X Literatura Universala (in Limba Romana) [613459]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
SERGIU PAVLICENCO
Literatura universală
manual pentru
clasa a X-a

ISBN 978-9975-74-338-9 © Prezentare grafică, Litera, 2012
© text, Sergiu PavLicenco, 2012cZU 821(100).09(075.3)
P 47
Descrierea ciP a camerei naționale a cărții
Pavlicenco, Sergiu.
Literatura universală : Man. pentru cl. a 10-a / Sergiu Pavlicenco ; cop.: vladimir Zmeev. – ch. : Litera, 2012 (combinatul Poligr.). –
152 p. 13800 ex.
i SBn 978-9975-74-338-9.
821(100).09(075.3)
P 47Manualul a fost aprobat
de Ministerul Educației al Republicii Moldova
(Ordinul ministrului nr. 33 din 25 mai 2012).
Este elaborat în baza curriculumului liceal
de literatură universală aprobat de Ministerul
Educației al Republicii Moldova și finanțat
din sursele Fondului Special pentru Manuale.
Acest manual este proprietatea Ministerului
Educației al Republicii Moldova.
RECEN zENȚI:
elena cernei , grad didactic superior,
Liceul teoretic „Petru rareș“ din chișinău
veronica rePe ȘciU c, grad didactic i,
Liceul teoretic „ alexandru ioan cuza“ din chișinău
angela toMi ȚĂ, grad didactic superior,
Liceul teoretic „Mihai eminescu“ din chișinăuȘcoala ……………………………………
Manualul nr. …………………………..
anul de
folosințănumele și prenumele liceanului anul școlarStarea manualului
la primire la returnare
1.
2.
3.
4.
5.

Sumar
Prezentarea manualului ……………………………………… 4
Literatura universală și literatura națională …………… 6
ANTICHITATEA
Miturile și mitologia …………………………………………… 9
Literaturile popoarelor orientale ………………………….. 12
Literatura antică greacă …………………………………….. 22
Homer ……………………………………………………………… 26
tragedia greacă (eschil, Sofocle, euripide) ……………. 31
Literatura antică latină ……………………………………….. 40
Poezia latină (v ergiliu, Horațiu, ovidiu) ………………. 44
evUL MeDiU
Literatura evului Mediu ……………………………………… 54
Dante alighieri (1265–1321) ………………………………. 63
renaȘterea
Literatura universală în epoca r enașterii
și umanismul ……………………………………………… 69
Literatura r enașterii italiene ……………………………….. 72
Francesco Petrarca (1304–1374) …………………………. 74
Giovanni Boccaccio (1313–1375) ……………………….. 77
Literatura r enașterii franceze ……………………………… 80
François rabelais (1494?–1553) …………………………. 82
Literatura r enașterii spaniole ……………………………… 88
Miguel de cervantes Saavedra (1547–1616) ………… 90
Literatura r enașterii engleze ……………………………….. 97
William Shakespeare (1564–1616) ……………………… 99
cLaSiciSMUL
Literatura universală în secolul al Xvii-lea
și clasicismul ………………………………………………. 107
tragedia clasicistă. Pierre corneille și Jean racine …. 111
comedia clasicistă. Molière …………………………………. 116
iLUMiniSMUL
Literatura universală în secolul al Xviii-lea
și iluminismul …………………………………………….. 121
Literatura iluminismului în anglia ……………………….. 125
Literatura iluminismului în Franța ……………………….. 131
Literatura iluminismului în Germania …………………… 137
TESTE dE A uToEv AluArE
teste de autoevaluare …………………………………………. 145

literatura universalĂclasa a X-a4
Studiul literaturii universale în liceu (profil umanistic) se întemeiază pe dezideratul dezvoltării culturii
literar-artistice și a culturii comunicării prin valorificarea unor opere reprezentative ale patrimoniului
literar universal, avînd scopul de a completa și consolida cunoștințele elevilor acumulate prin studiul limbii și literaturii române. Materia este selectată și structurată în conformitate cu curriculumul la literatura universală, în clasa a X-a recomandîndu-se studierea diacronică a literaturii universale din antichitate
pînă în Secolul Luminilor.Prezentarea manualului
Fiecare compartiment se deschide
cu o pagină care prezintă cele
mai importante Obiective
și competențe de referință în planul cunoștințelor, capacităților și aptitudinilor ce vor fi obținute
la finele studierii acestuia.
La începutul fiecărui
compartiment este introdusă
o secțiune ce vizează cele
mai importante Repere
istorice și culturale ale
perioadei studiate.
interiorul compartimentelor include
expunerea temelor respective, urmată de texte
literare (sau fragmente de texte) ce ilustrează materia studiată și, în primul rînd, creația unor scriitori reprezentativi.
textele literare (sau fragmentele de texte)
sînt însoțite de un Chestionar pentru lectură
comentată care poate fi completat sau
modificat de către profesor în funcție
de obiectivele urmărite.clasa a X-a
56literatura universalĂ
Li Po (Li Bai)
Șopotul apelor
abia s-aude unda Și-atît e de adîncă Și parcă îmi șoptește
De mal cum s-a atins. tăcerea, că aud cu glasul stins, mereu,
Își oglindește luna cum lotosul suspină De-adînca lui tristețe
De toamnă chipul stins. Pe-adîncul lac din sud, – Și mă-ntristez și eu…
(trad. de eusebiu camilar)„du Fu își dispută cu
Li bai locul de frunte
în ierarhia poeziei
chineze clasice. „Cîmpul
de forță“ instaurat de cei
doi poeți dă configurația
întregii poezii chineze
clasice: direcția­Li­Bai, de
inspirație liberă, daoistă,
de visare și exaltare
romantică, și direcția­Du­
Fu,­a ancorării în realitate,
a eficienței confucianiste,
a unui anume umor
amar, dar tonic. du Fu
este de altfel poetul
cel mai reprezentativ
al specificului național
chinez. Peregrinări,
boală, sărăcie, eșec în
viața publică, amără ciune,
dar și optimism și forță
definesc nu doar destinul
personal al poetului, ci
devin emblematice pentru
acele vremi.“
FLorEnTina VișanChestionar pentru lectură comentată
• citiți poezia Șopotul apelor, evidențiați tema principală și caracterizați
expresia artistică a poetului.
• Încercați să determinați cărei specii a genului liric îi aparține această poezie.
• citiți poezia Moșneagul din ciclul Satul Ceang și caracterizați tema centrală.
• Descrieți portretul fizic și moral al bătrînului.
În literatura persană un loc aparte îi revine poe ziei din secole –
le X–X iv, repre zentată de mai mulți poeți de rezonan ță universală,
cum ar fi Rudaki (c. 858–941), Firdousi (c. 934–1025), Ni zami
(1141–1209), Omar Khayyam (c. 1048–1131), Saadi (c. 1213–1292),
Hafiz (c. 1326–1390) ș.a. Firdousi este autorul pri mului monu ment
literar persan de importanță universală – Șah­name ( Cartea re gi lor),
o adevărată epopee națională (peste o sută de mii de versuri), pre –
zentînd în treaga is torie, reală și legendară, a popo rului persan. omar
Khay yam, un mare poet, dar și un mare om de știință, a cultivat
forma poetică robai (robaiyyat) – niște micro poeme sub forma unor
catrene, expri mînd dezamă gire, tristețe, scep ticism cau zat de existența
trecătoare a omului, dar și îndemn la bucuriile și la plăcerile vieții.
Poetul Saadi, autorul unor capo do pere ca Bus tan ( Livada cu fructe ) și
Golestan (Gră dina flo rilor), a cultivat forme poetice precum gaze lul,
ca sîda, robaiul. Un maestru al gazelului a fost poetul Hafiz.
Literatura arabă medievală a d a t l u m i i m o nu mentala operă
O mie și una de nopți (secolul al X-lea) – o culegere de povestiri și
povești, în care se reia for ma povestirii înră mate, cînd o poveste-ca –
dru ser veș te drept pretext pentru ce le lalte. În O mie și una de nopți
po vestirea-cad ru e cea a re gelui Șahriar. acesta, aflînd că soția l-a
înșelat și do rind să se răzbune pe femei, se căsă torește de mai multe
ori, de ca pitîndu-și fie care nouă soție după prima noap te, pînă cînd
înțe leapta fiică a vizirului, Șeherazada, îl încîn tă cu poveș tile sale,
cărora le tot găsește o con tinuare, narațiunea prelun gin du-se o mie
și una de nopți, soțul, în cele din urmă, re nunțînd s-o ucidă. La noi,
această operă arabă a fost cunoscută inițial prin intermediul cărții
popu lare Halima .
În ceea ce privește literatura japoneză, re marcăm contribu ția geni-
ului poetic japonez prin cultivarea unor specii poetice de largă rezonan –
ță universală: cele numite tanka și haiku – creații de formă fixă, de
dimensiuni miniatu rale, un fel de echivalent liric al stampei. Prima teorie literară
Gazelul este o poezie
de origine orientală,
cu caracter liric, erotic
sau gnomic, în care
rima de bază din primul distih (de fapt,
monorima) se reia
la sfîrșitul fiecărui
distih următor: aa –
ba – ca – da etc. gazelul a pătruns
și în poezia europeană.
la noi gazeluri au scris m. eminescu,
g. coșbuc ș.a.
LiteraturaUniversala_X.indd 56 11.06.2012 14:28clasa a X-a
8literatura universalĂ
„În complexul uriaș al culturii
universale, Antichitatea, atît cea orientală, cît și cea clasică, stă ca un sacru depozit de modele pentru eternitate.“
Zoe Dumitrescu-BuȘulenga
oBiective Și coMPetenȚe
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• noțiunea de literatură universală și de literatură națională;
• noțiunea de mitologie, miturile principale ale lumii greco-romane
și numele celor mai importanți zei și eroi;
• periodizarea literaturii Greciei antice și a r omei antice;
• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare, elemente
de versificație etc.), în baza valorilor artistice antice;
• operele de referință ale literaturii antice;
• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii antice
în spațiul literar românesc;
veți fi capabili:
• să corelați noțiunile de literatură universală și literatură națională;
• să delimitați subiectul unei opere antice de mitul aflat la baza ei;
• să comentați cele mai reprezentative opere literare antice;
• să stabiliți corespondența între zeii din mitologia greacă și
cea romană;
• să identificați în literatura română „ecouri“ ale literaturilor antice;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra semnificației actuale a
miturilor antice;
• să promovați interesul pentru lectura miturilor și legendelor lumii,
pentru valorile literare autentice;
• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități, ca rezultat al receptării și al cunoașterii
literaturilor antice;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii antice în
viața cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea în jurul vostru a toleranței, diversității
și a multiculturalismului.ANTICHITATEA
LiteraturaUniversala_X.indd 8 11.06.2012 14:28
clasa a X-a
12literatura universalĂ
LiteraturiLe
POPOARELOR ORIENTALE
Repere istorice și culturale
cele mai vechi civilizații ale ori en tului antic (egipteană, me so po ta mi ană, hi-
tită, ariană, indiană, chi neză ș.a.) au parcurs un în de lungat și com plex pro ces de
dezvoltare eco nomică, socială, politică și cultu rală în evolu ția lor de la perioada
ar ha ică, preistorică la cea istorică. ori en tul antic a dat naștere primelor forme
de guvernare organizată. Po poarele orientale au înregistrat progrese notabile în
diverse dome nii (matematică, geome trie, astro no mie, medicină, filozofie, legi –
sla ție etc.). apariția scrisului, inven tarea alfa be tului, a cifrelor, alcă tu irea calen-
da relor etc. reprezintă contri bu ții remarcabile ale orientu lui an tic la dezvoltarea
civilizației uma ne. Po poarele ori entale au creat o bogată mitologie cu caracter
poli teist și monoteist și o cultură origi nală, cu manifestări demne de reținut în
do meniile literatu rii, arhi tecturii, sculpturii, picturii, muzicii ș.a.
o caracterizare generală a literaturilor orientului antic se impune
nu numai pentru a depăși o înrădăcinată la noi tradiție euro po cen tri-
stă în studiul literaturii universale, dar și pentru că popoa rele orien-
tale au dat lumii strălucite modele de cultură și civilizație, inclusiv
importante modele literare, cu nimic inferioare celor create în țări le
europene. are perfectă dreptate comparatis tul francez rené eti em ble
cînd spune că „unul dintre meritele secolului nostru (adică secolul al XX-lea) va fi cel de a fi înțeles că orientul merită mai mult decît o
lite ratură de călători grăbiți, iar orienta lii – mai mult decît curiozitatea
condescendentă a turistului“.
Literatura egipteană veche, pe parcursul istoriei sale mul ti secula re, a
fost scrisă într-o singură limbă – cea egipteană, deși formele scri sului
egiptean au fost diverse, evidențiindu-se trei sisteme de scri ere: iero-
glifică, hieratică și demotică. Un egipto log a observat că rapor tu rile
dintre aceste trei forme de scriere egip teană se aseamănă scrisului
nostru de tipar, de mînă și ste no gra fic. Literatura egipteană cuprinde
opere pur literare, dar și te x te care, indiferent de conținut, au valoare
estetică și manifestă in te res pen tru personalitatea umană. ce le mai
vechi texte reprezintă inscripții ritualice și magice, desco pe rite pe
pereții interiori ai piramidelor faraonilor din dinastiile a v-a și a vi-a,
numite Te x tele piramidelor. În literatura egipteană a existat și o bogată
tra di ție a „învățăturilor“, evidențiindu-se Învățăturile lui Ptahhotep, cu
peste patruzeci de sfaturi, majoritatea începînd cu „Da că tu…“ și avînd,
în multe privințe, un scop pur utilitarist, dar ac tual și astăzi („Dacă
ești dregător căruia i se adresează o cerere, ascultă liniștit ce-ți spune
petiționarul. nu-l respinge înainte de a ți se des tăinui, înainte de a-ți
spune de ce a venit la tine“). „Dacă Orientul
Apropiat in fu zase,
în Evul Mediu, o
doză consi de ra bi lă de
fabulos culturii euro-
pene, contactul oricît de
superficial la început
cu Persia, India,
China etc. avea să
deschidă un făgaș
spre acele filoane ale
spiritualității nici
pînă astăzi epuizate.“
Zoe Dumitrescu-
BuȘulenga
Nota beN e
osiris este cel mai popular
zeu din mitologia egip-
teană, simbolizînd moar –
tea și învierea periodică a
natu rii vegetale, dar mai
ales moartea ca trecere în altă lume. o siris este
conside rat rege al lumii
de din colo, atribuindu-i-se
epitetul „dom nul tăcerii“.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
LiteraturaUniversala_X.indd 12 11.06.2012 14:28

CLASA A X-A5
clasa a X-a
Fiecare temă este însoțită de
un șir de formule generice:
Teorie literară, Nota bene,
Amintiți‑vă, Aprecieri critice,
al căror scop este lărgirea și aprofundarea cunoștințelor
la fiecare temă.
toate temele studiate
(cu excepția celor introductive sau
de caracterizare generală)
se încheie cu Momente
ale receptării, conținînd
diverse informații referitoare
la receptarea creației
scriitorilor studiați în spațiul
literar românesc.
La sfîrșitul manualului se propun Teste de autoevaluare,
care pot fi modificate de
către profesor în funcție
de circumstanțe.literatura universalĂclasa a X-a
114
Chestionar pentru lectură comentată
• Pornind de la fragmentul de mai sus, formulați conflictul dintre Don
rodrigo și Ximena.
• conturați idealul moral al eroilor lui corneille.
• ce semnificație au cuvintele Ximenei: „Dar între noi e altul judecător
suprem / Și eu am numai dreptul în fața­i să te chem“?
• identificați în fragmentul de mai sus cîteva exemple care exprimă lupta
dintre sentiment și datorie atît în cazul lui Don rodrigo, cît și în cazul
Ximenei.
• comentați versul „Cumplita datorie ce inima mi­o rumpe“.
a doua perioadă în evoluția tragediei franceze este marcată de
influența ideilor jansenismului și ale lui Blaise Pascal și ilustrată de
opera dramatică a lui Jean racine.
Jean Racine (1639–1699) a creat un alt fel de tragedie clasicistă,
diferită de cea a lui corneille, cu care a rivalizat. „În tragedie – scria
racine – verosimilul e singurul lucru ce poate mișca. Esențial este să
creezi ceva din nimic. Prima regulă e să placi, să miști, să ții încordați
timp de 5 acte spectatorii printr ­o acțiune simplă, susținută de violența
pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța exprimării.“ În
tragediile lui racine nu mai domină criteriul politic, așa ca la cor neille,
ci criteriul moral, inclusiv cînd dramaturgul abordează pro blema puterii
în stat și a monarhului sau cînd zugrăvește viața de la curte. acțiunea
devine mai simplă, numărul evenimentelor este re dus, pe dramaturg
interesîndu-l mai mult universul interior al per sonajelor, natura lor
complexă și contradictorie.
eroii tragediilor sale sînt oameni copleșiți de pasiuni și de senti-
mente puternice și violente, în fața cărora s-ar părea că rațiunea nu
rezistă. aceasta, însă, nu înseamnă că eroii lui racine, subjugați de
propriile pasiuni, acționează fără a se conduce de principiul rațiunii,
că racine respinge rațiunea în favoarea pasiunii. conflictul clasicist
dintre datorie și sentiment, dintre rațiune și pasiune capătă la racine
o rezolvare specifică: rațiunea, ca normă morală, ca măsură a rapor –
turilor dintre oameni, îi servește omului pentru a-și analiza cu adevă rat
propriul caz de conștiință.
Și racine preia majorita tea subiectelor din antichitate. În timp ce
lui corneille îi corespundea mai mult teatrul lui Sofocle, lui racine îi
este mai aproape teatrul lui euripide. ca și la tragicul grec, se observă
și la racine interesul pentru iubirea tragică, pentru pasiuni mistui toare,
în care excelează personajele fe minine, înzestrate cu o enormă forță
interioară și cu conștiința fer mă a dato riei morale. eroinele lui racine
preferă să moară decît să-și încalce principiile morale. astfel se întîmplă
în Andromaca, una dintre cele mai cunoscute tragedii raciniene.
Subiectul tragediei Andromaca este preluat din antichitate, fiind
pre zent și în teatrul lui euripide. După moartea lui Hector, în războiul
troian, soția sa, andromaca, devine prizoniera lui Pirus, fiul lui ahile. Nota beN e
spre deosebire de sensul
concret-istoric al noțiunii,
adică de curent literar-
artistic, în sens tipologic,
cla sicismul înseamnă o
ati tu dine estetică existentă
din totdeauna în năzuința
omului spre adevăr, bine
și frumos, o opțiune artis-
tică pentru forme și atitu-
dini echilibrate, pentru o
expre sie directă, trans pa-
ren tă stilistic. În această
accep ție, se poate vorbi de
un clasicism etern, identi-
fi cabil în orice literatură și
în orice perioadă istorică.
„Chiar dacă nu sînt
oameni ai acțiunii și nu
fac ceva concret, eroii
racinieni se întreabă
mereu „care este soluția?“
și prin asemenea
frămîntări răvășitoare
aparțin și timpului nostru.
Ei se apropie de noi și
mai mult prin problema
capitală care și­o pun:
„cum salvăm sufletul?“
Mihai ciMPoiAmintiți-vĂ
cum se numește
o creație literară
medievală spaniolă
în care personajul principal este, ca
și în tragedia lui
corneille?
LiteraturaUniversala_X.indd 114 11.06.2012 14:28
25clasa a X-aantichitatea
Momente ale receptării
Literatura antică greacă începe să fie cunoscută la noi încă de
pe vremea lui Brîncoveanu, cînd la București se întemeiază o aca-
de mie grecească, unde se studiau operele mai multor autori greci
(Homer, Pindar, tragicii, Plutarh ș.a.). De o mare popularitate s-a
bucurat Viața și pildele prea înțeleptului Esop, la început în ma-
nuscris, iar apoi și în formă tipărită. Primul traducător în limba română a operei lui Hesiod a fost al. odobescu, ale cărui traduceri
au rămas în manuscris, după care în secolul al XX-lea Șt. Bezdechi
a tradus Munci și zile.
Lirica greacă a fost cunoscută la noi prin traduceri încă din se co lul
al XiX-lea, cea mai tradusă fiind poeta greacă Sapho. Printre tra-
ducătorii ei figurează Gh. Seulescu, i. Heliade rădu les cu, D. Bo lin –
tineanu, iar mai tîrziu Șt. Bez dechi, c. Balmuș, S. no i ca, i. ac san ș.a.
apar importante ediții în volum: Poezia d’amoru la Elini (1881), a
lui n. Barbu, Antologia liricilor greci (1927), da torată lui Șt. Bez-
dechi, Idile (1927), cuprinzînd creații de teocrit, traduse de
t.a. na um, Din lirica elină (colecția „ cele mai frumoase poezii“),
tradu cerile aparți nînd lui al. andrițoiu și D. rendis ș.a. ro manul
lui Longos Dafnis și Cloe a fost tradus abia în secolul al XX-lea. Din
proza greacă s-au tradus începînd cu secolul al Xvii-lea și pînă în
zilele noastre toți marii clasici (Herodot, Plutarh, Lucian, Heliodor,
Xenofon, Longos ș.a). traduceri fragmentare din operele scriito rilor
greci s-au publicat și la chișinău într-o crestomație de lite ratură
antică greacă și latină, printre tradu cători figurînd n. cos tenco,
v. Belistov, P . Starostin, iu. cîrchelan, P . Boțu, P . Mih nea, c. con-
drea, P . cărare, v . rusnac, a . Soloviov și alții, tra ducerile fiind din
limba rusă.
La chișinău, tălmăciri din lirica greacă au apărut mai mult spo –
radic, în unele culegeri sau antologii. cunoscuți scriitori, critici și
istorici literari, profesori universitari au publicat articole și studii
dedicate liricii grecești. Se constată ecouri ale poeților greci în
cre ațiile unor poeți români, de exemplu, Saficele lui i. Heliade
ră du lescu, sau unele reminiscențe anacreontice. La chișinău s-au
tra dus din lirica antică greacă și s-au pu blicat unele creații în cre-
s to mația Literatura universală. Grecia și Roma antică (1968) și în
diferite culegeri tematice.Nota beN e
Catharsis se numește un
concept estetic formulat de
aristotel, care exprimă pu-
rificarea, de orice pa si uni,
a conștiinței specta torilor,
prin arta tragediei. În sens
mai larg, ca tharsis-ul ex-
primă influența favora bilă
a operei de artă asupra
specta torilor și esența sa-
tisfacției acestora. t udor
Vianu spunea: „Omul care
se pregătește pentru întîlnirile
artei tre buie să opereze în sine
acel Ca tharsis, acea purgare a
pasiunilor care nu este numai un efect al artei, dar și o con-
diție a ei“.
teorie literară
elegia este o specie
a genului liric ce se
caracterizează prin
exprimarea unui
sentiment de tristețe, de melancolie. În
liri ca greacă antică
gama senti men telor
exprimate în elegie era mai mare. Iambul este un picior
metric, alcătuit, în
versificația antică greacă și latină, dintr-o silabă
scurtă și una lungă, iar în versi ficația limbilor
moderne – dintr-o silabă
neaccentuată
și una accentuată.
LiteraturaUniversala_X.indd 25 11.06.2012 14:28
TESTE DE AUTOEVALUARE
147clasa a X-aTEST d E AuToE vAluArE
• Prezentați o listă de zei și zeițe din mitologia romană, însoțită de
echivalentul lor din mitologia greacă, indicînd domeniul ocrotit.
• conturați cîteva trăsături ale sclavului din comediile lui Plaut.
• cine a cultivat satira în poezia antică latină?
• cum se numesc poeziile din volumul Bucolice de vergiliu?
• ce episod din Eneida amintește de aflarea lui odiseu în țara
feacilor și prin ce se aseamănă aceste episoade?
• ce glorifică vergiliu în poemul Eneida?
• numiți titlurile a patru culegeri de versuri ale lui Horațiu și
explicați-le.
• comentați următorul vers horațian:
„eu n-am să fiu răpus în întregime,
va viețui ce e mai bun din mine“.
• numiți cîteva poezii eminesciene în care apar motive horațiene.
• ce probleme abordează Horațiu în Epistola către Pisoni și de ce
aceasta se mai numește Arta poetică?
• enumerați cîteva trăsături ale autoportretului lui ovidiu din
poezia de exil.
• care elegie e mai aproape de sensul modern al cuvîntului – cea
greacă sau cea latină?
• numiți temele și motivele principale ale poeziei horațiene.
• numiți principalele romane scrise de autori latini.
• cum au fost scrise în original fabulele lui Fedru – în proză sau
în versuri? Dar cele ale lui esop?
LiteraturaUniversala_X.indd 147 11.06.2012 14:28

literatura universalĂclasa a X-a6
Literatura universală nu este, cum s-ar
crede, o sumă simplă a tuturor literaturilor
lumii, adică totali tatea acestor literaturi. ca și
toate ideile literare, lite ra tura universală este
o categorie istorică. ideea unei „universalități“
literare începe să se contureze mai clar în epoca renașterii, umaniștii fiind creatorii unui
concept numit „republica literelor“, ce presupu-nea inclusiv sensurile de comunitate, unitate,
toleranță, solidaritate, deschidere, schimburi
reciproce între literaturile din diferite țări, atît de actuale în vremea noastră. această idee a
„universalității“ literaturii a existat într-o formă latentă și în secolele următoare, conturîndu-se
mai clar spre sfîrșitul Secolului Lumi nilor. Dar
numai la începutul secolului al XiX-lea ea a fost
precizată și formulată de Goethe, care lansează termenul Weltliteratur, adică „literatura lumii“
sau „literatura universală“.
Marele poet ger man exprima, de fapt, situa-
ția scriitorilor contem porani cu el, care, trăind
și scriind în diferite țări, sim țeau necesitatea
de a depăși granițele înguste ale literaturilor naționale, pentru a participa la întreaga mișcare literară a lumii. Literatura universală însem na
pentru Goethe unitatea literaturilor europene, posi bilitatea de lărgire a contactelor literare
internațio nale, necesitatea de colabo rare,
obligația națiunilor de „a se înțelege reciproc și,
dacă nu vor să se iubeas că, să învețe, cel puțin,
cum să se tolereze una pe alta“. concepția s-a
transformat cu timpul în una canonică, însă univer salitatea goetheană avea în vedere numai
literatura europeană, ceea ce a condus la o vi-ziune europocentristă asu pra fenomenului. iată
de ce termenul de literatură univer sală în sens
goethe an este, astăzi, depășit, literatura univer –
sală incluzînd nu numai literaturile europei sau
literaturile „mari“, dar și pe cele mai „mici“, de
pe toate continentele, căpă tînd dimensiuni cu
adevărat mondiale.Literatura universală
și literatura națională
Pe lîngă criteriul cantitativ (adică literatura
univer sală înglobează toate literaturile lumii),
la fel de im por tant este cel calitativ, de valoare,
pentru că litera tu ra universală nu include și stu-
diază toate operele din toate literaturile lumii, ci doar capodoperele, ope rele clasice, de valoare
univer sală. În acest sens, lite ratura universală
nu mai este o simplă sumă a tuturor lite raturilor
naționale, ci doar a celor mai valoroase cărți,
care corespund legii celor mai bune opere, stan-
dardelor universale, nu numai naționale.
Înțeleasă astfel, după cum afirmă adrian
Marino, „ca sumă cantitativă și calitativă“, literatura universală „con stituie patrimoniul
comun, reprezentativ și exem plar al umanității.
ea este „Panteonul“ (sau „Pandemo niul“) Lite-
raturii, consemnat în „bibliotecile ideale“ ale „întregului neam omenesc“, ale marilor „cla-sici“ de pretutindeni și dintot dea una. Sub acest
aspect, fiecare literatură națională contribuie,
prin valorile sale specifice, la patrimoniul lite-
raturii universale, ca un bun comun al tuturor popoarelor.
În contextul unei asemenea înțelegeri a
literaturii universale ar părea că literatura na-
țională își pierde contururile și importanța tra-
dițional stabilite. În con vorbirea cu eckermann,
referindu-se la literatura uni versală, Goethe
făcuse o afirmație ce trebuie interpre tată cu
multă precauție: „Literatura națională nu mai
înseamnă astăzi mare lucru“. afirmația nu
corespun dea realității și Goethe a spus-o, pro-
babil, pentru a evidenția, prin con trast, noul
concept de literatură uni versală, la a cărui în-
cetățenire a contribuit sub stan țial prin prestigiul
său. În realitate, atunci, la în ce putul secolului
al XiX-lea, căpătase o amplă dezvoltare ideolo-gia națională și avea loc o diferen țiere clară a
literaturilor naționale din europa în contextul
formării și dezvoltării națiunilor burgheze. De fapt, avea loc un proces simultan de creștere a

CLASA A X-A7
clasa a X-a
conștiinței literare naționale, dar și de univer –
salizare a acesteia, un proces de diferențiere,
dar și de apro piere între literaturi.
Universalizarea valorilor literare naționale și
afir marea conceptului de literatură universală
nu înseam nă, însă, marginalizarea noțiunii de
literatură națio nală. Dacă nu ar fi existat lite-
raturile naționale, nu ar fi fost posibilă apariția și constituirea literaturii uni versale, care își
dato rează existența valorilor create în cadrul li-
teraturilor naționale. tudor vianu explică astfel
raportul dintre lite ratura națională și literatura
universală: „nu voi spune totuși că istoria lite-raturii naționale tinde să se absoarbă în istoria
universală a literaturii și să dispară ca disciplină
științifică, fiindcă tot ei îi este rezervat rolul de a strînge faptele și de a stabili valorile. istoria
literaturii universale operează cu datele stabilite de cercetarea literaturilor naționale și se pune în serviciul explorării, caracterizării și aprecierii marilor realizări ale acestora din urmă. După ce
lucrările istoriei naționale a literaturii au fost
duse pînă la un anumit grad al înaintării lor, devine indispensabilă con siderarea rezultatelor
obținute în cadrul mare al literaturii universa-le, unde ele se luminează prin reflexul cel mai puternic care poate cădea asupra lor“.
Prin urmare, studiul literaturii universale nu
exclude studiul literaturii naționale. Dimpotrivă, între aceste două discipline există o legătură dialectică. Punerea în valoare a operelor din literaturile naționale contribuie nu numai la
universalizarea lor, la includerea acestora în
patrimoniul literaturii universale, dar și la evi-dențierea particulari tăților naționale, a specifi-
cului lor național.

clasa a X-a8
literatura universalĂ
„În complexul uriaș al culturii
universale, Antichitatea, atît cea orientală, cît și cea clasică, stă ca un sacru depozit de modele pentru eternitate.“
Zoe Dumitrescu-BuȘulenga
oBiective Și coMPetenȚe
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• noțiunea de literatură universală și de literatură națională;
• noțiunea de mitologie, miturile principale ale lumii greco-romane
și numele celor mai importanți zei și eroi;
• periodizarea literaturii Greciei antice și a r omei antice;
• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare, elemente
de versificație etc.), în baza valorilor artistice antice;
• operele de referință ale literaturii antice;
• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii antice
în spațiul literar românesc;
veți fi capabili:
• să corelați noțiunile de literatură universală și literatură națională;
• să delimitați subiectul unei opere antice de mitul aflat la baza ei;• să comentați cele mai reprezentative opere literare antice;
• să stabiliți corespondența între zeii din mitologia greacă și
cea romană;
• să identificați în literatura română „ecouri“ ale literaturilor antice;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra semnificației actuale a
miturilor antice;
• să promovați interesul pentru lectura miturilor și legendelor lumii,
pentru valorile literare autentice;
• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități, ca rezultat al receptării și al cunoașterii
literaturilor antice;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii antice în
viața cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea în jurul vostru a toleranței, diversității
și a multiculturalismului.ANTICHITATEA

9
clasa a X-aantichitatea
MituriLe șI MITOLOg IA
Mitul se prezintă ca o narațiune, o ficțiune, o poveste, o legen dă,
dar nu una oarecare, ci o povestire fabuloasă cuprinzînd credințele
po poarelor antice despre originea vieții, a universului, a feno menelor
naturii, despre diverse divinități, zei, zeițe și eroi legen dari. Prin ase me –
nea mituri și legende omul primitiv încerca să-și explice lumea încon-
ju rătoare, dar și lucrurile și evenimen tele petre cute în propria vi ață
psihofizică, locul și rostul său în această lume, inclu siv posi bi litatea
de a domina și de a-și supune feno me nele naturii. Mi tul este o creație
colectivă și – tocmai în virtutea aces tui fapt – nu a repre zentat ceva
constant și stabil, ci a constituit o creație în per ma nentă dezvoltare și
schimbare, în funcție de evoluția conștiinței omului. există nume roase
definiții ale mitu lui, peste 500, după cum mențio nează victor Kernbach
în Dicționar de mitologie generală, dar „nici una nu a izbutit să înglo-
beze toată materia pluri semnificantă a noți unii“, acestea re pre zentînd
„mai mult o acumulare teoretică de puncte de vedere“.
Dintre diferitele sensuri ale noțiunii de mitologie cele mai impor –
tan te sînt:
1. totalitatea miturilor unui popor sau ale unui grup de popoare,
care alcătuiesc un sistem mai mult sau mai puțin unitar: mitologia
grea că, mitologia romană, mitologia biblică, mitologia celtică, mitologia
orientală (incluzînd, la rîndul ei, de exemplu, mitologia chineză, mito –
logia egipteană, mitologia arabă, mitologia japoneză, mitologia irania-nă sau persană etc.), mitologia geto-dacă, mitologia românească etc.;
2. Încercarea omului primitiv de a cunoaște și explica lumea în-
con jurătoare, universul în general, și locul omului în acest univers,
cu alte cuvinte, mitologia reprezentînd o primă treaptă, încă naivă, nești in țifică, a cunoașterii, un început, o formă rudimentară a filozofiei;
3. Știința care cercetează miturile, geneza și explicarea lor, clasifi-
carea, interpretarea, compararea miturilor etc.;
4. reprezentarea artistică a vieții, miturile înru dindu-se cu literatu ra
și reprezentînd, de fapt, și primele încercări de creație artistică. Lu cian
Blaga spunea că „fără o gîndire mitică nu ia ființă, din păcate sau din
fericire, nici o poezie“.
Miturile s-au constituit pe parcursul unei perioade îndelungate de
timp ca operă a mai multor generații, care le-au prelucrat și mo di ficat,
introducînd în narațiunile mitologice și reminiscențe ale unor eveni-mente istorice, transpuse artistic prin fantezia popu lară. Mitu rile s-au
transmis diferit: prin tradiție orală sau prin opere literare create pe baza lor (Epopeea lui Ghilgameș, Mahab harata, Ve de le, Ve chiul Testa­
ment, Iliada și Odiseea lui Homer, Teogonia lui Hesiod, sau relatînd de spre
acestea (de exemplu, dialogurile lui Platon, Istoria lui Herodot ș.a.). Nota beNe
mitologia romană este, în
mare măsură, de pen dentă de cea grea că. Pe lîngă
vechii zei romani (marte, saturn, ceres, Faun, ianus, iupiter ș.a.), panteonul ro man s-a format, în mare
mă sură, din îm pru mu turi ma sive de la greci, dar și
de la alte po poa re. numele
ce lor mai multe di vi nități
din pante onul grec au co-
res pon den țe în pante onul ro man: ze ul răz boiului es te la greci Ares, iar la ro mani –
Marte, zeița fru mu seții și
iubi rii este la greci Afro dita,
iar la romani – Venus etc.
aceste co res pon dențe de obicei sînt con sem nate în dic ționa rele de mi tologie. „Înțelegerea
mitului se va
număra într-o zi
printre cele mai utile
des co periri ale
secolului XX.“
mircea eliaDe
AmintiȚi -vĂ
care sunt cele mai
cunoscute per so naje din mito lo gia
ro mană?

clasa a X-a10
literatura universalĂ
În funcție de criteriile adoptate, miturile pot fi clasificate în mai
mul te grupuri. astfel, există mituri cosmogonice, antropogonice, as-
trale, eroice, morale, romantice, literare etc. Miturile au constituit o
permanentă sursă de inspirație pentru scriitorii din toate timpurile, de
aceea cunoașterea lor reprezintă un moment important în forma rea
intelectuală și culturală a fiecărui om.
Mitologia greco-romană este leagănul civili zației europene, un iz vor
de teme, subiecte, motive, personaje, în primul rînd pentru lite ratura
Gre ciei antice și a romei antice, la baza celor mai multe opere din
aceste literaturi aflîndu-se subiecte împrumutate din mituri. o parti-
cu larita te a literaturilor antice este și tematica mitologică. Lite ratura
antică apare și se dezvoltă în baza mitologiei. Servindu-se de ea ca de un arse nal, poeții preluau din mituri subiecte, prelu crîndu-le și
chiar modificîndu-le în funcție de intențiile lor artisti ce. Mitologia a
con tinuat să alimen te ze, prin materialul său poetic bogat, întreaga
litera tură universală din antichitate pînă în prezent.
Pentru o mai bună înțe legere a literaturii antice și moderne este
necesară familiarizarea cu miturile despre Prometeu, despre atrizi,
despre argonauți, cu ciclurile de mituri troian, teban etc., care pot fi citite din culegerile alcătuite de n.a. Kun, a. Mitru sau alți autori.
Lectura celor mai reprezentative mituri va permite cunoașterea unor mari teme ale mitologiei universale (facerea lumii, paradisul pierdut, eroul civilizator, pedeapsa eternă ș.a.).
conform teogoniei antice (din gr. teos – „zeu“ și goneea – „naștere“),
din Haos (din gr. haos – „a“, mai tîrziu „dezordine“) a apărut cosmo-
sul (din gr. cosmos – „ordine“, „frumusețe“, „lume“). Primii zei – Geea
(Pământul, tera), nucta (noaptea), tartar (Întunericul), eros (Dra-
gostea) – nu aveau o formă exterioară personificată, ei se asociau cu
stihiile. Din căsătoriile zeilor din prima generație au apărut zeii din generația a doua: eriniile, zeițele furiei, Moirele, zeițele soartei, Hipnos,
zeul somnului, nemesis, zeița răzbunării, tanatos, zeul morții ș.a. Geea
a născut monștri și ciclopi cu un ochi. De la Geea și Uran s-au născut 12 zei-titani: okeanos, cronos ș.a. Primii zei nu erau antropomorfi,
adică nu se asemuiau cu oamenii, ci cu monștrii, cu animalele și au fost numiți amorfi, htonici, adică proveniți din pământ (din gr. hton –
„pământ“). Se consideră că primii zei, dintre care cea mai importantă este zeița Geea, corespund epocii matriarhatului.
Zeii antropomorfi, asemănători cu oamenii, au apărut mai târziu,
în epoca patriarhatului. Zeul suprem al acestei generații este Zeus, părintele zeilor și al oamenilor, al cărui tron se afla, conform închi-puirilor grecilor antici, pe muntele olimp, de aceea zeii antropomorfi
mai sînt numiți și zei olimpieni, aceștia întruchipau cosmosul ordonat, opus haosului. a treia generație de zei provine de la cronos și reea:
Demeter sau Demetra, zeița rodniciei, Hera, zeița căsătoriei, Hades, zeul tărâmului subteran al morților, Poseidon, zeul mărilor. când a
crescut, Zeus l-a detronat pe tatăl său cronos și i-a luat locul. copiii
lui Zeus reprezintă a patra generație de zei: apollo, artemis, ares,
Hermes, Hefaistos, atena, Dionysos ș.a.„Miturile, în special,
formează o parte din
ceea ce fantezia pură a
oame nilor a conceput și
cuprind sîmburii unor
adevăruri istorice de care
trebuie să ținem neapărat
seama. Ele constituie
istoria poe tizată, idealizată,
redarea acesteia sub forma
unor povestiri ce în cîntă
curiozitatea noastră,
mereu însetată, chiar
atunci cînd sînt crude sau
grotești. Sublimul al to ra
iese, deci, cu atît mai ușor
în evidență și este gustat
și apreciat ca atare. Eroii
tuturor aparțin unei lumi
imaginare, dar sînt creații
verosimile, legate de viața
de toate zilele, de faptele
și de aspirațiile, ca și de
eroismul sau de injustețea
unor acțiuni ale noastre.
Cele mai multe, dacă
nu chiar toate, conțin
în sine o mo rală, a cărei
durabilitate ne este
confirmată mereu.“
GEorGE LăzărESCu
teorie literară
Receptare înseamnă,
în general, acțiunea de a recepta (adică
de a primi, a capta,
a asimila, a percepe ceva) și rezultatul ei. ca termen literar, receptarea este reacția
cititorului la opera
literară citită, felul în care aceasta este înțeleasă, interpretată, apreciată. receptarea unei opere dintr-o
literatură străină în
alt spațiu cultural se produce la mai multe niveluri (traduceri, interpretări critice,
receptare creatoare).

11
clasa a X-aantichitatea
„Mitul este o istorie sacră;
el re latează un eveniment
care a avut loc în timpul primordial, în tim pul
fabulos al începuturilor… E așadar povestea unei „faceri“: ni se povestește cum ceva a fost pro dus,
a început să fie…“
MircEa EliadEteorie literară
Mitul este o
narațiune de spre
ființe supra na tu rale
sau eroi, ale căror
ac țiuni sînt plasate
într-un timp arhaic
și au o va loa re
exem pla ră, reli gioasă
și simbo lică pen tru
toa te acți uni le
uma ne de același
tip, ex pli cînd
ori ginea cos mo sului,
a omu lui, a al tor
ființe sau lucruri.romanii au început să preia mitologia greacă la cumpăna secole-
lor vi–v î.Hr., atribuindu-le zeilor greci nume latine: Jupiter (Zeus),
Junona (Hera), amur (eros), Diana (artemis), Marte (ares), Pluton
(Hades), neptun (Poseidon), Minerva (a tena), Mercur (Hermes), Ba-
hus (Dyonisos) etc. totodată, romanii purced și la crearea propriilor
mituri – legendele despre întemeierea romei de către romulus, despre
enea, despre lupta dintre Horații și curiați, despre gâștele care au sal-
vat roma etc. Mai târziu, în poemul epic Eneida vergiliu va încerca să
demonstreze originile mitice ale poporului roman, punând începutul
tradiției divinizării împăraților romani.
izbăvirea lumii de rămășițele haosului, începută de zeii olimpieni,
va fi continuată de eroii semizei sau muritori, protagoniștii unor numeroase mituri și legende. Perseu o ucide pe gorgona Meduza, Bellorofont – pe Himera care respiră foc, teseu – pe Minotaur, He-
racle (Hercule) ucide și îmblânzește numeroși monștri, edip învinge
Sfinxul. apare mitul despre expediția argonauților în Kolhida (actuala
Georgie) în frunte cu iason care reușește să pună mâna pe lâna de aur.
În mitologia tardivă, eroii încep să rivalizeze cu zeii: regele tantal fură
mâncarea și băutura zeiască (ambrozia și nectarul), Sisif îl amăgește pe groaznicul Hades. astfel apar miturile despre neamurile blestema-
te: ciclul teban despre regele edip și copiii săi, istoria blestemată a
neamului atrizilor ș.a.
Momente ale receptării
Miturile și legendele popoarelor lumii au început să fie cunos –
cute la noi încă din cele mai vechi tim puri. Scriitorii noștri clasici
și mo derni au apelat constant, în operele lor, la materialul oferit
de mitologia universală (personaje, teme, motive etc.) Mitu rile și
legendele diferitor popoare, în diverse prelucrări și adaptări, au fost publicate în limba română de mai multe ori. Încă în 1863 se publică o Mitologie a grecilor, romanilor și egipte nilor. au urmat
al te culegeri de mituri. Dintre cele mai recente ediții pot fi evi den-
țiate: Kun n.a. Legendele și miturile Greciei antice; alexandru Mitru
Le gen dele Olimpului ș.a. La chișinău s-a tra dus și s-a publicat, în
1991, volumul alcătuit de a.i. nemirovski Carte de lectură la isto­
ria lumii antice, incluzînd și relatări din mitologia greacă, ro mană
și orien tală. Un alt aspect al receptării miturilor lumii în spațiul
cultural românesc este editarea diferitor dicți onare expli cative de
mitolo gie. Dicționarul de mitologie generală al lui victor Kern bach,
Dicționarul de mitologie al lui George Lăzărescu ș.a. „Mitologiile naționale își
au fie care personalitatea
lor, reflectînd concepția despre zonele necu nos­
cute din om și din univers
a poporului sau grupului uman respectiv.“
Victor KErnbach
„Mitul lui Prometeu a
fost reluat în literatura universală ori de cîte
ori năzuințele de progres ale unei clase sociale regăseau în el
sim bolul lor adecvat.“
Tudor Vianu

clasa a X-a12
literatura universalĂ
LiteraturiLe
POPOARELOR ORIENTALE
Repere istorice și culturale
cele mai vechi civilizații ale ori en tului antic (egipteană, me so po ta mi ană, hi-
tită, ariană, indiană, chi neză ș.a.) au parcurs un în de lungat și com plex pro ces de
dezvoltare eco nomică, socială, politică și cultu rală în evolu ția lor de la perioada
ar ha ică, preistorică la cea istorică. ori en tul antic a dat naștere primelor forme
de guvernare organizată. Po poarele orientale au înregistrat progrese notabile în
diverse dome nii (matematică, geome trie, astro no mie, medicină, filozofie, legi –
sla ție etc.). apariția scrisului, inven tarea alfa be tului, a cifrelor, alcă tu irea calen-
da relor etc. reprezintă contri bu ții remarcabile ale orientu lui an tic la dezvoltarea
civilizației uma ne. Po poarele ori entale au creat o bogată mitologie cu caracter
poli teist și monoteist și o cultură origi nală, cu manifestări demne de reținut în
do meniile literatu rii, arhi tecturii, sculpturii, picturii, muzicii ș.a.
o caracterizare generală a literaturilor orientului antic se impune
nu numai pentru a depăși o înrădăcinată la noi tradiție euro po cen tri-
stă în studiul literaturii universale, dar și pentru că popoa rele orien-
tale au dat lumii strălucite modele de cultură și civilizație, inclusiv
importante modele literare, cu nimic inferioare celor create în țări le
europene. are perfectă dreptate comparatis tul francez rené eti em ble
cînd spune că „unul dintre meritele secolului nostru (adică secolul al XX-lea) va fi cel de a fi înțeles că orientul merită mai mult decît o
lite ratură de călători grăbiți, iar orienta lii – mai mult decît curiozitatea
condescendentă a turistului“.
Literatura egipteană veche, pe parcursul istoriei sale mul ti secula re, a
fost scrisă într-o singură limbă – cea egipteană, deși formele scri sului
egiptean au fost diverse, evidențiindu-se trei sisteme de scri ere: iero-
glifică, hieratică și demotică. Un egipto log a observat că rapor tu rile
dintre aceste trei forme de scriere egip teană se aseamănă scrisului
nostru de tipar, de mînă și ste no gra fic. Literatura egipteană cuprinde
opere pur literare, dar și te x te care, indiferent de conținut, au valoare
estetică și manifestă in te res pen tru personalitatea umană. ce le mai
vechi texte reprezintă inscripții ritualice și magice, desco pe rite pe
pereții interiori ai piramidelor faraonilor din dinastiile a v-a și a vi-a,
numite Tex tele piramidelor. În literatura egipteană a existat și o bogată
tra di ție a „învățăturilor“, evidențiindu-se Învățăturile lui Ptahhotep, cu
peste patruzeci de sfaturi, majoritatea începînd cu „Da că tu…“ și avînd,
în multe privințe, un scop pur utilitarist, dar ac tual și astăzi („Dacă
ești dregător căruia i se adresează o cerere, ascultă liniștit ce-ți spune
petiționarul. nu-l respinge înainte de a ți se des tăinui, înainte de a-ți
spune de ce a venit la tine“). „Dacă Orientul
Apropiat in fu zase,
în Evul Mediu, o
doză consi de ra bi lă de
fabulos culturii euro-
pene, contactul oricît de
superficial la început
cu Persia, India,
China etc. avea să
deschidă un făgaș
spre acele filoane ale
spiritualității nici
pînă astăzi epuizate.“
Zoe Dumitrescu-
BuȘulenga
Nota beNe
osiris este cel mai popular
zeu din mitologia egip-teană, simbolizînd moar –
tea și învierea periodică a natu rii vegetale, dar mai
ales moartea ca trecere în altă lume. osiris este conside rat rege al lumii
de din colo, atribuindu-i-se
epitetul „dom nul tăcerii“.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13
clasa a X-aantichitatea
În poezia egipteană veche un loc aparte re vine imnurilor, închi nate
zeilor, mai ales zeului Soa relui (r e sau ra), zeului nilului (Hapy),
zeu lui suprem osi ris, altor divinități. În ele și-au găsit expresie atitu-
dinea omului fa ță de natură și de societate, senti mentele și trăirile
lui. cele mai reu șite – în plan artistic – sînt considerate imnurile către
Hapy, ze ul nilului, dintre care s-au păstrat cîteva ver siuni. egiptenii își
ex pri mă într-o formă plas tică atitudinea față de marele rîu, care apare
nu numai ca un simbol al țării, dar și ca un fluviu ce fe cun dea ză so lul
egiptului și de care depinde viața tutu ror egiptenilor. imnul nu e o
rugă, ci expresia admirației și a gratitudinii față de natura dătă toare de
viață: „Ha py, părinte al zeilor, hra na, mîncarea, merindele egiptului,
însufle țin du-l pe Ka în fiecare făptură, belșugul se află în căile sale,
hrana este în buricele degetelor lui. tu ești Unicul, cel care însuți te-ai
născut pe tine!“. Un alt imn celebru este Imnul lui Akhnaton (secolul al
iv-lea î.Hr.), în care aton, nume al discului solar, divi nizat de egip teni,
apare în ipo s tază perceptibilă a Zeului-Soare, ca rezultat al spe cu lațiilor
teolo gice ale faraonului ame no phis al iv-lea, care adoptă numele de
akhnaton (cel asupra căruia discul solar revarsă bună vo ință). impor –
tant, însă, în acest imn este felul în care Soarele e pre zentat ca un iz-
vor al vieții pe pămînt, al luminii fizice și spirituale, creator al tuturor
țărilor și popoarelor, ocrotitor a tot ce e viu și frumos. Din imn reiese
că aton este zeul egiptenilor și al tuturor, zeul bine facerii, al ferti lității
și al păcii. După moar tea lui akhnaton și lichidarea cultului lui aton
s-a revenit la cultul vechi al lui amon, atribu indu-i-se acestuia mul te
dintre epitetele din imnul către aton.
o capodoperă a poeziei egiptene antice este Cîntecul harpistului
(compus în timpul dinas tiei a Xi-a) care, prin conținutul său, pare a fi
o an titeză a ideii dogmatice despre nemurire, le gată de cultul zeului
osiris. Sub numele de Cîntecul harpistului au fost reunite vreo 15 texte
păstrate pînă astăzi în diferite versiuni și cópii, toate ex pri mînd idei
asemănătoare precum că viața e trecătoare și trebuie să te bucuri de ea
(fortu na labilis și carpe diem) și care, fiind cîntate la ri tu aluri fune rare,
practic, contraveneau ideii de nemurire în viața de apoi. apro piată de
Cîntecul harpistului e Convorbirea dezamăgitului cu su fletul său (sub
dinastia a Xii-a), în care se spune că un om sărac și necăjit a hotărît să-și pună capăt zilelor, dar sufletul nu vrea să-l urmeze, expri mînd
idei similare celor din Cîntecul harpistului. Săr manul încear că să-și
convingă sufletul să nu-l abandoneze. În final, sufletul îi pro mite că
va rămîne cu el și după moarte.
În proza egipteană anti că s-au bucurat de mare popularitate pove s-
tirile despre societatea egipteană și moravu rile ei, zugrăvite cu re alism,
atractivitate și interes pentru viața de zi cu zi a oamenilor. o adevărată
capodoperă este Povestirea celor doi frați, de ori gine popu lară. alte
povestiri apreciate sînt Pove stirea lui Sinuhet, Povestirea de spre Dreptate
și Strîmbătate, Prințul preursit, Prințesa din țara Bakhtan ș.a.„literaturile popoarelor
ori en tale din perioada
sclava gismului ne pun
în contact cu primele concepții, modalități, teme și forme ale literaturii scrise. Prima epopee (Ghil­ga­meș), primele povestiri în
pro ză (la egipteni),
primele for me de
literatură dramatică (misterele lui tamuz, osiris), primele fabule
(la inzi), pri mele
pamflete (Cărțile­ profe­ți­lor), primele cîntece de mun că (la
egipteni sau la chinezi), primele poezii dedicate natu rii (în Vede și
în imnuri egip te ne) constituie principala con tribuție literară a
orien tului antic, realizată
într­o for mă de înaltă
valoare artistică.“
oVidiu driMba

clasa a X-a14
literatura universalĂ
ce bine este de acest om de seamă răposat întru
dreptate,
Pentru că soarta trimisă de zei nu-l poate vătăma!
trupuri de oameni pleacă și trec, iar altele rămîn
Din vremea strămoșilor care au trăit mai înainte.regii divini care au fost pe vremuri se odihnesc în
piramidele lor
Și la fel oamenii de neam mare și slăvițiÎnmormîntați în piramidele lor.ei și-au clădit case,Locuințele lor, însă, nu mai sînt.ce s-a petrecut oare cu ele?am ascultat cuvintele lui imhotep și vorbele lui
Herdedef
ale căror zicale oamenii le repetă mereu și în tot
locul.
ce s-au făcut din casele lor acuma?Zidurile lor sînt nimicite,Locuințele lor nu mai existăca și cum n-ar fi fost nicicînd.nimeni nu se întoarce de acoloca să ne povestească cum o duc ei,ca să ne spună de ce au nevoie ei,ca să liniștească inimile noastrePînă cînd noi înșine nu mergem spre locul în care ei
s-au dus.Fii bucuros
că poți să-ți lași inima să dea uitării,că oamenii te vor sfinți într-o zi.Dă urmare dorinței taleatîta vreme cît vei trăi,
așază mireasmă de mir pe capul tău,Înveșmîntează-te în pînză subțire de inȘi unge-te cu unsorile minunate ale zeilor!Sporește mai mult încă plăcerile pe care le aiȘi nu lăsa inima ta să se slăbească.Urmează dorinței tale și fă-ți bine ție însuți,Fă cele ce dorești pe lumea aceasta
Și nu-ți răni inima ta,
Pînă cînd noi înșine nu mergem spre locul în care ei
s-au dus,
căci cel ce are inima liniștită nu dă ascultare
jelirilor lor
Și plînsetele nu izbăvesc pe om de Lumea de Dincolo.
refren:
Petrece-ți ziua cu fericire și nu te mîhni!
ia seama, nimeni nu-și poate lua avuția cu el!ia seama, nici unul din oamenii care a plecat dintre noinu poate veni înapoi!
(trad. de constantin Daniel)
Chestionar pentru lectură comentată
• identificați versurile ce exprimă motivul destinului schimbător („for­
tuna labilis“).
• comparați aceste versuri cu următoarele, din poemul lui Miron costin
Viiața lumii și stabiliți asemănările:
„trec zilele ca umbra, ca umbra de vară;
cele ce trec nu mai vin, nici să-ntoarcă iară…
vremea petrece toate; nici o împărățieSă stea în veci nu o lasă, nici o avuție,
a trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume
Mari împărați și vestiți…“
• cine sînt numiți „regii divini“ în Cîntecul harpistului?
• identificați versurile ce exprimă motivul trăirii clipei („carpe diem“).
Literatura sumero-babiloniană a dat lu mii Epopeea lui Ghil gameș,
una dintre cele mai vechi creații literare ale omenirii, da tînd din mileni-
ul al iii-lea î.Hr. Se presupune că textul ei defini tiv a fost fixat în scri ere
cuneiformă între secolele Xvi și Xii î.Hr. în Mesopotamia. „antichitatea rămîne
de po zitul de modele
pentru uma nitatea
obo si tă, care simte
nevoia să se întoar că
spre obîr șii, spre a primi
putere. E ca și cum
sumero­babi lo ni enii ar
citi din nou cosmo go nia,
pen tru a întineri
tim pul îmbătrînit al
contem pora neității.“
zoE duMiTrESCu­bușuLEnGacîntecul harpistului

15
clasa a X-aantichitatea
În forma păstrată, Epo peea lui Ghilgameș
pare un produs final, „canonizat“, al prelu cră rii
mai multor mituri din ci c lul de spre re gele Ghil-
gameș din Uruk, avînd la bază o ver siune foar te
veche – babi loniană. Epopeea lui Ghilgameș a
fixat mo delul tutu ror epopeilor de mai tîrziu,
făcînd posi bilă urmărirea gene zei generale a
eposului eroic.
Poemul începe cu descrierea lui enkidu, un om
pu ter nic și săl batic, pe care zeița aruru l-a creat la
ru gămintea zei lor pre ocu pați de plîn ge rile locu ito rilor
împotriva lui Ghilgameș, des po ti cul și cru dul rege din
Uruk. Puternic și vijelios, ca și Ghilgameș, en ki du
trebuie să-și încerce pu terile cu el, să-l învingă și să
aducă liniștea în cetate. en kidu trăiește în sălbă ticie,
împreună cu ani malele pe care le apără de vînă tori.
vestea despre el ajunge la Ghil gameș, care trimi te o
curte zană să-l seducă. enkidu se în frup tă pen tru prima
oară din pîine și vin, cunoaște dragos tea și civi liza ția.
Ghilgameș și enkidu se întîl nesc, se luptă și devin prie-
teni. Ghilgameș este cu prins de dorința de a să vîrși o
faptă măreață ca re să-i asi gure gloria și nemu rirea.
Prietenii săvîrșesc mai multe is pră vi: luptă și îl înving
pe uriașul Hum baba, stăpî nul pădurii de cedri, ucid
taurul mon struos trimis de zeița iștar, deoarece Ghil ga-
meș îi respinse iubi rea. Supărați, zeii hotă răsc moar tea
lui en kidu. Ghil gameș fuge în pustiu, de plîn gîndu-l pe
en kidu și în cercînd să-l re aducă la viață. Prin pier derea
prie tenu lui, Ghilgameș desco pe ră moartea și că e și el
muritor. ajun ge apoi la Utna piș tim, omul ca re a supra-
viețuit po topului și zeii i-au dă ruit nemu rirea. Utna-
piștim îi arată lui Ghilga meș iarba ce dă ne murirea,
acesta o culege, dar, în drum spre Uruk, un șarpe i-o
fură. Ghilgameș își dă seama, astfel, că viața veșnică
nu-i este hără zită și că nici nu există.
Epopeea lui Ghilgameș reprezintă o minuna tă
interpretare poetică a prieteniei și a căii omu-
lui în căutarea sensului vieții și al morții, dar
și a aspirației sale zadarnice la nemurire. eroul
este un simbol al dorinței de nemurire, de viață
veș nică, dar și al fricii eterne a ființei umane în
fața morții. În planul tipologiei generale a epo-
peilor antice, poemul simbolizează conso li darea
ce tă ții și transpunerea în real a idea lului de
perfecțiune. atestăm aici mul te teme și motive
caracte ris tice nu doar etapelor tim purii ale dez-
voltării creației literare, dar și literaturii univer -sale de mai tîrziu. Întrebat de s pre ce este viața și
moartea, Utna pi ș tim, stră bunul lui Ghilgameș,
îi dezvăluie esen ța exi s tenței umane printr-un
șir de întrebări inclu zînd, în germene, motivul
fortuna labilis (de s tinul schimbător), frecvent
în literatura uni ver sală. În poem apar și alte
teme și motive cu noscute: du hul pă durii, visul
premonitoriu, vanitas vani tatum, carpe diem,
asceza, po topul, nemurirea/tinere țea veșnică.
În timp ce în mituri era un personaj de po-
ves te, static, în epopee, Ghilgameș traversează
unele etape ale formării personalității. el apa re
la începutul poemului ca un rege des potic și
plin de energie, pe care nu ar ști, parcă, să o
foloseas că. Prietenia cu enkidu, însă, îl uma ni-
zea ză, el lup tă împotriva uriașului Hum baba
ca să nu mai existe răul pe lume. Și o ultimă
etapă în evoluția sa spi rituală: după dispera rea
provocată de moar tea lui enkidu, după cău ta-
rea zadar nică a nemu ri rii, după re nun țarea la
atitudinea hedonistă față de viață, Ghilgameș
se întoarce acasă înfrînt, dar asu mîndu-și înfrîn-
gerea și manifestînd, astfel, cea mai înaltă
treaptă a vitejiei sale. În final, Ghil ga meș apare
ca un erou ce a cunoscut via ța și e gata să o
înfrunte cu demnitate.
La fel de semnificativă este evoluția lui
en ki du: la început – un sălbatic trăind prin-
tre ani ma le, apoi o ființă ce cunoaște iubirea
unei femei și gustînd din pîine și vin, începe
să se civili zeze, după care se umanizează defi-
nitiv și, plin de sen timente nobile, cunoaște
suferin ța, iar, prin moar tea sa, plătește tribut
zeilor, săvîr șind justiția di vi nă. e de re marcat și
trans for marea esențială a lui enki du în raport
cu chi pul lui în le gen dele sume riene. Un rol im –
por tant îl au în epopee zeii (iș tar, anu, en lil),
care intervin în desfășurarea eveni men te lor și
în destinul oamenilor.
Epopeea lui Ghilgameș fixează modelul unui
erou civilizator, distingîndu-se printr-un șir de particularități artistice tipice vechi lor epopei
(fra ze ample, descrieri minuțioase și pitorești,
folo si rea frec ventă a repetițiilor, a propozițiilor
inte ro gative, exclamative).

clasa a X-a16
literatura universalĂ
„Mă ascultați, voi, căpetenii din Uruk,
Deplîng azi pe enkidu, prietenul meu scump,
amarnic mă jelesc precum o bocitoare,Îl plîng pe frățiorul meu!colunul și gazela, o, enkidu,
Ți-au fost el tată și ea mamă,Puzderia de patrupede ce te-nsoțeau cînd te hrăneai Plîng după tine,
Sălbăticiuni din cîmp și de pe pajiști! cărările-ndrăgite din codrii tăi de cedri
te cheamă-n șoapte zi și noapte!
Semețe căpetenii din trainicul Uruk Pe tine te bocesc!
ci degetul ce te binecuvîntă ridică-se în semn de doliu… enkidu, frățiorul meu, erai securea ce-mi stăteai de-a dreapta, Mi-erai tăria mîinii și sabia din teacă, ca pavăza-mi stăteai în față,veșmîntul meu de slavă, podoaba cea mai scumpă!
e-n pieptu-ntregii țări un vaier necurmat ca bocetul de mamă…te plîng o mie de făgașe pe care-alături am pășit
Și fiarele vînate, panterele și tigrii Și leii, leoparzii, cerbii și țapul cel neîmblînzit, Și taurul, rățoiul cel sălbatic! cel munte unde ne-am urcat ca să-l măcelărim
pe paznic t e plînge ne-mpăcat!
cel rîu pe-a cărui maluri cu drag ne preumblam t e plînge ne-mpăcat!
Pîrîul Ula din elam și îndrăgitul eufrat
Spre care ne-ndreptam cîndva să ne umplem burduful gol, Și luptătorii din Urukul străjuit de metereze, Unde-am ucis cîndva cerescul taur, t e plîng de-asemeni;
Poporul din eridu
t e plînge azi, enkidu!
Plugarii și secerătorii
ce-ți aduceau poveri de grîne
Jelescu-te acum!
(trad. de constantin Daniel și ion acsan)
Chestionar pentru lectură comentată
• identificați mijloacele artistice ce exprimă durerea lui Ghilgameș la
pierderea prietenului enkidu.
• care e funcția repetițiilor în aceste versuri?
• evidențiați versurile ce amintesc de viața lui enkidu pînă a deveni
prieten cu Ghilgameș.
• Găsiți în fragmentul de mai sus versurile ce îl caracterizează pe enkidu.
Literatura ebraică, una dintre cele mai vechi și importante lite ra turi
antice, a dat lumii Biblia – capodoperă a literaturii ebraice și uni versale,
avînd nu doar un caracter religios, ci și istoric, estetic, mo ral, di dactic
etc. Scrierile ebraice vechi ne-au parvenit prin canonul biblic – o
culegere de opere selec tate și prelucrate de generații de cărturari și
con sfințite de autoritatea religiei. Însă în ca no nul biblic au fost incluse
și opere cu caracter laic: cronici isto rice, scrieri sapi ențiale, scrieri
lirice și narative de imaginație etc., toate corelate, într-un fel sau altul,
cu ideea religioasă. astfel, canonul a existat ca o carte sfîntă a două
reli gii: ca Biblie a iudaismului (cuvîntul biblie însemnînd în greacă,
pur și sim plu, carte) și ca prima parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi a
crești nis mului, numită Vechiul Testa ment, care include texte istorico-
legendare (Pen tateucul, Judecătorii, Cărțile lui Samuel, Cărțile Regilor,
Cronicile), scrieri sapien țiale (Pro verbele, Cartea lui Iov, Ecle ziastul),
scrieri lirice (Cîntarea lui Moise, Cîntarea Deborei, Cîn tarea cîntărilor, Nota beNe
Epopeea lui Ghilgameș
fixează mo delul unui erou
civili zator, avînd ca su-
biect con solidarea cetății
și trans punerea în real a
idealului de per fecțiune.epopeea lui Ghilgameș
teorie literară
Psalm (gr. psalmos –
pulsația coardelor unui instrument muzical)
este un termen de ori-
gine greacă însemnînd o compoziție poetică adresată divinității și cîntată în timpul
celebrărilor culturale
din religia iudaică. În poezia lirică ebraică se evidențiază Psalmii atribuiți regelui David. În limba latină cartea a
fost numită Psalterium,
adică Psaltire.

17
clasa a X-aantichitatea
Psalmii), proză narativă de imaginație (Tobit, Ruth ș.a.), scrieri pre-
monițiale (Cărțile profeților). a doua parte a Bibliei creștine, nu mi tă
Noul Testament, include Evan gheliile, Faptele Apostolilor, Episto lele și
Apocalipsul, fiind scrise în limba greacă mai tîrziu (secolul i d.Hr.).
Dintre scrierile cu caracter liric se evidențiază desigur Cîntarea
cîntărilor, un fermecător poem de dra goste, atribuit de tradiție regelui
Solomon. Poemul descrie iubirea dintre doi tineri. Fata apare în ipo s-
taza unei pă storițe, pe nume Sulamita. tînă rul are și el uneori chipul
unui păs tor, dar e numit și rege. Poemul reprezintă, de fapt, un ciclu
de cîn tece erotice nupțiale. Sim bo listica nupțială a mai multor popoare
atribuie mirilor rolurile de „rege“ și „regină“. cele șapte episoade core s-
pund celor șapte zile din săptămîna nunții, numită și „săptă mîna re-
gelui“, descriind starea sufletească a miresei, portretul mirelui, cău ta rea
și întîlnirea cu acesta. totul e redat în versuri de o rară senzu alitate,
de un puternic – și adesea delirant – lirism.
oricît de împărțite ar fi atitudinile față de Biblie, în sens religios,
aceasta e într-adevăr cartea cărților, pe care fiecare trebuie să o citească măcar o dată în via ță. În cadrul istoriei literaturii și a culturii univer –
sale subiectele, temele, motivele, per so najele, situațiile biblice ocupă
un loc important și interpretarea lor tradițio nală sau nouă/originală
implică întot deauna o corelare cu Biblia.
cîntarea cîntărilor
1. eu sînt o narcisă din Șaron
Un crin al văilor.
2. Precum un crin între scaieți
astfel iubita mea între fete.
3. Precum un măr între copacii pădurii
astfel iubitul meu între tineri.
În umbra lui îmi place să mă odihnesc
Și fructul său este dulce pentru cerul gurii mele.
4. el m-a condus în casa vinului
Și steagul ei deasupra mea este iubire.
5. Întăriți-mă cu turte de struguri
Împrospătați-mă cu mere
căci eu sînt bolnavă de iubire.6. Stînga lui este sub capul meu
Și dreapta sa mă îmbrățișează.
7. vă jur pe voi fiice ale ierusalimului
Pe gazele ori pe ciutele cîmpului
nu tulburați și nu deșteptați
iubirea pînă cînd o să-i placă ei.
8. ascultă! iubitul meu
iată-l aici, vine
Sărind peste munți
Plutind peste dealuri.
9. asemeni este iubitul meu unei gazele
Sau unui pui de cerb.
( trad. de i oan alexandru)Nota beNe
nu se cunoaște numele
ade văratului autor al poe-
mului Cîntarea cîntă rilor,
al cărui titlu s-ar putea
tra du ce exact ca Cea mai
fru moa să dintre cîntări. atît acest titlu exact tradus, cît și cel con sacrat de tradiție
fac parte din categoria așa-numite lor titluri-com-ple mente, existente și în
alte litera turi. asemenea
tit luri, con ținînd o laudă, o
apre ciere, nu le-au pus, de-
si gur, auto rii, ci mai cu rînd admirato rii acestor poeme.Amintiți-vĂ
În ce creație din
literatura ro mâ nă întîlnim un portret
asemănător celui
al mirelui din Cîntarea cîntărilor?

clasa a X-a18
literatura universalĂ
Chestionar pentru lectură comentată
• evidențiați și explicați comparațiile din fragmentul de mai sus.
• În ce creație din literatura română întîlnim un portret al mirelui
asemănător celui din Cîntarea cîntărilor?
• identificați în acest fragment cuvintele mirelui și pe cele ale miresei.
• Deduceți în ce formă e scris poemul Cîntarea cîntărilor.
Literatură indiană veche este reprezentată de cîteva opere cu va-
loare universală. cea mai veche, compusă între anii 2000 și 1500 î.Hr.,
se intitulează Rig­Veda și este o culegere de im nuri foarte diverse
ca problematică: cos mo go ni ce, religioase, filozofice, matrimo niale,
sati rice, fu nerare etc. alte texte vedice sînt Upa nișadele, Brah ma nele,
Sutre le. cuvîntul veda înseamnă cunoaștere, mai exact cunoaștere
su pe rioară, sfîn tă. este elocvent în acest sens Imnul creați unii. imnu-
rile erau considerate de către adepții reli giei – a celei induse, dar și a
celei budiste – drept o revelație divină eternă și ne pieritoare. Fără a
le cunoaște, este imposi bil să înțelegi esența și ca racterul spe cific al
culturii spirituale a indiei.
Din poezia epică indiană s-au păstrat două mari epopei: Ma hab­
harata și Ramayana, ceea ce demonstrează că și în india a existat o
înde lungată tradiție a eposului eroic, asemănă toare celei din alte lite –
raturi. Dar, spre deose bire de alte epopei, Mahabharata este, poate, cea
mai vastă din în treaga literatură univer sală, conținînd circa 120000
versuri, împărțite în 19 cărți și fiind de opt ori mai mare decît Iliada
și Odiseea, luate împreună. ea a fost elaborată într-o perioadă de timp
întinsă, din secolele v–iv î.Hr. pînă în secolele iv–v d.Hr., par curgînd
mai multe etape, de la versiunea timpurie (Bharata) pînă la versiunea
consa crată de tradiție ( Mahabharata ). Subiectul îl formea ză istoria lup –
tei dintre două neamuri – frații Pan dava și verii lor, frații Kaurava, cu
toții descendenți ai lui Bharata, fiul regelui Dusy anta, și ai Sakuntalei,
lupta încheindu-se cu victoria fraților Pan dava. În final, însă, are loc
împăcarea neamurilor învrăjbite, instau rîndu-se pacea și înțelegerea.
În comparație cu alte epopei, subiectul prin ci pal ocupă peste un
sfert din volumul operei. celelalte trei includ episoade inter ca late, niște
poeme aproape independente și legate doar indi rect de eveni mentele
relatate, cuprinzînd dife rite legende, mituri, fa bule, parabole, tra tate
cu caracter etic, politic, filozofic etc. Pe parcursul secolelor, cîntăreții-
creatori ai Maha b haratei par să fi incorporat în nucleul epic inițial
numeroase episoade noi, încît epopeea nu mai pare o ope ră poetică
unitară, ci o în treagă literatură, de o gran doare incom para bilă și de o
profundă și emoți onală umanitate, o enciclopedie. Un proverb in di an
spune: „ce nu există în Mahab harata, nu există nici în india“.
Problema eroismului, a activismului capătă în eposul indian o in-
ter pretare marcată de concepții filozofice, religioase, etice spe cifice.
Și în Mahab harata apar motivele fortuna labilis, vanitas vani ta tum, „Mahabharata este
cel mai amplu codice
de izvoare ale
mitologiei indiei…
Ramayana construiește
o societate ideală
a indiei, întemeiată
pe principiul dharma
(datoria morală),
conservator al
echilibrului universal“.
Victor KErnbach

19
clasa a X-aantichitatea
finalul luptei dintre două neamuri fiind predeterminat, în să faptul nu
trebuie să-l facă pe om să renunțe la luptă, să se împace cu soarta.
omul e dator să acți one ze, iar acțiunile tre buie să co respundă unui
imperativ moral specific – datoriei supre me (dharma), prin care desti-
nul omului se con to pește cu armonia ge ne rală a Universului. este
vorba de o concepție a dato riei înțelese ca ceva supra personal. omul
își cu noaște datoria, dar are dreptul să procedeze cum găsește el de
cuvi ință. acest liber arbitru deter mi nă, în ul timă instanță, concepția
etică, patosul acțiunii eroice din Mahabharata.
cealaltă epopee clasică indiană este Rama yana. Deși seamă nă cu
Ma habharata, ea e con struită altfel și ne introduce într-un univers cu
totul diferit. Ramayana este mai mică, include doar 24 000 ver suri,
împărțite în șapte cărți, în care se relatează povestea prin țului rama,
persecutat de mama sa vitregă și silit să se refugie ze în codri împreună
cu soția sa Sita, răpită într-o zi de un rege ve cin și salvată de rama
prin luptă. În poem domină altă at mosferă, pli nă de elemente și motive
folclorice, o lume a sentimentelor nobile, a purității mo rale, a iubirii
și frumuseții naturii.
imn creațiunii
atuncea neființa, ființă nu erau
a cerului mare, boltitul cort din ceriu
ce-acoperea, atuncea?… Și-n ce se ascundeau
acele-acoperite… au în noianul apei
au în genune…
Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor
Și noaptea-ntunecată de ziua cea senină
nu era despărțităȘi fără de răsuflet sufla în sine însușinemainumitul Unul… Și-afară de aceste
nimic n-a fost pe-atuncea
Ș-atît de întuneric era, ca un okeanneluminat, și totul era adînc ascuns
În început. Și unul, învăluit în coaja-i
Uscată, prinde viață din tainica căldurăce singur el o are.
(t rad. de Mihai eminescu)
Chestionar pentru lectură comentată
• cum este exprimată în acest imn imaginea timpului anterior creațiunii?
• cum se numește o creație eminesciană inspirată din acest imn?
• realizați o comparație între aceste două creații.teorie literară
Imnul este o specie
a genului liric,
cunoscută și cultivată
din antichitate, fiind consacrată cele brării unei personalități
sau a unui eveniment
cu o oca zie specială.
la origine, imnul era
o invocație reli gioasă
adresată unei divinități
și, în această for mă,
se întîlnește în
literaturile antice,
inclusiv orien tale.„ambele epopei
(Mahabharata­și Ramayana) sînt
pătrunse de un înalt spirit de umanitate,
de eroism și de justiție. Tendința dominantă a lor este ca violența
și viclenia să apară
vizibil pedepsite.“
oVidiu driMba

clasa a X-a20
literatura universalĂ
Literatura iraniană (persană/persă) . cel mai
vechi monu ment literar al ira nienilor este Aves­
ta care, în for ma ajunsă pînă la noi, cu prinde o
parte, con si derată cea mai veche – Gatele (Cîn­
tări reli gi oase), paternitatea fiindu-i atribuită
r e f o r m a t o r u l u i r e l i g i o s i r a n i a n Z a r a t h u s t r a ( s a u
Zo roastru). Învă țătura din Gate este simplă,
lip sită de dogmatism și misticism. ea vizează
via ța și com portamentul omului. Uni versul este
îm păr țit în două sfere: reală, cor po ra lă, pămîn –
tea scă – „lumea lu cru rilor“ –, și ide ală, spiritu –
ală, extrapă mîn tească (de dincolo). Zara t hustra
repetă frecvent ideea ajutorului și a sprijinului
în ambele lumi, însă Gatele acordă cea mai mare
atenție lumii reale, învă țăturilor despre viață,
folos, bogăție, dreptate etc.
Literatura chineză. n oțiunea de antichi ta te,
aplicată istoriei și literaturii chineze, e fo lo sită
pentru perioada de la mijlocul mile niului ii î.Hr.
pînă în secolul iii d.Hr., evidențiindu-se trei
etape: arha ică, clasică, tardivă. Perioada cu –
prin de o epocă a comunităților gen ti lice (di –
nas tiile Shang (Yin) și chou (Zhou) – secolele
Xviii–viii î.Hr., epo ca ora șe lor-state sau a poli –
surilor ( lego) – secolele viii–iii î.Hr. și epoca
im periului, a dinastiei Han (secolul iii î.Hr. –
secolul iii d.Hr.). Lăsînd de o parte literatura
cu ca rac ter istoric, juridic, filozofic, originile
litera turii chineze trebuie cău tate în poezia
popu lară, în Shi Jing (Cartea cîntecelor sau
Car tea stihurilor ), o antologie de lirică populară
chineză, incluzînd peste 300 de poezii, alcătui –
tă în secolul v î.Hr., deși poeziile au o vechime
cu mult mai mare. cartea cîntecelor cuprinde
poe zii cu o tematică diversă: cîntece de dragos –
te, cîntece de nuntă, cîntece de muncă, cîntece
de luptă, de război, cîntece de jale etc., toată
anto logia creînd o imagine clară despre viața,
obice iurile, menta litatea poporu lui chinez, re –
date printr-o variată ga mă de mijloace și pro –
ce dee artistice (com pa rații, repetiții, versuri de
introdu cere etc.) și printr -un sistem specific de
versi ficație și de strofe.
cînd vorbim de literatura chineză, ca și de
alte literaturi antice, e greu de stabilit cine,
cînd și ce a scris, ce se numea și trebuie să nu –
mim noi literatură în acele timpuri îndepăr tate,
ce însemna atunci autorul, paternitatea unei
opere etc. e semnificativă acti vitatea ma ri lor filozofi Kong Fu Zi (Kung-țe) sau con fucius
(551–479 î.Hr.) și Lao-țe sau Li- er (579–
499 î.Hr.). Primului i se atribuie lucrarea Lun
Yu, o culegere de „judecăți și convorbiri“, care
pare a fi redactată de discipolii săi, despre
con fucius vor bindu-se la persoana a treia, ceea
ce de monstrează că opera nu are un caracter
autobio grafic. În acea s tă carte se expune con –
cepția unui stat ideal, a unui monarh ideal, a
unui om ideal, așa cum a fost cîndva „secolul
de aur“, descris și în Lun Yu , în sensul că ori –
ce timp trecut a fost mai bun. Lucrarea dă în vileag imper fec țiunile lu mii și caută ieșire
din această stare, pe care con fucius o vede în
p e r f e c ț i o n a r e a o m u l u i . G î n d u r i a s e m ă n ă t o a r e ,
deși calea de urmat e diferită de cea propusă de
confucius, constînd în exis tența armo nioasă a
omului cu natura și întreg uni ver sul, exprimă
cartea Tao Te Jing , cu alte cuvinte, cartea despre
cale ( tao sau dao ) și cali tățile naturii uma ne (te
sau de), cunos cută ulterior mai mult sub numele
de Lao­țe (Tao Te ), după numele autorului, deși
se consi deră că opera este lucrarea mai multor
autori, din timpuri diferite. Din aceste două
lucrări și de la acești doi autori provin două
cu rente în gîndirea socială a chinei antice:
con fucianis mul și taoismul (sau daoismul). o pe-
rele res pective reprezintă primele monu mente
ale lite raturii an tice chi neze: Lun Yu – primul
monu ment lite rar în proză, Tao Te – p r i m u l
monu ment literar în versuri.
În secolul iii î.Hr. se sfîrșește perioada poli –
su rilor (lego) și în ce pe procesul de integrare
po litică, socială și culturală a chinei, ce se
în cheie oficial în anul 221 î.Hr., ca stat unifi –
cator fiind unul pe ri fe ric – Qin (ca Macedonia
pen tru Grecia antică), condus de Qin wang, care
ia titlul de împărat și construiește Marele zid
chi ne zesc. În lite ratură se eviden țiază figura lui
Qu-Yuan (343?–278? î.Hr.), autorul poe mului
Li sao (Tris tețea despărțirii ). anto logia Car tea
cînte celor include lirică populară, iar cre ația
lui Qu-Yuan reprezintă începutul po eziei culte,
literare din china, deși poetul men ține vie le –
gătura cu poezia folclorică. Un alt mare poet a
fost Song Yu (290?–223? î.Hr.), contem po ranul
lui Qu-Yuan, cu care are multe afi ni tăți. Prin
po emul său Îngîn durări el intro du ce în poezia
chineză imaginea ele giacă a toamnei.

21
clasa a X-aantichitatea
cartea stihurilor
ce iarbă nu-ngălbenește?
care zi nu se grăbește?
care-i cel ce nu-i chemat
La hotare de-mpărat?
ce iarbă nu s-a-nnegrit?
ce voinic nevăduvit?
vai de el, bietul soldat,
nu mai seamănă-a bărbat…nici tigru, nici rinocer,
Străbătînd pustiu sub cer.
vai de el, bietul bărbat,
Zi și noapte tot mînat…
vulpi blănite se-nmlădie,
trec prin ierburi din cîmpie.
el în car de luptă ’nalt
tot la drum neîncetat…
(trad. de Florentina vișan)
Chestionar pentru lectură comentată
• care este tema poeziei?
• ce funcție joacă peisajul în realizarea temei?
• cum este distribuit mesajul poeziei în fiecare strofă?
• evidențiați particularitățile artistice ale poeziei.
Momente ale receptării
În 1863 a fost publicată în limba română o voluminoasă Mito­
logie a grecilor, romanilor și egiptenilor. În presa românească (Al bina
românească, Cu rierul românesc, Convorbiri literare ș.a.) au început
să apară arti cole despre cultura și civilizația orientală, pre cum și
traduceri din literaturile orientale, încă din secolul al XiX-lea.
Epopeea lui Ghilgameș a cunoscut mai multe versiuni româ nești la
începutul secolului al XX-lea, ultima, publicată în 1966, aparținînd lui v. Șer bănescu și al. Dima. Dintre traducerile din literatura
biblică se eviden țiază cele ale lui v. radu, Gala Galaction, ioan
alexandru. Un rol im portant în popularizarea literaturii in diene
l-a jucat An tologia sanscrită a lui George coșbuc, care a tra dus și
drama Sa kun tala, cunoscută mai tîrziu și într-o versiune realizată de
e. ca milar. Deși din poezia chineză s-a tradus în limba română încă
de la sfîrșitul secolului al XiX-lea, una dintre cele mai im portante
ediții este Antologia poeziei chineze clasice , apărută în colecția „Bibli-
oteca pentru toți“. Pe parcursul anilor s-au scris numeroase articole și studii despre literaturile orientale vechi. tema orientală ocupă
un loc deosebit în creația multor scriitori clasici și moderni de la noi. astfel, nicolae Milescu Spă taru (1636–1708) a scris Jurnal de
călătorie în China (5 părți) și Descrierea Chinei.
La chișinău s-a tradus și s-a publicat în 1991 volumul alcătuit de
a.i.nemirovski Carte de lectură la istoria lumii antice, conținînd
relatări inclusiv din mitologia orientală. În republica Moldova recep-
tarea literaturilor orientale s-a produs și prin intermediul limbii ruse.„Avesta este și un sistem de filozofie religioasă, construit în cadrul unui dualism extrem, în care tot universul material și spiritual se bifurcă în principiul binelui și principiul răului…; între aceste două principii în conflict perpetuu, omul e liber să opteze“.
Victor KErnbach„alături de cărțile
de mituri și legende, de celelalte «cărți­canoane» ale spiritualității chineze antice, Shi­jing­(Cartea­
cîntecelor­sau Cartea­stihurilor)­ reprezintă,
în mod indubitabil, unul dintre reperele fundamentale a ceea ce am putea numi «marele cod chinez».“
FLorEnTina Vișan

clasa a X-a22
literatura universalĂ
Literatura
ANTICă g REACă
repere istorice și culturale
civilizația greacă constituie lea gănul civilizației moderne. Litera tura an ti că
greacă s-a dezvoltat în condițiile societății sclavagiste, apărute din orîn duirea
comu nei primitive, ba zîndu-se pe forma antică de propri e tate și avînd ca for mă
de organi za re statală orașul-stat sau polisul. În condițiile societății an tice a apărut
democra ția sclavagistă. În polisurile democratice, mai ales în perioada înfloririi
lor, persona li ta tea umană se manifestă într-o legă tură indiso lu bilă și armonioasă
cu colectivul polisului. acesta e facto rul de bază ce a de ter minat crearea valo ri lor
artistice ale antichității, mai ales în „seco lul lui Pericle“, cînd atena se situează
în fruntea vieții sociale și culturale a lumii grecești. Printre ce le mai mari re a li zări
ale artei gre cești din atena pericleană se evi den țiază monumentele de arhitec tură
(cita dela acro po le, cu mai multe temple și sanctuare: erechte ion, Parthe non,
Propilee) și de sculptură (îndeosebi statuile lui Fidias, priete nul lui Pericle), te-
atrul și drama (trage dia și come dia). reali zări remarcabile se înre gistrează în
istoriografie (Hero dot, tucidide, Xenofon), elocință (Li sias, iso crate, Demostene),
filozofie (So crate, Platon, aristotel).
Dezvoltarea literaturii grecești este strîns legată de perioadele prin-
ci pale, parcurse de societatea elenă, acestea fiind patru:
1. Perioada arhaică, numită uneori preliterară sau h o m e r i c ă, ale
cărei începuturi se pierd în negura vremurilor și care se încheie prin
secolele viii–vii î.Hr. (unii autori o plasează pînă în secolul vi inclu –
siv). În literatura greacă domină eposul, spre sfîrșitul peri oadei – liri-
ca. Deși, tradițional, ca prime monumente ale literaturii grecești sînt
con siderate poemele lui Homer Iliada și Odiseea , lectura lor de mon –
strează că ele au fost precedate de o îndelungată tradiție folclorică,
repre zentată de o mare diversitate de cîntece (de muncă, de luptă,
ritualice etc.). cîntecele eroice despre zei și faptele de vitejie ale ero –
ilor erau interpretate de cîntă reți profesioniști, numiți aezi. a existat,
pro babil, o tradiție aedică multiseculară, ce a perpetuat o creație orală
și impro vizată, contribuind la apariția cîntecelor eroice. Genul epic,
reprezen tat de cicluri de poeme epice și epopei, dintre care cele mai
vechi sînt poemele homerice, cunoaște cea mai amplă dezvoltare. În
perioada posthomerică au căpătat o mare răspîndire așa-numitele
poeme ciclice (din secolele vii–vi î.Hr., care nu s-au păstrat). Locul
epo sului eroic îl ia așa-zisul epos didactic, reprezentat de poetul He –
siod, auto rul poemelor Teogonia și Munci și zile.
Începînd cu secolul al vii-lea î.Hr., eposul ce dează în favoarea unui
alt fel de poezie – li rică, mai adecvată condițiilor noi, generată de
aces tea (destrămarea comunei gentilice, apa ri ția di fe rențierii so ciale, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Fie că este vorba de
fapte ce țin de religie
(mituri, ritualuri,
reprezentări simbolice),
știință, artă, instituții
sociale, fapte tehnice
sau economice, noi
le considerăm
întotdeauna opere create
de om, expresie
a unei activități
mentale organizate.
Prin intermediul
acestor opere încercăm
să aflăm ce a fost omul
în sine, acest om grec
pe care nu-l putem
despărți de mediul social
și cultural, al cărui
creator și produs este, în
același timp.“
Jean-Pierre Vernant
„Lirica greacă cuprinde
și re pre zintă cu strălucire
toate te mele funda men­
tale ale vieții… anu mite
motive fundamentale,
viața, moartea, na tu ra,
iubirea, ero is mul, avîntul
ideii, frumusețea, virtutea
vor căpăta ac cen te
încă neîntrecute
în lirica lumii.“
EdGar PaPu

23
clasa a X-aantichitatea
conști en tizarea de către om a individualității și
p e r s o n a l i t ă ț i i s a l e ) . cu v î n t u l lirică provine de
la denumirea instru men tu lui muzical lira și se
pre supune că lirica greacă veche era cîntată și se
numea melos (cîntec, melodie), termenul lirică
impunîndu -se mai tîrziu, în epoca elenistică.
o particularitate a vechii poezii lirice grecești
este caracterul ei sin cretic, legătura strînsă cu
muzica și dansul, legă tură care, treptat, a slăbit,
pînă a dispărut. r apsozii de mai tîrziu au înce –
put doar să recite poezia epică, inițial cîntată de
aezi, în acom paniamentul unui instrument cu
coarde. ca și în ca zul poeziei lirice, unele for –
me poetice ( iambul și elegia ) s-au desprins mai
re pede de muzică, în timp ce altele (alcătuind
așa-nu mita poezie melică) au fost cîntate pînă
în epoca ele nistică. În funcție de numărul inter –
preților, a existat o melică mono dică (monodia),
inter pretată de o persoană, și o alta, corală
(choro dia), interpretată de un grup, de un cor.
elegia antică s-a constituit în baza prelucrării
cîntece lor de jale și a bocetelor, păstrînd un
apel, o che mare cu caracter de povață, către
unul sau mai mulți destinatari. elegia antică
greacă, cul tivată în special de Tirteu (a doua
jumătate a sec. al vii-lea î.Hr.) și Solon (prima
jumă ta te a sec. al vi-lea î.Hr.), era o adevă rată
lecție de cu raj civic și de înțelepciune mo ra lă,
abordînd o vastă tematică: apărarea patriei,
pro slăvirea eroismului, dragostea, datoria,
onoa rea, tine re țea, bătrînețea etc.
Arhiloh (a cărui creație e datată cu mijlocul
secolul al vii-lea î.Hr.) cul tivă o poezie satirică,
vehementă, demascatoare, orientată împo triva
adversarilor săi, care a fost numită iamb. Ulte –
rior, orice versuri violent satirice erau numite
iambi. Poezia iambică își datorează denu mirea
nu nu mai caracterului glumeț (de la numele
slujnicei iamba care cu o glumă a făcut-o să
rîdă pe zeița Demeter, îndurerată de răpirea
fiicei sale Perse fona), dar și piciorului de vers
caracte ristic, numit, de asemenea, iamb, fiind
o combinare a unei silabe scurte cu una lungă.
Melica monodică este reprezentată de trei
mari poeți: Alceu (sf. sec. al vii -lea – înc. sec. al
vi-lea î.Hr.), care a cultivat tema so cial-politică,
dar și cîntecul de petrecere, îndemnînd la tră -irea din plin a vieții; poeta Sapho (sau Safo),
con tem porana mai mică și compatrioata lui
alceu, în a cărei poezie tema principală este iu –
birea, descrisă ca un sentiment uman pro fund,
ce produce bucurie, dar și sufe rin țe; Ana creon
(a doua jumătate a sec. al vi-lea) care, în locul
gravității și ten siunii saphiene, cîntă desfătarea
și viața ușoară, jocul de-a dra gostea, bucuriile
lu mești, vinul, petrecerile etc. imita torii săi
de mai tîrziu, numiți poeți anacre ontici, au
creat așa-numita poezie anacreontică, ale cărei
tra diții s-au prelungit din antichitate pînă în
tim purile noi.
cel mai mare reprezentant al melicii corale a
fost Pindar (521?–441 î.Hr.). S-au păstrat vreo
45 de epinicii (cîntece în cinstea învingă torilor
la diferite competiții), grupate după locul de
desfă șurare a jocurilor în Grecia anti că (olim –
pice, py tice, nemeene, istmice). epini ciile lui
Pindar au fost numite ulterior ode (cîn tece),
de aceea în timpu rile noi era numită odă poe –
zia ce glorifica o persoană sau un eveni ment.
În perioada arhaică s-a dezvoltat și pro za,
reprezentată prin diverse specii de pro porții
mai mici. De această perioadă ține și legenda
despre viața și creația fabulis tului Esop , căruia
i se atribuie peste 400 de fabule în proză, ce
au servit ca modele, ca izvoare de in spi rație
pen tru fabu liștii de mai tîrziu.
2. Perioada atică sau clasică, ce cuprinde se –
colele v–iv î.Hr. Genul literar principal este cel
dra matic, poezia începe să cedeze pozițiile pro –
zei, ca re avea să predomine în secolul iv î.Hr.
Litera tura este strîns legată de evoluția polisu –
lui și a demo crației sclavagiste. atena devine
cen tru cultural și literar, asumîndu-și dreptul
de a se numi „școala eladei“. Secolul v î.Hr.,
numit secolul sau epoca lui Pericle, coincide
cu cea mai impresionantă înflo rire a Greciei
antice. Literatura tratează comporta mentul
omului în relațiile cu lumea din jur și respon sa-
bilitatea morală pentru deciziile luate. aceasta
e proble matica principală a operelor dramatice,
legată de evoluția polisului și a de mocrației
ateniene. tragedia e cultivată de Es chil, So‑
focle și Euri pide, iar comedia – de A r i s t o f a n.
războiul pelopo nesiac a adîncit con tra dicțiile

clasa a X-a24
literatura universalĂ
din polisul ateni an, conducînd la criza acestuia.
Se caută noi for me artistice, adecvate schimbă –
rilor surve nite și noilor con cep ții de s pre lume
și om. tra di ționalele genuri de poe zie sînt în –
locuite de proză, ce domină în secolul iv î.Hr.
Proza istorică este repre zentată de Hero dot,
„părintele istoriei“, auto rul istoriei războa ielor
greco-persane (me dice), Tucidide , istori cul
răz boiului polopo nesiac, și Xenofon , autorul
Cyropediei . o mare răspîndire în demo crația
ateniană capătă arta oratorică sau elo cin ța.
Discursul oratoric e con siderat specie lite rară.
au existat mai multe ti puri de elocin ță, fiecare
avînd schema, regu lile și legile sale. elo cința
judiciară a fost culti vată de Lisias . I s o c r a t e ,
auto rul cunoscutului dis curs politic public Pa­
n e g i r i c u l , e un maestru al elocinței solemne și,
tot odată, un precursor al elo cinței cicero niene.
S-a impus ca cel mai mare ora tor al a ntichității
elene D e m o s t e n e, ma estru cla sic al elocinței
politice și autorul cele brelor dis cursuri reuni –
te sub gene ricele Fili pice și O l i n t i c e. În plan
este tic, proza filozofică prezintă interes prin
P l a t o n, î n t e m e i e t o r u l s p e c i e i l i t e r a r e n u m i t e
dia log filozofic, și prin A r i s t o t e l , discipolul
lui Platon , autorul cunos cutei lu crări Poetica ,
prin care filozoful a pus bazele te oriei literare
și a exer citat o influență consi de rabilă asupra
gîn di rii este tice europene de mai tîrziu. erau
abor date proble me ca originea și obiectul ar –
tei, con cep tele de fru mos și mime sis (imitația
realității prin artă), spe ci fi cul artei (po eziei) în
raport cu istoria, clasi ficarea genu rilor lite rare,
origi nea dramei, ca racteristicile tra gediei și ale
t r a g i c u l u i , p r o b l e m a c a t h a r s i s – u l u i , a p r e c i e r e a
crea ției tragicilor greci, problema edu cației
estetice și funcțiile artei (poeziei).
3. Perioada elenistică începe la sfîrșitul se –
colului iv î.Hr. și durează pînă în secolul i î.Hr.
Se ob ser vă pierderea strălucirii anterioare și
creș terea interesului pentru forme artistice mai
rafi nate și pentru studiul filologic al textelor. centrul culturii elenistice se transferă la ale –
xandria. atena își menține, pînă la cuce rirea
romană, doar statutul de „școală“. capătă
am ploare, sub toate aspectele, legăturile cu
orien tul, se dezvoltă intens științele, filozofia
(apar noi doctrine – stoicismul, epi cu rismul,
cinis mul). La alexandria se înființează Muzeul
(un fel de academie, templu al muzelor) și
ves tita Bibliotecă , unde ia naștere o nouă știin –
ță – filologia. Genul dramatic este reprezentat
de come dia atică nouă, care devine acum o
come die de moravuri sau de caractere. come-
dia ele nis tică a fost influențată de cunoscutul
tratat al lui T e o f r a s t , intitulat Caracterele . cel
mai cunoscut autor de comedii al perioadei
este Menandru , cu Ursu zul, Îm pricinații, Fata
cu cosița tăiată ș.a. În poezie se impune școala
alexandrină, ce stu diază minu țios mitologia și
moștenirea poe ziei gre cești din perioada cla –
sică, însă nu se axează pe imitare, ci caută căi
noi, originale. cei mai reprezentativi poeți ale –
xandrini sînt Calimah , Apollonios din Rodos ,
Teocrit . Ultimul este consi derat creatorul unei
noi forme de poe zie – idila, o specie a genului
bucolic sau p a s t o r a l, adus în literatura cultă din
tradiția poeziei folclorice (bukolos însemna, în
gre cește, „cel care paște boii“).
4. Perioada imperială sau elenistico-ro mană,
adică literatura greacă din perioada dominației
romane – sfîrșitul secolului i î.Hr. și secolu –
lui iv d.Hr. Dispar tradițiile culturale vechi și
apar altele noi, creștine. viața literară a lumii
elenistice intră în crepuscul, scriitorii greci caută, însă, mij loace să-și mențină prestigiul,
demni tatea, superi oritatea cultu rală, rolul de
îndru mători. Se evi dențiază Plutarh , un vol-
taire al antichității clasice, autorul celebrelor
biogra fii incluse în Viețile paralele , satiricul
Lucian , creatorul dialogului satiric ( Dialogurile
zeilor, Dialogurile mor ților), prozatorul Longos ,
auto rul romanului bucolic Dafnis și Cloe , c o n s i-
derat fondatorul roma nului, ca specie literară.

25
clasa a X-aantichitatea
Momente ale receptării
Literatura antică greacă începe să fie cunoscută la noi încă de
pe vremea lui Brîncoveanu, cînd la București se întemeiază o aca-
de mie grecească, unde se studiau operele mai multor autori greci
(Homer, Pindar, tragicii, Plutarh ș.a.). De o mare popularitate s-a bucurat Viața și pildele prea înțeleptului Esop, la început în ma-
nuscris, iar apoi și în formă tipărită. Primul traducător în limba română a operei lui Hesiod a fost al. odobescu, ale cărui traduceri
au rămas în manuscris, după care în secolul al XX-lea Șt. Bezdechi a tradus Munci și zile.
Lirica greacă a fost cunoscută la noi prin traduceri încă din se co lul
al XiX-lea, cea mai tradusă fiind poeta greacă Sapho. Printre tra-ducătorii ei figurează Gh. Seulescu, i. Heliade rădu les cu, D. Bo lin –
tineanu, iar mai tîrziu Șt. Bez dechi, c. Balmuș, S. no i ca, i. ac san ș.a.
apar importante ediții în volum: Poezia d’amoru la Elini (1881), a
lui n. Barbu, Antologia liricilor greci (1927), da torată lui Șt. Bez-
dechi, Idile (1927), cuprinzînd creații de teocrit, traduse de
t.a. na um, Din lirica elină (colecția „ cele mai frumoase poezii“),
tradu cerile aparți nînd lui al. andrițoiu și D. rendis ș.a. ro manul
lui Longos Dafnis și Cloe a fost tradus abia în secolul al XX-lea. Din
proza greacă s-au tradus începînd cu secolul al Xvii-lea și pînă în zilele noastre toți marii clasici (Herodot, Plutarh, Lucian, Heliodor, Xenofon, Longos ș.a). traduceri fragmentare din operele scriito rilor
greci s-au publicat și la chișinău într-o crestomație de lite ratură
antică greacă și latină, printre tradu cători figurînd n. cos tenco,
v. Belistov, P . Starostin, iu. cîrchelan, P . Boțu, P . Mih nea, c. con-
drea, P . cărare, v . rusnac, a . Soloviov și alții, tra ducerile fiind din
limba rusă.
La chișinău, tălmăciri din lirica greacă au apărut mai mult spo –
radic, în unele culegeri sau antologii. cunoscuți scriitori, critici și
istorici literari, profesori universitari au publicat articole și studii dedicate liricii grecești. Se constată ecouri ale poeților greci în cre ațiile unor poeți români, de exemplu, Saficele lui i. Heliade
ră du lescu, sau unele reminiscențe anacreontice. La chișinău s-au
tra dus din lirica antică greacă și s-au pu blicat unele creații în cre-
s to mația Literatura universală. Grecia și Roma antică (1968) și în
diferite culegeri tematice.Nota beNe
Catharsis se numește un
concept estetic formulat de aristotel, care exprimă pu-rificarea, de orice pa si uni,
a conștiinței specta torilor,
prin arta tragediei. În sens mai larg, ca tharsis-ul ex-
primă influența favora bilă
a operei de artă asupra specta torilor și esența sa-
tisfacției acestora. t udor
Vianu spunea: „Omul care se pregătește pentru întîlnirile artei tre buie să opereze în sine
acel Ca tharsis, acea purgare a
pasiunilor care nu este numai un efect al artei, dar și o con-diție a ei“.
teorie literară
elegia este o specie
a genului liric ce se caracterizează prin
exprimarea unui
sentiment de tristețe, de melancolie. În liri ca greacă antică
gama senti men telor
exprimate în elegie
era mai mare. Iambul este un picior metric, alcătuit, în versificația antică greacă și latină, dintr-o silabă
scurtă și una lungă, iar
în versi ficația limbilor
moderne – dintr-o silabă
neaccentuată și una accentuată.

clasa a X-a26
literatura universalĂ
Homer
Literatura greacă își are începuturile în creația populară orală, în cîn-
tecele care însoțeau orice activitate, orice ritual. cu timpul, au apă rut
cîntăreții profesioniști, aezii, care interpretau cîntece eroice despre faptele de vitejie ale zeilor și eroilor legendari. căpătînd proporții mari,
cînte cele de vitejie devin ample poeme epice care nu se mai cîntă, ci se
re cită. În locul aedului cu lira pe genunchi apare interpretul-decla ma tor,
numit rapsod, cu un toiag în mînă, simbol al puterii și al înțelepciunii.
Poemele epice eroice sînt expresia artistică a societății omenești în
comuna gentilică (dar și a începutului destrămării acesteia), mar cate
de concepția colectivistă asupra tuturor lucrurilor. au existat nu me roase
poeme epice, primele monumente păstrate ale literaturii grecești fiind
poemele epice Iliada și Odiseea, atribuite aedului Homer.
nu se cunoaște exact timpul creării poemelor, istoricii literari indi –
cînd date diferite, dar cuprinse între secolele iX–vii î.Hr. Un lucru este,
în să, indiscutabil: Iliada este anterioară Odiseei. ambele poeme au fost
compuse în baza ciclului de mituri despre războiul troian, în care se povestește despre războiul dus de ahei (greci) pentru cucerirea cetății troia, pentru că troianul Paris o răpise pe elena, soția lui Mene lau.
Homer nu reia întreg conținutul miturilor, fiecare poem relatînd doar
unele episoade ale ciclului de mituri despre războiul troian.
iliada povestește despre un episod din al zecelea an al războiului troian, cînd
intervine o ceartă între coman dantul suprem al grecilor agamemnon și basi leul
ahi le. conflictul este schițat din primele ver suri ale invocației către Muză (zeița
memoriei și a poeziei): „ cîn tă, zeiță, mînia ce-aprinse pe-ahil Peleianul, / Patima
crudă ce-ahe ilor mii de amaruri aduse: / Suflete multe vi teze trimise pe lu mea
cealaltă,/ trupul făcîndu-le hrană la cîini și la feluri de păsări / Și împlinită fu
voia lui Zeus, de cînd agamemnon, / craiul născut din atreu, și dumne zeiescul
ahile / S-au dezbinat după cearta ce fuse-ntr-înșii iscată“. Pen tru că o răpise pe
chriseis, fiica preotului chry ses, căruia nu vrea să i-o în toarcă, agamemnon stîr –
nește mînia zeului apol lo ca re provoacă mari pierderi în tabăra aheilor. nevoit s-o
ce deze pe chri seis, pentru a nu rămîne în pa gu bă, aga mem non o ia pe captiva
Bri seis de la ahi le, care se mînie în gro zitor și se retrage din luptă împre ună cu
pri etenul său Patrocle. ru gat de zeița tetys, mama lui ahile, Zeus îi pede psește
pe ahei care, în ciuda vitejiei lor, sînt tot mai amenințați de troieni, conduși de
Hector, fiul regelui troiei Priam. În încăie rarea dintre Me nelau și Pa ris, care i-o
răpise pe elena, învinge Me nelau. În luptă se avîntă, ală turi de oameni, și zeii din
olimp, troie nii fiind ame nin țați de atacul năvalnic al greci lor. După o întîl nire
cu maică-sa, regina troiei Hecuba, rugînd-o s-o îmbu neze pe zeița ate na, Hector
își ia rămas-bun de la soția sa an dro maca și de la copilul său și îi conduce pe
troieni la luptă care, sprijiniți de apollo și profitînd de absența lui ahile, ame-
nință corăbiile aheilor. ahile rămîne mai de par te neîn duple cat, neac cep tînd
împă carea cu aga mem non, dar îi per mite bu nu lui său pri eten Patrocle, împru-
mutîndu-i ar mele, să-i ajute pe greci. Pat rocle luptă cu vite jie, dar este ră pus de nu se cunosc date pre cise
de spre viața lui Ho mer, deși
pentru grecii an tici nu se
punea pro blema auten ti-
cității is torice a poe tului. o
epi gra mă ano ni mă vor bea chiar de zădăr ni cia sta bi lirii
locu lui nașterii lui Ho mer:
„Nu încerca să cu noști cine
este Homer și de unde-i,/ Toate
ora șele-s mîn dre că l-au năs cut
pe Ho mer. / Spiritu-i esen țial,
și nu locul: de baștină aedu-i
/ Din „Iliada“ mă reață și a lui
Ulise poveste“. Încă din anti-chi tate șapte orașe gre cești
și-au dispu tat drep tul de a fi
patria lui Ho mer. nici textul
po e me lor Iliada și Odiseea
nu include vreo re mar că pri vind autorul lor.
„un mare merit al lui
Homer, apreciat încă de
aristotel, este deosebita
sa capacitate de a crea
personaje care comunică
imediat cititorului
senzația de viață.“
oVidiu driMba

27
clasa a X-aantichitatea
mîna lui Hec tor. cuprins de mîhnire, dar și de dorința
de răz bu nare, ahile iese la luptă, cu ar me noi făurite
de Hefais tos, la rugă mintea zeiței tetys. apa riția lui
ahile stîr neș te spaimă în rîndu rile troienilor, lupta ca-
pătă pro por ții nemai vă zute, oamenii, zeii și elemen tele
naturii in ter vin, de o parte și de alta, în aceas tă bătălie
finală. ahile îl doboară pe Hector și îl leagă de carul
său de război, tî rîndu-l în jurul cetății troia. Ur mea ză
descri e rea fune raliilor lui Patrocle. Bătrînul rege al
troiei, Priam vine în tabăra gre cilor și îi cere lui ahile
corpul neîn suflețit al lui Hector. Poemul se în cheie cu
de scrierea funera liilor lui Hector.
odiseea începe cu narațiunea despre întoar cerea
lui odi seu (Ulise) acasă după terminarea războ iului
troian. Zece ani a du rat războiul și încă alți zece ră-
tă cește odiseu pînă reușește să ajungă în patria sa
ithaca. acolo, cre dincioasa sa so ție, regina Penelope,
este asaltată de pe țitorii care îi toacă averea și îi cer să
se căsă toreas că, crezînd că odiseu nu se mai în toar ce.
Fiul tele mac por nește în căutarea ta tălui, tre cînd pe la
eroii răz boiului troian, întorși vii aca să, nes tor în Pilos,
Menelau în Sparta, care îi spun doar vorbe bu ne despre
odiseu, fiind cu toții pre ocupați de soar ta lui. Urmează
po vestirea aven turilor prin care a trecut eroul în cei
zece ani. odiseu a fost reți nut de nimfa ca lipso, apoi,
din porunca zeilor, pleacă pe o plută, dar este observat
de zeul Po seidon care stîr nește o furtună și îi dis tru ge
pluta. este purtat de va luri pînă în țara feacilor, unde pe
țărm e găsit de nausica, fiica rege lui fe acilor alcinou,
și adus la palat, unde i se face o primire caldă. aedul
De modoh îngînă un cîntec despre războ iul troian, pe
care, ascultîndu-l, odi seu este copleșit de durere și de
emoții, dîndu-și în vileag adevă ratul său nume.
Urmează nararea peri pețiilor lui odiseu, pe care
acum le po ves tește chiar el, cele mai im portante epi-
soade fiind af larea în ța ra loto fagi lor, întîlnirea cu
ciclopul Polifem, fiul ze u lui Po sei don, popasul pe insula
eol, distrugerea coră bi ilor de către lestrigoni, aflarea pe
in sula vră jitoa rei cir ce și pe insula Si re nelor, cobo rîrea
în împă ră ția mor ți lor, tre ce rea printre Scil la și ca ri bda,
masa cra rea turmelor lui He lios. De acolo ajun se odi-
seu pe insula ogi gia, la nimfa ca lip so. impresionat de
povestirea lui odiseu, regele feacilor alci nou îl ajută
să ajungă, în sfîrșit, acasă. aici odiseu ia înfă ți șarea
unui cerșetor, se în tîlnește cu porcarul eumeu și cu
fiul său telemac și pun la cale pedep sirea pețitorilor
ne ru șinați. La tras cu arcul învingă to rul avea să devină
soțul Penelopei, dar nu mai odiseu a pu tut să încor –
deze arcul, întor cîndu-l împotriva pețitorilor. După mai
multe ezi tări, Pene lope îl recunoaște pe odiseu după
semnele pe care numai ei le știau. odiseu se întîlnește
cu bă trînul său tată, iar atena, ocro titoarea lui odi seu,
îl ajută să se împace cu rudele pețito rilor uciși. astfel,
în ithaca se instaurează pacea și înțelegerea.Poemele se caracterizează printr-o unitate
compozițională: Iliada se structurează în jurul
mîniei lui ahile, Odiseea – în jurul întoarcerii lui
odiseu, după războiul troian, acasă, în pa tria sa
itha ca. această unitate structurală ar ge nera o
monotonie în dezvoltarea subiec tului, dar este
di versificată de numeroase abateri de la linia
cen trală a narațiunii, prin introducerea unor
episoade secundare. ele, însă, formează un tot
întreg, asigură o compoziție vastă, cu o intrigă
complexă, cu mul te planuri și perso naje – atît
pe pămînt, printre eroi, cît și în olimp, printre
zei. Poemele homerice au fost numite și epopei.
Iliada reflectă epoca incursiunilor militare
ale grecilor, fiind un po em al războinicei epoci
a migrațiunii grecilor în peninsulă. astfel, Ilia­
da este și un important document al unei epoci
istorice concrete, ce ofe ră in formații prețioase
specialiș tilor din mai mul te domenii (istorie,
folclo ristică, etnografie etc.).
Odiseea reflectă o perioadă mai tîrzie, post –
be lică, fiind poemul unei etape mai noi, de
viață liniștită, caracterizată prin dezvoltarea
in ten să a navigației și a comerțului maritim al
gre cilor. Și Odiseea are cara cterul unui do cu-
ment de epocă, furnizînd date prețioase spe –
cialiștilor din diferite ramuri ale științei.
Personajele poemelor homerice se împart
în două categorii: zeii și eroii. aedul și as –
cul tătorii lui credeau că zeii intervin activ în
viața oamenilor, lucru confirmat în poemele
home rice. Unii eroi ( ahile, enea) au mame
zeițe, alții men țin o legătură frecventă cu vreo
divi nitate ce îi ocrotește. Zeii sînt nemuritori și
atot pu ter nici, dar se dove desc și ei a fi uneori
nepu tin cioși în fața destinului. Fiind supe riori
oame nilor, zeii se aseamănă la Homer cu aceș –
tia, sînt umanizați. au comporta ment și senti –
men te omenești, însă întru chipează, în vizi u-
nea ve chilor greci, ordinea, măsura, armonia,
echi librul, inter venind și de partea ahe ilor, și
de partea troienilor. există, totuși, o diferență
între zeii din Iliada și cei din Odiseea .
eroii homerici întruchipează valorile și vir –
tuțile grecilor din acea epocă: tine rețea, forța,
cura jul, onoarea, gloria, demnitatea, spiritul de

clasa a X-a28
literatura universalĂ
sacri ficiu – opuse orgoliului, trufiei, lăco miei, lașității unora dintre ei,
în spe cial ale conducătorilor militari, ceea ce arată că ei sînt contem –
po ranii destrămării comunei gentilice și începutului dife rențierii soci –
ale între oameni. oamenii vre mii, deci și eroii poe melor home ri ce, cu
o con cepție colectivistă asupra lucru rilor, în că nu se con ști entizau ca
personalități indivi du ale. Homer po se dă foarte bine arta de indivi du ali-
zare a perso na jelor, oferind o mare di versitate de carac te re, atît mas cu-
line ( ahile, Patrocle, aga mem non, Me nelau, odi seu, nestor, Dio mede,
aiax, Hector, Priam, tele mac, alcinou, eumeu etc.), cît și feminine
(andro maca, Pe nelope, nau sica, euric leea etc.), deși mai mult statice.
obiec tivita tea lui Homer se observă și în con turarea echi distantă a lui
ahile și Hec tor. eroii lui Homer țin dis cursuri, vor besc mult și fru mos,
inclusiv în tim pul lupte lor. Poe mele home rice au la bază o idee morală,
pe care se ține întreaga nara țiune. rapsodul are o admirabilă profun –
zime a observa ției morale. eroii Iliadei par a fi dintr-o bucată, în timp
ce eroii Odiseei par mai com plecși și mai umani, anticipînd personajele
eposului didac tic și poeziei lirice.
anvergura universului descris în poeme a cerut un limbaj, un stil,
un picior de vers adec vate. Pen tru poemele homerice este propriu
hexa metrul dac tilic. Homer este un maestru al portretu lui contu rat
treptat, inclusiv din discursurile eroi lor. Poemele home rice abundă în
versuri-formulă, epitete (în special constante), com parații de sfă șurate,
repetiții, hiperbole, folosite de Homer și în Iliada , și în Odiseea , ceea
ce caracte rizează stilul epic.
Prin valoarea artistică și documentară, poe mele homerice re pre zintă
una dintre teme li ile culturii umaniste europene, din care s-au in spirat
artiștii antici, dar și multe alte genera ții de oameni de artă pînă în
timpurile noastre.
George Murnu, traducătorul în limba ro mâ nă a poemelor home rice,
îl percepe pe Ho mer atît ca pe un „poet suveran“, cum îl nu mise Dante,
cît și ca pe un „rapsod nemu ri tor“ – „patriarhul poeților“, ce repre zintă
„zo rile de neîntunecată strălucire a poeziei euro pene, nu numai căpă tî iul
și eterna mîndrie a eladei, ci și piatra unghiu lară a templului cul tu rii
literare universale“. George Murnu îl ase mu iește pe Homer creatoru –
lui lumii pentru că este, ca și el, „imper sonal, necu noscut, invizi bil“:
„Homer, ca și Dumnezeu, se confun dă cu opera-i monumentală – cu
cele două poe me neasemuite Iliada și Odiseea . ca și Dum nezeu, el nu
are numai adoratori, ci și atei. a fost ne gată chiar existența lui proprie.
a avut de tractorii lui și-i poa te avea ori cînd. Puz derii de elucubrații
cărturărești au căutat să-i redu că perso na litatea pînă la pulverizare.
au ticluit teorii mai mult formaliste, tan gențiale și peri ferice – care
mai de care mai mi oape și arbit rare –, pentru a mă runți colo sul, a irosi
minu nat is cusita încheietură și măies tritură a aces tor clădiri fruntașe,
a ace s tor piramide de gra nit, care rămîn ca două minuni ale geniului
constructiv poetic al omenirii“.„Iliada lui homer,
străveche măr tu rie
literară despre înăl țimea
virtu ți lor umane, își află
haina cea mai potrivită
în tăl mă cirea limbii
noas tre în tra ducerea
de excepție a lui Geor ge
Murnu… asemenea
tuturor capodoperelor
din literatura univer sală,
Iliada, în ge neral,
și Iliada lui George
Mur nu, în special, adică
Iliada noas tră, a tuturor
românilor, acea Ilia da
în care verbul românesc
atinge cele mai înalte
culmi ale expre siei sale
epice, își continuă un
drum liniștit și măreț
înspre noi.“
LiViu FranGa „dacă Iliada rămîne pe
de­a­ntregul în pla nul
realismului istoric,
Odi seea este un ro man
de aventuri care ne
poartă într­un domeniu
minu nat și legendar.
la originea Iliadei stau
amin tirile unor expediții
războini ce depărtate;
la originea Odiseii stau
po veștile folclorice.“
JEan dEFradaS

29
clasa a X-aantichitatea
iliada
cîntul XXii
asta cu mintea el țese-așteptînd. Se-apropie – ahile
Parcă e zeul războiului căruia-i flutură creasta;
el peste umărul drept își vîntuie strașnica lanceȘi armătura pe el străfulgeră-n jur ca luminaFocului, ca răsăritul de soare. Pe Hector îl prinsetremurul, cum îl văzu, și nu îndrăzni să mai steie
Locului; poarta lăsă înapoi și o rupse la fugă;Dar, în iuțeală-ncrezut, se luă după dînsul ahile.
cum pe la munte un șoim, la zbor fără seamăn de iute,După sfiosul porumb s-avîntă ușor și porumbulScapă din gheară-i cotind, dar țiuie șoimul de-aproape,Zboară mereu după el și-i gata din zbor să-l înhațe;Zboară tot astfel ahile de-a dreptul asupra-i, iar Hector
Fuge sub zidul troian și grabnic îl poartă genunchii.Dînșii aleargă sub deal, pe lîngă smochinul sălbatic,Hojma pe-alături de zid, pe calea bătută de care,trec pe la apa cea limpede a două fîntîni curgătoare,
Unde izvoare țîșnesc de unde purcede Scamandrul.Șiruie apă-ncropită dintr-unul și iese de-acoloabure-ntocmai ca fumul ce iese cînd focul s-aprinde;chiar peste vară celalt e întocmai ca grindina receori ca omătul pe munte, ba chiar și ca apa-nghețată.Lîngă izvoare sunt puse sub șipote jgheaburi de piatrăLargi și frumoase, în care spălau frumusețe de straieFetele mîndre din troia, femeile odinioară
cît a fost pace și nu începuse războiul cu aheii.
trece pe-alăturea Hector fugind și ahile gonindu-l,
Și fugăritu-i viteaz, dar mult mai viteaz gonitorul.
repede alearg-amîndoi, că învingerea nu e răsplata
Jocului de la-ncurare, o blană de bou ori o vită,ci este vorba de-acum chiar de însăși viața lui Hector.cum la întrecere caii cei biruitori pe la jocurirepede-nconjură ținta, cînd jocul e dat întru cinstea
Unui bărbat răposat și-i mare răsplata, o roabăori un tripodiu; tot astfel ei doi ocoliră de trei oriMurul cetății lui Priam, iar zeii stau martori cu toții.
Zise-ntre dînșii Părintele zeilor și-al omenirii:
„vai mie, ce văd cu ochii? iubitul meu Hector în jurul
Zidului e fugărit. ah, bietul, mi-e jale de dînsul,
care pe-altarul meu arse-o mulțime de buturi de lauriȘi-n cetățuie la templu și-n creștetul muntelui ida;
iată-l acum urmărit de ahile-mprejurul cetății.
Hai dar, o zeilor, vă sfătuiți și vedeți dacă-i binenoi de primejdie să-l izbăvim. ori voiți lui ahile
voie să-i dăm să-l ucidă, măcar că viteaz e și dînsul“.teorie literară
epopeea este o
specie de am ploare
a genului epic, un poem în versuri, transmis prin viu grai, cîntat sau recitat în
acom paniamentul
unui in stru ment muzical, cu nume roase
perso na je, intrigă com plexă și acțiune
pe mai multe planuri, în care se povestesc
întîmplări eroice,
istorice sau legendare, aso ci ate cu origi nile
și destinul popoa re lor
res pective, la care
iau par te și forțe
supranaturale.
„homer face parte
din acele creațiuni
caleidoscopice sau pro teice, în care retina
noastră, cu ajutorul oricărui nou criteriu de valorificare estetică, desco peră cîte o nouă
fațetă de ful gerare a
geniului divinator.“
GEorGE Murnu
„dacă Iliada este
epopeea tim puri lor
eroice vechi, de invazii și cuceriri, Odiseea este
epopeea unei epoci mai noi, care începe să se afirme prin secolul al iX­lea, caracterizată prin perfec ți ona rea
navigației și desfă șu rarea
comer țului maritim
al grecilor.“
oVidiu driMba

clasa a X-a30
literatura universalĂ
Chestionar pentru lectură comentată
• citiți fragmentul de mai sus și identificați epitetele.
• evidențiați comparațiile și particularitățile lor.
• realizați o comparație între felul cum este prezentat ahile.
• Găsiți în fragmentul de mai sus sinonimul cuvîntului „zid“.
• cum sînt prezentați zeii în acest fragment?
Momente ale receptării
Poemele homerice au fost admirate de mulți scriitori clasici și
moderni din lume, inclusiv de scriitorii noștri. ca specie a genului
epic, regăsim ecouri ale epopeilor homerice în unele opere ale lui
ioan Budai-Deleanu (Țiganiada, Trei viteji) și ion Heliade rădu-
lescu (Mihaida, Anatolida), iar reminiscențe homerice la nivel de expresii (de exemplu, „mărul discordiei“, „călcîiul lui ahile“, „ca-
lul troian“), sintagme, epitete, comparații etc. atestăm în operele scri itorilor români. S-au făcut mai multe încercări de a traduce
poemele lui Homer în limba română, unele în proză, cum este cea a Odiseii, realizată de eugen Lovinescu și publicată prima oară în
1935. traducător consacrat al ambelor poeme rămîne, însă, Geor –
ge Murnu care, convins de excepționala viabilitate a verbului epic, l-a întrupat în românește, pentru „a-l integra pe cît e cu putință în cultura noastră literară“, umplînd un gol în literatura română, „întrucît ea e lipsită de o mare epopee națională“. „Pe lîngă acea sta,
spune G. Murnu, în starea noastră de popor tînăr și la răspîntia în care ne găsim noi astăzi, în vremurile tulburi și haotice în care trăim, vremuri de cumplită dezorientare și sărăcire etică și este tică,
de intervertire și pervertire a tuturor valorilor valabile, am cre zut
că o întoarcere ad fontes, o călire a sufletului nostru în fîntîna
fîntînilor (de care noi, românii, n-am avut parte mai nici odată în
măsura dorită) ar fi putut să aibă o înrîurire dintre cele mai bine-făcătoare“. această afirmație, făcută de G. Murnu în 1938, răsună
actual și astăzi. La chișinău, au tradus poemele homerice nicolae
costenco și vladimir Belistov.Nota beNe
apariția poemelor home-
rice are o mare importanță istorică și cultu ra lă: feno-
menul e strîns legat de dez vol tarea eposului eroic. Diferite po poa re au cîn te-ce eroice și povești de spre
viteji legendari ce des cind
din vechi legende de spre
strămoși-eroi, cre atori de
civilizații. sînt re prezen tări
despre pri mele victorii ale
tribului asupra naturii și amin tiri istorice despre
contactele cu ex tra tribalii.
În peri oa da destră mă rii comunei primitive și a apa ri ției soci etății bazate pe clase ia naștere epo sul,
ca o treaptă calitativ nouă în dez voltarea cîntecului
eroic folcloric.
Amintiți-vĂ
care sunt titlurile unor
epopei ale po poa relor orientale, pe care le-ați
studiat?
Nota beNe
În antichitate, numele lui
Homer însemna, după unii autori, Orbul, iar după al-
ții – Ostaticul. În poemele
homerice poetul apare ca un bătrîn orb, care, deși nu vede lumea din afară, ex-primă viziunile sale interi-oare pe care i le inspiră divinitatea.

31
clasa a X-aantichitatea
Tragedia greacă
(Eschil,­Sofocle,­Euripide)
În perioada atică sau clasică, mai ales pe timpul lui Pericle (490–
429 î.Hr.), arta și literatura Greciei antice cunosc o maximă înflorire.
orașele-state (polisurile), în primul rînd atena, și, respectiv, de mocra-
ția sclavagistă din cadrul lor au trecut prin trei etape principale: de
constituire, de consolidare (de vîrf – apogeul) și cea de declin (de
de strămare). Prin aceleași trei faze trece teatrul antic grec, mai ales
tragedia. Dominant devine în epocă genul dramatic, drama în sensul antic al cuvîntului, ce oferea, spre deosebire de epos și de lirică, posi-bilitatea de a reproduce concret evenimentele și faptele, conflictele și trăirile omenești, în strînsă legătură cu problemele și interesele
colectivității polisurilor. Dramă însemna în grecește acțiune, de aici –
spune aristotel în Poetica sa – creațiile se și numesc drame: îi arată
pe oameni în acțiune.
Drama antică își are originile în folclor, în jocurile mimice ritualice
cu travestiri, măști și dansuri, iar mai tîrziu – în re pre zentările dra-
matice legate de cultul zeului Dionysos. În cinstea zeului, se organizau
sărbători de o mare popularitate, de importan ță socială și de stat.
originile literare ale dramei vin dintr-o formă a liricii corale – ditiram –
bul. În cinstea lui Dionysos se interpreta solemn un ditiramb care, cu timpul, a evoluat ca tematică, ca pro porții, ca mod de interpretare.
corul ce cînta ditirambul îi reprezenta pe satiri, făpturi cu trup ome-
nesc și picioare de țap. De la măștile de țap, pe care le purtau, sau de
la țapul jertfit în cinstea lui Dionysos provine denumirea de tragedie: cuvîntul „tragos“ însemna în greaca veche „țap“, „tragodia“ însemnînd
„cînte cul țapului“ (comedia – „comodia“ însemna, respectiv, „cîntecul
como sului“, adică al pro cesiunii vesele ce intona cîntece cu haz).
Împărțirea corului diti rambic în două grupuri, apoi desprinderea cori-
feului dintre coreuți a condus la apariția dialogului (cîntat, ase mănă tor
solistului și corului de astăzi). Însă nașterea dialogului, ca element
de bază al ope rei dramatice, și al actorului, care răspundea coru lui,
e legată de numele semilegendarului poet din secolul vi î.Hr. tespis
(tes pide), autorul primului dialog între cor și actor, pentru acesta din
urmă creînd și masca.
tematic, reprezentările dramatice erau strîns legate, la început,
de cultul zeului Dionysos. cu timpul, s-au abordat și alte subiecte și
personaje, preponderent mitologice. De aceea, cunoașterea mitu rilor
antice este absolut necesară pentru înțelegerea tragediei grecești. eroii
miturilor erau percepuți ca ceva ideal în comportamentul uman; ei re-alizau o im portantă funcție a tragediei antice – educativă. teatrul antic „Tragedia nu dă doar
o reprezen tare concretă și
impresionantă a vechilor mituri, ci, în cadrul aces­tora, își concentrează atenția asup ra situ ațiilor
de criză. Spre deo sebire
de narațiunea amplă și cu prinzătoare a epopeii
ora le, tragedia alege o
serie de mo men te critice
și condensează soarta unei familii sau a unei cetăți într­o acți une
unitară care se dezvoltă într­un spa țiu și într­un
interval de timp limitate… Miturile pre zentate în
tragedie nu mai og lin­
desc valorile tradiționale ale unei epoci trecute, idealizate. dim potrivă,
devin cîmpul de bă tălie
al luptelor interne
din cetate.“
CHarLES SEGaL
teorie literară
tragedia este o specie
a ge nu lui dramatic,
scrisă în versuri sau
în proză, în care
acționează personaje angajate în lupta con tra destinului potrivnic, a ordinii
existente a lumii sau a
propriilor sen timente, iar conflictul se dez-leagă prin înfrîngerea sau moartea eroului, afirmîndu-se, însă,
sentimen tele de
măreție și de dem nitate umană.

clasa a X-a32
literatura universalĂ
era o ade vă rată școală de educare a cetățenilor, tran sfor mîndu-se într-o
arenă de luptă politică și de idei în cadrul statului-polis ate nian. Spec-
tatorul antic cunoștea miturile din copi lărie, așa cum noi ne cunoaștem
po veștile și legendele popu lare. În tim pul repre zentă rilor îl interesau
doar modificările, com pletări le, aba te rile de la mitul tradițional, inter –
pretarea faptelor și a compor tamentului eroilor. auto rul își ex punea
poziția, atitudinea față de diferite aspecte ale societății ateniene prin
prisma mitului. Sînt semni fi cative tragediile bazate pe același mit, de
exemplu despre atrizi, dar aparținînd unor autori diferiți. În tragedia
antică trebuie să delimităm conținutul mitu lui pe care se bazează au-
torul trage diei de subiectul tragediei propriu-zise. tragedia se axează
pe un frag ment, pe o situație concretă din mit, din care se vede scopul
auto rului și felul cum își motivează intervențiile în mitul tradiți onal,
precum și legătura cu realitatea. o importanță deosebită o au în tra-
gedia antică partițiile corului. Prin ele se exprimă punctul de vedere al polisului, coincident cu cel al autorului, ce dezvăluie sem nificația
artistică a operei respective.
evoluția tragediei an ti ce – la nivel tematic, problematic și artistic –
poate fi urmărită de la operele lui eschil, trecînd prin cele ale lui So-
focle și terminînd cu ale lui euripide. inter pretarea artistică a mitu rilor,
începută în tragedia greacă, a continuat în arta și literatura uni versală
pînă în zilele noastre.
Eschil (525/4–456/5 î.Hr.), considerat părintele tragediei, e primul
autor tragic grec, din ale cărui opere s-au păstrat și au ajuns pînă la noi șapte tra gedii: Rugătoarele, Perșii, Cei șapte contra Tebei, Pro me teu
înlănțuit, Agamemnon, Hoeforele și Eumenidele, ultimele trei alcătuind
trilogia Orestia sau Orestiada. creația lui eschil a coincis cu epoca de
afirmare și de consolidare a statului și a de mocrației ateniene, inclusiv
cu peri oada războaielor greco-persane care, pentru polisurile grecești,
nu aveau doar un caracter de eli be rare, ci și de afirmare a superio rității
sta tului democratic ate ni an față de regimul despotic persan.
tragedia antică este o îmbinare de elemente și mijloace artis tice
epice, lirice și dramatice. tragedia lui eschil reprezintă o fază tim pu rie
în evoluția genului, în care elementul dramatic e încă slab, preva lînd
elementele lirico-epice (cîntecele corului, relatările vesti torilor), ca
dovadă a unei îndelungate perioade de dezvoltare a poemului epic și
a liricii. elementul dramatic s-a consolidat cînd eschil a introdus un al
doilea actor. Faptul a conturat mai pregnant conflictul și carac te rele,
a lărgit acțiunea dramatică.
În tragedia Prometeu înlănțuit și-au găsit expresie protestul împo-
triva tiraniei și a violenței, încrederea în forțele creatoare ale omului, în progresul culturii, iubirea pentru oameni. Personajele își păstrează cara cterul static și generalizator, dar se intensifică tră săturile indivi-
dualizatoare. Prin haina mitului, eschil redă ra por turile reale dintre
oameni și conflicte ce caracterizează epoca. omul apare la eschil în
legătură strînsă cu destinul și interesele colectivi tății, deoarece peri-
oada încă impunea un asemenea comportament.eschil s-a născut în anul
525/4 în familia unui pro-
prietar funciar de viță din
eleusis de lîngă ate na. nu
avea nici treizeci de ani cînd a înce put să par ticipe la
competițiile dra matice, lup-
tînd pen tru premiul întîi.
s-a în vred nicit de el doar
în anul 484, însă ope re le
lui din acea s tă pe rioadă
nu s-au pă s trat. eschil a
par ticipat la răz bo iul greco-persan, lup tînd și fiind rănit
la ma ra ton, apoi a luat parte
la lup ta de la sala mina și de
la Plateea. a fost recu nos-
cut timp de două zeci de ani
la rînd drept cel mai mare
poet tragic. În anul 468 a
ce dat pre miul întîi riva lu lui
său mai tînăr so focle. Peste
zece ani a în vins din nou,
la o vîrstă înain tată, cu tri-
logia Orestia, unica trilo gie
anti că păstrată pînă în zilele
noastre. es chil a mu rit în
anul 456/5 în orașul gela
din sicilia. „zeus îi supune pe
oameni la încer cări,
dîndu­le posibilitatea
să se înalțe: „Învață
suferind“, aceasta este
regula enunțată într­un cor
din Agamemnon, acea sta
este marea învățătură a
tragediei lui Eschil!“
JEan dEFradaS
Amintiți-vĂ
ce fel de poezii erau
elegia și iambul în grecia antică?

33
clasa a X-aantichitatea
Sofocle (497/6–406/5 î.Hr.) este cel mai mare autor tragic din epo-
ca de glorie a statului atenian din secolul al v-lea, numit și „secolul lui
Pericle și al lui Sofocle“, caracterizat prin dezvoltarea mește șu gurilor,
comer țului și a urbanisticii, prin crearea vestitelor mo nu mente sculp tu –
rale și ansambluri arhitecturale la atena și în alte orașe, prin răspîn direa
ideilor filozofilor-sofiști, bazate pe contra punerea individ – co lectiv
(omul, în opinia lui Protagora, este mă sura tuturor lucrurilor) și pe
neîncrederea în forțele divine etc.
arta și literatura sînt preocupate în această perioadă de ra por turile
dintre om, ca individualitate, și colectivul de cetățeni. ati tudinea
morală a omului față de datoria de cetățean, față de nor mele morale
ale statului devin o temă centrală și în tragediile lui Sofocle. astfel,
și în tragedie se conturează chipul omului-cetățean, al omului ideal,
în care se îmbină armonios frumusețea, măreția și simplitatea. Spre
deosebire de eschil, preocupat de destinul colectivității, de omul conto-
pit cu destinul, Sofocle se concentrează pe destinul unui individ, legat de destinul colectivității, dar care sesizează și unele dis cor danțe între
datoria de cetățean și normele, legile statu lui.
Sofocle surprinde aceste contradicții în devenire în aproa pe toa te
tra gediile sale (circa 120 de piese), dintre care s-au păstrat inte gral șap-
te: Aiax, An tigona, Trahinienele, Oedip rege, Oedip la Colona, Electra,
Fi loc tet. În Antigona, subiectul este preluat din miturile ciclului te ban.
an ti gona își sacrifică viața în numele normelor morale și al obiceiu ri lor
colectivului de cetă țeni, concepute de ea ca „legi di vine ne scrise“, pe
care le încalcă creon, interzicînd înmormîntarea lui Poli ni ce, frate le
antigonei, condam nînd-o, astfel, la moarte pe anti gona, ca re nu res-
pectă inter dicția. În comparație cu anti go na, cre on este pre zentat ca
un tiran care opune re pre zentărilor tradi ți onale și convinge rilor cole –
c tivității voința și pro pria sa lege. Po porul este de partea antigo nei și
chiar dacă eroina moare, ea iese învingătoare în confrun tarea cu creon.
tragedia Oedip rege dezvăluie destinul tragic al lui oedip, fiul lui
Laios și al iocastei. Sofocle creează chipul unui erou puternic și nobil,
care – și în soarta sa tragică – își păstrează înaltele calități morale și
frumusețea sufletească, punînd mai presus decît orice binele statului,
datoria față de popor. tragedia are o structură dra matică bine înche-
gată. ea prezintă, într-o admirabilă grada ție, îna intarea lui oedip spre
adevărul fatal, aproape ca într-o scriere poli țistă contem porană. con-
frun tat cu problema vinei și a pede p sei, oedip rămîne măreț și demn
de admirație atît în dorința de a afla adevărul, deci și vina sa, cît și în dorința de a se autope depsi pentru crimele săvîrșite. acest final, pe
care nu l-a cunoscut mitul, re pre zintă un element nou intro dus de So fo-
cle, urmărindu-se dez văluirea caracterului și a con vinge rilor morale
ale eroului, a cali tăților unui cetă țean ideal al statului atenian, ale unui
om așa cum trebuie să fie. Motivul fatalității implacabile, al predeter –
mi nării desti nului omului de către zei este plasat într-un plan secund,
în prim-plan situ îndu-se chipul eroic al omului și al cetățeanu lui ideal.
Frag mentul de mai jos redă dialogul dintre oedip și prorocul orb tire –
sias, care știe cine este ucigașul lui Laios, dar nu răspunde direct, ci
prin aluzii la persoana lui oedip, hotărît să afle adevă rul cu orice preț. Sofocle s-a născut în anul
497/6 la colona, o subur bie
a atenei. tatăl său, propri –
etarul unui ate lier de ar –
murărie, i-a dat o edu ca ție
muzi cală și o bună pregătire
fizi că, obli gatorii pentru un
ate nian înstărit. Din tine-
rețe, so fo cle a fost anga jat
în te atru, fiind ad mi rat de
ate nieni. În anul 468 l-a
în vins pe es chil, cîș ti gînd
pre miul întîi. De atunci,
timp de 60 de ani, a domi-
nat scena, necunos cînd vreo
în frîn gere. a fost pri eten
cu Pericle și a ocu pat înalte
funcții în stat (cap de co-legiu în tim pul re for melor
finan ciare, stra teg, iar apoi
probul (consi lier de stat),
ceea ce vor be ște de spre
mul ti plele sale apti tu dini și calități. a trăit pe ste 90 de
ani, stin gîndu-se din viață
în anul 406/5, cînd și-a
scris ultima tra ge die. După
moar te, i s-au adus onoruri
ca unui erou.
Nota beNe
Prin oracol se înțelegea
în anti chi tate atît locul
(tem plul, sanctuarul sau
alta rul) în care o divi-
nitate era invocată, cît
și hotă rîrea făcută cu-
nos cută direct sau prin
inter me di ul unor preoți
sau profeți.

clasa a X-a34
literatura universalĂ
corUL :
clarvăzător ca marele apollo
e și tiresias, și de la dînsul,
o, rege, vei afla tot adevărul…
…Dar iată-l și pe cela care poate
Să-l dea-n vileag pe ucigaș. Privește-l,
i-adus cel ce e zeilor prielnicȘi e prieten bun cu adevărul.
intră tiresias
oeDiP:
tiresias, o, tu, care le știi pe toate,
ce-s tăinuite pe pămînt și-n ceruri,
ce-i voie să le știi și ce nu-i voie.
ești orb. Dar știi de-ndurerarea tebei
Și unicul care-ar putea s-o scapeDe greu prăpăd ești tu. venind încoace,
ai fi putut de la gonași să afli
De-ndemnul ce ni l-a lăsat apollo,
Spunîndu-ne că vom scăpa orașul
De-această molimă păgubitoare
Doar dacă vom afla răufăcătorul,
cu moartea ori surghiunul pedepsindu-l.
Și-acuma păsările întrebînd
ori folosind altfel de prorocire,ne mîntuie de-acest prăpăd cetatea –
Pe tine și pe mine – pe noi toți.
ni-e soarta-n mîna ta. Decît s-ajuțiMai mare bunătate nu-i pe lume.
tireSiaS:
e strașnic să cunoști că adevărulce-l știi poate s-aducă numai răul.
Și asta o știam, dar o uitasem,
căci altfel n-aș mai fi venit încoace.
oeDiP:
ce s-a-ntîmplat? ce gînduri te apasă?
tireSiaS:
oedip, dă-mi drumul. amîndoi aparte
Mult mai ușor ne vom răbda amarul.
oeDiP:
ești prea-ncîlcit. Și nu-ți iubești cetateaDe vreme ce întîrzii cu răspunsul.
tireSiaS:
tot ce vorbești îți este împotrivă
Și ca și eu să nu pățesc asemeni…oeDiP:
În numele celor de sus, vorbește!
Îngenunchem în fața ta cu rugă.
tireSiaS:
Sîntem nebuni cu toții… niciodată
n-oi spune taina mea…, a ta adică.
oeDiP:
cum? tu o știi și n-ai s-o spui? cetatea
vrei să trădezi și să o lași pieirii?
tireSiaS:
nici ție și nici mie nu-mi doresc amarul.Să nu mă-ntrebi. n-am să-ți răspund nimic.
oeDiP:
netrebnicule. ai putea și-o piatră
S-o scoți din fire. ce aștepți? vorbește.
ori ai să taci cu-aceeași îndîrjire?
tireSiaS:
te înciudezi și mă tot faci de-ocară,
Dar nu-ți dai seama că a ta e vina.
oeDiP:
au este om care n-ar prinde ciudă
Stînd și-ascultînd cum defăimezi orașul?
tireSiaS:
Și mut, prezicerea-mi va fi-mplinită.
oeDiP:
cu-atît mai mult îmi ești dator să spui.
tireSiaS:
n-am să mai scot nici un cuvînt mai mult.iar tu, frîu liber poți să dai mîniei.
oeDiP:
Da, m-am înfuriat și îți voi spunece gînduri am. ascultă-mi bănuiala:
amestecat ești în această crimă,Deși cu mîna ta n-ai săvîrșit-o.Îi ești părtaș și dacă n-ai fi orb,aș spune chiar că tu ești ucigașul.
tireSiaS:
așa? atunci îți poruncesc tu însuți
Să te supui pedepsei ce-ai scornit-o.
Să nu te-atingi de ei și nici de mine –
tu ești acel ce ne-a spurcat cetatea.oedip rege

35
clasa a X-aantichitatea
oeDiP:
vorbești cu-asemenea nerușinare
Și crezi că vei scăpa nepedepsit?
tireSiaS:
am și scăpat: mi-e tare adevărul.
oeDiP:
De unde-l știi? Ți-e harul tău izvorul?
tireSiaS:
Ba nu. ești tu. Și m-ai silit a-l spune.
oeDiP :
ce-ai zis? nu înțeleg. Mai spune-o dată.
tireSiaS:
nu înțelegi? Sau vrei să-ți spun chiar totul?
oeDiP:
Da, nu sînt lămurit. Mai lămurește-mi.
tireSiaS:
Pe ucigaș îl cauți? tu ești ucigașul.
oeDiP:
Mă ponegrești și-ai să primești pedeapsa.
tireSiaS:
Să-ți spun mai mult să te-nciudez mai tare?
oeDiP:
Spune ce vrei, dar vei vorbi-ntr-aiurea.
tireSiaS:
Fără să știi, oedip, cu cei de-un sînge
te-ai înrudit. rușine nu-i mai mare.
oare nu-ți vezi deloc nenorocirea?
oeDiP:
Și nu ți-e teamă pentru-aceste vorbe?
tireSiaS:
Deloc, de este adevăr pe lume.
oeDiP:
Pe lume este el, dar nu în tine.
Străin îi ești. Ți-e stinsă mintea,
Și-auzul stins precum îți este văzul.
tireSiaS:
De cele ce mă-nvinuiești, sărmane,
toți în curînd au să te-nvinuiască.oeDiP:
tu nu-mi poți face rău, fecior al beznei,
nici celor care văd lumina zilei.
tireSiaS:
Ba ai să cazi, dar nu lovit de mine,
apollo îți va săvîrși pedeapsa.
oeDiP:
creont ori tu ai născocit acestea?
tireSiaS:
nici el, nici eu, căci tu îți ești vrăjmașul.
oeDiP:
Mărire! Bani! ce strașnice unelte
În lupta-ncrîncenată a vieții,
amăgitoare cum sînteți, de dragul
Domniei ce mi-a-ncredințat poporul,Și care eu deloc nu am rîvnit-o,
creont, un vechi și credincios prieten,
Prin uneltiri vroind să mă răstoarne,
Mi l-a trimis pe mîrșavul acesta,
Un vrăjitor șiret ce vede bine
numai acolo unde este pizmă
Și orb e cînd îl face pe profetul.Și-acuma să-mi răspunzi, ai fost vreodată
Proroc de bun augur pentru cetate?
ești tu acela care ai scăpat-o
cu harul tău de-a Sfinxului năpastă?
La ghicitorile-i întortocheatenu orișicine-ar fi putut răspunde.
Prorocul trebuia să le dezlege.
tu, însă, n-ai luat deloc aminte
La zborul păsărilor, nici urecheaLa-ndemnul zeilor nu ți-ai plecat-o.Și-atuncea eu, oedip neluminatul,
al păsărilor zbor netîlcuindu-l,am dat răspuns la ghicitori, smerindu-l
Pe Sfinx. iar tu vrei să m-alungi de-aicea
ca să te vezi alături de creont.
De nu erai cum ești bătrîn bicisnicÎn clipă ți-aș fi smuls mărturisirea.
corUL:
cred că rostind asemenea cuvinte
Și tu și el ați fost cuprinși de ciudă.
nu sfada, ci a zeilor poruncă
cum s-o îndeplinim e grija noastră.

clasa a X-a36
literatura universalĂ
tireSiaS:
Deși ești rege, eu îți voi răspunde
ca unuia ce-mi este deopotrivă.
nu-s robul tău, îmi e stăpîn apollo
Și n-am de mila lui creont nevoie.
Mi-aduci învinuiri că-s orb, tu, însă,
Deși ai ochi, nu-ți vezi nenorocirea,nici unde stai, nici cine-ți stă alături,
De und-te tragi tu știi și nu-ți dai seama
că ești vrăjmașul neamurilor tale,Și-acelor vii, și-acelor care nu-s în viață,
Și nici că te va bate crunt blestemul
Și c-alungat vei fi din țară
Deoarece ți-ai pîngărit părinții.
acum încă mai vezi lumina zilei,curînd însă-ai să vezi în jur doar beznă.
există oare-n citeron vreo grotă
ce nu-ți va repeta amarul vaiet
cînd vei afla a nunții tale taină –
Sfîrșit cumplit al unui drum ferice.nu simți de-asemenea că vin și alte
Urgii, ce te-or lovi și te vor pune
alături de copiii tăi, sărmanii.Și-acuma spusa mea și a lui creont
Poți să o ponegrești. Dar nu-i pe lume,Să știi, om mai năpăstuit ca tine.
oeDiP:
chiar tu să fii cel care m-amenință?Blestem pe capul tău! ia-ți tălpășița!
Să nu-ți văd urma-n pragul casei mele.
tireSiaS:
n-aș fi venit, dar m-ai chemat la tine.
oeDiP:
Dacă știam ce nerozii vei spunen-aș fi trimis să fii adus încoace.
tireSiaS:
Mă crezi nerod? Părinții tăi pe vremuriMă socoteau de om cu multă minte.
oeDiP:
Părinții, zici?… Și cine mi-s părinții?tireSiaS:
azi ai să-ți afli și nașterea, și moartea.
oeDiP:
iar ghicitori, iar vorbe încîlcite.
tireSiaS:
au nu ești tu acel ce le dezleagă?
oeDiP:
Mă iei în rîs pentru-o ispravă mare.
tireSiaS:
isprava ta e și a ta pieire.
oeDiP:
ce-mi pasă-acum, cînd țara mi-am salvat-o?
tireSiaS:
Mă duc… Hai, du-mă de aici, copile!
oeDiP:
te du, căci nu mai pot să mi te sufăr.
Ducîndu-te ai să mă scapi de chinuri.
tireSiaS:
Da, plec. Dar mai întîi mai am a-ți spuneDe ce-am venit aici. Și teamă nu mi-i
că ai să mă lovești. acel pe care
Îl ameninți și vrei să-i dai de urmă,cel ce-a ucis pe Laios, e aici.
toți cred că-i un străin venit de-aiurea.
Dar e din teba. Lumea o să-l afle
Și va fi vai și-amar de el. azi vede,
Dar mîine orb va fi. e om cu stare,
Dar sărăntoc sărman va deveni cu timpul,
Un orb ce va să umble cu toiagul
cerșind printre străini cu mîna-ntinsă.
Și va afla apoi că le e tată
Și frate la copiii lui, că maiciice l-a crescut i-a fost și fiu, și soț,
Și c-a ucis pe propriul părinte.
intră-n palat și cumpănește binetot ce ți-am spus acum. Și doar de afli
că sînt minciuni prezicerile mele,
Să spui că nu-mi știu bine meseria.
(trad. de Pavel Starostin)

37
clasa a X-aantichitatea
Chestionar pentru lectură comentată
• amintiți-vă conținutul miturilor din ciclul teban, în special episodul
despre oedip, și observați care parte stă la baza tragediei lui Sofocle
Oedip rege.
• cum este construit dialogul dintre oedip și tiresias?
• Dezvăluiți sensul cuvintelor lui tiresias:
e strașnic să cunoști că adevărul
ce-l știi poate s-aducă numai răul.
• identificați în acest fragment aluziile lui tiresias referitoare la faptul că
însuși regele oedip e vinovatul.
• Pornind de la cuvintele corului din fragmentul de mai sus, comentați
rolul corului în tragedia greacă.
• credeți că tiresias a strecurat în sufletul lui oedip vreo bănuială în
privința adevărului pe care acesta îl caută?
Euripide (485/4–406 î.Hr.), contemporanul mai tînăr al lui So-
focle, își creează tragediile în condițiile de criză și de declin în polisul
ate nian, ca urmare a războiului peloponesiac. În această perioadă se
in ten si fică discordanța dintre indi vid și colectivitate, omul nu-și mai
află spri ji nul în legi, îndepărtîndu-se de viața publică și con centrîndu-se
asu pra problemelor personale. Din opera dramatică a lui euripide s-a
păstrat un nu măr cu mult mai mare de tragedii de cît cele ale lui eschil
și Sofocle, luate împreună: Alcesta, Medeea, He cuba, Hippo lit, Troienele,
Electra, Ifi genia în Aulis, Andromaca, Elena ș.a. euri pide e preocupat
de om ca individ, cu propriile lui emoții, sentimente, gîn duri, trăiri
sufletești, sur prins în situații și conflicte deosebit de tra gice, ceea ce
l-a făcut pe aristotel să-l numească „cel mai tragic dintre poeți“. Pe
euripide nu-l mai inte re sează omul ideal, așa cum trebuie să fie, ca
în ca zul lui Sofocle (deși în tragediile sale nu lipsesc caractere eroice,
pu ternice, ca ifigenia, de exem plu), ci omul obișnuit, omul așa cum
este, în vi ața lui privată, în sînul familiei sau al naturii, de par te de
problemele sociale, politice, filozofice, cu toate că autorul abor dea ză și
asemenea probleme, pro nunțîn du-se împotriva răz boa ielor și apărînd
de mo crația. o atenție deosebită acordă euri pide uni versului sufletesc,
psihologiei personajelor. impre sionează personaje le feminine (Medeea,
Fe dra, ifigenia, electra ș.a.). conflictul tragic înre gis trează trăsăturile
conflictului de mora vuri, ce se desfășoară în sfe ra relațiilor personale
ale omului, psihologia acestuia căpătînd o ex pre sie artistică aprofun-
dată. euripide încheie evoluția tragediei cla sice grecești, deschizînd
calea unui nou tip de dra mă – a moravurilor.
Medeea se bazează pe un subiect din miturile ciclului despre argo na-
uți. este o tragedie a încrederii frustrate, a sentimentului înșelat. Spre
deosebire de eroii lui Sofocle, care căutau sprijin în morala tra di ți o-
nală a colectivității, eroina lui euripide caută doar în sine rezol va rea anul nașterii lui euri pi­
de este 485/4. o le gen –
dă spu ne că s-a năs cut pe
insula sala mina în ziua vesti-
tei lupte de la sa la mi na. s-a
ocu pat, la înce put, de gim-
nastică, apoi de pic tură, dar
ma rea pa si une i-a fost poe-
zia, deși în cea dramatică nu
s-a bucurat de mare suc ces
în timpul vieții. a parti cipat
de 22 de ori la com petițiile
drama tice, a scris circa 90 de
pie se, dar nu mai de patru
ori a luat pre miul întîi, a
cin cea oară fi indu-i acor dat
du pă moar te. spre sfîr șitul
vieții a pă ră sit atena și a trăit
în mace donia, unde a murit
în anul 406. se spu ne că a
avut un ca rac ter închis, era
puțin so ci abil, du cînd un
mod de viață re tras. con-
tem po ra nii nu l-au venerat
cînd era în viață, dar după
moar te a fost ex trem de
popu lar, mai ales în peri-
oada ele nis tică și mai tîrziu. „Într­o măsură oarecare
So focle ar putea fi
iden ti ficat cu Homer,
deoarece ambii au prezentat oameni destoinici, iar în altă
pri vin ță – cu aristofan,
pen tru că amîndoi
au zugrăvit per soa ne
în acțiune dramatică.“
ariSToTEL

clasa a X-a38
literatura universalĂ
problemelor. euripide îi dezvăluie universul interior, suferin țele ca
fe meie abandonată, solitară, pe care gelozia o împinge la răzbunare.
tragedia Hippolit este inspirată din mitul despre regele atenian
tezeu, dar nu se exclude asimilarea motivului folcloric despre iubirea
mamei vitrege pentru fiul soțului. Fedra lui euripide luptă împotriva
acestei patimi criminale, dar nu-și poate domina senti mentele și își
pune capăt zilelor, însă numai după ce îl învinuiește pe Hippolit, fiul
lui teseu, că ar fi necinstit-o. Situația Fedrei este la fel de tragică pre-
cum a Medeei. Față de cele două femei atitudinile sînt diverse încă din
an tichitate. De exemplu – atitudinea lui aristofan față de euripide,
expusă în comedia Broaștele. Dar în creația lui euripide se întîlnește și
un alt fel de chipuri de femei, cum ar fi alcesta sau ifigenia. euri pide
a introdus în mod curajos tema dragostei care, pînă la el, nu ocupa
un loc important în tragedia clasică greacă.
Deși euripide continuă, aparent, tradițiile tragediei clasice eroice,
operele sale dramatice se deosebesc de cele ale lui eschil și Sofocle.
Subiectele sînt preluate din mituri, dar viața reală invadează univer –
sul mitic. eroii lui euripide sînt mai reali, combătîndu-și pasiunile
mis tuitoare și destinul. Încrederea în zei scade, omul devine stăpînul,
dar, mai ales, victima propriilor acțiuni și fapte. euripide adîncește
aspectele psihologice și manifestă un vădit interes pentru personajele feminine. tragediile au o structură complexă, par mai dinamice, ro lul
co rului este redus, rolul actorilor crește, tragedia etalează nume roa-
se efe c te patetice. exact aceste inovații ale lui euripide nu au plăcut
contem poranilor, autorul fiind criticat, ceea ce demonstrează că euri-
pide își depășise epoca, prefigurînd comedia de moravuri neoatică și
alte varietăți ale genului dramatic – atît în antichitate, cît și în teatrul
euro pean de mai tîrziu.
rezumînd studiul tragediei antice, pot fi evidențiate urmă toarele
trăsături principale ale tragediilor lui eschil, Sofocle și euripide:
eschil preia subiecte din mituri, cu excepția tragediei Perșii, inspi-
ra tă din războiul greco-persan. eroii, deși individualizați, păstrează
o legă tură strînsă cu comunitatea, sînt simpli și puternici, însă, în
de sti nul lor, un rol important îl are intervenția zeilor. conflictele sînt
puternice, subiectele și structura tragediilor – simple, dar con densate.
tragediile lui eschil alcătuiesc trilogii cu un subiect comun. eschil nu
reproduce realitatea, ci încearcă să o sublimeze, ceea ce îi deter mină
tonul grav, monumental. el primul introduce în tragedia antică greacă
al doilea actor.
Și Sofocle își preia subiectele din mituri, față de care vădește o
atitudine mai liberă. autorul își permite anumite modificări, intro-
ducînd elemente noi comparativ cu mitul tradițional. el este preocu-
pat de chipul ideal al omului-cetă țean în contact direct cu destinul,
pune accentul pe caracterele pu ter nice și contrastante, pe preocupă-
rile de ordin moral, mai puțin pe intervenția zeilor. tragediile sale
nu sînt trilogii cu subiect unic. So focle introduce un al treilea actor, Nota beNe
la început, tragediile nu
erau reprezentate cîte una, ci erau reunite, printr-un subiect co mun, în trilo-
gii, urmate de o operă cu ca rac ter comic, numită dra mă cu satiri, deoarece
corul pur ta măști de satiri.
tri logia și drama cu satiri
for mau tetralogia.
Părțile componente ale
tra gediei antice erau: paro –
dul (cîntecul cu care ieșea co rul în fața spec tatorilor),
conținînd prologul (partea
in troduc ti vă, jucată de ac-tori, precedînd parodul), inter va lele dintre partițiile
coru lui, în care se desfă-
șura acți unea dramatică,
numite epi so dii, cînte cele
corului – sta sis me, cîntecul
corului cu care acesta pără-sea sce na numindu-se exod.
actorii, numiți în trecut
exar honți, au căpătat nu-mele de ipocriți. in ter pre-
tul rolului principal se nu-mea protago nist. al doi lea
actor, intro dus de es chil,
se numea deutera gonist, al treilea, intro dus de so fo-
cle, – tri tagonist.
la gre cii antici se numeau
teatru (theatron) locurile
spec ta torilor. terenul rotund din cen trul
teatru lui, cu un dia metru
de circa 27 m, se numea or‑
chestra (de la cu vîntul or-
chesis, ce înseamnă „dans“),
iar schena se nu mea inițial
cortul din scîn duri, apoi
edi ficiul de pia tră din spa-
tele orchestrei, unde se pă stra recuzita și unde
aștep tau ieșirea pe scenă
actorii și coreuții.

39
clasa a X-aantichitatea
reduce rolul corului, perfecți onează elementul dramatic, inclusiv prin
pasaje lirice și exploatarea artei peripeției.
euripide continuă tradițiile tragediei clasice eroice, însă ope rele sa-
le dramatice se deosebesc de cele ale lui eschil și Sofocle. Subiectele
sînt preluate din mituri, dar viața reală le depășește. eroii lui euripide
sînt mai reali, înfruntă pasiunile și destinul. Se diminuează încrederea
în zei, omul devine stăpînul, dar și victima acțiuni lor sale. euripide
adîncește dimensiunea psihologică, manifestă un interes special pen -tru per so najele feminine.
Momente ale receptării
tragedia greacă a constituit un izvor nesecat de inspirație pen tru
posteritate, mai ales începînd din epoca renașterii, cu interesul ei
pentru valorile clasice antice. tudor vianu scria: „este cu neputință
a înțelege literaturile moderne fără a ține seama de ro lul jucat de
antichitate în formarea lor. oriunde ne-am întoarce pri virile, oricare
ar fi epoca sau țara în care le-am studia, re cu noaș tem în temele și
formele, în ideile și atitudinile literare ale anti chității unii dintre
factorii hotărîtori în geneza produselor literare ale lumii moderne“.
aceste cuvinte se referă desigur și la teatrul antic.
În spațiul cultural românesc tragedia antică a fost cunoscută
din perioada inițială a literaturii noastre culte. tragicii greci erau
studiați la academia grecească din București, întemeiată încă pe
vremea lui Brîncoveanu. Prin tre cei ce au tradus din creația tra-
gicilor greci îi amintim pe Mihai Dragomirescu, eusebiu camilar,
George Fotino, Dan Botta, ana codreanu, c. niculescu-novaci. La
chișinău, au tradus din tragicii antici vladimir Belistov și Pavel
Starostin. teatrul antic grec a fost comentat de mai mulți scriitori
și critici literari, dar și de autorii unor istorii ale literaturii uni ver-
sale (ovidiu Drimba) sau ale teatrului universal (ion Zam firescu).
Fragmente din tragediile lui eschil, Sofocle și euripide au fost
traduse și publicate și la chișinău, într-o crestomație de literatură
antică greacă și latină în 1972, după care au fost publicate volume aparte in cluzînd tragediile lui eschil, Sofocle și euripide, printre
tradu că tori figurînd P . Starostin, v. Belistov, n. costenco. Unele
tragedii antice s-au jucat pe scenele mai multor teatre. tragicii
greci au fost comentați atît în istoriile literaturii eline, universale și ale teatru lui universal, cît și în mai multe studii și monografii.„Tragedia face alegeri
în relația sa cu mitul
și aceste alegeri re pre­
zintă de ja o interpretare
a mitu lui. Poeții nu
se mulțumesc doar să
povestească mi tu rile
așa cum le­au fost date:
ei le abordează cu un
ochi critic și lasă să se
vadă în piesa lor propria
„lectură“ a mi tului.
Se întîmplă astfel că un
poet joacă în piesa sa pe mai mul te versiuni ale
mitului… dra matur gii
nu reprezintă mitul,
ci o anu mită formă
a mitului… corul, în ciuda caracterului său
colectiv, nu reprezintă
un ansamblu stereotipizat
și egal. Fiecare cor este
deosebit și manifestă o
personalitate deosebită,
marcată de vîrstă, sex, situație specială, care­l fac să reacționeze în
mod diferit la peripețiile
acțiunii… Capacitatea sa
de reacție justifică funcția
corului în cadrul acțiunii.
Poziția sa centrală în
teatru face din el un
mediator, nu numai
între spectatori
și eroi, ci și între personajele însele…
Purtat de pasiune,
el ajunge uneori să se implice în mod direct în acțiune, acordînd
ajutor și asistență
eroului pe care­l susține.“
CHriSToPHE CuSSET

clasa a X-a40
literatura universalĂ
Literatura
ANTICă LATIN ă
repere istorice și culturale
roma antică a parcurs aproximativ aceeași cale de la destrămarea co mu nei
gentilice pînă la monar hia sclavagistă, însă la o treaptă superi oară. În roma
antică nu exista o democrație ca în Grecia, ea nu ofe rea libertățile ate ni ene, iar
consoli darea categoriilor sociale dominan te a condus la dictatură militară și la
un imperiu, în care s-au creat pre misele orînduirii feudale. În ur ma dezmem brării
impe riului roman, cultura romei antice s-a situat mai ap roape de culturile din
europa de vest de cît cultura Greciei antice, cu influ ențe evidente și în europa
de Sud-est. cele mai remarcabile ope re de artă au fost cre ate la roma în epoca
principatului lui octavian august, care scria că a găsit orașul „din lut“, dar l-a
lăsat „din marmu ră“. Prin gran doarea și splen doarea arhitec turii (forumul lui
caesar și cel al lui august, numeroase temple, statui, busturi etc.), a pictu rii, în
special a celei murale, a poeziei (vergiliu, Ho ra țiu, ovidiu) se suge ra ideea unui
nou „secol de aur“ și măreția politicii augustului prin ceps. Ur ma șii lui octavian
s-au con fruntat cu opoziția senatorială și conju rații de palat. cultura a cunos cut
perioade scurte de înflo rire, însă, treptat, s-au acumu lat elemen tele unei crize ce
a dus la prăbu și rea imperiului roman.
Literatura latină are trăsături tipologice cu cea greacă, datorate
eta pelor asemănătoare în dezvoltarea istorică. roma antică a asimilat
tra dițiile Greciei, preluîndu-i sistemul de genuri (poezia epică, poezia
lirică, poezia dramatică), ce-i drept cultivate în literatura latină fără
con secutivitatea elenă.
Literatura latină nu este, însă, o literatură imitatoare, are și ele mente
naționale originale, cum ar fi: caracterul mai matur, datorat însușirii experienței artistice elene; îmbinarea universa lismului, de sorginte
elenă, cu individualismul, avînd implicații adînci în ex plo rarea lumii
sufletești a omului; sesizarea acută a dramatis mu lui exis tenței umane.
Literatura latină a exercitat o mare influență asu pra întregii litera turi
univer sale de mai tîrziu, fiind mijlocul de transmitere spre națiunile
euro pene a culturii antice elene și un factor important în crearea civi-
li zației moderne.
Mitologia romană are un specific datorat raporturilor cu mito logia grea-
că, ceea ce a condus la contopirea cultelor grecești cu cele locale. așa se
explică atît coincidența, cît și deosebirea numelor mai multor zei greci și romani, numele zeilor ro mani reprezen tînd adesea traducerea celor elene.
romanii nu au creat o mitologie atît de bogată ca și grecii, în schimb, au
compus un număr impunător de legende istorice (despre romulus și remus,
despre tar quini, despre Horați și curiați, despre răpi rea sabinelor etc.). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Literatura latină,
la început mult
debitoare celei grecești,
și-a creat în curînd
o personalitate proprie,
cu totul originală,
în decursul istoriei
poporului roman. Epoca
republicană, apoi cea
a principatului lui
August, în fine epoca
imperială, au creat
o literatură care a
reflectat evenimentele,
realitățile, situațiile,
emițînd și judecățile
scriitorilor asupra
acestor fapte.“
oViDiu DrimBa
teorie literară
Satira este o specie a
genului liric în care sînt ridiculizate sau
condamnate cu dispreț
și indignare aspecte negative ale caracte-rului omenesc sau ale societății. În literatura
greacă, ca prim poet
satiric este considerat arhiloh. În literatura latină, specia a fost introdusă de luciliu, fiind cultivată, ulte rior,
de Horațiu, iuvenal și marțial.

41
clasa a X-aantichitatea
În dezvoltarea literaturii latine pot fi eviden-
țiate următoarele perioade:
Perioada preclasică, ce se prelungește pînă la
sfîrșitul secolului ii î.Hr., cu două subdi viziuni:
a) literatura arhaică (preliterară), ne scri să,
reprezentată prin creații folclorice și legende is-
torice, imnuri sacrale și diferite for me de cîn tece
(ritualice, de muncă, de nuntă, de pahar etc.);
b) literatura latină timpurie, numită și pe –
ri oadă a influenței grecești (deși asimilarea
mo de lelor grecești continuă și mai tîrziu),
caracteri zată prin încercarea de a asimila și
adapta di ferite genuri și specii din literatura
greacă. Se impune acti vi tatea literară a lui Li‑
vius An dro ni cus, con siderat primul poet epic
și dra matic de limbă latină, auto rul primei ver-
siuni latine a poemului homeric Odiseea. Livius
an dro nicus introduce un gen nou de comedie –
palliata (co medie de man tie). acto rii purtau
îm brăcă min te grecească, subiectele fiind și ele
pre luate din literatura greacă. Spre deose bire
de comedie, cultivată și gustată de pub licul ro-
man, tragedia nu s-a bucurat de mare suc ces la
romani. Un con tinuator al lui Livius an droni-
cus a fost Cna eus Naevius, autorul poe mu lui
epic Cuvînt de spre războiul punic, scris în vers
saturnin, dar și al unor comedii și tra ge dii de in-
s pirație grea că. el a creat un nou tip de trage die
numit pra e tex ta – tragedie cu subiect din istoria
ro mană (de exem plu, Romu lus). cnaeus nae-
vius rămîne primul scriitor latin cu conști ință
și mîn drie națională romană, pre gătind terenul
pentru teatrul lui Plaut și terențiu.
Titus Maccius Plautus (c. 250 – c. 184 î.Hr.)
este cel mai cunoscut comediograf latin, din a
cărui ope ră vastă de 120 de comedii ne-au par-
ve nit 17. Plaut preia subiectele și personajele
prin cipale din mo delele elenistice ale comediei
atice medii și noi, dar le adaptează realității ro-
mane, creînd opere noi, originale, adresate unui
public foarte larg, preponderent plebei orășe-
nești, ale cărei interese îi sînt mai aproa pe. Plaut
foloseș te prin cipiul contaminării – îmbină într-o
singură co medie scene și frînturi de subiect
preluate din diferite originale gre cești. comedia
lui Plaut este fie o comedie de intrigă, fie una
de caractere, în care autorul creează diferite tipuri sociale (zgîr citul, lăudă rosul, codoșul,
naivul, îndrăgostitul, parazitul), inspirate din realitate. Deznodă mîn tul este unul moral: vici-
oșii sînt pedepsiți prin puterea exem plului. Un
rol aparte îl are la Plaut sclavul, care mînuiește
iscusit intriga, fiind gata mereu să aju te sau
chiar să se sacrifice pentru stăpînul său. Plaut
de mon strează inventivitate dra ma tică și recur-
ge la o largă gamă de pro cedee comice (ironia,
aluzia, qui­pro­quo­ul, jo cul de cuvinte etc.).
Per sonajele se caracteri zea ză prin nume și prin
lim baj. autorul con struiește intrigi captivante,
introduce perso naje foarte pestrițe, folosește
un limbaj colorat și pitoresc. toa te acestea au
făcut din Plaut un autor co mic de rezonanță
univer sală, apreciat și imitat mai tîrziu de mari
scriitori din diferite țări.
În comedia Aulularia ( Ulcica) tema princi pa-
lă este dezumanizarea ființei umane ca ur mare
a setei de înavuțire, temă regăsită ulterior în
mul te capodopere ale literaturii universale și
ro mâ ne. atenția prin ci pală este concentrată pe
bă trînul sărac și zgîrcit euclio, care găse ște o
ulcică plină cu bani și care, din acel mo ment,
își pierde liniș tea de fri că să nu i-o fure cineva.
Bătrînul nu i-o dă ca zestre nici fiicei, pe care ar prefera să o mărite cu Me hador, acesta fiind
de acord să o ia și fără zestre. Prin chipul lui
Me ha dor se promovea ză utopia soci ală, egali-
ta rismul. Dispariția ulcelei, deru larea ra pidă a
acțiunii, situațiile comice în care nimeresc per-
so najele, rolul activ al scla vului fac din acea s tă
comedie veselă și plină de viață o capodo peră
a genului comic în literatura universală.
Publius Terentius Afer (c. 190–159 î.Hr.)
cultivă un cu totul alt gen de comedie – seri-
oasă, echilibrată, psihologică, cum ar fi Soacra,
Frații, Eunucul. el descrie ființa umană în di-
verse ipo staze, însă urmărește și un scop mora-
lizator, cu efect de perspectivă. terențiu verifi că
ideile mo rale moștenite din viață și îi des chide
comediei calea spre reflecția morală.
Perioada clasică (de la sf. sec. ii î.Hr. pînă
la înc. sec. i d.Hr.) include două subperioade:
a) literatura din epoca războaielor civile și a
destrămării polisului, care a dat nume im por-
tante ale prozei și poeziei latine.

clasa a X-a42
literatura universalĂ
Proza latină înregistrează cîteva realizări.
o amplă răspîndire ca pătă proza oratorică.
ne nu măratele intervenții publice în fața po –
poru lui, în senat, în procesele judiciare, avînd
adesea un pronunțat ca ra cter politic, întreaga
at mo sferă, în general, a luptelor politice din
epocă au favorizat actualitatea artei oratorice,
a elo cin ței latine. este semnificativă opera lui
Mar cus Tullius Cicero (c.106–43 î.Hr.), a cărui
activitate e strîns legată de evenimentele poli-
tice. cicero prove nea dintr-o bogată familie de
rang ecvestru și a căpătat o educație aleasă, iar
talentul de orator l-a favo ri zat să ocupe di fe rite
posturi de stat. ca repre zentant al nobili mii
romane, cicero apără re pub lica, fiind de partea
lui Pompeius și contra lui caesar. Se remarcă
cele cinci discursuri ale sale împotriva lui ver-
res, cele patru celebre dis cursuri împo triva lui
catilina (Catilinarele) și paisprezece discursuri
împotriva lui antoniu (Filipicele), în primele
apărînd interesele celor mulți, ale „omu lui nou“,
în Catilinare – ale nobilimii, iar în Fili pice – pe
cele ale republicanilor. Din scrie rile lui cicero
se desprinde nu numai chipul unui lite rat, ora-
tor, filozof și teoretician politic, ci și fi gu ra unui
mare om de cultură și cetă țean, a cărui viață s-a
bazat pe împle ti rea gîndi rii și acțiunii (otium și
nego tium). ci cero dez voltă o întreagă teorie a
elo cinței, a stilu lui ei, a unui orator ideal, fiind
con si derat și crea torul unui nou gen – scri soarea
li te rară. Stilul cice ronian este un model și în
epo ca modernă, caracte rizîndu-se prin am ploare
și si metrie, strălucire și rigurozitate, în care efu-
zi u nile emo tive sînt disciplinate prin con trolul
intelectului.
În perioada respectivă se dezvoltă și un tip
de proză istorico-publicistică sub formă de tra-
tate sau memorii despre evenimente din trecu-
tul ime diat sau din contemporaneitate. Sînt
elocvente scrierile cunoscutului om de stat, iscusit coman dant de oști, Caius Iulius Cae sar
(100–44 î.Hr.) – Însemnări despre războiul galic
(șapte cărți) și Însemnări despre războiul civil
(trei cărți), luc rări ce se înscriu printre creațiile
majore ale pro zei latine. Însemnările, conținînd
informații pre ți oa se pentru studie rea istoriei an-
tice, au, însă, un caracter ten den țios, apologetic, caesar scriind despre sine la persoana a treia ca
de spre o per soană îndrăz neață, mărinimoasă,
trecîndu-și sub tăcere cru zimea și alte trăsături
ce ar fi împiedicat cre area unei imagini atră –
gătoare despre autor și activitatea sa. Limbajul
lucrărilor este, însă, simplu, curat, concis.
După satirele lui caius Lucilius din poezia
latină timpurie, în perioada la care ne referim se evidențiază poezia neotericilor, în special cea
a lui Caius Valerius Catullus (87–54 î.Hr.), ce
făcea parte dintr-un cerc de poeți numiți neote-
rici (adi că noi), adepți ai poeziei alexan drine,
tipice peri oadei de destrămare a poli sului.
acum poetul nu mai manifesta interes pentru viața socială și, retrăgîndu-se în lu mea sa,
că uta noi forme de exprimare a eului, avînd o
ati tudine negativă fa ță de genurile de pro porții
mari, cul tivînd poezia formelor mici, aseme nea
poe ților alexandrini. Dintre poeții neoterici cel
mai talentat a fost ca tul, care ocupă un loc
aparte în poezia latină prin forța liris mului și
profun zimea sentimentului de dra goste, prin
subtili tatea nuanțelor. catul a intrat în istoria
poeziei latine și universale ca un mare poet al
iubirii, majoritatea versurilor fiind dedi cate
fe meii dragi. Însă creația sa are o tematică va-
ri ată: a scris epilii, epitalamuri, poezii de dicate
priete nilor, cu un accent special pe compoziția
și pe șlefuirea artistică a forme lor. Titus Lu‑
cretius Carus (c. 97–55 î.Hr.) a fost atras de filozofia lui epicur și, spre deosebire de catul,
nu a scris poe zii lirice, ci un vast poem epic Des­
pre natura lu cruri lor, în care a expus principiile
filozofiei ma te rialis te epicu riene. În cele șase
părți sau cărți, ce compun poemul, Lucre țiu
redă în ima gini plas tice și concrete pro bleme
complexe și abstracte ale filozofiei. Poemul are
un vădit scop didactic și educativ.
b) literatura din perioada principatului
(se colul lui August) reprezintă perioada de
înflo rire a poeziei latine. Politica lui octa vian
august și-a lăsat amprenta și asupra acesteia.
În lite ra tură se evidențiază două tendințe:
una ofici ală, apolo getică, susținînd politica lui
august, și alta de opoziție, ce-i drept, mai slab
dezvol tată, expri mînd stări de spirit contrare
regimu lui oficial. Prima tendință este exprimată

43
clasa a X-aantichitatea
mai pronunțat în creația poeților vergiliu și Hora țiu, a doua – în opera
lui ovidiu, tibul, Proper țiu. De această pe rioadă ține și activitatea
isto ricului latin Titus Li vius, autorul monumenta lului tratat De la
fun darea Romei.
Perioada postclasică (secolele i–iv d.Hr.) este reprezentată de cre-
ația lui Seneca, om politic și filozof (adept al stoicismului), originar
din cor duba (Hispania), care a scris un șir de tra ge dii cu subiecte pre-
luate de la tragicii greci (Me deea, Fedra, Oedipus, Agamemnon ș.a.). el,
însă, le-a reinterpretat conform concepțiilor sale despre om și desti nul
acestuia în lume: lipsa temerii de moar te, libertatea de a opta pen tru
viață sau pen tru moarte, libertatea ca înțelegere a nece sității, con trolul
ferm al pasiu nilor, virtutea și conformarea cu ordinea uni ver sală și
cu propria natură ș.a. Seneca este, de fapt, un trans mițător de teme,
subiecte și modele umane pentru literatura din epoca re na șterii și a
clasicismului.
Printre poeți se evidențiază Marțial, originar din Hispania, unul
din tre cei mai mari cultiva tori ai epigramei latine, în care descria
modul de viață și moravurile din epocă, și Iuvenal, cel mai cunos cut
poet satiric al acestei perioade. conti nu înd tradițiile satirei lui Luci –
liu, în cele 16 sa tire ale sale iuvenal supune unei critici necruță toa re
reali tățile timpului, protestează împo tri va puterii banilor, îm po t riva
inega lității sociale, a degradării morale a vîrfurilor societă ții roma ne.
De această perioadă ține și creația fabulistu lui roman Fedru, despre
care nu se cunosc prea multe. În schimb fabulele sale – niște prelu crări
în versuri ale fabulelor grecești în proză – au devenit ulterior un izvor
de inspirație pen tru mai multe generații de poeți fabuliști din diferite
literaturi naționale, inclusiv din litera tura română.
Proza latină include romanul Sati ricon al lui Petro niu (secolul i d.Hr),
păstrat în fragmente, cel mai important fiind fragmentul consa crat de-
scrierii ospățului lui trimalchio – episod reușit și din punct de vedere
artistic. autorul surprinde tendințe ale dezvoltării societății într-o ma –
nieră satirică de prezentare a realită ții și a perso najelor. Un alt ro man
de rezonanță universală se numește Metamor fozele sau Măga rul de aur
al scriitorului Apuleius (c. 125–170 d.Hr.), avînd la bază un subiect
din bas mele mai multor popoa re – tran sfor marea ero ului în măgar.
După destrămarea imperiului roman vechea literatură antică își
încetează existența. apare o literatură în care se impun alte prin ci pii
și din care avea să ia naștere literatura medievală în limba latină. cu
toate acestea, valorile literare ale antichității au exercitat o in fluență
considerabilă asupra dezvoltării literaturii universale de mai tîrziu, în
special asupra literaturii europene, ca moștenitoare directă a tradi țiilor
antichității greco-romane. teorie literară
epigrama este o
specie a genului liric,
de obicei un catren,
care satirizează elementele negative ale caracterului uman,
ale unei situații etc.,
terminîndu-se cu o poantă. la grecii
antici, epigrama
desemna inscripțiile și dedicațiile de pe pietrele funerare,
de pe soclurile
monumentelor, ale statuilor sau altor
opere de artă. În
literatura latină a fost cultivată de marțial.
„instabilitatea politică,
pricinuită de exploatarea la care țările române erau supuse, desele schimbări de tron care îndreptau pe atîți pretendenți și
pe atîți boieri refugiați către Constantinopol, îi mînă alteori spre Polonia, unde rămîn în răstimpuri mai mult sau mai puțin lungi și unde fiii lor găsesc învățătură mai înaltă. Este cazul lui Grigore ureche, probabil fost student la Lvov, al lui Miron Costin, student la bar. Pe toate aceste căi ajung scriitorii români ai secolului al XVii­lea și al XViii­lea să cunoască literatura latină în care se regăseau atestări despre războaiele lui Traian și colonizarea daciei.“
Tudor Vianu

clasa a X-a44
literatura universalĂ
Vergiliu s-a născut în loca-
litatea an des, lîngă man tua
(în prezent man tova), în
nordul italiei. a în vă țat
în orașul cre mo na, apoi
la me dio la num (mi lano).
Ve nind la ro ma în anul
50 î.Hr., înva ță la o școală de
re to rică. Dar o aban do nea ză,
fiind at ras de filo zofia epi-
curei că, ce „in va dase întrea –
ga ita lie“ atunci, pre cum
con stata ci cero.
Vergiliu s-a apro pi at de
filozoful epicurian s i ron,
care trăia într-o vilă nu de-parte de neapole. După
moar tea acestuia, Vergiliu
a cumpărat vi la și livada de
lîngă ea, mu tîndu-se aco lo
cu traiul. la roma ve nea rar,
prefe rînd un mod de viață
re tras și modest în acest colț
de țară de o rară frumu se țe.
Pe lîngă filo zo fia lui epicur,
Ver giliu a fost pa si onat și de Poezia latină
(Vergiliu,­Horațiu,­Ovidiu)
Perioada de înflorire a poeziei latine ține de sfîrșitul secolului i î.Hr.
și începutul secolului i d.Hr. ea coincide, în linii mari, cu perioada
prin ci pa tu lui lui octavian august. Situația social-politică și eco no mică,
după terminarea războaielor civile și instaurarea regimu lui lui august,
și-a lăsat amprenta asupra literaturii latine. În literatu ră se evidențiază
două tendințe: oficială, apologetică, susținînd poli tica lui octavian
august, și de opoziție, mai slab dezvoltată, expri mînd stări de spirit
contrare regimului oficial. Prima tendință este exprimată mai pro nun-
țat în creația poeților vergiliu și Horațiu, a doua – în opera lui ovidiu.
Publius Vergilius Maro (70–19 î.Hr.) este poetul oficial al acestei
perioade, conștient de rolul artistului în viața țării și de importanța
reformelor lui august pentru regenerarea morală a romei. creația lui
vergiliu este un exemplu grăitor pentru a înțelege nu atît in flu ența lite-
raturii grecești asupra celei latine, cît receptarea cre a toa re a lite raturii
elene de către cea latină. În prima operă a lui vergiliu – Bu colicele – se
reia caracterul specific al literaturii pasto rale, cuno scute din literatura
greacă. volumul este alcătuit din zece poeme, numite egloge, avînd
trăsături constante ca structura dialogică (competiția păstorilor în arta de a compune versuri), măști ale pă storilor ce im primă poemelor un
caracter convenți onal, împle ti rea elementelor lu mii ideale cu cele ale
lumii reale ș.a. ver giliu apare drept continuator al idilelor lui teocrit,
reluînd și prelucrînd de la acesta fragmente în tregi. totuși, vergiliu este
un poet original, capti vînd prin sinceritatea sentimentelor și maniera de
a sesiza natura, prin fermecătoarea mu zică a versurilor. În timp ce te-
ocrit îi prezintă pe păstori cumva de la distanță, avînd o atitudine ușor
ironică față de ei, vergiliu pătrunde profund în lu mea lor interioară,
reliefînd-o cu toată seriozitatea și chiar cu pa te tism. Descrierea vieții
idealizate de la țară, departe de lumea modernă, armonia și calmul universului cîmpenesc reflectă indi rect tendențiozitatea lui vergiliu,
ce condamnă războaiele și proslăvește viața liniștită instaurată după venirea la putere a lui octavian august.
Georgicele, o altă operă a lui vergiliu, este un poem didactic, apro-
piat de eposul didactic al lui Hesiod. alcătuit din patru cărți, descrie
muncile agricole într-o manieră idealizată. De fapt, Georgicele au fost
scrise la îndemnul lui octavian august și al lui Mecena, în scopul de
a prezenta viața de la țară și muncile agricole ca pe o exis tență ide ală
a omului, în raport cu războaiele ce ruinaseră gos po dăriile țără nești
și satele.
capodopera care i-a adus lui vergiliu faima universală este, însă,
poemul epic Eneida, în care și-au găsit expresia ade c vată concepțiile
sale social-politice și măiestria sa artistică.

45
clasa a X-aantichitatea
La baza Eneidei se află mitul despre eroul troian enea, cunos cut în italia din
cele mai vechi timpuri, care, după răz boiul greco-troian, a pără sit troia și, la
îndemnul zeilor, a venit pe pămînturile italice, punînd temelia viitoarei rome.
așa se explică și faptul că vițele nobile, familiile bogate romane că utau să-și
restabilească arbo rele genealogic, reven dicîndu-se ca descendente ale lui e nea.
Însuși neamul iuliilor, din care se trăgea și august, și-a stabilit genealogia din
ascaniu- iuliu, fiul lui enea. Eneida este alcătuită din 12 cărți, împărțite în două
părți. Prima parte cuprinde cărțile 1–5, în care se po vestește despre fuga lui
enea din troia incen diată, despre rătăcirile lui pe mare și despre aflarea sa la
cartagena, la curtea Didonei, de care se îndrăgostește, dar datoria îl obligă să
o abandoneze și să-și urmeze drumul, Didona părăsită pu nîndu-și capăt zilelor.
Partea a doua (cărțile 7–12) este con sacrată rela tării despre războaiele pe care
enea le-a purtat în i talia, poemul în che indu-se cu victoria lui e nea asupra con –
ducătorului italic t ur nus. c artea a 6-a consti tuie o verigă de legătură între aceste
două părți și descrie aflarea lui enea în împărăția morților, unde se întîlnește
cu tatăl său anchise. Prin fața lor se perindă sufletele viitorilor urmași italici
pînă la con tem poranii lui vergiliu și ai lui august. Poetul demon strează, astfel,
originile mitice ale popo ru lui său.
vergiliu a fost un admirator al lui Homer, a cărui operă a stu diat-o,
inspirîndu-se din ea. Eneida unește parcă într-un singur poem Iliada
și Odi seea, prima parte a Eneidei amintind mai mult de Odiseea, a
doua – de Iliada. În Eneida atestăm ele mente preluate de la Homer
și adaptate noului poem: povesti rea lui enea despre rătăcirile sale la
ospățul dat de Didona ne duce cu gîndul la povestirea lui odiseu la
curtea regelui alci nou, scenele de luptă din partea a doua a Eneidei
amintesc de cele din Iliada, încăierarea dintre enea și turnus seamănă
cu cea dintre ahile și Hector, enumerarea triburi lor italice amin teș te de
vestitul „cata log al coră biilor“ din Iliada, exis tența planurilor pă mîn-
tean și olimpian în de sfă șurarea eveni men telor etc. În timp ce Ili ada
întru chipează asediul cetății, iar Odiseea – recu perarea cetății, Eneida
redă fon darea, întemeierea cetății.
În pofida acestor similitudini, vergiliu nu este un imitator. Îndără-
tul le gen dei tran spare la vergiliu lumea reală, prezentul se vede prin
prisma viitorului. ca și celelalte opere vergiliene, Eneida este un poem
tendențios, autorul glorifică roma și pe împăratul octavian august.
Deși e îmbrăcat în haină mito logică, iar eveni mentele sînt plasate
într-un trecut înde păr tat, poemul este pătruns de spiritul realită ților
ro mane, redate prin diferite prevestiri, pro ro ciri. Scenele de bătălie
amin tesc de cele din răz boaiele civile. vergiliu apare ca un patriot,
elo giind, prin chipul și faptele lui enea, istoria și virtuțile popo rului
roman, imprimîndu-le o dimensiune ideologică și artistică. enea
este sin teza a două modele de eroi epici – ahile și odiseu, cu adînci
semni ficații în contextul epo cii augustine. Poetul împletește istoria cu
mi tolo gia, trecutul cu prezen tul, variind registrele emo ționale: de la
so lemn și pa tetic – la liric și dra matic. vergiliu introduce elemente noi
în poemul epic, ce îl fac deo sebit de cel homeric, și pregătește calea
spre eposul eroic medieval din literaturile europene.poezia neo te ricilor, înde-
osebi de ca tul, din ca re se
in spiră în pri mele sa le ver –
suri (cule gerea Ca ta lep ton).
Ver gi liu a scris trei ope re prin ci pa le: cu le ge rile Buco-
lice și Geor gice și poe mul Enei-
da, la care a lucrat mai mulți ani, în che in du-l în anul
19 î.Hr., fără a fi satis făcut
de ceea ce scri sese. După
acea sta a ple cat în grecia,
însă la în toarcere, venind
îm pre ună cu oc ta vian au-
gust, care făcea și el cale în toarsă din gre cia, Vergi liu
s-a îm bol năvit grav și a murit
în por tul Brundi sium. a fost
în mor mîntat la nea pole,
pe epigrama lui fu ne rară
fiind scris: „La Man tua m-am
năs cut, în Calabria am murit.
Ne apole pulbe rea mi-o păs trea-
ză. Am cîntat ima șuri, ară turi,
căpetenii“. Vergiliu ruga se cu
limbă de moar te ca prie tenii
săi Varrius și t uc ca să ardă
Eneida, con si derînd-o ne-ter mi nată, dar, la in sis tența lui octa vian, po e mul a fost
editat și a ajuns, ast fel, pînă
în zile le noa stre. aceiași pri –
e teni au scris și cartea De s pre
ca ra cterul și deprin derile lui
Ver giliu, care nu s-a păstrat,
dar da tele și re la tările din ea
au fost pre lu ate de bio gr afii
lui Ver gi liu, care le-au per –
pe tuat pentru posteritate.
teorie literară
egloga este o specie
a poeziei antice care amintește poezia bu-
colică (pastorală)
și repre zintă un
poem scurt, uneori sub formă de dialog între păstori sau între
un păstor și o păsto-
riță, evocînd viața păstorilor în sînul naturii, iubirea etc.

clasa a X-a46
literatura universalĂ
Bucolica v
„nimfele plîngeau pe Dafnis, mort de-o moarte nemiloasă.
voi, aluni, ați fost atunce martori bocetului lor,
Și voi, apelor, atunce cînd, pe bietul lor fecior,Muma lui, îmbrățișindu-l, blestema și zei, și stele…Presărați cu flori pămîntul, umbră la fîntîni făceți-i
voi, păstorilor, lui Dafnis; el vrea asta de la voi.
Faceți-i mormînt și scrieți pe mormîntul lui apoi:
„eu sunt Dafnis; din pădure slava mea urcă la stele,
Paznic de mioare mîndre și mai mîndre decît ele“.
eneida
cîntul întîi
eu arme cînt acum și pe bărbatul
cel care, de pe plaiurile troiei,
el, cel dintîi, veni mînat de soartă
Pe țărmurii lavinici, în italia.
Mult timp l-au aruncat pe dînsul zeii
Și pe uscat, și pe adîncul măriiDin pricina mîniei ne-mpăcatea aprigei iunone. Multe încă
a suferit și în război, pe urmă,cetatea pînă s-o întemeiezeȘi zeii pînă să-i aducă-n Lațiu:așa născutu-s-a latina gintă,
așa părinții noștri de la alba
Și zidurile romei celei nalte.
o! Muză, spune-mi mie din ce pricini,
ce voie i-a fost frîntă, ce durere
o mistuia pe-a zeilor regină,
De l-a împins pe-un om vestit în lumeDe cuvios să treacă prin atîteaPrimejdii și să-ndure-atîtea chinuri?..
Dar auzise ea că se va naște
Din sîngele troian o seminție, ce va dărma cetatea titiană,Și că din el cîndva o să răsară
Întru risipa Libiei poporul
trufaș în luptă, domn a toată lumea…
cîntul al șaselea
„acuma hai, ce glorie-nsoți-va
De-aci-ncolo troiana seminție,
ce strănepoți pe tine mi te-așteaptă
Din ginta cea italică. ce suflete
ilustre au să poarte-al nostru nume,aceste toate ți le-oi spune ție
Și soarta ta îți voi dezvălui-o…
turna-vor alții mai cu-ndemînare
Statui de-aramă ce răsuflă parcă,(eu unul cred) și chipuri vii vor scoateDin marmură; vor cuvînta mai bine;vor măsura pe cer colindul stelelor,
vor spune cînd răsar pe boltă ele:
(Să-ți fie arta), lumea tu s-o cîrmuiȘi pacea s-o așezi între popoare:
Pe cei supuși puterii tale iartă-i!
Pe cei trufași supune-i cu puterea!“
( trad. de t eodor n aum)
Chestionar pentru lectură comentată
• Prin ce se aseamănă Bucolica a V­a cu balada Miorița?
• Spuneți cine este bărbatul pe care autorul îl cîntă în Eneida?
• cu cine dintre eroii homerici se aseamănă enea din poemul lui vergiliu?
• identificați versurile în care autorul se referă la originile romei.
• citiți fragmentul din cîntul al șaselea și spuneți la cine se referă anchise,
tatăl lui enea?
• comentați utilizarea timpurilor verbelor din aceste versuri.

47
clasa a X-aantichitatea
Quintus Horatius Flaccus (65–8 î.Hr.) este al doilea mare poet
al tendinței oficiale în literatura latină din perioada principatului. În
tinerețe el a împărtășit ideile republicane, însă s-a împăcat ulterior
cu principatul, deși s-a retras din politică și a trăit modest. Modul de
viață a determinat temele și motivele poeziei sale, reunite sub genericul înțelepciunea sau filozofia horațiană, unele devenind celebre: aureas
me diocritas, aequam servare mentem, carpe diem, vanitas vanitatum,
fugit irreparabile tempus .
cele patru opere fundamentale ale poetului sînt: Epode, Satire, Ode
și Epistole . Horațiu a demonstrat o orientare mai curînd filozofică,
meditativă, decît emoțională. Epodele abor dează o tematică politică,
dar și poezii în care sînt atacați unii contemporani, în spirit arhilohi –
an. În Epode se observă ten dințele dominante în cărțile reunite sub
titlul generic S a t i r e, axate pe momente autobiografice, dar și pe teme
lite rare. Majoritatea satirelor au un caracter filozofico-moral, Horațiu
exprimînd un principiu al înțelepciunii sale – de a te mulțumi cu
pu ți nul, de a fi moderat în toate. asta însemna o formă de acceptare
a regimului lui august, întîlnită la mai mulți contemporani, ce dădea
iluzia independenței și a libertății în acțiuni. o mare diversitate te –
matică atestăm în Ode – patru cărți de poezii lirice, în care pot fi
evidențiate ode politice, filozofice, erotice etc. Horațiu elogiază cura –
jul, dreptatea, cinstea, simțul civic, promovează principiile unei vieți
moderate, dar cu trăirea intensă a clipei. o atenție aparte merită oda
literară Mi­am ridicat statuie …, în care poetul își prezintă meritele și
spune că a fost primul ce a pus în poezie „eoliana armonie“, afirmînd:
„eu n-am să fiu răpus în întregime, / va viețui ce e mai bun din mine“.
În Epistola către Pisoni (cunoscută și ca Arta poetică ) Horațiu are ca
obiectiv principal restabilirea interesului pentru forma și meșteșugul
artistic, care încă nu exista în poezia latină. autorul abordează un
șir de probleme generale referitoare la conținutul și la for ma operei
lite rare, la genurile și speciile literare, insistînd asupra necesității res –
pectării unor principii și reguli menite și să instruiască, și să delec teze
cititorul. Hora țiu a contrubuit și la organizarea siste mului de valori
în con știința romană: restaurarea tradițiilor, glorifi carea zeită ților
protectoare, mo rala realistă bazată pe criteriul rațiunii, condam narea
exce se lor, idealul vieții echilibrate, caracte rul efemer, trecător al lumii,
păstrarea echilibrului sufletesc, conjugat cu trăirea în pre zent, trium –
ful poeziei ca mod de existență, supremația rațiunii asupra forței ș.a.
opera lui Horațiu a transmis valorile clasi cis mului augustin în cultura
europeană ( renașterea, cla si cismul). Motive horațiene sînt evidente
în poezia lui eminescu.
arta poetică
voi care scrieți, luați subiect pe măsura puterii
voastre și mult chibzuiți ce vă pot purta sau vă refuză
Umerii. celui ce alege materia după putințăHorațiu este originar din
Venusia. era fiul unui li-
bert, adică al unui fost sclav și, după cum scrie g. că li-
nescu, „Hora țiu a sufe rit
de un senti ment secret de
in fe ri ori tate“, deoarece,
„într-o lu me împărțită în
clase defi nite, condiția lui
morală nu era ușoară“. t a-
tăl său a depus toate efor –
turile pentru a-i da fiului
studii exce lente. a studiat
la ro ma și la atena, luînd
cu noștință temei nic de fi-
lo zo fia și literatura greacă
pe care le-a valorificat apoi
în cre ația sa. la atena l-a
cunoscut pe Bru tus, unul
dintre con ducătorii con-
ju rației îm potriva lui cae-
sar, și Horațiu se înrolează
în armata republi ca nilor,
co man dînd chiar o legiu –
ne în tim pul luptei de la
Phi lippi (42 î.Hr.). Du pă
în frîn gerea re publi ca nilor
și venirea la pute re a lui
oc tavian, revine la roma
în urma amnistiei acordate
de triumviri, se angajează ca
grefier, dar abandonează în cu rînd slujba, dedi cîndu-se lite ra turii. După ce a fost in-
tro dus în cercul lui me cena,
a început calea ane vo ioa să
a împăcării lui Ho ra țiu cu
prin ci patul. Deve nind adep-
tul lui august și bucurîndu-
se de sprijinul lui mecena, Hora țiu nu ac ceptă să-și
jer tfească inde penden ța și libertatea, să scrie pe placul
puterii, adop tînd o poziție
de mijloc ( au reas medio –
critas), pru den tă, pre fe rînd
să trăiască de par te de roma,
la o moșie de la tibur, pe
care o pri mise în dar de la

clasa a X-a48
literatura universalĂ
nu-i va lipsi bogăția-n cuvinte, nici ordinea clară,
ordinea (sau eu mă-nșel) are-această virtute, acest farmec
că autorul promisei poeme ne spune îndată
ceea ce-ndată-i de spus, că pe multe le lasă, le-amînă
Pentru moment, una-i place, pe alta o disprețuiește.
Prin legătura prudentă și fină-a cuvintelor, iarăși,
capeți distincție-n scris, dacă, prin iscusită-mbinare,
Faci dintr-un mai vechi cuvînt unul nou. De cumva e nevoie
Proaspete nume să dăm unor lucruri ce-n umbră-au rămas, noi
vom făuri chiar cuvinte de care cethegii cu șorțuri
n-au auzit, și permisă va fi libertatea discretă;Și-apoi cuvintele noi, nou create, găsi-vor primire
Dacă, în chip cumpătat, din izvor grec se trag. cum adică?
ceea ce le-a-ngăduit lui caeciliu și Plaut romanul
va refuza lui vergiliu și variu? Urît eu de ce sînt
Pentru un pic ce-l pot face, cînd limba lui cato și enniu
a-mbogățit al strămoșilor grai și numiri noi de lucruri
a născocit? S-a dat voie și pururea se va da voie
S-aduci în limbă – un cuvînt însemnat cu a vremii pecete…
S-a disputat dacă face natura sau arta poemaDemnă de laudă. Munca lipsită de-o vînă bogată
cum și talentul incult nu văd ce-ar folosi, într-atît deMult se cer una pe alta și prietenește se leagă.
( trad. de i .c. niculescu)
Sclavului său
nu vreau ram de tei împletit cunună.e un fast persan, nu-l doresc, copile.
nu mai căuta trandafiri de toamnă
Pentru stăpînu-ți.
Ție, ce-mi slujești cu atîta rîvnă,
Mie, care beau sub umbrarul viței –
Mirtul cel modest ni se potriveștecu mult mai bine.

( trad. de c onstantin c ondrea)
exegi monumentum
Un monument nălțat-am, care mai veșnic e decît arama
și-atît de nalt, cum nu-s înalte nici piramidele regești;
pe el nici ploaia rozătoare, nici vînt năpraznic nu-l dărîmă
și nu îl vor clinti nici anii să îi socotești
cum trec în șiruri nesfîrșite cu clipele ce fug mereu.
nu voi muri întreg: din mine o parte, partea cea mai mare
va-nvinge Moartea și, prin slava ce-mi vor înălța urmașii, eu
în orice veac la fel de tînăr voi crește fără încetare.
( trad. de n .i. Herescu)me cena. expe ri ența perso-
nală îi su ge rează lui Hora țiu
și o anume filozofie a vieții,
nu mită „înțelep ciu nea ho-
ra țiană“, prin tre principi ile
acesteia eviden țiindu-se:
ves tita „aureas mediocri tas“,
o situ are justă între două
ex treme, pentru a nu bate
la ochi; mă sura în lucruri,
în toate există limite („est mo dus in rebus“); mulțu mirea
cu puținul, să nu dorești mai mult decît e de ajuns
(„quod satis est“); bucuria vieții modeste de la țară, în-
demnul de a trăi clipa („car-
pe diem“), care se află la baza
tuturor ope relor po e tului.
După moar tea lui Vergiliu,
Ho ra țiu rămă sese cel mai mare poet al romei și i s-a
poruncit com pune rea im-
nu lui așa-numi telor „jo curi
seculare“, în care Ho rațiu
îl proslăvește pe oc ta vian
și reformele aces tuia, lucru
pe care poe tul îl făcea mai
rar înainte.
„Poezia lui Horațiu nu e
o abstracție filozofică,
ci un tablou literar
al timpului.“
GEorGE CăLinESCuAmintiți-vĂ
numiți cîteva poezii
ale lui eminescu în care este evidentă
valorificarea unor teme
și motive din creația lui Horațiu.

49
clasa a X-aantichitatea
Chestionar pentru lectură comentată
• evidențiați motivul principal în poezia Sclavului său.
• numiți cîteva poezii din creația lui eminescu în care este prezent același
motiv.
• comentați versurile din oda a XXX-a (Exegi monumentum), evidențiind
ideile pe care le exprimă poetul despre opera sa.
• citiți atent fragmentul din Arta poetică ( Epistola către Pisoni) și spuneți
ce trebuie să facă un poet pentru a realiza o operă de artă?
• cum trebuie, în opinia lui Horațiu, să procedeze un poet cu cuvintele?
• ce contează mai mult la realizarea unei opere de artă: talentul sau
munca?
Poezia elegiacă este cultivată de mai mulți
poeți latini, evi den țiindu-se tibul, Properțiu
și ovidiu, toți avînd o atitudine critică față de
prin ci pat. Spre deosebire de vergiliu și Hora țiu,
poeții elegiaci își formează o lume a lor, opusă
celei oficiale. ei cultivă o poezie erotică, cerînd
res pect pentru sentimentele omului. elegia de
dragoste se deosebește de cea greacă: dacă ele-nii îi imprimau note sociale, la romani elegiile
aveau un ca racter intimist, anticipîndu-le pe
cele din tim purile noi. Lirica elegiacă latină are
tră sături specifice și constante: un sistem tipic
de personaje (de regu lă, un poet sărac, iubita
lui, un soț sau ad mirator bogat, o sluj ni că-mij –
locitoare) și de situații, în care perso nalitatea
po etu lui și împre jurările vieții se dispersează
în ficțiunea da to rată canonului ele giac. Poeții
elegiaci își reunesc poeziile în cicluri sau cărți
dedicate iubitelor, ce apar cu pseudonim. ti-
bul își consacră versurile Deliei și lui neme ris,
Properțiu – cynthiei, ovidiu – corinei, femeile
iubite fiind numite domina (doam nă). aspectul
va fi reluat de poeții medi evali, trubadurii și
minnesängerii dedi cîn du-și poeziile doam-
nelor inimilor lor, proslă vindu- le virtuțile și
calitățile nobile.
opera lui Publius Ovidius Naso (43–17 î.Hr.)
depășește, desigur, cadrul îngust al poeziei
elegiace, ea fiind mult mai vastă și mai va riată.
Scrierile sale constituiau în poezia latină o ten-dință opusă celei oficiale și pot fi împărțite în
trei perioade.
Prima perioadă e marcată de tema iubirii,
realizată în diferite re gistre, genuri și specii poetice. ovidiu manifestă spirit de obser vație
și un viu interes pentru realitatea din jur, creînd
un nou tip al elegiei de dragoste, diferită de
cea a lui tibul sau Properțiu. așa sînt scrise
Amorurile, în care tema iubirii este însoțită și de
glumă, rîs, ironie, sfidîndu-se le gile și regulile
introduse de august în sfera moralei, a căsă-
toriei etc. Poetul manifestă un interes aparte pentru psiho logia feminină. De la elegia de
dragoste din Amoruri ovidiu trece la epistola
lirică pe teme mitologice. Epistolele eroinelor
re pre zintă o culegere de scrisori versificate ale
eroinelor mitologice (Penelope, Briseis, Didona,
Medeea, Fedra ș.a.) către soții sau iubi ții ce le- au
abandonat. Studiile la școala de retorică, exer –
cițiile ba zate pe arta discur surilor (contro ver –
sele și sva soriile), atracția pen tru discur surile
axate pe descri erea stărilor psihologice ale
per sonajelor, puse în împre jurări neobișnu ite,
și-au găsit expresia adec vată în aceste epis-
tole, unde eroinele din mito logie erau scoase
din cadrul eroic tra dițional, cunoscut tuturor,
și apropiate de psi hologia fe meilor contempo-
rane. impresionează arta caracteriză rii psiho-
lo gice a Penelopei, Medeei, Didonei și a altor
eroine din scri sorile adresate lui odiseu, iason,
enea etc. ovidiu a intenționat să scrie și răs-
punsurile adresanților, reușind să compună
doar trei scrisori de răspuns. În prima perioadă ovidiu mai scrie două poeme didactice, adesea cu note hazlii și glumețe: Arta iubi rii, un fel
de manual de dragoste, cu un întreg cod de reguli de conduită, pen tru tînărul îndră gostit,
în rela țiile cu femeia dragă, și Leacuri contra teorie literară
epoda provine din
grecescul epodos (epi –
„asupra“, „la sfîrșit“ și
ode – „cîntec“). inițial, se numea drept epodă în lirica greacă antică
un tip de vers.

clasa a X-a50
literatura universalĂ
iubirii, cu sfaturi îndră gos tiților, cărora, pentru a se „lecui“ de iubi re,
li se reco mandă plă cerile vieții de la țară. Despre cos me tice, un soi de
tratat de îngrijire a feței, denotă opțiunea poetului pentru frumusețea
naturală, nealterată de farduri sau soluții tămă duitoare.
În a doua perioadă a creației poetul latin este preocupat de tezau-
rul de legende, mituri, credințe, obiceiuri ale romanilor, pe care le valori fică în două opere importante din această perioadă: Fastele și
Meta morfozele. Scrise sub in fluența evidentă a Pricini lor lui calli mah,
Fastele reprezintă un fel de calendar al datinilor și obi ce iurilor po po-
rului ro man. Metamorfozele se impun ca o operă poetică excepți onală,
un vast poem epic, în care se dez văluie nu numai forța talentu lui său
artistic, dar și vasta sa erudiție în materie de mi turi și legende. ovidiu
a adunat, ordonat și prelucrat poetic, în 15 cărți, ce alcă tu iesc Meta­
morfozele, vreo 250 de mituri și le gende despre prefa cerea oame nilor
în alte făpturi sau obiecte neînsuflețite (plante, flori, arbori, stînci, constelații), de la cre area lumii pî nă la prefacerea lui iuliu caesar în
cometă. În plan filo zo fic, Metamorfozele demon strează că ovidiu era
la curent cu concepția despre trans migra țiunea sufle telor (metempsi-
hoza) a lui Pi ta gora, pe care o expune la începu tul cărții a 15-a. În
Metamorfoze, impresionează mă ie stria artistică a poetului, fantezia
sclipi toare, sen si bilitatea și fi nețea, semnificațiile de pro fundă umani-
tate ale celor mai multe episoade (de exem plu, despre narcis, despre
orfeu și euri dice, de spre Piram și tisbe, despre zborul lui Dedal și icar,
de spre Pyg ma lion, despre cele patru vîr ste ale ome nirii ș.a.).
Perioada a treia a creației lui ovidiu cu p rin de elegiile scrise în exil,
la tomis, reunite în cule ge rile intitulate Tristele și Ponticele . ele prezintă
o mare diver sitate de motive și teme, cu accentele puse pe propriile
sentimente sincere: tristețe, melan colie, frică, dor de casă, durere, re –
voltă, mînie etc., din care transpare poetul exilat și stările-i su f le tești.
o semnificație aparte o au versurile de dicate peisajului Pon tului euxin
și traiului local nicilor, al strămo șilor noștri, ovidiu fiind unul dintre
puținii mari poeți ai lumii, ce i-a eternizat în poezie (Iarna la Tomis),
astfel, ultimele creații ale poetului avînd și o impor tanță docu mentară
pentru istoria neamului nostru.
Metamorfoze
orfeu și euridice
…Foarte atent ascultînd vorba lui și al strunelor bo cet,
Lacrimi de jale vărsînd, plîng a morților suflete pale…
cică, de-al strunelor glas fermecate, plîngeau eumenide
ca niciodată în viață. că nici Persefona, nici soțu-i
rege-al infernului, ruga nu pot ca să nu i-o-mplinească.
iată că pe euridice o cheamă; ea iese din umbră, –
calcă încet șchiopătînd, cum se vede, piciorul o doare.
Și, împreună cu dînsa, orfeu a primit învoială:
„Pînă nu treci de cîmpiile aver, – în urmă n-ai dreptul
ca să privești – de n-asculți, ți se ia înapoi daru-acesta“.ovidiu s-a născut la 20
mar tie, anul 43 î.Hr., în oră-
șelul sulmo, regiunea ab ru –
ti um, unde strada cen trală îi
poartă azi nu mele. t atăl său
era ec vestru de viță no bi lă. a
studiat la roma la o școa lă
de reto rică, arta ora torică
fiind atunci în vo gă. ovi diu
era atras de discursu rile în
care oratorul de scria stări
psi hologice ale omu lui, le
ar gu menta abil într-o nara-
ți une în veș mîn tată cu cele
mai alese expre sii. a ocu –
pat posturi publice, dar a
pre fe rat să se dedi ce poeziei.
că sătorit de foar te tînăr, s-a
despărțit de prima și de a doua so ție. a treia căsă torie,
cu tî năra vă du vă Fa bia, a fost mai reușită. Fa bia avea
tre cere la curtea lui august,
deși ovidiu nu era de acord cu re perele morale ale regi –
mului. În anul 8 d.Hr. este tri mis în exil la t omis (azi
con stanța, ro mâ nia). s-au
emis diferite opi nii privind
cauza sur ghiu nu lui. Drept
pretext ofi ci al a fost Arta
iubirii, carte ce nu i-a plă cut
lui august, ne mul țu mit și de
atitu di nea poe tu lui față de regim și de refor me. De la to-
mis, ovidiu trimite la ro ma
scrisori prieteni lor și so ției, sperînd să in ter vină pen tru
a fi rechemat la roma. Dar nu
s-a schim bat nimic nici după
moar tea lui august. ovidiu
moa re la t omis. nu se știe
lo cul în mor mîn tării. Doar
inscri p ția fune rară, com pusă
de el, ce poate fi citită pe mo numentul din piața ce îi
poartă nu mele la constan ța,
ne spu ne că sub acea piatră
zace ovi diu – „cîn tărețul iubi-
rilor gingașe“.

51
clasa a X-aantichitatea
Urcă-n tăcere amîndoi cărăruia abruptă, spinoasă.
Bezna-i învăluie-n drum cu o șoaptă de taină și smoală.iată-i, aproape că stau cu piciorul pe-a terei hotare, –
Însă, de teamă că ea va rămîne în urmă, sau poate,Dornic s-o vadă – privește-ndărăt: ea pe dată dispare.
Mîinile-ntinde cătînd a brațelor ei fierbințeală,
Dar în deșert a cuprins doar a vîntului rece suflare…
( trad. de i uliu c îrchelan)
iarna la tomis
…cînd vine însă iarna cea tristă și cumplită,
Și geru-mbracă țara în albul lui veșmîntȘi cînd la miazănoapte e crivăț și ninsoareatunci să-i vezi pe barbari de viscol doborîți!
nici soarele, nici ploaia nu pot topi zăpada,Și crivățul o-ngheață:ea-n veci nu se mai ia;nu s-a topit cea veche și vine alta nouă Și-n multe părți rămîne omăt din două ierniȘi-așa de tare-i vîntul, că dezgolește caseȘi turnurile-nalte le surpă la pămînt.atunci, de frig barbarii își pun pe ei cojoace,
Își pun ițari, nu-și lasă decît obrazul gol,iar țurțurii de gheață le zuruie în plete,De albă promoroacă scînteie barba lor,aice vinu-ngheață și el păstrează chipul
Ulciorului, și nu-l bei, ci-l fărîmi în bucăți!…
Scrisoare soției
…va rătăci, străină, o umbră de roman!
tu oasele-ntr-o urnă să mi le-aduci acasă.
Încalte după moarte să nu mai fiu pribeag!
nu te oprește nime, tebana antigona
Și-a îngropat un frate, călcînd porunci regești.cu pulbere și frunze de-amom tu să le-amesteciȘi să le pui în groapă, afară din oraș.cu slove mari pe urmă, tu sapă-aceste versuriPe marmur, să le vadă grăbitul trecător:
„eu care zac aice sunt naso, cîntărețul
iubirilor gingașe, răpus de-al meu talent.o! tu, ce treci pe-alături, dac-ai iubit vreodată,
nu-ți fie greu a zice: să-i fie somnul lin!“Pe piatr-ajunge-atîta! căci operele mele
vor fi un mult mai mare, mai trainic monument.
Deși mult rău făcură poetului, cred însă
că ele-un nume veșnic prin veacuri îi vor da…
( trad. de t eodor n aum)„un mare poet trăiește
pentru pos teritate în
forme mereu schim bate
și prin tot alte și alte aspecte ale operei lui. Căi noi de acces către producția poeților se deschid fiecăreia din epo cile care încearcă
să se apropie de ei. această cale, în ce­l privește pe ovi dius, pare
a fi astăzi realismul său psihologic și social.“
Tudor Vianu„În autorii antichității, plini de adevăr,
de eleganță, de idei nimerite și care vor rămîne pururi tineri, găsim un remediu în contra regresului intelectual.“
MiHai EMinESCu

clasa a X-a52
literatura universalĂ
Chestionar pentru lectură comentată
• expuneți, pe scurt, legenda despre orfeu și euridice.
• citiți fragmentul din Orfeu și Euridice și evidențiați particularitățile
artistice.
• De ce ovidiu scrie că euridice „calcă încet șchiopătînd, cum se vede,
piciorul o doare“?
• comentați în fragmentul din Iarna la Tomis măiestria poetului în a
descrie iernile în țara geților.
• comparați testamentul lui ovidiu din Scrisoare soției cu versurile lui
Horațiu din Exegi monumentum, evidențiind asemănările și deosebirile.
Momente ale receptării
receptarea scriitorilor r omei antice în spațiul cultural româ nesc
începe odată cu afirma rea latinității noastre de către cro nicarii mol –
doveni. Primele încercări de traducere din poezia latină în limba ro –
mâ nă țin de secolele X vii–Xviii (M. costin, D. can te mir, n. costin).
Din opera lui Ho rațiu vor traduce în secolul al X iX-lea Gh. asachi,
i. He li ade rădulescu, M. eminescu, al. odobes cu ș.a.; din cea a
lui o vidiu – v . aron, i . Burac, t . cipariu, c . co nachi, B.P. Has deu,
Șt. vâr golici ș.a.; din cea a lui v ergiliu – v. aron, i. He liade r ădulescu,
v. Pop, Gr. Gran dea, M. Stră jan ș.a. nu mă rul și calitatea traduce –
rilor au sporit în secolul al XX-lea prin versi unile lui G. coș buc,
n. Pandelea, G. Murnu, e. Lovinescu, D. Mură rașu, t. naum (din
vergiliu), c.i. ni culescu, i. n. Herescu, t. costa, a. Den su si anu,
G. Pop (din Hora țiu), t. naum, e. ca milar (din ovidiu). La chiși-
nău au tradus din poe zia latină Paul Mihnea, constantin condrea,
Pavel Boțu, iuliu cîrche lan ș.a. Une le texte traduse din literatura
latină au fost incluse în cres tomația Lite ratura universală. Grecia
și Roma antică ( chișinău, 1968).
receptarea critică a început cu articole despre poeții latini publi-
cate în presa periodică din secolul al XiX-lea. În secolul al XX- lea
apar și stu dii, prefețe, semnate de cunoscuți critici și istorici lite-
rari, inclu siv mono grafii, precum sînt cele despre ovidiu ale lui
n. Lascu și o. Drimba.
ecouri și reminiscențe din literatura latină se întîlnesc la scri itorii
noștri din cele mai vechi timpuri. În poezia lui Miron costin apar
motive horațiene (poemul Viiața lumii), ce se resimt și în Ți ga ni ada
lui i. Bu dai Deleanu. Sub influența odelor horațiene Gh. asachi
a scris Oda pentru fericirea patriei române. Din Horațiu se inspiră
și vasile alecsandri (poezia În miezul nopții), dar, mai ales, Mihai
eminescu. reminiscențe ovidiene se întîlnesc la Miron costin
și i. Budai Deleanu, la Gh. asachi și B. P. Hasdeu. chipul lui ovidiu
apare în operele lui v. alecsandri, n. iorga ș.a. Le-au dedi cat versuri
poeților latini mai mulți poeții clasici și moderni. „ambiția lui ovidiu era
de a face o operă adîncă.
Sarcina emi na mente
serioasă pentru un poet
era atunci să trateze
despre na­tu­ra­rerum,­ca
Luc rețiu, pe care ovi­
diu îl admira nespus, și
să demonstreze originea
mitică și divină a lui
august. E ceea ce ovi­
diu a încercat în ­Meta­
mor­phoses,­care sînt, de
fapt, o istorie fabuloasă
a universului, luînd­o
ab­ovo. Filozof, ovidiu
nu era, deși nu i se poate
tăgădui un anu me entu­
ziasm pentru proble­
mele imense pe care i le
ridică viața fenomenală.
Facultatea lui dominantă
este ima ginația, ade sea
magnifică sau numai
magni ficentă, cu tendința
spre colosal și fastuos.“
GEorGE CăLinESCu„Literatura latină, la
început mult debitoare
celei grecești, și­a creat
în curînd o personalitate
proprie, cu totul originală,
în decursul istoriei
poporului roman. Epoca
repub li cană, apoi cea a
principatului lui august,
în fine epoca imperială,
au creat o literatură care
a reflectat evenimentele,
realitățile, situațiile,
emițînd și judecățile
scriitorilor asupra
acestor fapte.“
oVidiu driMba

EVUL MEDIU
oBiective Și coMPetenȚe
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• conceptul de literatură medievală;
• factorii ce au contribuit la constituirea și dezvoltarea literaturii
medievale;
• periodizarea literaturii medievale;
• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare), în baza valorilor
artistice medievale;
• operele de referință ale literaturii medievale;• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii medievale
în spațiul cultural românesc;
veți fi capabili:
• să evidențiați caracterul specific al literaturii medievale;
• să caracterizați concepția despre lume și despre om, care stă la baza
literaturii medievale;
• să comentați cele mai reprezentative opere literare medievale;• să surprindeți idei preumaniste în operele medievale studiate;• să identificați în literatura română reminiscențe ale literaturilor
medievale europene și orientale;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra unor opere medievale;
• să promovați interesul pentru lectura unor valori literare autentice;
• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități, ca rezultat al receptării și cunoașterii
literaturilor medievale;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii medievale în viața
cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea în jurul vostru a toleranței, diversității
și a multiculturalismului.„Cultura și civilizația modernă își au îndepărtatele origini în acea lungă și
neînchipuit de fertilă perioadă care a fost Evul Mediu. Formele fundamentale
ale vieții economice, evoluția iobăgiei și constituirea clasei burgheze, statele și
națiunile, formarea unei civilizații general europene, germenii capitalismului, instutuții sociale și politice, apariția orașelor cu o nouă structură a vieții
citadine, școlile profesionale și universitățile, efervescența cercetării științifice,
marile dispute din cîmpul gîndirii filozofice, definitivarea limbilor și formarea
literaturilor naționale, două dintre stilurile cele mai importante din istoria artei,
romanic și gotic, – sînt tot atîtea fapte epocale generate din timpul frămîntatelor,
dramaticelor și, totodată, extrem de fecundelor secole ale Evului Mediu.“
oViDiu DrimBa

clasa a X-a54
literatura universalĂ
Literatura
EVULUI MEDIU
repere istorice și culturale
antichitatea se încheie în secolul al v-lea, odată cu prăbușirea impe riului
roman de apus, urmare a migrațiunilor popoarelor germa nice. Se trece la o pe-
rioadă nouă, numită de către umaniștii italieni evul Mediu, fiind cuprinsă între
antichitate și epoca modernă. În evul Me diu forma principală de organizare so-
cială, economică și politică a fost feudalis mul. În condițiile feudalismului are loc
constituirea unor noi popoare, apar și se dezvoltă ora șele, fărîmițarea feudală este
înlo cuită treptat de procesul invers de cen tralizare statală și de unificare teritori-
ală, ce va conduce la constituirea monarhiilor absolute. evul Me diu este marcat
de numeroase războaie interne și externe, revolte po pulare, cru ciade, expansiuni
etc. caracterul ierarhic al societății feudale și-a pus amprenta pe dezvoltarea
culturii me dievale. Deși se consideră că evul Mediu a fost o perioadă sumbră,
cu multe probleme de ordin material și spiri tual, s-au dezvoltat, totuși, filozofia
și ști in țele, subordonate teologiei și dominate de scolastică, dar influen țate și de
spiritul clasic, antic și de cel oriental. realizări remarcabile cunosc artele plastice,
în special arhitectura religioasă. Se dezvoltă stilurile romanic, gotic, bizantin, iar
în Spa nia – cultura arabă.
asupra literaturii medievale au exercitat o influen ță conside rabilă
trei factori: creștinismul, creația populară și tradiți ile antichității, chiar
dacă ponderea fiecăruia nu este aceeași în toate literaturile și în toa te
zonele geografice. religia creștină și bise rica au jucat rolul principal
în dezvoltarea literaturii medievale, con cepția religioasă de spre om
și lume lăsîndu-și amprenta asupra tuturor creațiilor medi evale. atît
în litera turile occi dentale, cît și în cele orientale se ob servă un șir de
trăsături comune. astfel, sînt ap roape iden tice granițele crono lo gice
ale lite raturii me di evale și periodi zarea în interi orul evului Me diu, ce
cuprinde peste o mie de ani. asemă nă toare sînt genurile și speciile lite –
rare culti vate, împăr țite, de obicei, în supe rioare și infe ri oare sau după
stările sociale, criteriul ierarhi ilor fiind de bază în epo ca medi evală în
toate sferele vieții societății, inclusiv în litera tură. există o lite ra tură
clericală și o lite ratură de sorginte po pulară, demo cratică, există o
litera tură cava lerească (curteană) și o lite ra tură oră șe nească. alături
de literaturile vechi apar altele noi, ală turi de limbile clasice, care își
schim bă funcți ile, apar limbile popoa relor ti nere, în care încep să se scrie
opere. Lite ratura capătă un caracter alegoric, simbolic și moralizator.
Literaturile orientale în evul Mediu. În primele secole ale erei
noastre începe o nouă perioadă în evoluția literaturilor orien tale.
Secolele iv–viii reprezintă o etapă impor tantă în dezvol tarea artei și
a literaturii indi ene, o culme a că reia este creația celui mai mare poet al „Sinteza de cultură
pe care o înfățișează
acest veac de mijloc
(între căderea Romei
la 476 d.Hr. și
căderea Bizanțului –
Constan tinopol la
1453 d.Hr.) ni se pare
a avea o unicitate
grăitoare pe planeta
noastră, deoarece
din ea mijește
viitoarea Europă.“
Zoe Dumitrescu-
BuȘulenga
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Amintiți-vĂ
cine erau aezii
și rapsozii antici? com-parați-i cu poeții-cîntă-
reți medievali (druizii,
scalzii, barzii, jonglorii, juglarii, spielmanii etc.).

55
clasa a X-a
Evul mEdiu
indiei – Kali dasa. Se presupune că ar fi trăit la
sfîrșitul secolu lui al iv-lea – începutul seco lului
al v-lea, fă cînd parte din grupul „celor nouă
perle“ – artiști și filozofi de la curtea regelui
vikramanditya (380–413). i se atribuie mai
multe opere, inclusiv drama inti tulată Sakun­
tala. Subiec tul este preluat din Mahab ha rata.
regele Dusyan ta se căsăto rește cu Sakun tala,
fiica adoptivă a unui sihas tru, pe care o găsise
în pă dure, unde se afla la vînă toare, dar, în
cu rînd, o uită, iar ea pierde inelul primit de la
soț. Sakun tala îl naște pe Bharata, iar după ce
un pes car găsește inelul pierdut de Sakun tala și
îl aduce regelui Dusyanta, acesta pornește în că –
utarea ei și o adu ce la palat îm pre ună cu copilul,
căruia i se prezice că va stă pîni lu mea. este o
piesă plină de lirism și de grație, de sen timente
duioase și de admirație profundă față de natură.
De perioada medievală a literaturii indiene
ține și culege rea de po vestiri cu caracter di-
dactic Panciatantra (în traducere: Cinci cărți).
ca podopera re pre zin tă pri mul model de poves-
tire înrămată, de origine fol clo ri că. Pan ci atan tra
con ține poves tiri cu caracter di da c tic, culege rea exer ci tînd o in fluență incon tes tabilă asupra fabu –
listicii orien ta le și europene. Pancia tantra oferă
o amplă pano ramă a vieții societă ții indi ene,
denunțînd nedre ptatea, co rupția, abuzu rile,
avariția, de că derea mo rală a clasei avute și sus –
ți ne o con cepție despre viață ba zată pe valoa rea
omu lui prin vir tu țile acestuia. influ ența cărții se
re simte în diferite ca podopere univer sale, de
exem plu, în O mie și una de nopți sau în De ca­
meronul lui Boccaccio.
Din literatura chineză medievală se evi-
dențiază cîteva reali zări ale poe ziei din timpul
dinastiei tang (618–907), cînd chi na devine o
mare putere a lumii. caracterul nou al poeziei
chineze ține acum de împletirea univer salis mu-
lui tradițional cu concrete țea și cotidi anul exis-
tenței, ca racte ristică mai multor poeți, prin tre
care: Li Po sau Li Bai / Tai Bai (701–766) și
Du Fu sau Tu Fu (712–770). Li Po cultivă o te-
matică variată: iubirea, natura, clipa tre cătoare,
motive filozofice, sociale etc. consi de rat drept
cel mai mare poet chinez al tuturor tim purilor,
Du Fu prin lirica sa so cială, axată pe viața celor
umili, con damnă nedrep tățile, glorifică trecutul.
du Fu
Moșneagul
nu mai coboară
pacea pe pămînt.nici eu, un biet moșneag,de ea n-am parte.Feciorii și nepoțiinu mai sînt:De ce te-ai îndurat de mine,moarte?Mă lepăd de bătrînul meu toiag.nu mă căinați,mi-s brațele vînjoase.La hamul lupteiîncă pot să trag.Durerea asta de n-ar fi,din oase.Mai-marelui mă-nfățișez,fălos,gata de cătănie,pasămite.Baba se vaietăfără folos:i-e frig în straielenecăptușite.oare mi-i scrissă n-o mai văd în veci?Îmi e de ea,că-i firavă și slabă.Pe-ntortocheatele-mide-acum potecisă nu răcescmă-nvață biata babă.cetatea-i întărită la ceangan,
păzit e vadul rîului în spume.n-o să pățimca la eceng mai an,
cînd fără rost pieri atîta lume.ni-s dateîntîlniri și despărțiri.n-am cum ghici
cînd le-a venit sorocul.cu ochii-nchiși,
furat de amintiri,oftez: nu m-a prea răsfățatnorocul.ard focuri maripe munții megieși:o nouă oastestăpînirea strînge.cealaltă zace-n cîmpleș lîngă leșși văiles-au înroșit de sînge.s-a stinsÎn țară-al bucuriei glas?Mă cheamă datoria:calea-i una.colibă dragă, dulce sat,vă lasși teamă mi-i
că pentru totdeauna.
(t rad. de ion covaci)

clasa a X-a56
literatura universalĂ
Li Po (Li Bai)
Șopotul apelor
abia s-aude unda Și-atît e de adîncă Și parcă îmi șoptește
De mal cum s-a atins. tăcerea, că aud cu glasul stins, mereu,
Își oglindește luna cum lotosul suspină De-adînca lui tristețe
De toamnă chipul stins. Pe-adîncul lac din sud, – Și mă-ntristez și eu…
(trad. de eusebiu camilar)„du Fu își dispută cu
Li bai locul de frunte
în ierarhia poeziei
chineze clasice. „Cîmpul
de forță“ instaurat de cei
doi poeți dă configurația
întregii poezii chineze
clasice: direcția­Li­Bai, de
inspirație liberă, daoistă,
de visare și exaltare
romantică, și direcția­Du­
Fu,­a ancorării în realitate,
a eficienței confucianiste,
a unui anume umor
amar, dar tonic. du Fu
este de altfel poetul
cel mai reprezentativ
al specificului național
chinez. Peregrinări,
boală, sărăcie, eșec în
viața publică, amără ciune,
dar și optimism și forță
definesc nu doar destinul
personal al poetului, ci
devin emblematice pentru
acele vremi.“
FLorEnTina VișanChestionar pentru lectură comentată
• citiți poezia Șopotul apelor, evidențiați tema principală și caracterizați
expresia artistică a poetului.
• Încercați să determinați cărei specii a genului liric îi aparține această poezie.
• citiți poezia Moșneagul din ciclul Satul Ceang și caracterizați tema centrală.
• Descrieți portretul fizic și moral al bătrînului.
În literatura persană un loc aparte îi revine poe ziei din secole –
le X–X iv, repre zentată de mai mulți poeți de rezonan ță universală,
cum ar fi Rudaki (c. 858–941), Firdousi (c. 934–1025), Ni zami
(1141–1209), Omar Khayyam (c. 1048–1131), Saadi (c. 1213–1292),
Hafiz (c. 1326–1390) ș.a. Firdousi este autorul pri mului monu ment
literar persan de importanță universală – Șah­name ( C a r t e a r e g i l o r),
o adevărată epopee națională (peste o sută de mii de versuri), pre –
zentînd în treaga is torie, reală și legendară, a popo rului persan. omar
Khay yam, un mare poet, dar și un mare om de știință, a cultivat
forma poetică robai (robaiyyat) – niște micro poeme sub forma unor
catrene, expri mînd dezamă gire, tristețe, scep ticism cau zat de existența
trecătoare a omului, dar și îndemn la bucuriile și la plăcerile vieții.
Poetul Saadi, autorul unor capo do pere ca Bus tan (Livada cu fructe ) și
Golestan (G r ă d i n a f l o r i l o r), a cultivat forme poetice precum gaze lul,
ca sîda, robaiul. Un maestru al gazelului a fost poetul Hafiz.
Literatura arabă medievală a d a t l u m i i m o n u m e n t a l a o p e r ă
O mie și una de nopți (secolul al X-lea) – o culegere de povestiri și
povești, în care se reia for ma povestirii înră mate, cînd o poveste-ca –
dru ser veș te drept pretext pentru ce le lalte. În O mie și una de nopți
po vestirea-cad ru e cea a re gelui Șahriar. acesta, aflînd că soția l-a
înșelat și do rind să se răzbune pe femei, se căsă torește de mai multe
ori, de ca pitîndu-și fie care nouă soție după prima noap te, pînă cînd
înțe leapta fiică a vizirului, Șeherazada, îl încîn tă cu poveș tile sale,
cărora le tot găsește o con tinuare, narațiunea prelun gin du-se o mie
și una de nopți, soțul, în cele din urmă, re nunțînd s-o ucidă. La noi,
această operă arabă a fost cunoscută inițial prin intermediul cărții
p o p u l a r e Halima .
În ceea ce privește literatura japoneză, re marcăm contribu ția geni-
ului poetic japonez prin cultivarea unor specii poetice de largă rezonan –
ță universală: cele numite tanka și haiku – creații de formă fixă, de
dimensiuni miniatu rale, un fel de echivalent liric al stampei. Prima teorie literară
Gazelul este o poezie
de origine orientală,
cu caracter liric, erotic
sau gnomic, în care rima de bază din primul distih (de fapt,
monorima) se reia
la sfîrșitul fiecărui distih următor: aa –
ba – ca – da etc.
gazelul a pătruns și în poezia europeană. la noi gazeluri au
scris m. eminescu,
g. coșbuc ș.a.

57
clasa a X-a
Evul mEdiu
culegere de tanka ține de secolul al viii-lea, fiind Cartea celor zece mii
de foi, alcătuită de Otomo Yakamoti (718–785).
Un maestru recunoscut al poeziei numite haiku a fost cel mai mare
poet ja ponez Matsuo Bashoo (1644–1694). Îndărătul unor creionări
rapi de autorul de haiku exprimă o viziune instanta nee și intuitivă a
realității, un fel de extaz poe tic, de iluminare a sensului profund al
lucru rilor, a valorii lor simbolice.
otomo Yakamoti Matsuo Bashoo
Glicine – albastre Pojghița unui greier:
oglindindu-se în lac – S-a mistuit în cîntec
Printre pietricele, cu totul.
Pe fundul apei limpezi ***
vezi pietre prețioase… rățușca fragilă
În chimonoul ei de puf…
o , de i-ar ține cald!
( trad. de ion acsan,
Dan constantinescu)
Chestionar pentru lectură comentată
• Încercați să comentați imaginea din tanka lui Yakamoti.
• Descifrați imaginile din haiku-urile lui Matsuo Bashoo.
Literatura europeană în Evul Mediu . În evul Mediu a existat și
o literatură scrisă în limba latină care, într-un anumit sens, con tinua
tradițiile literaturii latine cla sice. cele mai im por tante contribuții ale
literaturii laice în limba latină revin poe ziei carolingiene și poe ziei
vaganților.
Poeții vaganți expri mă tendințe anti clericale, se pronunță îm po tri va
normelor as ce tice, cîntă bucuriile pămîn tești, veselia, petre cerile etc.
cunoscutul imn stu dențesc Gau deamus igitur vine tocmai din tradiția
poe ziei va ganților.
Eposul eroic medieval . cea mai veche poezie epică în europa de
după căderea imperiului roman aparține celți lor. În condițiile destră –
mării comunei gen tilice și ale sta tornicirii feudalismului capătă o largă
răspîndire poemele epice în care, prin prisma unor viziuni mitolo gice
sau în mod direct, sînt prezentate mora vurile, princi piile de viață,
con flictele, idealurile epocii respective.
indife rent de țara și de lim ba în care au fost compuse, poemele epice
ero ice medievale au un șir de particularități comu ne, princi palele fiind:
1. La baza poemului epic eroic se află, de obicei, un eveni ment
isto ric, transformat, uneori, în mod esențial de către poeții anonimi,
ca exponenți ai fanteziei poetice a poporului. eposul eroic redă nu atît
faptele istorice reale, cît spiritul și răsfrîngerea lor în mentalul co lectiv
al epocii în care poemele au fost compuse;teorie literară
Casîda este o specie
lirică în poezia
orientală (arabă,
persană, turcă), de caracter solemn, scrisă în cinstea unor
personalități sau
evenimente, amintind oda. casîda a fost
cultivată și în spania
medievală, unde a fost adusă de arabi.
Robaiul este o specie
a genului liric în
poezia popoarelor orientale, reprezen-tînd un catren, avînd
preponderent
caracter filozofic, în care rimează
versurile 1, 2 și 4,
versul 3 rămînînd în afara rimei. uneori, după rimă,
în cele trei versuri
urmează rediful, adică repetarea unui sau
a două-trei cuvinte.
tanka este poezie
japoneză cu formă
fixă, alcătuită din cinci versuri împărțite în
două strofe, una –
superioară, de trei versuri (a cîte 5, 7
și 5 silabe), și alta –
inferioară, de două versuri (a cîte 7 silabe
fiecare), cu un total
invariabil de 31 de silabe.
Haiku este o poezie
japoneză cu formă
fixă, reprezentînd prima strofă, de trei versuri (17 silabe), a
poeziei tanka. specia
haiku a apărut în secolul al XVi-lea.

clasa a X-a58
literatura universalĂ
2. Poe mele prezintă soarta unui neam sau
desti nul unui în treg popor, prin abor darea unor
ase menea aspecte precum consolida rea statu lui,
lupta îm potriva dușmanilor din afară, răz merițele
feudale ș.a.;
3. Statornicirea feudalismului și a crești nis –
mu lui au lăsat urme evidente în poemele epice,
dar această influență nu a afectat sim țitor baza
populară a poemelor;
4. Poemele epice sînt opere de pro porții mari,
cu subiecte desfă șurate și com ple xe, cu multe
personaje, a căror caracte rizare psiho lo gică se
adîn cește, descrierile de venind mai ample.
cel mai vechi monument al literaturii an glo-
saxone este poe mul Beowulf, care repre zin tă o
fază timpurie a eposului eroic.
Din eposul eroic francez, alcătuit din poeme
numite chansons de geste (cîntece de vitejie), cel
mai important și mai măiestrit este Cîntarea
lui Roland . Poemul francez întru nește toate
t r ă s ă t u r i l e e p o s u l u i e r o i c . ev e n i m e n t u l i s t o r i c
autentic pe care se bazează poe mul (expe –
diția mili tară a lui carol cel Mare în Spania
în anul 778) este modificat esențial și reinter –
pre tat din punctul de vedere al luptei euro pei
creștine îm potriva lumii musul mane. În poem
se regă sesc toate temele caracteristice eposului
eroic: de vo tamentul vasa lilor față de su zeran,
o idee tipic feudală, apăra rea patriei de dușma –
nii din afară. ideea patriotică este prezen tată,
î n s ă , c a o l u p t ă a c r e ș t i n i s m u l u i î m p o t r i v a p ă g î n i l o r , e c o u a l c r u ciadelor. răz merițele și
con flic tele din tre feudali își găsesc expresia în
unel tirile lui Gane lon și ale adep ților aces tuia.
cioc nirea a două forțe opuse, întru chi pate de
ro land și de Ga nelon, evi den țiază compo nenta
creș ti nă a modelului ero ic și cea pă gînă a
p e r s o n a l i t ă ț i i a n t a g o n i s t u l u i . as u p r a p o e m u l u i
și-a lăsat am prenta și cavalerismul, fără să-i
fi es tom pat cara cterul eroico-popular. Pentru
po em sînt caracteristice simplitatea epică, na tu-
ra le țea po vestirii, strofele mono rime, folosi rea
epi te telor și a for mulelor tipice, hiperboli zarea
e v e n i m e n t e l o r , t o n a l i t a t e a m a i e s t u o a s ă , d a r
nu și uni formă, formula rigidă a caracterelor,
aspri mea stilului, com poziția episodică (cîn –
t u r i l e ) e t c .
Poemul Cîntarea lui Roland evocă luptele francilor
conduși de carol cel Mare împotriva sarazi nilor (mau-
rilor) care cuceriseră Spania și amenințau Franța.
carol cel Mare îl trimite pe Ganelon cu o solie la re-
gele Marsile din Zaragoza, dar Ganelon se do ve deș te
a fi un trădător, spu nînd că Marsile acceptă con dițiile
impuse și convingîndu-l pe carol cel Mare să se în-
toarcă în Franța. ariergarda francilor, în care se află și
viteazul roland, este ata cată de sarazini în trecătoarea
ron cevaux din munții Pirinei. ro land sună prea tîrziu
din cornul său fermecat pentru a-l chema în ajutor pe rege și, deși luptă eroic, este rănit și moare. re gele îl
găsește mort, îi învinge apoi pe mauri și îl pedepsește
pe trădătorul Gane lon. Fragmentul de mai jos descrie
ultimele clipe din viața lui roland.
cîntarea lui roland
viteazul simte moartea ce-l cuprinde
Și de la cap spre inimă-i coboară.
Dă fuga, subt un pin stingher se-ntinde,
cu fața spre pămînt, în iarba verde,Sub el își pune sabia și goarna;
Spre păgînime capul și-l întoarce,
Ținînd într-adevăr ca împăratul
Și toți ostașii lui francezi să spună:
„ca un viteaz pieri vestitul conte!“
Păcatele-și destăinuie, smerit,Dînd pentru ele Domnului mănușa.
roland își simte istovit veleatul.
Spre Spania, din vîrful unei măguri,c-o mînă se izbește peste piept:„Îndură-te și iartă-mi, Doamne, toate
Păcatele – mai mari sau mai mărunte –
ce-am săvîrșit de cînd venii pe lumeȘi pînă azi, cînd zac, lovit de moarte!“Spre Domnul și-a întins mănușa dreaptă,
Un pîlc de îngeri către el coboară.
roland viteazul zace subt un pin
cu fața către Spania întoarsă.Încep prin minte amintiri să-i treacă:tot ce cu vitejie cucerise
Și dulcea Franță, cei cu el de-o vițăȘi carolmagnul, care îl crescuse…
Și plînsul și suspinele-l înving…

(t rad. de aurel tita)

59
clasa a X-a
Evul mEdiu
Chestionar pentru lectură comentată
• identificați în acest fragment trăsăturile eroului.
• care sînt preocupările majore ale eroului înainte de a muri?
• evidențiați elementul religios și explicați funcția acestuia.
• Găsiți figurile de stil.
Eposul eroic spaniol este reprezentat de
poe mul Cîntarea Ci du lui, care evocă lupta spa ni-
olilor împotriva maurilor ce cuceriseră ap roape
toată Spania la începutul secolului al viii-lea.
Lupta de eli berare a țării, recucerirea teritori-
ilor ocupate de mauri a fost numită recon quis ta.
Poemul spaniol povestește despre faptele eroi ce
ale unui per so naj istoric, rodrigo Díaz de vivar,
supranumit de ma uri cid (de la un cuvînt arab
ce înseamnă „domn“, „stăpîn“).
Spre deosebire de roland, cid e pre zen tat
multilateral, el este nu numai un bun vasal
și pa triot, ci și un soț iubitor, un tată grijuliu,
ca drul domes tic în care este sur prins eroul ap-
roape ega lînd cadrul răz boinic. totodată, cid,
vasa lul și cavalerul, este arătat în conflict cu
nobilii trufași, aro ganți, decăzuți (infanții de
carrión), repre zentînd forța centrifugă a feu-
dalilor, ostilă pu te rii regale. cid triumfă asupra
in trigilor de curte, apa re ca un erou popular,
accen tul se pune pe uma nitate, pe le gă turile
cu popo rul, poemul afișînd o vădită ten dință
anti aris tocratică. Mo delul eroic este confi gurat
în limitele verosi milității, ale realului, elemen-
tul fantastic nu mai joacă nici un rol. Lipsesc hiper boliza rea, miraculosul. De scrierile sînt
realiste și con crete, nu se întîlnesc meta fore.
În schimb, sînt prezente epitetele și for mulele
tipice stilului epic.
În eposul eroic german se evidențiază Cîn­
tecul Nibelun gi lor în care găsim nu doar prelu-
c rarea tardivă a vechilor poeme epi ce ale po-
poarelor ger ma nice, ci și o modi ficare esen țială
a acestora sub influența literaturii ca va le rești.
apărut într-o so cietate feudală fă rî mițată, epo-
sul ger man nu mai are în cen tru ideea uni tății
naționale, pato sul pa triotic, ci te ma lupte lor
inter fe udale, însoțită de răzbu nări, trădări,
lupte fratri cide, măceluri etc.
Pe linia acestor poeme epice eroice se înscrie
atît Cîntecul oastei lui Igor, cel mai cunoscut monument al literaturii medievale ruse, cît și
eposul eroic la români.
Literatura cavalerească . În secolul al Xii-lea
feudalismul se consolidează definitiv în țările
euro pene. clasa dominantă în societate este
alcă tuită din nobili și cavaleri, antrenați în
răz boaie și turniruri, ospețe și petreceri. cava-
le ris mul de vine un atribut ti pic al societății,
trans for mîn du-se într-o adevărată organizație
feu dal-mili tară, cu re gulamentele și idealurile
sale de cas tă, de cin ste, de eroism și de iubire.
cavale rul tre buia să cores pundă unui cod de
reguli și exi gențe, să fie nu numai viteaz și
curajos, fidel suze ra nului său, dar și un om
edu cat, ele gant, galant.
realitatea a gene rat o literatură exprimînd
ide alurile de viață ale cavalerismului care, la
rîn dul ei, a contribuit la consolidarea acestuia.
Literatura cavalerească s-a manifestat în po-
e zie și în roman, mai rar în proza scurtă. cele
mai valoroase opere le-a dat literatura france-
ză, apoi, sub influența ei, literatura ger mană,
în cele lalte, scrierile de factură curteană fiind
reprezentate mai mo dest și în forme spe cifice.
Patria poeziei cava lerești este sudul Fran ței, re-
giunea Provența, care, la acea vre me, era mult
mai avansată, în plan economic, politic și cul-
tu ral, decît alte provincii franceze. apro pierea
Provenței de italia și de Spania arabă a în lesnit
avîntul științelor și al artelor, mai ales al filo-
zofiei și al poeziei, iar puterea slabă a bisericii în sudul Franței nu a stă vi lit avîn tul culturii
laice, cu spiritul ei democratic.
creatorii poeziei cavalerești erau numiți
tru baduri în sudul și truveri în nordul Franței.
tema tica este variată, domină, însă, dragos tea
și fap tele eroice cavalerești. trubadurii cîntă
frumu sețea naturii și dragostea pămîntească,
idealul cava le rului războinic este înlo cuit trep-
tat cu unul estetic. Poezia devine „descoperire“, „găsi re“ (tro bar) a semnificațiilor și a armoni ilor

clasa a X-a60
literatura universalĂ
sonore, un discurs ornat, dar și în cifrat adesea prin alegorie și sim-
bol. Succesele trubadurilor în materie de ima gistică și tehnică poetică
re prezintă o adevărată revo luție în poezie. im por tant este interesul
tru ba duri lor și al tru ve rilor pentru frumusețea mate rială și pen tru
noblețea inte rioară a sentimentelor, poezia ca va lerească anunțînd,
de fapt, începutul re abi litării omului și a existenței lui firești, atît de
proprii literaturii prerenascentiste și uma niste de mai tîrziu.
varietatea tematică a liricii cavalerești a con dus și la constitu irea
unor forme poetice vari ate, pe care le-am putea numi specii poe tice.
cele mai frecvente sînt: canțona, alba sau obada, pasto rela, sirventa,
tensona sau tenso nul, romanța lirică, balada, tîn guirea sau bocetul
ș.a. Fiecare își are tematica și parti cularitățile for male. Dintre poeții
trubaduri se eviden țiază Bernard de ventadour, Jaufré rudel, Guillau-
me de Poitiers, Piere vidal, Marcabrus ș.a.
În alte țări europene poezia cavalerească a urmat modelele pro-
vensale, adaptîndu-le unor condiții specifice. o bogată moștenire poe-
tică există în Portugalia și Galicia (Spania). În italia, ea s-a manifestat
în creația poeților celor două școli celebre: școala si ciliană și școala
„dulcelui stil nou“. În Germania, această poezie se numește Minnesang
(cîntec de dragoste), iar poeții sînt numiți minnesängeri. În secolul al
Xiii-lea poezia cavalerească intră în declin, fiind strîmtorată de noua
poezie a burgurilor.
romanul curtean sau cavaleresc cultivă o tematică asemănătoare
celei din poezia cava le rească, însă apare ca element nou fantasticul
preluat din folclor, în special din cel celtic. autorii romanelor cava lerești
propagă idealul cavaleresc, dar îi și distrează pe cititori prin relatarea aven turilor eroului. ca și în lirică, atestăm și aici ten dințe pre umaniste:
elogierea bucuriilor lumești, interesul major pentru indivi dualitatea
omului, încrederea în perfecti bilitatea umană, firescul afirmării indi-
viduale, respectul față de femeie ș.a.
romanul cavaleresc medieval se consituie din mai multe cicluri.
cel mai important ciclu de romane cavale rești este cel breton sau
despre regele arthur din Britania, numite și romane despre isprăvile
cava lerilor Mesei rotunde. Printre acestea se evi den țiază: 1) lais-urile
bre tone, aparținînd Ma riei de France; 2) romanele despre tristan și isol da;
3) romanele despre regele arthur; 4) romanele despre sfîntul Graal.
În creația lui Chrétien de Troyes, creatorul romanelor cavalerești
despre regele arthur, se disting două grupuri. În romanele primului
grup (Erec și Enida) dragostea este prezentată ca un sen timent firesc,
li ber de orice idealizare cava lerească și rafinament, autorul insistînd
asupra problemei compatibilității dragostei și a faptelor vitejești, expri-mînd ideea umanistă despre necesitatea egalității bărbatului și a fe meii
în dragoste, căsă torie etc. În romanele din al doilea grup (Lance lot sau
Cavalerul cu șareta, Yvain sau Cavalerul cu leul, Parceval sau Povestea Graalului) se inten si fică elementul cavaleresc, problematica romane-
lor se reduce la prezen tarea diferitelor aspecte ale idealului cavaleresc.
Un ciclu separat îl constituie romanele cava lerești despre tristan și
isolda, al căror subiect a fost reconstruit de J. Bédier. este exprimat Nota beNe
tema iubirii este una din-
tre principalele în litera-
tura cavalerească, însă con-cep tul de iubire curteană
se deosebește esențial de ceea ce înseamnă dragos-tea în sensul modern al cuvîntului. suprapune-rea concepției moderne de spre iubire celei cava-
lerești conduce la o in-terpretare falsă. iubirea curteană apa re ca ceva
opus principiilor acelei
societăți – ea este li beră, în
afara oricăror prin cipii de
castă sau biseri cești, este o
dragoste opusă căsătoriei, ultima depin zînd adeseori
de intere sele părinților.
conform codu lui cavale-
resc, femeia iubi tă este
sau trebuie să fie aproape întot deauna o fe meie mă-
ritată. numai o asemenea femeie a alimen tat cultul
doamnei pe care o slujește cavalerul și care adesea era soția suzeranu lui, fapt
ce se ex plică prin relațiile
vasalice, tipice pentru so-cietatea respec tivă. astfel,
iubirea curtea nă este pa-
siunea firea scă a omului,
un sentiment li ber, nobil,
opus iubirii conju gale, pe
care biserica și dogma nu le acceptau. iubirea cavale-rească de notă două tendin-
țe: iubi rea fină, bună (fin
amor) și iubirea ne-bună
(fol amor).litera tura cavalerească ofe ră o mare gamă de nu-
anțe ale acestei concepții de spre iubire, ce a exer –
citat o in flu ență evidentă
asu pra tematicii erotice
din litera tura de mai tîrziu.

61
clasa a X-a
Evul mEdiu
con flictul dintre individualitatea umană și vio-
lența feudală, cu alte cuvinte – contradicția
din tre dragostea aleasă individual și normele
feudale de căsătorie. Faptul însemna începutul
luptei pen tru descătu șarea și eliberarea perso-
na lității umane de sub dogmele feudal-religi-
oase. roma nul exprimă un protest împotriva
violenței feudale asupra omului, însă protestul este limitat la problema dragostei. Într-un sens, în Tristan și Isolda sînt anticipate aspecte ale
literaturii renascentiste.
romanul curtean german este cultivat de Wol‑
fram von Es chen bach, a cărui capodo peră în
ver suri, Parzival, promovează ideea împă cării
și a armonizării idealurilor cavale rești cu cele
mo rale. autorul prefigurează și idei preuma niste,
renascentiste.
În Spania romanul cavaleresc a căpătat am-
ploare abia în sec. Xv–Xvi, servind ca imbold
pentru a fi parodiat în capodopera lui cervantes
Don Quijote de la Mancha. cel mai cunoscut este
Amadís de Gaula.
Literatura orașelor este expresia schim bă rilor
din societatea medie vală ca urmare a crește rii
rolului burgurilor. Dezvoltarea mește șugu rilor,
a comerțului, consolidarea militară a ora șelor-
comune, în care ia amploare acti vi tatea econo –
mi că a viitoarei burghezii și cea intelec tuală
(dezvoltarea învățămîntului, a filozofiei și a
ști in țelor, chiar dacă scolastica este încă pu ter –
nică), apariția populației orășenești cu o nouă
men ta litate au generat și o nouă lite ratură,
opusă lite raturii curtene sau cavalerești, cul ti vînd
alte teme, genuri și specii literare și exprimînd o altă concepție despre lume și om, în care tri-umfa bunul simț, judecata trează, practicis mul,
cotidianul, uneori în forme gro tești. Lite ra tura
orașelor creează per so najele sale – oameni de
la oraș, cu spirit critic, ceea ce a de terminat
tendințele satirice, didactice și mo ra lizatoare
ale acestei literaturi.
ca și în literatura cavalerească, formele cla-
sice ale literaturii orășenești (sau burgheze,
cum i se mai spune uneori, avîndu-se în vedere
„bur gurile“) provin din Franța: aici apar ge nuri
și specii noi, cele mai reprezentative mo dele ale
acestui tip de literatură. o formă popu lară și în-
drăgită erau fabliaux-urile, niște povestiri haz lii, în versuri scurte, menite să distreze, să stîr neas că
rîsul, dar avînd și un scop moraliza tor, didactic.
În literatura germană o specie asemănă toare
a fost schwank-ul.
notele satirice sînt caracteristice și Romanu­
lui lui Renart (sau Romanul Vulpoiului), ope ră
celebră a literaturii orășenești.
o capodoperă a literaturii franceze este
Roma nul Trandafirului, operă tipică pentru ten –
dința ale gorico-didactică a literaturii orașelor.
alegorii didactice atestăm și în literatura
me di evală engleză, unde se evidențiază poemul
alegorico-didactic Viziunea lui Petru Plugarul, al
lui William Langland.
În literatura acestei perioade se dezvoltă și o
poezie lirică și populară, ce denotă o tendință
spre cultivarea unor specii fixe de poezie, pro ces
laborios, care necesită artă, disciplină, pre cum
și o tendință orientată spre o poezie didac tică
și satirică. Dintre speciile liricii populare se evidențiază baladele, de exemplu, cele spa ni-
ole, numite romanțe, sau cele engleze despre robin Hood.
În lirica franceză se impun cîțiva mari po-
eți, printre care Rutebeuf, care cultivă poezia
auto biografică și poezia satirică, preponderent
anti clericală, și care aproape că nu a scris despre
dragoste; Charles d’Orléans, care a practicat
bala da, rondoul, ver surile triste, melan colice;
Fran çois Villon (1431–1463?), autor de tran-
ziție de la intersecția secolelor, a epoci lor,
ulti mul mare poet francez medieval, dar prefi-
gu rînd tendințe renascen tis te. Poezia sa e o
tulbu ră toare confesiune a omului de la sfîrși tul
evu lui Mediu.
În literatura germană se impun, în poezia din
perioada respectivă, poeții care au creat Meister­
gesang-ul, iar în cea spaniolă Cartea bunei iubiri
a lui Juan ruiz, un villon al Spaniei.
Teatrul medieval și drama medie vală repre zintă
un fenomen nou, dar compara bil, în anumite
aspecte ale evoluției sale, cu cel antic. Biserica
creștină interzisese teatrul și dra mele antice,
considerîndu-le manifestări păgîne. Însă tot biserica a încercat să reînvie teatrul, dar din
alte motive, urmă rind scopuri utilitare. astfel,
a apărut teatrul religios. Bise rica nu a pu tut,
însă, distruge tradiția popu lară, străve chile cul –

clasa a X-a62
literatura universalĂ
turi naturiste, legate de săr bă torirea venirii primă verii sau a iernii, a
se mă na tu lui sau a strîngerii roadei, însoțite de dan suri, cîntece, de
respec tarea unor datini și obi ce iuri, din care provine teatrul comic.
Dra ma religioasă include drama liturgică, misterul, miracolul. teatrul
comic a cultivat specii ca far sa, sotia, mora litatea. În Germania a
existat un tip de farse numite Fastnachtspiel-uri (de la cuvîntul ger man
Fastnacht – lăsata secului) – scenete comi ce jucate la sărbă tori rea lă-
satei secului de gru puri de oameni mascați, ceva în stilul obiceiu rilor
noastre teatralizate la sărbătorile de iarnă. Unele opere din lite ratura
medievală pregătesc terenul pentru tranziția spre renaștere.
Momente ale receptării
Dintre operele medievale orientale cunoscute la noi amintim
traducerea lui G. coșbuc a Sakuntalei, operă transpusă ulterior și
de e. camilar. Din Panciatantra s-au publicat fragmente tălmăcite
încă în 1907, în Convorbiri literare. Mai tîrziu, în 1932, s-a publicat
traducerea integrală din sanscrită, realizată de th. Simenschy. Din
poezia chineză s-a tradus, ce-i drept, nu după original, încă din
secolul al XiX-lea. cea mai valoroasă apariție editorială rămîne a fi
Antologia poeziei chineze clasice, tipărită în 1963 în colecția „Bibli-
oteca pentru toți“. Și din poezia japoneză s-a tradus, încă în seco lul
al XiX-lea, iar în 1940 a apărut o antologie de poezie japoneză ( Eșarfe
de mătase), traspunerile fiind realizate de al.t. Stamatiad, după
versiuni franceze. Mai multe versiuni în limba română a cunos cut
și culegerea O mie și una de nopți, începînd cu cea inti tu lată Halima
și pînă la ultima, reali zată de P. Hossu. Din poeții persani s-a tradus
în secolele XiX–XX, mai ales din Saadi, Hafiz, omar Khayyam.
cele mai cunoscute opere ale literaturilor medievale europene
au pătruns în spațiul cultural românesc din vechi timpuri, prin
traduceri și adaptări. romanul medieval a fost cunoscut prin așa-
numitele „cărți populare“, de exemplu Alexandria ( Romanul lui
Alexandru Macedon), tălmăcirea datînd de prin secolul al Xvii-lea. Încă din secolul al XiX-lea au fost publicate în presă traduceri din baladele engleze despre robin Hood și din baladele spaniole (Ro­
mancero). al. Popescu- telega a publicat un fragment din Cîn tarea
Cidului, tălmăcit ulterior integral, ca și Cîntarea lui Roland. există
și o versiune a Cîntării Cidului, publicată la chișinău, traducerea
aparținînd lui iuliu cîrchelan. S-au realizat mai multe traduceri din
eposul ger man, cea mai reușită fiind a lui v. tem peanu. M. Beniuc
a tradus în 1951 Cîntecul oastei lui Igor, tălmăcit și în secolul al
XiX-lea. altă versiune modernă, intitulată Cînt de oastea lui Igor, a
văzut lumina tiparului la chișinău, în anii ’70 ai secolului al XX -lea,
traducător fiind George Meniuc.„din toate poemele
care s­au scris după Ilia­
da, cel al Cidului­
este cel mai homeric
în spiritul său.“
robErT SouTHEy
„Poezia trubadurilor s­a
format sub influența po­
eziei arabe, mai evoluată
la acea dată, mai rafinată,
cîntînd iubirea în accente
pasionante.“
oVidiu driMba
„Tristan­și­Isolda e
biblia iubirii Evului Mediu
păgîn, abia creștinizat,
primar.“
oVidiu driMba

63
clasa a X-a
Evul mEdiu
Dante alighieri
(1265–1321)
creația lui Dante alighieri e strîns legată de climatul social și politic
al epocii sale. În italia, în secolul al Xiii-lea, mai ales în nordul țării,
existau orașe-comune libere, bogate și puternice, în care orășenii luptau
înverșunat împotriva vechilor rînduieli feudale. intensita tea luptei era
diferită de la o regiune la alta, orașele-comune italiene dușmănindu-se,
dar înțelegînd și necesitatea unificării italiei și a transformării ei într-un
stat unitar, cu putere centralizată. Dez voltarea furtunoasă a orașelor,
în special în partea de nord a italiei, diversificarea meseriilor practi-
cate, intensificarea comerțului con tribuie la apariția unei noi forme
de viață economică, politică, so cială și culturală. Schimbările creează
premise pentru o nouă lite ratură și cultură.
viața societății italiene din epocă este dominată de lupta dintre două
partide politice: ghibelinii, partidul nobililor, ce aspirau la uni ficarea
ita liei cu sprijinul împăratului Germaniei, și guelfii, parti dul mese-
riașilor și al comercianților, care doreau același lucru, dar în frunte cu
papa. Scindarea ulterioară a guelfilor în două fracți uni („albii“, adepți
ai papei, la care va adera și Dante, și „negrii“, sus ți nători ai îm pă ratului
german), lupta dintre ele terminîndu-se cu triumful guel filor negri și
exilul lui Dante, din care, ca și poetul exi lat ovidiu, nu s-a mai întors.
orașul Florența devine un centru al vieții economice, politice și cul –
turale a italiei. aici a înflorit școala poetică a „dulcelui stil nou“. Spre
deo sebire de poezia cavalerească din evul Mediu, poezia stilnovistă
denotă maturizarea conceptului de iubire și ipostaza nouă a femeii în poezie, rafinamentul filozofic, spontaneita tea sinceră, exploatarea
virtuților poetice ale limbii comune vorbite. ea anunță prerenașterea
italiană, care și-a găsit expresia ple na ră în creația lui Dante alighieri –
ultimul poet al evului Mediu și, totodată, primul poet al timpurilor noi.
atît viața, cît și opera dan tescă se găsesc sub semnul acestui dualism,
pro priu întregii lite raturi prerenascentiste. Dante este conside rat pre-
cursor al uma nismului.
ca poet, Dante a început să scrie versuri în maniera școlii siciliene,
apoi a trecut la „dulcele stil nou“. această manieră ca racterizează Via ța
nouă, volum în care versurile (sonete de dra goste către Beatrice) se
intercalează cu frag mente în proză, evidențiindu-se elemente noi, (pre)
renascentiste, confesiunile sincere ale poetului îndrăgostit de Beatrice,
alături de ele mentele încă vechi, me di evale.
opera doctrinară a lui Dante cuprinde trata te le Despre mo narhie,
Banchetul și Despre elo cința în limba vulgară (cunoscut și cu denumi-
rea Despre limba populară). Despre monarhie inclu de concepțiile sale Dante alighieri s-a năs cut
la Florența în anul 1265,
într-o familie apar ți nînd
micii nobilimi oră șenești.
a ur mat studii ti pice pen tru
școa la medi evală, com ple-tîn du-le cu învățarea lim bi –
lor fran ce ză și pro ven sală.
tot o da tă, Dan te este atras
de li te ra tu ra an tică, dintre
poeții la tini admi rîndu-l
pe Ver gi liu. la nouă ani
s-a îndră gos tit de o fată de
vîrsta lui, Beatrice Por ti nari,
pe care a iubit-o toată viața,
și care l-a in spi rat pentru
pri ma ope ră, Via ța nouă,
dar și pentru ca podopera
Di vina Comedie . Beatrice,
despre care Dan te a vrut să
spună „ceea ce despre nici o
fe meie nu s-a spus vreo dată“, a
fost în tru chi parea nu doar a
fru mu se ții divine, dar și a for –
me lor de gîn dire supe ri oare iubi rii – filozo fia și teo lo-
gia. După moartea Be atri cei,
Dante se consa cră stu diu lui
filo zofiei, se în scrie în cor-
po rația medi ci lor, parti cipă
la viața politi că a Floren ței,
face parte din fracți unea
guel fă a „albi lor“. După ce
puterea la Flo rența tre ce la
guelfii „ne gri“, Dante este
exilat, pri be gind prin dife-
rite ora șe ale ita li ei. moare
la ra ven na în 1321.

clasa a X-a64
literatura universalĂ
politice, Ban chetul tratează probleme de or din
filozofic, iar Des pre elocința în limba vulgară
oferă o schiță referitoare la formarea limbilor
ro ma nice, Dante fiind considerat și fondatorul
filolo giei romanice.
capodopera ce i-a adus lui Dante celebri-
tatea este Comedia ( Divină a fost numită de
către urmași, începînd cu Boccaccio – primul
său biograf și comentator, autorul cărții Viața
lui Dante). Urmînd prin ci piile artei poetice
me dievale, Dante își intitulează opera Comme­
dia, pentru că așa se numeau atunci operele cu un început trist și un sfîrșit fericit. Dante preia
tradiția „viziunilor“ despre lumea de dincolo,
foarte răspîndite în evul Mediu, dar nu lipsesc
izvoarele antice, de exem plu, cartea a vi-a din
Eneida lui vergiliu, în care se povestește despre
călătoria lui enea în împără ția morților. astfel,
opera lui Dante reprezintă o călă torie imagi nară
prin tărîmurile lumii de apoi. Divina Come die se
compune dintr-un prolog și trei mari cărți, nu-
mite cantice (Infernul, Pur ga toriul și Paradisul,
corespunzînd celor trei tărî muri ale lumii de
dincolo), fiecare cantică, la rîndu-i, conținînd
cîte treizeci și trei de cînturi, scrise în terține, încheindu-se cu cuvîntul „stele“. Fie care tărîm
cuprinde cîte zece părți compo nente: Infernul
este compus dintr-o cîmpie întune ca tă și nouă
cercuri, Purgatoriul – din țăr mul mă rii, coasta
muntelui, șapte brîie și paradisul pămîntesc, iar Paradi sul – din nouă ceruri mobile și un
cer fix, numit empireul. Utilizarea numărului
simbolic trei (cu multiplii săi nouă, treizeci și trei, nouă zeci și nouă), șapte și zece (inclusiv la pă-
trat – 100) asigură echi librul și simetria acestei
vaste construcții și subliniază aspirația poetului spre perfec țiune.
Divina Comedie începe cu o „rătăcire“ a poetului:
fiind „în miezul vieții“, își pierde „dreapta cărare“,
pomenindu-se într-o pădure întunecată, unde este
amenințat de trei fiare sălbatice – un leu, o lupoaică și
o panteră. Din această pădure îl scoate umbra poetului
latin vergiliu, care îi comunică poetului că a fost trimis
de Beatrice și că îl va conduce prin împărăția păcatului (infer nul) și prin cea a curățirii de păcate (Purgatoriul).
Dante și vergiliu trec prin poarta infernului și ajung în primul cerc al acestuia – Limbul, unde se află, fără a
suferi vreo pedeapsă, sufle te le copiilor morți înainte
de Hristos, adică fără a fi botezați. tot aici se află și
sufletele unor cunoscuți reprezentanți ai antichi tă ții,
printre care Dante îi recu noaște pe Homer, Horațiu,
ovidiu, Lucan. aici este și locul însoțitorului vergiliu,
Dante fiind mîndru că era al șaselea în tre ase menea
genii. La intrarea în cercul al doilea se întîlnesc cu rege-
le mitologic Minos, jude cătorul infernului, care ju de că
sufletele păcă toșilor, după care fie care este aruncat
într-un cerc al infernului, conform păcatelor săvîrșite.
În cercul al doilea se chinuie cei care au păcătuit prin
dra goste. Printre um brele unor mari eroi și eroine din
anti chitate și din evul Mediu apar și cele ale lui Paolo
Mala testa și Francesca da rimini, a căror istorie tra-
gică îl îndu io șea ză pe Dante atît de mult încît își pierde
cu noștința. venin du-și în fire, poetul și călăuza sa trec
prin celelal te cercuri ale infernului, unde își ispășesc
pedeap sa cei care au păcătuit prin lăcomie, zgîrcenie și
risipă. Ur mea ză „întîlniri“ cu mînioșii, ereticii, violenții,
sinucigașii, hulitorii, des tră bălații, că mă tarii, sedu că-
torii, lingușitorii, vrăjitorii, pun gașii, ipo cri ții, hoții etc.
În cercul al optulea (cîn tul XXvi) se află sufletele
sfă tuitorilor de rele, printre ei și Ulise (odiseu), care
poves tește despre ultima sa călătorie într-un monolog
ce dez văluie mă reția cutezanței și a rațiunii umane. În
ultimul cerc al infernului se află trădătorii de tot soiul.
astfel, în infern, Dante se întîlnește cu persona li tăți din
trecut și cu unii dintre contem porani. Dante și vergiliu
străbat un la bi rint subteran și ajung la poalele mun-
telui Purgatoriu lui. vergiliu ur mea ză sfa tul lui ca to,
suprave ghe torul Purgatoriului, încingîndu-l pe Dante
cu „stu ful umilinței“ și spălîn du-i fața la marginea mă-
rii, ca să poată păși pe tă rî mul celor ce cred în ispă șirea
păcatelor prin pocăință. astfel, trecînd prin Purgatoriu,
se vor în tîl ni cu cei care s-au căit în ultimul moment
sau au mu rit de moarte violentă, reușind să se pocă-
iască, cu mai mulți leneși, ne gli jenți, tru fași, invi dioși,
nepăsători, zgîrciți, risipitori, desfrînați etc., ascultînd
pil de demne de ur mat. În drep tîndu-se spre Paradisul
pămîntesc, vergiliu îi spune lui Dante că aici misiunea
sa de călăuză este pe sfîrșite, decla rîndu-l pe poetul
italian stăpîn al propriului destin și luîndu-și rămas
bun de la el. Dintr-un car triumfal apare Beatrice care
îl mustră pe Dante pentru toate păcatele săvîr șite după
moar tea ei, iar el se căiește de greșelile comise. Femeia
iubită își scoa te vălul ce-i aco pe rea fața și i se arată lui
Dante în toată strălucitoarea ei fru musețe. Beatri ce îi
vorbește despre pomul cunoașterii binelui și ră ului, iar
Dan te este scufundat în apă sfîntă, purificîndu-se de

65
clasa a X-a
Evul mEdiu
toate păcatele și fiind gata să se ridice spre ceruri și
spre stele. Înainte de a intra în Paradis, Dante îl invocă
pe apollo, zeul artelor și al științelor, pentru a-l ajuta
să-și ducă la bun sfîr șit opera. Împre ună cu Beatrice,
poetul pătrunde în primul cer, al Lunii, discu tînd cu
ea mai mul te probleme teologice. Urmează cerul lui
Mercur, cu suf letele active, ce rul lui venus, cu sufletele
iubitoare; cerul Soa relui, cu suf letele înțe lepte; cerul lui
Marte, cu sufletele răz boinicilor; cerul lui Jupiter, cu
sufle tele princi pi lor înțelepți și drepți; cerul lui Saturn,
cu sufletele contempla tive; cerul înste lat, cu sufletele
triumfătoare, unde Dan te vede triumful lui Hristos;
cerul mobil, cu stihiile înge rești și, în cele din urmă,
empireul, unde Dante obține favoa rea de a con tem pla
și înțelege taina unității și a trinității lui Dumnezeu,
taina încarnării și a învierii lui Hristos. visul se între-
rupe aici, poemul înche indu-se cu versul „iubirea care
mișcă sori și stele“.
Divina Comedie este, pe de o parte, o sinteză
a literaturii și a cul tu rii medievale, în general,
pe de altă parte, reprezintă o pre vestire a li-
teraturii umaniste din epoca renașterii, adică
poate fi considerată operă prerenascentistă.
„elogiul cul turii an tice, al dem nității și nobleței
omenești, al meri tului, al cunoașterii, al voin ței
și al acțiunii, fac, îndeosebi, ca Divina Comedie,
una din ma rile sinteze ale evului Mediu, să pre –
figureze idealuri noi“ (c. comorovski).
Deși tematica poemului pare a fi una pur
reli gioasă, vizînd lu mea de apoi, este sugerată
și însuflețită, în mare parte, de lumea reală, de problemele actuale ale epocii. În poem și-a găsit expresia un dualism caracteristic pentru Dante, ce îm bină concepția și ati tudinea încă veche,
medievală, față de lume și om cu o serie de elemente ale unei noi concepții, re nas centiste,
umaniste despre lume și om. Luînd în discuție mai multe probleme, Dante le inter pretează în
spiritul concepțiilor medievale, dar le depășește adesea, ofe rind abordări ce pre figurează uma-
nismul renașterii. Dintre nume roa sele proble-
me pe care le pune poetul s-ar putea evidenția
cîteva principale, în a căror inter pretare trebuie
să surprindem atît ceea ce este vechi, medieval,
ascetic, bisericesc, precum și ceea ce apare ca
ceva nou, umanist, re nas cen tist. Printre acestea
se evi den țiază: prob le ma bisericii și a clerului,
prob lema antichi tății, problema cre dinței și a rațiunii, pro blema iubi rii, problema activismu-
lui omu lui ș.a. astfel, Dante a fost un creștin,
un om credincios, care nu punea la îndoială
necesi tatea bisericii și a credinței, procedînd
ca o persoană formată în spiritul concepțiilor
medievale. În același timp, el își permitea să critice clerul de toate rangu rile, inclusiv pe
papa de la roma (cîntul XiX din Infern, de
exemplu), prefigu rînd prin acea sta atitudinea
umaniștilor față de slujitorii cultului. ca om
religios, Dante îi plasa pe re prezentan ții lumii
antice în infern, pentru sim plul fapt că au fost
păgîni. Pe vergi liu îl ia, totuși, în ca litate de
înso țitor prin infern și Purgatoriu, încercînd să
reabi liteze astfel anti chi tatea în spiritul uma-
nis mului renascen tist. Dante ape lează adesea la
fi guri din mitologia antică (cerberul, centa urul
ș.a.) pen tru a îm bogăți sche matica mitologie
creș tină. În con cordanță cu dogma creștină,
Dante pu ne mai pre sus credința de cît rațiunea,
Beatrice în truchi pînd înțe lep ciu nea divină,
altfel spus – credința. Poetul, însă, dă o înaltă
apreciere și rațiunii, vergiliu fiind un sim bol al
rațiunii omenești. iar în cîntul XXvi din Infern,
re fe rin du-se la eroul mitologiei grecești Ulise
(odi seu), poetul italian proslă vește curiozi ta tea
rați unii, dorința umană de a cunoaște tainele
uni versului. Spre deosebire de slujitorii cultu-
lui, care nu ad mi teau implicarea omului în tre-
burile lumești, Dante aprobă acti vismul social
al aces tuia, elogiază ade văratul patrio tism, îi
acuză pe politi cienii co rupți și pe trădă tori.
Dante mani festă un viu interes pen tru individ,
el însuși fiind una dintre cele mai com plexe
personalități ale poemului. Poetului ita lian ni-
mic din ce este omenesc nu îi e stră in: iubi rea,
duio șia, îndoiala, ura, disprețul, frica etc.
Unul dintre cele mai zguduitoare episoade
din Divina Comedie este cîntul v din Infern, în
care este pusă în discuție problema dra gostei.
ca poet format în tradiția medievală creș ti nă,
Dan te con damnă dragostea pămîn tească, gă-
sind-o păcătoasă, punînd-o mai pre sus pe cea
divină, cerească, platonică. De aceea, sufletele
păcă to șilor din iubire se chi nuie în iad. conți-
nutul cîntului v din Infern redă episodul iubirii

clasa a X-a66
literatura universalĂ
Divina comedie
infernuldintre Francesca da rimini și Paolo Ma la testa. Însă, ca poet prere nas centist, Dante ma nifestă
compasiune pentru acești în drăgos tiți, anti cipînd, astfel, atitu di nea umaniștilor față de dragoste.
Deși Boccaccio este considerat ca prim-comen tator al Divinei Comedii, de fapt, însuși Dante a
fost primul ei comentator, în Epistola către Can Grande della Scala, în care autorul explică sem-
nificația titlului, dar și cele patru sensuri (li te ral, alegoric, moral și anagogic) ale ori cărei opere,
conform exegezei medievale. Poe mul nu este doar o viziune, ci o măreață metaforă, redînd starea
morală a omului Dante și starea tragică a lucrurilor din lumea înconjurătoare.
cîntul v
cercul al doilea. Judecătorul infernului: Minos. Păcăto –
șii din dragoste: Francesca da rimini și Paolo Mala testa.
Povestea lor de dragoste și de moarte.
70 ci ascultînd cum deapănă-amintirea
de cavaleri și doamne de-altădată
mă-nvinse mila mai să-mi pierd simțirea
73 și-am zis: „Poete, – așa grăi din ceată
pe-aceia doi ce strînși în zbor se-mbie
și ca și fulgul de ușori se-arată“.
76 ,,aproape, spuse, cînd vor fi să fie,
pe dragostea ce le-a săpat mormîntul
îi roagă să se-apropie și-au să vie“.
79 abia-i împinse-n preajma noastră vîntul
și-am zis: „Grăiți, de nu vă-mpinge zorul,
o, inimi frînte, și vi-e dat cuvîntul“.
82 Precum hulubii, cînd îi mînă dorul
de cuibul dulce,-ntind aripi ușoare
și-aceeași vrere le grăbește zborul,
85 așa și ei spre noi, din ceata-n care
Didona stă, prin iureșu-învrăjbit,
atîta foc pusesem în strigare.
88 „o, suflet bun și nobil ce-ai trudit
s-ajungi aici, noi ce pămîntu-odată
cu-al nostru sînge-n lume-am înroșit“.
91 „De nu ne-ar fi vrăjmaș cerescul tată,
noi l-am ruga să-ți deie moarte-ușoară,
căci milă ai de soarta ce ni-e dată.
94 De vrei s-asculți povestea noastră-amară
ori să ne-ntrebi, te-om asculta și-om spune,
pînă ce vîntul nu se-ndeamnă iară.
97 cetatea-n care m-am născut pe lume pe țărm adastă unde Padul moare
cu-ai săi, și apa și-o revarsă-n spume.
100 iubirea care-n cei aleși tresare îl prinse-n mreji cu-a mea făptură, moartă
în chip ce și-azi, cînd mi-amintesc, mă doare.
103 iubirea care pe iubiți nu-i iartă de chipu-i drag pe veci m-a-nlănțuit, încît, cum vezi, nu-i chin să ne despartă.
106 iubirea-aceeași moarte ne-a sortit: străfund de iad pe ucigaș l-așteaptă“.
astfel grăi. Și cum ședeam mîhnit
109 de-a lor osîndă tălmăcită-n faptă,
lăsai obrazu-n jos, către pămînt,
pîn’ce virgil: „ ce ai?“ rosti în șoaptă.
112 tîrziu, cînd glasu-mi se rosti-n cuvînt:
„o, cîte vise și ce dor de viață
i-a-mpins, grăii, pe aceștia spre mormînt!“
115 Și-ntors spre ei: „Francesca,-am spus, pe față
mi-așterne lacrimi dorul tău și chinul;
ci spune-mi tu, pe cînd erați în viață
118 și încă dulce vă era suspinul,
cum de v-ați prins în mreaja de ispite,
și dragostei i-ați cunoscut veninul?“
121 „nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite
decît – răspunse-n lacrimi și păli –
să-ți amintești de clipe fericite.
124 Și-o știe domnul tău. Dar de mă-mbii
să-ți spun dorința cum ne-a-nvins treptat,
suspin și grai rostind voi împleti.
127 citeam odată cum l-a subjugat
pe cavalerul Lancelot iubirea;
singuri eram și fără de păcat.
130 adesea-n taină ne-am surprins privirea
și-același gînd obrajii ne-a pălit;
ci-un singur vers ne-a biruit simțirea.
133 cînd am citit cum zîmbetul rîvnit i-l sărută pe gură Lancelot,
acesta ce mi-e în veci nedespărțit
136 mă sărută și-un freamăt era tot;
de-atunci nicicînd n-am mai citit ’nainte
căci pentru noi fu cartea Galeot“.
139 Și-n timp ce unul se rostea-n cuvinte,
cel’lalt plîngea astfel încît, dovadă
că-mi frînse mila grai și simțăminte,
căzui cum numai morții pot să cadă.

67
clasa a X-a
Evul mEdiu
Chestionar pentru lectură comentată
• În baza fragmentului din cîntul v, comentați atitudinea lui Dante față
de dragoste.
• cum sînt prezentați Francesca da rimini și Paolo Malatesta?
• cum credeți, de ce Dante este atît de curios să afle istoria iubirii acestor
doi tineri?
• ce rol joacă în acest cînt descrierile de peisaj?
• explicați comparațiile din acest fragment.
• evidențiați în fragmentul dat ceea ce îl caracterizează pe Dante ca ultimul
poet al evului Mediu și primul poet al timpurilor noi.
Momente ale receptării
Încercările de traducere în română din Dante le datorăm lui ion
Heliade rădulescu (pri mele cinci cînturi din Infern și un sonet din
Viața nouă ). au mai tradus din Divina Comedie Gh. asachi, a. Den –
sușianu, n. Gane ș.a. Prima traducere integrală a capo do perei dan –
tești îi aparține lui George coșbuc, despre care ramiro ortiz scria:
„coșbuc și-a făcut un suflet dantesc, mulțumită căruia frumusețea
traducerii lui nu rezultă din fidelitatea cu care a interpretat fiecare
cuvînt în parte, ci din tonul general și aproape, aș zice, de „suflarea dantescă“, pe care a știut să i-o dea… Mie traducerea mi se pare
prețioasă nespus și de așa fel, că puține popoare din europa se
pot făli cu alta mai bună“. au urmat și alte tra duceri, inclusiv ale
sonetelor din Viața nouă. o ultimă și excelentă tra ducere a Divinei
Comedii, publicată în 1965, îi aparține etei Boeriu. La chișinău a
fost publicată în 1968 traducerea lui G. coșbuc. istoria interpre-
tărilor critice ale operei lui Dante începe cu con semnările lui Gh.
asachi. cea mai mare contribuție în pe rioada modernă aparține
acelu iași G. coșbuc, care inten ționase să scrie un amplu comen-
tariu, în șase volume, din care a reușit să scrie doar două. Printre
celelalte lucrări despre viața și opera lui Dante se evidențiază cele scrise de t. vianu, al. Marcu, al. Ba laci, precum și studiul lui t.
Pârvulescu și D. D. Pa naitescu Dante în România. Dintre basarabeni
un mare popula rizator al operei lui Dante a fost n. rusu, autorul
volumului Dante Alighieri (1965) și al stu diului introductiv la ediția
chiși năuiană a Divinei Comedii. opera lui Dante a fost admirată și
apreciată de numeroși scriitori români clasici și contemporani. eco-
uri dantești se întîlnesc în cre ația lui i. Budai-Deleanu, c. ne gru zzi,
n. Fili mon, al. odo bes cu, v. ale csandri ș.a. Gh. asachi, v. Micle,
al. Mace donski, n. iorga i-au de dicat lui Dante elogioase versuri. „dante nu a avut o
viziune mistică, nu a
avut o viziune dată de somn. El a călătorit viu, cu ochii dilatați, însetat de cunoaștere, cum a fost întreaga viață.
și el străbate tărîmurile
de dincolo ca un poet, ca un om întreg, cu toate iubirile și urile sale, cu toate dorurile și visurile, cu toate durerile și speranțele. El este cel
mai realizat personaj
al înaltei sale opere.“
aLEXandru baLaCiteorie literară
Viziunea este o specie
a literaturii clericale
medievale în care
se relatează despre cum „a văzut“ omul lumea de dincolo.
Nota beNe
la chișinău prima carte
despre Dante alighieri, un studiu monografic, a fost publicată în anul 1965. au-torul lucrării, profeso rul
nicanor rusu, fost bur sier
în italia, unde și-a luat și doctoratul, era un fin cu nos –
cător al creației lui Dante. Amintiți-vĂ
care este titlul unei
viziuni medievale engleze?

clasa a X-a68
literatura universalĂ
RENAЄTEREA
„Civilizația Renașterii este cea dintîi
care descoperă și pune în lumină figura omului în integritatea și bogăția ei.“
JakoB BurckHarDt
oBiective Și coMPetenȚe
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• noțiunile de r enaștere și umanism;
• factorii care au contribuit la constituirea și dezvoltarea literaturii
renascentiste și a umanismului;
• limitele cronologice ale literaturii r enașterii;
• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare), în baza valorilor
artistice renascentiste;
• operele de referință ale literaturii din epoca r enașterii;
• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii renascentiste
în spațiul literar românesc;
veți fi capabili:
• să evidențiați caracterul specific al literaturii renascentiste;
• să caracterizați concepția umanistă despre lume și despre om care
stă la baza literaturii r enașterii;
• să comentați unele opere reprezentative ale literaturii renascentiste;
• să evidențiați ideile umaniste în operele renascentiste studiate;
• să identificați în literatura română reminiscențe ale umanismului;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra unor opere renascentiste;
• să promovați interesul pentru lectura unor valori literare autentice;
• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități ca rezultat al receptării și cunoașterii literaturii
umaniste;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii renascentiste
în viața cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea în jurul vostru a toleranței, diversității
și a multiculturalismului.

renaȘterea69
clasa a X-a
LITERATURA UNIVERSALă
îN EPOCA R ENAșTERII
șI UMANISMUL
repere istorice și culturale
Ultima perioadă a evului Mediu, cronologic cuprinzînd sfîrșitul se colului al
Xv-lea, secolul al Xvi-lea și începutul secolului al Xvii-lea, e cunoscută cu denumi-
rea de renaștere. epoca renașterii a fost pregă tită de întreaga evoluție a societății
feudale, dar, mai ales, de marile transformări, eveni mente și des coperiri ce au loc
în secolele X v–Xvi: apariția elementelor viitoarei soci etăți capitaliste în sînul vechii
soci etăți feudale în destrămare, creșterea rolului ora șelor și al manufac tu rilor,
intensificarea comerțului, progresul în navigație, marile desco periri geografice,
inventarea tiparului. Un eveni ment important a fost Miș carea reformei, inițiată
de Martin Luther, ai cărei adepți au fost numiți mai tîrziu protestanți, mișcare
cu repercusiuni în mai multe țări euro pene, conducînd la războaie religioase. Se
schimbă radical con cepția despre lume, despre om, în comparație cu cea veche,
me die vală. noua concepție se numește umanism, ca și mișcarea social-culturală
care o promovează în cele mai diverse domenii ale acti vității omu lui: știință,
filozofie, morală, literatură, pictură, arhi te ctu ră, teatru, muzică etc.
renașterea și umanismul sînt într-o legătură indisolubilă, deși
reprezintă noțiuni diferite ce nu trebuie confundate sau identificate.
renașterea, de fapt, este o epocă în istoria omenirii (cuprinzînd, în
italia, secolele Xiv–Xvi, iar în celelalte țări vest-europene – sfîrșitul
secolului al Xv -lea, întreg secolul al Xvi-lea și chiar începutul secolului
al Xvii-lea), care a produs o civilizație și o cultură nouă, la a cărei bază se află umanismul, în sensul de concepție despre viață, de viziune asupra lu mii, opusă concepției medievale, scolastice și dogmatice.
ter menul umanism se aplică pre pon derent curen tului sau mișcării
culturale apărute în italia pe la mijlocul secolului al Xiv -lea, iar apoi
și în alte țări europene, în secolele Xv–Xvi. astăzi această mișcare este
cunoscută ca umanism renascentist sau, pur și sim plu, umanism, deși
la origini denu mirea era de Studia Huma nitatis sau de Huma niores
Litterae y Huma nitas.
Prin umanism se înțelege nu numai curentul sau mișcarea cultu rală
la care ne-am referit, dar și concepția despre lume pro movată de repre-
zentanții ei, așezînd omul în centrul universului și conside rîndu-l drept
cea mai mare minune a lumii, afirmîndu-i măreția și nemărginitele po sibilități de cunoaștere. ideea antici lor că omul este măsura tuturor
lucrurilor, că numai în raport cu omul ca pătă valoare toate lucrurile
este pusă la baza concepției umaniste despre lume.
În această epocă rațiunea umană descoperă alte dimensiuni ale lu-
mii, alte spații, alte coor do nate economice, etice și politice. ca rezul tat
al des coperirilor geografice și științifice se insta urea ză o altă imagine „Deșteptarea culturală
ce caracterizează
Renașterea încă de la
început reprezintă, înainte
de toate, o reînnoită
afirmare a omului, a
valorilor umane, în
domenii multiple: de
la arte la viața civilă.
Nu întîmplător, ceea ce
frapează mai cu seamă
la scriitori și istorici
este această preocupare
pentru oameni, pentru
lumea lor, pentru
activitatea lor în lume.“
eugenio garin. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Nota beNe
referindu-se la rolul filolo-
giei din acea epocă, e. r enan
scria: „Nu mă tem că exagerez
spunînd că filolo gia, indiso-
lubil legată de ati tudinea
critică, este unul din tre cele
mai esențiale elemente ale spiritului modern, că fără de filologie, lumea modernă nu ar fi aceea ce este, că filologia constituie marea diferență în tre evul mediu și timpurile
mo derne. Dacă depășim evul
mediu în claritate, în precizie, în critică, apoi o datorăm ex-clusiv educa ției filologice…
Spiritul mo dern, adică rațio-
nalismul, critica, liberalismul, a fost întemeiat în aceeași zi cu filologia. Întemeietorii spiri-tului modern sînt filologii.“

clasa a X-a70
literatura universalĂ
și concepție a lumii. Umanismul din epoca
renașterii a par curs mai multe etape – atît în
italia, patria sa, cît și în țările unde s-a afirmat
în secolul al Xvi-lea.
termenul Renaștere a fost, se pare, folosit
pentru prima oară de J. Mi chelet, în 1855, și de
J. Burckhardt, în 1860, denumind mișca rea cul-
turală umanistă. renașterea nu este un fenomen
pur italienesc, chiar dacă mișca rea renascentistă
din alte țări euro pe ne a fost, parțial, și rodul
unor ecouri ale renaște rii italiene.
noul climat economic, social și politic,
ini țial în italia secolului al Xiv -lea, apoi și în
cele lalte țări europene și-a lăsat amprenta și
asupra literaturii umaniste din epoca re nașterii.
aceste schimbări au con tribuit la formarea noii
men ta lități, gîndiri și viziuni asupra lumii, ce
au rede finit locul omu lui în lume în raport cu
con cepția medievală veche. acum omul începe
să se eman cipeze, să dobîndească autonomie
și valoa re ca indi vid, să gîndească liber și să
trăiască precum îl îndeamnă mintea și natura
sa. omul devine activ, curios, optimist, dornic
să se auto cu noas că și să cunoască lumea, să se
afirme, crezînd în posi bilitățile sale nemărginite,
aproa pe de mi urgice. aceste transformări ale
men talității omulul obiș nuit din epocă au avut
un impact cu totul deosebit la nivelul omu-lui cult, al căr tu rarului sau artis tului, care se
înarmează cu noua concepție uma nistă despre
lume și în cear că să o promoveze în activitatea
intelec tuală. omul nou devine un ideal și pen-
tru ma rii gînditori și artiști umaniști. cu vintele
uma nis tului Pico della Mirandola „ nimic nu este
mai presus pe pămînt decît omul, nimic nu este
mai presus în om decît mintea și sufletul lui“
exprimă o convingere ge nerală a umaniștilor
din toate părțile privind omul și valoarea sa.
La sfîrșitul secolului al Xv -lea și începutul
secolului al Xvi-lea, cînd umanismul se afir mase
și se con solidase definitiv în italia, dar dispăruse
și entu ziasmul primelor generații de umaniști,
în alte țări europene concepțiile uma niste ca-
pă tă o am ploare excepțională la curțile regale,
în universi tăți și în unele sec toare ale cle rului
și ale bur gheziei. ele se răs pîndesc inclusiv
gra ție sprijinului unor mece nați de rangul cel
mai înalt (carl viii, în Fran ța, izabe la cato lica și car dinalii Mendoza și cisneros, în Spa nia,
Frie drich de Saxonia, în Germania ș.a.). În pe-
rioada de ascensiune a umanis mului în euro pa
se eviden țiază, prin contri buția la afir marea
curentului umanist pe plan euro pean, Erasmus
din Rotter dam (1469–1536), numit „prințul
umaniștilor euro pei“.
activitatea unei bune părți a umaniștilor
s-a transformat cu timpul în una de cabinet,
de pură cărturărie, depărtîndu-se de mersul societății bur gheze în devenire, care își mani-
festa cara c te rul tot mai antiuman. idealurile
umaniste nu-și puteau găsi posibilități de reali-
zare în via ță. aceasta i-a făcut pe mulți uma niști
ai ulti melor gene rații să-și piardă optimis mul și
în cre derea în materializarea ideilor pentru care
luptau. con cepțiile multora capătă un carac ter
tragic, ceea ce a determinat apari ția conceptu lui
de umanism tragic, specific renașterii tardive.
În ceea ce privește impactul umanismului
asupra artei și a literaturii din epoca renaș te rii,
se poate spune că artele și litera tura, create în
această perioadă, poartă, într-un fel sau altul,
ampren ta concep ției umaniste despre om și
despre lume. efectele noii con cepții uma niste
au fost impre sionante atît în artă (rafael, Leo-
nardo da vinci, tițian, Michelangelo, Ma za-
ccio, Perugino, Giorgione ș.a.), cît și în știință (Le onardo da vinci, Kepler, Galileo Galilei,
Giordano Bruno, copernic).
caracterizarea generală a umanismului și a
renașterii va fi com pletă, însă, dacă se va inclu-
de și o serie de alte probleme, cum sînt rapor –
turile dintre umanism și Mișcarea refor mei în
prin ci palele țări europene, formarea statelor
naționale și, în legătură cu aceasta, problema
monarhu lui, problema limbii ș.a. cu atît mai
mult cu cît aceste aspecte au fost abordate de scriitorii renascentiști în ma jo ritatea operelor.
Marii scriitori ai renașterii europene (Pe-
trar ca, Boccaccio, cervan tes, Lope de vega,
rabelais, Shak espeare ș.a.) au fost umaniști
în sensul ade vărat al cuvîntului, au promovat
concepții uma niste, au conturat chipul omului
renașterii, liber de orice constrîngeri, dornic de
a-și trăi viața așa cum îi dictează firea. Scriitorii
umaniști au situat omul în centrul universului,
l-au glorificat îm preună cu bucu riile vie ții sale

renaȘterea71
clasa a X-a
pămîntești. ei s-au inspirat atît din literaturile
clasice greacă și latină, preluînd și valorificînd
teme, motive, personaje, genuri și specii litera-
re, cît și din realitate.
epoca renașterii poate fi considerată una
de tranziție de la evul Mediu spre epoca mo-
dernă. aspecte ale concepției umaniste despre
om și despre lume atestăm încă în literatura
medievală, însă adevăra ta tranziție este mar –
cată de prerenaște re – fenomen apărut, la fel,
mai întîi în italia.
Pe scriitorii umaniști ai renașterii îi ca rac-
te rizează universalitatea preocupărilor și tita-
nis mul activității. Umaniștii renașterii au fost
oameni multilateral dez voltați, gînditori și eru-
diți, strălucind în mai multe domenii. Stu diul
stiințelor umanistice (studia hu manitatis) cerea
să ai vaste cunoștințe, iar cel ce se pretin dea
umanist trebuia să fie cult și eru dit, cu știință
de carte acumulată în baza modelelor cla sice
antice pe care le studia intens și cu pasi une.
„Dulceața dragos tei de carte“ era pentru uma-
niști un atribut al demnității omului. Fo lo sirea
limbii latine era aproape obligatorie pen tru
scrierile erudite, uneori în latină se scria și
be letristică. anti chitatea devine un model de
viață și de artă. Știința și literatura încep să se
elibe re ze de sub tutela scolasticii și a dogmelor,
a teologiei în general. În vasta lor literatură, umaniștii și-au expus concepțiile despre lume și despre om, au cultivat o bogată proză savantă
și doctrinară (scrieri istorice, politice, filozofice,
estetice etc.) și o proză pur literară sau artistică. În cadrul prozei savante sau doctrinare întîlnim o mare varietate de specii și forme literare, pre-cum dia lo gul, tratatul, discursul, eseul, epistola
sau scri erea istorică.
Poezia renașterii strălucește prin creația lui
Petrarca, Shakespeare, Michelangelo, a poeților
Pleiadei franceze, a lui Sidney și Spenser, Garci-laso de la vega și Luis de León. Încercările de
poem epic (ariosto, tasso, ercilla, camões),
de litera tură pastorală și cavalerească reînvie
o anumită tradiție, deși nu întotdeauna încu-nunată de succes. Marii prozatori ai renașterii
au cultivat nuvela (Boccaccio, cervantes, Mar –
gareta de navarra) și romanul (rabelais și cer-
vantes, autorii prozei picarești spaniole). teatrul
renascentist se dez vol tă pretutin deni, dar nu
toate experiențele au vigoa rea dramaturgiei
engleze (Shakespeare) sau a ce lei spaniole (Lope
de vega și școala lui).
În ceea ce privește literatura română, Dan
Horia Mazilu în studiul Literatura română în
epoca Renașterii menționează că și aici, deși în condiții specifice, a existat o epocă a renașterii,
inclusiv o prere naștere, în care s-a manifestat un
umanism spe cific, dar asemă nător celui vest-eu –
ropean, că renașterea românească are un timp
al ei, variat motivat, niște scopuri parti culare și,
evident, un set de funcții pe care a fost chemată
să le exercite.
răz bat și ecouri ale uma nismului occidental,
con stituindu-se mai multe centre în transil-
vania, Moldova și în Țara românească. La răs-
pîn direa umanismului au contribuit voievozii
iubitori de cultură (Ștefan cel Mare, neagoe
Basa rab, Pet ru rareș, con stan tin Brîncoveanu
ș.a.) și marii erudiți (Ud riște năsturel, Miron
costin, nicolae Milescu, mitropolitul Dosof tei,
frații radu și Șerban Greceanu ș.a.).
Deși s-a constituit mai tîrziu decît în vestul și
centrul europei, uma nismul românesc a trecut
treptat de la textele religi oase și leto pisețele
scrise în limba slavonă la o etapă nouă, marcată de răspîndirea limbii latine și a lite raturii anti –
ce. S-a reliefat originea latină a limbii noastre, creîn du-se o literatură didac tică și o istoriografie
umanistă, punîndu-se bazele unei versificații
cul te. Printre cele mai mari realizări ale litera-
turii române, cu pro nunțate tendințe umaniste,
se înscriu Învăță turile lui Neagoe Basarab către
fiul său Theodosie (asemănătoare tra tatelor unor
mari umaniști euro peni ai tim pului ca erasmus
din rotterdam, Bal dassare castiglione, niccolò
Machiavelli), opera lui nicolaus olahus, Letopi­
sețul lui Grigore Ureche, creația lui Mi ron costin
și a stolnicului con stantin canta cuzino ș.a.

clasa a X-a72
literatura universalĂ
Literatura
RENAșTERII ITALIENE
repere istorice și culturale
Patria renașterii europene a fost italia, în virtutea faptului că acolo – mai
devreme decît în alte țări – a început trecerea de la formele vechi de viață la cele
noi, burgheze, de la concepția medievală despre om și lume – la cea nouă, uma-
nistă. aceste schimbări s-au manifestat și în cultura italiană din această perioadă.
Primele trăsături ale noii literaturi renas centiste se con stată în creația lui Dante
alighieri, considerat precursor al umanismului și al renașterii italiene. La începutul
seco lului al X iv-lea crește numărul cen trelor noii culturi umaniste, concentrate în
cele mai înfloritoare orașe ita li ene – Florența, Bologna, Padova, Ferrara, Urbino,
roma, Pavia, veneția ș.a.
Literatura renașterii italiene poate fi împărțită convențional în trei
perioade mari, care coincid aproximativ cu cele trei secole cît a durat
epoca renașterii în italia:
1) secolul al Xiv -lea (il Trecento); 2) secolul al Xv -lea (il Quattro­
cento); 3) secolul al Xvi-lea (il Cinquecento).
activitatea primei generații de umaniști italieni continuă ten dințele
renascentiste conturate în creația lui Dante alighieri și este strîns le-
gată de orașul Florența, cel mai important centru econo mic, politic și
cul tural italian din secolele Xiii–Xiv . Umanismul italian timpuriu este
repre zentat, în primul rînd, de Francesco Petrarca și Giovanni Boccac-
cio, urmați de Luigi Marsili, colluccio Salutati ș.a.
a doua perioadă a renașterii italiene ține de secolul al Xv -lea.
curțile marilor seniori devin adevărate cen tre culturale, unde umaniștii
italieni își desfășoară activitatea, ade sea subordonată intereselor mece-
naților. astfel, cu venirea la pu te re a fa miliei Medici, Florența redevine
un important centru inte lectual, mai ales în vremea lui Lorenzo de
Medici (1449–1492), numit Magni ficul. el a atras la curte perso-
nalități ale renașterii italiene, pre cum pictorii Botticelli, Donatello,
Leonardo da vinci, Michelangelo, gîndito rii Marsilio Ficino, Pico della
Mirandola ș.a. Însuși Lorenzo Magnificul era un om de mare cultură,
mecenat și poet. a cultivat diferite specii poetice: poemul, sonetul,
idila pastorală, canțona, mani festînd interes și pentru poezia populară.
cel mai talentat poet din cercul lui Lorenzo de Medici a fost Angelo
Poliziano (1454–1494), umanist și admi rator al culturii antice, dar
și promotor al ideii de a scrie literatură în limba italiană, valorifi cînd
tradițiile populare. Un mare poet din cercul lui Lorenzo de Medici, prieten și îndru mător al acestuia, a fost și Luigi Pulci (1432–1484),
autorul cu nos cutului poem cavaleresc eroi-comic Uri așul Morgante.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Renașterea s-a
născut în orașele-state
italienești, aici trebuie
căutate trăsăturile
Omului Renașterii:
artistul, autor al unor
opere originale, dar și
autorul transformării
propriei poziții sociale
datorită valorii artei
sale: astfel, el capătă
dreptul de a interveni
în viața cetății.“
eugenio garin
„om al renașterii este
mai ales Petrarca prin
contactul activ cu
antichitatea… Contactul
atît de fecund al lui
Petrarca cu antichitatea
a contribuit să fixeze
toate aceste atitudini ale
poetului, a căror grupare
alcătuiește formula
însăși a umanismului:
patriotismul, iubirea
libertății, idealism moral
de origine platonică, slujit
prin mijloacele retoricii
ciceroniene.“
Tudor Vianu

renaȘterea73
clasa a X-a
alt centru al culturii umaniste italiene s-a aflat în orașul Ferrara,
unde au activat mai mulți umaniști italieni, autori ai unor celebre poe-
me epice. Unul dintre ei este contele Matteo Boiardo (1441–1494),
autorul poemului cavaleresc Orlando îndrăgostit, în care iubirea cavale-
rea scă capătă și accente renascentiste, chiar dacă păstrează aparent
rigorile cavalerești, față de care autorul are o atitudine ușor ironică.
rămas neterminat, mai mulți poeți au încercat să continue poemul
lui Boiardo. cea mai realizată continuare aparține poetului Lodovico
Ariosto (1474–1533), la care a lucrat mai mulți ani, astfel apărînd
poemul Orlando furiosul. ariosto valorifică aspectele pozitive, umaniste
ale universului cavale resc, ale codului său etic, elogiază omul și viața
reală a acestuia, cu toate bucuriile și necazurile ei, opusă lumii vechi feu dale în degradare.
Ultima perioadă a renașterii italiene, care cuprinde secolul al
Xvi-lea, este mar cată de creația ultimei generații de umaniști, ce acti-
vează atunci cînd începe criza umanismului. tipică pentru litera tură
este acum cultivarea genului pastoral sau bucolic. Lu mea idealizată
a păstorilor pe fundalul mediului rural este opusă vieții zbuciumate
și pline de contradicții de la oraș. Una dintre cele mai importante
opere ale secolului este romanul Arcadia al lui Iacopo Sannazzaro
(1456–1530), care a determinat dezvoltarea genului pastoral în vestul
euro pei. Printre alți umaniști italieni se evi den țiază Pietro Bembo
(1470–1547), autorul unui faimos tratat dialogat Proze asupra limbii
comu ne, axat pe problemele limbii literare italiene; Baldassare Casti‑
glione (1478–1528), scriitor moralist, autorul dialogului Omul de curte ,
în ca re pune în valoare virtuțile educative ale umanismului, tratînd
pro blema curteanu lui ideal (calitățile, meritele, comporta mentul etc.),
dar și alte teme; Niccolò Machiavelli (1469–1527), autorul celebrului
tratat Prin cipele. ca patriot și umanist, Machiavelli dorea eliberarea
italiei și crearea unui stat independent și puternic, în fruntea căruia
să se afle un conducător, un principe care să cu noască bine proble-
me le țării și să știe cum să o conducă eficient. Meritul unui prin cipe
nu constă, după părerea lui Machiavelli, în acumularea unor calități și însușiri bune, ci în priceperea de a-și menține statul pe care îl con-
duce, pentru care sînt acceptabile orice căi și mijloace. De aici provine
celebra formulă „Scopul scuză mijloa cele“, considerată esența machi –
a velismului ca doctrină. Machiavelli este și autorul unei co medii de
mare succes – Mătrăguna. o altă mare rea lizare a secolului al Xvi-lea
în italia este așa-numita comme dia dell’arte, care a exercitat o influență
consi derabilă asupra come diei europene.
Ultimul mare reprezentant al literaturii italiene din epoca renaș terii
este Torquato Tasso (1544–1595), a cărui operă exprimă înce putul
crizei umanismului. obsedat de ideea de a crea o ma re epopee națio-
nală bazată pe eveni mente de im por tanță univer sală, torquato tasso
a lucrat toată viața asupra poemului Ierusalimul eliberat, care i-a adus
faima universală. Prin această operă, tasso a încercat să demonstreze
că faptele de vitejie săvîrșite pentru triumful credinței contribuie la
educa rea mo rală a omului. teorie literară
Commedia dell’arte
este o formă de teatru
specific italiană. a
apărut ca o reacție împotriva teatrului erudit, practicat în
cercurile restrînse de
spectatori, grație celor care, în noile condiții
sociale, trăiau din
teatru, avînd nevoie de public și de bani: aceștia erau actorii ambulanți, actori
cu experiența farsei
populare, care au creat un nou gen – commedia
dell’arte.
Deși au existat și alte denumiri (comedie improvizată, comedie
cu măști, comedie
cu subiect etc.), s-a încetățenit cea de
commedia dell’arte,
pentru că definea cu precizie caracterul specific de comedie
interpretată de actori
de meserie, de actori profesioniști, care nu
aveau la dispoziție o
piesă scrisă, ci doar un scenariu, textul
propriu-zis urmînd
să fie improvizat de către actori în timpul reprezentării. acest
gen a avut un succes
extraordinar în epocă, răspîndindu-se repede
în întreaga europă.

clasa a X-a74
literatura universalĂ
Francesco Petrarca
(1304–1374)
Francesco Petrarca este primul umanist în sen sul adevărat al cuvîn-
tului, deși unii istorici literari, în virtutea remi nis cențelor medi evale
din gîndirea și concepția sa despre om și de spre lume, îl consideră
scriitor de tranziție, un scriitor al pre re nașterii, re pre zentînd mai cu-
rînd preumanismul. a fost un mare patriot și adept al unificării italiei.
activitatea de savant-filolog și pasiunea pentru studiul antichității l-au
consacrat ca întemeietor al filologiei clasice. Prin versurile scrise în
lim ba italiană, reunite în celebrul Canțo nier, Petrarca pune începu turile
liricii renascentiste.
atît opera de erudiție, scrisă în latină, cît și poezia, cea mai mare
parte fiind scrisă în italiană, dezvăluie procesul anevoios și comp lex
al eliberării personalității umane din captivitatea dogmelor religioase medievale, încercarea omului de a se elibera de trans cendentul ce îl
obsedează și îl înfricoșează. conflictul central al epocii – confruntarea
dintre concepția veche, medievală, și cea nouă, umanistă, despre lume și despre om – se răsfrînge în sufletul erou lui liric al Canțonierului și
se manifestă ca un dezacord dramatic între idealul unei iubiri celeste,
platonice și cel al iubirii pămîntești. Meri tul lui Petrarca și importan-
ța sa pentru evoluția poeziei europene moderne este că nu numai a
conștientizat conflictul din tre vechi și nou, dar l-a și rezolvat – deși nu
fără ezitări sau îndoieli – în favoarea noului, adică a idealului uma nist.
Petrarca recurge la lirică pentru a exprima gîndurile, emo țiile, stările
sufletești ale personalității umane în proces de emancipare. ceea ce
ține de epocal, de gene ral este redat în lirica sa ca ceva trăit, gîn dit,
simțit, suferit personal, aceas ta părînd a fi marea descoperire poetică
a lui Petrarca. este vorba de celebrele sonete dedicate Laurei, inclu-
se, îm preună cu alte poezii, în culegerea Canțonierul, care cuprin de
în total 366 de poezii, numite uneori și Rime, incluzînd 317 sonete,
29 canțone, 9 sextine, 7 balade și 4 madrigale.
În sonetele incluse în Canțonier poetul italian, ca și pre mer gătorii
provensali și italieni, inclusiv Dante, și-a cîntat iubirea pla tonică pen tru
o femeie pe care o numește Laura (acest nume are la Petrarca o sem –
nificație simbolică) și despre care spune doar că a văzut-o prima oară
la 6 aprilie 1327 și că a murit peste 21 de ani. Petrarca a con tinuat să
o cînte în versuri și după moarte, ceea ce l-a făcut să împartă sonetele
dedicate Laurei în două părți: „Pen tru viața Laurei“ și „Pentru moartea
Laurei“, asigurînd, astfel, o com poziție simetrică. Din punct de vedere
tematic, divizarea sonetelor i-a permis să redea gama tuturor etapelor
iubirii sale: de la prima clipă, cînd a văzut-o pe Laura, și pînă la stările Francesco Petrarca s-a năs –
cut în ora șul arezzo, unde,
după venirea la pu tere a
guelfilor „negri“, și-au găsit
refugiu mai mulți exi lați
politici din Flo ren ța, prin-
tre care și tatăl lui Pe trarca,
notar floren tin și pri eten
al lui Dante. apoi familia
s-a stabilit la a vig non, în
su dul Fran ței, unde se afla
atunci curtea pa pală. aici
Pet rar ca a înce put să în-
vețe, îndrăgind literatura
lati nă. a studiat dreptul la
montpellier și la Bologna, revenind la a vig non, un de
a intrat în ierar hia cle ricală
și a cunos cut înde aproape
viciile curții pa pale, criti-
cate mai tîrz iu în opera sa.
af lîndu-se în slujba familiei
colonna, tînărul Petrarca
capătă fai ma unui rafinat
cunos cător al culturii antice,
în cepe să scrie versuri dedi-
cate unei femei cu nu me le
laura, pe care a iubit-o și a
cîntat-o în poeziile sa le din
ziua cînd a văzut-o pentru
prima dată și pînă la mo-
artea ei. Petrar ca a călătorit
mult prin italia și prin alte țări, fiind atras de manu-
scrisele auto ri lor antici, de
monu men te le de artă. Pe-
trarca s-a bucu rat de ospitali-
tatea unor oameni bogați, care îl invi tau la curțile lor,

renaȘterea75
clasa a X-a
de disperare de după moartea ei, poezia devenind un fel de jurnal liric.
Deși iubirea pentru Laura mai poartă amprenta li ri cii de dragoste a
dulcelui stil nou și a lui Dante, Petrarca prezentînd -o pe Laura ca pe o
întruchipare a frumuseții divine, a virtuții, a per fec țiu nii ce purifică
și înno bi lează, nu transformă femeia iubită într-o abstracțiune, într-un
simbol. ea apare ca o ființă reală, în situ ații reale, poetul descrie noi
și noi ipostaze ale iubitei, dar și trăirile, suferințele, îndoielile, speran –
țele, regretele de om îndrăgo stit, oscilînd între dragostea platonică,
înălțătoare, și iubirea sen zuală, pămîn tea scă. G. căli nes cu menționa
că „Petrarca a devenit un caz istoric com plex, un individ care se zbate
între două lumi, ca între umbră și lu mi nă“, deși considera că acest
dramatism este exa gerat. Prin lirica sa de dragoste Petrarca justifică
și elogiază pa si unile pămîntești, con tribuind la promovarea concepției
uma niste despre lume și om.
Unele dintre canțonele lui Petrarca ( Italia mea, Nobile spirit sau
Că tre noul guvernator al poporului roman ) au valoarea și puterea mo –
bi lizatoare a unor manifeste de latinitate și italienitate, în care poetul
își exprimă sentimentele patriotice și detestă luptele feudale și politice,
visînd la unitatea italiei fărîmițate.
În virtutea faptului că umanismul și renașterea s-au mani fes tat mai
devreme în italia, aici au apărut și primele modele de poezie epică
renascentistă. interesul umaniștilor italieni pentru valorile cla sice ale
romei antice, imitarea și valorificarea lor au determi nat și încercă –
rile de a reînvia tradiția marilor epopei antice. Fran cesco de Sanctis
menționa drept firesc faptul ca, „în această înviere a ita liei antice,
limba latină să fie considerată nu numai ca limbă a cărtura rilor, dar
și ca limbă națională, și istoria romei să le pară ita lienilor propria lor
istorie. Din aceste idei a ieșit Africa , operă care trebuia să fie, pentru
Petrarca, adevărata Eneidă , marea epopee națională, repre zentată prin
acea ultimă luptă în care roma, în vingînd carta gina, își deschidea
drumul spre stăpînirea uni ver sală“. În poemul Africa , scris în latină,
poetul povestește eveni men te din al doilea război punic, drept izvor
servindu-i titus Livius. Pet rarca evocă victoriile generalului roman
Scipio africanul și elogiază măreția romei. Însă vremurile se schim –
baseră: con di țiile în care se afla i talia pe timpul lui Petrarca nu puteau
da naștere unei veritabile epopei naționale. Poemul, deși apre ciat în
atmosfera de atunci a conștiinței publice, nu a fost decît o în cer care
nere ușită. Încercări de a crea noi epopei naționale întîlnim și în alte
literaturi din epoca renașterii (de exemplu, Franciada lui Pierre de
ronsard, Araucana lui a lonso de e rcilla) rezultatul fiind aproape me –
reu același: im posibilita tea renașterii, în condițiile de atunci, a unor
adevărate epopei naționale. excepție face, poate, Lusiada lui Luis de
camões.dar a pre ferat mai mult ca
ori ce in de pen dența și sin-
gură ta tea, pen tru a studia
și a-și scrie ope rele. Poe mul
Africa, scris în limba latină,
i-a adus faima de poet în-
coronat cu lauri pe colina
ca pitoliului din roma. Din-
tre operele scri se în latină
se evi den țiază Epis tole fără
nume, Epis tole latine, Epis tole
fami liare, Epistole de bătrî nețe,
Epistole diverse, Epis tolele met-
rice, De spre băr bații ves tiți,
Despre via ța singura tică ș.a.,
iar dintre cele scrise în lim-
ba ita li ană, poemul ale go-
ric Tri um furile și ves titul
Canțo nier. Pe trarca a fost
un mare patriot și a încer –
cat prin auto ri tatea sa de
po et și eru dit să in flu ențeze
viața poli tică din italia nu
numai prin poezia sa ci vică,
ci și prin implicare în acti-vitatea po litică. Fiind atras
de idealul republican, poe-tul salută revolta anti fe udală
sub con du cerea lui cola di
rienze (dedi cîndu-i ce le-
bra can țo nă Nobile spi rit),
care proc la mase la ro ma
republica. De fapt, Pe trar ca
nu a avut o puter nică vo ca ție
poli tică, adevărata sa vocația
fiind creația. ulti mii ani i-a
petre cut retras la o vilă din
arqua, lîngă Padova, unde
s-a stins din viață la 18 iulie
1374.
„Cine citește Canțonierul
nu poate să nu aibă
impresia aceasta,
a unei lumi abstracte, retorice, sofistice,
așa cum o găsim figurată de trubaduri, dar în care apar senti­mente mai omenești și mai reale, forme mai limpezi și mai reliefate.“
FranCESCo dE SanCTiS

clasa a X-a76
literatura universalĂ
Sonetul LXi
Slăvite fie clipă, ceas și loc,
meleag și an, și anotimp și lună,
și ziua-n care ochii tăi, stăpînă,
în mine-aprins-au vîlvătăi și foc.
Și-n veci slăvit dintîiul dulce dor
În care-am ars cu dragostea-nfrățit,
și arcul cu săgeata ațintit, și rănile ce-adînc în piept mă dor.
Slăvite fie vorbele ce eu,
(o, cîte!) le-am rostit chemînd spre tine,
și lacrimile, și suspinul greu,
și versul scris ce faima ta prin mine
o spune lumii-ntregi, și gîndul meuce-i doar al tău și neîmpărțit cu nime.
Sonetul cXXXiv
nici pace n-am, nici lupta nu mă-mbie;mă tem și sper, și ard și sînt de gheață,și zac răpus și zbor pînă-n tărie,
nimic nu prind și-o lume strîng în brață.
Stăpînă am ce-n mîna ei mă știe,
dar nu mă vrea, nici nu mă lasă-n viață;
iubirea-ntr-ajutor nu vrea să-mi vie,nici viu mă vrea, nici cum să scap mă-nvață.
văd fără ochi, strig fără limbă-n gură,
să mor rîvnesc și chem după-ajutoare,
mi-s ceilalți dragi și mie-mi caut vină.
Zîmbesc în lacrimi, totul mi-e tortură,
viața și moartea-mi sînt la fel de-amare
și numai tu, stăpînă, ești de vină.
( trad. de e ta Boeriu)
Chestionar pentru lectură comentată
• citiți sonetul LXi și explicați în ce scop autorul recurge la tehnica repetiției
și a enumerării.
• ce idee exprimă Petrarca în ultimele versuri ale acestui sonet?
• observați în sonetul cXXXiv antiteza și explicați-i funcția.
• ce efecte produce utilizarea repetată de către Petrarca a unor perechi
de noțiuni contrastante?teorie literară
Petrarchismul de sem-
nează imitarea poeziei lui Petrarca, fiind
caracteristic literaturii
italiene, dar și altor literaturi europene. se va distinge petrar –
chismul unor conti nu-
atori ai lui Petrarca, în sensul unei asi mi lări creatoare (inclusiv a neoplato nismului, ca la Pietro Bembo, lorenzo de medici,
michelangelo, giordano
Bruno, Baldassare castiglione), de sensul peiorativ al termenului, propriu unei mulțimi
de poeți minori,
imitatori indirecți și servili ai modelului creat de Petrarca.
Sonetul este o
compo ziție poetică
fixă, al că tuită din
14 ver suri endeca-
silabe, formată din
două strofe a cîte patru versuri și din
alte două strofe a cîte
trei versuri. schema rimelor în catrene este aBaB, aBaB, iar în terțete – cDe, cDe.
Nota beNe
Patria sonetului este consi-
derată italia, fiind folosit pentru prima oară de poe-ții școlii siciliene. invenția sonetu lui i se atribuie lui
Giacomo da Lentini, inițiato-rul aces tei școli. au scris
sonete poeții școlii dolce stil nuovo și Dante. sone-tul de vine forma metrică
domi nantă în lirica lui
Petrarca și a imitatorilor lui, așa-nu miții petrarchiști.

renaȘterea77
clasa a X-a
giovanni Boccaccio
(1313–1375)
Giovanni Boccaccio este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți
ai literaturii renascentiste italiene și unul din tre marii nuveliști ai lite-
raturii europene. cunoscător al literaturii clasice, dar și al litera turii
medievale, Boccaccio a scris în limba latină mai multe opere de erudiție
inspirate din mitologia antică, a scris, însă, și în lim ba italiană nume-
roase poezii, poeme, romane în versuri și în proză (Filostrato, Filocolo,
Nimfele din Fiezole, Ameto, Fiammetta). Însă opera ce l-a ne murit este
cea pe care autorul, după cum rezultă dintr-o scrisoa re, nu o aprecia
mult și nu îi recunoștea valoarea, fiind chiar la un pas de a o dis truge, dar
tocmai această creație s-a dovedit a-i fi capodo pera – Decameronul.
titlul trimite la cuvintele grecești deca (zece) și imera (zi), su gerînd
că e vorba de povestiri spuse timp de zece zile. Decameronul începe cu
o impresionantă descriere a cumplitei ciume din 1348, al cărei martor
ocular a fost autorul. Șapte doamne și trei cavaleri se retrag la o vilă în împrejurimile Florenței și timp de zece zile, după-amiază, în afară de zilele de post, fiecare dintre ei povestește cîte o întîmplare, cîte o
istorie din viață. astfel, se povestesc o sută de nuvele. În fiecare zi se
alege un rege sau o regină pentru a stabili subiectul po ve stirilor din
ziua respectivă, fiecare zi încheindu-se cu o baladă cîntată de unul
dintre naratori. Dar compoziția Decameronului nu se reduce la aceas-
ta: opera începe cu o introducere lirică și se încheie cu o postfață a autorului, creînd, astfel, primul nivel al cadrului în care este introdusă întreaga narațiune. Urmează un al doilea nivel al compoziției înră-mate, reprezentat de cei zece povestitori care, la rîndul lor, constituie un prim-plan al Decameronului, cel al realității imediate, empirice,
adică al Florenței bîntuite de ciumă și al vilei unde s-au retras cele zece
persoane pentru a se salva de pericol. La prima vedere, este vorba de
un plan al realității contemporane, dar și acest cadru este ficțional, în care acționează personaje închipuite. acestea povestesc zilnic cîte o
povestire, iar ceea ce se relatează în toate povestirile este un al doilea plan – cel propriu-zis al narațiunii, în care mai apare o reali tate, și ea
ficțională, dar diferită de realitatea na ra torilor. Între cele două niveluri
ale narațiunii și cele două pla nuri ale realităților prezen tate există o
legătură invizibilă, ceea ce im primă unitate operei în ansam blu, chiar
dacă, aparent, unitatea este formală. astfel, impresia este că ceea ce se
povestește în cele o sută de nuvele nu reprezintă ceva detașat, depărtat de cititor, deoarece în tre cititor și universul nuve listic se inter pun, ca
adevărați interme diari, naratorii care, pe de o parte, par a fi ipostaze ale
autorului, dar, pe de altă parte, reprezintă un grup de tineri dispuși la distracții și veselie, aceștia alcătuind, de fapt, o soci etate de umaniști,
Giovanni boccaccio este
fiul nelegitim al unui ne –
gus tor florentin și al unei
franțuzoaice. Viitorul scri-
itor se naște la Pa ris (deși
unii biografi con si deră că s-ar fi născut la cer taldo/
Flo rența), dar de mic a fost
adus la Flo ren ța, un de tatăl
său dorea să-l pre gă tească
pentru carie ra de negustor.
tî nărul Boc ca ccio nu se sim te atras de această înde-
letnicire, nici de studiul drep tului ca no nic, pentru
care a fost tri mis la nea po-
le. ce-i drept, aici a găsit o ambi anță de cultu ră și rafi-
na ment la curtea regelui
ro bert de anjou, cu care
tatăl său era prie ten, ceea ce
i-a permis să se bucure de o primire fa vorabilă în cercu-
rile aris to cratice ale neapo-
lelui și să-și for me ze o vastă
cul tură lite rară. la neapole
se în dră gos teș te de maria
de aqui no, care va stră bate
opera lui sub nu mele de Fi-
am met ta, iubi rea servin du-i, pro ba bil, și ca îndemn de a
scrie nu nu mai poezii, dar
și opere nara tive. În perioa-
da află rii sale la ne apo le
Bocca ccio scrie Vînă toarea
Dia nei, Filocolo, Filos trato, Tese ida. Întors la Flo rența,

clasa a X-a78
literatura universalĂ
de oameni noi, ce îl predispun, îl sensibilizează pe cititor, înlesnindu-i
o înțe legere mai profundă a celor citite.
Fiecare nuvelă reprezintă o situație de viață, obișnuită, gra vitînd în
jurul celor două teme mari ale Decameronului – dra gostea și aventurile.
nuvelele (cu excepția primei zile și a noua, fără teme obli ga torii) sînt
reunite printr-o temă comună, fiecare fiind o variație a temei propuse. De exemplu, nuvelele zilei a doua au ca subiect prin cipal întîmplarea,
norocul, în a treia zi se povestește despre cum se pot cîștiga lucruri pierdute sau dorite, în a patra zi tema este dragostea cu sfîrșit nefericit, nuvelele din ziua a cincea au ca temă dragostea cu sfîrșit fericit, cele din ziua a șasea se axează pe salvarea de un peri col printr-o vorbă de
duh, în a șaptea zi se po vestesc diferite păcăleli și farse jucate bărbaților
de femeile lor, în a opta – personajele fac reci proc asemenea glume și
farse, iar în ul tima zi, a zecea, este abor dată tema spiritului curtean,
a gesturi lor nobile și mărinimoase. În unele nuvele se fac simțite note
anticlericale. cu toate acestea, temele și motivele nuvelelor adesea se
intercalează, trec dintr-o nuvelă în alta, se repetă, se întrepătrund și
concresc, ceea ce demonstrează că auto rul nici nu a avut intenția de a
le delimita cu strictețe, mai ales că mul te au fost preluate din diferite
izvoare. contează că Boccaccio apa re în Decameron ca un maestru al
acțiunii, al conducerii și dezvol tării ei, reușind să creeze un echilibru
interior în fiece nuvelă și în toa te, luate împreună. tematica dezvăluie
o întreagă viziune realistă asupra vieții și a omului. realitatea este
lumea în tranziție, care iese din capti vitatea unei concepții ascetico-
religioase caracteristice evului Mediu și pășește îndrăzneț într-o eră
nouă, îmbrățișînd o concepție renas cen tistă, umanistă despre lume.
Dacă la început despre ciumă se vor bește cu o anumită frică, spre sfîr –
șitul cărții lucrurile se schimbă, nara torii devin mai neînfricați. Despre
ei se spune că nici moartea nu-i va învinge, iar dacă totuși vor muri, o vor face binecuvîntînd această viață.
eroii lui Boccaccio întruchipează omul renașterii timpurii, acțio-
nează într-un cadru geografic, istoric și social concret. În capodoperă întîlnim o mare varietate de tipuri sociale, feudali crunți, popi hapsîni și corupți, cavaleri nobili, negustori șmecheri sau duși de nas, oameni proști și oameni deștepți, femei fidele și desfrînate, aventurieri noro-coși și hoți de drumul mare etc. Personajele Deca meronului „sînt în
general personaje ale unei singure reacții, au un comportament strict precizat într-un anumit sens. asta nu înseamnă că sînt schema tice sau
neadîncite psihologic. Dar repre zentînd fațetele multiple ale omului în
general, ale unei omeniri în veșnică mișcare, situația nu velei cerea o
singură reacție, prin care să avem un exemplu viu de comporta ment“
(Michaela Șchiopu). ele se caracterizează prin dragos tea de viață, de
a-și afirma po si bilitățile, prin optimism, sete de cunoș tințe și de acțiuni,
prin as pirația „însușirii“ totale a lumii din jur.
Merită subliniată atitudinea autorului și a personajelor față de Dum-
nezeu, biserică, cler, popor, societatea contemporană, în an sam blu,
dar și față de problema centrală din Decameron, precum e dragos tea, Bo ccaccio gă seș te o altă
atmosferă, mai pro za ică în
comparație cu ambi an ța elegantă de la neapole. la
Florența via ța sa e mo destă și
retrasă, dedicată studi ului și
lite ra turii, dar conce tățenii
îl prețuiesc și îl atrag în
ac tivitatea politică, în cre-
din țîndu-i diferite misi uni
diplo matice pe lîngă seni ori
de vază sau misi uni cul turale
pe lîngă mari poeți, printre
care rămîne memo rabilă pri-
ma sa întîlnire cu Petrar ca.
Printre operele din pe rioada
florentină se evi dențiază poemele Ame to, Viziunea
de iubire, Nim fele din Fiezole
și ro manul auto biografic Elegia Ma don nei Fiammetta.
stabilit la cer taldo, scrie
capo do pera De ca meronul, pe
care, ca și Petrarca în cazul
so netelor sale, nu o va apre-
cia prea mult. În ultimii ani ai vieții trece printr-o criză
spiri tu ală, devenind cleric, și
se consacră unor lucrări mai serioase, cum este Cor baccio
(Biciul) și mai mul tor opere
eru di te, scrise în limba la ti-
nă. Boccaccio, ca și Pe trar ca,
a avut un cult aparte pen tru
marele lor înaintaș Dan –
te. la Flo rența a ținut mai
multe lecții-comen ta rii pu-blice des pre Divi na Co medie
și scrie prima bio grafie a lui
Dante, inti tu la tă Mic tra tat
întru la uda lui Dante. retras
la certaldo, Bocca ccio moa-
re la 21 de cem brie 1375.

renaȘterea79
clasa a X-a
care este una senzuală, pămîntească, carnală și prezen tă în aproape
toate nuvelele. tocmai aceasta i-a făcut pe unii să vadă în opera lui
Boccaccio o carte indecentă, trivială. Însă erotismul nu velelor nu trebuie
înțeles în sens obscen, ceea ce nu era carac teristic autorului, ci în sens
mai larg, umanist. reabilitarea omului și a vieții pămîntești a acestuia,
cu toate bucuriile și plăcerile ei, este unul dintre cele mai importante
aspecte ale artei renascentis te. Boccaccio nu înjosește omul, ci îl înalță
prin zugrăvirea veridică a „naturii“ lui, a iubirii ca sentiment firesc, nobil și frumos.
Boccaccio și-a afirmat încrederea într-o lume în care omul să trăias că
potrivit legilor firii sale. De aceea, cartea sa a fost receptată, in stinctiv,
și ca un manual al artei de a trăi, ca un model de artă nuve listică pen-
tru prozatorii de mai tîrziu. Decameronul se traduce în alte limbi, din
el se inspiră o întreagă generație de scriitori din diferite țări.
Momente ale receptării
Literatura renașterii italiene a fost cunoscută la noi din cele mai
vechi timpuri. Umaniștii italieni Silvio Piccolomini și Poggio Bra cciolini
au susținut ideea latinității noastre și originea latină a limbii ro mâne –
adevăruri afirmate de marii noștri cărturari încă la începuturile litera-
turii române culte. Mulți scriitori clasici și moderni au contribuit pe diferite căi la popularizarea literaturii umanismului italian în spațiul nostru cultural. versiuni din lucră rile umaniștilor italieni s-au realizat
încă în prima jumătate a seco lului al XiX-lea, cel mai tradus fiind t. tasso.
Din poemul Ieru sali mul eliberat se traduc inițial fragmente (Gh. asachi,
i. He liade rădulescu), iar în 1852 apare traducerea inte grală în proză.
Pri mele sonete traduse din opera lui Petrarca au fost publi cate în di-
ferite reviste (Convorbiri literare, Familia). La noi primul mare admi-rator al lui Petrarca a fost Gheorghe asachi, care a tradus din poeziile lui Petrarca și l-a imitat în cule gerea sa de poezii publicată la iași în
1836. Un alt împătimit de autorul Canțonierului a fost poetul alexan dru
Depărățeanu. Primele frag mente din Principele lui Machiavelli au fost
traduse de eminescu și i. L. ca ragiale. cu timpul s-au realizat traduceri
noi și de calitate din ma jo ritatea capodoperelor renașterii italiene.
Mai rare au fost pînă în secolul al XX-lea interpretările critice ale
operelor umaniștilor italieni, deși au apărut în presă articole și studii,
întîietatea revenindu-i iarăși lui tasso. italienistica româ nă a oferit,
îndeosebi în a doua jumătate a secolului al XX-lea, stu dii excelente
despre umaniștii italieni. S-a dovedit productivă și recepta rea crea toare
a operelor acestora. Gh. asachi îl admiră pe Petrarca și îl imită, la fel și
al. Depărățeanu. În Țiganiada, i. Budai Deleanu se inspiră din poemul
lui ariosto Orlando furios, dar și din t. tasso. n. Filimon folosește unele
idei ale machiave lismului în Ciocoii vechi și noi.„boccaccio este promo­
torul unei arte de netă tendință realistă, așa cum se va manifesta ea din plin în epoca renașterii, corespunzînd unui stadiu clasic. opera sa repre zintă
un echilibru între recepti­vi tatea față de lumea
exterioară și efervescența spirituală, creatoare
de concepte și idei.“
MiCHaELa șCHioPu„Giovanni boccaccio este primul în lume după mai bine de un mileniu, care a regăsit, într­o expresie nemuritoare și fericită, comicul vieții.“
E. G. Parodi

clasa a X-a80
literatura universalĂ
Literatura
RENAșTERII FRANCEz E
repere istorice și culturale
Spre deosebire de italia, epoca renașterii cuprinde în Franța un se col – al
Xvi-lea, deși trăsături ale concepției umaniste despre lume și om apar încă spre
sfîrșitul secolului al Xv -lea, perioadă ce ar putea fi numită „prerenaștere“, ilustrată
mai ales de creația lui F . villon. ideile uma niste nu s-au bucurat în Franța de un
sprijin intens din partea noii cla se a bur gheziei, care era mai puțin activă decît
în alte țări euro pene. În schimb, umanismul a fost susținut mai mult în cercurile
no bililor cu vederi înaintate, ca urmare a contactelor acestora cu cultura uma-
nistă italiană. orienta rea spre valorile umaniste italiene este caracte ristică pentru
primii douăzeci de ani ai domniei lui Francisc i, care sprijină mișcarea uma nistă
din Franța, promovată, cu precădere, de către reprezen tanții nobi limii. o altă
particularitate a renașterii în Franța ține de raportu rile cu Mișcarea reformei,
care nu a fost numai o mișcare religi oasă: for ma religioasă pe care a îmbrăcat-o a
ascuns conflicte economice și politice mai adînci. Pînă pe la mijlocul anilor ’30 ai
secolului al Xvi-lea pro tes tan tismul și umanismul s-au completat, avînd scopuri
aproa pe comune. cînd, însă, Mișcarea reformei capătă amploare, îndeosebi sub
conducerea lui calvin, mulți umaniști se distanțează de ea. con frun tarea dintre
catolici și protestanți (numiți în Franța „hughe noți“) a generat războaiele reli-
gioase din a doua jumătate a secolului al Xvi-lea, ce au cul minat cu sîngeroasa
încăierare dintre catolici și hughenoți în 1572, cunoscută ca „noaptea Sfîntului Barto lomeu“. Deși o parte din umaniști erau atrași de anumite idei ale catolicilor
sau protestanți lor, cei mai de seamă umaniști francezi au avut rezerve față de
fanatis mul religios.
Literatura renașterii franceze poate fi împărțită convenți onal în
două perioade: 1) prima jumătate a secolului al X vi-lea; 2) a doua
jumătate a secolului al X vi-lea.
În prima perioadă a renașterii franceze se evidențiază un grup
de scriitori a căror activitate e strîns legată de curtea surorii rege lui
Fran cisc i, care, după a doua sa căsătorie cu regele navarrei, este cu –
n o s c u t ă c a Margareta de Navarra (1492–1549), una dintre cele mai
culte fe mei din epoca renașterii, susținătoare a ideilor umaniste și o
apreciată scriitoare. a scris poezii și poeme, dar cea mai im por tan tă
operă a ei este o culegere alcătuită din 72 de nuvele – Hepta meronul ,
scrisă sub influența Deca meronului lui Boccaccio și etalînd o evidentă
tendință moraliza toa re. Dintre scriitorii de la curtea Margaretei de na-
varra se evi dențiază poetul Clement Marot (1496–1544). În ver surile
sale, de o simplitate, eleganță, fluiditate și clari tate cla si ce, se împle –
tește satirizarea clericilor și a justiției co rupte cu elogierea bucuriilor
și a plăcerilor vieții pămîntești. Marot primul a introdus sonetul în
poezia franceză. Prima perioadă a literaturii renașterii fran ceze este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Aș vrea ca limba
noastră să fie atît de
bogată în exemple
proprii, încît să nu mai
avem nevoie să recurgem
la străini… De ce
sîntem oare atît de mari
admiratori ai altora? De
ce sîntem atît de nedrepți
cu noi înșine? De ce
sîntem cerșetori față de
limbile străine, ca și
cînd ne-ar fi rușine să o
folosim
pe a noastră?“
Du Bellay
Nota beNe
„Pleiada“ este denumirea
unui grup de stele, a unei constelații. acest nume l-au purtat un grup de poeți din grecia antică (peri oa da elenistică sau alexan drină), din care au
făcut parte calimah, t eo-
crit, apoloniu din rodos și lycofron. În cazul litera-
turii franceze, numele de „pleiadă“ se datorează ad-mi rației lui ronsard pen-
tru pleiada alexandrină.

renaȘterea81
clasa a X-a
dominată, însă, de François Rabelais , autorul
c e l e b r u l u i r o m a n Gar gan tua și Pantagruel .
cea mai mare realizare din perioada a doua
a literaturii franceze din epoca renașterii este
poezia Pleiadei.
Pierre Ronsard (1524–1585) s-a impus ca
cel mai important poet al Pleiadei, considerat
„prinț al poeților“. nobil de o aleasă cultură,
face o carieră de paj de curte, călătorește, se inițiază în diplomație, dar afectat la doar 17 ani de o semisurditate, se vede obligat să renunțe la cariera diplomatică și se dedică studiului antichității și poeziei. Într-o elegie (a Xvi-a), poetul vorbește despre legendara sa
origine română („Străbunul stirpei mele de-acolo dar se trage, / Danubiul de un de vecin e
țării trace. / De vale mai de unguri, în înghețat
hotar, / e un boier de seamă, marchizul de
ron sard…“). veșnic îndrăgostit, el și-a cîntat
iubirile în poezie, casandra, Maria, elena fiind
inspiratoarele celor mai cunoscute versuri, în –
deosebi ale sonetelor dedicate fiecăreia din tre
ele, în care se împletesc frecvent motivul sorții
schimbătoare ( for tuna labilis ), al trăirii clipei
(carpe diem ), al trecerii iremediabile a timpului
(fugit irreparabile tempus ), elogiindu-se, în
spiritul epicureis mului, bucuriile și plăcerile
vieții de la țară, în sînul naturii: „ ascultă,
scum pa mea, învață / de vrei să ai bogată viață
/ și să trăiești în bucurii:/ culege-ți floarea
frumuseții / să n-ajungi vîrsta bătrîneții / și floare veș tedă să fii“. iar într-un alt sonet
poetul spune: „ ori vrei să zici, cum ești la
tinerețe, /Să ne petrecem zilele-ți cu soare, /
că vine-n grabă hîda bătrînețe / Și dragostea
se trece ca o floare?“. ronsard a jucat rolul
unui Petrarca francez, mînuind mij loace expre –
sive mai bogate și mai diverse, ce i-au permis
să redea o ga mă mai variată de nuanțe ale
stărilor sufletești ale îndrăgostitului. iubirea
este la ronsard mai mate rială, mai terestră,
dar nu pierde din farmecul unui sentiment ce
înnobilează. Dragostea îi pro duce poetului și satisfacții spiri tuale, după cum o spune în so –
netul Eu în trei zile Iliada toată … Sonetele de
inspira ție petrarchiană abundă în re miniscențe
antice, anacreontice și horați ene, dînd în vileag
o atitudine epicureică față de viață și idealul
renas centist al omului descă tușat, liber, iubitor
de viață și optimist, așa cum declară în sonetul
Cînd mult ­bătrînă tu vei fi, la lumî na re…, tipic
poeziei lui ronsard: „ trăiește, să mă crezi, pe
mîine să nu lași: / c ulege chiar de azi toți tran –
dafirii vieții“. ronsard a cultivat și oda, elegia,
im nul, madri galul, egloga, poezia pastorală,
epigrama, epis tola, epita ful, diferite varietăți
ale poemului (politic, satiric, epic).
Un alt nume remarcabil al Pleiadei franceze
este Joachim Du Bel lay (1525–1560), care
semnează Manifestul ei, intitulat Apărarea și
ilus trarea limbii franceze (1549) – unul dintre
cele mai importante docu mente pentru istoria
lim bii și a literaturii franceze. ca poet liric, Du
Bellay a cultivat sonetul în ciclul Olivul și în
două volume intitulate Antichități și Regrete .
So netele lui Du Bel lay sînt pătrunse de un lirism
suav și sincer, adesea nostalgic, me lan colic,
ele giac, marcat de profunde accente filozofice.
optimismul primelor generații de umaniști
francezi scade treptat, făcînd loc, spre sfîrșitul
secolul al Xvi-lea, dezamăgirii și scepticis mului
privind realizarea idealurilor umaniste, ceea ce denotă înce putul cri zei umanismului în Franța.
Ultimul mare umanist francez este Michel de
Montaigne (1533–1592), scriitor-filozof, autorul celebrelor Eseuri, în care constată criza ideilor
uma niste, reexami nîndu-le critic și expri mîndu-și
în doiala față de valabilitatea lor absolută. „ ce
știu eu?“ – se întreabă filozoful, afirmînd, astfel,
„în doiala“ ca formă sau metodă de cunoaștere.
Literatura franceză din epoca renașterii
inițial a fost cunoscută la noi mai mult prin intermediul textelor originale, primele tra du –
ceri din ronsard și rabelais fiind publicate doar
spre sfîrșitul secolului al X iX-lea și începutul
secolului al XX-lea.

clasa a X-a82
literatura universalĂ
François r abelais
(1494?–1553)
François rabelais este figura cea mai importantă a umanismului
francez. capodopera sa, romanul Gargantua și Panta gruel, se compune
din cinci cărți sau părți, avînd ca bază și izvor de inspirație tradiția
folclorică, îndeosebi romanele populare de aventuri în care se paro diau
romanele cavalerești medievale.
Prima carte, intitulată „Preaînfricoșata viață a Marelui Gar gantua, tatăl lui
Pantagruel, așa cum a fost alcătuită mai demult de domnul Alcofri bas, abstră gă tor
de chintesență. Scriere plină de pantagruelism“, se deschide cu un prolog în care
autorul vorbește despre sensul operei sale, care nu trebuie redus doar la „ve sela
pierdere de vreme“, ci tălmăcit într-un înțe les cuprinzător, autorul suge rînd sensul
încifrat printr-o alegorie de spre cîinele care găsește un os cu măduvă, pe care
îl zdrobește și suge mă duva: „Sfărî mați osul și sugeți-i mă duva hrănitoare!“, îi
îndeamnă rabelais pe cititori. cartea întîi începe cu descrierea vechimii neamului
de uri ași al lui Gargantua, fiul lui Grandgousier și al Garga mellei. Gargantua a
fost purtat 11 luni în burta mamei, care, fiind însăr ci nată, a mîncat prea mult și,
în plină indigestie, l-a născut pe Gargan tua prin urechea stîngă, iar pruncului,
văzîndu-se la lumină, primul lucru ce i-a ieșit din gura sa mare (de unde i s-a
tras și numele) a fost să i se dea să bea. autorul descrie copilăria lui Gargantua,
care pînă la vîrsta de cinci ani crescuse ca un sălbatic, dar moștenise de la tatăl său unele sclipiri de înțelepciune po pu lară, dintre care una s-a dovedit a fi de-a
dreptul „ge nială“, cînd a inven tat cea mai plăcută ștergă toare pentru fund. Gran d-
gousier hotă răște să-l dea la învățătură, la început avîndu-l ca dascăl pe un teolog
scolastic, thumbal Holofern, cu care a ajuns a fi un netot din cauza metodelor
folosite, apoi pe un preceptor umanist, Ponocrate, car e l-a învățat după alte metode
și cu acesta pleacă la Paris călare pe o iapă uriașă ca și el unde face mai multe
năzbîtii, ca cea cu clopotele de la catedrala notre-Dame. Printr-o scrisoare este
chemat acasă de către pă rin tele său Grand gousier, nevoit să intre într-un război
cu vecinul său agre siv Picro chol din cauza unei cerți dintre niște cio bani din țara
sa Utopia și niște brutari-plăcintari din țara vecină Lerna, condusă de Picro chol.
Gargantua cu ai săi, ajutat și de un călugăr, fratele ioan, supra numit Zdrelitorul,
îl învinge pe Picrochol, iar în cinstea victoriei i se construiește fratelui ioan mă-
năstirea de la thélème, unde toți trăiesc după o singură regulă: „Fă ce-ți place!“.
cartea a doua – „Pantagruel, regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele
și isprăvile lui înfricoșate, de fie­iertatul Alcofribas, abstrăgător de chin tesență“ –
reia genealogia lui Pantagruel, evi dențiind ce a moștenit de la părinții săi. Dornic
de a învăța, Pan tagruel pleacă la studii prin Franța, tre cînd pe la cele mai de
seamă universități ale vremii, un bun prilej pentru autor de a arăta sistemul de
învățămînt existent, căruia i se opune unul nou, umanist, suge rat și de scrisoa-
rea lui Gargantua către fiul său. La Paris, Pantagruel îl cunoaște pe Panurge, un semivagabond-semi stu dent, vesel din fire și iubitor de aventuri, cu care avea să
fie prieten toată viața. af lînd că Utopia a fost invadată de dip sozi, Pantagruel cu
Panurge parti cipă la lupte, intră apoi în cetatea amoroților, unde Panurge îi face
o nuntă de pomină regelui anarhie, iar autorul promite să conti nue descri erea
aventurilor, invitîndu-i pe cititori să fie în viață adevă rați pantagrueliști.
François Rabelais s-a năs –
cut în la Deviniere, lîngă
chi non, în familia unui avo –
cat. Și-a petrecut copi lăria
la țară, a intrat ca no vice
(poslușnic) la mă năsti rea
ordi nu lui cor di lierilor din
la Bau mette, apoi a petre-
cut mai mulți ani la mănă-sti rea din Fon tenoy-le-com p te,
unde a studiat limbile cla sice
(grea ca, lati na, ebra i ca),
iar, prin inter me diul lor,
nu nu mai căr țile sfinte, dar
și operele autorilor an tici.
Părăsind traiul monahal, ra-
belais a studiat la mai multe
uni versități, intere sîndu-se de jurispruden ță, stu di ind și practicînd, însă, mai ales medicina, fiind nu mit ulte ri -or medic la spi talul prin cipal
din ly on. la montpellier
a obți nut titlul de doctor
în me di ci nă, a ținut și un
curs de me dicină. a tra dus
și a comen tat lucrările lui
ga len și Hipocrate. Dacă
nu s-ar fi dedicat litera tu rii,
ci medi cinei, rabelais ar fi
devenit, probabil, un me dic
cu re nu me. a be ne ficiat de
pro tecția unor înalți demni-
tari și de pri etenia unor mari
scri itori și uma niști fran cezi.
ca rac terul cu adevărat en-
ciclo pedic al cunoștin țe lor
și-a lăsat amprenta și asupra capodoperei sale – roma-
nul Gargantua și Pan ta gruel,
pe care l-a scris timp de douăzeci de ani. se stin ge
din viață la Pa ris, în anul
1553. se spune că testa men –
tul lui ar fi fost ur mă toarea
frază: „n-am nimic, sînt plin de dato rii, restul îl las
să racilor“.

renaȘterea83
clasa a X-a
În cartea a treia, care se numește „ Despre faptele și pildele mari ale bu nu lui
Pantagruel, alcătuită de Domnul François Rabelais, doctor în medicină și mo nah
al ostroavelor Hiere “, autorul îi ridiculizează pe cei cărora nu le plac cărțile
lui, descriind apoi cum Pantagruel ocupă țara dipsozilor, aduce acolo utopieni,
fi ind ajutat de Panurge, care îl însoțește peste tot, dar care este preocupat de
o prob lemă: dacă trebuie sau nu să se însoare. În căutarea unui răspuns, eroii
pornesc într-o lungă călătorie pentru a se lămuri, vizitînd diferite locuri și
insule, ca pînă la urmă să decidă a merge să consulte oracolul Sfintei Butelci,
cartea încheindu -se cu elogii aduse descoperitorului unei plante utile – pan –
tagruelionul.
cartea a patra – „Despre faptele și pildele mari ale vrednicului Pantagruel,
alcătuită de Domnul François Rabelais, doctor în medicină “ – continuă des cri erea
călătoriei eroilor spre oracol, poposind pe diferite insule (ostrovul Sobo lilor,
ostrovul Smo chi niților, ostrovul Papimanilor etc.), prilej de a prezenta diverse
aspecte ale orînduirii din acea vreme.
Ultima carte, a cincea, intitulată „ Despre faptele și pildele mari ale bunu lui
Pantagruel, alcătuită de Domnul François Rabelais, doctor în medicină, cuprin zînd
oracolul Sfintei Bacbuc, împreună cu răspunsul Butelcii, pentru aflarea că ruia
s­a întreprins lunga călătorie înfățișată aici așa cum a fost “, povestește despre
po pasurile călătorilor pe ostrovul clopotelor, apoi pe cel al cotoilor, în țara
chintesenței, pe ostrovul Luminilor, de unde se îndreaptă spre templul Sfin tei
Butelci care, la întrebarea lui Panurge, răspunde cu un singur cuvînt: „ trinch“,
ceea ce înseamnă „Bea!“, în sens direct, dar, mai ales, în sensul dat de preoteasa
Bacbuc: a bea, a sorbi din izvorul înțelepciunii, al cunoștințelor.
romanul lui rabelais reprezintă o adevărată enciclopedie a tim –
pu lui, dar și o operă literară de mare originalitate artistică, în care
fante zia se îmbină cu realitatea. realitatea este privită din per spectiva
defor mării prin niște lentile gigantice, ceea ce îi permite scriitorului să
dez văluie adevărata față a lucrurilor, puse sub inci dența rîsului. este
vorba de un mod mai profund și mai subtil de a înțelege lumea din jur.
ca scriitor umanist, rabelais are o atitudine critică față de ve chea
societate feudală, ale cărei concepții și instituții mai dăi nu iau. această
atitudine domină întreg romanul, îndeosebi primele două cărți.
ra be lais atacă violent lumea feudală, apelînd la caricatură și grotesc.
nu cruță aparatul birocratic, demascîndu-i pe judecători, avocați,
pro curori, funcționari etc., ceea ce se vede în mai multe ca pitole din
căr țile a doua și a patra. Pînă și numele date unor feudali exprimă nu
numai esența firii lor, dar și atitudinea autorului: se niorii c oate-Goale
și Japcan Ghearălungă, căpitanul Fluierăvînt, ducii de roata mo rii, de
Bucagioasa și de rămășițel, principele de Scăr pinătura, vicontele de
Padukernitza, regele anarhie etc.
În secolul al X vi-lea începe să dispară concepția curteană medievală
despre război. r abelais critică războaiele și răzmerițele feudale, dez –
văluie caracterul distrugător al războaielor, îndeosebi în capi to lele în
care se descrie războiul de agresiune al lui Picrochol îm potri va Utopiei.
o temă centrală la rabelais este cea anticlericală și anticatolică,
pro prie mai multor scriitori umaniști din epoca renașterii. anti cle ri-
ca lismul nu înseamnă neapărat ateism. rabelais, la început, a spri jinit „rabelais prezintă analogii
cu un scriitor de­al nostru, cu ion Creangă. aceeași
situație a realismului și la
acest scriitor, cu observații asupra vieții și societății, același apel la folclor,
multe procedee stilistice
comune, oșlobanu din Amintiri, Gerilă, Păsări­lăți­lungilă și Setilă din
Harap­Alb sînt rude de
aproape cu Grandgousier,
cu Gargantua și Pantagru­el. Verva povestitorului moldovean amintește pe a scriitorului renascentist francez. același tempera­ment robust, mișcat de mari pofte; același rîs gigantic. Îi unesc de ase ­
menea unele resenti mente
și lupte cu vechea școală îndobitocitoare, cu ipocri­zia clericilor. nu lipsește nici plăcerea de
a acumula referințele, proverbele sau cuvintele, ca atunci cînd amin­tește multele unelte ale lui Pavel Ciubotaru sau mărfurile de tot felul din dugheana jupînului ștrul. În sfîrșit, un dar asemă ­
nător de a nota mișcarea și de a vedea cu precizie lucrurile, oamenii și situa ­
țiile. desigur, Creangă nu pune marile probleme de cultură pe care le adu­ce în discuție înaintașul lui, într­o epocă de mari transformări ale orînduirii sociale. dar ambii scriitori ne aduc același mesaj al încrederii în viață și în popor, un mesaj de care, atunci cînd își croiesc un drum nou, au nevoie toate societățile tinere, toate societățile care se găsesc în momentele revoluționare ale progresului lor.“
Tudor Vianu

clasa a X-a84
literatura universalĂ
Mișca rea refor mei, mai tîrziu, însă, s-a înde –
părtat de pro testanți, fi ind mai precaut, inclusiv
în operele sale. Scriitorul cri tică biserica, mai
ales clerul corupt și fățar nic. ca umanist și
savant, rabelais ia în derîdere orice supersti –
ții și dogme, critică papalitatea, îndeosebi în
capi tolele despre țara papi manilor din cartea a
patra. Disputele teolo gice, ca rac teristice renaș-
terii, și-au găsit o expresie adec vată în roma nul
rabelaisian.
romanul a fost conceput astfel, încît planul
criticii, al negării lumii vechi feudale este însoțit
de un altul: al afirmării și elogierii. respingînd
lumea feudală veche, cu toate concepțiile și instituțiile ei, rabelais apă ră principiile și
idealurile umanismului, elogiază omul, natu –
ra, rațiunea umană. inclusiv rîsul rabelaisian
ser vește acest dublu sens. Savantul rus Mihail
Bahtin spunea că la rabelais rîsul este ambi –
valent: în măsura în care distruge, în aceeași
măsură și afirmă. Printre aspec tele legate de
planul afirmării ide alu rilor noi, umaniste, tre –
buie evi dențiate cîteva probleme centrale.
Una dintre problemele amplu dezbătute în
roman este cea a edu cației. rabelais critică
scolastica – temelia ideologică a vechii socie tăți
feudale, respingînd sistemul de educație și de
învăță mînt medieval. Satirizarea vechii pedago –
gii o întîlnim nu numai în capitolele din cartea
întîi, în care este descrisă educarea lui Gargan –
tua de către un dascăl de formație scolastică, thumbal Holofern, dar și în capi tolele unde
este de scrisă Sorbona și învățații ei. res pin gînd
scolastica și pe promotorii acesteia, rabelais
afirmă prin cipiile unei edu cații în stil umanist,
reprezentată de figura dască lului Pono crate, al
cărui program edu cativ vizează atît trupul, cît
și spi ritul, atît teoria, cît și prac tica, bazîndu-se
pe trezirea curi ozi tății, inte re sului de a în vă ța,
dar și pe necesita tea unei relaxări pe potrivă.
este semnifi ca tivă, în acest sens, scrisoarea lui
Gargan tua către Panta gru el, care este un ade –
vărat program al umanistului rabelais.
Problema educației e pusă în relație directă
cu necesitatea formă rii unui om nou, cu vederi
umaniste, liber, multilateral dezvoltat. cu atît mai mult cu cît personaje principale sînt trei
regi: Gran d gou sier, Gargantua și Pantagruel.
caracterizarea lor, exact în această conse –
cu tivitate, demonstrează că fiecare dintre ei
repre zintă și o ipo stază a suveranului iluminat,
umanist. Grandgousier, rege înțe lept în virtu –
tea expe rienței de viață și a tradiției populare,
de unde a fost preluat, intu iește necesitatea
instruirii fiului său Gar gantua, că ruia îi aduce
dascăli acasă, pe urmă îl trimite la Universi tatea
de la Paris, con știentizînd că moș te ni torul său
trebuie să fie un om cu carte. cu atît mai mare
e strădania lui Gargantua de a-i da o educa ție
uma nistă lui Panta gruel, care întru chipează,
într-un fel, idealul unui rege sau monarh ilumi –
nat, învă țat, bun. Următoarele cuvinte ale lui
Gargantua, prelu ate de la Platon, re dau exact
ideea unui monarh înțelept: „ atunci vor fi re –
publicile fericite, cînd conducătorii vor gîn di și
gînditorii vor conduce“.
Descrierea mănăstirii thélème reprezintă
programul pozitiv al scri itorului, supremă
expresie a încrederii autorului în om, ca ființă
rați onală, care aspiră spre cunoaștere și desă –
vîrșire, întruchipînd idealul dezvoltării armoni –
oase a omului – trupești și sufletești –, al unei
vieți active.
În roman se îmbină parodierea caricaturală
a poemelor eroice cu un realism de factură
satirică, un rol important jucîndu-l gro tescul.
rî sul rabelaisian ambivalent este unul sănătos,
afirmînd noua viziune uma nistă asupra vieții.
contribuția lui rabelais la dezvoltarea lim bii
fran ceze este inegalabilă, el este un neîntre cut
maestru al lim bajului artis tic, unii spunînd
chiar că limbajul, foar te variat, in clusiv licen –
țios și vul gar pe alocuri, este principalul per –
sonaj al scriitorului. el jon glează cu sen surile
cuvintelor, creează și introduce unele noi. Stilul
lui rabe lais este dinamic, pito resc și plastic.
Di men siunea gigantică a lu mii de scrise a cerut
și un arsenal lingvistic pe potrivă – cascade de
enume rări, acumulări lexi cale interminabile,
creatoare de comism și de rîs copios. Maniera
în care a scris rabelais se aseamănă cu cea a
lui ion creangă.

renaȘterea85
clasa a X-a
Gargantua și Pantagruel
CArTEA I
capitolul XXiii
cum l-a îndrumat Ponocrat pe Gargantua,
învățîndu-l să nu piardă nici un ceas din zi
văzînd Ponocrat felul cu totul necugetat în
care își petrecea ziua Gargan tua, a hotărît să-i dea
de aici încolo o altă îndrumare. Socotind, însă,
că firea omului nu se lasă întoarsă de la o zi la
alta decît cu mare silnicie, s-a arătat la înce put
mai îngăduitor.
Pentru a izbîndi mai lesne în cele ce-și pusese
în gînd, Ponocrat l-a dus pe Gargantua în mij lo cul
învă țaților din partea locului, ca după pilda lor
să-și ascută mintea și să-și întărească do rin ța de
o învățătură nouă, mai potrivită cu însuși rile lui.
Îndrumat astfel, Gargantua s-a dedicat învăță –
tu rii cu atîta rîvnă încît, nelăsînd să se irosea scă
nici un ceas al zilei, își petrecea tot timpul cu
citirea cărților și adîn cirea științei adevărate
despre lume.
Se scula în fiecare zi la ceasurile patru de
dimi neață. În vreme ce slujito rii îl frecau cu
șterga rele, Gar gan tua stătea să asculte cîteva
ver se turi din Sfîn ta Scrip tură, spuse limpede și
cu glas tare, după rostirea cuvenită unei ase me –
nea citiri. Pentru treaba aceasta fusese ales un
copil de casă tinerel, numit a nag noste, născut și
crescut în pal me la Basche. Potrivit cu înțelesul
și pilda ace lor învățături, Gargantua își îndrepta
gîndul cu închinăciuni și rugi evlavioase că tre
bunul Dum nezeu, a cărui mărită stră lucire și
înțelepciune o mărturisea cuvîntul evangheliei.
Se îndrepta apoi spre un loc mai ferit, unde se
ușu ra de rămășițele fi rești ale bucatelor ce mis –
tuise. aco lo, pe îndelete, dascălul său venea să- i
re amin tească pil dele ce ascultase, tălmă cindu-i
cu de-amănuntul părțile mai adînci și mai greu
de înțeles. iar la întoarcere se oprea să cerceteze
dacă cerul s-a schimbat peste noap te și ce vreme
prevestesc, pentru ziua aceea, luna și soa rele.
După aceasta îl îmbrăcau, îl pieptănau, îi po –
triveau părul în bucle, îl dichiseau și-l stropeau cu
miresme, în care timp se mai întorcea o dată cu
gîndul la cele învățate în ajun. Își rostea lec țiile pe
dinafară, căutînd să des prin dă învă țăminte privi –
toare la firea oamenilor. Une ori se lăsa odih nei vreo două-trei ceasuri, dar de-în dată ce slujito rii
sfîrșeau să-l îmbrace, se smul gea din așter nut și
vreme de trei ceasuri împlinite stătea să asculte
ce spune înțe lep ciunea cărților.
Gargantua cu dascălul său ieșeau după aceea
împre ună și se îndreptau spre răspîntia de dru –
muri de la Brac que, ori la iarbă verde, unde bă-
teau mingea, jucau ogoiul, înviorîndu-și tru pu rile
cu mișcări dibace, după ce mințile și le ascu țiseră
cugetînd. Se desfătau astfel în toată voia lor și
după bunul lor plac, ducîndu-și jocul mai departe
pînă ce asudau leoarcă sau se sim țeau oste niți. Se
șter geau de nădușeală și își frecau bine tot trupul,
schimbau cămășile și, por nind agale, se opreau să
vadă dacă prînzul e gata. În așteptarea bucatelor
mai rosteau o dată, răs pi cat și limpede, învățătura
desprinsă din le cția zilei aceleia.
Între timp, sosind și doamna Poftă-Bună, se
așezau la masă fără zăbavă. Pînă să vină che la rul
cu vinurile, Gar gantua asculta cu plăcere pove –
s tiri vesele despre ma rile isprăvi ale trecutelor
vremi. apoi, după cum avea bună-plăcere, cerea
să i se citească și altele; zăbovea la un plăcut taifas
cu dascălul său, vorbind despre bunăta tea, folo sul
și alcătuirea osebitelor mîncăruri și bău turi aduse
pe ma să, adică pîinea, vinul, apa, sa rea, carnea,
peștele, fruc tele, legumele, rădă cinoa sele de unde
vin și cum se pregă tesc? astfel, în scurtă vreme
a ajuns să cunoască de-a fir a păr toate scrierile
despre acestea, ale lui Pliniu, ate neu, Di os coride,
iuliu Pollux, Galen, Porfir, o pian, Polib, Heliodor,
aristotel, elian și ale altora. Pen tru a se lămuri
mai bine, porunceau adeseori să li se aducă acele
cărți la masă. Gar gantua învă țase pe de rost tot
ce scria în ele, așa că nu se afla doftor în lume
care să știe măcar pe jumă tate cît el.
Li se aduceau pe urmă cărți de joc, dar nu
pentru a-și încerca norocul, ci pentru a învață,
mînuindu-le, o mul țime de născociri plăcute și
is tețe dibăcii, cu înțelesuri lu ate din știința nu –
merelor. aritmetica îi plăcea lui Gar gan tua și
în fiecare zi, după masa de prînz, și după cină,
își petrecea vremea cu această îndeletnicire,
gă sind în ea mai multă desfătare a minții decît
altă dată în jocul de cărți sau de zaruri. atît de
bine în vățase să socotească în gînd și pe hîrtie,

clasa a X-a86
literatura universalĂ
încît englezul tunstal, care a scris multe de spre
ace s tea, mărturisea că, dacă ar fi să se măsoare
cu Gar gantua, abia s-ar pricepe să deosebească
ci frele. Dar, în afară de numere, Gargantua cuno –
ș tea tot atît de bine și celelalte ramuri ale mate –
maticii: geometria, astrono mia și muzica, iar în
timp ce așteptau să se rume nească bu ca tele, cei
doi se apucau să înjghebe tot felul de in stru mente
ale cîntecului, însemnau figuri de geomet rie și
căutau să deslușească legile științei despre stele.
Du pă care, ale gînd o melodie cu cinci-șase părți,
se porneau să-i dea viers din adîncul bojocilor.
Gargantua învățase să cînte din liră, din lăută,
din spinetă, din harfă, din fla ut nemțesc (cu nouă
găuri), din violă și din trombon.
Petrecînd astfel cam un ceas din zi, după ce
mistuia mîncarea și deșerta rămășițele, Gargan-
tua se așeza din nou la învățat și timp de alte trei
ceasuri – cîte o dată mai mult – lua de la ca păt
cărțile de dimineață, ori mergea cu cititul mai
departe, scriind și înșirînd una după alta, fără
greșeală, vechile litere latinești.
După aceea plecau la plimbare, însoțiți de un
tînăr cavaler din turena, scutierul Gimnast, care
îl învăța pe Gargantua arta călăriei. Schim bîn-
du-și îmbrăcămin tea, încăleca pe rînd un buies –
traș voinic, un cal spaniol, un fugar arăbesc, un
armă sar de luptă ori o iapă ușoară. Fă cea de o
sută de ori ocolul cîmpului de alergare, călărea
fără scări, sărea peste șanțuri, peste casă, se rotea
în cerc, pe dreapta și pe stînga. apoi lua în mînă
lancea, dar nu ca s-o frîngă, căci nu-i neghiobie
mai mare decît să te lauzi: „ am rupt zece lănci
într-o întrecere de luptă!“ (Și un potcovar ar fi în stare de o asemenea ispravă.) adevărata vitejie
e să rupi cu lancea ta zece de-ale potrivnicului. Gar gantua, purtînd în mînă sulița lui puternică și
bine ascu țită, putea să dărîme o poartă, să stră-
pungă o platoșă, să reteze un copac, să culeagă
din goană un inel, să ia din vîrf o șa de călărie
cu călăreț cu tot, un coif sau o mănușă de fier.
iar toate acestea le făcea înzăuat și înarmat din
creș tet pînă în călcîie.
Înota în apă adîncă, pe spate, pe burtă, pe-o
coastă, cu tot trupul, numai cu picioarele sau cu
un braț afară din apă. trecea Sena cu o carte în
mînă, fără s-o ude și, ca iuliu cezar, își purta
hainele în dinți…capitolul L vii
cum trăiau telemiții în mănăstirea lor
viața în mănăstire nu era supusă nici unor legi,
rînduieli ori porunci, întrucît fiecare trăia după
voia lui nestingherită și după bunul lui plac. Se ridica din așter nut cînd se sătura de somn, bea,
mînca, își vedea de treburi, și se culca din nou,
cum și cînd găsea de cuviință. nimeni nu-l trezea,
nimeni nu-i poruncea să se așeze la masă ori să
se scoale; nici o silă și nici o constrîngere nu-l
zorea. așa hotărîse Gargantua. Întreaga lege a
mă năstirii se cuprindea în aceste patru cuvinte:
FĂ ce-Ți PLace!
oamenii liberi și de neam bun, doritori de plă-
cută însoțire, au din firea lor înclinări cuminți și
cuviincioase, ferindu-se de orice rele deprin deri;
dar atunci cînd sînt supuși prin silnicie să su fe re
umilințele robiei, ei pierd rîvna de a trăi în cinste,
căutînd să sfărîme jugul ce-i apasă. căci așa ne-a
fost dat: să ne ispitească lucrurile oprite și să pof –
tim a face ceea ce nu ne e îngăduit.
Lăsați în voia lor, telemiții se împăcau între
ei atît de bine, încît, dacă unul singur arăta o do rință, toți ceilalți se grăbeau a-i face pe plac.
erau toți deprinși numai în cele alese; nu se
afla printre ei nici unul care să nu știe a citi, a
scrie și a cînta din cele mai plăcute instrumente; fiecare vorbea cinci-șase limbi, pricepîndu-se să alcătuiască povestiri și să potri vească sti huri. nu
se mai pomeniseră nicicînd cavaleri atît de viteji
și de chipeși, mai îndemînatici și mai iscu siți în
mînuirea armelor, călare și pe jos. nici odată nu
se văzu seră femei mai curate, mai dră gălașe, mai
puțin moftu roase și mai meștere la lucrul mîini lor,
la cusut sau orice altă îndeletnicire potri vită unei
femei cinstite și stăpînă pe voia ei. De aceea, cînd
se întîmpla ca vreun tînăr din cuprinsul mănăsti –
rii, fie la îndemnul părinților, fie din al tă pricină,
să părăsească într-o bună zi așezările telemei, de
multe ori lua cu sine pe femeia căreia îi fusese
prieten credincios și se însura cu ea; și după cum
la telem, în mănăstire, trăiseră cu cre dință și cu
prietenie unul față de altul, tot ast fel rămîneau
și în căsnicie, uniți pînă la sfîrșitul vie ții lor, ca
în ziua cea din tîi în care s-au însoțit.

(trad. de alexandru Hodoș)

renaȘterea87
clasa a X-a
„așa decurge toată opera
lui rabelais, într­o ploaie de citate și de cuvinte savante și rare, a căror intenție este tocmai de a parodia înțelepciunea cărților din care sînt extrase. Erudiția aceasta este gustoasă nu în sine, ci în jovialitatea care le dezlănțuie. adevărata taină a lui rabelais este la­joyeuseté . anton Pann
ori Creangă, deși atît antonpannismul, cît și humuleștenismul sînt varietăți de rabelaisianism, adică de savoare a erudiției joviale, fac cu greu figură de erudiți pentru cititorul comun. asta vine din prejudecata că autorul livresc trebuie să fie neapărat un cărturar. Erudiția însă nu are limite, și anton Pann, și Creangă sînt și ei
niște mari erudiți și niște umaniști în materie de știință și literatură rurală. deși citatele lor nu sînt scoase din cărți, ci din tradiția orală, operele
lor nu sînt mai puțin cărturărești, structura scrierilor lor fiind aceeași ca în opera lui rabelais: adică o jovialitate enormă, care înăbușă cel mai neînsemnat fapt
într­un roi de citate“..
GEorGE CăLinESCuChestionar pentru lectură comentată
• caracterizați în baza primului fragment sistemul de învățămînt renascentist.
• Din ce compartiment al științelor făcea parte muzica în acele vremuri
și de ce?
• ce exprimă rabelais în fragmentul despre felul cum trăiau telemiții?
• comentați principiul de viață al telemiților: „Fă ce-ți place!“
• evidențiați în ambele fragmente particularitățile prozei lui rabelais.
Momente ale receptării
Scris în prima jumătate a secolului al X vi-lea, romanul lui François
rabelais Gargantua și Pantagruel rămîne și astăzi una dintre cele
mai valoroase creații literare ale tuturor timpurilor. tradus în foarte
multe limbi și comentat pe parcursul secolelor de nume roși critici
și istorici li terari, romanul lui rabelais oferă fiecărei epoci noi și
noi semnificații.
În spațiul literar românesc romanul lui rabelais a început să fie
cunoscut tîrziu, după aproape trei secole de la apariție. G. căli nescu
spunea că alecu russo era „un pricepă tor al autorilor de savoare
lingvistică precum rabelais“. Scriitorii noștri clasici, cu noscători ai
literaturii franceze, au citit desigur romanul Gar gan tua și Panta­
gruel în original, apreciind valoarea artistică a aces tei capo do pere
a litera turii franceze și universale. Pentru c. Dobro geanu-Gherea
rabelais era unul dintre scriitorii „care, prin rîsul lor, au biciuit
vițiile societății“. tudor vianu spunea că rabelais prezintă analogii
cu ion creangă: „ verva povestitorului moldovean amintește pe a
scriitorului renascen tist francez“. G. călinescu sem nala asemă nări
nu numai cu creangă, ci și cu anton Pann.
Prima traducere în limba română, deși parțială, din opera lui
rabelais, a apărut abia în 1942, traducătorul v.a. Macri mențio-
nînd în Cuvîntul înainte că tălmăcirea sa venea să umple „un gol
în lite ra tura română“. În 1962 a apărut o altă traducere, realizată
de romulus vulpescu, care, în 1963, a publicat și o ediție pentru
copii, urmată de alta, în 1967, ultima realizată împreună cu ileana
vulpescu. tra du ce rea completă a romanului, apărută în 1967, apar –
ține lui ale xandru Hodoș. romanul lui rabelais a fost publi cat și
la chișinău, unde dis tinsul critic și istoric literar vasile co ro ban a
scris cu inspirație des pre capo dopera romancierului francez.
Printre lucrările exegetice dedicate lui François rabelais se nu-
mără volumul lui ovidiu Drimba Rabelais (1963), studiul lui tu dor
vianu Arta lui Rabelais, studiul introductiv al lui n. n. con deescu
François Rabelais și opera sa, apărut în ediția din 1967, studiul lui
Liviu cosma Introducere în opera literară rabelaisiană, publicat în
1980 în seria Texte comentate (colecția Lyceum a editurii Albatros) și
altele. Modalități și procedee rabelaisiene pot fi în tîl nite în creația
lui i. creangă, a. Pann, c. Hogaș.

clasa a X-a88
literatura universalĂ
Literatura
RENAșTERII SPANIOLE
repere istorice și culturale
La sfîrșitul secolului al X v-lea spaniolii încheie lupta împotriva do mi nației
arabe – reconquista (1492). c olumb descoperă, în același an, a merica și în se –
colul al X vi-lea Spania începe conquista Lumii noi, iar regii catolici îi izgonesc
pe evrei din țară. vechea societate feudală se destramă, noile relații capitaliste
se dezvoltă lent. Bogățiile aduse din america fac din Spania cea mai bogată
țară din europa, în care, după spusele unui contem poran, soarele nu apune
niciodată, dar și cea mai îna poiată din punct de vedere economic: clasele avute
pre feră să aducă totul ce le trebuie din ță rile vecine, contribuind, cu aurul lor,
la dez voltarea economiilor străine. Procesul unificării țării nu fusese dus la ca –
păt, nu se consolidase o monarhie absolută pu ternică, colo nizarea ame ricii nu
a contribuit la dezvoltarea econo mică, paupe rizarea ma selor largi a intensificat
parazi tis mul, influen ța bisericii rămîne mare. În aceste condiții, umanismul
spa niol capătă trăsă turi specifice, care se manifestă în cultura și în literatura
spa niolă din epoca renașterii.
În literatura renașterii spaniole se evidențiază două perioade:
1) sfîrșitul secolului al Xv -lea și prima jumătate a secolului al
Xvi-lea, numită uneori renașterea timpurie;
2) a doua jumătate a secolului al Xvi-lea și începutul secolului al
Xvii-lea, nu mită renașterea culminantă.
Prima perioadă a renașterii spaniole se caracterizează printr-un
evi dent dualism: pe de o parte, persistă concepțiile vechi, medi evale,
pe de altă parte, își croiesc drum, deși cu greu, ideile umaniste.
Printre primii umaniști spanioli se impun Elio Antonio de Neb rija
(1444–1522), autorul primei gramatici a limbii spaniole, Juan Luis
Vives (1492–1540), promotor al unui sistem pedagogic umanist, Juan
de Valdés (1500–1541), autorul unui cunoscut tratat despre limbă, Antonio de Guevara (1480–1545), autorul lucrării Cea sor nicul dom­
nilor (1529), care este prima operă a unui autor spaniol, tradusă în
lim ba noastră de nicolae costin la începutul secolului al Xviii-lea.
În lite ratura spaniolă ca pătă acum o largă dezvoltare poezia lirică.
Poeții spanioli „naționa lizează“ mai multe genuri și specii literare ita-
liene, îndeosebi sonetul, dar valorifică și tradițiile poeziei populare.
Se evidențiază Garcilaso de la Vega (1501–1536), considerat „rege
al poe ților castilieni“ și care s-a învrednicit de o apreciere înaltă din
partea tuturor generațiilor de poeți de mai tîr ziu. Se bucură de o mare
popu laritate în Spania, deși cu multă întîr ziere în raport cu alte țări,
roma nul cavaleresc, cel mai reușit fiind Amadís de Gaula, publicat în
1508. Dramaturgia uma nistă este r eprezentată de Juan del Encina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Forța cea mai mare
și mai autentică a
spaniolului constă
în faptul că nu pune
condiții vieții; este
mereu gata s-o accepte,
oricare ar fi aspectul
sub care i se
înfățișează.“
Jose ortega y
gasset
Nota beNe
epoca renașterii în spania
nu trebuie confundată cu așa-numitul „secol de aur“ al culturii spani ole, ce cu –
prinde doar perioada a doua a renașterii spaniole, adică jumăta tea a doua a
secolului al XVi-lea și pri-ma jumătate a secolului al XVii-lea.

renaȘterea89
clasa a X-a
„adevărata influență
a lui Lope de Vega s­a manifestat nu atît prin împrumutarea mecanică de la el a subiectelor și
a intrigii complicate, cît prin folosirea particularităților dramatice ale pieselor lui în direcția pe care el a dat­o artei dramatice.“
raMon MEnEndEz PidaL(1468–1529), numit „patriar hul teatrului spaniol“, Bartolomé Torres
Naharro (1485–1531), auto rul primului tratat despre dra mă în limba
spaniolă, Lope de Rueda (1510–1565) ș.a.
În a doua perioadă a renașterii spaniole, lirica se diversifică,
apar școli poetice ca cea de la Salamanca, ilustrată de Luis de León
(1527–1591), sau cea de la Sevilla, printre poeții acesteia im pu nîn-
du-se Fer nando de Herrera (1534–1597). În proză se observă un
mare interes pentru genul bucolic. cel mai cunoscut roman pas to ral
spaniol este Diana lui Jorge de Montemayor (1520–1561). Pe la
mijlocul secolului al Xvi-lea ia naștere în Spania proza picarescă sau
romanul picaresc, o formă nouă de roman, al cărui nume vine de la cuvîntul spaniol pícaro (hoț, haimana, vîntură-lume). romanul picaresc
reprezintă o narațiune de la persoana întîi, eroul-pícaro își povestește cu lux de amănunte istoria vieții, cu toate aventurile și nenorocirile
întîmplate, trecînd prin diferite medii sociale. aceasta îi permite auto-
rului să prezinte un tablou realist al societății, o galerie de personaje
și de categorii sociale, conturate critic și ironic. Pri ma operă picarescă
spa niolă este povestirea anonimă Lazarillo de Tormes (1554), atribuită
de unii istorici literari lui Diego Hurtado de Men do za, în care întîlnim
un erou-pícaro mai mult de nevoie, în timp ce eroul romanului lui
Mateo Ale mán (1547–1614), intitulat Guzmán de Alfa rache, tradus
și în limba română, este un pícaro de vocație, lucrarea constituind un
model clasic de roman picaresc. culmea prozei spaniole din epoca
renașterii este reprezentată de creația lui Cervantes.
teatrul spaniol renascentist este dominat de figura lui Lope Félix
de Vega Carpio (1562–1635) – cel mai mare dramaturg spaniol din
epoca re nașterii, „un monstru al naturii“, după celebra formulă a lui
cervantes. a lăsat o imensă moște nire literară: peste două mii de pie se
(peste 21 de milioane de versuri), cărora li se adaugă încercă rile în
mai toate genurile și speciile literare ale vremii.
Lope de vega și-a expus concepțiile despre teatru și dramă într-o
compoziție în versuri din anul 1609, intitulată Noua artă de a scrie
piese de teatru în această vreme. În timpul lui Lope, come dia nu în-
semna neapărat „comedie“, ci orice fel de piesă de teatru. Pe un ton de „glumă serioasă“, Lope justifică teoretic noua comedie pe care el, în fond, o crease: „ cînd trebuie să scriu o comedie / închid preceptele
cu șapte chei, / îi scot din cameră pe Plaut și terențiu, / ca să nu strige,
cum obiș nu ieș te, / în cărțile tăcute, adevărul, / și scriu cu mește șugul
născocit / de cei care pretind să recolteze / ap lauzele vulgului, căci
drept e / să îi vorbești pe pla cul lui, prostește. / nu-i oare el acel care
plătește?“
opera lui Lope este vastă și variată: a scris piese social-politice
și is to rice (Fuente Ovejuna, Steaua Seviliei, Alcaldele din Zalamea),
piese de mora vuri, numite comedii de capă și spadă (Fata cu ulciorul,
Țăranca din Jetafe, Cîinele grădinarului etc.), a pus bazele teatrului
spa niol clasic. Pe ur mele lui au pășit și alți dramaturgi, contemporani
cu el, care formează așa-numita școală a lui Lope de vega (Guillén de
castro, Luis vélez de Guevara).„Esența faimei lui
Lope de Vega era
populară, nu ofi ci­
ală…, popularitatea lui Lope depășește cu mult limitele scenei. Ea e un adevărat fenomen social… Hotărîtoare au fost mîndria și bucuria cu care poporul spaniol își regăsea în teatrul lui Lope chipul, viața și năzuințele… Lope de Vega reproduce sistematic aceeași situație: opoziția dintre „cei de jos“, care au de partea lor cinstea, dreptatea, vitejia, și „superiorii“ lor sociali, care încarnează bunul plac, silnicia, asuprimea. ideea esențială a drama­turgiei lui Lope de Vega este foarte simplă: superiori tatea morală
a celui socialmente „inferior“, mai ales a omului simplu din popor.“
PauL aLEXandru GEorGESCu

clasa a X-a90
literatura universalĂ
Miguel de Cervantes Saavedra
(1547–1616)
Miguel de cervantes Saavedra reprezintă, prin în trea ga-i creație,
culmea literaturii spaniole din renaștere. a cultivat aproape toate
genurile și speciile literare cunoscute în epo că, a scris poezii și poe-
me, tragedii și comedii, nuvele și romane, inegale, desigur, ca valoare
artistică, dar care demonstrează vasta sa experiență lite rară. astăzi,
faima lui cervantes este determinată de Nuvelele exemplare (1613) și,
în primul rînd, de celebrul său roman Don Quijote (vol. i, 1605; vol. 2,
1615), considerat ca primul roman modern.
Don Quijote este un hidalgo sărac din La Mancha care, în urma le ctu rii unui
număr mare de romane cavalerești și sub influența lor, își pier de min țile: „De
îndată ce nu mai fu în toate mințile, îi intră în cap cel mai năstrușnic gînd ce-a
stăpînit vreodată-n lumea asta pe vreun nebun, și anume: începu să i se pară
cu cale, și chiar neapărat trebuincios, atît pen tru faima bunului său nume, cît
și pentru folosul țării sale, să se facă nici mai mult nici mai puțin decît cavaler rătăcitor și s-o pornească în lumea întreagă, călare și cu armele-n mîini, în căutare de aventuri, făcînd toate isprăvile pe care citise el că le făceau cavalerii rătăcitori,
lecuind tot soiul de rele și dînd piept cu primejdiile în fel și chip de prilejuri, de
unde, ieșind cu bine la capăt, să-și cîștige renume și glorie eternă“. Încălecînd pe un cal slăbănog, o mîrțoagă, numită rocinante, el pornește la drum, decis ca
toate faptele săvîrșite să le consacre alesei inimii sale, pe nume Dulci neea din
toboso, care era, de fapt, o țărancă nu tocmai frumoasă. După eșecul primei ieșiri
din sat, Don Quijote pleacă din nou, de data aceasta însoțit de Sancho Panza, un țăran mucalit, pe care l-a convins să-i fie scutier, pentru că toți cavalerii rătăcitori aveau scutieri. Urmează un șir de alte aventuri, în care Don Quijote ia lucrurile din realitate drept alt ceva, nimerind în situații ridicole în urma nebuniei sale,
suferind tot fe lul de necazuri și, în cele din urmă, fiind adus acasă mai mult mort
decît viu. Peste o lună pornește cu Sancho din nou la drum, cu atît mai mult cu cît îi promisese acestuia, în semn de răs plată pentru osteneala și fidelitatea față
de stăpîn, să-l facă guvernatorul unei insule, dîndu-i sfa turi tre buincioase. San-
cho, deși încearcă, nu este în stare să ad mi nistreze insula Barataria și, în cele din
urmă, renunță la guvernare. După mul te alte aventuri și peripeții, Don Quijote se
întoarce acasă, cade într -un somn greu, apoi trezindu-se, se vindecă de nebunie
și moare, deplîns de scutier.
Povestirea aventurilor celor doi eroi este întreruptă adeseori, mai
ales în primul volum, prin inserarea în linia de subiect centrală a
unor nuvele, lucru tipic pentru romanul acelor vremi. nuvelele inter –
calate nu sînt „de umplutură“, ci au o anumită funcție în ansamblul întregului roman.
conflictul din roman este concret-istoric, între un model de realitate
perimat și altul nou, în ascensiune. cervantes inaugurează un nou tip
de con flict literar: confruntarea omului marcat de aspirații no bi le cu
realitatea străină și ostilă acestor aspirații – conflict tipic romanului
social și literaturii realiste de mai tîrziu. conflictul este dezvăluit por –
nind de la viața reală a Spaniei acelor vremi, cer van tes dînd – după
Miguel de Cervantes
Saave dra s-a născut la 7 sau
8 octombrie (fi ind botezat
la 9 octom brie) anul 1547
la alcalá de Henares, un
oră șel în ap ropiere de ma-
d rid, într-o familie nobi lă, dar săra că. t atăl său era chi-
rurg și trebuia să mun cea scă
pen tru a-și între ține fa mi lia,
fiind nevoit să pe re gri neze
prin mai multe ora șe. ast fel,
viito rul scri itor a învățat la
mai multe școli din dife rite
orașe (Val la dolid, se villa,
madrid, sa la manca), în tre-
rupîn du-și frecvent stu diile. În 1569 cardinalul giulio
acqua viva, so sit tem porar
în spa nia, îl ia pe mi guel ca
valet în italia, unde aces ta
cu noaște cultu ra și litera-
tura ita liană. cînd, în 1571,
sultanul selim invadează ciprul, cervantes se înro-
lea ză în armata spaniolă,
iar apoi, pe galera „la mar-
que sa“, ia parte în ziua de
7 oc tom brie la vestita bătă-
lie de la lepanto. este ră nit
și își pierde brațul stîng,
rămî nînd infirm pentru
toa tă viața. cu toate aces tea,
par ticipă și la alte cam pa-
nii, inclusiv la ex pediția lui
Don Juan de austria împo-
triva tu ni sului. obținînd

renaȘterea91
clasa a X-a
părerea lui Marcelino Menéndez y Pelayo – „cel dintîi model al roma-
nului realist modern“. cele peste șase sute de personaje din roman,
în mare parte episodice, reprezintă aproa pe toate tipurile sociale ale
Spaniei: aristo crați, militari, cărturari, hangii, păstori, țărani, negustori,
vaga bonzi, clerici, comedianți, studenți etc. În roman se conturează două
Spanii – una oficială și alta po pulară –, autorul creînd o adevărată
frescă a Spaniei contemporane lui.
Pe acest fundal se evidențiază cele două personaje princi pa le ale
romanului, Don Quijote și Sancho Panza.
ca proveniență socială, Don Quijote este de origine nobilă, un hidal-
go. Însă din punctul de vedere al concepțiilor sale despre om și despre
lume, el este un umanist. Don Quijote consideră că a venit pe lume să înlăture nedreptatea și răul, îndurînd, pentru aceasta, mai multe jigniri, lipsuri și umiliri, dar rămînînd fidel idealului său de dreptate și adevăr. eroul consideră că omul trebuie apre ciat nu după proveniența
socială, ci după faptele sale, întrucît sîngele se moștenește, iar virtutea
se cîștigă și prețuiește mai mult decît sîngele. el apreciază libertatea
și onoarea omului, nu în să în sens aristocratic, ci în spirit umanist.
idealul umanist al eroului se asociază ideii „secolului de aur“, despre
care Don Quijote le vor bește unor păstori, idee foarte răspîndită în
literatura spaniolă renascentistă. Un adevărat program umanist repre-zintă sfaturile pe care Don Quijote le dă lui Sancho Panza, înainte ca acesta să se ducă să guverneze insula mult promisă.
Umanismul promovat de eroul lui cervantes nu este pasiv, doar
verbal, ci activ, dinamic. Don Quijote luptă în numele idealului, în să
încer cările de a-l reînvia, de a afirma dreptatea în lume nu se încunu-
nează de succes. Don Quijote vrea să facă bine, însă rezultatul este,
de cele mai multe ori, trist. realitatea defor mează aspirațiile ero ului,
iar Don Quijote, în loc de bine, face mai curînd rău. Sînt sufi ciente
exemple în roman în acest sens: epi sodul cu andrés-păstorul, cel cu
ocnașii, pe care îi pune în libertate ș.a. apare, însă, o întrebare firească:
de ce Don Quijote suferă eșec? Pentru că a pierdut simțul realității și trăiește într-o altă lume. Dar nici realitatea nu are nevoie de idealuri ca cele ale cavalerului rătăcitor, nu are ne voie de umanismul său. În
realitate, se afir mau alte principii, dife rite de cele umaniste ale lui
Don Quijote. Pe de altă parte, uma nismul poartă la cervantes haina
cavalerismului, adică vechea haină a cavalerismului este îmbrăcată pe un nou conți nut. inițial, scriitorul și-a propus o paro die a romanelor
cavale rești, treptat, însă, romanul s-a transformat într-o operă despre
destinul tragic al umanismului. Pe de o parte, cavalerismul trebuia să sub linieze caracterul activ, mili tant, eroic al umanismului lui Don
Quijote, pe de altă parte – de mon stra inconsis tența sa în noile con-
diții, ale lumii burgheze în deve nire, cînd cavale rismul deveni se un
anacronism. De aici, carac terul tragicomic al personajului prin cipal,
care își propune scopuri nobile, dar acționează fără a ține seama de realitate. De aici și nebunia eroului. În acest sens, Don Quijote se înscrie în marea temă a nebuniei din literatura re nașterii, elogiul nebuniei elibera rea de sub arme, cu
scri sori de recomandare, se
întoarce acasă, dar galera
„el sol“ este atacată de pi rați
și cervantes este luat cap tiv,
dus în alger, îm pre ună cu
fratele său, pe care fami-lia l-a răscum părat. Pentru
miguel pirații cereau o su mă
mai mare datorită scri so-
rilor de reco man da re. a
urmat o perioadă de grele
și aspre încercări și, după o
absență de unspre zece ani,
cervan tes revine în spa nia.
se căsătorește și se dedică li-
teraturii, pub li cînd romanul
pastoral Ga la teea, mai multe
come dii și tra ge dii. Văzînd că nu poa te trăi din scris,
încearcă să-și cîștige exis-
tența prin alte mijloace,
îndeplinind dife rite fun c-
ții. Între timp, lu crează la
roma nu l Don Qui jote, a cărui
primă par te o pub lică în
1605. În 1613, apar Nuvelele exem plare, ur mate de poemul
Că lă torie în Parnas . Publi –
carea unei false „continu ări“
a roma nului Don Qui jote de
către un adversar al său, un
oare care alon so Fernán dez
de avella neda, îl gră bește pe
cer vantes să ter mine par tea
a doua a ro ma nului, care
vede lu mi na tiparului în
1615, ur mată de o cule gere
de piese. Dar scri ito rul con-
ti nuă să trăiască în sără cie,
deși romanul Don Quijote
se bu cură de po pu laritate
chiar și din co lo de hotarele
spa niei. În ultimii ani ai
vie ții cer van tes lu crează la
roma nu l de aven turi Persiles
și Se gismunda, care a fost
pub licat după moartea sa,
sur venită la 23 aprilie 1616.

clasa a X-a92
literatura universalĂ
fiind pronunțat, înaintea lui cervantes, de către umanistul olandez
erasm din rotterdam.
Sancho Panza nu este numai tradiționalul scutier din romanele
cavalerești. el este reprezentan tul poporului, dar al unui popor încă
tînăr, dacă putem spune așa, care încă nu și-a manifestat posibilitățile,
mai ales că și el este „contaminat“ întrucîtva de setea de îmbogățire și de parvenire, proprie epocii. Sancho este un om treaz la minte, chibzuit, de o bogăție suf le tească neobișnuită. cele mai bune trăsături
ale lui Sancho se dez văluie în episodul guver nării insulei Barataria,
care reprezintă idealul unei societăți în viziunea omului din popor. Guvernarea lui Sancho se asociază cu ide alul unei orînduiri sociale
drepte și el dă dovadă de multă înțe lepciune și is cu sință cînd încearcă
să facă dreptate. Sancho-scutierul a fost conceput în contrast cu Don Qui jote-cavalerul, pentru a produce un efect de umor democratic tipic
literaturii spaniole din epoca de glorie. cu el intră în roman stihia
limbii populare. Sancho folosește la tot pasul proverbe și zicători, care exprimă înțelepciunea populară. Menționînd caracterul po pular al
romanului Don Quijote, materializat în stil, în maniera de expre sie, în
vorbirea orală populară, în felul de a povesti și de a zice, iorgu iordan
sugera o posibilă comparație cu ion creangă.
Don Quijote și Sancho Panza se completează, fenomenul comple-
men tarității, al osmozei lor spirituale fiind numit „quijotiza rea“ lui
Sancho și „sancizarea“ lui Don Quijote. referitor la acest aspect
G. călinescu scria că în in ten ția lui cervantes, Sancho nu este „o ima-
gine răs turnată a lui Qui jote, ci un complement“.
Don Quijote
PArTEA A dou A
capitolele XLii–XLiii
Despre povețele pe care i le-a dat don Quijote
lui Sancho Panza mai înainte de-a se duce acesta să-și
cîrmuiască insula, dimpreună cu alte lucruri chibzuite
și despre al doilea rînd de povețe pe care i le-a
dat don Quijote lui Sancho Panza
Într-acestea pică și don Quijote și, aflînd de ceea ce se petrecea, pre-
cum și de zorul cu care trebuia să plece Sancho la cîrmuirea lui, îl luă, cu
îngăduința ducelui, de mînă și se duse cu dînsul în cămara lui, cu gîndul
de a-l povățui cum e bine să se poarte în slujba ce-avea s-o aibă. După ce
intrară-n odaie, trase ușa după el, zăvorînd-o, îl așeză aproa pe cu de-a
sila pe Sancho lîngă dînsul și-i spuse cu vorbă domoală:
– nici nu mai știu, dragă Sancho, cum să mulțumesc cerului că mai
întîi și mai-nainte de-a da fericirea peste mine, ți-au ieșit ție sorții să-ntîl-nești și să dai de-un noroc atît de mare. eu, care aveam de gînd, cînd mă
voi înavuți, să te plătesc pentru slujbele tale, mă văd abia la începu tul
drumului meu către chiverniseală, cîtă vreme tu, mai înainte de vre me și
împotriva rostului obișnuit după care merg lucrurile, îți vezi încu nunate teorie literară
Nuvela este o specie a
genului epic. termenul
nuvelă provine de la
cuvîntul italian novella (derivat, la rîndul său, din latinescul
nova, adică noutate) și
denumește o narațiune ficțională situată între
povestire și roman.
acest tip de narațiune a existat și în evul mediu, cînd era foarte
răspîndit obiceiul
de a povesti diferite întîmplări preluate
din romanele grecești,
din compilații latine, din fabliaux-uri sau chansons de geste, din
tradiția populară, din
Viețile sfinților, din culegeri arabe sau
persane, arta de a
povesti considerîndu-se, în general, de sorginte orientală. nuvela se
caracteri zează printr-
un singur fir narativ, cu un conflict concentrat,
cu personaje puține,
acțiunea desfășurîn du-se în jurul unui personaj principal.
„Quijote și Sancho nu
sînt abstracțiuni, ci ființe
vii și e gre șit a­i socoti
ca termeni antinomici.
Scriitorul se slujește de ei
dialogic, strecurîndu­și
ideile, cînd prin unul,
cînd prin altul, fără
deo sebire, fără nici o
preocupare de simetria
didactică.“
GEorGE CăLinESCu

renaȘterea93
clasa a X-a
năzuințele. alții fac ochi dulci, stau pe la uși, se milogesc, se scoa lă pe
mîncate, se roagă, stăruiesc și tot nu capătă ce au ei de gînd; și vine altul
care, fără să știe cum sau necum, se pomenește c-o slujbă și c-o cinste,
după care se băteau atîția; aici se potrivește și se prinde de minune vorba
aceea, că un dram de noroc face mai mult decît un car de minte. tu, care
pentru mine ești, fără nici o urmă de îndoială, un pros tănac, care nici prea
de dimineață nu te scoli, nici pînă noaptea tîrziu nu trudești și nici vreo osteneală nu-ți dai, abia nu mai de-o adiere a cavaleriei rătăcitoare ce-ai
fost atins, că, fără chiu și fără vai, te și trezești din senin cîr muitor al unui
ostrov. toate astea ți le spun, Sancho, ca să nu pui pe socoteala vred ni ciei
tale milostivirea primită, ci să mulțumești cerului, care rînduiește atît de
frumos lucrurile, și apoi să mulțumești și măreției pe care o cup rinde-n
sine îndeletnicirea cava leriei rătăcitoare. Dacă te-ndeamnă inima să crezi
cele ce-ți spun, atunci fii, fătul meu, cu luare-aminte la acest caton al tău,
ce vrea să te povă țuiască și să-ți fie cîrmă și călăuză, care să te îndru meze
și să te scoată la bun liman din marea cea învolbu rată, unde ești gata să
te avînți, căci sluj bele și treptele cele mari nu sînt altceva decît o mare
adîncă de griji. Mai înainte de toate trebuie să te temi de Dumnezeu, fiule, pentru că-n teama de el stă înțelepciunea; și dacă ești înțelept, nu poți greși niciodată, în al doilea rînd, să te veghezi pe tine însuți și să
te străduiești a te cunoaște, fiindcă aceasta este cea mai anevoioasă cu-
noaș tere din cîte se pot în chi pui. Din faptul de a te cu noaște va ieși acela
de a nu te umfla asemeni broaștei care a vrut să fie pe potriva boului; că dacă faci treaba asta, atunci gîndul c-ai păzit porcii la tine-n sat va fi ca picioarele cele urîte ale păunului, care-i potolesc îngîm farea cînd el, cu
coada rotită, și le privește.
– asta-i adevărat, răspunse Sancho, însă nu mai cînd eram țînc păzeam
porcii; cînd am ajuns și eu ceva mai răsărit, gîște păzeam, nu porci; dar asta, după cîte mi se pare, n-are nici în clin, nici în mînecă cu ceea ce ne doare, că doar nu toți cei care ocîrmuiesc se trag din viță de dom nitori.
– e-adevărat ce spui, răspunse don Quijote, și tocmai de asta cei care
nu-s din capul locului de neam mare trebuie să alăture la vrednicia sluj bei
pe care o-ndeplinesc și o dulce blîndețe, care, însoțită de înțelepciune, să-i pu nă la adăpost de clevetirea cea răutăcioasă, de care nici o mărire
nu scapă nepîngărită. Fii mîndru, Sancho, de obîr șia ta de rînd și nu te
rușina să spui că te tragi din țărani; fiindcă văzînd că nu roșești de asta, nimeni n-o să se apuce să te rușineze, și-ți face mai mare cinste să fii un smerit virtuos decît un păcătos trufaș. Sînt nesfîrșit de mulți aceia care, trăgîndu-se dintr-un neam de rînd, s-au ridicat pînă la cea mai înaltă treaptă duho v ni cească și împărătească, și, ca să te încredințez de acest
adevăr, aș putea să-ți dau la pilde pînă ți s-ar urî… Să știi, Sancho, că
dacă iei drept măsură virtutea și te mîndrești că faci fapte virtuoase, n-ai
de ce să-i mai pizmuiești pe cei ce se trag din domnitori și din domni mari, pentru că obîr șia înaltă se moștenește, pe cînd virtutea se ca pătă,
și virtutea are preț în ea însăși, pe cînd obîrșia înaltă, nu. Stînd, deci, lucrurile așa cum stau, dacă atunci cînd vei fi în ostrovul tău va veni să te vadă vreuna din rubedeniile tale, nu te uita de sus la ea și n-o jigni, ci, „nu există în lume
operă mai profundă
și mai plină de forță deocamdată, este ultimul și cel mai plin de măreție cuvînt al minții omenești, este ironia cea mai amară, pe care a putut­o vreodată expune un om, și dacă pămîntul n­ar mai fi, iar oamenii ar fi întrebați undeva: „ia spuneți, v­ați înțeles viața de pe pămînt și ce concluzii ați tras despre ea?“, atunci omul l­ar putea oferi în tăcere pe Don­Quijote : „iată
concluzia mea despre viață și puteți să mă condamnați pentru asta?“
F.M.doSToiEVSki
„abia acum ceva mai mult de doi ani m­am încumetat să încep traducerea lui Don­Quijote și azi, la capătul
acestor „munci“, în toate sensurile cuvîntului, am înțeles și eu, pe viu, ceea ce învățasem și știam, și anume că tocmai cartea aceasta, care primilor săi cititori li s­a părut doar
o irezistibilă carte de divertisment și atît, fără să ascundă nici un mister, este cea mai greu descifrabilă din toate;
mi­am construit, visînd
să o mulez cît mai strîns pe ceea ce ne­a rămas din prototipul dispărut, propria mea versiune interpretativă, într­un soi de transă și de frenezie care m­au modificat mai profund decît îmi pot
da seama acum.“
Sorin MărCuLESCu

clasa a X-a94
literatura universalĂ
dimpotrivă, pri mește-o bine, găz duiește-o și os-
păteaz-o, fi ind că prin asta te vei face plăcut lui
Dumnezeu, care nu vrea să fie nesocotită nici
una din făptu rile lui, și-ți vei face și datoria față
de firea cea în țeleaptă. Dac-o aduci și pe nevas-
tă-ta cu tine – fiindcă nu-i bine ca acela căruia i
se încredin țea ză pentru multă vreme o cîrmuire
să stea fără muierea lui – învaț-o, dăs călește-o și
dezbar-o de firea ei cea necioplită, fiind că cel mai
adesea o femeie nătîngă și din topor duce de rîpă și face să se-aleagă praful de tot ce-a înfiripat un ocîr mu i tor înțelept. De-o fi să rămîi văduv – lucru
ce se poate întîmpla – și de pe urma treptei tale
înalte te vei alege cu o nevastă mai de neam, n-o lua în așa fel ca să-ți slujească de mreajă și de nadă pentru a ajunge, vorba aceea, la n-am ne voie de
pitac, dar tu zvîrle-mi-l în sac; fiindcă adevăr zic ție că de tot ce-o primi muierea jude cătorului, o
da socoteală bărbatul ei la jude cata de apoi și o
plăti împătrit după moarte trebile pe care nu și
le-a pus la socoteală-n viață. nu te lăsa niciodată
călăuzit de ce-ți trăsnește prin cap, lucru ținut la
mare preț numai de neajutorații la minte, care se cred firoscoși. Să afle-n cugetul tău mai multă milă lacrimile săracului, dar nu să te aplece a le da și mai multă dreptate decît dove zilor temeinice ale
bogatului, încear că să des co peri adevărul, ascuns
atît după făgăduințele și darurile bogatului, cît și
după vaietele și rugă mințile săracului. Dacă vrei
să ții o cale cu ade vărat dreaptă, nu descărca asu-
pra vinovatu lui tot ce-i mai aspru-n legi, fiindcă
judecătorul ne în durat nu-și cîstigă o faimă mai
mare decît cel blînd. Dacă cumva se pleacă mai
mult într-o par te cumpăna dreptății, vezi să nu fie
pe talerul daru rilor, ci pe talerul milei. Dacă ți s-o
întîmpla să judeci plîngerea vreunui vrăjmaș de-al
tău, înde părtează-ți gîn dul de la jignirea îndurată
și în dreaptă-ți-l numai către adevărul lucrului ce
trebuie judecat. Să nu te lași orbit de patima ta în socotelile altora, fiindcă greșelile pe care le
săvîrșești din patimă de cele mai multe ori nici
nu se mai pot îndrepta și, chiar de s-ar îndrepta, ar fi numai cu prețul trecerii de care te bucuri și poate chiar și al averii tale. Dac-ar veni vreo muie re frumoasă să-ți ceară dreptate, în toarce-ți
ochii de la lacrimile ei și urechile de la vaietele ei și cumpănește pe-ndelete temeiul cererii ei, dacă nu vrei ca mintea să ți se înece în plînsul ei, iar cinstea în tînguirile ei. Pe acela pe care ai de gînd să-l pedepsești cu fapta nu-l mai năpăstui și cu vorba, fiindcă îi e de-ajuns amă rîtului de el pe-
deapsa caznei pe care i-o dai, făr’a mai fi nevoie
să-i trîntești și ocări pe deasupra. Pe vinovatul ce
cade sub osînda ta privește-l ca pe-un nefericit, bătut de toate vînturile firii noastre celei căzute-n păcat, și, pe cît îți stă-n putință, fără a aduce vreo vătămare celor potriv nici lui, arată-te milo stiv și
blînd, pentru că, deși însuși ri le lui Dum nezeu
sînt toate pe o potrivă, mai mult se des prinde și
străluce-n ochii noștri însușirea îndurării decît aceea a dreptății. Dacă urmezi, dragă Sancho, aceste povețe și aceste porunci, multe zile de trăit vei avea, veșnic fi-va renumele tău, îmbelșugată îți va fi răsplata, nemaiauzită feri cirea; îți vei că-
pătui copiii după pofta inimii, vor că păta nume
mare și ei, și nepoții tăi, vei trăi cu toată lumea în pace și bună voire, iar în ultimele clipe ale vieții
te va găsi și clipa morții într-o bătrînețe senină
și înaintată, iar strănepoții tăi ți-or închi de ochii
cu mîinile lor gingașe și plă pînde. toate cele ce ți
le-am spus pîn-acum sînt învă țături menite să-ți
împodo bească sufletul; ascultă acum și pe cele
ce trebuie să-ți slujească la împodobi rea trupului.
cine-i acela care să fi auzit vorbele de mai sus
ale lui don Quijote și să nu-l socotească drept un ins cît se poate de înțelept și însuflețit de cele mai bune gînduri? Dar cum s-a mai spus de-atîtea ori de-a lungul acestei mărețe istorii, don Quijote înșira la bazaconii numai cînd era vorba de ca-valeria rătăcitoare, pe cînd în celelalte rostiri ale
sale se arăta înzestrat cu o minte atît de lim pede
și de cuprin zătoare, încît la tot pasul fap tele îi
dezmințeau judecata, și judecata, fap tele; dar în
acest al doilea rînd de învățături pe care le dete
lui Sancho se arătă iscusit foarte și-și ridică pe-aceeași culme atît înțelepciunea, cît si smin teala.
San cho era numai urechi as cultîndu-l și căuta
să-și întipă rească-n minte po vețele lui, ca unul
care avea de gînd să le folosească și să facă, cu ajutorul lor, ca plodirea ocîrmuirii lui să sfîr șească
printr-o naștere fericită. Urmă dară mai departe don Quijote și spuse:
– În ceea ce privește felul cum trebuie să te
chi ver nisești pe tine și cum să-ți chivernisești

renaȘterea95
clasa a X-a
ca sa, cel dintîi lucru ce te sfătuiesc e să fii curat
și să-ți tai unghiile, făr-a le lăsa să crească, așa
cum fac unii care cred, din prostie, că unghiile
lungi le înfrumusețează mîinile, ca și cum scîrna
și înnăditura asta, pe care nu și-o mai taie de
fel, ar fi unghie omenească, și nu gheară de uliu din cei mîncători de șopîrle: nărav porcesc și din
cale-afară de sucit. Să nu umbli, Sancho, descins
și dezmățat, fiindcă neîngrijirea în îmbrăcăminte e semn de fire lăsătoare, numai dacă, sub această
neîngrijire și dezmățare nu se strecoară vreun gînd
ascuns, așa cum se zice că era la iuliu cezar. cum-
pănește cu grijă cam cît ți-ar aduce slujba asta, și dacă-ți îngăduie să le faci slugilor tale cîte-o haină
cu fireturi, fă-le-o mai degrabă gos podărească și
trainică decît strălucită și împo poțonată, și împar –
te-o între slugile tale și calici; vreau să spun că
dacă-ți dă mîna să îmbraci șase copii de casă, tu îmbracă numai trei și mai îmbracă și trei calici, așa că o să ai copii de casă și în cer și pe pămînt;
că felul ăsta de a da haine cu fireturi n-o să le
intre niciodată-n cap celor plini de deșertăciune. Să nu mănînci usturoi și nici ceapă, ca să nu dea de gol, prin izul lor, neamul tău cel prost; umblă încet, vorbește tacticos, dar nu în așa fel încît să pară că te asculți cum vorbești, fiindcă tot ceea
ce-i nefiresc e rău. Prînzește puțin și cinează și mai
puțin, căci sănă tatea întregului trup se strujește
în făurăria sto ma hului. Fii cum pătat la băutură,
ținînd soco tea lă că vinul peste măsură nici nu
păstrează tai nele și nici nu se ține de cu vînt. ia
seama, Sancho, să nu mesteci cu amîn două fălcile
și nici să nu eructezi în fața nimănui.
– nu știu ce-i aia „să eructezi“, spuse Sancho.
Și atunci don Quijote îi spuse:– a eructa, dragă Sancho, vrea să zică a rîgîi
și asta-i una din vorbele cele mai urîte din graiul castilian, mă car că-i de-o mare însemnătate, așa
că lumea subțire și-a gă sit scăparea cu latineasca,
și-n loc de „a rîgîi“, spune „a eructa“, iar în loc de „rîgîieli“, spune „eructări“; și chiar dacă unii nu-nțeleg aceste vorbe, nu-i mare pagubă, căci obișnuința le va face cu timpul să intre-n grai,
așa încît să se-nțeleagă ușor; și asta se cheamă a
îmbogăți graiul, asupra căruia sînt atotputernice mulțimea și obișnuința.
– Într-adevăr, stăpîne, spuse Sancho, una din
po ve țele și învățăturile pe care am de gînd să mi
le întipăresc bine-n minte este să nu rîgîi, fiindcă eu obișnuiesc să fac des treaba asta.
– Să eructezi, Sancho, nu să rîgîi, spuse don
Quijote.
– Să eructez oi spune de-acu-nainte, și pe legea
mea că n-o să uit!
– De asemenea, Sancho, nu trebuie să mai
amesteci în vorbirea ta tot puhoiul acela de zicale, așa cum ai tu obiceiul, că deși zicalele sînt învă-țături scurte, tu, de mul te ori, le tragi într-atîta de
păr, încît par mai degrabă aiureli decît învățături.
– La asta numai Dumnezeu poate să găsească
leac, răspunse San cho, fiindcă știu la zicale mai
abitir decît o bucoavnă, și-atît de multe-mi vin de-a valma la gură cînd vorbesc, încît se iau la harță-ntre ele, vrînd să iasă toate deodată; limba însă le zvîrle afară pe cele ce-i vin mai întîi în cale, fie că merg, fie că nu; dar oi avea grijă de-acu-nainte să le spun nu mai pe acelea ce se potrivesc
cu vred nicia slujbei mele, că de este casa plină,
repede-i gata de cină, și cine se tocmește nu se mai sfădește, și cine trage clopotul a primejdie, acela la bun adăpost se găsește, pentru că și cu nevasta beată și cu butia plină, nu se poate.
– Dă-i înainte, Sancho, toarnă, trîntește, înșiră
la zi cale, că nimeni nu te-ntrece: „Las’ să mă bată
mumă-mea, că eu bat titirezul“. nici n-am apucat
să-ți spun cum tre buie să te ferești de zicale, că
tu-mi și trîntești într-o clipită un pomelnic întreg, care se lovește ca nuca-n perete cu ceea ce vorbim. Uite, Sancho, eu nu zic c-ar prinde rău o zicală la locul potri vit; dar înșirarea fără noimă a zica le lor
și îngrămădirea lor talmeș-balmeș fac să iasă o vorbire lîncedă și dezlînată…
(trad. edgar Papu și ion Frunzetti)

clasa a X-a96
literatura universalĂ
Chestionar pentru lectură comentată
• evidențiați în sfaturile pe care i le dă don Quijote lui Sancho Panza
esența lor umanistă și prezentați-l pe don Quijote ca pe un umanist:
aprecierea omului, a comportamentului acestuia, a virtuții, a dreptății etc.
• caracterizați felul de a vorbi al lui don Quijote și al lui Sancho Panza.
• identificați în text, la nivelul vorbirii, complementaritatea celor două
personaje („quijotizarea“ lui Sancho Panza și „sancizarea“ lui don Quijote).
• ce puteți spune despre umorul lui cervantes?
Momente ale receptării
Primul traducător în limba română al romanului Don Quijote,
după versiunea franceză a lui Florian, a fost ion Heliade rădu-
lescu. Prima traducere a romanului direct din spaniolă aparține
juni mistului Ștefan vârgolici, iar a doua – cunoscutului hispanist
român din perioada interbelică al. Popescu- telega, dar nici una
dintre ele nu a fost integrală. Pe aceasta au realizat-o ion Frunzetti
și edgar Papu. Nuvelele exemplare și Persiles și Segismunda au fost
traduse și comentate remarcabil de Sorin Mărculescu.
istoria traducerilor românești ale capodoperei lui cervantes Don
Quijote, de la tălmăcirea lui ion Heliade rădulescu după ver siunea
franceză a lui Florian, trecînd prin cea realizată direct din spaniolă de junimistul Ștefan vârgolici și prin alte încercări, mai mult sau
mai puțin reușite, cea integrală aparținînd lui ion Frun zetti și edgar
Papu, pînă la ultima, realizată de Sorin Măr culescu și publicată în
2004, ilustrează, de fapt, evoluția ascendentă și etapele principa-
le ale receptării literaturii spaniole în spațiul cultu ral românesc.
cerce tarea receptării critice a literaturii spani ole în spațiul cultu ral
româ nesc confirmă dezvoltarea ascendentă a hispanisticii noastre,
pionieratul aparținîndu-i lui i. Heliade ră du lescu, ur mat, într-un
fel sau altul, de abordarea fenomenului literar his pa nic de către
M. Kogălni ceanu, B. Petri ceicu Hasdeu ș.a.
cele mai relevante realizări ale hispanisticii noastre din perioada
interbelică aparțin lui n. iorga și al. Popescu- telega. Pe această linie
se înscrie și activitatea lui al. ciorănescu, autorul primei micro –
mono grafii românești despre calderón și unul dintre recu noscuții
cercetă tori ai barocului spaniol. totodată, trebuie eviden țiate, în
mod special, încercările lui n. iorga, al. Popescu- telega, al. cio-
rănescu ș.a. de a sta bili și cerceta un șir de asemănări între istoria
și literatura celor două extreme ale latinității europene, tendință
caracteristică și pentru Mircea eliade. Mult mai modestă e recep-
tarea literaturii spaniole la nivelul interpretării critice în spațiul românesc de la est de Prut, la care și-au dat concursul unii critici
și scriitori din republica Moldova, în special M. cimpoi, precum
și cîțiva hispaniști universitari. În această contri buție se înscriu și
lucrările hispanistului S. Pavlicencu.„Don­Quijote nu e
numai un roman, primul
din punct de vedere
cronologic și calitativ
dintre marile romane.
Este romanul­romanelor …
Don­Quijote este critica­
romanelor făcută într­un
roman, și povestea unui
cititor de romane propusă
cititorilor de romane. În
Don­Quijote cititorul de
romane a devenit omul
care trăiește romanele, iar
acesta a devenit
omul care își trăiește
propria viață, dar viața
sa ideală, aceea care
se cerea născută
printr­un efort eroic.“
aLbErT THibaudET
„Cervantes face parte
din categoria creatorilor
de figuri imense care,
strivite de făpturile lor,
mai vii decît viața
însăși, n­au biografie
sau au una ridicată
pe ipoteze, aproape
pierdută în mitologie.“
GEorGE CăLinESCuNota beNe
Prin volumul Impresii asu-
pra literaturii spaniole și prin alte lucrări despre scriitorii spanioli, g.călinescu a oferit cea mai completă și sintetică contribuție româ-nească la interpretarea fenomenului literar hispa-nic, marcată de o abordare personală și originală în corespundere cu con cep-
ția sa despre condiția și sta-
tutul unui adevărat istoric literar.

renaȘterea97
clasa a X-a
teorie literară
Utopia (de la gr.
topos – „loc“, căruia i s-a
aplicat negația greacă
ou – „nu“, adică loc
care nu există) este o
operă care imaginează o lume sau o realitate
ideală menită să-i
prezinte cititorului avantajele unei
organizări sociale
în raport cu cea
existentă. În utopii
și-a găsit expresia, de asemenea, visul
de veacuri al omenirii
despre o societate bazată pe dreptate,
despre o viață mai
bună. numele acestui
gen de opere a fost
generalizat de Utopia lui thomas morus
care a oferit modelul
pentru un șir de
opere similare.Literatura
RENAșTERII ENgLEzE
repere istorice și culturale
renașterea engleză a fost pregătită de prefacerile ce au început să se producă
încă în secolul al X iv-lea în toate sferele vieții sociale, eco no mi ce, politice, care
au condus la procesul de destrămare a vechilor relații feudale și la dez voltarea
noilor relații capitaliste. epoca re nașterii în anglia coincide, în linii mari, cu
perioada domniei dinastiei tudori lor – de la ve nirea la putere a lui Henric vii
(1485) pînă la moartea reginei elisabeta (1603) – care a contribuit la transfor –
marea angliei într-un stat puternic din punct de vedere economic și comercial,
a cărui rivalitate cu Spania a ajuns pînă la război. Mișcarea refor mei a avut
în anglia adînci rădăcini populare, dar s-a înfăptuit „de sus“ de către regele
Henric viii . Despărțirea de roma, confiscarea bu nurilor bisericilor și mănă –
stirilor, încetarea plătirii dărilor bisericești au înlesnit nu numai dez voltarea
eco no miei, dar și a umanismului englez. În asemenea condiții, umanis mul englez
a fost pre ocupat mai puțin de probleme literare și filozofice, dar mai mult de
cele sociale, politice și morale.
Literatura renașterii engleze a fost anticipată, într-un sens, de
Povesti rile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer (1340–1400),
considerat părin tele literaturii engleze și unul dintre precursorii lui
Shakespeare. Umanis mul englez a fost promovat la cumpăna seco-
lelor Xv–Xvi de un grup de ti neri filologi, admiratori ai antichității
clasice, de la Universitatea din oxford, cel mai cunoscut fiind uma-
nistul Thomas More sau Morus (1478–1535), autorul cărții Uto pia.
Lucrarea lui th. Morus a fost scrisă și publicată în limba latină în 1516,
cu titlul Despre cea mai bună formă de stat sau Noua insulă Utopia,
iar în engleză a fost tradusă și publicată mai tîrziu, în 1551. ca for –
mă literară, Utopia lui th. More vine din tradiția ro manului grecesc
de aven turi sau de călătorii din perioada alexan drină, dar are puncte
de tangen ță și cu legendele medievale de spre „raiul pe pămînt“ sau
despre niște insule unde domină o fericire eternă. În condițiile noilor
descoperiri ge o gra fice asemenea sche me literare au fost revalorificate
în spirit nou. astfel, umanistul englez apelează atît la relatările din
epocă privind des co pe rirea unor noi teritorii, cît și la izvoare antice.
avînd o construc ție dialo gată și fiind compusă din două părți, Utopia
prezintă, pe de o parte, realitățile engleze con tem porane auto ru lui, față
de care el are o ati tudine cri tică, pe de altă parte, în opoziție cu starea
de lucruri din an glia, este prezentată țara Utopiei, ca model al unei
societăți omenești ideale. Utopia lui th. Mo rus inau gurează literatura
utopiilor, foar te răs pîndită în epoca renaș terii.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Literatura Renașterii
a înflorit în Anglia
mai tîrziu,
afirmîndu-se în
principal în domeniul
dramaturgiei, în
proză și poezie dînd
mai puține opere de
valoare și de circulație
universală.“
oViDiu DrimBa

clasa a X-a98
literatura universalĂ
Poezia engleză din această perioadă se ca rac terizează prin valori
mai modeste în plan univer sal. Deși s-au cultivat diverse forme poe-
tice, cea mai răspîndită a fost sonetul. În poezia engleză sonetul a fost
introdus de Thomas Wyatt (1503–1542) care, aflîndu-se în italia, s-a
familiarizat cu sonetele lui Petrarca, din care a și tradus. Printre alți
poeți englezi pot fi evidențiați Henry Howard Surrey (1517–1547),
Philip Sidney (1554–1586), poet și di plomat, autor al cele brului tra-
tat Apărarea poe ziei. el a creat, după modelul Pleiadei fran ceze, un
cerc literar numit Areopagul, pro movînd nu numai mo delele literare
ale lui Pe trar ca și chaucer, dar și pe cele ale lui ronsard și Du Bel lay.
Membru al Areopagului a fost și poetul Edmund Spenser (1552–1599),
promotor al unui ideal pla tonic al iubirii. Dar cele mai rea lizate so nete
engle ze în epoca renașterii aparțin lui Shake speare.
Literatura renașterii engleze a înregistrat un succes incon testabil
în domeniul dramatur giei. Printre dramaturgii englezi din epoca
re nașterii se evidențiază Christopher Marlowe (1564–1593) con-
siderat ca cel mai important pre cursor al lui Sha kespeare. Marlowe
este un om al renașterii, iubitor de viață și de libertate, pasionat de
cu noaștere și de acțiune. Dintre ope rele dra matice ale lui Marlowe se
evidențiază Tragica istorie a docto rului Faust. Mar lowe a fost primul
scriitor care a prelucrat în formă dra matică legenda medievală despre
doctorul Faust. În epoca renaș terii această le gen dă a mai fost relatată
într-o carte populară germa nă, tradusă atunci și în limba engleză. Însă
drama turgul englez impri mă acestei le gen de un alt sens filozofic și
moral. Doctorul Faust își vinde sufletul diavolului, dar ceea ce capătă
în schimbul acestui pact nu folosește în scopuri personale. el dorește
să deschidă universități, să consolideze puterea militară a patriei, să domine țările vecine. Și Mefis tofel este interpretat altfel: el nu seamă-
nă cu diavo lul legen delor medievale, ci reprezintă spi ritul rebel ce se
ridică împotriva forței divine, anti cipînd chipul lui Satan din creația lui
Milton și Byron. totodată, în ambele personaje Marlowe a în tru chipat
forța și dîrzenia oamenilor epocii re naș terii, încrederea în posibilitățile
lor nemăr ginite de afirmare.
Un important dramaturg englez din perioada re nașterii este Ben
Jon son (1572–1637), uma nist și admirator al lui Shakespeare. e l anti –
cipează, de fapt, teat rul clasicist, scri ind comedii cu caracter didac tic,
care au ca scop îndreptarea moravurilor. Dra ma turgul evidențiază o
singură trăsătură a personajului, în confor mitate cu așa-nu mita „teorie
a umorilor“, la baza căreia se află o concepție moștenită din e vul Me –
diu. Potrivit acesteia, organismul uman conține anumite li chi de vitale
(„umori“), caracterele ome nești fiind rezultatul diferitor combinări ale
„umo rilor“, al echilibrului, care se întîlnește mai rar, sau al dezechi –
librului „umorilor“, întîl nit mult mai frecvent. „Umorul“ se manifestă
ca o pasiune sau ca o toană a omului. Dintre operele lui Ben Jonson
se eviden țiază come diile de mo ravuri Fiecare cu toana lui, Fiecare
fără toana lui, Alchimistul și, nu în ultimul rînd, cea mai impor tantă
co medie satirică Volpone , în care demască influența nefastă a banului
asupra omului.Nota beNe
În literatura română prima
utopie este considerată În semnarea călătoriei lui Di nicu golescu, în care se
oferă o imagine utopică a occi dentului ca model
ideal de societate.
„Doctorul­Faust de
Marlowe este conceput
în limitele modelului
tradițional al moralității ,
cu lupta dintre bine și
rău și cu morala finală.
dar ceea ce este nou
la Marlowe e că eroul
său nu este o entitate
abstractă, ci o ființă
umană concretă,
schițînd pentru teatrul
englez imaginea
eroului individual în al
cărui suflet se situează
conflictul dramatic.“
CaMiLa HEnriQuEz
urEÑaAmintiți-vĂ
care sînt trăsăturile
literaturii sF și prin ce se aseamănă acest
gen de literatură
cu utopiile?

renaȘterea99
clasa a X-a
William Shakespeare
(1564–1616)
William Shakespeare reprezintă culmea teatru lui en glez din epoca
renașterii. Marele dramaturg a fost un autodidact cu o minte ascuțită
și cu o fantezie bogată, care a învățat nu numai din cărți sau din con-
vorbirile cu oameni mai culți decît el, ci și din viața reală pe care a
cunoscut-o în cele mai di verse aspecte.
La studierea operei lui Shakespeare ne confruntăm, ca și în cazul
dramaturgiei lui Lope de vega, cu imposibilitatea unei clasi ficări și
urmăriri cronologice exacte a creației sale. Periodizarea care se propune
ia în considerare, cu mici excepții, ordinea aproximativă în care Sha-
kespeare și-a compus operele. La baza periodizării se află nu doar prin –
cipiul cronologic, ci și evoluția concepțiilor umaniste ale drama turgului
englez. vom evidenția, astfel, trei perioade în creația lui Shakespeare:
optimistă, tragică și romantică.
Prima perioadă cuprinde operele scrise pînă în anul 1600 și poate fi
numită optimistă. Shakespeare crede în rezolvarea armo nioasă a con-
tradicțiilor vieții sociale în modul cel mai fericit pentru om. Uma nismul
lui optimist se desprinde, mai ales, din comediile Îm blînzirea scorpiei,
Visul unei nopți de vară, Nevestele vesele din Windsor, Neguțătorul din Vene ția, A douăsprezecea noapte, Mult zgomot pentru nimic ș.a. Domină
elogierea omului, a dragostei lui de viață, a acti vismului și ingeniozității,
a no b le ței, tinereții și frumuseții. con flic tul dintre vechi și nou se rezolvă,
de obicei, în favoarea noului, de cele mai multe ori fără dramatism, fără prea mari complicații, ceea ce demonstrează că autorul crede în
împli nirea noilor idealuri umaniste. tema principală a comediilor lui
Sha ke s peare este dragos tea, care învinge toate obstacolele. triumful
iubirii înseamnă, de fapt, triumful ideilor noi umaniste și al oamenilor
ce le împărtășesc. Se disting două tipuri de comedii: cu caracter liric și cu caracter de farsă. În primele, de exemplu, în Visul unei nopți de vară,
situațiile și personajele sînt poetice, feerice, afirmînd, nu fără o doză de umor fin, bucuria vieții și iubirea adevărată. acțiunea se petrece
în Gre cia sau în italia, lumea sudului fiind diferită de cea ipocrită și
puritană din anglia. În piesele ce au caracter sau structură de farsă
întîlnim situ ații și personaje din viața de toate zilele, ca în Nevestele
vesele din Wind sor, în care autorul plasează acțiunea într -un mediu
pro vincial englez, elogiind sentimentul demnității umane, ridi cu lizînd
prostia și aro ganța, dar, mai ales, „cavalerismul“ și fanfa ronada nobi-
lului declasat Falstaff – caracter complex și contra dic to riu ca produs al
epocii de tranziție. există și comedii cu caracter mixt – A două spre zecea
noapte, preponderent comedie lirică, dar inter calată cu elemente de
farsă: autorul admiră personaje renas centiste ca viola, care își cro iește William Shakespeare s-a
născut la 23 aprilie 1564
în orășe lul stratford-upon-
avon în familia unui mănu-
șar înstă rit. la școala din
lo ca litate a învățat greaca și
latina și a început să ia cu-noștință de literatura și isto-ria antică. După că să toria
cu fiica unui fermier bogat
s-a stabilit la lon dra, unde
intră în con tact cu lumea
teatrelor. De vine în curînd
actor, iar de prin 1592–1593
este an ga jat ca actor și dra-
ma turg în trupa lui ri chard
Burbage. a prelu crat în mod
genial mai multe piese me-diocre, care nu s-au păstrat pînă astăzi. sha kes peare a
fost pro pri etar aso ci at al
celeb rului teatru „glo be“,
ceea ce i-a asi gu rat o situație
materială bună. la lon dra
a muncit mult, scri ind cîte
una sau două pie se pe an,
com pletîndu-și cu noștin-
țele în diferite do menii.
ca autor dra matic original
a cunos cut cele bri tatea în epo că, iar în timp de peste
20 de ani de activitate a scris 37 de piese. ca poet liric s-a fă cut cu noscut prin sone tele
sale, consi de rate o cul me
a poeziei renasce n tis te. În pli nă glorie s-a re tras în
orășelul său natal, unde s-a
stins din viață în 1616, la
vîrsta de 52 de ani.

clasa a X-a100
literatura universalĂ
drumul spre fericire prin propri ile-i forțe și ca-
pacități, învin gînd diferite obstacole, în timp
ce satirizează asce tis mul puritan-burghez al lui
Malvolio. come diile lui Shakespeare se axea ză
pe motive dra matice dintre cele mai variate,
uneori în chiar aceeași piesă, încît fie care come-
die are ceva specific, ce nu se repetă în altele.
comedia Neguță torul din Veneția ocupă un loc
aparte, marcînd trecerea la peri oada a doua a
creației lui Shakespeare. constru ită pe confrun –
tarea dintre umanism (morala umanistă) și
anti umanism (principiul bur ghez al îmbogă ți-
rii), comedia anticipează proble matica eroico-
tragică a mari lor tragedii shake spea riene, deși
în final triumfă umanismul.
cele mai multe drame sau cronici istorice
au fost scrise în prima perioadă. chiar dacă
este zugrăvită în ele o realitate cruntă și întu-
ne ca tă, marcată de frămîntări și conflicte,
pînă la urmă, predomină încre derea în viață,
în triumful binelui asupra răului, în progresul
istoric, ceea ce le apropie de caracterul opti-
mist al primei perioade de creație. În dramele isto rice autorul prezintă evenimente impor –
tante din istoria țării: războaie externe și lupte interne, însoțite de victorii și de pierderi, de
fapte eroice și de trădări josnice. În ase menea
condiții avea loc pro cesul de formare a națiunii
engleze și de instaurare a monarhiei abso lute.
ideea progresului istoric al angliei, în mersul
ei de la barbarismul și anarhia de factură feu-
da lă spre monarhia absolută, e una centrală
în majo ri tatea dramelor istorice. Susținător al
puterii regale, Shakes peare îi cri tică pe regii
slabi sau tirani care își urmăresc doar inte resele
per so nale, uitînd de obliga țiile unui rege față
de țară și de popor, cum se întîmplă în Richard
al II­lea sau Richard al III­lea. adept al absolu-
tismului, ca formă progresistă de condu cere
politică la acea vre me, dramaturgul le opune
regilor tirani chipul unui monarh mai apro piat
de idealul său umanist în figura lui Henric al v-lea. În drama istorică Henric al IV­lea prințul
Henric, viitorul Henric al v-lea, trece printr-o
ade vărată școală de educare a unui monarh
adevărat, cunos cînd via ța oame nilor de rînd
și începîndu-și activitatea prin lupta îm potriva feudalilor ce se opuneau cen tra lizării puterii în
țară. Deve nind rege, Henric al v-lea, în drama
istorică omonimă, încearcă să acționeze prin luarea în considerare a inte reselor și posibilită-
ților supușilor săi. astfel, Shakespeare, în prima
perioadă de creație, mai crede în ideea că statul absolutist ar putea sa tisface interesele majore
ale tuturor păturilor sociale. ca intenție și ca
realizare artistică, dra mele isto rice, care par a fi
uneori „cronici“ istorice, corespund idea lurilor
re nașterii prin lupta împotriva rîndu ielilor
vechi feu dale și încer carea de a afirma forme
noi de viață, prin titanismul personaje lor și an-
vergura eveni mentelor înfățișate.
În prima perioadă a creației, William Shake-
speare a scris și 154 de sonete, ce alcătuiesc
un microroman de dragoste cu trei perso naje
(poetul, iubita infidelă și prietenul care îl înșea –
lă și îi ia iubita), o confesiune despre trei ani din viața poetului, marcați de mult zbu cium
sufletesc, lamentări, reproșuri și de mai puține clipe fericite. Pro blematica sonetelor este, însă,
cu mult mai amplă, incluzînd jude căți despre
starea de lucruri din jur, despre viciile societății
care, de fapt, anunță începutul dezamăgirii în
idealuri, începutul crizei uma nismului. Unele
sonete anunță tragediile de mai tîrziu, de exem-plu, celebrul sonet 66 reprezintă o anticipare a
problema ti cii tragediei Hamlet, iar sonetul 127
prefigurează tema din trage dia Othello. Sone-
tele sînt expresia măiestriei artistice a autorului,
ca particularități ar ti stice fiind muzicalitatea și
picturalitatea, utiliza rea contrastului, anti tezei,
repetiției, aliterației, asonanței, precum și a
unui lexic variat din diferite domenii.
Țin de prima perioadă de creație și două
tragedii – Romeo și Julieta și Iulius Caesar. În
prima, conflictul dintre două epoci și două lumi
este reprezentat prin vendetta și ura dintre familiile Mon te cchi și capuletti, ca expresie a
anarhiei feudale, înțelegerea și dragostea ce-i unește pe cei doi tineri îndrăgostiți din verona
fiind de acum elementul noii lumi renas centiste.
eroii mor în lupta îm potriva vechilor norme
și îngrădiri feudale, apărîndu-și iubirea și tri-
umfînd din punct de vedere spiritual: familiile
se împacă, ceea ce înseamnă că noul a învins.

renaȘterea101
clasa a X-a
cu toate că subiectul e tragic, în Romeo și Julieta există multe scene
ve sele, luminoase, pline de bucuria vieții – tră sături comune și come-
diilor din prima perioadă. a doua tragedie (Iulius Caesar) este mai
aspră, marcînd trecerea la perioada a doua și antici pînd proble ma tica
marilor tragedii.
a doua perioadă de creație a lui Shakes pe are cuprinde anii 1601–
1608, fiind numită și tra gică. este perioada marilor trage dii shakes-
peariene. criza umanismului, reflectată în tragediile scrise în această
perioadă, este condiționată de atitu dinea ostilă a noii lumi capitaliste
față de idealu rile umaniste ale renașterii și de intensificarea reacțiunii
feudale în anglia. conflictul dintre uma nism și antiumanism, contu rat
anterior în unele opere din prima perioadă, capătă acum un ca racter
mult mai acut și mai încordat. eroul-uma nist moare în lupta contra
forțelor antiumaniste, dar rămăne fidel idealu lui, triumfînd astfel atît
asupra răului din sine, cît și asupra răului din jur. De aceea, nu este
co rect să vorbim de un anumit pesimism al acestei perioade, așa cum
au afirmat unii critici, deoa rece chiar și atunci cînd eroii mor în luptă
cu răul din jur, tragediile shakes peariene emană încre dere în măreția
omului și în triumful ide ilor umaniste. Umanismul de la sfîrșitul epo-
cii re naș terii intră în criză, căpătînd un caracter tragic, fiind numit
umanism tragic.
Din acest punct de vedere tragedia Hamlet reprezintă cea mai eloc-
ventă ilustrare a poziți ilor și a concepțiilor lui Shakespeare din peri-
oa da a doua de creație. Drama și măreția lui Hamlet sînt și cele ale
unei întregi generații de umaniști, din care face parte și Shakes pea re.
eroul tragediei es te, de fapt, un umanist ce descoperă con tradicți-
ile epocii sale și conști entizează necesitatea luptei împotriva răului,
dar și imposibilitatea de a între prinde ceva de unul singur împotriva
acestui rău. Întors acasă de la studii, Hamlet își dă sea ma că între re-
alitatea lumii în care trăiește (asasinarea tată lui, in fidelitatea mamei,
căsăto rită cu asasinul, falsitatea curții regale etc.) și concep țiile sale
de spre lume și oameni există o mare discre pan ță. Hamlet are o „gîndire
nobilă“, după cum spune ofelia, carac te rizîndu-l ca pe un om ideal:
„(…) minte-aleasă (…) / el, ochi și grai și spadă tot o dată, / curtean
și cărturar și-ostaș. nădejdea / Și floarea-acestei mîndre țări. oglinda /
Și pilda frumuseții-n chip și port. / el, pilda tuturor (…)“. Hamlet este
zguduit de ceea ce află și suferă în sin gurătatea sa. compor tamentul
mamei îl face să piardă încrederea în oameni. Pînă și cu ofelia, pe
care o iubește, se poartă dur, jignind-o. Des co perirea crimei îi întărește
dorința de acțiune, însă eroul își dă seama că răul nu se reduce la cel personal, existent la curtea regală, ci este cu mult mai mare, întreaga
țară și întreaga lume părîndu-i-se o închisoare. Monologul „ a fi sau a
nu fi“ dez văluie „urgiile de-aici“: „biciul acestor vremi și-obida asupririi,
jignirea-adusă numelui de om, durerea dragostei neîmpărtășite, trufia dre gă to rilor, dreptatea zăbavnică“. Pentru a trece la ac țiune, Hamlet
are nevoie de dovezi. ca să le afle și să se poată feri de pericolul ce îl
paște la o curte viciată, eroul simulează nebunia, o temă răs pîn dită în teorie literară
tragicul este o
categorie estetică
ce presupune un
conflict puternic între
o personalitate de
excepție, purtătoare a unei valori, și forțe
contradictorii care o
înving, provocîndu-i suferință și moartea.
există un tragic obiectiv,
al destinului, cînd
suferințele nu se
datorează personajului, ci unor forțe
exterioare (Oedip rege,
de so fo cle), și un
tragic subiectiv, cînd
suferințele provin
din însuși caracterul
personajului (Regele
Lear, de shakespeare). există și cazuri cînd
cele două forme de
tragic se îmbină,
dar una dintre ele,
totuși, predomină. „Shakes pe are pre zintă
omul inte rior devastat
de lupta ten dințelor lui
contra dictorii. această
împrejurare îi permite
să zu grăvească nu numai
omul static, același
în toate mani festările sale,
dar caractere în deve nire,
evolu înd între poli opuși.“
Tudor Vianu

clasa a X-a102
literatura universalĂ
literatura renașterii. Spec tacolul cu acto rii, pe
care îl pune la cale, îi dezvăluie adevărul, însă
eroul mai vrea să chibzuiască. Și chibzu ieș te,
măcinat de îndoieli, pe par cursul a patru acte,
însă numai duelul din tre Hamlet și Laertes pune
capăt lucrurilor, în finalul ultimului act.
tragedia Othello este o tragedie a „încrederii
înșelate“. iubirea dintre othello și Desdemona
este prezentată de Shakespeare în spi rit uma-
nist, ea se bazează pe reciprocitate, încredere
și respect. De moartea eroilor se face vinovat Yago, un mizan trop de tip burghez, pentru care
viața este o perma nentă luptă a tuturor contra
tuturor. Dar o parte de vină o poartă și othello,
de a cărui credulitate și pa sionalitate a profitat
intrigantul Yago. Din punctul de vedere al lui othello, care a dat crezare clevetirii, Desde mona
este vinovată pen tru că a în călcat le gea cea
mai mare – legea încrederii ome nești. Pentru
aceasta el o judecă și o omoară. Dar răul nu este atot puternic. emilia, soția lui Yago, își de-
mască soțul. othello recapătă astfel încrede rea
în oameni, pe care părea că o pier duse, dar își
pune capăt zilelor, prin aceasta pedep sîndu-se
parcă pentru că a îndrăznit să pună la îndoială
iubirea Desdemonei, dar și pentru că, pe de altă
parte, nu poate trăi fără ea.
În tragedia Regele Lear, pornind de la o veche
legendă, Sha kespe are prezintă, pe de o parte,
destrămarea relațiilor familiale sub in fluența
lă comiei de avere, acuzînd cruzimea și egois-
mul propri etăresc, iar pe de altă parte, dezvă-
luie trezirea, deștepta rea spirituală a omului
ce a cu noscut adevărata față a lumii. re gele
Lear are o închi puire eronată despre viață și
lume. La înce put apare ca o per soană în cre zu-
tă și plină de sine, dar în tragedie trece de la un pol al vieții sociale a țării sale (splendoarea și măreția curții regale) la celălalt (suferințele
mulțimii flămînde și pri be ge) și, sub influența
experienței amare a vieții reale, ajunge la înse-ninarea minții, la înțelegerea uma nistă a lumii.
Într-o altă tragedie – Macbeth – răspîndirea
răului în lume este pre zen tată în alt fel: răul îl
ma cină pe om dinăuntru. Într-un anu me sens,
ca temă, tragedia amintește de drama istorică
Ri chard al III­lea, dar, spre deosebire de aceasta, în Macbeth caracterul uzurpatorului, al tira nu lui
este prezentat în evoluție: înzestrat cu însu șiri
de luptător viteaz și de comandant talentat,
Macbeth cade sub influența ade menitoare și
păgubitoare a dorinței de putere, închi pu in du-și
că nu poate fi pe deplin om decît devenind rege. Și cum calea spre tron trece prin crimă,
el devine un ucigaș, un cri minal, un tiran care
duce țara la ruinare.
a treia perioadă a creației lui Shakespeare
este cea de după 1608, pe care am putea să
o numim convențional romantică. După cum
am putut observa, tragismul dramaturgului nu a ajuns niciodată la pesimism. chiar și atunci
cînd omul apucă pe un drum greșit sau cînd moare în luptă contra răului din lume, autorul con ti n uă să admire forța, energia și pasiunea
acestuia, mă re ția titanică a rațiunii omenești.
Scriitorul își dă seama că în condițiile acelei vremi era imposibilă rea lizarea practică a ide-
alurilor uma niste, dar nu pierde încrederea în
posibilitatea realizării lor într-un viitor, fie și foarte îndepărtat. nu întîm plător în ultimele
pie se (Cymbeline, Poveste de iarnă, Furtuna)
Shakespeare folosește motive folclorice, de basm, căci poporul și-a exprimat de cele mai multe ori
visul sau speranța în triumful binelui asupra
răului tocmai în basm sau în po veste. căuta-
rea altor rezolvări, de data aceasta ne tra gice,
ale con flictelor marchează specificul ulti mei sale
perioade de creație.
Dintre piesele acestei perioade cea mai im-
portantă este Furtuna, un adevărat testament
poe tic, un bilanț al gîndirii artistice umaniste
a lui Sha kespeare. În Furtuna este prezentată,
într-un anumit sens, isto ria înfrîngerii tempo-
rare a uma nismului, exprimîndu-se încre de rea
într-o posi bilă victorie a acestuia în viitor. Duce-
le Prospero, întruchipare a rațiunii și a științei,
este detronat de fratele său, care se înscău nează
în locul lui și poruncește ca Pros pero cu fiica
sa Mi randa să fie duși în largul mării și lăsați
în voia valurilor. acestea îi poartă spre țărmul
unei insule populate de ființe fan tas ti ce, un-
de, cu ajutorul cărților sale ma gice, simbol al
înțelepciunii uma niste, Pros pe ro re ușește să
domolească spiritele rele, a căror în tru chipare

renaȘterea103
clasa a X-a
Hamleteste caliban, și îl eliberează pe ariel, simbolul
forțelor binefăcătoare. apoi, aflînd că fratele
său cu suita se află în largul mării, Prospero
stîrnește cu forțele magiei o furtună, iar naufra-gi ații își găsesc și ei adăpost pe ace eași insulă,
unde conspiră, luptă unul împo triva celuilalt
și numai tînărul Ferdinand este ferit de intrigi, îndrăgostindu-se de Miranda. Pros pero reușește
să dejoace toate uneltirile intri ganților și să-și
întoarcă tronul. Prospero ex pri mă încrederea
lui Shakespeare în viitor, într-un viitor în care vor triumfa idealurile umaniste.
Shakespeare este un mare artist, un maes tru
al realismului renas centist, adevărul și viața
alcă tuind temelia operelor sale. el a adus o
con tri bu ție importantă la dezvoltarea artei
dramatice, în de osebi a artei de a crea nu tipuri,
ci caractere variate și multila terale, tipice și
individualizate. Deși s-a încercat a-l prezenta pe Shakes –
peare ca poet baroc, el este totuși un scriitor
aparținînd renașterii. După cum sublinia
tu dor vianu, „Shakespeare este un poet al
renașterii prin tematica operei lui, prin moti –
vele și izvoa rele folosite, prin noul rol dat lite –
raturii, prin liber tatea lui spirituală. astăzi, el
ne apare și drept cel mai mare poet al acestei
epoci, nu numai fiindcă nimeni nu-l depășește
în compre hen siunea umană, dar fiindcă nici
un alt poet al aceleiași vremi nu păstrează
actualitatea lui“.
iar această actualitate este deter minată, în
primul rînd, de cunoașterea pro fundă a omu lui
în toată diversitatea manifes tărilor sale, dovadă
stînd întreaga operă a celui pe care eminescu
l-a numit „geniala acvilă a nor dului“, „cel mai
mare poet“, căruia i-a de dicat cunoscuta poezie
Cărțile .
actul i
Scena 2 […]
HaMLet :
o, carnea aceasta mult prea închegată
De s-ar topi și s-ar preface-n rouă,
Sau dacă cel-de-Sus n-ar sta-mpotrivă,
cu legea lui, uciderii de sine!
o, Doamne, cît de obosit și searbăd,
Și de prisos, și muced mi se pare
tot rostu-acestei lumi. e o grădină
ce crește neplivită. ierburi rele
În voie-o cotropesc. Unde-am ajuns! Doar două luni de cînd muri… nici două!Un rege atît de bun! ca un luceafăr
Pe lîngă un satir, față de-acesta,
Și-atîta de duios cu mama mea,
că n-ar fi îngăduit să se atingă nici vîntului ceresc mai cu asprime De chipul ei. o, ceruri și pămînt!
Să mai mi-aduc aminte? cît de strîns
De el se alipea, de parcă doru-i creștea din chiar îndestularea sa… Și-apoi, după o lună… De-aș putea Să nu mă mai gîndesc! o, slăbiciune, Ți-e numele femeie! Doar o lună, cînd nici încălțămintea-i nu s-a rupt
cu care a dus pe tatăl meu la groapă În lacrimi toată-ntocmai ca niobe. […]
actul iii
Scena 1 […]
HaMLet :
a fi sau a nu fi: iată-ntrebarea,e oare mai de laudă să suferi,În sinea ta, săgețile și praștianorocului vrăjmaș, sau mai degrabăSă te-narmezi în fața unei măriDe zbucium și prin luptă s-o răpui?Să mori, să dormi… nimic mai mult. Să știică printr-un somn poți pune-odată capătDurerii sufletești și-atîtor chinurice-s partea cărnii, iată o-ncheiereSpre care năzuim. Să mori, să dormi;Să dormi poate visînd? aici stă totul.
ce vise-n somnul morții poți visacînd am scăpat vremelnicei strînsori?e tocmai ce ne-ndeamnă-a pregeta,Și-aici se află și acea-ndoialăce dă restriștii-o viață-atît de lungă.

clasa a X-a104
literatura universalĂ
o, cine-ar mai răbda disprețul, biciul
acestor vremi și-obida asupririi,
Jignirea-adusă numelui de om, Durerea dragostei ne-mpărtășite, trufia dregătorilor, dreptatea
Zăbavnică, bătaia de picior
Pe care vrednicia răbdătoare
o tot îndură de la nedestoinici.
cînd liniștea și-ar căpăta-o sigur
c-un vîrf de jungher. cine-ar sta să-și ducă
Povara vieții-n geamăt și sudori,
De n-ar fi spaima de ceva de-apoi,De țărmul neștiut de unde nimeni
n-a mai venit și care ne-ngrozește
Făcîndu-ne mai lesne să-ndurămUrgiile de-aici, decît să tindemSpre altele pe care nu le știm.
Și cugetul ne schimbă-n bieți mișei,
Încît firescul chip al hotărîrii Sub raza slabă-a gîndului pălește, Și-avînturile cele mai mărețe Sub semnu-acesta se abat din drum
Și pier ca faptă. […]
actul iv
Scena 4 […]
HaMLet :
[…] cum fiece prilej mă-nvinuiește
Dînd pinteni răzbunări-mi amorțite!
ce-i omul, dacă n-are alt gînd pe lume
Decît să doarmă și să se hrănească?
Un dobitoc și alt nimic mai mult.
Desigur, cel ce ne-a făcut cu-atîta
cuprindere de minte să vedem
ce-a fost și ce va fi, nu ne-a-nzestrat
cu-această judecată și putere
Dumnezeiască pentru-a le lăsa
Să prindă mucegai în sinea noastră.
Și fie că-i becisnică uitare,
Sau poate doar sfială mișelească
aceea ce mă face-a cumpăni
Prea mult asupra faptei plănuite,
Un gînd ce-i doar pe-un sfert înțelepciune,
Și numai mișelie pe trei sferturi,
nici eu nu știu de ce trăiesc spunîndu-mi:
„Lucrul acesta trebuie să-l facȘi am de ce să-l fac, și îl voiescȘi am puteri și mijloace să-l fac.Mă-ndeamnă pilde mari cît tot pămîntul,Și-această oaste-mi stă de mărturie
cu numărul și greutatea ei,
c-un prinț firav și blînd care-o comandă,
al cărui duh purtat de-o sfîntă rîvnăÎși bate joc de piedicile sorții,
iar tot ce-i nestatornic și vremelnic
Într-însul, el le-aruncă-acum în fațanorocului, primejdiei și-a morții,Spre cucerirea unei coji de ou“.a fi om mare într-adevăr nu-nseamnăSă te frămînți, doar pentru pricini mari,ci să te bați chiar pentr-un fir de pai,atunci cînd cinstea-ți însăși este-n joc.
De ce mai stau pe gînduri, cînd un tatăUcis și-o mamă pîngărită sîntÎndemn pentru-al meu gînd și pentru sînge.Și las s-adoarmă tot, pe cînd privesc –
Spre-a mea rușine – douăzeci de mii
De-ostași amenințați să moară-ndatăȘi care numai pentru-o-nchipuire
Și numai pentru umbra unei glorii
Se duc la groapă cum s-ar duce-n pat,
Se bat pentru un petic de pămîntÎn care nici n-au loc toți să se lupte,
Și-n care nu-s nici locuri de mormînt
Destule să-și înmormînteze morții.o, de-azi nainte, gîndurile-mi pline
Să-mi fie, ori de sînge-ori de rușine.
Sonetul LXvi
Scîrbit de toate, tihna morții chem;
Sătul să-l văd cerșind pe omul pur,nemernicia-n pururi și-n huzur,
credința – marfă, legea – sub blestem,
onoarea – aur calp, falsificat,
virtutea fecioriei tîrguită,
Desăvîrșirea jalnic umilită,
cel drept, de forța șchioapă dezarmat,
Și arta sub călușe amuțind;Să văd prostia – dascăl la cuminți,
Și adevărul – „semn al slabei minți“,
Și Binele slujind ca rob la rele.
Scîrbit de tot, de toate mă desprind:
Doar că, murind, fac rău iubirii mele.

(t rad. de ion Frunzetti)

renaȘterea105
clasa a X-a
„Prin Shakespeare,
toate națiunile care
s­au deschis influenței operei lui, întreaga omenire a devenit mai lucidă, mai clară și mai adîncă în înțelegerea omului. Cunoașterea mecanismului pasiunilor, a tuturor motivelor active în sufletul omenesc și a diferențierilor individuale ale acestuia au făcut progrese enorme prin drama shakespeariană.“
Tudor VianuChestionar pentru lectură comentată
• evidențiați ideile principale din sonetul LXvi și găsiți idei asemănătoare
în Hamlet.
• identificați în fragmentul din actul i gîndul care îl obsedează pe Hamlet
și de ce.
• care este părerea lui Hamlet despre lumea din jurul său?
• cum este conturat chipul mamei lui Hamlet în acest fragment?
• evidențiați ideile principale din celebrul monolog hamletian
„a fi sau a nu fi“.
• comentați concepția lui Hamlet despre om în fragmentul din actul iv.
Momente ale receptării
Unul dintre studiile cele mai documentate privind istoria re cep-
tării operei lui Shakespeare în spațiul cultural românesc este cel
semnat de Dan Grigorescu Shakespeare în cultura română mo dernă
(1971). Shakespeare a fost cunoscut la noi, mai întîi, prin mijloci rea
spec ta colului de teatru. trupe vieneze reprezen taseră în tran sil-
vania piese ale dramaturgului englez încă în secolul al Xviii-lea. alte trupe ma ghiare și germane au prezentat piese din repertoriul
shakespea rian pe scenele din transilvania și din Bucu rești și în seco-
lul al X iX-lea. Unul dintre primii cronicari ai teatrului shakes pearian
a fost cezar Bolliac. Printre primii traducători în limba română
ai pieselor lui Shakes peare sînt toma alexandru Bagdat (Romeo
și Julieta, Othello), ioan Barac (Ham let), G. Bariț (frag mente din
Neguțătorul din Vene ția și Iulius Caesar), S. Stoica (Iulius Caesar),
alecu vasiliu (Neguță torul din Veneția – cea dintîi piesă shakespea-
riană montată în versiune româ nească). tradu cerile au continuat și
în a doua jumă tate a seco lu lui al XiX-lea, printre traducători figurînd
al. Pelemon, P. P. carp, Scarlat și Dimi trie Ghica, Barbu Lăzureanu
ș.a. În secolul al XX -lea se impun tra ducerile realizate de scriitorii
Gala Galaction, ion Barbu, al. Phi lippide, Dan Botta, ion vinea, ion
Frunzetti, vir gil teodorescu, vladi mir Streinu, de angliștii Mihnea
Gheor ghiu, Dan Duțescu, Leon Levițchi ș.a.
În paralel cu receptarea la nivelul traducerilor, s-a realizat și
re cep tarea din perspectiva interpretărilor critice. La început au
pre valat articolele de popularizare sau simple referiri la opera
dra matică a lui Shakespeare, mai tîrziu au apărut și studii seri-
oase, bine docu men tate, cum sînt cele ale lui M. Dragomirescu,
D. Pro to popescu, t. vi anu, i. Bo tez, L. Levițchi, D. Duțescu, M. Ghe –
or ghiu, D. Grigorescu, Z. Dumitrescu-Bușulenga, v. călin, al. Du țu,
Șt. avădanei ș.a.
ecouri shake spea riene atestăm în opera lui eminescu, în unele
drame istorice românești (Hasdeu, Delavrancea), în sonetele lui
v. voi culescu. Poezii de inspirație shakespeariană au scris al. Phi-
lip pide, M. Sorescu ș.a.„Shakespeare n­a
imaginat nimic nou: tipuri literare, forme
de vers, situații etc.
și, totuși, el este unul dintre cei mai originali autori care au existat vreodată… Shakespeare n­a împrumutat de la nimeni nimic; s­a găsit doar pe el însuși.“
t. W. baldWin

literatura universalĂclasa a X-a106
CLAsICIsMUL
„Literatura secolului al XVII-lea, ca și
literatura renascentistă, se întemeiază pe ideea despre o personalitate umană autonomă, liberă de îngrădirile medievale, despre drepturile și posibilitățile ei ca măsurariu principal al valorilor umaniste.“
iuri ViPPer
OBIECTIVE ȘI COMPETENȚE
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• conceptul de clasic și clasicism;
• factorii care au contribuit la constituirea și dezvoltarea clasicismului;
• principiile estetice ale clasicismului;• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare), în baza valorilor
artistice clasiciste;
• operele de referință ale clasicismului;• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii clasicismului în
spațiul literar românesc;
veți fi capabili:
• să evidențiați caracterul specific al unei opere clasiciste;
• să caracterizați principiile estetice ale clasicismului;
• să comentați cîteva opere reprezentative ale clasicismului;• să surprindeți idei preclasiciste în operele renascentiste studiate;
• să identificați în literatura română reminiscențe ale clasicismului
european;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra unor opere clasiciste;
• să promovați interesul pentru lectura unor valori literare autentice;
• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități ca rezultat al receptării și cunoașterii literaturii
clasiciste;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii clasiciste în
viața cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea în jurul vostru a toleranței, diversității
și a multiculturalismului.

CLASICISMUL107
clasa a X-a
LITERATURA UNIVERSALă
îN SECOLUL AL XVII-LEA
șI CLASICISMUL
Repere istorice și culturale
Secolul al Xvii-lea se caracterizează printr-o mare diversitate a pro ce se lor
economice, sociale, politice și culturale, ce cuprinseseră țările euro pene. În anglia,
are loc prima revoluție burgheză, care deschide calea noilor relații capitaliste,
dar burghezia și nobilimea engleză, speriate de avîntul mișcărilor populare, restaurează monarhia. În Franța, se consolidează statul absolutist, în urma înă-bușirii rebeli unilor feudale (frondelor) și a protestelor maselor populare, politica
lui richelieu fiind orientată spre asigurarea unui relativ echilibru în tre forțele
nobilimii și ale burgheziei. În schimb, absolu tismul spa ni ol își manifestă mai
mult esența reacționară, împingînd țara spre o catastrofă economică și politică. războiul de treizeci de ani a ruinat Germa nia, menținînd fărîmițarea țării, iar
absolutismul german s-a manifes tat mai slab și doar în cadrul unor state mici.
Fărîmițată rămîne în secolul al Xvii-lea și italia, abso lutismul regional, provincial
coexis tînd cu republi cile comer ciale. ten dințele de refeudalizare sînt în soțite de
mișcări populare, de răscoale nu numai în vestul, dar și în estul europei, inclusiv
în țările ori en tale. alături de vechile pu teri coloniale (Spa nia, Portugalia), în lupta
pentru colonii se lansează tinerele state bur gheze (anglia, olanda).
Secolul al Xvii-lea este marcat de înflorirea gîndirii științifice și tehnice. Spre
deosebire de epoca renașterii, acum știința capătă un caracter tot mai autonom,
dînd lumii personalități precum Kepler, De scartes, Locke, new ton, Pascal, Leibniz,
Spinoza, Bacon, Hobbes, Gas sendi ș.a. care, prin lu cră rile lor, au contribuit la
progresul științei și filozofiei. o dez voltare con siderabilă ating artele (arhi te ctura,
pictura, muzica etc.), evidențiindu-se asemenea personalități artistice ca rubens,
rembrandt, c. Perrault, ch. Le Brun, c. Wren ș.a.
În literatura secolului al Xvii-lea s-au constituit două mari curente:
ba ro cul și clasicismul. Și unul, și celălalt sînt reacții specifice la uma-
nismul renașterii, marcînd conștientizarea crizei idealurilor re nas-
centiste, însă depășirea acestei crize își găsește manifestări diferite în
baroc și în clasicism. Mai multe principii ale acestor două curente s-au
conturat încă în epoca renașterii. trecerea de la rena ștere la baroc și
clasicism reprezintă un proces îndelungat și greu de surprins în forme clar constituite. acest proces și-a găsit expresia în fenomene sau curente
artistice de tranziție ca prebarocul sau preclasicismul. ca o punte de
trecere de la renaștere la (pre)baroc poate fi considerat manierismul,
o manifestare a renașterii tardive, în care idealurile uma niste și tra-
dițiile renascentiste pierd din vitalitatea de odinioară, impu nîndu-se
o manieră caracterizată prin complicarea și rafina men tul extrem ale
expresiei poetice, prin afectarea exagerată și înci fra rea eni gmatică a Nota beNe
În constituirea sa, doctrina
estetică a clasicismului a parcurs trei etape: prima etapă ține de epoca re-naș terii, cuprinzînd a doua
jumătate a sec. al XVi-lea, în care domină ideea imi-tării anticilor; a doua etapă cuprinde anii 1600–1660 și se caracte ri zează prin
men ținerea prin cipiului
imitării antici lor, dar se
impune principiul res pec-
tă rii regulilor, dictat de
cul tul rațiunii; a treia etapă
începe de prin 1660 și se prelungește pînă în seco lul
al XViii-lea, în lo cul prima-
tului regulilor si tu îndu-se primatul gustului.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Așa cum Renașterea
a crescut și s-a difuzat
din centrul ei italian
și celelalte țări ale
Europei au primit
răsunetele ei uneori cu
o sută de ani întîrziere,
tot așa clasicismul
a pornit din Franța,
producînd interesante
și particulare reacții
în alte țări ale
continentului.“
Zoe Dumitrescu-
BuȘulenga

literatura universalĂclasa a X-a108
acesteia ș.a. Dacă o delimitare cronologică precisă este greu de stabilit,
succesiunea curentelor se prezintă astfel: renașterea – ma ni erismul – baro –
cul – clasicismul. cele două curente principale din secolul al Xvii-lea
barocul și clasicismul s-au manifestat în mod diferit în literaturile
europene. astfel, barocul s-a impus mai pregnant în literatura spaniolă
din acest secol, în timp ce clasicismul s-a mani festat mai pronunțat în
creația scriitorilor francezi.
asupra literaturii din secolul al Xvii-lea și-au lăsat amprenta siste-
mele filozofice ale perioadei, în primul rînd, filozofia raționalistă a lui
René Descartes (1596–1650), autorul lucrării Discurs asupra metodei
de a ne conduce rațiunea și de a căuta adevărul în științe (1637), cunos-cută mai mult cu titlul scurt Discurs asupra metodei. continuînd tradiți-
ile re nașterii, Descartes respinge gîndirea scolastică cu rațio namentele
ei seci și abstracte, opunîndu-i o nouă metodă de gîndire, bazată pe pri matul și pe autonomia rațiunii, considerată criteriul suprem atît
al cunoașterii științifice, cît și al celei artistice. cu ajutorul rațiunii,
omul cunoaște adevărul, legile universului și ale artei și trebuie să se conducă de ele în activitatea sa. Filozofia raționalistă sau carteziană
recunoaște natura duală a omului, în care se îmbină esența sa spiritu-
ală, superioară, și cea materială, inferioară, adică rațiunea și pasiunea.
clasicismul este unul dintre curentele literar-artistice care s-a im pus,
îndeosebi, în literatura franceză din secolul al X vii-lea și s-a prelun git
pînă în secolul al X viii-lea. Deși se poate vorbi despre clasi cism ca
despre un fenomen tipologic sau o atitudine estetică existentă dintot –
deauna în arta universală, vom înțelege prin clasicism doar curentul
concret-istoric constituit în secolul al X vii-lea, cu pre lungirile lui firești
în secolul al X viii-lea. termenul clasicism provine de la cu vîntul clasic ,
care se utilizează în sensul de autor sau operă ce în trunește condiți ile
perfecțiunii, ce constituie un model de realizare. De asemenea, cla sic
înseamnă și ceea ce aparține lumii și culturii antice greco-latine. a
intrat de mult în uz, încetățenindu-se, și un alt sens al acestul cu vînt:
se numește clasic autorul sau clasică opera care aparține curen tu lui
literar-artistic din secolele X vii–Xviii clasi cismul. De aici rezultă că o
operă se numește clasică pentru că este exemplară, pentru că este de
valoare, dar și pentru că aparține clasicis mu lui. Dar tot atît de ade vărat
este că nu orice operă clasică, în sensul că aparține clasicismului, este
și clasică în sensul de exemplară, per fectă, de valoare. avem opere
aparținînd clasicismului care nu întru nesc condițiile clasicității. Prin
urmare, ajungem la concluzia aberan tă că o operă clasică, într-un
sens, nu este sau nu poate fi clasică, în celă lalt sens. t ocmai din aces te
considerente ar fi mai corect dacă pentru ceea ce aparține curen tului
artistic numit clasicism am folosi cuvîntul clasicist . În acest caz o operă
este clasicistă pentru că aparține clasicismului , ea poate fi și clasică ,
dar poate și să nu fie. cu atît mai mult cu cît spunem real, na tural,
simbolic , dar nu în sensul că ceva sau cineva aparține r e a l i s m u l u i ,
naturalismului sau simbolis mului , pentru acestea din urmă utilizînd, teorie literară
Poetică se numește
o lucrare referitoare la principiile artei
literare sau ale poeziei,
de exemplu, Poetica lui aristotel sau Poetica lui Boileau. Poetică se mai numește un ansamblu
de principii și reguli
privind tehnica literaturii, în general,
sau a unui curent
literar, de exemplu, poetica clasicistă sau
roman tică. ca teorie
a creației literare,
poetica este o parte a esteticii. la început poetica avea un caracter normativ,
iar din secolul
al XX-lea capătă tot mai mult un caracter descriptiv.
„Corneille ne subjugă
caracterelor și ideilor lui,
iar racine se conformează
ideilor noastre; Corneille
zugrăvește oamenii care ar
trebui să fie, iar racine –
așa cum sînt. În Corneille
găsim mai mult din ceea
ce se cade chiar să luăm
ca model, în racine găsim
mai mult din ceea ce
recu noaștem în alții sau
din ce simțim noi înșine.
unul te înalță, te uimește,
te stăpînește, te învață;
celălalt îți place, te
răscolește, te înduioșează,
te pătrunde.“
JEan dE La bruyErE

CLASICISMUL109
clasa a X-a
cum este și firesc, cuvintele realist, natu ralist, simbolist . o asemenea
deli mi ta re contribuie nu numai la folosirea corectă a cuvintelor la
care ne-am referit, dar și la înțele gerea adecvată a fenomenelor lite –
rare vizate.
Baza filozofică a clasicismul este raționalismul, de aceea rațiunea
are un rol dominant în estetica, dar și în operele scriitorilor clasiciști.
afirmîndu-se într-o perioadă de consolidare a monarhiei absolutiste,
clasicismul încearcă restabilirea încrederii umaniste în măreția omu lui,
așezat în centrul operei de artă, ca în renaștere, dar omul rațional
al clasiciștilor se deosebește de omul renașterii. omul clasicismului,
după cum îl definea tudor vianu, este cel „pe care jocul tuturor for –
țelor realului îl determină, fără să îl absoarbă în unitatea lor. este
clasic omul care trăiește în îndoita conștiință a dependenței sale față
de totalitatea forțelor naturale și spirituale ale lumii și a individuali-
tății sale puternice și mîndre“. concepțiile umaniștilor renașterii se
înte meiau pe armonia principiului material cu cel ideal, a rațiunii cu
sen timentul, a datoriei cu pasiunea. concepțiile clasiciștilor reflectă
antagonismul lor: rațiunea este opusă sentimentului, interesele gene-
rale celor personale, raționalul emoționalului, ceea ce determină și
conflictul operelor clasiciste: conflictul dintre datorie și pasiune, din tre
rațiune și sentiment. Pe de o parte, clasiciștii au încercat să pă trundă
mai adînc în lumea sufletească a omului, pe de altă parte, au reliefat
mai mult trăsăturile generale ale ființei umane în detri mentul celor
individuale, evidențiind în caracterele create o trăsătură princi pală,
dominantă, general-umană, lipsită de concretețe istorică, îndeosebi în tragedie, pe cînd în comedie legătura dintre caracter și mediu este
mai pronunțată. operele clasiciste au un caracter adesea polemic,
publicistic și un evident scop educativ, moral și estetic.
Principiile estetice ale clasicismului au fost sintetizate în Arta poe­
tică (1674) a lui Nicolas Boileau‑Despréaux (1636–1711), însă multe
dintre ele au fost formulate încă în epoca renașterii, în diferitele tratate
și comentarii renascentiste ale Poeticii lui aristotel. Deși Poetica lui
aristotel nu a fost una normativă, cum a fost cea a lui Horațiu (Epis tola
către Pisoni), cea clasicistă are un caracter normativ, cuprin zînd un șir
de principii și reguli obligatorii pentru toți creatorii operelor de artă.
chiar dacă unii autori nu respectau anumite reguli, ieșind din cadrul rigorilor clasicismului, toți respectau, totuși, princi piile fundamentale
ale doctrinei clasiciste. cele mai importante sînt:
• imitarea naturii și imitarea anticilor;• primatul rațiunii;
• neamestecul genurilor sau ierarhia genurilor;
• respectarea regulilor clasice (regula verosi milității, regula „bu­
nei­cuviințe“, regula celor trei unități ș.a.).
atît teoria, cît și practica artistică clasicistă și-au găsit expresia de-
plină în literatura franceză din secolul al Xvii-lea, îndeosebi în genul dramatic.„Cînd boileau scrie prima
sa satiră, doctrina clasică, pe care el o va prezenta abia în 1674, este bine închegată și, în general, recunoscută și aprobată. Marele lui merit constă, însă, în a fi sintetizat
principiile clasice, prezentîndu­le în versuri admirabile și pline de adevăr. aportul său dogmatic este minim,
dar reușește să ne facă să înțelegem clasicismul
și spiritul secolului
al XVii­lea.“
Sorina bErCESCuNota beNe
Arta poetică a lui Boileau
este scrisă în versuri și se compune din patru cîn-turi. cînturile i și iV cu-prind precepte generale, iar cîn turile ii și iii se
referă la genuri și specii literare. În cîntul i Boi-leau consideră că trebuie să scrie versuri doar cel ce simte o vocație pen-tru poezie și se călă uzește
de rațiune. aceasta, în să,
nu se opune sensibili tății
și imaginației poetice, ci se suprapune noțiunii de bun-simț – principala însușire a omu lui, care
trebuie să stăpî nească și să
le coordoneze pe cele lal-
te, generînd sen ti men tul măsurii. cîntul ii este con-sacrat genurilor (speci ilor)
mici (idila, ele gia, so ne tul,
satira), iar cîntul iii – gen-urilor mari (epo peea, tra-
gedia, come dia). În cîn tul
iV se reco mandă poeți lor
prietenia cu un cri tic sin-
cer, onest și dezin te resat.

literatura universalĂclasa a X-a110
Cîntul I
[…]oricare-ar fi subiectul, glumeț – sublim chiar fie,
Să puneți sensul frazei cu rima-n armonie;
Zadarnic se tot ceartă că nu pot sta-mpreună:
e doar o sclavă rima și-i drept să se supună.
cînd mintea se frămîntă o rimă bună-a prinde, atunci ca s-o găsească ea lesne se desprinde;
Sub jugul rațiunii se pleacă mlădioasă, Și-n loc să-i strice, – o face bogată și frumoasă,
Însă neluată-n seamă, devine foarte rea,
Și ca s-o prindă, sensul aleargă după ea.
iubiți, deci, rațiunea și pentru-a voastre lire
Din ea luați frumosul și-a artei strălucire…
[…]Feriți-vă de scribul steril și vorbăreț,
Să nu se-ncarce stilul cu lucruri fără preț.
tot ce-i prea mult e pururi și fad, și odios,
că spiritul respinge podoaba de prisos.cînd nu-ți cunoști măsura, să scrii nu izbutești.
Fugind de-un rău, un altul mai mare întîlnești…
cînd scrii, ai grijă, tonul să-l schimbi necontenit.
Un stil mereu același și pururi uniform Zadarnic strălucește; toți cititorii-adorm. nu prea citim poeții născuți să plictisească, Dacă pe-aceleași tonuri încearcă să grăiască.
Ferice cel ce știe ușor să treacă-n rime
Din tonul grav la dulce, din glumă la asprime! De cititori iubită, blagoslovita-i carte, În librării de multe succese are parte.
Feriți-vă-n ce scrieți de frazele vulgare:
Un stil oricît de simplu, noblețea lui își are. Disprețuind bun-simțul, burlescul joc își bate… […]ideile la unii-s atît de-ntunecate, că par de-o pîclă deasă mereu îngreunate; Lumina rațiunii nu-i poate lămuri.
’nainte de a scrie, învață-te-a gîndi.
De-i limpede ideea sau nu-i destul de clară, așa va fi și versul ce-n urmă-i va s-apară. cînd prinzi un lucru bine, exprimă-l deslușit, cuvîntul, să-l îmbrace, răsare negreșit.
respectul pentru limbă voi pururi să-l aveți
chiar dacă-n mari excese ar fi ca să cădeți.
Zadarnic îi dați frazei un ton melodios, cînd vorba nu-i la locu-i, e versul vicios.
Și mintea nu admite pomposul barbarism,
nici versul care-nchide semețul solecism. cînd nu-i stăpîn pe limbă oricît ar fi de mare Poetu-ntotdeauna e scrib fără valoare.
Lucrați încet chiar dacă imboldul vă zorește,
Să nu vă-ncînte stilul ce-aleargă nebunește;Un stil vioi ce-ncearcă să făurească rime,n-arată-atîta spirit, cît slabă istețime…
[…]Grăbește-te cu-ncetul, curajul să nu-l pierzi,
De zeci de ori poemul mereu să-l cizelezi;Dă-i lustru, șlefuiește-l, îndreaptă-l de nu merge;
arareori s-adaugi, dar mai adesea șterge!
n-ajunge ca lucrării ce de greșeli e plină,Din cînd în cînd cu-n spirit să-i împrumuți lumină;ai grijă orice lucru la locul lui să fie;
Sfîrșitul și-nceputul să-și aibă armonie,
Din opera de artă, cu piese potriviteUn singur tot ce faceți prin forme diferitecînd scrii nu te abate prea mult de la subiect,De dragul unor fade cuvinte de efect.
(Trad. de Ionel Marinescu)arta poetică
Chestionar pentru lectură comentată
• identificați în fragmentele de mai sus versurile în care Boileau
evidențiază rolul rațiunii în crearea unei opere de artă.
• ce importanță dă Boileau cunoașterii limbii de către un scriitor?
• Găsiți versurile care indică atitudinea autorului Artei poetice față de stil.
comentați comparația utilizată.
• evidențiați alte principii estetice ale clasicismului asupra cărora insistă
Boileau.
• Încercați să faceți o comparație între principiile „ artei poetice“ a lui
Boileau și celei a lui Horațiu, din Epistola către Pisoni, studiată anterior.„Înțeleg clasicismul
nu ca un stil, în opoziție
de pildă cu romantismul,
ci ca un mod de a crea durabil și esențial.“
GEorGE CÃLinESCu

CLASICISMUL111
clasa a X-a
Tragedia clasicistă
(Pierre­Corneille­și­Jean­Racine)
Principiile clasicismului francez s-au manifestat într-o formă stră lu –
cită în tragedia clasicistă, considerată specia dramatică cea mai înal tă.
De fapt, tragedia a ilustrat cele mai multe dintre principiile și regulile
clasicismului, avînd un șir de particularități specifice. astfel, subiectele
în tragedia cla sicistă franceză erau împrumutate din antichitate sau,
mai rar, din evul Mediu. conflictul principal se realizează între rațiune
și senti ment, între datorie și pasiune. Personajele se disting prin măre-
ția lor sufletească și sînt, de regulă, de rang înalt. tragedia clasicistă
este scrisă în versuri alexandrine, care corespundeau patosului moral
înalt al acestei specii superioare a genului dramatic. reprezentanții
princi pali ai tragediei clasiciste franceze sînt Pierre corneille și Jean
racine, care ilustrează două perioade în evoluția tragediei franceze din secolul al Xvii-lea. Pentru prima perioadă este caracteristică tragedia creată de Pierre corneille.
Pierre Corneille (1606–1684) a avut o concepție proprie despre
tra gedie. „Tragedia cere pentru subiectul ei o acțiune măreață, extra or­
dinară, serioasă“ spune el în discursul despre tragedie, un asemenea subiect urmînd a fi luat din istorie sau din legendă: „Subiectele mărețe
care răscolesc și dezlănțuie patimi, a căror impetuozitate le opune legilor datoriei și legăturilor de sînge, trebuie să depășească verosimilul; nu li s­ar da nici o crezare dacă nu s­ar sprijini pe autoritatea faptelor istorice, care e întotdeauna de necontestat, sau pe părerea comună care ne dă un auditoriu gata convins“. tragedia creată de corneille se deosebește de
cea caracterizată de aristotel în Poetica sa. Specificul ține de un alt
tip de erou, care nu mai e, ca în tragedia antică, victima zeilor sau a destinului. eroul lui corneille este un om care tinde să se realizeze
și care ia decizii, conducîndu-se de sentimentul cinstei și al datoriei. el trezește simpatie, admirație, și nu compătimire, este gata de orice sa cri ficii în numele unor principii sublime, impuse de onoare sau de
rang. eroul lui corneille este măreț prin acțiunile și faptele sale, este
un om ieșit din comun, ca și multe dintre subiectele tragediilor sale. el pune rațiunea și datoria mai presus de pasiune și dragoste, fiind un erou în adevăratul sens al cuvîntului, autorul impunîndu-se prin crearea unei adevărate „tragedii eroice“.
capodopera lui Pierre corneille este Cidul . eroul poemelor eroice
medievale spaniole și al baladelor populare ( romances ), rodrigo Díaz
de vivar, supranumit cidul, a servit drept izvor de inspirație pen –
tru mai mulți scriitori. corneille a preluat subiectul tragediei de la
drama turgul spaniol Guillén de castro (1569–1631), autorul tragediei
Tine rețea Cidului (1618). compusă din cinci acte, tragedia Cidul are Pierre Corneille s-a năs –
cut la 6 iulie 1606 în familia
unui avocat din rouen. a
învățat la cole giul iezuiților
din orașul natal, unde a
că pătat cu no ștințe bune în do me niul an tichității (lim-
ba latină, istoria, filozofia și literatura latină). se pre-
gă tește pen tru o carieră
ju ri dică, dar, neavînd ca-
pacități orato ri ce, renun ță la juris pru den ță și se con-
sacră lite raturii, înde osebi drama tur giei. a scris la în-
ceput un șir de comedii care s-au bucurat de succes, cele
mai cu nos cute fiind Iluzia
te a tra lă și Mincinosul. Fiind
ap reciat în lumea teatra lă,
cor neil le e prezentat car di –
nalului richelieu și cooptat în „s o cietatea celor cinci
autori“, cărora li se încre din ța
să scrie piese de te atru după
in di cațiile cardinalu lui. cor-
neille avea să re nunțe în
curînd la acea stă colabo-
rare, fapt ce l-a su părat pe
cardinal și s-a răsfrînt mai
tîrziu asu pra dramaturgu –
lui. Pri ma tra ge die a lui
cor ne ille a fost Medeea, dar
ade văratul tri umf i l-a adus
Cidul (1637), care a trezit,
însă, indigna rea lui ri che-
lieu și violen te cri tici din
partea acade miei Franceze,
con tro lată de richelieu, inti –
tulate Sen ti mentele Aca demiei

literatura universalĂclasa a X-a112
la bază un conflict tipic pentru operele clasiciste dintre sentiment și
datorie. Fiica nobilului Don Gomez, chimène (adică Himena (Xime –
na), pentru că autorul „franțuzește“ numele spaniole: chimène pentru
Himena, rodrigue pentru rodrigo, Don Diègue pentru Don Diego
etc., tradu cătorii adoptînd fie forma franceză a numelor, fie pe cea
spaniolă), este în drăgostită de rodrigue, fiul lui Don Diègue care, la
rîndu-i, o iubește. Dar după ce regele l-a numit preceptor al infante –
lui pe tatăl lui ro drigue, Don Diègue, contele Don Gomez îl jignește
pe Don Diègue, considerînd că el trebuia să fie ales. Umilit, bătrînul
Don Diègue îi cere fiului să-i salveze onoarea. astfel, rodrigue este
pus între datoria de a apăra onoarea tatălui și a familiei și dragostea sa pentru chimène. chemat la duel, Don Gomez este ucis de către
rodrigue. În continuare, conflictul se adîncește și capătă o intensitate
și mai mare pentru că acum chimène trebuie să-și răzbune tatăl și să
ceară moartea vinova tului, eroina fiind pusă, de asemenea, să aleagă
între datorie și iubire. Deși ambii eroi își apără onoarea, ei nu-și pot
înăbuși dragostea. cu cît mai imperioasă apare îndeplinirea datoriei,
cu atît mai puternică le este iubirea reciprocă. Îndeplinindu -și datoria
față de patrie, rodrigue luptă împotriva maurilor (aceștia aveau să-l
numească „ cid“, adică stă pîn) și se întoarce victorios la curte, ca un
adevărat erou, dar chi mène insistă asupra pedepsirii lui. Duelul dintre
rodrigue și Don San cho, admiratorul chimènei, trebuie să decidă cine
îi va fi soț. ro dri gue învinge și chimène se supune, căsătorindu-se cu
eroul nați onal, astfel triumfînd datoria, dar nu cea feudală, de castă,
personală, ci o datorie superioară față de stat, față de patrie. Măreției
faptelor și a senti men telor îi corespunde și un limbaj, un stil adecvat,
drama turgul stăpînind admirabil versul alexandrin și arta elocinței
în nume roasele tirade marcate de un pro fund dramatism, dar și de
un lirism specific.
cidul
Actul III, scena IV
XiMena :
om crud, care pe tată-l ucide fără milă
Prin spadă – prin vederea ei cruntă, pe copilă!Înlătură-mi această unealtă de omor!
vrei să te-ascult, rodrigo, și tu mă faci să mor.
Don roDriGo :
Faci ce dorești, dar, totuși, nu părăsesc dorința
ca însăți tu, Ximenă, să-mi împlinești sentința.
căci oricît mi-ești de dragă, un laș nu pot să fiu,
ca să reneg vreodată chemarea mea de fiu.
Pe tatăl meu căzuse o groaznică rușine
ce mă privea-n aceeași măsură și pe mine.
Știi ce-nsemnează-o palmă pentru un om cinstit.Franceze în legătură cu tragi-
comedia Cidului. nota critică
i-a în tărit gloria lui cor neille
care, după cîțiva ani, repre-
zin tă pe scenă alte două
ce lebre tragedii: Ho ra țiu și Cin na, urmate de un șir
de alte tragedii, unele eșu-
înd. Deși a bene ficiat de o
pen sie regală, ulti mii ani
ai vieții lui cor neille, re tras
din teatru, au fost mai mult
triști. s-a stins din viață la
30 sep tembrie 1684.
teorie literară
Vers alexandrin
se numește versul caracteristic poeziei
epice franceze,
întîlnit încă din secolul al Xii-lea. numele îi vine, probabil, de la poemul
medieval despre
alexandru macedon și cuprinde 12 silabe despărțite la mijloc, după a șasea silabă, de cezură (pauză mare
mediană), care împarte
versul lung în două emistihuri. Versul alexandrin poate avea și paisprezece silabe,
cum este alexandrinul
spaniol. În clasicism, versul alexandrin a fost preferat de majoritatea poeților.

CLASICISMUL113
clasa a X-a
am căutat să aflu făptașul, l-am găsit,
am răzbunat onoarea-mi și pe iubitu-mi tată.
Și dac-ar fi nevoie, aș face-o înc-o dată.
nu crede că iubirea-mi n-a dus o luptă grea
cu tatăl meu și-n urmă chiar împotriva mea.
o, judecă-i puterea: aflînd c-am fost în stare
Să mă-ndoiesc de poate să-ncapă răzbunare.
Silit să-ndur ocara, ori, vai! disprețul tău,
Învinuiam de-o grabă prea mare brațul meu,Mă dojeneam de-această pornire prea nebunăȘi farmecele tale erau să mă supună
De nu-mi ziceam, Ximenă, că nu te-ar merita
Un om lipsit de-onoare, lipsit de stima ta!
că ochii tăi iubirea și-ar fi schimbat-o-n ură
văzînd mișel pe-acela ce vrednic îl știură;că ascultînd amorul, urmînd al său îndemn
De-alegerea ta însăți m-aș fi făcut nedemn.
Ți-o spun din nou, ți-oi spune-o, deși printre suspine,
Pînă la cel din urmă: da, te-am jignit pe tine;
Da, te-am jignit amarnic, fiind silit s-o facPe tine să te merit și-onoarea să mi-o-mpac.
Mi-am împăcat onoarea și pe bătrînul tată;
viu să te-mpac pe tine acuma, adorată.am alergat aicea de mîna ta să mor;
ce-am fost dator făcut-am și fac ce sînt dator.
Un tată scump de strigă din fundul negrei groape
Și eu nu vreau victima cu nici un preț să-i scape;
Jertfește-acestui sînge pe care l-a pierdutacel ce se mîndrește cu ceea ce-a făcut!
XiMena :
rodrig, ah, ai dreptate, cu toată vrăjmășia
nu pot blama pe-acela ce-și face datoria.
Și-n chinurile mele ce-asupra-ți se răsfrîng
eu nu te-acuz pe tine, pe mine mă deplîng;
Știu ce se cheamă cinste și cum înflăcărează
asemenea insultă o inimă vitează.tu n-ai făcut, firește, decît ce se cădea,
Dar mi-arătași de-asemeni și datoria mea;Funesta-ți vitejie mi-arată prin avîntu-icum îți răzbuni un tată, și-onoarea cum ți-o mîntui.
aceeași rîvnă cată la rîndul meu să pun
onoarea să mi-o mîntui, pe tata să-l răzbun.
aceasta, vai, mă face să fiu nemîngîiată!
o altă mînă dacă m-ar fi lipsit de tată
Găseam, ah, în norocul dorit de-a te vedea
Unica alinare ce-o mai puteam avea;Și-aș fi simțit un farmec în jalea mea cumplită
Să-mi zvînți aceste lacrimi cu mîna ta iubită.ci caut a te pierde, cum l-am pierdut pe el,
această despărțire mă zbuciumă la fel;cumplita datorie ce inima mi-o rumpe,Mă-mpinge la jertfirea vieții tale scumpe,căci oricît țin la tine, rodrig, nu aștepta
Să simt o lașă milă față de crima ta.Și-oricît iubirea noastră ar vrea să mă reție,voi ști să dau dovadă de-aceeași bărbăție;
ca să fii demn de mine, tu n-ai dat îndărăt,La rîndul meu vreau demnă de tine să m-arăt.
Don roDriGo :
nu pregeta atuncea să faci ce ești datoare Spre-a împlini o jertfă atît de-nălțătoare! Mîndria ta îmi cere viața – vin’ și-o ia! osînda-mi va fi dulce și dulce moartea mea! S-aștepți pînă ce legea își va rosti sentința, e să-mi întîrzii moartea și ție biruința. Prea fericit muri-voi, răpus de brațul tău.
XiMena :
taci, dacă-ți sînt dușmană, nu vreau să-ți fiu călău.eu să-ți ridic viața, e cu putință oare?Dator ești să ți-o aperi, s-o cer eu sînt datoare.Dar între noi e altul judecător supremȘi eu am numai dreptul în față-i să te chem.
Don roDriGo :
oricît iubirea noastră ar vrea să te rețievei da și tu dovadă de-aceeași bărbăție.
căci răzbunînd un tată alt braț, dacă-mprumuți,Ximena mea, mă crede, înseamnă că mă cruți.cum brațul meu el singur mi-a răzbunat onoarea,al tău să-și dobîndească la rîndu-i răzbunarea!
XiMena :
rodrig, la ce mai stărui? tu ajutor nu ceri
cînd te răzbuni, la nimeni, – și mie mi-l oferi! Sînt tot așa de mîndră și cred că se cuvine ca slava răzbunării să n-o împart cu tine. Deci ajutor la rîndu-mi nici eu nu voi căta În deznădăjduirea sau în iubirea ta!
Don roDriGo :
Mîndrie neînfrîntă! vai! să nu pot obține
atîta mîngîiere încalte de la tine?!
În numele iubirii și-al tatălui tău mort nu mă lăsa blestemul acestei vieți să-l port, Mai vesel e rodrigo de mîna ta să piară,
Decît urît de tine, trăind o viață-amară!
(Trad. de Șt.O. Iosif)

literatura universalĂclasa a X-a114
Chestionar pentru lectură comentată
• Pornind de la fragmentul de mai sus, formulați conflictul dintre Don
rodrigo și Ximena.
• conturați idealul moral al eroilor lui corneille.
• ce semnificație au cuvintele Ximenei: „Dar între noi e altul judecător
suprem / Și eu am numai dreptul în fața­i să te chem“?
• identificați în fragmentul de mai sus cîteva exemple care exprimă lupta
dintre sentiment și datorie atît în cazul lui Don rodrigo, cît și în cazul
Ximenei.
• comentați versul „Cumplita datorie ce inima mi­o rumpe“.
a doua perioadă în evoluția tragediei franceze este marcată de
influența ideilor jansenismului și ale lui Blaise Pascal și ilustrată de
opera dramatică a lui Jean racine.
Jean Racine (1639–1699) a creat un alt fel de tragedie clasicistă,
diferită de cea a lui corneille, cu care a rivalizat. „În tragedie – scria
racine – verosimilul e singurul lucru ce poate mișca. Esențial este să
creezi ceva din nimic. Prima regulă e să placi, să miști, să ții încordați
timp de 5 acte spectatorii printr ­o acțiune simplă, susținută de violența
pasiunilor, de frumusețea sentimentelor și de eleganța exprimării.“ În
tragediile lui racine nu mai domină criteriul politic, așa ca la cor neille,
ci criteriul moral, inclusiv cînd dramaturgul abordează pro blema puterii
în stat și a monarhului sau cînd zugrăvește viața de la curte. acțiunea
devine mai simplă, numărul evenimentelor este re dus, pe dramaturg
interesîndu-l mai mult universul interior al per sonajelor, natura lor
complexă și contradictorie.
eroii tragediilor sale sînt oameni copleșiți de pasiuni și de senti-
mente puternice și violente, în fața cărora s-ar părea că rațiunea nu rezistă. aceasta, însă, nu înseamnă că eroii lui racine, subjugați de
propriile pasiuni, acționează fără a se conduce de principiul rațiunii, că racine respinge rațiunea în favoarea pasiunii. conflictul clasicist
dintre datorie și sentiment, dintre rațiune și pasiune capătă la racine
o rezolvare specifică: rațiunea, ca normă morală, ca măsură a rapor –
turilor dintre oameni, îi servește omului pentru a-și analiza cu adevă rat
propriul caz de conștiință.
Și racine preia majorita tea subiectelor din antichitate. În timp ce
lui corneille îi corespundea mai mult teatrul lui Sofocle, lui racine îi
este mai aproape teatrul lui euripide. ca și la tragicul grec, se observă
și la racine interesul pentru iubirea tragică, pentru pasiuni mistui toare,
în care excelează personajele fe minine, înzestrate cu o enormă forță
interioară și cu conștiința fer mă a dato riei morale. eroinele lui racine
preferă să moară decît să-și încalce principiile morale. astfel se întîmplă
în Andromaca, una dintre cele mai cunoscute tragedii raciniene.
Subiectul tragediei Andromaca este preluat din antichitate, fiind
pre zent și în teatrul lui euripide. După moartea lui Hector, în războiul
troian, soția sa, andromaca, devine prizoniera lui Pirus, fiul lui ahile. Nota beNe
spre deosebire de sensul
concret-istoric al noțiunii,
adică de curent literar-artistic, în sens tipologic, cla sicismul înseamnă o
ati tu dine estetică existentă din totdeauna în năzuința
omului spre adevăr, bine și frumos, o opțiune artis-tică pentru forme și atitu-dini echilibrate, pentru o expre sie directă, trans pa-ren tă stilistic. În această
accep ție, se poate vorbi de
un clasicism etern, identi-fi cabil în orice literatură și
în orice perioadă istorică.
„Chiar dacă nu sînt
oameni ai acțiunii și nu
fac ceva concret, eroii
racinieni se întreabă
mereu „care este soluția?“
și prin asemenea
frămîntări răvășitoare
aparțin și timpului nostru.
Ei se apropie de noi și
mai mult prin problema
capitală care și­o pun:
„cum salvăm sufletul?“
Mihai ciMPoiAmintiți-vĂ
cum se numește
o creație literară medievală spaniolă
în care personajul
principal este, ca și în tragedia lui corneille?

CLASICISMUL115
clasa a X-a
Pe Pirus îl iubește Hermiona, cu care acesta urmează să se căsătoreas-
că, iar pe Hermiona o iubește oreste, care sosește pentru a-l lua și a-l
duce grecilor pe astianax, fiul lui Hector și al andromacăi, ultimul
descendent al troienilor. Însă Pirus este îndrăgostit de andromaca și
este dispus să nu-l cedeze pe astianax dacă andromaca îi va deveni
soție. văduva lui Hector nu poate accepta iubirea lui Pirus, pentru că,
astfel, ar trăda amintirea soțului și iubirea pentru fiul lor. toate des-
tinele personajelor principale sînt legate între ele și totul va depinde
de hotărîrea andromacăi. cu excepția ei, ceilalți (Pirus, Hermiona și
ore s te) acționează sub presiunea pasiunilor de care sînt cuprinși și
nu pot lua o decizie rațională. Dar nici andromaca nu poate face o
opțiune liberă: acceptînd iubirea lui Pirus, ea va salva viața fiului, dar va trăda amintirea soțului și a familiei sale; refuzînd propunerea lui Pirus, andomaca va rămîne fidelă soțului și memoriei familiei, dar își
va pierde fiul, pe care Pirus îl va ceda grecilor.
racine se dovedește a fi nu numai un admirabil maestru al con-
stru irii acțiunii dramatice, în care toate elementele componente sînt
strîns legate între ele, dar și al rezolvării conflictului, ce se produce ca o reacție în lanț: pentru a salva viața fiului, andromaca decide să
devină soția lui Pirus, dar să-și pună capăt zilelor imediat după ce-le brarea căsătoriei. Îndemnat de Hermiona, oreste îl ucide pe Pirus,
crezînd că astfel îi va cîștiga iubirea, dar Hermiona își curmă viața,
blestemîndu-l pe oreste care, în cele din urmă, își pierde mințile. acest
deznodămînt este fericit pentru andromaca doar în apa rență, de oa rece,
ca soție legitimă a lui Pirus, ea trebuie să-i răzbune moartea.
Momente ale receptării
clasicismul francez, în general, și tragedia clasicistă franceză, în
special, au exercitat o influență considerabilă asupra teatrului uni –
versal. ideile clasicismului francez au fost reluate și în alte literaturi
europene: engleză (Dryden, Pope), germană (Gottsched), italiană (alfieri), rusă (Lomonosov, Sumarokov, antioh cantemir). În litera tura
română clasicismul a fost receptat mai tîrziu și într-o formă inci pi entă
s-a manifestat în poezia văcăreștilor, a lui co nachi și asachi, apoi
în creația lui Budai-Deleanu, Heliade ră du lescu, Gr. alexan dres cu.
influența sau, mai bine zis, rece ptarea creatoare a clasicis mului fran-
cez poate fi urmărită în comediile lui alecsandri. alte aspecte ale re-
ceptării clasicismului francez și a tragediei clasiciste franceze țin atît de numeroasele traduceri ale operelor clasiciștilor francezi în limba română, inclusiv cele editate la chișinău, cît și de interpretările critice
românești despre clasi cism și despre tragedia clasicistă: Clasi cismul
în teatru, de ion Brăescu; Clasicism și tendințe clasiciste în literatura
română, de Dimitrie Păcuraru; Clasicism și baroc în cultura europeană
din sec. XVII, în 3 părți, de romul Munteanu; Apolo sau ontologia cla­
sicismului de edgar Papu ș.a. Jean Racine s-a născut
la 15 decembrie 1639 în
orașul Ferte-milon, într-o
familie de mici-burghezi.
rămas orfan la vîrsta de
trei ani, de educația copi –
lului s-au ocupat bunica și o mă tușă, care se hotărî seră
să se retragă la o mănăstire. micul Jean a fost nevoit să
le ur meze, devenind, ast fel,
elev la școala mănăsti rii Port-
royal, o adevărată cita delă a
jansenismului. a mai studiat la un cole giu, s-a întors la
Port-ro yal, unde a căpătat o
edu cație temei nică în spiri-
tul ideilor jan se niste. a mers
apoi la Pa ris, atras de viața
literară. ca pătă o modestă
pensie și i se des chid porțile
curții re ga le. Începe să scrie
pie se, un timp a lucrat cu
tru pa lui molière, care i-a
mon tat cîteva piese, dar cu
care a avut și un mare scan-
dal, despărțindu-se definitiv
de ea pentru că își montase
o piesă pe scena concurentă
de la Hotel de Bourgogne,
că reia avea să-i încredin-
țe ze și alte piese. cele mai
cu noscute tragedii ale lui
ra cine sînt Andromaca (1667),
Britannicus (1669), Berenice
(1670), Ifigenia în Aulida
(1674), Fedra (1677) ș.a.
racine s-a bu curat de pro-
tecția rega lă, a fost istorio-
graf al rege lui Franței, fiind
primit în rîndurile nobili lor.
la vîrsta de 33 de ani a fost
ales în academia Fran ce ză.
a murit la 21 aprilie 1699.

literatura universalĂclasa a X-a116
Comedia clasicistă
(Molière)
conform teoriei clasicismului, există o ierarhie a genurilor și a
spe ciilor literare. acestea se împărțeau în superioare și inferioare.
teoreticienii clasicismului susțineau puritatea genurilor, neadmițîn –
du-se amestecul lor. comedia era considerată un gen literar inferi –
or față de tragedie, care făcea parte din genurile superioare. Spre
de o se bire de tragedie, în care subiectele erau preluate din a ntichitate,
co me dia clasicistă se inspiră din realitatea contemporană, deși res pec tă
majoritatea principiilor și a regulilor impuse de doctrina clasi cismului.
creatorul comediei clasiciste, nu numai franceze, ci și uni vers ale, este
Molière, considerat adevăratul creator al comediei de caractere.
Molière (1622–1673) nu visase să devină autor dramatic, fiind, la
început, doar actor și organizator de teatru. repertoriul sărac al trupei
îl face să pună mîna pe pană. i nițial, se limitează la pre lucrarea unor
farse italiene, mai tîrziu, însă, renunță la această practică în fa voarea
scrierii unei comedii de tip nou, originale, în care se resimt atît tradiția
comediei antice, a farsei italiene și spaniole, cît și reminis cențe ale
teatrului popular francez.
La baza comediei lui Molière se află un sistem filozofic și estetic
integral, în care se împletesc gîndirea umanistă și înțelepciunea popu –
lară, izvorîtă din cunoașterea profundă a realității. În cadrul do ctrinei
clasiciste, Molière ocupă un loc aparte: deși respectă, în linii generale,
principiile de bază ale esteticii clasiciste, nu arareori se și abate de la
canoanele și regulile preconizate de aceasta, „marea regulă a tuturor regulilor“ fiind pentru el „arta de a plăcea“. a precierea publicului era
pentru Molière suprema prețuire: „Publicul este jude cătorul absolut al
acestui fel de lucrări“. În arta sa, dramaturgul fran cez pornește de la
bunul simț, care caracterizează toate părțile com ponente ale comediei.
Doctrina literară a lui Molière se axează pe respectarea principiului
clasicist al imitării naturii, a naturii umane în toată diversitatea sa.
comedia se naște, după părerea lui, din studierea vieții și a caractere –
lor; dramaturgul trebuie să pătrundă adînc în ridicolul din oameni, să zugrăvească moravurile timpului, să prezinte în mod artistic adevăruri
ce ar stîrni rîsul. Pentru Molière menirea comediei este îndreptarea
viciilor omenești: „Datoria comediei fiind cea de a îndrepta oamenii
înveselindu ­i, eu am crezut că în meseria mea n ­aveam altceva mai
bun de făcut decît să atac, prin tablouri ridicole, viciile secolului meu“.
Molière demască moravurile și plăgile sociale, în primul rînd pe
cele ale nobilimii și burgheziei. De aceea, în majoritatea cazurilor sa –
tira lui este îndreptată împotriva degradării morale a claselor avute, Molière, al cărui nume
adevărat era Jean-Baptis te
Poquelin, s-a născut la
15 ianu arie 1622 la Paris,
în familia unui tapițer. a
studiat la colegiul cler mont,
apoi la o școală iezu ită din
car tierul latin. În 1642 își ia
la orléans licen ța de avo cat.
Dar n-a vrut să se facă nici
tapițer, nici avo cat. Fusese
atras din copi lărie de teatru
și hotărî să de vină actor. se
asociază trupei madleinei
Bejart, cu care, în 1643,
fondează „ilustrul te atru“.
În 1644 devine direc torul
aces tuia, semnînd pentru
pri ma oară un contract cu
nu mele molière. În 1658,
molière revine la Paris cu o
bogată experi ență de viață
și de condu cător de teatru.
ca pătă fa voarea regelui și autori zația de a juca mai
întîi la „Petit-Bourbon“, din ap ro pierea luvrului, unde
împarte scena cu o trupă ita-liană, iar apoi trece cu „ ilus-
trul teatru“ la „Palais royal“.
molière a rămas aici pînă la sfîrșitul vieții, jucîn du-și
pe această sce nă toate pie-
se le. După moartea dra ma-
turgului, în 1673, teat rul
său s-a contopit cu cel de la Ho tel de Bour gogne, luînd
naștere celebra „co me die Franceză“.

CLASICISMUL117
clasa a X-a
simpatiile autorului fiind de partea oamenilor
simpli. criticînd relele din soci eta te, Molière
pledează pentru o morală umanistă. omul
trebuie să urmeze legile naturii și să dea as –
cultare înclinațiilor sale firești, dar să se afle
sub controlul rațiunii și, în același timp, să țină
cont și de interesele celorlalți.
Molière a abordat un șir de probleme ar –
zătoare pentru timpul său, unele păstrîn du-și
actualitatea și astăzi. autorul critică conce p țiile
vechi, patriarhale privind relațiile de familie,
opunîndu-le altele noi, bazate pe rațiune și pe respectarea înclinațiilor firești ale omului
(Școala bărbaților, Școala femeilor) , demască
ipocrizia ( Tartuffe ), atacă imorali tatea aristo –
craților ( Don Juan ), satirizează parvenitismul
(Bur ghezul gentilom ) și zgîrcenia ( Avarul ) etc.
Printre comediile lui Molière se disting come –
diile de intrigă, cu subiect de farsă, într-un act
sau în trei acte, scrise în proză, și comediile de caractere, în cinci acte, scrise preponderent
în versuri. există și variante mixte. Molière a
creat o mare varie tate de caractere comice,
evidențiind o trăsătură dominan tă a acesto –
ra: parvenitul, mincinosul, avarul, ipocritul,
în gîm fatul, lăudărosul etc. astfel, concepția
clasicistă despre om a determinat și principiul
tipizării în comediile lui Molière, evidențierea unei trăsături domi nante, ce redă esența gene –
rală a caracterului, contribuind și la adîncirea
analizei psihologice.
Avarul e s t e u n a d i n t r e c e l e m a i r e u ș i t e
comedii molierești. cei mai buni actori din
lume au jucat rolul personajului principal,
al bătrînului zgîrcit Harpagon, pe care l-a
interpretat pentru prima dată însuși Molière. Subiectul este preluat din a ntichitate ( Aulula ­
ria lui Plaut), dar în realizarea lui se simte și
valorificarea experienței farselor populare și a commediei dell’arte. Harpagon este un zgîrcit
fără pereche. a re doi copii: o fiică, e lise, și un
fecior, cléante. Harpagon vrea s-o căsăto rească
pe elise cu anselme, un om mult mai în vîrstă
decît ea, numai pentru că acesta consimte să o
ia fără zestre. Pe cléante dorește să-l însoare
cu o văduvă bogată pentru a nu-i da partea de moștenire. În suși Harpagon are de gînd să se
căsătorească cu Marianne, o fată tînără, dar
săracă, pe care o iubește c léante. t oate perso –
najele se grupează în jurul lui Harpagon, des –
pre care sluga lui, La Flèche, spune: „Dom nul
Harpagon este omul dintre toți oamenii cel mai
lipsit de omenie, iar dintre toți muritorii mu ­
ritorul cel mai calic, cel mai zgîrcit și cărpănos.
Nu există serviciu ce l ­ar face din recunoștință
să­și dez lege punga. Laudă, stimă, bunăvoință și
prietenie în cuvinte – cît îți poftește inima, dar
cînd vine vorba de bani, pune ­ți pofta ­n cui. Nu
există nimic mai sterp și mai pustiu decît poli ­
tețea și bunăvoința lui. Urăște într ­atît cuvîntul
„dau“ încît niciodată nu spune „îți dau“, ci „îți împrumut“.
Pe parcursul celor cinci acte avariția lui
Harpagon este prezentată sub cele mai diverse
forme. el este suspicios, nu are încredere în
nimeni, vede în oricine un potențial tîlhar.
Suspiciunea sa ajunge la absurd: „N­ai șterpelit
nimic?“ își întreabă sluga. „Arată ­mi mîini le!“
„Arată ­mi­le și pe celelalte!“ Harpagon știe că
este zgîrcit, dar nu vrea să recu noască acest
viciu nici atunci cînd i se spune acest lucru
în față, ca în scena cînd Jacques, bucătarul și
vizitiul său, îi spune ce crede lumea despre el.
cînd dispare caseta cu bani, Harpagon este
în culmea disperării, personajul căpătînd pro –
porții caricaturești. În final, cînd se dezvăluie adevărul despre caseta furată, Harpagon este nevoit să accepte ca tinerii să se căsătorească
după îndemnul inimii, dar cu condiția să i se
întoarcă banii și să i se coase un caftan nou
pentru nun tă, fără a cheltui ceva.
Molière este un maestru neîntrecut al efec –
telor comice care stîr nesc rîsul. comicul este
generat de situațiile neprevăzute și ridicole în
care nimeresc personajele. Dramaturgul folo –
sește adesea procedeul quiproquo -ului, pentru
a crea încurcături și încîlceli, care apoi sînt clarificate. Pentr u caracterizarea perso najelor
servesc felul lor de a vorbi, ticurile verbale,
descrierea vestimentației, mono logurile unor
perso naje sau dialogurile lor referitoare la alte
personaje.

literatura universalĂclasa a X-a118
Prin întreaga sa creație Molière se înscrie în
secolul său, în clasi cismul francez, chiar dacă
uneori depășește cadrul artistic strict clasicist
în care i-a fost dat să creeze. ca și premergătorii
săi, Plaut și Shakespeare, Molière a fost actor, conducător de teatru și autor dra matic. La fel ca
ei, Molière a luptat toată viața pentru existență,
a murit și el sărac, dar a lăsat ca moștenire o bogăție care nu se compară cu nici un tezaur.
avarul
Actul IV, scena VII
HArPAgoN (strigînd încă din grădină, apare fără
pălărie): Hoții! Hoții! Prindeți-i pe tîlhari și asa-
sini! trăsnească-i cel-de-Sus! Sînt pierdut, m-au
ucis! Mi-au tăiat beregata! Mi-au furat banii. cine
m-a prădat? Încotro a fugit? Unde s-a as cuns?
Unde să-l găsesc? Încotro să alerg după el? ori
nu trebuie să alerg nicăieri? oare nu-i pe acolo?
ori poate pe-aici, pe-aproape? cine-i el? Stai! (se
apucă de mînă). Dă-mi înapoi banii, potlo ga rule!
ah, păi ăsta-s chiar eu însumi. Mi se întunecă
mințile. nu mai știu unde mă aflu și ce-i cu mine.
vai, bănișorii mei, dragii mei, prietenii mei cei
mai buni! ați fost furați de cineva. Mi-a fost furat
sprijinul meu, liniștea mea, bucuria mea! totul
s-a sfîrșit pentru mine, nu mai am pentru ce trăi
pe lume. eu nu mai exist, mor, am murit, sînt
în gropat. oare chiar nimeni n-are să mă învie?
Salvați-mă, dați-mi bănișorii înapoi ori spu neți-mi
cine mi i-a furat? cine? ce-ați spus? a, mi-a părut
că cineva vorbește, dar nu-i nimeni. oricine i-ar
fi furat, a făcut-o, blestematul, cu foarte multă îndemînare. M-a urmărit și a ales clipa cînd eu
mă certam cu potlogarul meu de fiu! Plec! Mă
duc să caut dreptate! Să-i cercetez și să-i descos
pe toți slugi, slujnice, fiică, fiu. chiar și pe mine
însumi. ce-i asta? De ce e adunată aici atîta lume?
oare ce vorbesc ei acolo? nu cumva despre hoțul
care m-a prădat? ce zgomot se aude acolo, sus?
Poate că acolo e cel care m-a prădat? Fie-vă milă
de mine și dacă ați aflat și știți ceva despre hoț, spuneți-mi unde-i el? Poate că se ascunde printre
voi? De ce vă uitați la mine și vă vine a rîde? a!
iată cum e treaba! Sînteți toți complicii lui. M-ați prădat împreună cu el. Mai iute la comisariat, după polițiști, jude cători și gîde! toți să fie duși,
torturați și spîn zurați. iar dacă nu-mi găsesc banii,
mă spînzur eu însumi.
Actul V, scena III
vAlÈ re: voia dumneavoastră, procedați cum vreți,
sînt gata să îndur orice din partea dum nea voastră.
Dar vă rog să mă credeți că toată vina este a mea
și că fiica dumneavoastră nu e deloc vinovată.
HArPAgoN . te cred. ar fi fost foarte straniu
dacă ți-ar fi complice. Dar să ne întoarcem la cele
ce vorbeam. recunoaște unde ai ascuns comoara.
vAlÈre: nicăieri. e aici în casa dumitale.
HArPAgoN (aparte): Scumpa și draga mea ca setă
cu bani. (Tare.) Spune drept, chiar n-ai scos-o din
casă?
vAlÈre: nu, domnule.
HArPAgoN . Dar n-ai îndrăznit cumva să… nu
te-ai atins de ea?
vAlÈre: Să mă ating de ea? ne jigniți pe amîn doi
cu bănuiala dumneavoastră. Sînt învăpăiat de o
dragoste atît de pură și respec tuoasă, încît n-aș fi
îndrăznit niciodată să mă ating de ea.
HArPAgoN : Învăpăiat de dragoste pentru caseta
mea?
vAlÈre: Mai curînd aș muri decît să-mi treacă
prin minte asemenea gînduri criminale. e atît de
cuminte și de onestă.
HArPAgoN : cuminte și onestă caseta mea cu
bani?
vAlÈre: Unica mea dorință era să contemplez cu
nesaț chipul ei drag. Și nici un gînd josnic n-a pro-fanat dragostea ce mi-au inspirat ochii ei frumoși.
HArPAgoN : ochi frumoși ai casetei mele? vorbești
ca un îndrăgostit de iubita lui.
vAlÈre: claude, slujnica dumneavoastră, știe tot
adevărul și poate să confirme cele ce-am spus.
HArPAgoN : ce? Și slujnica noastră este implicată
în treaba asta?
vAlÈre: Da, domnule. De fața ei ne-am jurat unul
altuia credință. convingîndu-se de bunele mele
intenții, claude a convins-o să-mi dea jurămîntul
ei și să-l primească pe al meu.
HArPAgoN (aparte): Hm… aiurează de frică să
nu încapă la zdup. (Lui Valère) Spune-mi, de ce ai
atras-o și pe fiica mea în treaba asta?

CLASICISMUL119
clasa a X-a
vAlÈre: Păi vă spun, domnule, că numai cu mare greu și doar datorită
dragostei mele am izbutit să-i înving sfiala.
HArPAgoN : Sfiala cui?
vAlÈre: Sfiala fiicei dumneavoastră. abia ieri ea și-a dat consim țămîntul
să iscălească promi siunea de căsătorie.
HArPAgoN : Promisiunea de căsătorie?
vAlÈre: Da, domnule, am semnat-o amîndoi.
HArPAgoN : o, Doamne, încă o nenorocire pe capul meu!
(Trad. de Pavel Starostin)
Chestionar pentru lectură comentată
• comentați monologul lui Harpagon din primul fragment din perspec tiva
dezvăluirii esenței caracterului său.
• evidențiați în acest monolog îngroșarea caricaturală a trăsăturilor lui
Harpagon și explicați de ce autorul a recurs la acest procedeu.
• caracterizați procedeul quiproquo-ului din actul v, scena iii, aducînd
exemple de confundare a lucrurilor și de creare a încurcăturilor.
Momente ale receptării
Molière a fost receptat în spațiul literar românesc la nivelul tradu-
cerilor, al interpretărilor critice și al creației originale. Printre cei mai
cunoscuți traducători în românia din opera sa se numără ale xandru
Kirițescu, în republica Moldova P . Starostin și c. condrea. cele mai
cunoscute puncte de vedere ale criticilor și istoricilor noștri literari sînt expuse în lucrările despre teatrul universal, în special semnate de ion Zamfirescu. raporturile dramaturgiei ro mâne cu Molière au
fost studiate și de charles Drouhet, în Studii de literatură română și
comparată. La nivelul creației originale, ecouri sau re miniscențe ale
creației lui Molière, de exemplu ale ava rului, se re găsesc în opera lui
v. alecsandri, B. P . Hasdeu, B. Delavrancea, i. Sla vici, G. călinescu ș.a. „Măreția lui Molière
nu constă numai în
perfecțiunea operei sale, ci mai cu seamă
în faptul că, scriind comedia modernă, este conștient de menirea pe care o are acest gen literar: comedia trebuie
să fie „adevărată“ sau, dacă nu, să dispară.“
Sorina bErCESCu
teorie literară
Quiproquo (termen
împrumutat din
franceză, provenit din latinescul quid
pro quod, ceea ce
înseamnă „ceva sau cineva drept altceva
sau altcineva“) se
numește procedeul
folosit în comedii,
vodeviluri, farse,
prin care se produce
confundarea unui personaj sau lucru
cu altul, generînd
confuzii, încurcături,
situații complexe și
stimulînd dezvoltarea
acțiunii dramatice.
cunoscut încă din antichitate (Plaut),
procedeul a fost
folosit pe larg în
epoca renașterii
(shakespeare, lope de Vega), în
clasicism (molière),
dar și mai tîrziu.

literatura universalĂclasa a X-a120
ILUMINIsMUL
„Din punct de vedere literar, secolul 18 este un secol al romanului.
Avînd gustul „demonstrației“, al „propagandei“, al „predilecției filozofice“, spiritul negator al luminilor a căutat modalități accesibile de argumentare, forme care să dea carnație ideilor. Pentru gînditorii veacului, „mai degrabă polemiști, decît filozofi“, romanul reprezintă posibilitatea de a vedea mecanismul lumii și a-l expune cititorului. Eliberarea luminilor găsește în proză și, în special, în roman, libertatea de expresie. Necodificat, disprețuit de artele poetice clasice, romanul avea dreptul de a surprinde orice în eternul său proteism.“
tuDor olteanu
OBIECTIVE ȘI COMPETENȚE
La sfîrșitul studierii compartimentului
veți cunoaște:
• noțiunile de iluminism, sentimentalism, preromantism;
• factorii care au contribuit la constituirea și dezvoltarea
literaturii iluministe;
• limitele cronologice ale literaturii iluministe;
• noțiuni de teorie literară (genuri și specii literare), în baza
valorilor artistice iluministe;
• operele de referință ale literaturii din Secolul Luminilor;• aspectele cele mai importante ale receptării literaturii
iluministe în spațiul literar românesc;
veți fi capabili:
• să evidențiați caracterul specific al literaturii iluministe;
• să caracterizați concepția iluministă despre lume și despre om,
care stă la baza literaturii din această perioadă;
• să comentați unele opere reprezentative ale literaturii iluministe;
• să evidențiați idei iluministe în operele studiate;
• să identificați în literatura română reminiscențe ale iluminismului
european;
veți fi în stare:
• să vă exprimați punctul de vedere asupra unor opere iluministe;
• să promovați interesul pentru lectura unor valori literare autentice;• să conștientizați necesitatea autocunoașterii și a punerii în valoare
a propriei personalități, ca rezultat al receptării și cunoașterii
literaturii iluministe;
• să valorificați ideile desprinse din studiul literaturii iluministe
în viața cotidiană;
• să contribuiți la cultivarea, în jurul vostru, a toleranței,
diversității și a multiculturalismului.

ILUMINISMUL121
clasa a X-a
LITERATURA UNIVERSALă
îN SECOLUL AL XVIII-LEA
șI ILUMINISMUL
Repere istorice și culturale
Secolul al Xviii-lea reprezintă o epocă de mari schimbări în viața popoarelor
din europa, cu repercusiuni importante și pe alte continente, cunoscut în is to ria
omenirii ca Secolul Luminilor. ieșind din cadrul strict cronologic, s-ar putea spune
că Secolul Luminilor începe cu revoluția engleză din 1642–1649 și se încheie cu
Marea revoluție franceză din 1789–1794. Secolul al Xviii-lea se caracterizează
prin adîncirea crizei vechii societăți feudale în toate sferele (economică, politică, ideologică) și consolidarea noii societăți capitaliste, în care bur ghe zia joacă un
rol din ce în ce mai mare. În aceste condiții, apare ilumi nismul, care se manifestă
în cele mai diverse sfere ale vieții spirituale, deter minînd dez vol tarea științelor
și a ar te lor. iluminismul a fost o armă de luptă a bur gheziei în ascensiune îm-
potriva statului absolutist, împotriva bisericii și a fanatismului, a dogmelor și
a prejudecăților sociale. ideologia iluministă și-a lăsat amprenta pe filozofie,
sociologie, economia politică, pedagogie, pe diferitele doctrine politice și etice, pe dezvoltarea științelor, literaturii, artelor, a întregii culturi din acea perioadă. Puncte de referință ale acestei mișcări pot fi considerate: gîndirea filozofică a lui Kant și con dillac, ide ile politice și so ci ale ale lui Mon tesquieu și rousseau,
teoriile eco no mice ale fiziocraților francezi și ale liberalismului lui adam Smith,
con cepțiile pedagogice ale lui J. Locke și J.H. Pestalozzi. Și, nu în ultimul rînd,
vestita Enciclopedie, în 35 de vo lume publicată în Franța din 1751 pînă în 1772,
devenită un adevărat simbol al mișcării iluministe din întreaga europă.
Prin iluminism se înțelege o amplă mișcare culturală și ideologică,
ce a cuprins țările europene în secolul al Xviii-lea, fenomenul fiind
cu noscut și ca Secolul Luminilor. iluminismul, asemeni umanis mu lui
renascentist, nu este un curent literar, ci unul cultural și ideologic. Literatura secolului al Xviii-lea este și trebuie considerată iluministă, însă nu în sensul apartenenței ei la un curent literar, ci la un curent cultural și ideologic. iluminismul, ca și umanismul renașterii, se ca-
racterizează printr-o concepție filozofică, socială și etică despre om și
despre lume, ce și-a găsit expresia plenară în diverse sfere ale activi tății
spirituale, inclusiv în literatura și arta secolului al Xviii-lea, deoarece literatura era, în opinia iluminiștilor, un mijloc de reeducare a omului
și de schimbare a lumii, a societății omenești.
reprezentînd, în esență, o mișcare ideologică și culturală a burghe-
ziei în ascensiune, fiind, în primul rînd, o ideologie, iluminismul a pre-
gătit, de fapt, revoluția Franceză de la sfîrșitul secolului al Xviii-lea,
care a răsturnat monarhia și a deschis calea pentru revoluțiile bur gheze
din secolul următor. Promovînd cultul rațiunii, iluminiștii luptă îm-
potriva absolutismului și a scării lui de valori, împotriva fanatis mu lui „…Prin „Lumini“
se înțelege un curent
folozofic ce are ca semn
rațiunea umană,
înțeleasă în funcțiunea
ei esențială de a lumina
mințile întunecate
de ignoranță sau
de prejudecăți și
de a da astfel o viziune
a lumii în care totul
să se înlănțuiască
în chip rațional,
care să înlăture
misterul, miracolul,
credința oarbă.“
guIdo dE ruggIEro
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nota beNe
În secolul al XViii-lea s-a
cultivat pe larg o literatură a călătoriilor, bazată pe com parația diferitor țări
și moravuri, prin care nu doar s-a lărgit și îmbogățit oriz ontul cunoștințelor citito rului, dar și s-a pus
începu tul unei literaturi
despre călătorii imaginate,
prin care scriitorii puteau spune lucruri de care nu se vorbea fără anumite riscuri. meto da, cunoscută
încă din epo ca renașterii,
a luat am ploare, dînd naș-
tere unor opere în care re alitatea dintr-o țară era
văzută și prezentată de un
străin, de cele mai multe ori în mod critic.

literatura universalĂclasa a X-a122
și a dogmelor, pledînd pentru transformări radicale în societate. ei
credeau că pentru realizarea acestor schimbări fundamentale trebuie
iluminate masele largi ale poporului, schimbată mentalitatea și gîndi-
rea oamenilor. În acest scop, iluminiștii avansează un întreg pro gram
de emancipare a poporului, de răspîndire a culturii prin în vă țămînt
și lucrări de popularizare. Literatura și arta secolului al Xviii-lea sînt
pătrunse de acest patos iluminist, iau în dezbatere probleme dintre
cele mai diverse (sociale, politice, filozofice, morale etc.) în scopul de
a promova concepțiile iluministe. astfel, Enciclopedia franceză avea un
caracter iluminist, teatrul urmărea, de asemenea, scopuri ilumi nis te.
toată literatura secolului al Xviii-lea are un conținut mai mult sau mai
puțin iluminist. concepțiile filozofice, politice, sociale, pedago gice ș.a.
ale iluminiștilor transpar atît din lucrările lor științifice și publicistice, cît și din operele lor literare. Literatura iluministă abor dează într-un fel
sau altul asemenea probleme și concepții ca „omul natural“ și „omul
social“, „contractul social“, „monarhul iluminat“, eliberarea spiritului de
orice fel de prejudecăți, conștientizarea necesi tății muncii și a creației
utile oamenilor. valoarea literaturii iluministe rezidă tocmai în acest
registru tematologic, în încărcătura de idei iluministe pe care o are și
o promovează. Prin urmare, noțiunea de literatură iluministă indică
doar problematica literaturii, strîns legată de concepțiile iluministe despre om și lume (ca în cazul literaturii umaniste) sau apartenența acesteia la iluminism, ca epocă în istoria societății umane.
Problematica literaturii iluministe și-a găsit expresia în opere apar –
ținînd mai multor curen te literare din secolul al Xviii-lea: clasicismul
ilu minist, realismul iluminist, senti mentalismul, prero mantismul.
Clasicismul iluminist. Deoarece clasicis mul este, de fapt, un curent
literar ce aparține secolului al Xvii-lea, cel din secolul al Xviii-lea se numește și clasicism iluminist. Uneori, în unele literaturi naționale,
clasicismul din seco lul al Xviii-lea se mai numește neoclasi cism. În
lite ratura germană a existat așa-numi tul cla sicism de la Weimar, carac-
teristic pentru o întreagă perioadă din creația lui Schiller și Goethe. cu
toate acestea, la baza diferitelor va ri ante ale cla sicismului din secolul
al Xviii-lea se află unele principii estetice comune, care se revendică, parțial, din teoria clasicismului fran cez din secolul al Xvii-lea. este vor –
ba, de exem plu, de imita rea anticilor sau cultul pentru valo rile clasice
antice, de cultul rațiunii, pre cum și de alte nor me și reguli clasiciste.
autori tatea lui Boi leau și a modelelor clasiciste create de cor neille și
racine ră mîne un punct de referință și pentru clasiciștii din secolul
al Xviii-lea, mai ales în do meniul formei, însă conținutul ope relor se
schim bă sub influența ideologiei ilumi niste. aceasta nu înseamnă că în
secolul al Xviii-lea clasiciștii iluminiști preiau în mod mecanic formele clasiciste ca racteristice literaturii secolului al Xvii-lea. ast fel, cultul
rațiunii din teoria clasi cis mului rămî nea atrăgător și pentru ilu mi niști,
deși atunci cînd evidențiază rolul rațiunii și îi îndeamnă pe poeți să fie prieteni cu rați unea – pentru că numai rațiunii i se datorează fru-
musețea ver su rilor – Boileau pune în acea s tă afirmație un sens oare cum teorie literară
enciclopedia este
un termen de origine greacă (en-kiklo-paideia,
ceea ce înseamnă
instruire în ciclu, ciclu educativ) prin care se înțelege o lucrare de proporții diferite,
în care este expus
sistematic, în articole aranjate alfabetic, fie pe probleme sau
materii, ansamblul de
cunoștințe omenești din toate domeniile.
Amintiți-vĂ
cum se numește cea mai importantă mișcare iluministă
din cultura și literatura
română?

ILUMINISMUL123
clasa a X-a
diferit de cel înțeles de iluminiști. În secolul al
Xvii-lea rațiunea însemna ordine și disciplină.
În secolul al Xviii-lea rațiunea înseamnă de
acum revoltă și respingere.
Pornind de la înțelegerea misiunii educati-
ve a artei, a teatrului, clasiciștii din secolul al
Xviii-lea, ca și toți iluminiștii, intensifică as-
pectul propa gandistic și publicistic al operelor
pe care le creează, transfor mînd adesea eroii
în purtători de idei ai autorului, preocupat ca
mesa jul, gîn durile sale să ajungă cît mai direct
la specta tori. În procesul asimilării proble maticii
ilumi niste, clasicismul iluminist din mai multe
lite raturi, orientat inițial spre mode lul francez
din secolul al X vii-lea, începe să capete și unele
tră sături naționale.
Realismul iluminist. Literatura iluministă
reprezintă o etapă nouă în dezvoltarea realis-mului, în sensul modern al cuvîntului. Prima etapă în evoluția realismului în literatura uni-versală a constituit-o realismul renașterii sau
realismul renascentist. După Secolul Lumi ni lor
a urmat realismul clasic din secolul al XiX-lea, cu prelungiri modi ficate în variantele realis mu –
lui secolului al XX-lea. Pornind de la aceas ta,
pentru realismul secolului al Xviii-lea s-a pro-pus denumirea de realism iluminist – re pre-
zen tanții lui au fost promotori ai ideilor ilumi-
niste, luptători aprigi împotriva vechii societăți
feu dale. Principiile estetice ale clasi cismului
nu-i mai satisfăceau pe mulți dintre scriitorii ilumi niști, chiar dacă unii rămîneau încă tri-
butari esteticii clasiciste. Sarci nile ilu miniștilor
le im puneau alte prin cipii artistice, orientate
spre zu grăvirea veri dică și critică a vieții soci-
ale con tem porane, a mo ravu rilor și a omului
aces tei societăți. realismul iluminist respinge
ierar hia clasicistă a genurilor literare. roma-
nul, ignorat de poetica clasicis mului, devine o
specie literară preferată, ce permite zugrăvirea
amplă și critică a societății contem porane. Sînt
cultivate diferite tipuri de roman: romanul de aventuri, romanul epistolar, roma nul picaresc,
Bildungsroman­ul (romanul deve nirii, creșterii
și formării unei persona lități, nu mit și roman de
educație) etc. realiștii ilumi niști înțeleg alt fel
principiul clasicist al „imitării naturii“, lite ra tura zugrăvind cele mai largi și diverse as pecte ale
vieții, inclusiv ale oamenilor de rînd. romanul
realist iluminist a fost culti vat îndeo sebi în lite-
ratura engleză din secolul al Xviii-lea (Defoe, Swift, Fielding ș.a.). realiștii ilu miniști cri tică
fenomenele sociale antiu ma ne, influen ța lor
nefastă asupra omului, afir mă încre de rea în
omul rațional și „natu ral“, capa bil să trium fe
asupra răului social.
Pentru realismul iluminist sînt caracteris tice
un șir de trăsături: zugrăvirea veridică a reali-
tății sub semnul criticii orînduirii existente și al promovării iluziilor în privința instaurării unei lumi drepte și armonioase, adică unitatea prin-cipiilor de negare și afirmare, din care re zul tă
optimismul iluminist; democratizarea literaturii prin inte resul pentru viața oamenilor din „sta-
rea a treia“; pătrunderea satirei în ma joritatea
genurilor și a speciilor literare; încre derea în
posibi li tățile de afirmare ale personali tății uma-
ne, în primul rînd prin muncă crea toare pentru
binele umanității; caracterul spe cific al rapor –
tului „om–mediu“ și al istorismului iluminist; predilecția pentru genul epic (ro man, povestire)
și dramatic (drama burgheză, comedia).
Sentimentalismul. Printre curentele lite rare
din Secolul Luminilor sen timentalismul apa re
ca un fenomen literar nou, spre deose bire de
clasicismul iluminist și de realismul iluminist, dar, în același timp, și ca un fenomen de tran-
ziție de la clasicism la romantism. Senti men-
talismul apare în a doua jumătate a seco lu lui
al Xviii-lea, perioadă marcată de adînci rea
cri zei orînduirii feudale și de intensificarea
no ilor relații capitaliste, îndeosebi în anglia,
unde pînă și progresul bur ghez și-a dezvăluit
esența antiumană mai înainte decît în alte țări
euro pene. De aceea, se consideră că sentimen-
ta lismul a luat naș tere în anglia, căpătînd apoi
amploare în toată literatura euro peană din a
doua jumătate a secolului al Xviii-lea.
cultul rațiunii, propriu iluminiștilor, care
credeau în transformarea societății umane pe cale rațională, exercitînd o influență benefică asupra minților oamenilor prin toate mijloa –
cele la îndemînă (știință, artă, școală etc.), nu s-a dovedit funcțional. Deoarece timpul trecea

literatura universalĂclasa a X-a124
și schimbări radicale nu interveneau în viața
societății, o parte dintre iluminiști încep să-și
piardă optimismul inițial și încrederea în pute-
rea rațiunii. ei adoptă o atitudine sceptică față
de rațiune și își îndreaptă eforturile spre alte
posi bilități de reeducare a omului și de schim-
bare a lumii. acești iluminiști își îndreaptă
privi rile spre omul simplu, care trăiește după
legile inimii și ale firii sale, care își păstrează, astfel, puritatea fizică și morală și nu se supu ne
influ enței nefaste a societății cuprinse tot mai
mult de degradare. În locul cultului rațiu nii,
apare tot mai evident interesul pentru univer –
sul sen ti mentelor omenești. Pe de altă parte,
sentimentalismul deschide noi perspec tive pen-
tru dezvăluirea și reprezentarea în lite ratură a
ființei umane, privită ca indi vi duali tate irepe-
tabilă, prin acea sta pregătindu-se terenul pen-
tru romantism. ideea iluministă despre valoa-
rea ființei umane, indiferent de apar tenența
ei socială, capătă la sentimen ta liști o mare
am ploare, constituind laitmo tivul celor mai
multe dintre operele literaturii senti mentaliste.
ega lînd la nivelul sen ti men telor pe un țăran și
pe un aristocrat, iar uneori dîndu-i prio ri ta te
pri mului, ca în cazul lui J.-J. rous seau, sen ti –
men taliștii contri buiau la emanciparea perso na-
lității umane și la edu carea respectului față de
demnitatea acesteia. Sentimentalismul conti nua
democrati za rea literaturii, inițiată de ilu mi niști,
lărgea posibilitățile creației ar ti stice în raport
cu limitarea tematică proprie clasicis mului.
Se pune accentul pe dezvăluirea lumii sufletești
a omului, inclusiv a omului simplu, contribuind la exprimarea liberă a atitudinii per sonale față
de lumea din jur, ceea ce lărgea posibilitățile de zugrăvire a univer sului senti men tal, inclusiv
prin utilizarea umorului și chiar a satirei. Sen-
timentalismul nu pregătea doar terenul pentru
apariția preroman tismu lui, ci și contribuia,
prin inovațiile sale, la îm bogă țirea realis mului
iluminist, în care se tin dea spre o armonizare
a rațiunii și sentimentului. Preromantismul. În evoluția literaturii uni-
versale se spune, de obicei, că romantismul a
înlocuit clasicismul, dar această trecere de la
clasicism la romantism nu s-a produs brusc,
ea a fost pregătită atît de sentimentalism, cît și de preromantism. relația sentimentalism ­
romantism prin faza preromantismului are o
im por tanță deosebită în istoria literaturii. Deși
nu se face întotdeauna o delimitare clară între sentimentalism și preromantism, uneori am bele
noțiuni confundîndu-se, este vorba, totuși, de fenomene literare diferite, deși între ele există asemănări și influențe reciproce. Senti menta-
lismul este un curent literar aparți nînd ilu-
minismului, pe cînd preromantismul este, mai curînd, o expresie a crizei ideilor iluminis te,
dacă nu chiar renunțarea la ele. Preroman tis mul
este un curent literar de tranziție, este înce putul
no ului sistem artistic al roman tismului prin
abandonarea cul tului rațiunii și afirma rea pu-
ternică a sentimentului indivi dual, a lirismului,
a intuiției și a imaginației, prin interesul pentru
pitoresc, mis terios, me di eval, prin respingerea
principiilor și a regu lilor clasi ciste și cul tivarea
folclorului, a valorilor națio nale în general. tră-
săturile pre romantismului sînt, de fapt, cele ale
romantis mului în faza sa inițială de constituire.
În secolul al Xviii-lea a mai existat un curent sau un stil artistic, numit rococó ce s-a manifes-
tat mai mult în artele plas tice și în arhitectură,
și mai puțin în literatură.
În privința literaturii române, unde succe-
siunea curentelor nu s-a produs exact ca în literaturile occidentului, situația e puțin dife-
rită, o caracteristică primordială a curentelor din literatura română fiind „impuritatea“ lor. astfel, romantismul în literatura română con-ține elemente de clasicism, de senti men talism
și, desigur, de preromantism, dar feno menul
preromantic în literatura noastră de la sfîrșitul seco lului al Xviii-lea și începutul celui de-al
XiX-lea nu s-a constituit într-un adevărat curent preromantic autohton.

ILUMINISMUL125
clasa a X-a
Literatura
iLuMiniSMu Lui
îN ANgLIA
Repere istorice și culturale
După revoluția burgheză din secolul al Xvii-lea și după așa-numita „revoluție
glorioasă“ din 1688–1689, în urma compromisului dintre nobi li mea funciară și
burghezie, rolul monarhiei este limitat, iar lupta pentru pute rea politică în Par –
la mentul țării a condus la crearea celor două partide: torii și vigii. În econo mie,
are loc revoluția industrială, anglia transfor mîn du-se dintr-o țară agrară în una
industrială. anglia își lărgește pose siunile coloniale, se conso lidează imperiul
britanic, inclusiv prin războaie coloniale. Din 1707, după alipirea Scoției, anglia
începe să se numească oficial Marea Britanie. Pe parcursul secolului al Xviii-lea
rivalitatea cu Franța a devenit cauza mai multor războaie și conflicte: războiul
pentru succesiunea spaniolă (1701–1713), prin tratatul de pace de la Utrecht
Franța fiind obligată să-i cedeze angliei o parte din canada, iar Spania, Gibraltarul.
În a doua jumătate a secolului are loc războiul de Șapte ani (1756–1763), cînd
anglia distruge flota franceză, francezii fiind strîmto rați și în america de nord,
iar englezii lărgindu-și posesiunile în india. La sfîrșitul secolului au loc luptele
coloniilor nord-americane pentru inde pendență, ceea ce slăbește prezența angliei
în Lumea nouă. reacția gu vernului Marii Britanii față de revoluția franceză este
negativă, organi zîndu-se o coaliție europeană împotriva republicii Franceze. Baza
filozo fică a iluminismului englez a fost contradictorie, fiind reprezentată de Locke,
Hobbes, Shaftesbury, Man deville, care împărtășeau diferite puncte de vedere
despre om și societate. În literatura engleză din Secolul Lumini lor continuă să se
dezvolte clasicis mul, numit și neoclasicism, se constituie realismul iluminist, iar
în a doua jumătate a secolului apar sentimen ta lismul și preromantismul.
Literatura iluminismului poate fi împărțită în anglia în trei pe ri oa de.
Prima perioadă, numită a iluminismului timpuriu, este cuprinsă între
„glorioasa“ revoluție de la 1688 și anii ’30 ai secolului al Xviii-lea. curentul literar dominant este clasicismul iluminist sau, cum i se mai spune, neoclasicismul, ilustrat de creația lui alexander Pope (1688–
1744). tot acum începe să se dezvolte și realismul ilu minist. În creația
realiștilor iluminiști se impune specia romanului.
Daniel Defoe (1660–1731) inaugurează istoria romanului englez
iluminist cu o nouă specie literară – romanul de aventuri. aceasta l-a
îndreptățit să dețină titlul de „părinte al romanului englez“, ca autor
al celebrului Robinson Crusoe. roma nul lui Defoe se întemeiază pe un
fapt real, peripețiile marinarului alexander Selkirk, care a rămas izolat
pe o insulă, unde a trăit mai mulți ani. Sub pana lui Defoe, această istorie se transformă într-un captivant roman, în care autorul exprimă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Robinson­Crusoe
este, într­un sens,
povestea premăririi virtuților burgheze ale individualismului și firii întreprinzătoare.
dar, într­un alt sens,
mult mai important, el celebrează necesitatea existenței sociale și lupta umanității de a stăpîni natura prin muncă.“
arnold KEttlE
Nota beNe
De la numele personaju-
lui robinson s-au format cu vintele a robinsona, care
înseamnă a se refugia în natură, a se izola, și robin-sonadă, povestire despre naufragiați pierduți sau fantezie în care individul se refugiază și trăiește în afara societății omenești.

literatura universalĂclasa a X-a126
o concepție iluministă despre om. Scriitorul elogiază omul „natural“
în relațiile lui cu lumea din jur și spiritul lui întreprinzător, munca ce
îi permite să stăpînească natura și să supraviețuiască pe insula pustie,
pe care nimerește după naufragiu. Prin acțiunile sale, robinson parcă
repetă etapele civiliza toare pe care le-a parcurs omenirea în istoria
sa. Însă robinson nu e numai întruchiparea unui om în general, el
apare și ca un reprezen tant tipic al burgheziei, formarea lui ca om
fiind determinată și de mediul social în care a trăit pînă a ajunge pe insulă. el se folosește de o mulțime de lucruri aduse de pe corabie,
prin care socie tatea ome neas că din care provine este mereu prezentă.
În acest sens, sînt semni ficative și relațiile lui cu sălbaticul vineri și
educația acestuia. nara țiunea de la persoana întîi, simplă și captivan-
tă, realismul descri erilor minuți oase ale modului de viață a eroului,
curiozitatea citito rului care retrăiește multe dintre bucuriile de neuitat
ale copilăriei – toate au contribuit la popularitatea romanului printre
diferite catego rii de cititori.
realismul iluminist englez se îmbogățește cu noi trăsături prin
opera lui Jonathan Swift – unul dintre cei mai mari scriitori satirici
din literatura universală.
Jonathan Swift (1667–1745) este un scriitor satiric, prin exce-
lență, întreaga-i creație fiind sub semnul legilor satirei. În opinia lui
H.taine, Swift este „inventatorul ironiei“, mînuitorul acestei arme de
atac și apărare, exprimate întotdeauna prin „cuvîntul potrivit la locul
potri vit“, definiție pe care a dat-o el însuși stilului „adevărat“ și pe
care a respectat-o, fără abateri, în creația sa. La începutul activității literare este adeptul clasicismului iluminist, imitînd autorii antici în poezia sa timpurie și apărîndu-i în faimoasa „ceartă dintre antici și moderni“ (Bătălia cărților). treptat, îndeosebi în perioada „londoneză“
(1699–1714), atitudinea lui Swift față de realitățile societății contem-porane engleze devine mai critică, în satira sa politică apar accente mai vehemente, ceea ce contribuie la conturarea tendințelor realiste. În ultima perioada („irlandeză“) a creației sale satira swiftiană capătă
evidente accente antiburgheze, îndeosebi în Călă toriile lui Gulliver.
Cartea Călătoriile lui Gulliver este alcătuită din patru părți, fiecare poves tind
o călătorie a chirurgului Lemuel Gulliver. În prima parte, este descrisă călă toria
lui Gulliver în țara piticilor, numită Lilliput, unde este făcut prizonier și dus în
capitală. aici îi uimește pe lilliputani prin dimensiunea sa („ omul-munte“), distrînd
împăratul și curtea acestuia. Pus în libertate datorită purtării bune, Gulli ver învață
limba și obiceiurile lilliputanilor, își însușește organiza rea lor statală și politică,
află că partidele politice se deosebesc doar prin înălțimea tocurilor de la pantofi, unii purtînd tocuri înalte, alții tocuri joase. avansarea în posturi depinde nu de
merite, ci de capacitățile acrobatice. conflictele cu insula vecină Blefuscu își au
rădăcinile într-o dispută mai veche asupra felului cum trebuie spart un ou: de la capătul lat sau de la cel ascuțit. atras în luptă, Gulliver distruge flota inamicului,
fiind acoperit de onoruri, dar simțind că viața îi este pusă în primejdie, părăsește
țara lilliputanilor, refugi indu-se pe insula Blefuscu, de unde reușește să ajungă
cu barca la o corabie ce îl aduce în patrie.Jonathan Swift s-a născut
la 30 noiembrie 1667 la Dub-
lin, în irlanda, din pă rinți de
obîrșie en gle ză. ta tăl a mu-
rit înaintea naș terii fiului,
viitorul scri itor rămî nînd în
grija unei mame nevoiașe
și a unui unchi înstărit.
a studiat la cole giul t rinity
din Du blin, apoi și-a luat
licența la oxford, mai tîrziu –
doc toratul în teo lo gie, la
Du b lin. Dar nici teologia,
nici cariera de preot nu-l
atră geau. la londra a intrat
în servi ciul lordului t emple,
ocu pîndu-se de cores pon –
dența de afaceri a acestuia. aici a cunoscut-o pe Hester
Johnson (sau s tella, cum
îi va spune într-un jurnal de dicat ei), care i-a devenit
ulterior soție. Pe swift nu-l
aranja funcția de secretar
al lor dului t emple, care
l-ar fi putut avansa, dar nu a făcut-o, de aceea swift îl
pă răsește. Încearcă să se
în toarcă la cariera biseri –
cească, este hirotonisit în
1694 și numit preot la o
parohie. la rugămintea lui
temple care, între timp,
se îmbol năvise, se întoar –
ce în casa acestuia ca să-l
îngrijească și rămî ne aici
pînă la moar tea protectoru-
lui său, apoi se întoarce în
irlanda, unde este numit din nou preot. se angajează în
viața poli tică și religioasă a
ir landei și angliei, cîști gîn-
du-și fai ma unui stră lucit
pole mist și politician în ver-
șu nat, apărător al drep tu ri-lor legitime ale poporu lui

ILUMINISMUL127
clasa a X-a
cartea a doua povestește despre călătoria în Brobdingnag, țara uriașilor. aici
totul este inversat în comparație cu prima carte, Gulliver fiind piticul care se teme
de fiece insectă ca de un monstru. Lăsat în grija fiicei unui fermier, apoi adus în capitala țării, unde îi amuză pe rege și pe curteni, cunoscîndu-le obiceiurile, în
cele din urmă Gulliver, transportat într-o cutie-colivie, este înhățat de un vultur
uriaș, ce îl scapă în mare. Luat de o corabie, eroul ajunge acasă, dar trăiește șocul schimbării dimensiunilor lucrurilor, crezînd că a nimerit din nou în țara piticilor.
cartea a treia relatează călătoria protagonistului în insula zburătoare La puta
și pe continentul vecin, a cărui capitală este Lagado. Gulliver îi cunoaște pe în-
vățații de aici și află despre elaborările și speculațiile lor științifice, care par niște
halucinații. astfel, de mai mulți ani se încearcă extragerea razelor solare din cas-
traveți, construirea caselor începînd cu acoperișul, transformarea excre mentelor
omenești în hrana din care au provenit și alte lucruri fantasma gorice. vizitînd
insula vrăjitorilor și a magicienilor, eroul află cum se ajunge la nemurire, dar îl
înspăimîntă ideea unei veșnice bătrîneți și printr-o scrisoare de recomandare din
partea regelui ajunge în Japonia, iar de acolo – în anglia.
În ultima carte Swift descrie călătoria lui Gulliver în țara cailor înțelepți,
numiți huyohnhnmi, care guvernează insula, iar oamenii sînt prezentați ca niște
bestii dezgustătoare, ca niște dobitoace lipsite de rațiune, scufundați în mizerie și
numiți yahoo. cînd află că și el este asemuit oamenilor-yahoo, Gulliver părăsește
insula, întorcîndu-se în anglia, dar este scîrbit de ceea ce reprezintă oamenii-
yahoo și visează să-și petreacă restul zilelor undeva pe o insulă asemănătoare celei a cailor înțelepți.
În literatura iluminismului englez a fost cultivat pe larg, fiind foarte
la modă, romanul de aventuri și de călătorii. Pretextul cărții lui Swift
este, de asemenea, al unui roman de aventuri, dar scriitorul încearcă,
de fapt, să realizeze, sub aparențe fantastice și exotice, o satiră la adresa societății engleze contemporane. Dar această satiră este îndreptată
nu numai împotriva realităților engleze din vremea scriitorului, ci și
împotriva obiceiurilor și instituțiilor europene, în general. arma de
atac și de apărare a lui Swift este ironia, sub cele mai diverse forme.
Într-un anumit sens, cartea Călă toriile lui Gulliver poate fi consi-
derată și un roman-pamflet. as pectul pamfletar este determinat de
caracterul publicistic și, într-un fel, ten dențios al operei, de aluziile
directe sau indirecte la adresa realităților concrete ale timpului său. această creație are și trăsăturile unui ro man, în care cele patru părți
sînt legate printr-un singur erou prin cipal, care nu se identifică, însă,
cu naratorul. autorul are o excepți onală capacitate imaginativă, creînd
o lume fantastică și, totodată, veridică. Călătoriile lui Gulliver repre –
zintă o primă fază în constituirea romanului iluminist englez, căpătînd trăsăturile unui roman satiric, politic și filozofic.
Swift este un maestru al satirei și al discursului literar ironic. Pre-
zentînd un tablou satiric al lumii, pătruns de o ironie amară, scri ito rul
recunoaște, de fapt, relativitatea tuturor valorilor venerate de con-
temporanii săi. Prin prisma ironiei trebuie înțeles și finalul ro manu lui,
atitudinea autorului față de eroul său, față de caii înțelepți, față de
oamenii-yahoo și față de umanitate, în general. Swift a continuat cele irlandez. În 1713, devine
decanul cate dra lei sf. Pat-
rick din Dublin, iar în 1714 întemeiază, împreună cu
a. Pope, fai mosul club „scri-
blerus“. În ultimii ani de viață suferă de o boală (ma-
la dia lui meniere), care îl
va slăbi fizic și inte lectual.
moare în 1745 și e îngro pat,
conform dorinței sale lăsate în testament, ală turi de
stella, în catedrala sf.  Pat-
rick din Dublin. Prin tre
operele care l-au consacrat
se evidențiază pamfletele
Povestea unui poloboc, în care
satirizează bigotismul și in-
toleranța religioasă, Bă tă lia
cărților, axată pe cu noscuta
dis pută dintre antici și mo –
derni, Scrisorile postă varu-
lui, în dreptate împo triva
politicii coloniale a an gliei,
Jurnal pentru Stella, o impre-sio nantă cronică a vieții
sale intime și soci ale, pam-
fletul Modestă propunere ș.a.
Însă capodo pera scrii to-rului, care s-a bucurat de un
suc ces enorm de la înce put,
este cartea Călă toriile lui Gulli ver, publicată în 1726.

literatura universalĂclasa a X-a128
călătoriile lui Lemuel Gulliver
în mai multe țări ale lumiimai bune tradiții ale ironiei satirice de pînă la
el (Lucian, erasm, rabelais), deschizînd noi
perspective pentru alte generații de satirici.
Într-o dimineață, cam la vreo două săptămîni
după ce-mi redobîndi sem libertatea, reldresal,
primul secretar pentru afaceri private (așa-l nu-
meau ei), veni la mine, însoțit numai de un ser –
vitor. el porunci vizitiului să aștepte la o oarecare
depărtare și mă rugă să-i acord o audi ență de o
oră, lucru la care am consimțit bu cu ros, atît din
pricina rangului său și a meri telor sale personale,
cît și a nenumăratelor servicii pe care mi le făcuse în legătură cu intervențiile me le la curte. i-am
spus că sînt gata să mă culc pe pămînt, ca să poată fi mai aproape de ure chea mea; dar el preferă să-l
țin în mînă în timpul convorbirii, începu prin a
mă felicita pentru fap tul că-mi redobîndisem li-
bertatea, arătîndu-mi totodată că avea și el partea
lui de merit în asta; totuși, se grăbi să adauge
că dacă n-ar fi fost actuala stare de lucruri de la
curte, poate că nu aș fi căpătat-o atît de curînd.
„Pentru că, spunea el, oricît de înfloritoare ar
putea să pară în ochii străinilor starea în care ne aflăm, sîntem amenințați de două urgii: pe de o
parte, o cumplită dezbinare lăuntrică, pe de altă
parte, primejdia de a fi cotropiți de un dușman extra ordinar de puternic. cu privire la dezbina-
re, trebuie să știi că de mai bine de șaptezeci de luni în țara aceasta se războiesc două partide:
Tramecksan și Slamecksan, denumite astfel după
tocurile înalte sau joase ale pantofilor lor, ceea ce,
de altfel, le și deosebește. Se pretinde că tocurile
înalte se potrivesc mai bine cu vechea noastră
constituție; totuși, oricum ar sta lucrurile, Maies-
tatea sa e hotărît să se folosească în con ducerea
treburilor obștești și în toate slujbele ce depind
de coroană numai de tocurile joase, după cum,
fără îndoială, ți-ai putut da seama, precum și de
faptul că tocurile Maiestății sale sînt mai joase cu cel puțin un drurr decît ale oricărui curtean
(drurr e o unitate de măsură ce repre zintă cam
a patrusprezecea parte dintr-o uncie). Duș mănia
dintre aceste două partide merge pînă acolo încît nu mănîncă, nu beau și nu vorbesc unii cu alții.
După socotelile noastre, Tramecksan sau tocurile
înalte ne întrec la număr; dar pu terea este cu
totul de partea noastră. ne temem că altețea sa
moștenitorul tronului are o oare care înclinație
spre tocurile înalte; cel puțin pentru noi e lim-
pede faptul că unul din tocurile lui e mai înalt
decît celălalt, ceea ce îl face să șchioa pete puțin
cînd merge. ei bine, în mijlocul ace stor frămîntări
interne, sîntem amenințați să fim cotropiți de
cei din insula Blefuscu, a doua mare împărăție
a universului, aproape tot atît de puternică și de
mare ca aceea a Maiestății sale.
În legătură cu ceea ce te-am auzit afirmînd,
cum că pe lume ar mai fi și alte împărății și sta-te locuite de ființe omenești tot atît de mari ca dumneata, filozofii noștri se îndoiesc foarte și
presupun mai curînd că ai picat din lună sau din-
tr-o stea; pentru că e sigur că o sută de muritori
de mărimea dumitale ar nimici în scurtă vreme
toate fructele și vitele de pe moșiile Maiestății sale; și-apoi de șase mii de luni cro nicile noastre
nu pomenesc alte ținuturi în afară de cele două mari împărății, Lilliput și Blefu scu. cele două mari
împărății sînt de treizeci și șase de luni încăie-
rate, după cum voiam să-ți spun, într-un război înverșunat. iată care-i pricina: e lucru știut că
odinioară, ouăle erau sparte la capătul mai turtit înainte de a fi mîncate; dar, pe cînd era copil, bunicul Maiestății sale, voind să mănînce un ou
și spărgîndu-l după vechiul obi cei, s-a tăiat la de-
get; drept urmare, împăratul, tatăl său, a dat un edict, prin care poruncea tu turor supușilor săi, sub
amenințarea cu pedepse cumplite, în caz de ne-
supunere, să spargă ouăle la capătul mai ascuțit.
Într-atîta s-a înverșunat poporul împotriva acestei
legi, încît, după cum ne spun istoricii, au izbucnit nu mai puțin de șase răscoale din această pricină;
cu care prilej, un împărat și-a pierdut viața, iar
altul coroana. aceste tulbu rări lăuntrice au fost iluministul francez voltaire, cu care Swift are
mai multe puncte de tangență, l-a numit „un
rabelais englez“.

ILUMINISMUL129
clasa a X-a
veșnic ațîțate de monarhii din Blefuscu, iar cînd
erau înăbu șite, surghiuniții căutau întotdeauna
adăpost în împărăția aceea. S-a făcut socoteala că, în total, unsprezece mii de oameni au preferat să
moară decît să se supună și să spargă ouăle la ca-pătul ascuțit. Multe sute de tomuri groase au fost
publicate în legătură cu această controversă, dar
cărțile capetelor- turtite au fost de mult interzise
și, prin lege, ei nu mai pot deține nici o slujbă…
(Trad de Leon D. Levițchi)
Chestionar pentru lectură comentată
• ce are în vedere Swift prin partidele Tramecksan și Slamecksan?
• identificați frazele prin care cititorul își dă seama că e vorba de țara
piticilor.
• comentați fraza „Ne temem că Altețea sa moștenitorul tronului are o
oarecare înclinație spre tocurile înalte; cel puțin pentru noi e limpede
faptul că unul din tocurile lui e mai înalt decît celălalt, ceea ce îl face să șchioapete puțin cînd merge“.
• Împotriva cui este îndreptată satira lui Swift din fragmentul de mai sus?
• ce întruchipează țara Lilliput și țara Blefuscu?
a doua perioadă a iluminismului englez cuprinde anii ’40–’50 și
se caracterizează prin difuzarea tot mai largă a ideilor iluministe în
literatură, în care se afirmă realismul iluminist și domină specia roma-
nului. cei mai importanți scriitori englezi din această perioadă sînt S.
richardson, H. Fielding ș.a. Dacă Defoe și Swift au cultivat romanul
de aventuri sau de călătorie, Samuel Richardson (1689–1761) creează
romanul psihologic de familie prin Pamela.
Cu Henry Fielding (1707–1754) începe perioada de maturitate a
romanului realist iluminist englez. Fielding îmbină romanul picaresc
de aventuri cu romanul psihologic de familie sau, cum spune el însuși,
„eposul drumului mare“ cu „eposul vieții private“. În romanele sale
cele mai cunoscute, Joseph Andrews și Tom Jones, adevărate „epopei
comice în proză“, după propria lui definiție, scriitorul și-a confirmat
predilecția pentru zugrăvirea realistă multilaterală a vieții, pentru
an vergura epică amplă a narațiunii, exprimîndu-și ideile umaniste ce
îl apropie de titanii renașterii Shakespeare, rabelais, cervantes, pe
ultimul considerîndu-l ca învățător al său.
a treia perioadă a literaturii engleze din secolul al Xviii-lea, peri-
oada iluminismului tardiv, cuprinde anii ’60–’80 și se caracteri zea ză
prin afirmarea în literatură a sentimentalismului și a preroman tis mului.
Sentimentaliștii englezi erau mai moderați în abordarea pro b le melor
sociale, crezînd în posibilitățile de reeducare morală a oame nilor în
limitele societății existente. Un exemplu convingător este roma nul lui
Oliver Goldsmith (1728–1774) Preotul din Wakefield.
Un loc aparte printre sentimentaliștii englezi ocupă Laurence Ster‑
ne (1713–1768), autorul celor două celebre romane: Viața și opi niile
d­lui Tristram Shandy și O călătorie sentimentală prin Franța și Italia.
ceea ce îl deosebește pe Sterne de ceilalți romancieri este noua teh nică „Călătoriile­lui­Gulliver
e o operă de mare forță
intelectuală: nu dezlăn­țuirea unui mizantrop dezilu zionat, ci opera
complexă, concepută și elaborată cu precizie, a unui scriitor cult și experimentat, care,
la apogeul forțelor sale, ne împărtășește, prin călăto riile eroului înspre
patru pămînturi imaginate cu precizie, părerile lui judicioase despre natura și viața omului.“
kaTHLEEn WiLLiaMS
„Sterne a demonstrat că existau în roman posibilități neexplorate. El a deschis noi orizon­turi pentru umor. a creat un stil mai subtil și o formă mai flexibilă decît oricare alta dinaintea sa… În locul formei există în aparență lipsa de formă, dar numai în aparență, deoarece el a fost stăpîn pe propriele­i improvizații.“
GEorGE SaMPSon

literatura universalĂclasa a X-a130
romanescă a scriitorului, care nu descrie viața, aventurile sau istoria
unor personaje, ca alți romancieri englezi, ci „viața și opiniile“, prin aceasta deplasînd accentul de pe acțiune sau evenimente pe opiniile
personajelor, ceea ce îi oferă autorului-narator posibilități nemărginite
de a reflecta asupra celor mai diferite lucruri.
Sentimentalismul englez s-a manifestat și în poezie, printre poeții
sentimentaliști englezi evidențiindu-se J. Thomson, E. Young, Th. Gray,
considerați, uneori, poeți preromantici. temele principale ale poeziei
sentimentaliste sînt natura și moartea, iar abordarea lor de către poeții sentimentaliști englezi era dictată de dorința de a se depărta de roadele
civilizației burgheze. De aceea, liniștea în sînul naturii, în tihna cimiti-
rului, departe de forfota urbană erau stări predilecte pen tru eroul lor
liric, scufundat în meditații melancolice și filozofice pe marginea unor
probleme ca sensul vieții și al morții, ceea ce a dat naștere noțiunii de
„poezia cimitirelor“ sau „poezia sepulcrală“, cum o numește G. căli-
nescu și ai cărei creatori sînt considerați e. Young și th. Gray. Elegia
scrisă într ­un cimitir de țară (1751), a lui th. Gray – unul dintre cele
mai elocvente modele de poezie sentimentalistă –, a avut o rezonan-
ță europeană, inclusiv la noi, prin versiunea lui asachi. referitor la
poemul Moartea lui Iisus (1802) al lui Gheorghe asachi, G. călinescu
spune că această celebră elegie „este chiar baza poemului asachian“.
Preromantismul englez a apărut și a coexistat cu sentimentalismul,
poezia lui thomson, Young, Gray este considerată și sentimen talistă,
și preromantică. Mai corect ar fi să considerăm doar anumite creații ale acestor poeți ca sentimentaliste, iar pe altele ca preromantice. cu preromantismul se asociază, de obicei, și creația poetului scoțian Robert Burns (1759–1796).
Momente ale receptării
creația scriitorilor englezi din secolul al X viii-lea a cunoscut o lar gă
răspîndire în toate țările europene. În spațiul nostru cul tu ral lite ratura
iluminismului englez a fost receptată la început într-o mă sură mai mică
decît operele iluminiștilor francezi. De cea mai mare popularitate s-a
bucurat poezia preromantică engleză, mai ales în preaj ma revoluției de
la 1848, cînd tema mormintelor, de exemplu, avea să fie cultivată de poeți ca v. câr lova, Gr. alexan drescu ș.a. Poeții preromantici englezi
au exer citat o simțită in flu ență asupra acestora. Primele traduceri
din poezia preroman ti că engleză au fost realizate prin intermediul
altor limbi, deoarece limba engleză era mai puțin cunoscută la noi la
începutul secolu lui al XiX-lea. astfel, Lazăr asachi îi traduce pe Young
dintr-o ver siune în limba rusă, S. Marcovici și a. Mu reșanu din versiuni
fran ceze. cunoscuta elegie a lui Gray a fost imi tată de Gh. asachi după
o versiune rusă a lui Jukovski. cu timpul, s-a tradus direct din en gleză
nu numai poezia preromantică, dar și cele mai repre zen tative opere ale
lui Defoe, Swift, Fielding, richardson, Sterne ș.a.„Fielding se inspiră, de
asemenea, din tradiția
picarescă pentru a­și
pune eroii în mișcare,
implicîndu­i într­o mare
varietate de întîmplări în
drumul lor pe la hanuri,
prin alte locuri pe unde
trec, oferind sentimentul
de culoare și varietate
vieții din anglia, în timp
ce romanele lui richard son
își concentrează atenția
mai mult asupra emoțiilor
și sensibilităților individu­
ale, asupra conduitei unui
grup mic de oameni.“
daVid daiCHES
„Cel care a dat romanu­
lui sentimental forma de
maximă amploare, care
l­a legat de modalitatea
epistolară și l­a transformat
într­un model adorat de
Secolul Luminilor a fost
Samuel richardson.“
Tudor oLTEanuAmintiți-vĂ
la cine dintre scriitorii
noștri clasici întîlnim primul răsunet româ-
nesc al cunoscu tei
Elegii scrise într-un
cimitir de țară a lui thomas gray?

ILUMINISMUL131
clasa a X-a
Literatura
iLuMiniSMu Lui
îN FRANȚA
Repere istorice și culturale
Franța secolului al Xviii-lea se dezvoltă sub semnul crizei orînduirii feudal-
absolutiste, care începuse încă în secolul al Xvii-lea, mai ales după revocarea
edictului din nantes (1685), ce a condus la noi persecuții împotriva pro te stan ților.
războiul pentru succesiunea spaniolă (1701–1714) dezvăluie definitiv carac te rul
reacționar și despotic al regimului lui Ludovic al Xiv -lea. Moartea „regelui-soare“
(1715) și perioada regenței (1715–1724) nu schimbă situația din țară, dimpotri-
vă, afișează viciile, desfrîul și degradarea morală ale vîrfurilor societății franceze.
Situația se agravează sub domniile lui Ludovic al Xv -lea și Ludovic al Xvi-lea,
culminînd cu revoluția din 1789–1794, ce a lichidat vechea societate feudală, deschizînd calea noii soci etăți burgheze. Prin activi tatea iluminiș tilor Montesquieu,
voltaire, Dide rot, rousseau, Franța secolului al Xviii-lea a creat o epocă în istoria
gîndirii filozofice, politice și sociale. cele mai im portante valori ale culturii fran-
ceze din acest secol sînt pătrunse de ideile iluminismului (sculptura lui Falconet,
muzica lui Gretry, picturile lui Greuze și chardin, teatrul lui Beaumarchais).
În evoluția literaturii iluminismului francez pot fi evidențiate două
mari perioade. Prima perioadă se prelungește pînă la jumătatea se-
colului al Xviii-lea, căreia îi este propriu un caracter moderat al ide-ilor pro movate de scriitorii iluminiști, cu deosebire de Montesquieu
și voltaire. a doua perioadă a iluminismului francez se prelungește
pînă în ajunul revo luției de la 1789, caracterizîndu-se prin activitatea
mult mai radicală a unor iluminiști precum au fost Diderot, rousseau,
Beaumarchais. În cadrul literaturii iluministe franceze se impun două curente lite rare: clasicismul iluminist și realismul iluminist. clasicis-
mul se afirmă în genul liric și în cel dramatic, iar realismul – în pro ză
(romanul, povestirea).
Montesquieu (1689–1755) a fost un mare scriitor, dar și un apre ciat
istoric, sociolog, jurist. Scrisorile persane (1721) reprezintă un roman
filozofic scris în for mă epistolară, prin care Montes quieu inaugurează
o întreagă literatură de inspirație orientală, exer citînd o influență
considerabilă asupra mai multor filozofi și scri itori iluminiști francezi,
dar și asupra destinului romanului iluminist.
Voltaire (1694–1778) este unul dintre cei mai importanți repre-
zentanți ai iluminismului francez, care se înfățișează prin întreaga sa
viață și operă ca o figură tipică a epocii sale, numită și „secolul lui voltaire“. referindu-se la el, marele scriitor francez victor Hugo a spus:
„a fost mai mult decît un om, a fost un secol“. voltaire a fost o perso-. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „Expunînd o viziune nouă
asupra realităților sociale și istorice, exprimînd, cu mult curaj, idei latente încă, dar deschizătoare de drumuri, înnoitoare, Enciclopedia a avut un ecou explicabil în întreaga Europă, ajungînd și în bibliote ­
cile cărturarilor români din acea vreme; fiecare dintre articolele acestui dicționar – „cea mai considerabilă și cea mai reprezentativă“ lucrare a acelei epoci – a fost scris pentru descătușarea rațiunii umane.“
Sorina bErCESCu

literatura universalĂclasa a X-a132
nalitate deosebită, posedînd cunoștințe vaste și enciclopedice. S-a afir –
mat ca un aprig luptător împotriva absolutismului și a oricărei forme
de fanatism, acordînd o mare încredere rațiunii umane și pro gre su lui.
voltaire a lăsat posterității o vastă operă filozofică, istorică și lite-
rară. În creația sa artistică a abordat toate genurile și speciile literare,
considerînd că „toate genurile sînt bune, cu excepția celui plictisitor“. operele scrise de voltaire se încadrează în două curente literare: clasi-
cismul iluminist și realismul iluminist. ca poet și dramaturg, voltaire
este preponderent clasicist, ca prozator, se înscrie în realismul ilumi nist.
Dar toate operele sînt străbătute de idei iluministe. voltaire a folosit
orice gen în care a scris pentru a-și face cunoscute ideile. Poe mul eroic
Henriada, clasicist după formă, capătă evidente accente ilu ministe, fiind
pătruns, în special, de concepția iluministă despre monarhul iluminat. același lucru se poate spune și despre poemul Fecioara din Orléans, în
care clasicismul se modifică radical prin utili zarea experienței poemelor
eroicomice renascentiste. o transfor mare și mai pronunțată a clasicis-
mului se observă în tragediile lui voltaire, prin care autorul apare ca cel
mai de seamă reprezentant al clasicis mului iluminist francez. Păstrînd
unele principii clasiciste, mai mult formale (preluarea subiectelor din antichitate sau din evul Mediu, conflictul dintre datorie și sentiment, respectarea unui șir de reguli, deși autorul încalcă mai multe dintre ele), voltaire introduce în tra gediile sale (Oedipe, Brutus, Moartea lui
Caesar, Zaïre, Alzire, Ma homet sau Fanatismul) o nouă problematică
iluministă, condamnînd sama vol nicia, despotismul și fanatismul re-
ligios. Pentru eroii lui vol taire conflictul dintre datorie și sentiment
se rezolvă, ca și în tragedia clasi cistă din sec. al Xvii-lea, în favoarea
datoriei. Însă datoria este înțe leasă acum în spirit iluminist, eroii nu
luptă pentru interesele monar hice, ci pentru cele republicane, nu mor
în numele unei religii, ci luptă împotriva oricărei forme de fanatism
religios, afirmînd dreptul omului la o viață demnă într-o lume bazată pe principii raționale. voltaire credea că teatrul și tragedia trebuie să se
transforme într-o tribună, de unde scriitorul să-și poată exprima ideile.
Dorindu-și cel mai mult să fie dramaturg, voltaire a încercat să-i ega-
leze pe corneille și racine, pentru care a avut o admirație deosebită.
Povestirile filozofice se înscriu printre cele mai valoroase realizări
literare ale lui voltaire. Povestirea filozofică s-a constituit ca specie
literară în Secolul Luminilor și, la fel ca și romanul filozofic, ilustrează sau verifică o teză filozofică. Dintre povestirile filozofice ale lui voltaire
(Zadig, Micromegas, Naivul ș.a.) cea mai importantă este Candid sau
Optimismul.
acțiunea povestirii începe în Westfalia, pentru că, publicînd-o, autorul a dat-o
drept o traducere din opera unui scriitor german anonim. La castelul baronului
thunderten- tronck trăiește un tînăr pe nume candid, care împărtășește ideile
preceptorului său, filozoful Pangloss. acesta, ca și filozoful Leibniz, susține că
totul merge bine în această lume care este mai bună decît toate lumile posibile. candid se convinge, însă, de contrariu după ce se îndrăgostește de fiica baronu-lui, cunigunda, fiind izgonit de la castel. contaminat de filozofia optimistă a lui
Pangloss, candid cutreieră o mulțime de țări și trece printr-un șir de n enorociri ce François­Marie arouet,
devenit celebru sub nu me-
le de Voltaire, s-a născut în
1694 la Paris, în familia unui
notar. rămas de mic fără
mamă, este încredințat unei
rude ce îl duce să stu dieze
la un colegiu iezuit, unde capătă o solidă pregă tire in-
telectuală și unde este co leg
cu odraslele celor mai cunos –
cute familii aris to cratice ale
vremii, viitoa re mari figuri
ale politicii fran ceze din
secolul al XViii-lea. a frec –
ventat sa lonul liberti nilor
din „Hô tel du t em ple“, un
centru al liber-cugetătorilor din epocă, dar tatăl său,
dorind să-l depărteze de li-
bertini, îl tri mite ca secretar
al am ba sadorului francez la
Ha aga, unde are o scurtă
aventură sentimentală, din
a cărei cauză revine la Paris.
ne dorind să practice juris-
pru dența, Voltaire începe să
se dedice literaturii, scriind
versuri, pamflete, poeme.
este întemnițat în Bastilia
pentru scrisul său militant
și disprețul față de nobili.
exilul pentru doi ani în
anglia s-a soldat cu vestite –
le Scrisori despre An glia sau
Scrisori filozofice, publi cate în
1734 și con damnate ca fiind
pericu loase, iar autorului
in ter zicîndu-i-se să pună
pi cio rul în Paris. urmează
o pe ri oadă grea în rela țiile
scri itorului cu curtea re ga lă fran ceză și o luptă pen tru
reprezen ta rea pe sce nă a tra –
gediilor sale. scrie po e me, tra –
gedii și po ves tiri, nume roase

ILUMINISMUL133
clasa a X-a
contrazic teza despre lumea cea mai bună dintre toate lumile posibile. Însoțit mai
întîi de Pangloss (care-i vestește uciderea baronului și a baroanei și înjunghierea
cunigundei), apoi de valetul cacambo și, în sfîr șit, de maniheistul Martin, care
împărtășește o concepție despre lume diferită de cea a lui Pangloss, pesimistă, candid vede peste tot pe unde călă torește în căutarea cunigundei numai crime,
nenorociri, cruzime, violență, dezastre, excese religioase etc., inclusiv în țara utopică și perfectă eldorado, țară bogată în aur (în spaniolă el dorado înseamnă
„aurit, de aur“), despre care s-a presupus că ar fi existat cîndva în america de
Sud. Lumea cea mai bună se dovedește a fi cea mai rea, plină de rău și de victime, victimă devenind și candid. o victimă este și cunigunda, care nu moare înjunghi-
ată, ci devine o marfă, fiind vîndută și trecînd prin diferite încercări și nenorociri.
chipul ei proaspăt și frumos, pe care îl visează candid căutînd-o, degradează fizic
și moral. cînd, în sfîrșit, o găsește, cunigunda este cu totul alta, urîțită, și nu-i
mai satisface aspirația spre fericire. Plictisitoare devin și nenumăratele discuții
cu Pangloss și cu Martin despre lumea în care totul decurge cum nu se poate mai bine. candid se căsătorește, totuși, cu cunigunda, stabilindu-se în turcia, unde,
prin muncă, dobîndește echilibru psihic și scapă de plictiseală.
Povestirea lui voltaire este o satiră a optimismului leibnizian, deoa-
rece autorul are de la bun început o atitudine ironică față de teza lui
Pangloss. ca într-o autentică operă filozofică, prin aventurile lui candid,
voltaire verifică, de fapt, teza inițială, demonstrînd că viața contrazice
această afirmație. După cum remarca tudor vianu, încercările prin
care trece candid „nu justifică deloc această deviză a optimismului,
propagată, desigur, de profitorii vremii. nenorocirile care-l urmăresc
o infirmă în fiecare moment“. Pe de o parte, scriitorul zugrăvește în mod realist diferite aspecte ale vieții, demascînd violența, nedreptatea, despotismul, fanatismul, răul din societatea umană, recurgînd la fa-bulos, la convențional, la grotesc: de exemplu, chinurile și suferințele personajelor sînt legate de mutilarea corpului uman: cineva este bătut, altcineva este violat, cuiva i se taie o fesă etc., dar toți se vindecă ușor și repede. Pe de altă parte, trecînd prin această lume, eroul se transformă și își schimbă convingerile. candid trece prin școala vieții și începe să
pună la îndoială justețea tezei lui Pangloss, căruia îi spune, în final, că, deși vorbește bine, important este să refacem grădina. adesea voltaire
nu dă un răspuns clar la o problemă, iar în această povestire parcă nu alege univoc între cele două concepții despre lume. În schimb, atunci cînd, după multe încercări de tot felul, eroul său, candid, se oprește
într-o mică grădină de pe malurile Bosforului, împreună cu cîțiva prieteni și cu femeia iubită, pe care o căutase toată viața, el spune un adevăr ce conține sensul existenței umane: „Să ne cultivăm grădina“,
motivul muncii pentru binele oame nilor fiind frecvent în operele scri-
itorilor iluminiști.
Însă îndemnul lui voltaire la muncă nu trebuie înțeles numai în
sens îngust și direct de inițiativă sau afacere burgheză utilitaristă, ci și într-un sens mai larg, filozofic și simbolic: eroul nu este adeptul unei vieți plictisitoare și trăite după sugestiile cuiva, ci al unei vieți active, întemeiate pe propria experiență, pe cunoaștere, pe iluminarea sa și a celorlalți. De aceea, finalul povestirii nu lasă urme de pesimism și deznădejde, ci afirmă încrederea în forța creatoare a omului.lu crări cu caracter istoric,
politic, filozofic și estetic.
s-a aflat timp de trei ani la
curtea regelui Fried rich ii al
Prusiei, unde i s-a spul berat
ideea despre „mo nar hul
iluminat“. În toar cerea în Franța nu-i pregătea nimic
bun, de aceea a pre ferat
să se sta bilească la geneva,
cum pă rînd, în 1758, o pro-
prietate la Ferney, unde va trăi ulti mii două zeci de ani,
pri mind vizite și bucurîndu-
se de o faimă universală. la
Paris s-a întors doar în anul
1778, fiind primit triumfal.
cîteva zile mai tîrziu s-a
stins din viață. Biblioteca lui Voltaire a fost cum pă rată de
la moș te nitorii săi de către
eca terina a ii-a și se păs –
trează și astăzi în Biblioteca
națio nală a ru siei din sankt
Petersburg.
Nota beNe
Voltaire a întreținut le gă-
turi cu familia domni to-
rului Dimitrie cantemir,
pe fiul acestuia, antioh cantemir, la acea vreme ambasador al rusiei la Pa ris, considerîndu-l „doc-
tus sermones cuiuscumque linguae et cuiuscumque ar-tis“ („savant în învățăturile
oricărei limbi și ale oricărei arte“).

literatura universalĂclasa a X-a134
cacambo începu să-l întrebe pe hangiu tot felul
de lucruri, dar acesta îi spuse:
– eu nu prea știu mare lucru și nici n-am nevoie
fiindcă îmi merge foarte bine și așa; este, însă,
aici un bătrîn care a fost pe vremuri la curte și e
omul cel mai învățat din țară și, totodată, foarte
prietenos.
Îl duse pe cacambo la bătrînul acela. candid
acum nu mai juca decît un rol secundar și își
însoțea valetul. intrară într-o casă foarte simplă,
fiindcă ușa era numai de argint și lambriurile
odăilor nu erau decît de aur, dar lucrate cu atîta
gust că nici cele mai bogate lambriuri nu le-ar fi
întrecut. vestibulul nu era încrustat decît doar cu
rubine și smaralde; dar felul în care erau orînduite toate cumpănea tocmai bine această nemaipome-nită simplicitate.
Bătrînul primi pe cei doi străini șezînd pe o
sofa cu saltele de puf de colibri și îi cinsti cu licori în pahare de diamant; după aceea le răspunse
astfel la ceea ce voiau să afle:
– am o sută șaptezeci și doi de ani și am auzit
de la tata, scutier al regelui, despre următoarele
revoluții care s-au întîmplat în Perú și la care a fost și el martor. Țara în care sîntem este vechea patrie
a incașilor, care au avut neprevederea să iasă din
ținuturile lor și să supună o parte din lume, dar
care au fost doborîți de spanioli.
regii din familia lor, care au rămas în țara
de baștină, au fost mai înțelepți: au poruncit, cu consimțămîntul națiunii, ca nici un locuitor să nu
mai iasă niciodată din țărișoara noastră; în acest chip am putut să ne păstrăm inocența și fericirea.
Spaniolii n-au știut niciodată prea bine ce-i cu țara
asta și i-au zis eldorado și un englez pe care îl
chema raleigh chiar a și ajuns, acum vreo sută de
ani, pînă pe aproape; dar cum sîntem înconjurați de stînci și de prăpăstii greu de trecut, am scăpat
pînă azi de lăcomia națiunilor europei care sînt,
nu știu de ce, foarte ahtiate după pietrele și după
tina pămîntului nostru, în așa hal încît ar fi în stare
să ne ucidă pe toți.
[…] candid, la toate aceste vorbe, se minu na
grozav și se gîndea: „ asta nu seamănă deloc cu ceea ce se întîmpla în vestfalia și în castelul dom-
nului baron; dacă prietenul nostru Pangloss ar fi fost în eldorado, n-ar mai fi spus că thun derten-
tronck era tot ce poate fi mai bun pe lume; asta
înseamnă că trebuie numaidecît să călăto rești și
să vezi lumea“.
După ce au stat pe îndelete de vorbă, bătrî nul
puse să înhame o caleașcă cu șase berbeci și dă du
călătorilor doisprezece slujitori ca să-i conducă la curte.
– Să mă iertați, le spuse el, că din cauza vîrstei
mele trebuie să mă lipsesc de cinstea de-a vă în-soți. regele o să vă primească în așa fel, încît n-o
să fiți nemulțumiți și veți fi îngăduitori cu obi ce-
iurile țării dacă unele dintre ele n-au să vă placă.
candid și cacambo se urcară în caleașcă. cei
șase berbeci zburau, nu altceva, și nici patru ceasuri n-au trecut și au ajuns la palatul regelui, care era
așezat la un capăt al capitalei. Portalul era înalt de două sute douăzeci de coți și lat de o sută; e cu
neputință de spus din ce materie era făcut. chiar
numai de aici se vede ce superioritate nemaipome-nită avea materia aceea față de pietrele și nisipul
cărora noi le spunem aur și nestemate.
Douăzeci de fete frumoase din garda palatu-
lui întîmpinară pe candid și pe cacambo, cînd se
dădură jos din caleașcă, îi duseră la baie, apoi îi
îmbrăcară în niște mantii țesute din puf de coli bri;
pe urmă marii ofițeri și marile ofițere ale coroanei
îi duseră la odăile Maiestății-sale, tre cînd printre
două șiruri de cîte o mie de muzi canți fiecare, așa
cum e obiceiul pe-acolo. cînd ajunseră aproape
de sala tronului, cacambo în trebă pe un mare
ofițer cum trebuia să salute pe Maiestatea sa: să se arunce în genunchi sau cu burta la pămînt? să-și
pună mîinile pe cap sau la spate? să sărute lespe-
zile sălii? în sfîrșit, care era ceremonia obișnuită?
– obiceiul, spuse marele ofițer, este să îm-
brățișezi pe rege și să-l săruți pe amîndoi obrajii.
candid și cacambo luară pe după gît pe Ma-
iestatea sa și acesta îi pofti politicos la masă.
Pînă la vremea mesei se duseră prin oraș să
se plimbe. văzură edificii publice înalte pînă la
nori, piețe împodobite cu o mulțime de coloane, candid sau optimismul
Capitolul XVIII
ce-au văzut în eldorado

ILUMINISMUL135
clasa a X-a
fîntîni cu apă limpede, fîntîni cu apă roză, adică
cu licori de trestie de zahăr, care curgeau ne con-
tenit în mijlocul unor piețe largi, pardosite cu un fel de pietre scumpe, ce răspîndeau un miros ca
de cuișoare și de scorțișoară. candid vru să vi-
ziteze curtea de justiție și curtea supremă. i se
spuse că nu există tribunale și că procese nu sînt.
Întrebă dacă sînt închisori și i se răspunse că nu.
ceva care l-a mirat și mai mult și i-a făcut cea mai
mare plăcere a fost palatul științelor, în care văzu o galerie lungă de două mii de pași plină toată de
aparate de calculat și de fizică.După ce cutreierară astfel toată amiaza cam a
mia parte din oraș, se întoarseră la rege. candid
se așeză la masă între Maiestatea sa, valetul său
cacambo și mai multe doamne. niciodată nu s-a
mîncat mai bine și nimeni nu a avut vreodată atîta haz la masă cît a avut Maiestatea sa. cacambo îi
traducea lui candid vorbele de duh ale regelui și
acestea, deși traduse, rămîneau tot vorbe de duh.
De multe lucruri se minunase candid, dar de asta
poate mai mult decît de orice.
(Trad. de Al. Philippide)
Chestionar pentru lectură comentată
• explicați, din punctul de vedere al iluminiștilor, opoziția dintre țara
eldorado și țările europene.
• comentați, din același punct de vedere, obiceiul de a saluta un rege.
• De ce în eldorado nu erau curți de justiție, tribunale, procese, închisori?
• ce i-a plăcut mai mult lui candid în eldorado?
• cum trebuie înțelese cuvintele de la sfîrșitul fragmentului de mai sus,
referitoare la traducerea vorbelor de duh?
Perioada a doua a literaturii franceze din Secolul Luminilor este
repre zentată de o generație de iluminiști ale căror idei și concepții
sînt mult mai radicale, impunîndu-se activitatea lui Denis Diderot și
Jean-Jacques rousseau. În literatură se mai menține clasicismul ilu-
minist, se dezvoltă în continuare re a lis mul iluminist, ia naștere un nou
curent literar sentimen ta lismul –, iar spre sfîrșitul secolului în ce pe să
se afirme romantismul în faza sa inițială, numită preromantism.
Denis Diderot (1713–1784), filozof, teoretician al artei, prozator,
dramaturg, a jucat un rol considerabil în istoria iluminismului fran cez,
îndeosebi în publicarea unei lucrări fundamentale cum este Enciclope­
dia, în care au fost adunate ideile înaintate ale epocii, lucra rea avînd
un larg ecou în toată europa. ca teoretician al artei, Diderot îi sfătu-
iește pe creatori „să consulte natura“, dar, totodată, să-și ex prime în
operele create și ideile personale, deoarece poezia sau pictura lipsită de idei nu valorează nimic. Diderot nu este doar cel mai impor tant
teoretician francez al realismului iluminist, ci și unul dintre scri itorii
ce îl ilustrează prin propria creație. expresie a ne ce sității de a zugrăvi
critic viața societății contemporane sînt: roma nul Călugă rița, în care
autorul denunță ascetismul și instituțiile mo nahale ce mutilează natura
umană; Nepotul lui Rameau, un micro ro man scris în tradiția dialogului
filozofic, în care asistăm la dezvă luirea esenței antiumane a întregii
orînduiri existente, scriitorul prefi gurînd perso na jele și realismul seco –
lului următor; Jacques fatalis tul, un soi de ro man picaresc, gen literar „diderot a devenit
șeful generației sale nu numai pentru că a avut ideile cele mai înaintate (rousseau le avea, desigur, și el foarte multe și îndrăznețe), ci pentru că a știut să le impună
și să le difuzeze, pentru că a reușit să convingă,
să călească energiile și,
mai ales, să­i facă pe ceilalți să gîndească.“
ValEntin liPatti
„Să ai întotdeauna prezent în minte faptul că natura nu este dumnezeu, că omul nu este o mașină, că o ipoteză nu este un fapt; și să fii sigur că nu m­ai înțeles deloc ori
de cîte ori vei crede că ai
întrezărit ceva contrar acestor principii.“
dEniS didEroTAmintiți-vĂ
ce este o enciclopedie
și prin ce se deose beș te
de enciclopediile mo-
derne celebra Enciclope-
die franceză din secolul al XViii-lea?

literatura universalĂclasa a X-a136
în care, încă de la originile sale spaniole, s-a putut observa predilecția
pentru zugrăvirea realistă a societății con temporane.
Jean‑ Jacques Rousseau (1712–1778), filozof și prozator, a fost
unul dintre cei mai radicali reprezentanți ai iluminismului francez. S-a pronunțat împotriva vechii orînduiri feudale, dar și împotriva noii civilizații burgheze. Și-a expus concepțiile în seria de tratate nu mite
„discursuri“.
În creația lui rousseau un loc aparte revine romanului epistolar
Iulia sau Noua Eloiză, un model de roman sentimentalist din sec. al
Xviii-lea. În literatura iluminismului francez a fost cultivat pe larg
romanul epistolar, adică în formă de scrisori: Scrisorile persane ale lui
Montesquieu, Iulia sau Noua Eloiză de J.-J. rousseau, Legăturile pri­
mejdioase de P . ch. Laclos ș.a. Forma epistolară contribuie la realizarea
scopului principal al sentimentaliștilor dezvăluirea lumii sufletești, a
trăirilor interioare ale omului. viața socială este prezentă în roman pe
planul doi, pe autor interesîndu-l mai mult universul interior al eroilor. critica realitățiilor societății franceze nu se face direct, ci este trecută în plan moral. conflictul dintre sentiment și rațiune se rezolvă în favoarea
sentimentului, cu discreditarea adevă rurilor moralei iluministe, bazate
pe rațiune. La rousseau, ca și la toți sentimentaliștii, un loc aparte îl
ocupă descrierea naturii, a comu niunii omului cu natura, ca opoziție
lumii sociale ce exercită o influ ență nefastă asupra ființei umane,
împingînd-o pe panta degradării și a dezumanizării. Îndepărtarea de natură, după rousseau, corupe omul, îi face rău, îi aduce suferințe și
nefericire. Peisajul este, pentru rousseau, o parte din sufletul său, în
descrierea naturii manifestîndu-se calitățile-i de poet, la care descrie-rile naturii par a fi mărturisiri sincere de dragoste, rostite cu duioșie și recunoștință.
Momente ale receptării
operele scriitorilor iluminiști francezi au fost receptate la noi încă
din secolul al Xviii-lea, fiind citite în original, dar au existat și tra duceri,
unele, de exemplu, din creația lui voltaire, circulînd chiar în manuscris.
Scriitorii și oamenii de cultură români cu no ș teau Enciclopedia
franceză și creația celor mai mari iluminiști francezi ca Mon tes quieu,
voltaire, Diderot, rousseau. Încă în secolul al Xviii-lea se traduce Is­
toria lui Carol XII, scrisă de vol taire, iar la începutul secolului urmă tor
– Scrisorile persane de Montesquieu, Nepotul lui Rameau și Călu gărița
de Diderot, mai multe opere ale lui voltaire și rousseau. cu timpul,
au apărut alte traduceri și ediții românești ale iluminiștilor francezi,
precum și importante studii și comentarii ale creației lor, semnate de t. vi anu, v. Lipatti, r. Munteanu ș.a. importantă este și influența ilu-
mi nismului francez asupra literaturii române, mai bine zis, recep ta rea
creatoare a ideilor și a modelelor iluministe franceze de către scriitorii noștri clasici.teorie literară
Povestirea filozofică
este o varietate a
povestirii, ca specie
a genului epic.
Poves tirea se
deosebește de roman printr-un conținut
mai restrîns, iar
de nuvelă printr-o
construcție mai puțin
riguroasă. Povestirea, la fel ca povestea,
este una dintre cele
mai vechi forme
de expresie literară,
transmisă oral, apropiată mitului
și fiind considerată
uneori „un mit
în miniatură“.
În povestire se relatează o întîmplare
fantastică sau
verosimilă, cu un număr redus de
personaje, cu o intrigă
puțin dezvoltată.
Printre caracteristicile
povestirii se evidențiază oralitatea, dialogul,
plasarea întîmplării
narate în trecut, modalitatea preferată
fiind evocarea.
Păstrînd aceste calități,
ea se deosebește de
alte tipuri de povestire
prin aceea că verifică
consistența, consec ven-
ța, autenticitatea unor idei sau teze filozofice,
adică omul și ideile
sale, posibilitățile de afirmare, personajul
fiind pus în diferite
situații și supus unui
șir de încercări.

ILUMINISMUL137
clasa a X-a
Literatura
iLuMiniSMu Lui
îN gERMANIA
Repere istorice și culturale
Germania în secolul al Xviii-lea rămîne o țară fărîmițată. În lupta lor pentru
supremație, anglia și Franța contribuie pe toate căile la menținerea acestei situ-
ații politice în Germania. Și din punct de vedere economic Ger mania este o țară
înapoiată. elementele burgheze își croiesc cu greu calea în cadrul sistemului eco-
nomic feudal. Burghezia germană este încă slabă și dispersată, perspectivele unei
revoluții burgheze nu se întrezăresc, problema cea mai importantă fiind unificarea
țării. Un rol important începe să-l joace noul regat al Prusiei, stat milităresc cu
porniri acapara toare atît în plan intern, cît și în plan extern. Partea avansată a
intelectua lității germane preferă să se refugieze din realitatea concretă în sfera
ide ilor, a filozofiei. Germania a dat lumii nume celebre în domeniul gîndirii filozo-
fice: Kant, Fichte, Hegel ș.a. În domeniul muzicii, strălucesc Mozart și Beethoven.
Prin activitatea unor mari scriitori iluminiști (Lessing, Schil ler, Goethe), literatura
germană depășește cadrul național și se impune în plan universal.
Spre deosebire de anglia și Franța, iluminiștii din Germania au
avut de rezolvat un șir de probleme specifice: pe lîngă lupta împotri-
va vechiului sistem feudal, ei erau conștienți de necesitatea unificării Germaniei și de crearea unei culturi și a unei literaturi cu adevărat naționale. Din acest punct de vedere, se impune activitatea multila-terală a lui Gotthold Ephraim Lessing (1729–1781), numit „părin-
tele noii literaturi germane“. teoretician și critic literar, dra maturg și
poet, Lessing este unul dintre cei mai de seamă iluminiști germani. concepțiile sale estetice sînt expuse în lucrarea Laocoon sau despre li­
mitele picturii și poeziei, în care delimitează poezia, ca artă temporală, de arta plastică, aceasta fiind spațială. În tratatul despre Laocoon el se pronunță împotriva extinderii princi piilor estetice ale antichității
asupra artei timpurilor noi. arta și lite ratura contemporană trebuie
să reflecte nu atît frumosul, ce aproape că dispăruse din realitatea germană de atunci, cît realul în care domi na urîtul, frumosul alcătu-
ind doar o mică parte a realității. De aceea, arta contemporană are
misiunea de a prezenta viața așa cum este. arta, după Lessing, și-a
lărgit considerabil granițele. ea imită toată natura și legile ei principale
sînt adevărul și expresivitatea prin care ceea ce este cel mai respingător în natură devine frumos în artă. ideile expuse de Lessing în Laocoon
au contribuit la afirmarea realis mului iluminist în literatura germană
din secolul al Xviii-lea. Un adevărat mani fest al ilumi nismului german
poate fi considerată lucrarea lui Lessing Dra ma turgia hamburgheză, Nota beNe
Pe lîngă termenul ilumi­
nism sau luminism, care
denumește mișcarea cul-tura lă și ideologică din
secolul al XViii-lea, în dife rite țări se mai folosesc
și termeni ca „secolul lu-mi nilor“, „ le siècle des
lu miè res“, „aufklä rung“,
„ilus tra ción“…
Amintiți-vĂ
ce știți despre laocoon
din mitul despre războiul troian și din
istoria artelor plastice?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

literatura universalĂclasa a X-a138
prin care autorul fundamentează o nouă estetică a dramei. teatrul era
pentru iluminiști o tribună de idei, un mijloc de educare a oameni-
lor. Lessing opune teatrului clasicist fran cez un teatru nou, bazat pe
principii realiste, drept modele propunînd teatrul antic grec și teatrul lui Shakespeare.
Promotor al principiilor realiste în estetica sa, îndeosebi în teoria
sa dramatică, Lessing a încercat să-și realizeze principiile în propriile
opere (Miss Sara Sampson, Minna von Barnhelm, Emilia Galotti, Natan
Înțeleptul).
Un eveniment important în viața culturală și literară germană din
secolul al Xviii-lea a fost mișcarea numită Furtună și avînt (Sturm
und Drang, după titlul unei piese a lui Friedrich Klinger), inițiată
de un grup de scriitori tineri cărora li s-a mai spus sturmeri. Pentru
activitatea sturmerilor o importanță deosebită au avut-o concepțiile lui Johann Gottfried Herder (1744–1803), care a fost teo reticianul
mișcării Furtună și avînt, exercitînd, totodată, o in fluen ță uriașă asupra
culturii europene, în general.
Literatura scriitorilor mișcării Furtună și avînt cuprinde anii ’70–’80
ai secolului al Xviii-lea. Pentru sturmeri era comun protestul îm potriva
sistemului feudal, împotriva nedreptăților și a rutinei din soci etatea
germană de atunci, apărarea libertății și a intereselor celor mulți și obidiți. Spiritul de revoltă al sturmerilor era, însă, lipsit de o orientare clară, semăna mai mult cu o revoltă, dar fără de organizare. Lupta împotriva lumii vechi trebuia s-o realizeze doar niște eroi puter nici și
înzestrați cu calități nobile. Din punct de vedere literar, operele create de sturmeri poartă pecetea influenței sentimen talismului englez și a
lui J.-J. rousseau. De aceea, într-un anumit sens, literatura stur merilor
poate fi considerată ca o variantă germană a sentimen ta lismului.
cei mai de seamă scriitori germani din secolul al Xviii-lea sînt Frie-
drich Schiller și Johann Wolfgang Goethe, în a căror creație se disting
două perioade principale: perioada legată de mișcarea Furtună și avînt
și perioada așa-numitului „clasicism din Weimar“.
Friedrich Schiller (1759–1805) se impune în literatura germană
din sec. al Xviii-lea ca dramaturg, poet, prozator, estetician și istoric.
În prima perioadă a creației sale Schiller se afirmă ca autor al unor
drame scrise în spiritul ideilor sturmerilor, îndreptate împotriva des-potismului și tiraniei (Hoții, Conjurația lui Fiesco la Genova, Intrigă și iubire), meritînd numele de creator al dramei germane și de un „nou Shakespeare“. Drama Don Carlos marchează trecerea la perioada a doua
de creație, în care Schiller se stabilește la Weimar, unde, împreună cu Goethe, editează o revistă, fiind preocupat de probleme de estetică (Despre sublim, Scrisori despre educația estetică a omului, Despre poe­zia naivă și sentimentală). Scrie trilogia de inspirație istorică despre
Wallen stein, dramele Maria Stuart, Wilhelm Tell, mai multe poeme și
poezii. Schiller s-a afirmat și ca un maestru al baladei, una dintre ele,
Mănușa, fiind adaptată în limba română de eminescu.
Johann Wolfgang Goethe (1749–1832) este cel mai mare scriitor
german din epoca iluminismului. a fost un spirit enciclopedic, excelînd „absolutizînd rațiunea,
subordonînd­o unor
comandamente morale,
etice, iluminismul
va avea un caracter
precumpănitor practic,
didactic și educativ.
În filozofie, eforturile
se vor îndrepta spre
identificarea unui sistem
ideal de guvernare;
în literatură, spre găsirea
căilor optime de formare
a omului social și moral,
dar de manifestare
a bucuriei de a trăi.“
MirCEa anGHELESCu
Nota beNe
admiratori exaltați ai lui
rousseau, scriitorii ger –
mani din cadrul mișcării
Sturm und Drang, prin cre-
a țiile lor din acea s tă peri-
oadă, reprezintă o versiune ger mană a sentimentalis-
mu lui, dar și un preludiu al
viitorului romantism.

ILUMINISMUL139
clasa a X-a
în diferite domenii ale științelor și artelor și impunîndu-se ca o perso-
nalitate cu adevărat titanică, inclusiv prin contribuția sa la formarea
ideii de literatură universală.
În evoluția creației sale pot fi evidențiate două mari perioade. Pri ma
perioadă este legată de mișcarea Furtună și avînt. Goethe ma ni festă
interes pentru arta germană și poezia populară și se con vinge că marea
literatură izvorăște din adîncurile vieții poporului. Lirica lui Goethe din acești ani este apropiată de poezia populară, din care se inspiră, creînd
adevărate perle poetice (Cîntec de mai, Floare de răsură). Printre cele mai importante opere ale lui Goethe din prima perioadă se evidenția-ză drama Götz von Berlichingen, în care este pre zentată tragedia unui
„cavaler cu mîna de fier“, luptînd pen tru libertate și onoare, împotri-
va abuzurilor marii nobilimi. romanul Su fe rințele tînărului Werther
este o capodoperă a scriitorului, avînd la bază un moment din viața
sa – iubirea neîmplinită a lui Goethe pentru charlotte Buff, logodnica unui prieten, cartea fiind scrisă, după cum spune Goethe, „cu sîngele
propriei mele inimi“. Bazată pe un fapt real este și sinuciderea lui
Werther, inspirată de cazul unui tînăr jurist din orașul Wetzlar, unde Goethe o cunoscuse pe charlotte. Dar ro ma nul nu se reduce la aceste
fapte reale, scriitorul realizînd o istorie a tînărului înzestrat cu calități alese și resurse infinite, care se cioc nește cu societatea ostilă din jur.
nefiind în stare să lupte, el se retrage și își pune capăt zilelor. ca și
alte romane sentimentaliste din secolul al Xviii -lea, romanul este scris
în formă epistolară, ceea ce cores pun de conținutului – dezvăluirii frămîn –
tărilor sufletești ale tînărului îndrăgostit.
Perioada a doua a creației lui Goethe, numită perioada clasicis mului
din Weimar, se caracterizează prin abandonarea poziți ilor și ideilor
sturmerilor și încercarea de a înțelege logica dezvoltării societă ții
umane. Șederea în italia, studierea antichității îl face să descopere
valorile perene ale omenirii și idealul unei existențe ar mo nioase spre
care omul trebuie să aspire prin perfecționarea sa morală. aceste idei
noi îl apropie pe Goethe de clasicism și de neoumanism, avînd ca model de inspirație și de existență antichitatea, în primul rînd cea greacă. Mutațiile se resimt în lirica lui Goethe din această perioadă (Peste toa­te vîrfurile e pace, Cîntecul nocturn al drumețului, Craiul ielelor, ciclul
Mignon) și în dramele de inspirație antică și italiană (Egmont, Ifigenia în Taurida, Torquato Tasso).
Dilogia despre Wilhelm Meister (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Mei­
ster și Anii de peregrinări ai lui Wilhelm Meister), scrisă pe parcursul
mai multor decenii, reprezintă un nou tip de roman, numit Bildun­
gsroman – roman de educație sau de formare a unei personalități. Pînă
la Goethe, romanul prezenta de cele mai multe ori o narațiune în care
se succedau întîmplări, istorii de dragoste, lupte, aventuri etc., carac-
terele rămînînd mai mult sau mau puțin neschimbate. inovația literară
în „Bildungsroman“ constă în faptul că scriitorul ur mă rește procesul
de educație, de formare a unei personalități prin experiența vieții.
Goethe surprinde muta țiile din epoca burgheziei în ascensiune, care, Johann Wolfgang von Go e the
s-a născut la 28 august 1749
într-o familie de bur ghe-
ri din Frank furt pe main.
Pri ma edu cație a primit-o
în familie, unde a studiat
intens cu profesori invitați.
la vîrsta de 16 ani pleacă să
studi eze la universitatea din
leipzig. Începe să scrie ver –
suri în maniera anacre on-
tică, la modă în epocă. Din
cauza unei boli este ne voit
să se întoarcă aca să, după
însănătoșire con tinu îndu-și
studiile la stras bourg. se
intere sea ză de religie și de
filozo fie, fiind atras îndeo-
sebi de filozofia lui spinoza.
ca reprezen tant al mișcă rii
Furtună și avînt scrie poemul
Prometeu, drama Götz von
Berlichingen, poe zii lirice
(Cîntece noi). una dintre
cele mai cunos cu te opere
din prima peri oa dă este
romanul episto lar, inspirat
de pasiunea sa pentru char –
lotte Buff, lo go d nica unui
prieten, inti tulat Suferințele
tînăru lui Werther, cu ecouri răsu nă toare în epocă. În
1775 goethe este invitat la Weimar la curtea ducelui
karl august, dornic să fie
înconjurat de personali tăți
remarcabile ale ger ma niei.
Într-adevăr, la Wei mar se sta-
biliseră și alți scriitori vestiți
(schiller, Herder, Wieland
ș.a.). goethe înde p linește
la curtea ducelui mai multe funcții, dar at mosfera de
aici nu-l prea încîntă și pă-răsește orașul, plecînd în
italia, unde a stat doi ani.

literatura universalĂclasa a X-a140
În această pe ri oa dă goethe
se depăr tea ză de ideile stur –
merilor, preo cu pîndu-se de
proble me le generale ale
evoluției omenirii și de va-
lorile ei clasice, de aceea, a
doua perioadă a creației sale
se numește perioada clasi cis-
mului din Weimar. scrie un șir de drame is torice avînd
caracter clasicizant și neo-u manist (Egmont, Ifigenia
în Taurida, Tor quato Tasso).
În dilogia despre Wilhelm mei ster este atras de pro-
blema for mării persona li tă-ții uma ne. ca savant, goet he
este autorul mai multor lucrări științifice. opera în-
tregii sale vieți a fost po emul
dramatic Faust (pri ma parte
a apărut în 1808, a doua postum, în 1833), numit,
uneori, și tragedie filozofică.
goet he a trăit pînă la adînci
bătrînețe (s-a stins din viață avînd aproa pe 83 de ani) și
a fost con tem poranul unei
noi gene rații de scriitori
cea ro man tică –, pe care
a salutat-o și a încurajat-o.
semni ficativ rămîne și fap-
tul că atunci cînd se stingea din viață, la 22 mar tie 1832,
goethe a cerut lumină, pentru că i se pă rea că se în-
tuneca în ca meră: „lu mină,
mai mul tă lumină!“
„La noi blaga execută
aceeași acțiune ca și
Goethe în literatura
germană de la sfîrșitul
secolului al XViii­lea
și începutul celui
de al XiX­lea.“
Tudor oLTEanuspre deosebire de nobilime și de aristocrație, trebuia să se afirme prin
propria activitate, căpătînd niște cunoștințe și deprinderi practice, o „măiestrie“, capa citatea de a face ceva. Un personaj din această dilogie
îi spune lui Wilhelm: „Orice om trebuie să se priceapă într ­o direcție bine
precizată, să știe să facă ceva într ­un chip cu totul remarcabil“.
capodopera creației lui Goethe și una dintre cele mai remarcabile
opere ale literaturii tuturor timpurilor este Faust. asupra acestei opere
Goethe a lucrat mai bine de jumătate de veac, scriitorul oferind o sinte-ză pro fundă și amplă asupra unei întregi perioade din istoria societății
umane. Subiectul este preluat dintr-o carte populară ger mană despre
doctorul Faust, ce povestește despre un învățat pe care știința vremii nu-l mai satisfăcea și care a încheiat un pact cu diavolul, cu spiritul răului Mefistofel. vînzîndu-și sufletul, Faust obține toate puterile
spiritului și împlinirea tuturor dorințelor, dar plătește printr -o moarte
îngrozitoare, sufletul lui nimerind în iad. au existat mai multe versiuni
ale acestei cărți populare germane despre doctorul Faust. Legenda despre doctorul Faust a fost prelucrată și de dramatur gul englez din
epoca renașterii christopher Marlowe, care a scris tragedia Istoria
tragică a vieții și morții doctorului Faustus.
Și Goethe pornește de la materialul cărții populare despre doctorul
Faust, realizînd o operă de proporții, o mare epopee națională, scrisă
în formă de tragedie, deși opera depășește cadrul unei simple tragedii. ea este, mai curînd, un poem epic în dialoguri cu un profund conținut filozofic, vizînd omul și sensul vieții, în general.
tragedia Faust începe cu o Închinare, urmată de un Prolog în teatru și de un
Prolog în cer. În Prologul în teatru Goethe își expune concepțiile estetice. acest
Prolog redă convorbirea directorului, a poetului și a actorului, fiecare expu nîndu-și
punctul de vedere asupra esenței și a scopurilor artei. Prologul în cer îi înfățișează
pe arhangheli, pe Dumnezeu și pe Mefistofel. arhanghelii pro slăvesc frumusețea
creației divine. Mefistofel consideră, însă, că în această lume, creată de Dumne-
zeu, omul este neputincios, nefericit, este sortit la chin și caz ne. omul ar trăi
poate mai bine, după părerea lui Mefistofel, dacă nu ar fi înzestrat cu rațiune. Dumnezeu vede altfel omul, el crede în om și în rațiunea lui, în dorința omului de
a cunoaște adevărul. venind vorba despre Faust, Mefistofel spune că acesta este
un smintit, un nebun, un veșnic nemulțumit, în timp ce Dumnezeu îl apreciază, crede că, adumbrit chiar de patimi, el știe care este drumul cel drept. astfel, se
confruntă de la început două concepții despre om – una umanistă, optimistă, cea a lui Dumnezeu și a autorului, iar alta pesimistă, mizantropică. Între Dumnezeu
și Mefistofel se face o prinsoare, iar obiectul rămășagului este Faust. Dumnezeu
consimte ca Mefistofel să-l ispitească pe Faust. conținutul întregii opere nu este
decît realizarea acestui pariu. tragedia Faust este compusă din două părți, pri-
ma parte constituind o succesiune de scene și episoade, iar a doua parte fiind împărțită în cinci acte.
Prima parte îl înfățișează pe Faust – un învățat care și-a consacrat toată
viața științei, fiind recunoscut, avînd discipoli, dar nesimțindu-se împlinit.
Decep ționat de posibilitățile sale de cunoaștere, el vrea să-și pună capăt zilelor.
Dar clopotele ce vestesc Învierea îl împiedică să se otrăvească și Faust iese afa ră,
se contopește cu mulțimea, își recapătă încrederea în sine. Lui îi este opus un alt
învățat Wagner, un savant „de cabinet“, încrezut în sine, dar izolat de oameni și
de realitățile vieții. În chilia lui Faust apare Mefistofel, cei doi încheie un pact prin

ILUMINISMUL141
clasa a X-a
care Mefistofel se obligă să-i dea totul ce dorește, tinerețe și plăceri, în schimb
Faust făgăduiește să-i dea sufletul în momentul cînd fericirea pe care o va trăi
îl va face să-i ceară clipei aceleia să se oprească, spunînd „rămîi, că ești atît de
frumoasă!“ Urmează un șir de aventuri și călătorii ale lui Faust prin lume, sub
conducerea lui Mefistofel, care simbolizează etape ale trecerii omului prin viață în căutarea fericirii: plăcerile beției din pivnița lui auerbach, care îi trezesc lui
Faust repulsie, bucătăria vrăjitoarelor și înti nerirea lui Faust, episodul cu Gretchen
(Margareta), de care Faust se îndră gostește, dar Mefistofel zădărnicește această
iubire, făcîndu-l pe Faust ucigașul fra telui Margaretei. Partea întîi se încheie cu
scena sabatului vrăjitoarelor din noaptea valpurgiei, în timp ce Gretchen este acu-
zată de pruncucidere și își așteaptă moartea în închisoare. Faust vrea s-o salveze și vine în închisoare, unde Gretchen își pierduse mințile, iar Mefistofel îl smulge,
în ultimul moment, de acolo pe învățat.
Partea a doua continuă încercările la care este supus Faust în căutarea feri cirii.
trezindu-se dintr-un somn, în care ariel îl izbăvește de remușcări și de groaza
clipelor trăite, Faust este gata să se avînte în alte acțiuni în numele perfecționării morale. Urmează episodul de la curtea împăratului și mascarada, unde, într-o for –
mă alegorică, se discută importante probleme sociale și politice, inclusiv financiare, dar și despre impactul banilor asupra oamenilor care vor să se îmbogățească fără
a munci. La dorința împăratului de a-i vedea pe Paris și elena, Faust pleacă și o
aduce pe elena, a cărei frumusețe îl copleșește. căutarea fericirii în frumusețea
lumii antice, în dragostea pentru preafrumoasa elena nu se împlinește. Faust este
ademenit de Mefistofel în multe alte aventuri, dar învățatul nu crede că pe om îl poți satisface pînă la capăt în aspirațiile sale. omu lui îi este dat să meargă mereu
înainte, să nu se oprească. revenind în Germania, Faust îl ajută pe împărat să-și
învingă rivalul, primește un teren pe țărmul mării, smulge de la mare noi tere-nuri, pe care le fertilizează. Bătrîn, orb, împovărat de experiența vieții, Faust are
convingerea că, prin muncă, oamenii vor trăi liber și fericit pe aceste pămînturi fertile, că acestea sînt ade vărul și fericirea supremă, pe care le-a căutat toată viața.
acum poate spu ne clipei să se oprească pentru că este atît de frumoasă – ceea ce
înseamnă sfîrșitul pactului încheiat cu Mefistofel. Faust moare, dar sufletul nu-i
va aparține lui Mefistofel, pentru că, prin fapta sa, după cum anunță corul din ceruri, el a fost mîntuit: „Salvat de rău e duhul / Ce­a străbătut văzduhul. / Cine
cu zel s­a străduit, / Poate să fie mîntuit“.
această creație a lui Goethe nu se încadrează în sistemul tradițional
al genurilor și speciilor literare. opera a fost calificată ca poem dra-
matic, epopee, dramă sau tragedie filozofică, dar nici o definiție nu
poate încadra toate trăsăturile acestei creații unice în istoria literaturii universale, în care se împletesc și se contopesc într-un tot întreg epicul, liricul și tragicul, dovadă a libertății de manifestare a expresiei artis tice
goetheene. După cum spunea tudor vianu, „Faust este poemul expe-
rienței omenești… nici o altă operă literară a popoarelor moder ne,
poate cu excepția Divinei comedii a lui Dante, n-atinge aceeași varietate,
aceeași forță de expansiune a genialității poetice în multi pli citatea
manifestărilor ei“. teorie literară
bildungsromanul
(din germană „roman
al unei formări“) este
un termen german
acceptat în știința literară pentru a denumi romanul devenirii, al educației,
al creșterii și formării
unui personaj pe fundalul diferitelor medii sociale. a început să fie cultivat, îndeosebi,
în sec. al XViii-lea,
cînd s-au afirmat și alte tipuri de roman (de aventuri, epistolar, satiric). În literatura
română elemente
caracteristice Bildungsroman-ului pot fi depistate, de exem plu, în
unele opere ale lui m. sadoveanu (Frații Jderi), i. t eodoreanu
(La Medeleni) ș.a.Amintiți-vĂ
cine dintre drama-turgii englezi din epoca renașterii
a scris o tragedie
despre doctorul Faust?

literatura universalĂclasa a X-a142
Faust
Partea întîi
Noapte. O încăpere înaltă, boltită, cu înfățișare gotică,
Faust, neliniștit, stă pe scaun la masa de scris.
FaUSt :
am studiat cu rîvnă, ah, filozofia
Din scoarță-n scoarță, dreptul, medicina,
Și, din păcate, chiar teologia,
arzînd de zel.
Și iată-mă acum un biet nebun,
cuminte ca și mai-nainte.
În fața semenilor sînt magistru sau chiar doctor.
De-atîția ani înțelepciunea o încerc,Îmi port de nas discipoliiDe-a curmezișul sau în cerc.Și văd că nu putem să știm nimic.
amărăciunea-mi arde inima în piept.
Sînt, eu, ce-i drept, mai breaz și mai deșteptDecît acei magistri, doctori, grămătici și popitoți împreună: scrupule și îndoieli
În cuget nu mi se adună.Și nici de iad și nici de dracul teamă nu mi-e.În schimb, nici bucurie n-am pe lume.c-aș ști ceva deplin, eu nu-mi închipui
Și nu mă amăgesc că aș putea
Să-ndrum pe alții sau să-nvăț pe cineva.
nu am nici bunuri, nici argint,nici cinste și nici slavă pe pămînt.
Un cîine n-ar putea să mai trăiasc-așa.
Din astă pricină m-am închinat magiei, pe-ndelete. nădăjduit-am, prin a duhului putere și cuvînt, Să mi se dezvăluiască vreunul din secrete,
Să nu mai fiu silit, cu fruntea în sudoare,
Să spun ce nu știu, cînd mă întreabă fiecare. Lăuntric să cunosc prin ce se ține universul. Să văd puterile. Semințele a toate să le știu.
Să nu-mi încurc printre cuvinte mersul.
De m-ai vedea tu, Lună plină,
În chinul meu ultima oară. Durerea-mi nu ți-a fost străină.
De-atîtea ori privind la tainicul tău foc
vegheat-am, zbuciumîndu-mă-n același loc.
Peste hîrtii și cărți, cu prietenie
Îmi apăreai în noaptea mea tîrzie.o, dacă m-aș putea plimba
Pe măguri, în lumina ta, cu duhurile prin livezi,
Pe lîngă peșterile verzi! eliberat de chinurile minții,
De fumul, de funinginea științei,
o, de-aș putea pe plaiu ’nalt,
În roua firii să mă scald!
Dar, vai! Mai sînt în închisoare încă?
În astă gaură de zid, ca de osîndă?În care chiar lumina cerului doar tulbure ajunge.Prin geamuri zugrăvite ea străpunge.
Împresurat de tomuri sînt, de teancuri învechite,
roase de molii și de praf acoperite.
această încăpere afumatăÎncinsă cu hîrtie pîn’ la bolta ei înaltă, De instrumente plină, unde stai
Împrejmuit de sticle și retorte, de unelte
Gospodărești, aduse din străbuni anume. aceasta-i lumea ta! asta se cheamă lume!
(Bucuria apropiatei sărbători și forfota mulțimii alungă pentru o
clipă aceste gînduri ale lui Faust. Apare Mefistofel și cei doi încheie un pact, prin care savantul primește tinerețe și plăceri, acceptînd, în schimb, să­și dea sufletul diavolului în momentul cînd fericirea pe care o va trăi îl va determina să ceară clipei să se oprească.)
FaUSt :
Dă mîna și lovește! clipei de-i voi zice:
rămîi, că ești atîta de frumoasă!
Îngăduit îți e atunci în lanțuri să mă fereci.
atuncea moartea bată-n turn din acioaia
zgomotoasă,
atunci, scăpat de slujbă ești, cum se cuvine.
atuncea ornicul să stea, arătătorul cadă,
oprit să fie timpul pentru mine!
(După un șir de aventuri și încercări de a realiza fericirea, care
alcătuiesc conținutul ambelor părți ale operei, Faust găsește fericirea în viața activă, în creația utilă oamenilor. La îndemnul lui Faust, mii de locuitori ai unui țărm inundabil construiesc diguri și seacă mlaș tina, transformînd­o în pămînt fertil. Bătrîn și orb, urmărit de
grijă, Faust are viziunea muncii cre a toare în libertate și pronunță
invocația adresată clipei, așa cum fusese prevăzut prin pact.)

ILUMINISMUL143
clasa a X-a
Partea a doua
Actul V
FaUSt :
o mlaștină se-ntinde lîngă munte, nesfîrșit,
Și infectează tot ce-am cucerit. Băltoaca să se scurgă, putredă, în mare.aceasta-ar fi izbînda cea mai mare.
Un spațiu voi deschide multor milioane,
Să locuiască-aci, nu sigur, dar în libertate:
Sînt verzi cîmpiile, și om, și turmă
Pe nou pămînt, de tihnă, se îndrumă
Spre așezările, pe cari pe dîmbul falnic
viteaz norod le-a ridicat strădalnic.Întrezăresc aici o țară-paradis –Înverșunat talazul bată în limanuri,
Unde spărtură face, ca să cotropească,
aleargă obștea. Știrbitura s-a închis.acestui rost îi sînt cu totul închinat,
Mijește încheierea-nalt-a-nțelepciunii:
Își merită viața, libertatea-acela numaice zilnic și le cucerește ne-ncetat.Și astfel își petrec aicea, pe limanulPrimejdiei, copii și tineri,Bărbați, moșnegi, cu vrednicie anul.
aș vrea să văd asemenea devălmășie,
Să locuiesc cu liberul popor pe liberă cîmpie.acelei clipe aș putea să-i spun, întîia oară:
rămîi, că ești atîta de frumoasă!
căci urma zilei mele pămîntenenici în eoni nu poate să dispară.Și, presimțind o fericire, ce înaltă, se-nfiripă,eu gust acum suprema clipă.
(Trad. de Lucian Blaga)
Chestionar pentru lectură comentată
• care este insatisfacția lui Faust exprimată în primul monolog?
• ce dorește să cunoască Faust?
• comentați fraza lui Faust „Mai sînt în închisoare încă?“
• Dezvăluiți semnificația invocației adresate clipei, prevăzută în pactul
dintre Faust și Mefistofel.
• comentați monologul lui Faust din actul v.
• ce exprimă următoarele versuri din acest monolog:
„Își merită viața, libertatea­acela numai
Ce zilnic și le cucerește ne­ncetat“?
• explicați de ce în finalul operei Mefistofel nu primește sufletul lui Faust?Nota beNe
lucian Blaga a realizat în
creația sa, îndeosebi în ope rele sale dramatice,
un adevărat Faust românesc. Fără acest Faust original
sau fără magistrala tradu-cere blagiană a lui Faust, goethe n-ar fi trăit cu
atîta forță în conștiința și în limba noastră.„Goethe, ca un
aparte nent adevărat al
„Secolu lui Luminilor“,
dincolo de neoclasicis­mul pe care l­a ilustrat cu strălucire, dincolo de romantismul pe care l­a anunțat, a dat gîndului la viitorul fericit al umanității, pe care îl nutrește în
cele din urmă eroul său, puterea redem ptrice a
binelui. de aceea, Faust rămîne una din mărcile indelebile ale spiritului omenesc, expresie a sintezei acestuia, echivalînd, poate, în artă, cu Feno­me­nologia­
spiritului­de­Hegel .“
zoE duMiTrESCu­
bușuLEnGa

literatura universalĂclasa a X-a144
Nota beNe
mauriciu Flügel, unul din-
tre primii noștri compara-tiști, a publicat în paginile ziarului Buciumul din
27 august și 2 septem-brie 1863 un articol în care analizează romanul lui Di mitrie Bolintineanu
Manoil în raport cu Su-ferințele tînă rului Werther
de goethe. Bolintineanu
citise roma nul scriitorului
german fie într-o versiune franceză, fie în tălmăcirea românească realizată de gavril mun teanu în 1842,
cu titlul Su ferințele junelui Werther, larg răspîndită la noi în acea epocă.Momente ale receptării
operele scriitorilor germani din secolul al Xviii-lea au cunoscut o
largă răspîndire în spațiul cultural românesc atît la nivelul traduce-
rilor, cît și la nivelul comentariilor critice. De asemenea, a fost pu-ternic și impactul iluminiștilor germani asupra literaturii române. În acest sens, un rol important le revine „Junimii“ și re vistei Convorbiri
literare. Dintre scriitorii germani din Secolul Luminilor întîietatea în recepta rea românească o deține Goethe. La puțin timp după moartea
scriito rului german, încep să apară primele traduceri românești din
creația sa (balada Pescarul, poe mul Herman și Dorothea, romanul Su­
ferințele tînărului Werther ș.a.). capodopera lui Goethe Faust (prima
parte) este tradusă la 1862 de v. Pogor, după care a urmat o serie de
versiuni, dintre ultimele rezervîndu-și un loc aparte traducerea inte-grală a lui Faust, reali zată de Lucian Blaga, și, îndeosebi, excelenta
traducere a lui Ștefan augustin Doinaș. S-a tradus repetat, în diferite
culegeri, lirica lui Goethe, mai ales baladele, evidențiindu-se volumul Poezii traduse de Maria Banuș. a fost apreciată traducerea operei
Poezie și adevăr, realizată de tudor vianu, un excelent cercetător al
cre ației goet heene, care scria: „Puține sînt operele literaturii care să
fi introdus în țesătura lor un tezaur mai mare de motive, de tonuri, o figurație mai numeroasă, ritmuri atît de variate, o limbă la fel de bogată, atîtea imagini și atîtea idei, mai multă artă și mai multă știință. Poemul lui Goethe înlănțuie pe cititorii lui, alcătuiește pentru fiecare din aceștia o experiență esențială a vieții, îl robește cît timp îl parcurge și produce neîncetata dorință de a-l relua și de a-l gîndi din nou… Dintre toate operele lui Goethe, Faust este aceea căreia autorul ei i-a consacrat strădaniile cele mai îndelungi, mai deseori reluate, cultivate cu mai multă pasiune. Faust nu este numai cea mai de seamă creație
goetheană, dar și acea care exprimă mai complet pe poet și epoca lui“.
La chișinău s-a editat un volum de piese ale lui Goethe în traducerea
lui v. Belistov. influența lui Goethe se resimte în creația unor scriitori
români, clasici și contemporani, precum D. Bolinti nea nu, i. ne gruzzi,
M. eminescu, v. eftimiu, L. Blaga ș.a.

TESTE DE AUTOEVALUARE
145
clasa a X-aTEST dE A uToEvAluArE
• numiți figurile de stil utilizate cel mai frecvent în fragmentul
reprodus din Cîntarea cîntărilor.
• cine a tradus în limba română Cîntarea cîntărilor?
• cum se numește opera lui eminescu unde întîlnim reminiscențe
dintr-un imn vedic și care este acesta?
• comentați proverbul „ ce nu există în Mahabharata, nu există nici
în india“.
• numele cărui zeu egiptean este invocat în Cîntecul har pis tului?
• identificați versurile din Cîntecul harpistului în care apar motivele
destinului schimbător (fortuna labilis) și al trăirii clipei (carpe diem).
• ce simbolizează eroul principal din Epopeea lui Ghilgameș?
• cine, conform Epopeii lui Ghilgameș, a supraviețuit po to pu lui?
• care este funcția repetițiilor în Epopeea lui Ghilgameș?
• cum se numește o poezie a lui eminescu în care e amintit numele
zeului indic al dorinței și iubirii?
• cum se numesc primele monumente literare ale literaturii chineze
antice?
• Prezentați, în două coloane, portretul mirelui din Cîntarea cîntărilor
și pe cel al ciobanului din Miorița.
• cum se numesc cele două mari epopei ale vechii literaturi indiene?
• ce știți despre confucius?
• cine este Zarathustra?

literatura universalĂ
clasa a X-a146TEST dE A uToEvAluArE
• care este primul vers din poemul Iliada?
• cine i se adresează lui ahile în următoarele versuri și în ce episod
din poemul Iliada?
„adu-ți aminte c-ai tată și tu, o, slăvitule-ahile,
Și e ca mine și el pe pragul amar de necazuri
al bătrîneții, și poate vrăjmașii vecini îl împilă,
Și-l amărăsc și nu-i nimeni să-l scape de rău și de jale“.
• enumerați, cu exemple din versurile de mai sus, figurile de stil
folo site de Homer.
• ce exprimă poetul Hesiod în următoarele versuri?
„tu să îndrăgești însă munca făcută cu rost și măsură,
ca să îți fie la vreme pătulu-ncărcat cu bucate.
Munca ți-aduce avere și multe mioare ți-aduce.
nu e rușine-a lucra, ci lenea e doar de ocară“.
• numele cărui aed e amintit în episodul aflării lui odiseu în țara
feacilor?
• cui îi aparține ideea „calului troian“?
• cine încearcă să-i convingă pe troieni să nu aducă în cetate calul
lăsat de greci?
• care e tematica poeziei lui Sapho și anacreon?
• care sînt trăsăturile poeziei alexandrine?
• ce înseamnă poezie anacreontică?
• cum se numesc poeziile scrise de teocrit?
• ce legătură există între tragedia lui eschil Cei șapte contra Tebei
și tragedia lui Sofocle Anti gona?
• ce înseamnă numele „ oedip“ și de ce fiului iocastei și al lui Laios
i s-a pus acest nume?
• Scrieți în trei coloane trăsăturile principale care caracterizează
tragediile celor trei mari tra gici greci:
eschil Sofocle euripide
• Din care ciclu de mituri se inspiră euripide în Medeea?

TESTE DE AUTOEVALUARE
147
clasa a X-aTEST dE A uToEvAluArE
• Prezentați o listă de zei și zeițe din mitologia romană, însoțită de
echivalentul lor din mitologia greacă, indicînd domeniul ocrotit.
• conturați cîteva trăsături ale sclavului din comediile lui Plaut.
• cine a cultivat satira în poezia antică latină?
• cum se numesc poeziile din volumul Bucolice de vergiliu?
• ce episod din Eneida amintește de aflarea lui odiseu în țara
feacilor și prin ce se aseamănă aceste episoade?
• ce glorifică vergiliu în poemul Eneida?
• numiți titlurile a patru culegeri de versuri ale lui Horațiu și
explicați-le.
• comentați următorul vers horațian:
„eu n-am să fiu răpus în întregime,
va viețui ce e mai bun din mine“.
• numiți cîteva poezii eminesciene în care apar motive horațiene.
• ce probleme abordează Horațiu în Epistola către Pisoni și de ce
aceasta se mai numește Arta poetică?
• enumerați cîteva trăsături ale autoportretului lui ovidiu din
poezia de exil.
• care elegie e mai aproape de sensul modern al cuvîntului – cea
greacă sau cea latină?
• numiți temele și motivele principale ale poeziei horațiene.
• numiți principalele romane scrise de autori latini.
• cum au fost scrise în original fabulele lui Fedru – în proză sau
în versuri? Dar cele ale lui esop?

literatura universalĂ
clasa a X-a148TEST dE A uToEvAluArE
• care sînt trăsăturile unui poem epic eroic medieval?
• ce înseamnă tanka și haiku?
• care sînt cele mai vechi monumente ale eposului eroic medieval
și temele lor principale?
• care sînt cele mai cunoscute specii ale poeziei cavalerești?
• numiți temele principale ale literaturii cavalerești.
• ce factori au exercitat o influență considerabilă asupra dezvoltării
literaturii medievale?
• numiți cîteva forme specifice ale poeziei orientale.
• cine sînt cei mai reprezentativi poeți chinezi medievali?
• cine a tradus în limba română drama Sakuntala?
• Din ce fel de poezie medievală provine imnul studențesc Gaudeamus
igitur?
• explicați caracterul simbolic al cifrei 3 în Divina Comedie.
• cine a tradus în limba română Divina Comedie?
• comentați, pe scurt, sensurile Divinei Comedii, stabilite de Dante.
• exemplificați, printr-o problemă abordată de Dante, caracterul
dualist, deci și prerenascentist, al Divinei Comedii.
• cine este primul comentator al creației lui Dante?

TESTE DE AUTOEVALUARE
149
clasa a X-aTEST dE A uToEvAluArE
a) la poezia renașterii
• cine dintre poeții renașterii au scris sonete?
• cum se numește opera principală a lui Petrarca și ce specii poetice a cultivat
poetul?
• care este schema clasică a strofelor și a rimelor unui sonet?
• numiți poeții principali ai Pleiadei franceze.
• cum se numește manifestul Pleiadei franceze?
• cum se numește motivul prezent în versurile lui ronsard: „ trăiește, să mă
crezi, pe mîine să nu lași: culege chiar de azi toți trandafirii vieții“?
• citiți celebrul sonet LXvi al lui Shakespeare și evidențiați ideile principale.
• Prezentați schema sonetului shakespearian.
• ce înseamnă poezie anacreontică și cine a scris o asemenea poezie în epoca
renașterii?
• numiți cîțiva poeți din epoca renașterii care s-au inspirat din tradiția odei
antice.
• cui îi este atribuită invenția sonetului?
• numiți cîțiva poeți spanioli din epoca renașterii.
• cum se numește o poezie a lui Mihai eminescu despre Shakespeare?
• numiți cele mai reprezentative poeme epice din epoca renașterii.
b) la dramaturgia renașterii
• expuneți succint ideile lui Lope de vega despre teatru.
• numiți tipurile de piese scrise de Lope de vega.
• ce criteriu stă la baza periodizării creației lui Shakespeare și cîte perioade
pot fi evidențiate în creația lui?
• comentați următoarele cuvinte ale lui Hamlet:
„a fi om mare într-adevăr nu-nseamnă
Să te frămînți, doar pentru pricini mari,
ci să te bați chiar pentr-un fir de pai,
atunci cînd cinstea-ți însăși este-n joc“.
• comentați monologul hamletian „ a fi sau a nu fi“.
• argumentați de ce Hamlet este un umanist.
• ce spune eminescu despre Shakespeare în poezia Cărțile?

literatura universalĂ
clasa a X-a150• cine întruchipează idealul monarhic al lui Shakespeare?
• În ce perioadă din creația lui Shakespeare se include Romeo și Julieta?
• Prin ce se aseamănă Hamlet cu Don Quijote?
• De ce prima perioadă de creație a lui Shakespeare se mai numește „optimistă“?
• numiți operele scrise de Shakespeare în a doua perioadă de creație.
• cine a cultivat genul dramatic în literatura renașterii italiene?
• cine a prelucrat primul în literatură legenda medievală despre doctorul
Faust?
c) la proza renașterii
• cine a scris utopii în epoca renașterii?
• Prin ce se explică popularitatea „utopiilor“ în renaștere?
• cine sînt cei mai cunoscuți nuveliști din epoca renașterii?
• Prezentați pe scurt compoziția Decameronului lui Giovanni Boccaccio și
numiți temele principale.
• ce imagine despre om se desprinde din nuvelele Decameronului?
• care sînt cele mai importante probleme abordate de rabelais în romanul
Gargantua și Pantagruel?
• care sînt personajele prin care rabelais abordează problema monarhului
luminat?
• comentați inscripția de pe poarta mănăstirii de la thélème „Fă ce-ți place!“.
• comentați răspunsul Sfintei Butelci – „trinck“ din finalul romanului
Gargantua și Pantagruel.
• cine este Don Quijote din punctul de vedere al provenienței sociale și din
cel al concepțiilor sale despre lume?
• care este esența sfaturilor date de Don Quijote lui Sancho Panza înainte
de a pleca să guverneze insula promisă?
• explicați complementaritatea lui Don Quijote și Sancho Panza.

TESTE DE AUTOEVALUARE
151
clasa a X-aTEST dE A uToEvAluArE
• explicați semnificațiile termenilor clasic și clasicism.
• care este baza filozofică a clasicismului?
• cîte etape pot fi evidențiate în constituirea doctrinei clasiciste
și care este principiul dominant în fiecare dintre ele?
• comentați rolul rațiunii în operele clasiciste.
• evidențiați principiile estetice ale clasicismului.
• Formulați cît mai succint conflictul unei tragedii clasiciste.
• comentați versul „Cumplita datorie ce inima mi­o rumpe“.
• caracterizați eroul tragediei clasiciste.
• cum înțelegeți termenii poetică și artă poetică?
• Dezvăluiți esența faimoasei reguli a celor trei unități.
• În ce constă diferența dintre tragedia lui corneille și cea a
lui racine?
• care sînt trăsăturile clasiciste ale teatrului lui Molière?
• caracterizați personajul principal al comediei lui Molière
Avarul.
• ce înseamnă procedeul quiproquo-ului și cine dintre scriitorii
noștri clasici l-a folosit în comediile sale?
• care vers se numește vers alexandrin?

literatura universalĂ
clasa a X-a152TEST dE A uToEvAluArE
• ce este iluminismul?
• numiți caracteristicile principale ale iluminismului.
• ce scopuri urmăreau iluminiștii?
• ce înseamnă, în accepția iluminiștilor, om social și om
natural?
• De ce iluminiștii au scris multe opere satirice?
• care sînt curentele literare din secolul al Xviii-lea?
• ce înseamnă clasicism iluminist și realism iluminist?
• cum deosebiți o povestire filozofică de o simplă
povestire?
• caracterizați pe scurt sentimentalismul.
• Prin ce se deosebește Enciclopedia franceză de o
enciclopedie modernă?
• evidențiați trăsăturile iluministe ale unei opere literare
(citite) din secolul al Xviii-lea.
• numiți cîteva opere din Secolul Luminilor în care este
prezentă tema muncii.
• cum se numesc cele două perioade ale iluminismului
din Germania?
• Prezentați, pe scurt, conținutul Prologului în cer din opera
lui Goethe Faust.
• argumentați caracterul filozofic al creației Faust de
Goethe.