderea de substanță minerală utilă este un fenomen inevitabil, datorită caracteristicilor constructive și stării tehnice a utilajelor. Astfel, în urma observațiilor și măsurătorilor s-au determinat următoarele pierderi indiferent de grosimea stratului:

-la excavarea sterilului din acoperișul stratului de cărbune, odată cu acest steril se excavează și 5 cm din grosimea stratului pentru asigurarea calității lignitului descopertat;

-de asemenea, la excavarea stratului de lignit, nu se excavează și rămâne asociat sterilul din culcuș o grosime de 5cm cărbune pentru asigurarea calității;

-la excavarea stratelor de lignit din cupele excavatoarelor cu rotor scade o cantitate echivalentă cu 5cm din grosimea acestuia;

Așadar, în procesul de exploatare, din fiecare strat se pierde pe toată suprafața excavată, o cantitate de cărbune echivalentă cu 0,15m din grosimea sa.

Deci, pentru evaluarea resurselor / rezervelor din perimetrul carierei Tismana II s-a utilizat metoda mediei aritmetice aplicată pentru fiecare panou de calcul delimitat ca sector din zăcământ în cadrul aceleiași grupe sau categorii în funcție de forma zăcământului, de gradul de cunoaștere realizat și tehnologia de exploatare preconizată, conform relației:

V – volumul de rezerve,(tone )

S – -suprafața de calcul măsurată în plan orizontal, ( mp )

g – -grosimea medie a stratului de cărbune, ( m )

– greutatea volumetrică medie, (t / )

Au fost calculate resurse și rezerve de lignit pentru toate stratele exploatabile, cu grosime mai mare de 1,0 m, separat pentru fiecare banc component.

Gradul de asigurare la rezerva geologică de bilanț este mare, deoarece nu s-au excavat volumele de cărbune programate în licență.

La 31.12.2016

Gradele de asigurare ale rezervelor deschise, pregătite și active, au fost calculate conform programului de exploatare pentru anul 2016.

Conform observațiilor și măsurătorilor efectuate în cursul procesului de producție, pentru cariera Tismana II din fiecare strat individualizat se pierde pe toată suprafața excavată, o cantitate de cărbune echivalentă cu 0.15 m din grosimea sa.

Greutatea volumetrică a sterilului ca valoare medie a amestecului rocilor componente este de 1,8 t/mc.

Calitatea rezervelor (rezervelor industriale), se exprimă prin cenușa la anhidru și puterea calorifică inferioară determinate la umiditatea de referință de 42.5 %.

Regiunea în ansamblu, constituie un bazin hidrogeologic de mari dimensiuni, unde sunt întâlnite o serie de orizonturi și complexe acvifere, ale căror caracteristici hidrogeologice sunt dependente de poziția lor față de baza de eroziune locală, de caracteristicele litologice ale rocilor permeabile și de grosimea bancurilor nisipoase în masa formațiunilor argilo-mamoase dintre stratele de cărbuni.

Datorită faptului că, excavatorul El300-02 din treapta I a ajuns la limita de licență, E.M.C. Rovinari (unitatea minieră din care a făcut parte si U.M.C. Tismana) a cerut extinderea perimetrului de exploatare, iar A.N.R.M. București a aprobat aceasta extindere în data de 20.08.2009, prin „Actul adițional nr.2 la licența de exploatare nr. 2718/2001

În urma extinderii perimetrului de licența Tismana II, rezerva industrială va crește cu peste 7.000 mii tone.

La exploatarea în carieră se consideră că prețul de cost total pe tonă produsă crește continuu pe măsură ce cariera se adâncește, din cauza volumului tot mai mare de steril ce trebuie îndepărtat pentru a extrage o tonă de substanță utilă, în timp ce în cazul exploatării subterane prețul de cost pe tona de util rămâne practic constant, pe o perioada mai îndelungată.

Determinarea raportului geologic și industrial de descopertă.

Principalul indicator determinant în aprecierea eficacității economice a lucrărilor miniere la zi este coeficientul sau raportul de descopertă, prin care se înțelege valoarea raportului volumului de rocă sterilă necesară de extras și îndepărtat pentru fiecare unitate de substanță de mineral utilă.

Raportul industrial de descopertă este dat de raportul volumului total de roci sterile necesar de îndepărtat față de volumul rezervei geologice (de bilanț ) al substanței minerale utile, în limitele corespunzătoare perimetrului de exploatare la zi.

3.2 Pierderi de exploatare

Datorită caracteristicilor constructive cât și a stării tehnice a organelor de excavare cu care sunt echipate excavatoarele cu rotor, în procesul de exploatare a lignitului, în cariere au loc pierderi de substanțe minerale utile. Astfel, în urma observațiilor și a măsurătorilor efectuate în cursul procesului de exploatare, s-au determinat următoarele pierderi de lignit, indiferent de grosimea stratului:

– la excavarea sterilului din acoperișul stratului de lignit, odată cu acest steril se excavează și 0,05 m din grosimea stratului pentru asigurarea benzii de calitate a stratului de lignit descopertat.

– la excavarea stratului de lignit, nu se excavează și rămâne asociat sterilului din culcuș, o grosime de 0,05 m din stratul de lignit pentru asigurarea benzii de calitate.

Așadar, in procesul de exploatare, din fiecare strat individualizat se pierde pe toata suprafața excavata, o cantitate de cărbune echivalenta cu 0,10 m din grosimea sa.

În documentațiile „Studiului tehnico-economic al exploatării miniere-Tismana II”- simbol 812-818/2010 și Documentațiile de evaluare a resurselor și a rezervelor de lignit din același perimetru – simbol 812-638/1997, documentații ce au stat la baza aprobării licenței de exploatare, pierderile de exploatare proiectate au următoarele valori:

3.3 Diluția de steril

Cauzele diluției sunt:

– intercalațiile sterile inseparabile pană la 0,40 m.

– steril provenit din afara zăcământului care poate fi astfel:

– căderi de steril din cupele excavatorului, în timpul curățirii stratului de cărbune, care însumează 0,10 m din grosime;

– excavarea sterilului din culcuș pe o grosime de minim 0,10 m;

– excavarea în steril pe o grosime până la 0,15 m, datorită ondulațiilor și variațiilor de grosime a stratului.

Datorită faptului că intercalațiile sterile mai mici de 0,40 m, nu se pot separa în timpul exploatării, ele intră în fluxul de cărbune, cu implicații negative asupra calității cărbunelui extras. Coeficientul mediu cantitativ de extracție a rezervelor este de 1,11.

La o producție extrasă de 880 mii tone, a rezultat o diluție de 124 mii tone.

Rezerva extrasă este de 756 mii tone.

Rezerva exploatată este de 785 mii tone.

3.4 Situația calitativă a rezervelor

Cărbunele exploatat în perimetrul de exploatare Tismana II, în anul 2016, este de tip lignit, de culoare brun închis, cu luciu mat, spărtura neregulată, paralelă sau perpendiculară pe stratificație, compact cu tendințe de exfoliere. Se compune dintr-o masă cărbunoasă organică și una anorganică, reprezentată prin argilă și granule de pirită. In cadrul masei cărbunoase au fost identificați următorii componenți petrografici:

– vitritul – apare sub formă de benzi și lentile fără structură.

– metaxylitul – este o forma de trecere de la xylit la vitrit și se găsește sub forma de lentile, fragmente și benzi înguste.

– fuzitul – apare sub formă de fragmente, fulgi și ace.

Ca substanțe minerale anorganice s-au întâlnit argile, care impurifică masa de bază și granule de pirită.

Din determinările de laborator au rezultat următoarele caracteristici fizico – mecanice ale cărbunelui:

Determinarea caracteristicilor fizico-chimice ale lignitului s-a făcut pe baza probelor recoltate din stratele de lignit cu grosimi mai mari de 0,50 m. În perimetrul de exploatare, parametri calitativi Aanh și Qi se încadrează în banda de calitate aprobată de STAS 8005-83. Valorile medii de calitate ale rezervei geologice de bilanț din stratele care se exploatează în perimetrul Tismana II, în anul 2017 sunt următoarele:

Valorile medii de calitate ale rezervelor industriale a stratelor de cărbune sunt:

3.5 Producția de cărbune pe strate

În cursul anului 2016, în perimetrul Tismana II, s-a exploatat lignit din stratul V, în volum de 1300 mii tone (in PAE 2000 mii tone)., iar din anul 2017 se va extrage o cantitate de 2400 mii tone lignit energetic.

Grosimile de calcul luate în considerare, s-au obținut prin datele furnizate de forajele geologice demonstrate în fig.3.3 , unde s-au inclus și intercalațiile sterile până în 0,40 m.

Aceste grosimi variază în cadrul aceluiași strat; de ex. str. V are grosimi între l,0m și

5,0m.

Grosimea stratelor de cărbune exploatate în anii 2016 si 2017 se prezintă astfel:

Zăcământul de lignit este localizat în depozite care aparțin Pliocenului și Cuaternarului. Depozitele sedimentare productive, prezintă o ușoară boltire în zona axiala, cu înclinări de 2-4 grade spre N și S. Lucrările de exploatare au pus în evidență accidente tectonice, respectiv 3 falii la nivelul str.V subtreapta, care ridică culcușul stratului de la cota +149,0 m la +154,0 m, în partea estică.

STRATUL V este primul strat din complexul cărbunos cu importanță economică. Este alcătuit din mai multe bancuri, separate prin intercalații sterile ce nu depășesc 0,40 m și are o grosime de 3.5 m la cupa inversă și 6,S m front înalt.

3.6. CAPACITATEA DE PRODUCȚIE ȘI DURATA DE EXISTENȚĂ A CARIEREI

Capacitatea de producție este categorie economică cu importantă deosebită în teoria și practica unei cariere.

Aceasta se impune a fi actualizată anual, în baza unor studii de optimizare elaborate fie cu forțe proprii pe plan local, fie comandate la institute de specialitate, avându-se în vedere că factorii care o determină se modifică ca urmare: a modernizării utilajelor, a perfecționării tehnologice, a intrării sau ieșirii din funcțiune a unor fonduri fixe productive.

Cunoașterea mărimii reale a capacității de producție are o importanță practică deosebită

pentru:

-fundamentarea principalelor secțiuni ale programelor de producție;

-descoperirea și evaluarea corectă a rezervelor interne ale unității, respectiv dimensionarea și stabilirea pe aceasta baza a necesarului și a excedentului de mașini și utilaje;

-alegerea soluției optime de concentrare, profilare, specializare și cooperare în producție.

Capacitatea de producție reprezintă producția maximă ce poate fi obținută intr-o perioadă de timp dată, pentru o anumită structură și calitate a producției, în condițiile folosirii depline intensive și extensive a fondurilor fixe productive, potrivit celui mai eficient regim de lucru și al organizării raționale a producției și a muncii.

3.6.1 Productivitatea și timpul de funcționare a excavatoarelor cu rotor

Productivitatea orară a excavatoarelor cu rotor

La determinarea productivității anuale a excavatoarelor cu rotor (fig.3.4.) din cadrul fluxurilor tehnologice, s-a pornit de la următorul calcul prezentat sintetic, astfel:

a) Debitul teoretic (constructiv), Qh

Debitul teoretic reprezintă producția ce poate fi realizată de un excavator cu rator în timp de o oră de funcționare continuă, în condițiile unui material, viteze și parametrii teoretici de lucru în ipoteza unei încărcări complete și a unei deserviri de către personal cu pregătire corespunzătoare.

(m3/h)

q – capacitatea cupei, (1)

n – numărul cupelor.

b)- Debitul tehnic (efectiv), Qht

Acesta reprezintă producția realizată de un excavator cu rotor în timp de o oră de funcționare, ținându-se seama de condițiile din frontul de excavare, luându-se în considerare proprietățile rocilor din masiv și organizarea procesului de excavare în condițiile unei deserviri de către personal cu calificare corespunzătoare.

Se determină de constructorul de utilaje în anumite condiții de zăcământ și parametri de asecare precis stabiliți în contractele de livrare ale utilajului cum ar fi:

-lățimea blocului de excavare, înălțimea treptei de lucru, selectivitatea, greutatea specifică a materialului, înclinarea taluzului de lucru, coeficientul de afânare, umiditatea materialului, etc.

Debitul tehnic dat în cărțile tehnice pentru diferite grosimi de șaibe este:

-la tăierea înalta (deasupra șenilei);

– la tăierea joasă (sub șenilă);

-coeficient de umplere a cupei cu materiale în timpul excavării, 1,20 – 1,50;

k – coeficient de afânare a rocii în cupa excavatorului (argile – 1,66, cărbune – 1,50, material amestecat – 1,45);

– coefieient de utilizare a capacități teoretice, ale cărui valori minime sunt aferente la tăierea sub senilă și șpan mic și valori maxime sunt aferente la tăierea deasupra șenilei și șpan mare;

c) – Debitul de exploatare, Qhex

La determinarea acestui debit de exploatare se ține seama de o serie de factori:

-de zăcământ (tăria rocilor, stabilitatea taluzelor, coeficientul de afânare, greutatea specifică amaterialului derocat, lațimea blocului de excavare, randamentul de umplere și golire a cupelor.

-din cadrul fluxului tehnologie de taiere și de transport (înălțimea șpanului de tăiere, starea cuțitelor și a dinților tăietori ai cupei, poziția de lucru a excavatorului față de blocul de excavare);

-organizatorici (vehicularea utilajului, modul de întreținere, calificarea și pregătirea personalului de deservire); -accidentali (frecvența avariilor și durata lor, precipitații atmosferice, temperaturi mai mici sau mai mari de ± 25°).

Debitul de exploatare (Qhex), ține seama de folosirea eficientă a excavatorului cu rotor în timp și se determină cu relația:

– coeficient de excavare;

– 0,7- 0,8, coefieient de folosire a excavatorului în timp;

– 1,45-1,50, coeficient de umplere al cupei cu material.

– debit teoretic;

– 0,40-0,44, coefieientul de utilizare a capacității teoretice;

Rezultă un debit de exploatare de:

E1300 – 1050

E1400 – 1100

3.6.2.Timpul de funcționare la excavatoarelor cu rotor

Acesta este un parametru pentru determinarea productivității anuale de exploatare a excavatoarelor cu rotor.

Estimarea corectă a timpului de lucru impune cunoașterea tipului de utilaj de excavare folosit, la performanțelor sale și a utilajelor cu care lucrează în combinație, a caracteristicilor zăcământului și a gradului de organizare a muncii.

Timpul de funcționare în exploatare poate fi evidențiat plecându-se de la următorul calcul:

– timpul calendaristic, Tc = 365 zile/ an = 8760 ore/an;

– timpul pentru întreruperi netehnologice:

revizii anuale – 31 zile/an;

revizii lunare – 33 zile/an;

timp nefavorabil – 10 zile/an;

Total – 74 zile/an.

– timpul de lucru pentru operații tehnologice:

365 zile/an -74 zile/an = 291 zile/an

-timpul de excavare efectiv pe zi:

timp de revizie zilnică (curățenie, întreținere, ungere, preluare utilaje la schimb):

l h/sch x 3 sch/zi = 3 h/zi;

timp de revizie săptămânală (înlocuire piese de uzura, cablu, banda, etc): = 2 h/zi;

timp de staționări neplanificate și accidentale:

80 min/sch x 3 sch/zi = 240 min/zi;

-timp manevre tehnologice ale utilajului în frontul de lucru: 20 min/sch x 3 sch/zi = 60 min/zi;

Rezultă timpul de exploatare pe zi de :

24 h/zi – 10 ore/zi =16 h/zi.

– timpul de funcționare al excavatorului cu rotor: 291 zile/an x 16 ore/zi =4656 ore/an;

– timpul aferent ripării benzilor transportoare în fronturile de lucru din carieră și haldă:

4 – 5 ripări/an = 425 – 650 ore/an;

-timpul aferent scurtării și prelungirii benzilor transportoare în carieră și haldă :

3-4 prelungiri, scurtări/an = 125 -275 ore/an;

-timpul aferent deplasării excavatorului cu rotor de pe o treaptă pe alta:

2 utilaje/an = 25 – 50 ore/an;

Rezultă un timp de exploatare în sarcina excavatorului cu rotor în cadrul fluxului tehnologic de:

4656 ore/an – (575 – 975) ore/an =3500 – 3100 ore/an.

Astfel, pentru excavatoarele cu rotor tip E1400, E1300, rezultă un volum anual posibil de excavat cuprins între 3255,0 – 3850,0 mii m3/an, la o productivitate anuală de 1050 – 1100 m3/h și un timp de funcționare de 3100 -3500 ore/an, astfel:

Productivitatea anuală a excavatoarelor cu rotor

Rezulta astfel pentru fiecare tip de excavator, o productivitate anuală cuprinsă între:

4040 – 3380 mii m3/an, pentru E l400;

4005 – 3350 mii m/an, pentru E l300;

Statistica realizărilor în perioada 1994 -2014

Din statistica realizărilor capacităților orare și a timpului de funcționare pe perioada 1995 – 2014 la cariera Tismana I, rezultă:

pentru excavatoare cu rotor tip E l400:

770 m3/h x 2445 ore/an — 1883 mii m3/an; – pentru excavatoare cu rotor tip E l300:

680 m3/h x 3130 ore/an =2130 mii m3/an;

In vederea realizării productivității anuale propuse, față de realizările medii anuale, se impune luarea unor măsuri în ceea ce privește :

-respectarea tehnologiei de lucru și a fluxului tehnologic din carieră și haldă în condițiile realizării exproprierilor de terenuri și gospodării particulare;

– realizarea măsurilor de gospodărire a apelor;

-aprovizionarea cu subansamble, piese și materiale;

-aplicarea programelor de retehnologizare-modernizare utilaje din dotare;

-asigurarea cu personal calificat corespunzător nivelului tehnologic existent.

3.6.3. Capacitatea de producție și eșalonarea ei

Cariera Tismana și-a început activitatea de deschidere în anul 1969 pentru o capacitate de producție de 4000 mii tone/an, capacitate de producție ce nu a fost realizată.

Capacitatea de producție reproiectată la cariera Tismana în condițiile deschiderii zonei sudice, conform ultimei documentații tehnico-economice S.F./812 -638/1997, a fost evaluată la 3 500 mii t/an.

Această capacitate de producție nu a fost atinsă până în prezent, iar producția maximă a carierei realizată a fost de 3 400 mii t/1989, în condițiile unui raport mediu de descoperta de 3,2 m3/t.

În continuare în perioada 1994 – 2014, producția de cărbune a carierei a oscilat, fiind cuprinsă între 2500 mii tone in 1994, 1390 mii tone in 1995 și 1365,0 în anul 2008 in principal datorită trecerii fluxului tehnologic din zona nordică de luncă, în zona sudică colinară din cadrul perimetrului minier aprobat.

Datorită situației existente în cadrul perimetrului sudic al carierei, atât din punct de vedere geologic, prin existența grosimii totale a stratelor de cărbune V -VIII mai mici cu cca 40% și a creșterii raportului de descopertă de la 3,2m3/t la 4,4m3/t, (pe întreg perimetrul minier aprobat), cat și al problemelor intervenite din cauza nerealizării exproprierilor de terenuri și gospodării particulare în zona perimetrului de exploatare, s-a pus problema stabilirii unei capacități de producție corelată cu "Programul de restructurare-modernizare și adaptare tehnologică a unităților miniere de carieră", propusă a fi realizată în perioada 2015- 2020.

Astfel, față de capacitatea de producție proiectată de 4000 mii t/an la cariera Tismana II, s-a evaluat în continuare în documentațiile de obținere a licenței de exploatare, o capacitate minimă- maximă de producție cuprinsă între 1495 – 2500 mii t/an, capacitate ce ar corespunde condițiilor obiective existente la deschiderea zonei sudice a perimetrului de exploatare solicitat pe o perioadă de 20 ani.

capitolul IV

Prezentarea și analiza critică a situației din cadrul unității miniere existente

4.1.lucrări executate pentru pregătirea suprafeței și asecarea zăcământului.

Lucrările de pregătire a suprafeței zăcământului au început în anul 1983.

Suprafața perimetrului viitoarei cariere era în proporție de 70% ocupată cu teren silvic, iar 30% teren agricol.

Pentru realizarea lucrărilor miniere de exploatare a fost necesară realizarea a o serie de lucrări de construcții de suprafața care sa asigure buna desfășurare a lucrărilor tehnologice, a intervenților și deservirii.

Volumul de lucrări cel mai mare, raportat la întregul ansamblu, au fost constituite din lucrări de amenajare de teren (terasamente) și montaj mecanic utilaje tehnologice, lucrări de amenajare drumuri tehnologice și lucrări hidrotehnice.

Pentru buna desfășurare, întreținere și conducerea acestui câmp minier s-au prevăzut o serie de lucrări de construcții de suprafața organizate în incinte sociale, respectiv în carieră. În ansamblu este prevăzut în activitatea de exploatare următoarele lucrări principale de suprafață:

Incinte sociale

Utilități și rețele exterioare

Gospodăria de cărbune

Nodul de distribuție

Amenajare teren

Instalație pentru stopare

Platforme de montaj utilaje tehnologice

Drumuri de acces și tehnologice

Transportoare cu benzi de cauciuc

Dispecerizare generala

Lucrări privind ocuparea terenurilor

Nodul de distribuție este amplasat pe latura vestică a perimetrului și este compus din benzile colectoare care preiau volumele excavate pe treptele de lucru ale carierei. Distribuirea maselor miniere pe cele patru circuite independente se realizează în prezent cu următoarele utilaje:

-un utilaj de tip Mh 4400 X 90 -05, amplasat la capul de acționare al transportorului din treapta a II-a de excavare;

-un utilaj de tip Ars 6500 X 90-06, montat la acționarea benzii din treapta a III-a de excavare (FIG.

4.1)

-o banda de translație amplasată la partea superioară a planului înclinat de transport aferent treptei IV;

Dimensionarea asecării și gospodăririi apelor s-a făcut la deschiderea carierei funcție de condițiile hidrogeologice existente în zonă. Deschiderea și punerea în exploatare a perimetrului minier Tismana II nu ridică probleme deosebite din punct de vedere al asecării și evacuării apelor.

Pentru deschiderea carierei s-a calculat pentru orizontul freatic un debit de 4,25 mc/h foraj, iar pentru intervalul stratelor V-VIII cărbune un debit de 6,06 mc/h foraj. Debitul unui foraj în orizontul artezian a fost determinat la 20,44 mc/h. Deoarece forajele de drenare deschid toate orizonturile acvifere, un foraj de drenare trebuie sa funcționeze cu un debit de 30,75 mc/h/foraj

Sterilul rezultat din descopertă este dirijat și depus organizat în haldele din supra haldă Tismana.

Lucrările miniere dezvoltându-se peste acest întins perimetru, necesită o serie de lucrări de construcții de suprafață care să asigure bună desfășurare a lucrărilor tehnologice, a intervențiilor și deservirii.

Volumul de lucrări cel mai mare, raportat la întregul ansamblu, constituie lucrări de amenajare de teren (terasamente), lucrări de drumuri tehnologice pentru acces și lucrări hidrotehnice.

Pentru buna desfășurare, întreținere și conducere al acestui vast câmp minier extins pe o mare suprafață s-au prevăzut o serie de lucrări de construcții de suprafață organizate în incinte și respectiv de-a lungul tranșeelor tehnologice, importante pe cele două zone.

Lucrări privind asecarea zăcămintelor

Asecarea prealabila prin foraje – în scopul asigurării condițiilor de exploatare fără dificultăți a zăcământului, în ceea ce privește apele subterane și cele provenite din precipitații și infiltrații, s-a propus executarea unor lucrări de asecare prealabilă și gospodărire a apelor. Ca lucrări de asecare au fost prevăzute 5 foraje de drenare pe conturul nord-estic al carierei, la distanța de 200 m unul de altul, cu o adâncime medie de 130m.

Regiunea Tismana în ansamblu constituie un bazin hidrogeologic de mari dimensiuni, unde sunt întâlnite o serie de orizonturi și complexe acvifere ale căror caracteristici hidrogeologice sunt dependente de poziția lor față de baza de eroziune locală, de caracteristicile litologice ale rocilor permeabile, de variațiile granulometrice, de grosimea bancurilor nisipoase în masa formațiunilor argilo-mămoase dintre stratele de lignit, cât și frecventele schimbări de facies atât laterale, cât și pe verticală.

În cadrul perimetrului cercetat prin lucrările geologice și hidrogeologice executate au fost evidențiate atât ape freatice, cât și ape de adâncime.

Regularizarea văilor – Văile Dâmbova și Corbului trebuie regularizate pentru ca:

-apele pluviale din zona sa fie colectate si dirijate in afara perimetrului -sa creeze suprafețe pentru construirea carierei, cum ar fi liniile tehnologice de transport steril/cărbune

-secțiunea canalelor de gardă, a văii regularizate, să permită scurgerea apelor din văile adiacente (pâraie), din precipitații, din lucrările de asecare fără a provoca inundații.

Orizonturi acvifere de adâncime

Apele subterane cantonate în nisipurile ce se dezvoltă în cadrul complexului cărbunos au fost evidențiate în timpul forajelor de explorare geologică.

În cadrul acestor orizonturi se constată următoarele:

-orizonturile acvifere cu extindere regională a căror alimentare se realizează pe zonele marginale ale bazinului fără posibilități de drenare, simt situate sub baza de eroziune locală, sub stratul VII de cărbune;

-nisipurile întâlnite între stratele de cărbune, situate deasupra bazei de eroziune locală, se dezvoltă discontinuu, orizonturile acvifere prezente în aceste nisipuri au domenii de alimentare, atât în zona marginală a bazinului cât și în interiorul lui și cu posibilități de drenare în lungul văilor ce traversează perimetrului;

Orizontul acvifer din culcușul stratului IV de cărbune

Acest orizont face parte din cele mai importante orizonturi acvifere din regiune, fiind întâlnit pe toata întinderea zonei de studiu, atât prin lucrările de foraje geologice, care au traversat stratul IV de lignit, cât și prin forajele hidrogeologice.

Orizontul acvifer din intervalul straielor IV-V

În culcușul stratului V sunt întâlnite nisipuri ce se dezvoltă sub forma de bancuri lentiliforme cu extindere variabilă, discontinue.

Compoziția granulometrică a formațiunilor din acest orizont acvifer este variabilă, fiind în general dat fiind faptul ca o mare parte dintre foraje nu au străbătut întregul interval dintre stratele IV – V, este posibil ca nisipurile din acest interval sa fie întâlnite pe suprafețe și grosimi mult mai mari.

Alimentarea acestui orizont acvifer se face tot din ape de suprafață, atât pe capetele de strat cât și pe diverse linii de fracturi, începând din partea de nord a zonei studiate.

Prin forajele hidrogeologice au fost stabiliți o serie de parametrii hidrogeologici care variază în următoarele limite:

4.2.Lucrări de deschidere aferente carierei

Prin deschiderea carierei Tismana II s-a urmărit executarea lucrărilor miniere principale care asigură accesul de la suprafața terenului la stratele de cărbune exploatabile și care face posibilă executarea tranșeei de deschidere pe diverse trepte ale exploatării la zi.

Modul de deschidere al unui zăcământ de cărbune care urmează a fi exploatat prin lucrări miniere la zi este influențat de o serie de factori:

-morfologia (relieful) terenului înconjurător

-condițiile hidrogeologice sigeologo-inginerești ale câmpului de exploatare la zi -proprietățile fizico-mecanice ale rocilor din masivul perimetrului de exploatare (tărie, fisurare, stabilitate, coeziune, unghi de frecare interioară, greutate volumetrică etc.)

-modul de prezentare și caracteristicile geometrice ale zăcământului (direcție, înclinare,

grosime.)

-caracteristicile calitative ale lignitului

-stratele de cărbune și rezerva industrială de cărbune

-adâncimea limită de exploatare

-amplasarea construcțiilor de la suprafață (plane înclinate, incinte sociale, platforme de montaj, depozite de cărbune etc.)

4.2.1.Scheme și lucrări de pregătire folosite

Lucrarea minieră principală de deschidere a zăcământului ce se exploatează în carieră este tranșeea de deschidere, denumită și principală sau capitală. Când se sapă pe versantul natural al terenului sau pe marginea exploatării la zi aceasta are profilul transversal incomplet și o astfel de lucrare se numește semitranșee, fig.4.2 Tranșeea sau semitranșee de deschidere determină poziția tranșeelor de pregătire, fronturile de lucru și direcția de înaintare a acestora.

Principala lucrare de deschidere la aplicarea metodei de deschidere cu lucrări miniere la zi este tranșeea capitală sau principală de deschidere. Tranșeea capitală de deschidere este o lucrare minieră deschisă cu secțiunea transversală trapezoidală cu profil simplu sau complex. În general aceasta lucrare de deschidere este săpată în interiorul conturului definitiv al carierei numindu-se interioară.

Pentru sectorul Tismana II lucrările miniere de deschidere s-au realizat, la limita sudică a perimetrului, printr-o tranșee aliniata după direcția est-vest și amplasată la o distanta de 250- 300m fată de cursul regularizat al râului Jiu, într-o zonă în care condițiile de zăcământ erau cele mai favorabile, iar raportul de descopertă avea cea mai redusă valoare. Totodată, acest mod de amplasare a tranșeei de deschidere prezintă avantajul că necesită un circuit de transport al cărbunelui cu lungime foarte redusă în comparație cu alte perimetre miniere.

4.3.Metoda și tehnologii de exploatare aplicată

În prima etapă, lucrările de deschidere ale zăcământului s-au desfășurat cu excavatoare clasice și transport auto. Sterilul din descoperta a fost depozitat într-o haldă exterioară amplasată la limita nord-vestică a câmpului minier. Săparea tranșeei de pregătire a fost executată după realizarea lucrărilor miniere principale de deschidere a câmpului minier.

Excavarea masivului de roci sterile și extragerea cărbunelui se execută pe trepte de carieră ale căror elemente geometrice sunt determinate de numărul utilajelor de excavare, așezarea spațială a corpurilor de s.m.u. și parametri geotehnici ai sistemului de trepte. Principala lucrare de deschidere tranșeea capitală (principală comună ) s-a realizat în perioada din limita vestică având orientarea nord-sud cu avansare în evantai/paralel spre est pe o lungime medie de 1.500m.

Principala lucrare de deschidere tranșeea principală (principala comună) s-a realizat din limita sud vestică având orientarea Vest-Sud-Vest/Est-Nord-Est cu avansare în evantai/paralel spre est, respectiv spre nord, pe o lungime medie de 1500m.

Câmpul minier Tismana II are o formă poligonala având în principal patru laturi cu o lungime totală a perimetrului de cca. 22,5 km delimitate astfel: pe latura sudică 6,8 km -pe latura estică 4,3 km -pe latura nordică 7,6 km -pe latura vestică 3,8 km.

Perimetrul de exploatare atinge o lățime medie pe direcția Vest-Est de aproximativ 4km, respectiv o lungime medie pe direcția Sud-Nord de aproximativ 3,5 km și cuprinde șase trepte de lucru începând de la vatra carierei, astfel:100/105-130m, 130-150m, 150-175m, 175-190m, 190- 21 m, 210-230m.

La cariera Tismana II metoda de deschidere aplicată a fost „Metoda de deschidere cu tranșee interioară grupată comună”, cu amplasarea benzilor transportoare colectoare pe un plan înclinat amplasat pe latura vestică a carierei, realizandu-se astfel posibilitatea deschiderii la vatră a carierei pe o lungime de 3km.

4.3.1.Dotarea tehnică a carierei

În cariera Tismana II lucrările de excavare sunt între cotele +150- +325, fiind repartizate pe opt trepte de lucru, deservite de două excavatoare tip Erc 1400-30/7 și două excavatoare tip Srs 1300- 26/3.5. Treptele de lucru au o înălțime medie de 20m.

Treapta I de excavare (cota +300 – +325) ce are un volum redus cu dezvoltare locală are plasat excavatorul Srs 1300- 26/3.5-02.

Treapta II de excavare (cota +280 – +300) are plasat excavatorul Srs 1300- 26/3.5-02.

Treapta III de excavare (cota +260 – +280) are plasat excavatorul Erc 1400-30/7_02.

Treapta IV de excavare (cota +235 – +260) are plasat excavatorul Erc 1400-30/7_02.

Treapta V de excavare (cota +200 – +235) are plasat excavatorul Erc 1400-30/7_02.

Excavatoarele Srs 1300- 26/3.5-02 și Erc 1400-30/7_02 deservesc cate două sau trei trepte de excavare. Volumele ce trebuie să le excaveze fiecare excavator asigură corelarea cu volumul din treapta VI repartizat excavatorului Srs 1300- 26/3.5-03 în fig.4.4.

Treapta VI de excavare (cota +180 – +200) are plasat excavatorul Srs 1300- 26/3.5-03.

Treapta VII de excavare (cota +150 – +180) are plasat excavatorul Erc 1400-30/7_06. În aceasta treaptă se lucrează în mixt, pe complexul V – VIII de strate de cărbune, cu grosimi cuprinse între 3m și 8m. În această carieră stratele de cărbune exploatabile sunt unite din punct de vedere tehnologic (fiind unite sau cu având intercalațiile sterile de grosimi reduse) și se exploatează simultan iar treapta este împărțita în subtrepte (+155 – +180) cu tăiere înaltă deasupra cotei transportorului de front și (+150 – +155) cu excavare cu cupe inverse,fig.4.5

Halda interioară

Sterilul excavat din cele două perimetre este depus în halda interioară prin transbordare sau transportat cu circuite de benzi transportoare. În cele doua cariere sunt 6 instalații de haldare repartizate după cum urmează : Cariera Tismana II are în dotare 3 instalații de haldare:

Treapta I de haldă interioară (+150 – +165) este împărțită în două subtrepte: subtreapta (+150 – +155) cu depunere sub cota de vehiculare a mașinii de haldat Mh 4400 X 170 -02 respectiv subtreapta (+155 – +165) cu depunere înalta este deservită de mașinile de haldat Mh 4400 X 90 -05 și Ars 6500 X 90-06 și preia sterilul de la excavatorul E-06 fiind utilizate pentru transbordarea sterilului pe treapta I de halda interioară, nu are circuit de benzi.

Treapta II de halda interioară (+165 – +195) este împărțită în doua subtrepte: subtreapta (+165 – +185) cu depunere sub cota de vehiculare a mașinii de haldat respectiv subtreapta (+155 – +165) cu depunere înalta este deservită de Ars 6500 X 90 -04 cu circuitul de benzi aferent format din transportoarele cu banda T12 – T2A – T 13;

Treptele superioare (+210 – +275) din Tismana I și (+195 – +275) din Tismana II nu sunt utilizate pentru depunerea sterilului rezultat din carierele Tismana I și Tismana II, acestea fiind rezervate pentru perimetrul adiacent Pinoasa aflat în faza tehnologică de deschidere.

Dirijarea cărbunelui extras către depozit și a sterilului la halde

. Circuitul de cărbune

Producția de cărbune extrasă din carierele Tismana I și Tismana II este dirijata pe circuitul de benzi transportoare (T3 – T4 – CDS-01 – T401 – T2 – T6 – T202/T7 – T204A/T204 – T205) la depozitul central care este comasat cu depozitul termocentralei Rovinari – beneficiarul tradițional. Depozitul de cărbune preia producția de la patru cariere (Tismana I, Tismana II, Gârla și Rovinari Est). Acest lucru este posibil, ca urmare a faptului că față de termocentrală, carierele ce o alimentează cu cărbune sunt amplasate în jurul acesteia la o distanță medie de 3-5Km. Această situație este unică în România, nici o altă termocentrală nu a fost posibilă să fie amplasată în apropierea zăcământului de cărbune acestea fiind la 20-300 Km.

Dirijarea producției de cărbune extrasă din cele două cariere este realizată pe un circuit de transport unificat (T3 – T4 – CDS-01 – T401 – T2 – T6). Necesitatea reducerii costurilor de producție, corelată cu faptul că se poate alege momentul în care cele două excavatoare (E-07 din cariera Tismana I și E-06 din cariera Tismana II) plasate pe ultima treaptă de excavare să funcționeze la cărbune, au condus la unificarea circuitelor de transport. Prin unificarea circuitelor s-au redus numărul de transportoare cu banda activă, numărul de personal de supraveghere, consumul de energie electrică și cheltuială cu mentenanță și de asemenea a fost descongestionată bermă de transport de pe vatra carierelor prin eliminarea circuitului de cărbune paralel de pe zona de limita vestică a perimetrului Tismana I până la nodul de distribuție pe o lungime de 2500 m .

Circuitele de haldă

Fiecare excavator poate să depună sterilul pe oricare treaptă de haldă prin intermediul CDS – urilor (cărucioare de distribuție pe senile) amplasate în nodul de distribuție. În acest mod se elimină staționări la utilajele prioritare sau cele care au cărbune în front și trebuie sa-l trimită la depozit.

Tab. Dotarea tehnologica în Cariera Tismana II

Dotarea tehnică de care dispun carierele Tismana I și Tismana II este organizată pe circuite și poate să preia sterilul excavat de oricare excavator pe oricare mașină de haldat cu circuit de benzi. Excavatoarele E- 06 și E 07 dirijează sterilul pe mașinile de haldat de pe vatra carierelor fie prin transbordare în treapta I de halda interioară, fie în mod excepțional în cazul în care volumul rezultat nu poate fi depus în treapta I de halda, este evacuat pe circuit și depus în treptele superioare ale hălzii interioare.

Urmare a faptului ca se lucrează într-un perimetru cu relief colinar, atât deasupra cotei firelor de vale cat și sub acestea, treptele de excavare nu au dezvoltări uniforme având drept consecință un număr mare de trepte de excavare. Treptele superioare (cele de deasupra cotei văilor) au volume mici de excavare și pentru a se plasa utilajele de excavare și transport sunt necesare lucrări suplimentare pentru realizarea de tranșee sau semitranșee de acces precum și legătura între trepte. Pentru realizarea acceselor, sunt utilizate excavatoarele cu rotor din dotare. În perioada în care excavatoarele cu rotor sunt folosite pentru realizarea de astfel de instrumentații, nu se pot realiza randamente bune și eficiența utilizării este diminuată. Cu toate dezavantajele generate de randamentul scăzut, este mai profitabil și mai rapid sa se facă aceste lucrări cu dotarea existentă decât cu alte tehnologii (excavații cu utilaje cu cupă și transport auto).