X Curs Cadastru [622742]

CADASTRU – NOTE DE CURS

1
NOȚIUNI GENERALE INTRODUCTIVE

Etimologia termenului ”cadastru”
Originea cuvântului cadastru nu este stabilită în mod cert, existând mai multe
ipoteze privind apariția acestuia. O primă variantă atribuie termenului origine greacă,
potrivit căreia ar deriva din cuvântul compus ,,katastikon" (prefixul ,,kata" înseamnă de
sus în jos, iar ,,stikon" are semnificația de registre, de impunere, carte de însemnări, carte de
comerț).
Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvântul de origine latină
,,capitastrum", care are legatură cu ,,capitionis registrum" sau ,,capitum registrum", ceea
ce ar însemna impozit pe capul familiei (,,capitatio"). Denumirea apare într -o formă
apropiată, folosită cu înțelesul actual – ,,catastico" într -un document din anul 1185 găsit
la Veneția. Ulterior, a trecut și la alte state italiene sub forma ,,il cotastro", apoi în Fr anța sub
forma „ le cadastre" și Germania ,,der (das)^Kataster".
În țara noastră apare la începutul secolului XIX, adaptat foneticii limbii române,
sub forma actuală ,,cadastru". Din perioada interbelică, prin Legea nr. 23/1933, s -a adoptat
denumirea de ,,cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 se definesc termenii ,,cadastru
general' și ,,publicitate imobiliară".
Scurt istoric al cadastrului
În urma săpăturilor arheologice din Mesopotamia, în orașul Nippur s -a
desco perit o tăbliță cu planul orașului datată cu 1500 ani Î.H. și din care rezulta ca
unitate de măsură ”garul” care avea 12 coți (cca. 6 m.). Pe o altă tăbliță, datată cu
2000 de ani Î.H. și care cuprindea 108 rânduri, un agricultor dădea sfaturi fiului său
cum să -și lucreze pământul, cu toate indicațiile necesare (când și cum să dea drumul
apei pentru irigare, cum să însămânțeze, să recolteze, să treiere). Existau deci de pe
atunci categorii de folosință a pământului.
Un autor german (Kurandt – 1957) susține că în Caldeea s -a descoperit o
tăbliță de lut uscat cu primele ”elemente cadastrale” făcute cu 4000 de ani Î.H. Un alt
autor german (Tabbah – 1947) vorbește despre registre speciale de ținere a
evidenței proprietății pe etaje și apartamente din Caldeea (Or ientul Mijlociu) cu 2000
de ani Î.H.
Și în Egipt măsurătorile și înregistrările pământului au început de timpuriu
(cca. 3000 de ani Î.H.). Ca unitate de măsură egiptenii au folosit ”cotul normal”

CADASTRU – NOTE DE CURS

2
(45cm) și ”cotul regal” (52,5cm). Cea mai mare unitate de mă sură a fost de 50 coturi
regale, adică 26m și 100 coturi regale (52,5m), iar mai târziu ”mila” – 6km.
Ca instrument de măsurat s -a folosit o frânghie de 50 sau 100 de coturi. Ca
procedeu, suprafața de măsurat se împărțea în pătrate de 100 de coturi, deci c ca.
2756m2 (denumită ”setată”), care la rândul ei se subîmpărțea în 36 părți (6 pe
fiecare latură), adică 86m2 o subdiviziune. Obligațiile țăranilor față de faraon se fixau
încă cu 3000 de ani Î.H. după întinderea, natura și calitatea pământului.
În Greci a antică împărțirea pământului s -a făcut de timpuriu, dar sistemul
diferea de la stat la stat, mai ales în Atena și Sparta, de unde au provenit cele mai
multe informații. În Sparta se recunoștea dreptul de proprietate, dar proprietățile prea
mari erau cons iderate păgubitoare. Din această cauză au avut loc două împărțiri ale
proprietății după principiul egalității: la înființarea statului (cca.1000 Î.H.) și a doua
sub Lycurg (820 Î.H.),statul crescând ca întindere.
În Italia antică exista instituția ”agrimen sorilor” care transpuneau pe suprafața
de măsurat o riglă alcătuită din pătrate orientate spre nord. Fiecare pătrat(”centuria”)
cuprindea o suprafață de 200 jugere (”jugerum”). 1jugerum = 37x73m ≈ 0,26
ha.Liniile pichetate (”limites”) erau numerotate înce pând din mijlocul sistemului de
coordonate, astfel că fiecare pătrat putea fi ușor identificat, rezultatul măsurătorilor
constituind sistemul de impunere fiscală, pe hartă înscriindu -se numele posesorului,
suprafața impozabilă și neimpozabilă și impozitul. Unitatea de măsură elementară a
fost piciorul roman (0,293m), apoi pasul, fiind format din 5 picioare (1,466m) și mila
formată din 5000 de picioare (1481,5m).
În Europa Evului Mediu, cel mai vechi cadastru a luat naștere în Republica
Milano, s -a dezvoltat apoi și a fost preluat în celelalte principate italiene, Franța (sub
conducerea lui Napoleon), apoi în Belgia, Olanda, Luxemburg, Westfalia, Elveția,
Bavaria și mai apoi în Imperiul Habsburgic.
În România, problema așezării hotarelor sătești și a granițel or dintre proprietăți
se pierde în negura vremii și este anterioară întemeierii statelor feudale românești.
”Hotarnicul” era obștea satului, reprezentată de ”oamenii buni și bătrâni.
Începând cu sec. X relațiile feudale s -au cristalizat și pe teritoriul ță rii noastre,
iar autoritatea conducătorului statului se confunda cu dreptul de proprietate asupra
țării stăpânite. În această ”luare în stăpânire a țării” de către voievozi se observă
două moduri diferite:

CADASTRU – NOTE DE CURS

3
– o parte din locuitori au fost lăsați cu propriet atea lor veche, mai ales în părțile
expuse atacurilor din afară și au format clasa țăranilor liberi (moșneni în Muntenia și
răzeși în Moldova);
– cea mai mare parte din locuitori au fost luați în stăpânire cu pământ cu tot și
au format clasa țăranilor șerb i (iobagi).
Prima lege scrisă privind hotărnicia a fost ”Pravilniceasca condică” a lui
Alexandru Ipsilanti (1780, Țara Românească). Mai târziu apare ”Codul Calimach” în
Moldova (1817, Scarlat Calimachi) și ”Legea lui Caragea” în Muntenia (1819).
Regulamen tul organic din 1831 a prevăzut ca din comisia de hotărnicie să
facă parte și un inginer hotarnic cu obligația de a măsura și a întocmi herta moșiei.
Pentru determinarea proprietății s -a elaborat ”Regulamentul pentru facerea
hotărniciilor” (1868) care a co nstituit și titlul de inginer hotarnic și a stabilit procedura
de urmat la fixarea hotarelor. El a fost modificat în 1879 sub Carol I și un nou
regulament a apărut în 1897.
După Marea Unire din 1918 s -a pus problema de executare a lucrărilor de
măsurare ne cesare împroprietăririi țăranilor, decretată încă din 1917, dar
măsurătorile nu s -au executat după un plan unic și nu au fost folosite pentru
cadastrul general decât într -o mică măsură. Abia în 20 aprilie 1933 a apărut Legea
nr. 23 pentru organizarea cadas trului funciar și introducerea cărților funciare.
După Plenara din 3 -5 martie 1949 s -a hotărât colectivizarea agriculturii iar
prevederile Legii 23/1933 au fost desființate. Pentru că agricultura colectivizată avea
nevoie de hărți, s -a introdus evidența fu nciară pe sectoare economice prin Decretul
281/1955.Privind fondul funciar s -au elaborat legile nr. 12/1968 și 59/1974 privind
apărarea, conservarea și folosirea terenurilor agricole, în care un capitol se ocupă de
problema cadastrului.
După 1989 s -a promu lgat legea 18/1991 privind fondul funciar care prevede
restituirea restituirea pământului, deși evidențele funciare nu mai corespundeau
realității, baza topografică existentă va putea fi folosită pentru introducerea
cadastrului general.
Pentru instituția c adastrului din România, actul legislativ cel mai important îl
constituie Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, care asigură cadrul
juridic necesar pentru elaborarea unui cadastru modern în țara noastră.

CADASTRU – NOTE DE CURS

4
CADASTRUL – DEFINIȚIE, CARACTERIS TICI, ROL,
SCOP, IMPORTANȚĂ , FUNCȚII

Definiție – ”Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență
tehnică, economică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și
reprezentarea pe planuri și hărți cadastrale a tut uror corpurilor de proprietate,
indiferent de destinație și proprietar, de pe întregul teritoriu al țării” (conform Legii
cadastrului și publicității imobiliare 7/1996).
Cadastrul ș i cartea funciar ă formează un sistem unitar ș i obligatoriu de
eviden ță tehn ică, economic ă și juridic ă, de importan ță națională , a tuturor imobilelor
de pe întregul teritoriu al țării. (Art. 1. – (1) din Legea cadastrului republicată).
Așadar, cadastrul general este un complex de operații tehnice, economice și
juridice întreprinse prin Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru
cunoașterea și inventarierea sistematică și permanentă a fondului funciar.
Obiectul de cercetare al cadastrului este întreg teritoriul țării, destinat pentru
agricultură, silvicultură, ape, căi de comunicație etc.
Caracteristicile cadastrului – Cadastrul general are caracter:
– obiectiv – exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului,
indiferent de funcția socială sau tehnică a acestuia;
– unitar – se execută pe întreg teritoriul țării după norme și instrucțiuni unice;
– istoric – reflectă legile societății, formele de proprietate caracteristice unei
orânduiri;
– dinamic – exprimă o realitate naturală, într -o continuă schimbare (impune
deci necesitatea unei întrețineri, actualizări permanente);
– general – deoarece satisface cerințe pentru diferite sectoare economice;
– obligatoriu – se execută pe întreg teritoriul țării, pentru toți proprietarii de
bunuri imobile, persoane fizice sau juridice.
Rol – Cadastrul trebuie să furnizeze d ate reale cu privire la:
– întinderea, configurația și poziția corpurilor de proprietate, destinația și
folosința lor;
– identificarea proprietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele
cadastrale;
– stabilirea categoriei de terenuri după îns ușirile calitative;

CADASTRU – NOTE DE CURS

5
– inventarierea suprafețelor mecanizabile și nemecanizabile, a pantelor
terenurilor;
– bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de
folosință agricole;
– inventarierea terenurilor degradate care necesită l ucrări de îmbunătățiri
funciare, a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate și
ameliorate.
Scopul acestui sistem este:
a) determinarea informa țiilor tehnice, economice și juridice referitoare la
imobile;
b) asigurarea publici tății drepturilor reale imobiliare î n baza actelor prin care s –
au constituit, transferat, modificat sau stins aceste drepturi;
c) susț inerea sistemului de impozitare ș i a pietei imobiliare;
d) contribuț ia la asigurarea securit ății tranzac țiilor imobiliare și facilitarea
creditului ipotecar.
Cadastrul realizeaz ă descrierea propriet ăților imobiliare și reprezentarea lor în
planul cadastral. Cartea funciar ă cuprinde descrierea propriet ăților funciare, cu
arătarea drepturilor reale imobiliare.
Eviden ța imobilel or înscrise î n planul cadastral și în cartea funciar ă se
actualizează la cererea persoanelor interesate sau la ini țiativa autorit ăților publice ori
din oficiu. Autorit ățile publice ș i titularii de drepturi asupra imobilelor au obliga ția de a
sprijini crearea și actualizarea cadastrului prin punerea la dispozi ție cu titlu gratuit a
datelor și informa țiilor deț inute. Autorit ățile administraț iei publice locale sunt obligate
să acorde sprijin informational, tehnic și de altă natur ă, în lim itele competenț elor, la
crearea și actualizarea sistemului de cadastru ș i carte funciar ă.
Prin i mobil, î n sensul legii cadastrului și publicității imobiliare, se î ntele ge una
sau mai multe parcele alăturate, cu sau fă ră construcț ii, de pe teritoriul unei u nități
administrativ -teritoriale, indiferent de categoria de folosin ță, aparț inând unui
proprietar sau mai multor proprietari, în cazul copropriet ății, care se identific ă printr –
un num ăr cadastral unic ș i se înscrie într-o carte funciar ă.
Entitățile de baz ă ale acestui sistem sunt parcela, construc ția și proprietarul.
Prin parcelă se întelege suprafaț a de teren cu o singur ă categorie de folosin ță.
Așadar, cadastrul pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date
reale și complete pentru:

CADASTRU – NOTE DE CURS

6
– determinarea stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și țară;
– crearea de baze juste pentru stabilirea impozitului pe terenuri și construcții;
– cunoașterea fondului imobiliar -edilitar și starea acestuia;
– întocmirea studiilor și proiectelor pentru sistematizarea teritoriului și
localităților;
– obținerea de date pentru întreținerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc.;
– alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale și social -culturale;
– folosirea, amenajarea și regularizarea cursu rilor de apă;
– amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;
– protecția mediului;
– soluționarea litigiilor dintre proprietari cu privire la terenuri;
– realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii SIT -urilor.
Sarcina cadastrului general es te aceea de a elabora planuri și registre
cadastrale pe teritoriile administrativ -teritoriale comunale, orășenești și municipale
pentru toți beneficiarii. Pe măsura aplicării în teren a diferitelor proiecte, cadastrului îi
revine sarcina de a opera în plan urile și registrele cadastrale toate modificările
efectuate.
Funcțiile cadastrului
Cadastrul general cuprinde 3 laturi (aspecte, funcții), după cum urmează:
1. Funcția tehnică
Func ția tehnic ă a cadastrului se realizeaz ă prin determinarea limitelor dintre
imobilele învecinate, pe bază de m ăsurători. Lucr ările de mă surători se execut ă prin
orice metod ă grafic ă, numerică , fotogrammetrica sau combinate.
Func ția tehnic ă are ca obiect următoarele lucrări:
– stabilirea și marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriilor
administrative (comune, orașe, municipii);
– identificarea și marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților;
– delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a
parcelelor din cadrul acesto ra în funcție de categoria de folosință și de posesorii
acestora;
– efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;
– întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;
– numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale și a bunurilor im obile de pe
cuprinsul unui teritoriu administrativ;

CADASTRU – NOTE DE CURS

7
– calculul suprafețelor pe parcele, bunuri imobile, sectoare cadastrale și pe
întregul teritoriu administrativ comunal, orășenesc sau municipal;
– întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sin teză;
– întreținerea cadastrului.
2. Funcția economică
În cadrul func ției ec onomice a cadastrului se evidențiază elementele tehnice
necesare stabilirii valorilor impozabile ale imobilelor sau, dup ă caz, a impozitelor ori
taxelor pe aceste imobile.
Funcția economică are ca obiect:
– încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;
– evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării, a terenurilor
amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare;
– evidența clădirilor după materialele de construcție, dotarea cu instalații,
confort, gradul de uzură, etc.;
3. Funcția juridică
Funcț ia juridic ă a cadastrului se realizeaz ă prin identificarea de ținătorilor
imobilelor și înscrierea î n cartea funciară .
Așadar funcția juridică asigură identificare a corectă a proprietarilor de terenuri
și construcții și înscrierea acestora în documentele cadastrului, pe baza dreptului și
actului juridic pe care se întemeiază proprietatea. Se asigură astfel publicitatea
imobiliară, adică ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării și cui aparține un anumit
bun imobil.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE CADASTRU ÎN ROMÂNIA

În prezent activitatea de cadastru este organizată prin intermediul Agenției
Naționale de Cadastru și Publicitate I mobiliară (ANCPI ).
Autoritatea nați onală in domeniul cadastrului și publicității imobiliare este Agenția
Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). În fiecare județ există câte
un Oficiu Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OJCPI), care are în
subordine mai multe bi rouri teritoriale (BCPI).
În subordinea ANCPI funcționează și Centrul Național de Cartografie, care a
preluat întreg patrimoniul și personalul Centrului Național de Geodezie, Cartografie,

CADASTRU – NOTE DE CURS

8
Fotogrammetrie și Teledetecție, fost Institut de Geodezie, Fotogramm etrie,
Cartografie și Organizarea Teritoriului (IGFCOT), cu atribuții în domeniile sistemelor
de referință, rețelelor geodezice naționale, cartografiei, fotogrammetriei, tehnologiei
informațiilor, comunicațiilor și sistemelor informatice geografice (GIS).
Schema de organizare a Cadastrului românesc este prezentată în figura următoare:

Atribuțiile principale ale agenției naționale de cadastru și publicitate imobiliară

ANCPI este o instituție publică cu personalitate juridică, unica autoritate în
domeniu, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, a luat ființă prin
reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și preluarea
activității privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiției.
ANCPI are următo arele atribuții principale:
– coordonează și controlează executarea lucrărilor de cadastru și asigură
înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii țări;
– coordonează și controlează lucrările de cartografie, topografie , geodezie,
fotogrametrie și teledetecție;
– elaborează și promovează norme, tehnici, standarde, procedee și
metodologii de specialitate în domeniul său de activitate;
– organizează fondul național de geodezie și cartografie precum și banca de
date a sis temului unitar de cadastru;

CADASTRU – NOTE DE CURS

9
– autorizează persoanele fizice și juridice care pot executa lucrări tehnice de
specialitate;
– asigură executarea, completarea, modernizarea și menținerea în stare de
utilizare a rețelei geodezice naționale;
– avizează conți nutul topografic al hărților, planurilor, atlaselor, ghidurilor și al
altor documente cartografice necesare uzului public;
Prin document cartografic destinat uzului public se înțelege orice reprezentare
cartografică, hartă sau plan a teritoriului României sau a unei porțiuni din acesta,
realizată ca atare sau inclusă în atlase, ghiduri, reviste, monografii, indiferent de
suportul pe care este realizată și de modul de vizualizare.
– avizează tehnic prin Oficiile Județene de Cadastru și Publicitate Imobiliar ă
expertizele topo -cadastrale întocmite de experții judiciari;
– asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică
sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului;
– asigură înscrierea altor raporturi j uridice, drepturi personale, interdicții,
incapacități și litigii judiciare în legătură cu imobilul;
– pune la dispoziția autorităților administrației publice centrale și locale și a
altor instituții interesate, la cerere, situații statistice și de sintez ă privind informațiile
cuprinse în cadastru și publicitatea imobiliară;
– organizează, coordonează și execută măsurătorile pentru punerera în
posesie a titularilor prevăzuți în legea fondului funciar 18/1991;
– furnizează servicii și informații contra -cost persoanelor fizice și juridice;
– avizează documentațiile de scoatere din circuitul agricol al terenurilor;
– asigură standardizarea în domeniul său de activitate și corelarea cu
standardele europene și internaționale;
– realizează și întreține siste mul de identificare a parcelelor agricole ca
subsistem al Sistemului Integrat de Administrare și Control, în colaborare cu
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Pe lângă aceste atribuții ale ANCPI, Oficiile Județene de Cadastru și
Publicitate Imobiliară mai au și următoarele atribuții proprii:
– înscriu imobilele în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară;
-avizează planul urbanistic general (PUG);
– verifică periodic starea fizică a punctelor din rețelele de sprijin;

CADASTRU – NOTE DE CURS

10
– avizează la nivel județean și local proiectele de organizare a teritoriului pe
categorii de folosință agricolă și stabilirea rețelei de drumuri agricole.
În funcție de interesele generale ale statului și de nevoile specifice anumitor
ramuri ale economiei naționale care dețin terenuri sau construcții, ministerele și alte
organe centrale își pot organiza evidențe speciale, folosind ca date de bază numai
pe ce le trecute în cadastrul general.
În străinătate se întâlnesc: cadastrul agricol, cadastrul străzilor, al căilor ferate,
cadastrul ”focului” (necesar societăților de asigurări pentru cunoașterea locului,
întinderii și valorii obiectelor asigurate), cadast rul minelor, cadastrul apelor, al
pădurilor, al conductelor de apă, cadastrul cablurilor telefonice, electrice etc.
Termenul de ”cadastru” se mai utilizează și în alte domenii de activitate care
nu au legătură cu cadastrul general. Spre exemplu:
– cadast rul aerului – care ține evidența poluării atmosferei cu praf și emanații
nocive din activitățile industriale;
– cadastrul întreprinderilor, în care se ține evidența fabricilor și atelierelor
pentru o impozitare corectă;
– cadastrul vânatului – în care se ține evidența în teritoriu pe specii și vârstă a
vânatului, pentru protejarea acestuia;
– cadastrul animalelor;
– în medicină se ține un cadastru al bolilor sociale (TBC, sifilis), a cancerului, a
bolilor de inimă, diabetului, pentru a stabili legătura între apariția bolii și factorii de
risc.
În România, sub denumirea de cadastre de specialitate erau organizate
următoarele : cadastrul agricol, cadastrul forestier, cadastrul apelor, cadastrul căilor
ferate, cadastrul imobiliar -edilitar, cadastrul minelo r, cadastrul fondului petrolier, al
fondului energetic, cadastrul terenurilor destinate apărării, cadastrul monumentelor
istorice, cadastrul fondului industriilor, cadastrul drumurilor etc.

CADASTRU – NOTE DE CURS

11
CADASTRUL AGRICOL
Cadastrul fondului agricol este un subsis tem al cadastrului general care
cuprinde totalitatea lucrărilor efectuate pentru cunoașterea, inventarierea și evidența
sistematică cantitativă, calitativă și juridică a terenurilor și construcțiilor care fac
obiectul acestui fond.
Obiectul de lucru al ace stui cadastru îl reprezintă toate terenurile cu destinație
sau folosință agricolă, situate în extravilanele teritoriilor administrative, precum și
lucrările de protecție sau ameliorare a calității solurilor, și construcțiile de orice natură
care deservesc exploatațiile agricole.
Scopul cadastrului fondului agricol constă în furnizarea de date reale cu privire
la terenurile agricole pe categorii de folosință și proprietari, precum și date cu privire
la lucrările de protecție și ameliorare a calității acestor a, în vederea evaluării lor,
pentru stabilirea justă a impozitului și a prețului de vânzare -cumpărare, planificării
producției agricole și folosirii raționale a terenurilor destinate culturilor agricole,
proiectării și aplicării pe teren a lucrărilor de or ganizare a teritoriului, creierii și
dezvoltării unei piețe reale a terenurilor, prevenirii extinderii anarhice a intravilanelor,
identificării de noi resurse financiare precum și în vederea realizării unui sistem
informațional al teritoriului agricol, nec esar pentru creșterea eficienței gestionării
acestui fond.
Cadastrul agricol conține următoarele elemente:
a). Categoriile și subcategoriile de folosință a terenului;
b). Categoriile de terenuri amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare ca:
– terenu ri amenajate pentru irigat;
– terenuri îndiguite;
– terenuri desecate;
– terenuri cu lucrări de combatere a eroziunii solului.
c). Terenurile degradate cum ar fi:
– terenuri cu exces permanent de apă;
– terenuri sărăturate (sărăturoase);
– terenuri nisipoase;
– terenuri cu eroziune de suprafață;
– terenuri cu eroziune de adâncime;
– terenuri cu alunecări și prăbușiri;
– terenuri cu pietre, bolovani, stânci și degradări artificiale.

CADASTRU – NOTE DE CURS

12
d). Terenuri în pantă (clasificate după gradul de mecanizare):
– terenuri mecanizabile fără restricții, cu panta sub 5%;
– terenuri mecanizabile cu restricții minime, cu panta între 5 -10%;
– terenuri mecanizabile cu restricții mari, cu panta între 10 -20%;
– terenuri mecanizabile cu restricții foarte mari, cu panta între 20-35%;
– terenuri foarte greu mecanizabile, numai cu tractorul cu șenile,cu
panta între 35 -50%;
– terenuri nemecanizabile, cu panta peste 50%.
e). Terenuri agricole încadrate în clase de calitate și producție. Atât terenurile
arabile, cât și pășunile și fânețele, în funcție de însușirea de producție pe care o au,
se clasifică în 6 clase:
– clasa I – terenuri de calitate foarte bună;
– clasa a II -a – terenuri de calitate bună;
– clasa a III -a – terenuri de calitate mijlocie;
– clasa a IV -a – terenuri de calitate slabă;
– clasa a V -a – terenuri de calitate foarte slabă;
– clasa a VI -a – terenuri neproductive. Aici se încadrează terenurile total
neproductive reprezentate prin stâncării, grohotișuri, bolovănișuri, nisipuri sburătoare,
râpe, ravene, torenți, sărături cu crustă, mocirle și smârcuri, gropi de împrumut,
deponii, steril, vulcanii noroioși.
Viile și livezile se încadrează în 3 clase de producție:
– Clasa A – producții bune și foarte bune;
– Clasa B – producții satisfăcătoare;
– Clasa C – producții slabe și foarte slabe.

CADASTRU – NOTE DE CURS

13
CADASTRUL FORESTIER

Cadastrul fondului forestier este un subsistem al cadastrului general prin care
se realizează evidența și inventatrierea sistematică a terenurilor cu destinație
forestieră, din punct de ve dere tehnic, economic și juridic, în cadrul amenajamentelor
silvice din fiecare teritoriu administrativ.
Obiectul cadastrului forestier este constituit din: terenurile împădurite sau care
servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, t erenurile destinate
împăduririlor, precum și cele neproductive, cuprinse în amenajametele silvice
(stâncării, râpe, ravene, bolovănișuri, torenți, mlaștini, sărături). Aceste terenuri
acoperă aproximativ 27% din suprafața țării.
Scopul cadastrului foresti er este asigurarea unei gospodăriri și exploatări
raționale a pădurilor, valorificarea optimă a resurselor forestiere, consolidarea și
dezvoltarea pădurilor tinere, furnizarea de elemente calitative care să folosească la
stabilirea, într -un mod unitar a va lorii fondului forestier.
Lucrările de evidență și inventariere a fondului forestier se bazează pe
planurile topografice sau cadastrale, cartările pedologice și descrierile parcelare în
care se arată toți factorii de care depinde producția și valorificare a optimă a
produselor forestiere.
Terenurile respective sunt identificate și delimitate ținându -se seama de
amenajamentele silvice existente pe fiecare teritoriu administrativ în parte.
Prin amenajament silvic se înțelege un complex de măsuri care se întreprind,
bazat pe un studiu aprofundat asupra procesului de producție forestier, cu scopul
unei mai bune gospodăriri a fondului forestier, a mărimii și valorificării producției.
Amenajamentele silvice se revizui esc din 10 în 10 ani și li se aduc îmbunătățiri în
funcție de situația existentă.
Planurile cadastrale rezultate în urma măsurătorilor fondului forestier pe
parcele, unități de producție și mari unități forestiere stau la baza întocmirii registrelor
de cadastru forestier.
Registrele folosite pentru inventarierea fondului forestier cuprind:
1). Evidența suprafețelor după modul de folosință al terenurilor:
– păduri;
– clase de regenerare (pepiniere, răchitării, culturi pentru hrana vânatului);
– enclave (t erenuri străine în perimetrele silvice);

CADASTRU – NOTE DE CURS

14
– alte terenuri (poieni, terenuri despădurite sau degradate, linii de
amenajament și vânătoare, clădirile și curțile aferente, trasee de linii electrice și
telefonice, instalații industriale și de transport silvice, ape stătătoare și curgătoare).
2). Evidența suprafețelor după tipul de proprietate (de stat sau privată).
3). Evidența suprafețelor după funcțiile pădurii:
– grupa I – cuprinde păduri cu funcții speciale de protecție (pentru ape, soluri,
agrement, științi fic);
– Grupa II – păduri cul rol de producție și protecție.
4). Evidența arboretelor slab productive pe specii forestiere (specificându -se
suprafețele și volumul lemnos).
5). Evidența arboretelor pe specii forestiere și clase de vârstă – specificându –
se suprafețele, volumele și clasele de producție.
6). Evidența suprafețelor de păduri ce urmează a fi exploatate.
7). Evidența suprafețelor exploatate ce urmează a fi reîmpădurite.
8). Evidența terenurilor degradate din fondul forestier.
În evidența fondul ui pădurilor se folosesc planurile cadastrale existente sau
rezultate în urma unor noi măsurători, la scară 1: 20000 – 1: 5000, precum și
următoarele tipuri de hărți:
– harta fondului silvic de vânătoare și pescuit;
– harta claselor de vârstă;
– harta împă duririlor;
– harta exploatărilor.
Toate aceste hărți se întocmesc de regulă la scara 1: 20000 și cuprind limitele
unităților de producție, limitele de parcelare și subparcelare, drumurile și șoselele,
instalațiile de transport a lemnului, apele de pe supra fața reprezentată, construcțiile
care deservesc fondul forestier.

CADASTRU – NOTE DE CURS

15
CADASTRUL APELOR

Cadastrul apelor constă în evidența și inventarierea apelor, a terenurilor
acoperite de ape și stuf precum și a instalațiilor care le deservesc, organizate pe
bazine hidrografice, specificând suprafața, calitatea, folosința, instalațiile de transport
și exploatare, de protecție și ameliorare a calității, precum și condițiile de relief și
climă.
Deoarece apa nu este staționară, iar curgerea ei și a substanțelor c e se
colectează în ea n -au constrângeri de limite administrative sau granițe politice, ci
limite fizice și hidromorfologice, apare ca absolut necesară abordarea bazinală.
Definiția Cadastrului apelor implică întocmirea unei baze de date ce conține câte o
înregistrare pentru fiecare obiectiv cadastral inventariat, indiferent de categoria din
care face parte, cu datele tehnice ce caracterizează obiectivul.
Legea 107/1996 (Legea apelor) prevede că apele de suprafață cu albiile lor
minore, cu lungimi mai mari d e 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața
de 10 km2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime
interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul energetic
valorificabil, marea teritoria lă și fundul apelor maritime, aparțin domeniului public .
Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice ce nu depășesc
suprafața de 10 km2, pe care apele nu curg permanent, aparțin deținătorilor, cu orice
titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg.
Albia este suprafața ocupată permanent sau temporar de apa unui organism
fluviatil și în cadrul căreia acesta exercită procese de eroziune, transport, acumulare
și creează un relief specific.
Albia majoră (lunca ) este acea parte a al biei ocupată de apă numai în timpul
nivelelor mari și al viiturilor. Termenul se referă la un complex fizico -geografic de
îmbinare între apă, uscat și vegetație. În cadrul luncii se pot observa grinduri
fluviatile, cursuri părăsite, mlaștini și despletiri.
Albia minoră este partea ocupată de apa cursului în timpul nivelelor medii și
de etiaj (nivel minim de referință pentru o apă). În profil transversal se pot deosebi
malurile ce o despart de albia majoră și talvegul (canalul de etiaj). În albia minoră se
găsesc depuneri cu diferite aspecte (riduri, bancuri de nisip, ostroave). Albia minoră
reprezintă o fâșie continuă, ce urmărește și include în ea toate zonele mai joase ale

CADASTRU – NOTE DE CURS

16
cursurilor de apă, asigurând prin secțiunile ei succesive contiunitatea
scurgeriideb itelor mici și mijlocii.
În cazul când pe cursurile de apă s -au realizat lucrări de acumulare,
delimitarea albiilor se face ținându -se seama de suprafețele ocupate de ape la nivelul
normal de retenție și zona de protecție a locului stabilită potrivit legii face parte din
albia minoră.
Albia părăsită este acel sector al albiei prin care nu mai are loc scurgerea
apei, datorită apariției unui alt traseu.
Cuvetele lacurilor și bălților naturale se consideră până la nivelurile maxime
medii anuale ce se înregistr ează datorită fluctuațiilor de nivel al apei în lacuri și bălți.

Datele înscrise în cadastrul apelor servesc la întocmirea documentației
tehnice necesare lucrărilor de proiectare și la avizări, pentru eliberarea autorizațiilor
de funcționare și gospodărire a apelor de suprafață și a celor subterane.
Cadastrul apelor este format din două părți: delimitarea bazinelor hidrografice
(inventarierea cadastrală primară) și evidența cadastrală a apelor.
a). Delimitarea bazinelor hidrografice – se face de către organele
Administrației Naționale ,,Apele Române” (Administrații bazinale de apă, Sisteme
Județene de Gospodărire a apelor) cu avizarea Oficiilor Județene de Cadastru și
Publicitate Imobiliară.

CADASTRU – NOTE DE CURS

17

Pentru cadastrul fondului apelor în țara noastră s -a adoptat un sistem de
clasificare a cursurilor de apă pe 15 bazine de ordinul I, corespunzătoare principalilor
colectori (Tisa, Someș -Crasna, Crișuri, Mureș, Bega -Timiș -Caraș, Nera -Cerna, Jiu,
Olt, Vedea, Argeș, Ialomița, Siret, Prut, Dunăre, Litoral).
Codif icarea rețelei hidrografice conform Atlasului cadastral s -a făcut cu
considerarea afluenților până la ordinul 6 inclusiv, respectându -se condiția minimă și
anume lungimea cursului de apă de 5 km și suprafața de bazin de 10km2, vale bine
individualizată sub aspect geomorfologic și debit permanent al cursului de apă în cea
mai mare parte a anului. Pe fiecare curs de apă numerotarea afluenților s -a făcut de
la izvor spre vărsare.
Așadar, inventarierea cadastrală este organizată pe bazine hidrografice, fișele
numerotându -se în ordine de la izvor spre vărsare. Pe hărți la scara 1:25000 se
localizează fișele și obiectivele cadastrale prin semnele convenționale. Cursurile de
apă sunt exprimate printr -un sistem simplu de notare cu litere și cifre. Exemplu: Siret
XII-1 arată că Siretul este al 12 -lea bazin de ordinul I; Bistrița XII – 1.53 arată că
Bistrița este al 53 -lea afluent al Siretului; Dorna XII – 1.53.16 arată că Dorna este al
16-lea afluent al Bistriței, ș.a.m.d.

CADASTRU – NOTE DE CURS

18
Cu ocazia delimitării bazinelor hidrografice se înscriu în fișele speciale de
inventariere, pentru fiecare bazin hidrografic în parte, toate datele care fac obiectul
cadastrului fondului apelor:
– cadastrul condițiilor naturale (sursele apelor subterane, degradarea albiilor și
terenurilor învecinate, exploatările balastiere în albiile râurilor);
– cadastrul lucrărilor de stăpânire a apelor (amplasarea instalațiilor
hidrometrice, lucrări hidrotehnice de protecție, barare sau regularizare a albiei, lucrări
de desecare și drenaj);
– cadastrul lucrărilor pentru folosința potențialului apelor (energetic, alimentare
cu apă a populației sau obiectivelor industriale,irigație, agrement);
– cadastrul lucrărilor pentru protecția calității apelor (instalații de epurare a
apelor menajere sau industriale, emisarii ș i debușeele apelor uzate);
b). Evidența cadastrală a apelor – are ca scop ținerea la zi a cadastrului apelor
și se face pe formulare numite ”fișe de evidență”. Fișele de evidență se completează
anual, cu toate schimbările intervenite în cadrul natural, sau atunci când apar
modificări majore la lucrările de folosire și stăpânire a apelor.
Hărțile cadastrale folosite în cadastrul apelor se execută după ce în prealabil a
fost executat sistemul cadastral de referință și cuprind ridicările topografice ale albiei
majore precum și zonele învecinate, astfel încât să poată fi localizate toate
obiectivele cadastrale, suprafețele inundabile, axul de kilometrare, conturul
localităților, limitele teritoriale ale comunelor, căile de comunicașie etc.
În prima fază de lucr u se folosesc hărțile cadastrale la scara 1:25000 sau
1:50000, iar în lipsa acestora hărțile la scara 1:20000. Ulterior se întocmesc planuri
cadastrale la scara 1:10000 sau 1:5000, în funcție de natura terenului. Hărțile
cadastrale cuprind pe lângă element ele planimetrice și curbe de nivel ce vor servi
pentru localizarea obiectivelor cadastrale, urmărirea modificărilor ce apar în albie,
proiectarea lucrărilor hidrotehnice și la întocmirea planurilor de amenajare.
Reactualizarea lucrărilor la cadastrul apelo r se face când procentul modificărilor
depășește 10 %.

CADASTRU – NOTE DE CURS

19
CADASTRUL CĂILOR FERATE
Are ca scop inventarierea sistematică și completă a tuturor terenurilor,
construcțiilor și instalațiilor ce aparțin acestui sector. Executanții lucrărilor de
cadastru al căilor ferate trebuie să fie persoane fizice sau juridice autorizate de
Oficiul National de Cadastru, Geodezie și Cartografie. Accesul pentru măsurători se
face pe baza unei aprobări emise de Compania Națională de Căi Ferate “C.F.R.” –
S.A. Prin executarea lucrărilor de cadastru de specialitate al căilor ferate se
realizează următoarele obiective:
a) determinarea suprafețelor de teren, cu sau fără construcții, deținute de
unitățile aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și sau, după caz, de
compa nia națională, societățile naționale și societățile comerciale de sub autoritatea
MTI;
b) administrarea și gestionarea corect ă a patrimoniului unit ăților feroviare și
apărarea drepturilor lor prin înscrierea în registrele cadastrale și în c ărțile funciare;
c) asigurarea unei baze juste pentru stabilirea taxelor și/sau impozitelor
datorate statului pentru bunurile imobiliare aflate în proprietatea unit ăților feroviare,
conform legislatiei în domeniul respectiv;
d) stabilirea zonelor juridice feroviare, a zon elor de siguran ță și de protec ție
ale infrastructurii feroviare.
Cadastrul c ăilor ferate asigură eviden ța corpurilor de proprietate apar ținând
domeniului public și privat al statului și al urm ătoarelor unit ăți feroviare:
a) Compania Na țional ă de C ăi Ferate “C.F.R.” – S.A. (C.F.R.);
b) Societatea Naț ional ă de Transport Feroviar de C ălători (“C.F.R. C ălători” – S.A.);
c) Societatea Na țional ă de Transport Feroviar de Marfă (“C.F.R. Marf ă” – S.A.);
d) Societatea de Administrare Active Feroviare (“S.A.A.F.” – S.A.);
e) alte societ ăți comerciale cu specific feroviar.
În cadastrul căilor ferate, prin bunuri imobiliare se înțeleg toate categoriile de
folosințe, clădirile, curțile, liniile de cale ferată, podurile, lucrările de artă și instalațiile
aferente. Tot aici intră rețelele de canalizare, de alimentare cu aer, apă, combustibil
sau gaze, de distribuire a energiei electrice etc. Eviden ța cadastral ă feroviar ă se
întocme ște pe unit ăți administrativ -teritoriale, pentru 3 entit ăți feroviare: sta ție de cale
ferată, intersta ție feroviar ă, corp de proprietate izolat.
Realizarea ș i redactarea planului cadastral trebuie s ă respecte urm ătoarele
prevederi:

CADASTRU – NOTE DE CURS

20
– redactarea planului cadastral de ansamblu, de regul ă la scara 1:2.000, 1:5.000 sau
1:10.000, se realizeaz ă pe fie care teritoriu administrativ și conț ine întreaga suprafa ță
a corpurilor de proprietate feroviare;
– planul cadastral de baz ă se întocme ște la scara 1:1.000 pentru sta ții și intersta ții de
cale ferat ă și la scara 1:500 pentru bunuri imobile feroviare izolat e;
– redactarea plan șelor (în format analogic nedeformabil) pentru planul cadastral de
ansamblu și planul cadastral de baz ă se face la alegerea beneficiarului în format
standard A4, A3, A2, A1 sau A0, în func ție de reprezentarea la scar ă a suprafe ței
utile;
e) reprezentarea detaliilor de con ținut se face, în func ție de scar ă, respectând
“Atlasul de semne conven ționale pentru planurile topografice la sc ările 1:5.000,
1:2.000, 1:1.000 și 1:500”, edi ția 1978 (până la elaborarea, aprobarea și publicarea
unui nou atlas de semne convenționale).
Principalele elemente care trebuie s ă fie incluse în planul cadastral feroviar
sunt:
– limitele zonei de siguran ță a infrastructurii feroviare;
– limitele zonei de protec ție aferente infrastructurii feroviare;
– parcelele aferente unit ăților feroviare;
– axul c ăii ferate și caracteristicile geometrice ale acesteia, în plan orizontal și
în plan vertical al traseului c ăii ferate;
– bornele kilometrice și hectometrice.
În afară de planurile cadastrale, în cadastrul căilor fer ate intervin ”dosarele
cazier”. Acestea con țin planurile ș i piesele scrise, necesare identific ării și situ ării unui
imobil din punct de vedere administrativ, tehnic și juridic;
Dosarele cazier se întocmesc pentru stații și interstații și pot fi:
– dosar c azier individual – se referă la bunuri izolate (clădiri, curți sau terenuri)
care aparțin căilor ferate dar sunt situate în afara acestora;
– dosar cazier parțial – se referă la un bun imobiliar ce face parte dintr -un
complex de bunuri imobiliare cu legătu ri organice în exploatare sau funcționare;
– dosar cazier colectiv – care se referă la un complex de bunuri imobiliare
aparținând fondului căilor ferate, grupate la un loc (de exemplu a stației în întregime
de la acul de intrare la acul de ieșire).

CADASTRU – NOTE DE CURS

21
Detalii le din stații și interstații se trasează pe planurile cadastrale lascara
1:1000, iar planurile de ansamblu ale construcțiilor și rețelelor de apă, canalizare,
combustibil, gaze, etc. se întocmesc la scara 1:100.
Actualizarea si întretinerea lucrãrilor de c adastru de specialitate al cãilor ferate
se vor face cu o periodicitate de cel mult 6 ani sau ori de câte ori este nevoie.

CADASTRUL IMOBILIAR -EDILITAR
Este un subsistem al cadastrului general care are ca scop inventarierea
imobilelor din localități pe po sesori, în vederea cunoașterii sistematice a fondului
locativ și pentru asigurarea documentației necesare sistematizării și fixării
impozitelor. Obiectul cadastrului fondului imobiliar -edilitar îl constituie bunurile
imobile (terenuri, construcții, parcuri , piețe, rețele edilitare etc.) reprezentând
intravilanele țării noastre.
Densitatea clădirilor fiind destul de mare impune folosirea de planuri la scară
mare: 1:2000, 1:1000 sau chiar 1:500, iar valoarea economică a terenurilor cere ca
suprafețele să fie exprimate în m2.
În afară de inventarierea și înregistrarea clădirilor și terenurilor pe categorii de
folosință este necesară și prezentarea caracteristicilor constructive ale clădirilor,
odată cu evaluarea indicându -se chiar și cauzele care au dus la o ev entualele uzuri
(deprecieri) premature.
Cadastrul imobiliar rezolvă următoarele probleme:
– precizează întinderea, configurația și poziția diferitelor categorii de folosință,
construcții sau amenajări tehnico -edilitare;
– evaluează și înregistrează date calitative și economice referitoare la terenuri
și construcții;
– stabilește situația juridică a bunurilor imobiliare, pentru a înscrie drepturile
reale asupra acestora în registrele și fișele cadastrale;
– asigură date reale necesare sistematizării și org anizării teritoriului în vederea
alegerii soluțiilor optime;
– identifică întreprinderi cu capital majoritar de stat care au în folosință bunuri
imobiliare proprietatea statului și starea în care se află aceste bunuri;
– identifică imobilele de interes pub lic proprietate a statului, ca și cele de
interes public proprietate particulară;

CADASTRU – NOTE DE CURS

22
– identifică și înregistrează proprietățile particulare ca suprafață și configurație
a parcelelor, mărimea și felul construcțiilor etc.;
– înregistrează traseele rețelelor su bterane (apă, canalizare, cablu,
electricitate), în vederea amplasării noilor construcții sau renovării acestora;
– identifică terenurile virane sau insuficient ocupate, în vederea amplasării
noilor construcții sau a sistematizării localităților.
Pe lângă latura tehnică care constă în ridicarea limitelor parcelelor și a
celorlalte detalii din interiorul fiecărei proprietăți și se realizează prin mijloacele
specifice cadastrului general, latura calitativă a cadastrului imobiliar furnizează
elementele necesar e pentru evaluarea bunurilor imobile.
Caracteristicile constructive ale clădirilor se notează prescurtat pe planul
cadastral iar în fișa tehnică cadastrală a imobilului prin indici de cartare în felul
următor:
A – clădiri cu pereții și planșee din beton ar mat sau cu schelet metalic
B – clădiri din cărămidă sau piatră (zidărie), cu fundație din beton și planșee
cu beton armat;
C – clădiri din lemn și fundație din beton sau piatră
D – clădiri din paiantă, pământ, chirpici sau alte materiale
Acești indici sunt însoțiți de cifre care arată numărul de etaje (la exponent) și
numărul de subsoluri locuibile (cifra trecută la indice). În cazul când există un singur
nivel de subsol se trece litera s în locul cifrei 1. Când nu apare nici unul din
însemnele mentționate se consideră că acea clădire are numai parter.
Spre exemplu, o construcție cu 9 etaje și subsol, notată A9
s semnifică:
construcție cu fundație din beton, structură de rezistență și planșee din beton armat,
cu zidărie portantă (cărămidă, BCA, bolțari) și cu un număr de 11 nivele (9 etaje,
parter și subsol locuibil). Subsolurile tehnice nu se iau în considerare.
Clădirile cu alte folosințe decât cea delocuit (cele din zonele industriale,
economice, social -cuklturale – teatru, hală de producție) se notează în afara indicelui
de structură și cu folosința principală scrisă clar (ex. Sală polivalentă), precum și cu
înălțimea la cornișă pentru toate corpurile care nu se înscriu în formula obișnuită a
etajelor. Datele caracteristice ale imobilului ce se culeg cu ocazia introducerii
cadastrului de specialitate în localități se înscriu în fișa tehnică (cadastrală) a
imobil ului care cuprinde: schița imobilului, date caracteristice ale construcției,
suprafața construită la sol și desfășurată, date cu privire la posesori (locatari), date

CADASTRU – NOTE DE CURS

23
juridice. Starea clădirilor se apreciază pe baza elementelor principale cum ar fi:
vechime a clădirii, indicele de cartare, echiparea tehnică, confort, starea de întreținere
și finisaje, etc., după cum urmează:
– clădiri foarte bune – din materiale durabile (beton, cărămidă), cu planșee și
structură din beton armat sau metalică, realizate în u ltimii 20 de ani, cu finisaje
complete și îngrijite, care dispun de dotări complete (lumină, apă, canalizare,
încălzire centrală sau cu sobe cu gaze, telefon etc.);
– clădiri bune – realizate din materiale durabile, cu planșee din beton sau
lemn, cu instal ații complete și finisaje îngrijite, necesitând unele lucrări de întreținere
curentă. Aici intră clădirile din categoria anterioară cu vechime de peste 20 de ani
(până la 30 -40 de ani) precum și cele cu planșee din lemn, cu vechime sub 20 de
ani;
– clădiri mediocre (stare satisfăcătoare) – clădiri din categoriile anterioare dar
cu început de deteriorare la structură și finisaje, cu vechime de peste 40 de ani, sau
clădiri noi din paiantă, cu finisaje îngrijite, aspect aparent bun. Acestea au nevoie de
lucră ri de reparații capitale la până la 10 % din unele elemente de construcție (fisuri
superficiale la fundație sau zidărie, la instalațiile electrice, nivelare tencuieli
interioare);
– clădiri cu stare rea – clădiri cu deteriorări importante la structură și f inisaje,
de peste 50 %, fundații sau ziduri crăpate, înclinate, planșee crăpate sau curbate,
acoperișul și tâmplăria degradate;
– clădiri insalubre – care nu mai corespiund folosinței și prezintă pericol pentru
viața și sănătatea celor ce le folosesec.
Planurile cadastrului imobiliar -edilitar conțin și traseul rețelelor de canalizare
(c), apă (a), electrice (e), termoficare (t), gaze (g), telefonice (T).
Cadastrul imobiliar -edilitar mai cuprinde și cartarea geotehnică din
localități,care se execută pe bază de foraje în teren și analize în laborator, stabilidu –
se modalitatea de fundare a construcțiilor ce se vor executa ulterior, nivelul pânzei de
apă freatică, dar și riscul unor eventuale inundații.
Elementele înscrise în fiecare fișă tehnică a imobilului s unt centralizate pe
străzi în tabele conținând elementele de cartare imobiliară conform tabelului 1. De
asemenea imobilele deținute de stat cu titlu definitiv și cele din domeniul public se
centralizează pe străzi și respectiv localități după exemplul din tabelul 2.

CADASTRU – NOTE DE CURS

24
Tabelul 1
Cartarea imobiliară a construcțiilor pentru locuit
Nr. crt. Adresa
Corpul
Proprietate stat, privată
Nivele Indicii de
structură Starea de întreținere
Folosință Arie Locatari
Familii compuse din
Total familii
Total persoane Instalații
Observații
Str
. Nr
. A B C
sa
u
D F.b
. B. M R I
Teren
Construcț.
la sol
Total
Pentrtu
locuit
De exploatat
Pivnițe
1 2 3 4 5 6
Lumină
Încălzire Apă Closet

În clădire
În curte
În clădire
În curte
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
0 1
1 1
2 1
3 15 15 16 17 18 19 20 2
1 2
2 2
3 2
4 2
5 2
6 27 28 29 30 31 32 33 34 35

CADASTRU – NOTE DE CURS

25
Tabelul 2
Cartarea imobiliară a construcțiilor cu folosință economico -administrativă și social -culturală

Nr.
crt. Adresa
Proprietate
Deținătorul Obiectul
activității Forul titular
Teren
m2 Clădiri
Str. Nr. Sect. Denumire Adresa
Corp Folosință Suprafață
Str. Nr. Sect. Constr.
La sol Constr.
desfășurată De exploatare
De
expl. Anexe Total
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

CADASTRU – NOTE DE CURS

26
ÎMPĂRȚIREA ADMINISTRATIV -TERITORIALĂ A ROMÂNIEI
Istoric
Organizarea administrativă în ținuturi (Moldova) și județe (Țara Românească)
are o îndelungată tradiție, datând din primele decenii ulterioare întemeierii celor două
voievodate românești extracarpatice. Județul a primit acest nume de la latinescul
judicum, evidențiind existența scaunelor de judecată (sens din care derivă și ținutul,
ca loc unde se ține judecata). Multe dintre ținuturi și județe au la bază vechile „țări”,
mai ales în zonele depresionare intracarpatice și subcarpatice, chiar dacă limitele lor
au variat în timp (Suceava, Tutova, Muscel, Vlașca etc).
În secolul al XVIII -lea și în prima parte a celui următor a crescut importanța
județelor și a ținuturilor. Astfe l, apar, ca subdiviziuni, ocoalele în Moldova, plaiurile
(pentru județele de munte) și plășile (ca subdiviziuni ale celor din zonele de deal și
de câmpie). Are loc și o reducere treptată a numărului de ținuturi (și datorită pierderii
Bucovinei, în 1775 și a Basarabiei, în 1812) și de județe. Astfel, în perioada
regulamentară numărul ținuturilor Moldovei a scăzut, în 1834, de la 16 la 13, prin
desființarea ținuturilor Herța (înglobat la Dorohoi), Hârlău (împărțit între Botoșani și
Iași) și Cârligătura (împăr țit între Iași și Roman). În țara Românească, în 1845, dispar
județul de Baltă (împărțit între Dolj și Mehedinți) și vechiul județ Săcueni (sau Saac),
preluat, în parte, de Prahova și Buzău.
Alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova (5 ia nuarie
1859) și în Țara Românească (24 Ianuarie 1859) a însemnat începutul unor reforme,
inclusiv în planul organizării administrative, prin Decretul domnesc nr. 495 din 20 iulie
1862 și Legea pentru înființarea consiliilor județene nr. 396 din 2 aprilie 1 864.
Concepută după modelul legii similare franceze, aceasta a generalizat județul ca
unitate administrativă de bază a statului unit, numit, din ianuarie 1862, România.
Conform acestui act legislativ, județele (conduse de prefecți, numiți de Guvern) erau
împărțite în plăși (conduse de subprefecți, iar după 1918 – de pretori), în cadrul
cărora se regăseau comunele, urbane (orașele) și rurale (conduse de primari aleși).
Prima împărțire administrativă modernă a României Mari are loc odată cu
reforma din 1926, după câțiva ani de tranziție în care teritoriile noi își păstraseră
vechea organizare. Țara e împărțită într -un mare număr de județe (71), subdivizate
în plase, compuse la rândul lor din comune. Această formulă va rezista 12 ani.

CADASTRU – NOTE DE CURS

27

În 1938 Carol al II -lea își impune regimul de dictatură regală și face o nouă
reformă a organizării teritoriale. Județele și plasele nu dispar dar pierd mult din
atribuții. Apar zece „ținuturi”, conduse de un rezident regal, după modelul german al
landurilor, care centralizează î n bună măsură administrația locală. Cele 10 ținuturi
corespund regiunilor istorice: Mureș -Maramureș, Crișuri -Crișana, Timiș -Banat,
Prut+Suceava -Bucovina, Nistru -Basarabia, Dunărea de Jos -Moldova, Mării –
Dobrogea, Argeș -Muntenia, Olt -Oltenia.

CADASTRU – NOTE DE CURS

28

Județele din care erau alcătute regiunile istorice între 1925 și 1947
Suprafețele regiunilor istorice în România interb elică
Provincia Suprafața (km²)
Ardeal (Transilvania) 57.807
Muntenia 52.486
Basarabia 44.422
Moldova 38.224
Oltenia 24.095
Dobrogea 23.300
Banat 18.393
Crișana 17.717
Bucovina 10.442
Maramureș 8.283
Suprafața totală a României interbelice: 294.967 km²

După abdicarea lui Carol, în condițiile în care România pierde o bună parte din
teritoriu, regimul mareșalului Antonescu revine la vechea organizare pe județe și
desființează ținuturile.
După instaurarea regimului comunist județele și plasele dispar și ele.
Republica Populară Română e împărțită în 28 de regiuni compuse din 177 de

CADASTRU – NOTE DE CURS

29
„raioane”. Până în 1956 există inclusiv regiunea Stalin, în zona Brașovului, (rebotezat
el însuși după numele d ictatorului sovietic).

În 1952 numărul regiunilor se reduce la 18. Atunci apare și Regiunea
Autonomă Maghiară. În 1960 dispar regiunile Bârlad și Arad. În 1969 regimul lui
Nicolae Ceaușescu revine la un sistem bazat pe 39 de județe.

În 1981 o nouă mini reformă: Sectorul Agricol Ilfov a fost redimensionat și i s -a
dat numele de Sector Agricol. Tot atunci apar județele Călărași și Giurgiu. Ultima
modificare are loc în 1995, când Ilfovul redevine județ.

CADASTRU – NOTE DE CURS

30
În acest moment se poate vorbi despre o împărțire a Ro mâniei în regiuni de
dezvoltare. La nivelul NUTS -I, România se dorește a fi împărțită în 4 macroregiuni .
Fiecare dintre ea se compune din 2 regiuni de de zvoltare, astfel România este
împărțită în 8 regiuni de dezvoltare . Regiunile de dezvoltare sunt corespondente
nivelului NUTS -II de diviziuni al UE, dar f ără a avea capacități administrative.

Macroregiunile Romaniei Regiunile de dezvoltare ale României
Regiunile de dezvoltare sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor
de dezvoltare regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt:
 Regiunea Nord -Est cuprinde județele: Iași, Botoșani, Neamț, Suceava, Bacău
și Vaslui.
 Regiunea Vest cuprinde județele: Arad, Caraș -Severin, Hunedoara și Timiș.
 Regiunea Nord -Vest cuprinde județele: Bihor, Bistrița -Năsăud, Cluj,
Maramureș, Satu -Mare și Sălaj.
 Regiunea Centru cuprinde județele: Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și
Brașov.
 Regiunea Sud -Est cuprinde județele: Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și
Constanța.
 Regiunea Sud cuprinde județele: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița,
Călărași, Giurgiu și Teleorman.
 Regiunea București -Ilfov cuprinde municipiul București și județul Il fov.
 Regiunea Sud -Vest cuprinde județele: Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt și Dolj.
Criteriile folosite de Comisia Națională de Statistici a Român iei în definirea
regiunilor s -au bazat pe combinarea unor factori geografici și de omogenitate a
denistății .
Fiecare regiune de dezvo ltare este împărțită în județe, existând 41 de județe ,
plus municipiul București (corespunzătoare nivelului NUTS -III de diviziuni al UE).
Fiecare județ este administrat de către un consiliu județean și un prefect .

CADASTRU – NOTE DE CURS

31

Împărțirea actuală a teritoriu lui României
Teritoriul țării noastre este organizat în județe, orașe și comune. Județul este
alcătuit din orașe și comune – unități de bază ale or ganizării administrativ -teritori ale a
țării, stabilite în funcție de condițiile geografice, economice, social -politice, etnice, și
de legăturile culturale și tradiționale ale populației.
Teritoriul României este împărțit în 41 de județe , plus municipiul București .
Județele sunt (în ordine alfabetică, având specificată și reședința de județ):
Județul Populația Locuitori/km² Suprafața Prescurtare
Județ
Alba 382.747 loc. 61 6.242 km² AB
Arad 461.744 loc. 63 7.754 km² AR
Argeș 652.625 loc. 95 6.862 km² AG
Bacău 706.623 loc. 113 6.621 km² BC
Bihor 600.223 loc. 84 7.544 km² BH
Bistrița -Năsăud 317.254 loc. 58 5.355 km² BN
Botoșani 452.834 loc. 91 4.986 km² BT
Brăila 373.199 loc. 78 4.766 km² BR
Brașov 596.140 loc. 110 5.363 km² BV
Buzău 495.325 loc. 81 6.103 km² BZ
Călărași 324.617 loc. 64 5.088 km² CL
Caraș -Severin 333.219 loc. 39 8.514 km² CS
Cluj 692.316 loc. 105 6.674 km² CJ
Constanța 715.151 loc. 101 7.071 km² CT
Covasna 222.449 loc. 60 3.710 km² CV
Dâmbovița 541.763 loc. 134 4.054 km² DB
Dolj 734.231 loc. 99 7.414 km² DJ
Galați 619.556 loc. 139 4.466 km² GL
Giurgiu 297.859 loc. 84 3.526 km² GR

CADASTRU – NOTE DE CURS

32
Gorj 387.308 loc. 69 5.602 km² GJ
Harghita 326.222 loc. 52 6.639 km² HR
Hunedoara 485.712 loc. 69 7.063 km² HD
Ialomița 296.572 loc. 67 4.453 km² IL
Iași 826.552 loc. 150 5.476 km² IS
Ilfov 300.123 loc. 188 1.583 km² IF
Maramureș 510.110 loc. 81 6.304 km² MM
Mehedinți 306.732 loc. 62 4.933 km² MH
Mureș 580.851 loc. 86 6.714 km² MS
Neamț 557.000 loc. 99 5.896 km² NT
Olt 489.274 loc. 89 5.498 km² OT
Prahova 829.945 loc. 183 4.716 km² PH
Sălaj 248.015 loc. 64 3.864 km² SJ
Satu Mare 367.281 loc. 83 4.418 km² SM
Sibiu 421.724 loc. 78 5.432 km² SB
Suceava 688.435 loc. 80 8.553 km² SV
Teleorman 436.025 loc. 75 5.790 km² TR
Timiș 659.512 loc. 76 8.697 km² TM
Tulcea 265.349 loc. 31 8.499 km² TL
Vaslui 455.049 loc. 86 5.318 km² VS
Vâlcea 413.247 loc. 72 5.765 km² VL
Vrancea 391.833 loc. 80 4.857 km² VN

Orașul – este centrul de populație dezvoltat din punct de vedere economic,
social -cultural și edilitar găspodăresc. În prezent (1 iulie 2011) în România există 320
orașe. Orașele cu un număr însemnat de locuitori, cu însemnătate deosebită în viața
economic ă, cultural -științifică sau care se pot dezvolta în această direcție au fost
organizate în municipii.

CADASTRU – NOTE DE CURS

33
Acestea sunt criterii relative pentru definirea unui municipiu, neexistând la
nivel de lege criterii bine definite pentru acordarea statutului de municipi u. Însă
acordarea propriu -zisă a statutului de municipiu se face prin lege, nu este suficientă
îndeplinirea criteriilor susmenționate. Localitățile care nu îndeplinesc unul sau mai
multe din aceste criterii sunt clasificate ca orașe , sau, dacă nu sunt urba nizate,
comune .
Conform legilor din România un oraș trebuie să îndeplinească următoarele
condiții, cantitative și calitative, minimale pentru a fi declarat municipiu:
1.Număr de locuitori – 40 000
2.Populația ocupată în activități neagricole – 85%
3.Dotarea locuințelor cu instalații de alimentare cu apă – 80%
4.Dotarea locuințelor cu baie și WC în locuință – 75%
5.Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori – 10
6.Număr de medici care revin la 1000 de locuitori – 2,3
7.Unități de învățământ -postliceal
8.Dotări culturale și sportive – săli de spectacol, eventual teatre, instituții
muzicale, biblioteci publice, stadion , săli de sport
9.Locuri în hoteluri – 100
10.Străzi modernizate – 60%
11.Străzi cu rețele de distribuție a apei – 70%
12.Str ăzi cu conducte de canalizare – 60%
13.Epurarea apelor uzate – stație de epurare cu treaptă mecanică și biologică
14.Străzi cu rețele de hidranți exteriori pentru stingerea incendiilor – 70 %
15.Spații verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) – 15 m²/loc .
16.Depozit controlat de deșeuri, cu acces asigurat – parc public
Clasificare – Potrivit legii, localitățile sunt ierarhizate pe ranguri, conform
acestei ierarhizări există municipii de :
 rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanță europeană;
 rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel
european;
 rangul II – municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de
echilibru în rețeaua de localități.
Municipii de rangul 0 și I – sunt centre de dezvoltare ce au număr important
de locuitori: minimum 200 000 de locuitori ( excepție Bacău ), accesibilitate directă la

CADASTRU – NOTE DE CURS

34
rețeaua majoră de căi de comunicații paneuropene (rutiere, feroviare, navale și
aeriene), o bază economică la înalt nivel tehnologic și flexibilă (sector secundar,
servicii productive, social -culturale și de natură informatică), universități, institute de
învățământ superior diversificate și o viață culturală bogată.
De asemenea municipiile de rangul 0 și I sunt singurele municipii ce pot
constitui zone metropolitane în România , împreună cu localități le urbane și rurale
aflate în zona imediată,la distanțe de până la 30 km, între care s -au dezvoltat relații
de cooperare pe multiple planuri.
Zonele metropolitane în România au fost reglementate prin legea 351 din 6
iulie 2001 ca fiind o zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar,
între marile centre urbane (Capitala României și municipiile de rangul I) și localit ățile
urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s -au
dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri . Cea mai recent constituită este
Zona metropolitană Craiova la data de 11 februarie 2009 .
Oraș Rangul Populație Suprafață
(oraș) Suprafață
(zona metropolitană)
București Rang 0 1.944.367 228,0 km2 238,0 km2
Timișoara Rang I 311.586 129,2 km2 1070,4 km2
Iași Rang I 308.843 93,9 km2 787,8 km2
Cluj-Napoca Rang I 306.474 165,2 km2 782,7 km2
Constanța Rang I 302.171 124,9 km2 2121,3 km2
Craiova Rang I 298.928 81,4 km2 550,1 km2
Galați Rang I 291.354 246,3 km2 ? km2
Brașov Rang I 278.048 104,1 km2 1368,5 km2
Ploiești Rang I 229.285 89,7 km2 ? km2
Brăila Rang I 212.501 77,9 km2 ? km2
Oradea Rang I 204.477 82,5 km2 791,91 km2
Bacău Rang I 177.087 43,1 km2 ? km2

Administrația unui municipiu se numește municipalitate și este condusă de un
primar . Municipiul nu are alte subdiviziuni administrative chiar dacă neoficial,
municipiile mari sunt grupate în cartiere . Excepție face însă Municipiul București ,
care are un statut similar cu cel al unui județ și este în mod oficial împărțit în 6
subdiviziuni administrative numite sectoare . Deși în limbajul comun municipiile sunt
denumite simplu "orașe", distincția dintre statutul de oraș și cel de municipiu este
importantă, mai ales la nivel politico -administrativ.

CADASTRU – NOTE DE CURS

35
Comuna (din cuvântul commune din limba franceză ) este o unitate de bază
administrativ -economică din România, alcătuită din unul sau mai multe sate și
condusă de un Consiliu comunal în frun tea căruia se află un primar . În general
comuna poartă numele satului în care se află reședința, dar uneori, comuna poartă
numele altui sat din componența sa. În prezent (1 iulie 2011) numărul total al
comunelor din România este de 2859.
Un sat este o așezare umană specifică mediului rural . De obicei, acest tip de
așezare este mai mare decât un cătun și mai mică decât un oraș. După o altă
definiție, satul este o așezare umană mai puțin dezvoltată din punct de vedere edilitar
gospodăresc a că rei populație se ocupă în deosebi cu agricultura, constituind o
categorie social – teritorială complexă; este alcătuită dintr -o aglomerare de case și
construcții gospodărești anexe într -un teritoriu cu specific rural.

Subdiviziunile teritoriului administrativ comunal sau orășenesc
Toate orașele și comunele sunt formate din intravilan și extravilan.
Intravilanul localității – Zonă care cuprinde suprafața construită a unui oraș
sau a unuei comune. Este teritoriul determinat prin Planul urbanistic ge neral (PUG),
care cuprinde ansamblul terenurilor cu și fără construcții, ce constituie o localitate.
Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri
urbanistice zonale (PUZ), legal aprobate, integrându -se ulterior în P lanul general
urbanistic (PUG) al localității.
Extravilanul – este ”partea din unitatea administrativ -teritorială cuprinsă în
afara intravilanului, delimitată cadastral potrivit legii”(potrivit dex -ului) sau ”teritoriul
cuprins între limita intravilanului și limita administrativ -teritorială a unității de bază
(municipiu, oraș, comună), înăuntrul căruia autorizarea executării lucrărilor de
construcții estre restricționată” (din LEGEA nr.401 din 7 octombrie 2003 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 50 /1991 privind autorizarea executării lucrărilor
de construcții).
Cadastrul se realizează la nivelul unităților administrativ -teritoriale, pe sectoare
cadastrale. Sectorul cadastral este unitatea de suprafață delimitată de elemente
liniare stabile în timp – șosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc. care nu suferă
modificări curente. Sectorul cadastral grupează mai multe bunuri imobile sau corpuri
de proprietate alăturate (alipite) și înlocuiește termenii ”tarla” în extravilan și ”cvartal”
în intravilan.

CADASTRU – NOTE DE CURS

36
Imobilul – una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții,
aparținând aceluiași proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ –
teritoriale, indiferent de categoria de folosință, identificat printr -un număr cadastral
unic.
Parcela – suprafața de teren situată într -o unitate administrativ -teritorială pe un
amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosință și aparținând unui
singur proprietar sau mai multor (co)proprietari, în indiviziune. Din punct de vedere
economic o parcelă poate avea mai multe subdiviziuni fiscale. O subdiviziune fiscală
este o porțiune a parcelei având aceeași clasificare calitativă . Parcelele de teren
care constituie imobilul vor avea înscrisă și categoria de folosință, conform normelor
cadastr ale. Parcela, împreună cu construcția și proprietarul constituie entitățile de
bază a cadastrului general.

CADASTRU – NOTE DE CURS

37
LIMITE ȘI HOTARE

Limitele sunt linii care determină configura ția sau forma geometric ă a unit ăților
teritoriale cadastrale, a detaliilor liniare, a categoriilor de folosin ță, a tipurilor de sol ș i
a claselor de bonitare, a categoriilor de terenuri, etc. În funcț ie de vizibilitate, pot fi de
trei categorii:
– Distincte – au conturul vizibil și se pot identifica u șor pe teren, pot fi naturale
(ex. limita dintre teras ă și lunc ă, limita de la baza unei pante, etc.) sau artificiale (ex.
limita dintre un teren arabil și o planta ție de vie, limi ta dintre terenurile amenajate ș i
cele neamenajate, etc);
– Difuze – între dou ă categorii de folosin ță care se întrep ătrund. Pentru
stabilirea lor este nevoie de documenta ții și de martori (ex: limita dintre o pădure și o
pășune împ ădurită);
– Discrete – nu sunt vizibile la suprafa ța terenului. Pentru precizarea lor se
execut ă lucră ri speciale ( ex. limitele unit ăților de sol, limitele claselor de bonitare,
limitele categoriilor de terenuri).
Limitele pot separa și terenuri cu regim juridic diferit (ex. limitele dintre
intravilan și extravilan c are, în cadastru, au o importanță deosebit ă).
Hotarel e sunt liniile desp ărțitoare între două teritorii care formeaz ă unități
administrative ș i economice distincte sau separ ă două propriet ăți funciare.
Acestea se pot clasifica astfel:
– hotare na ționale – sunt grani țele ță rii;
– hotare administrative – sunt cele care delimiteaz ă teritoriile administrative,
județ ene, or ășenești (municipale) și comunale;
– hotare ale unit ăților economice – sunt hotarele care delimiteaz ă terenurile
unităților industriale, ale unit ăților agricole cu capital de stat, ale unit ăților forestiere,
etc;
– hotare ale propriet ăților funciare – sunt lim itele dintre diferitele proprietăț i de
stat, ale asocia țiilor sau individuale.
Hotarele sunt materializate pe teren prin diverse limite și borne. Pe plan ele
sunt reprezentate prin linii și puncte de hotar. Liniile de hotar pot fi naturale sau
artificiale.

CADASTRU – NOTE DE CURS

38
Liniile de hotar naturale sunt, de obicei, reprezentate prin liniile de talveg ale
cursurilor de ape permanente sau temporare, prin liniile de cump ănă a apelor sau
liniile de desp ărțire a apelor, prin liziere de p ăduri, etc. Liniile de hotar artificiale sunt
cele realizate de om, cum ar fi șanțurile, brazdele, canalele, drumurile, etc.

DELIMITAREA CADASTRALĂ A UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV -TERITORIALE

Prevederi generale
Potrivit Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, „d elimitarea
cadastrală a unităților administrativ -teritoriale reprezintă operațiunea de bază prin
care se identifică, se măsoară la teren și se oficializează limitele unităților
administrativ -teritoriale, c onținând punctele de frângere și traseele hotarului unei
unități administrativ -teritoriale, precum și limitele intravilanelor din respectiva unitate
administrativ -teritorială ”. Această lucrare se execută obligatoriu înaintea începerii
lucrărilor de introdu cere a cadastrului general pe o unitate administrativ -teritorială.
Stabilirea liniei de hotar și a denumirilor unităților administrativ -teritoriale se
face în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă
a teritoriului Ro mâni ei, republicată, cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor
se stabilesc conform planurilor urbanistice generale întocmite și aprobate potrivit
prevederilor legale. În cazurile în care nu s -au aprobat planuri urbanistice generale,
limitele int ravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
Operațiunile de delimitare
Pentru a se realiza delimit area cadastrală se vor executa următoarele:
1). Constituirea comisiei de delimitare cadastrală și aprobarea componenței
acesteia, prin ordin al prefectului;
2). Parcurgerea în teren a traseului hotarului teritoriului unității administrative
și stabilirea punctelor de hotar care vor fi materializate;
3). Materializarea punctelor de hotar cu borne de suprafață utilizate pentru
punctele de triangulație de ordinul V și cu borne subterane tip 2, conform
standardului de stat SR 3446 -1/96.
4). Executarea măsurătorilor pentru determinarea coordonatelor punctel or de
hotar;
5). Calculul coordonatelor punctelor de hotar;

CADASTRU – NOTE DE CURS

39
6). Întocmirea actelor de confirmare cu acordul membrilor comisiei de
delimitare cadastrală și al delegaților unităților a dministrativ -teritoriale vecine ;
7). Întocmirea dosarului de delimitare cadastrală și marcarea hotarelor
administrative.
Comisia de delimitare cadastrală are următoarea componență:
– primarii și secretarii consiliilor locale ale unităților administrativ -teritoriale
implicate în operațiunea d e delimitare cadastrală ;
– delegatul O.J.C. P.I.;
– delegatul organului abilitat în problemele de urbanism și amenajarea
teritoriului.
Componența comisiei se aprobă prin ordin al prefectului. Se recomandă ca în
comisie să se convoace localnici care cunosc t raseul hotarului . Pot fi invitați, dacă
este cazul, delegați desemnați de titularii cadastrelor de specialitate și proprietari i
unor mari suprafețe de teren.
Înaintea începerii lucrărilor de delimitare cadastrală delegatul O.J.C. P.I.
împreună cu primarul procedează la convocarea comisiei, care are obligația să
studieze , înainte de parcurgerea terenului , întreaga documentație existentă
referitoare la ultima delimitare cadastrală.
Consiliul local care dorește să își delimiteze teritoriul va comunica în scri s, cu
aviz de confirmare, consiliului local al unității administrativ -teritoriale vecine, cu
minimum 15 zile înainte, data, ora și locul de întâlnire pentru a proceda la
operațiunea de delimitare cadastrală. De asemenea, C onsiliul local al unității
adminis trativ -teritoriale vecine este obligat să își delege membrii comisiei care vor
participa la stabilirea hotarului.
Când o parte din hotarul unității administrativ -teritoriale care se delimitează se
află la limită de județ, comisia de delimitare cadastrală va fi constituită prin ordin
comun al prefecților județelor implicate. În acest caz, Consiliul local care își
delimitează teritoriul și O.J.C. P.I. vor informa în scris prefectura județului vecin,
respectiv O.J.C. P.I. din județul vecin, despre operațiunea d e delimitare cadastrală cu
minimum 15 zile înainte de data stabilită pentru delimitarea cadastrală. Aceștia sunt
obligați să își trimită delegații, membri ai comisiei, la data, ora și locul comunicate.
În cazul în care delegații consiliului local al unită ții administrativ -teritoriale
vecine, ai județului vecin sau ai O.J.C. P.I. vecin, după caz, nu se prezintă la termenul

CADASTRU – NOTE DE CURS

40
stabilit, delimitarea cadastrală a hotarului se va face în lipsa acestora, iar în procesul –
verbal și în schița de delimitare se vor face mențiuni în legătură cu aceasta.
Identificarea și stabilirea hotarelor
Operațiunea de delimitare cadastrală pe teren a liniei de hotar începe, de
regulă, dintr -un punct de trei sau mai multe hotare, identificându -se traseul până la
următorul punct format din intersecția mai multor hotare. Identificarea pe teren a liniei
de hotar se face cu schița din dosarul ultimei delim itări cadastrale. În lipsa schiței
menționate stabilirea liniei de hotar se face de către membrii comisiei și se
evidențiază, la fața locului, pe hărțile și planurile topografice existente. Reprezentanții
executantului lucrărilor, convocați prin grija O.J. C.P.I., participă în mod obligatoriu la
operațiunile de stabilire a punctelor liniilor de hotar și a punctelor care vor fi
materializate.
În cazul în care unele segmente și puncte de hotar stabilite anterior (existente
pe schița veche de delimitare) au su ferit modificări, pe noua schiță vor fi făcute
mențiunile corespunzătoare.
Numerotarea punctelor de hotar – începe cu numărul 101 din punctul de
intersecție a trei sau mai multe hotare situate în partea de nord sau nord -vest și
continuă în sens orar.
În cazul existenței unor delimitări cadastrale făcute anterior se vor înlocui
numerele vechi ale punctelor de hotar cu numere noi, fără a se dubla numerele. Pe
segmentele de hotar comune pentru două unități administrativ -teritoriale delimitate
numerele vechi ale punctelor de hotar din teritoriul unității administrativ -teritoriale
vecine vor fi scrise în paranteză.
Materializarea punctelor de hotar – Pentru toate punctele de hotar
materializate (vechi sau noi) se vor întocmi schițe de r eperaj și descrieri topo grafice .
Se vor culege date asupra terenurilor traversate de tronsoanele liniilor de hotar
(categoriile de folosință, destinația terenurilor și proprietarii) și se vor consemna în
procesul -verbal de delimitare cadastrală.
Dacă linia de hotar este și linie de frontieră a țării, coordonatele punctelor de
hotar se preiau, în mod obligatoriu, de la Centrul Național de Cartografie (fost Centrul
Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție (fostul Institut de
Cadastru, Geodezie, Fotogrammetr ie și Cartografie ), instituție publicǎ aflatǎ în
subordinea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliarǎ din subordinea

CADASTRU – NOTE DE CURS

41
Ministerului Administrației și Internelor. Linia de frontieră a țării se avizează la
Comandamentul Național al Grănicerilor.
Cu ocazia parcurgerii terenului se va face descrierea stării marcajelor atât
pentru vechile puncte de hotar (care se mențin), cât și pentru noile puncte care
trebuie materializate cu borne.
Punctele care se bornează sunt:
– punctele de intersecție ale liniilor de hotar (puncte de 3 sau mai multe
hotare);
– puncte le de schimbare a aliniamentelor pe traseul hotarului alese astfel încât
să permită, la nevoie, reconstituirea exactă a traseului hotarului. Pe tronsoanele de
hotar, în aliniament, mai lungi de 3 km, bornele se plantează la distanțe de
aproximativ 2 km;
– punctele de intersecție a hotarului cu ape curgătoare, căi ferate, șosele se
vor borna numai pe o parte a acestor detalii liniare, iar pe partea opusă se vor marca
prin stâlpi de lemn cu diametrul de 10 cm și lungimea de 70 cm, protejați cu movile
de pămân t.
În cazu l în care punctele de schimbare a aliniamentelor (de frângere) sau de
intersecție a hotarelor care trebuie bornate se află în locuri improprii bornării (baltă,
mlaștină, carieră etc.), se vor planta în apropierea lor borne martor din care se vor
determina coordonatele punctelor de hotar.
Dacă hotarul traversează în linie dreaptă o pădure compactă, o pășune, o
fâneață sau un lac, se vor borna punctele de intersecție a liniei de hotar cu limita
suprafețelor acestor categorii de folosință (în acest e cazuri linia de hotar este o linie
dreaptă imaginară). Dacă linia de hotar care traversează pădurea este o linie frântă
sau sinuoasă, se vor materializa și se vor determina coordonate la punctele care
definesc respectiva linie de hotar. La recunoașterea traseului hotarului care
traversează păduri și lacuri de acumulare, în comisia de delimitare vor fi invitați, după
caz, și reprezentanții direcției silvice județene și ai Companiei Naționale "Apele
Române" – S.A.
Dacă hotarul este format de talvegul unei ape curgătoare se vor borna numai
punctele de intersecție a liniei de hotar cu traseul apei pe partea dinspre teritoriul
care se delimitează, indiferent de lungimea tronsonului. Dacă firul apei are un traseu
sinuos, la lucrările de delimitare se vor determ ina coordonate la punctele
intermediare care definesc acest traseu. Punctele intermediare se materializează la

CADASTRU – NOTE DE CURS

42
intervale de 200 -1.000 m cu stâlpi de lemn cu lungimea de 70 cm și diametrul de 20
cm, protejați cu movile de pământ. În cazul apelor curgătoare interioare hotarul se
stabilește pe talvegul firului de curgere a apei, iar în cazul albiilor secate, hotarul se
stabilește la jumătatea albiei minore. Coordonatele punctelor intermediare vor fi
utilizate la calculul suprafeței unității administrativ -teritoriale.
Dacă unitatea administrativ -teritorială este mărginită de drumuri, căi ferate,
diguri, canale, linia de hotar se stabilește pe una dintre laturile acestora, astfel încât
acestea să fie cuprinse în întregime în suprafața unei unități administrativ -teritoriale.
Și în acest caz, la traseel e frânte ori sinuoase se vor determina coordonate le
puncte lor intermediare care definesc aceste trasee .
Pe râurile de frontieră ale țării și pe fluviul Dunărea coordonatele punctelor de
hotar vor fi cele preluate de la Centrul Național de Cartografie (fost Centrul Național
de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție . Pe fluviul Dunărea, pe
porțiunea în care ambele maluri se află pe teritoriul României, punctele de hotar între
două teritorii se stabilesc de comun acord de către consiliile locale ale unităților
administrativ -teritoriale. Coordonatele punctelor de hotar se determină prin digitizare
pe planuri topografice la scara 1:10.000 sau 1:5.000, actualizate.
La Marea Neagră hotarele se stabilesc pe linia care separă uscatul de apă, la
data măsurătorilor.
În cazurile în care există neînțelegeri între vecini la stabilirea liniei de hotar și
mem brii comisiei nu pot rezolva neînțelegerile, litigiul se consemnează în
documentele de delimitare cadastrală, astfel:
– pe schița generală a hotarului administrativ și pe schița cu porțiunea de hotar
în litigiu se consemnează ambele variante;
– suprafața în litigiu se va calcula din coordonatele punctelor de pe contur,
care se vor stabili în prezența membrilor comisiei de delimitare cadastrală;
– unele puncte caracteristice de pe conturul suprafeței în litigiu se vor
materializa cu stâlpi de lemn cu lung imea de 50 cm și diametrul de 10 cm și vor avea
o altă numerotare decât restul punctelor de hotar;
– până la rezolvarea litigiului suprafața disputată va fi inclusă în suprafața
calculată a teritoriului nominalizat de O.J.C. P.I.;
– în procesul -verbal de delimitare cadastrală se vor menționa argumentele
celor două părți și se vor anexa copii de pe actele deținute, dacă acestea există;

CADASTRU – NOTE DE CURS

43
– după soluționarea litigiului se reface documentația cadastrală și se vor
materializa cu borne punctele de hotar de pe va rianta acceptată.
Punctele hotarului administrativ se materializează de către executantul
lucrărilor de delimitare cadastrală.
Coordonatele X, Y, Z ale punctelor de hotar se calculează în Sistemul de
proiecție Stereografic 1970 și în Sistemul de referinț ă Marea Neagră 1975. Precizia
de determinare a coordonatelor este similară cu cea a punctelor din rețelele
geodezice de ridicare.
Delimitarea intravilanelor
Hotarele intravilanelor se stabilesc în continuarea delimitării teritorului
administrativ. Efectiv , operația presupune precizarea și materializarea liniei ce
separă intravilanele de extravilanul localității. Lucrările urmează aceleași etape și
aceeași metodologie prezentată la delimitarea hotarelor întregii unități administrative.
Operațiunile de delim itare a intravilanelor constau în:
1) constituirea comisiei de delimitare a intravilanului;
2) parcurgerea pe teren a limitei intravilanului, conform planului urbanistic
general aprobat, și stabilirea punctelor care se vor materializa;
3) materializarea punctelor;
4) executarea operațiunilor de teren și de birou pentru determinarea
coordonatelor punctelor;
5) întocmirea procesului -verbal de delimitare cadastrală a intravilanului, cu
acordul și cu semnăturile membrilor comisiei;
6) întocmirea dosarului de delimitare cadastrală.
Comisia de delimitare a limitelor intravilanelor, numită prin ordin al prefectului,
este formată din primarul și secretarul consiliului local, delegatul O.J.C. P.I. și
delegatul Direcției de urbanism și amenaj area teritoriului. Convocarea membrilor
comisiei se face prin grija secretarului primăriei la data și ora stabilite de primar.
Limita intravilanului se materializează cu borne standardizate conform SR
3446 -1/96. Punctele materializate vor asigura o densit ate de minimum 2 puncte/km.
Punctele materializate pe limita intravilanului, precum și cele reprezentate prin
detalii stabile se numerotează începând de la 1001, în sens orar, începând cu un
punct din partea de nord -vest. Dacă limita intravilanului a fost materializată cu ocazia
întocmirii Planului urbanistic general (aprobat potrivit legii), vor fi determinate
coordonatele punctelor materializate.

CADASTRU – NOTE DE CURS

44
Pentru toate punctele materializate se vor întocmi schițe de reperaj și descrieri
topografice.
Pentru toate punctele geodezice utilizate și pentru punctele de hotar și limită
de intravilan, materializate, se vor întocmi procese -verbale de predare -primire ,
semnate de delegatul O.J.C.P.I., executantul lucrării, proprietar și Primar .
Dosarul delimitării unității administrativ teritoriale
La terminarea lucrărilor de delimitare cadastrală a unității administrativ –
teritoriale se întocmește, în vederea realizării recepției, "dosarul de delimitare", care
trebuie să cuprindă următoarele piese:
– memoriul tehnic;
– schița generală a hotarului unit ății administrativ -teritoriale;
– schițele segmentelor de hotar cuprinse între două puncte de trei sau mai
multe hotare, cu acordul și semnăturile membrilor comisiei de delimitare;
– dosarul de verificare a lucrărilor de delimitare, întocmit potrivit reg ulamentelor
aprobate de A.N.C.P.I. ;
– schițele de reperaj ale tuturor punctelor materializate;
– descrierile topografice ale tuturor punctelor materializate;
– inventarul de coordonate pentru toate punctele de hotar (materializate și
nematerializate);
– inventar de coordonate pentru toate punctele materializate, pe suport
magnetic (fișier ASCII );
– date rezultate din măsurătorile de teren și prelucrările acestora, pe suport
magnetic – fișier ASCII (denumire/numărul punctului de stație, denumire/numere le
punctelor vizate, direcții măsurate, distanțe măsurate, calcule, toleranțe, erori);
– schema măsurătorilor efectuate (schița vizelor);
– suprafața teritoriului calculată din coordonatele tuturor punctelor de hotar;
– procesul -verbal de delimitare cad astrală, cu descrierea tronsoanelor de hotar
corespunzătoare fiecărei unități administrativ -teritoriale vecine, cu semnăturile
membrilor comisiei de delimitare ;
– copii de pe scrisorile de convocare trimise consiliilor locale ale unităților
administrativ -teritoriale vecine și, după caz, prefecturilor și O.J.C. P.I. vecine.
Schița generală a hotarului administrativ, însoțită de o descriere a traseului
hotarului, se întocmește pe copii extrase de pe hărțile topografice, la scările 1:25.000

CADASTRU – NOTE DE CURS

45
sau 1:50.000, astf el ca, în funcție de mărimea teritoriului, schița să fie pe o singură
planșă. Schița generală conține reprezentarea următoarelor detalii:
– rețeaua hidrografică formată din apele curgătoare și stătătoare, canalele și
digurile principale;
– perimetrele intravilanelor și denumirile acestora;
– poziția și numerotarea punctelor materializate și a punctelor de 3 sau mai
multe hotare;
– traseul liniei de hotar, marcat prin semne convenționale;
– denumirea teritoriilor vecine.
Pentru segmentele care constituie și hotar de județ este necesar acordul
prefecturilor și al O.J.C. P.I. din cele două județe limitrofe și, respectiv, parafa
prefecturii, semnătura prefectului, semnătura și parafa președintelui consiliului
județean, aplicate pe schiță în dr eptul porțiunii de hotar.
Dosarul de delimitare cadastrală se întocmește în trei exemplare: un exemplar
se depune la O.J.C. P.I., un exemplar la consiliul local și un exemplar la consiliul
județean. Pentru porțiunile de hotar cu unități administrativ -teritoriale vecine se
întocmesc dosare cu schița tronsonului de hotar, cu poziția și numerotarea punctelor
de hotar. La fiecare consiliu local al unităților administrativ -teritoriale vecine se
transmite, prin grija O.J.C. P.I., un dosar cuprinzând schița porțiun ii comune de hotar
și inventarul de coordonate al punctelor de hotar pe tronsonul respectiv.
Pentru fiecare intravilan se întocmește un dosar de delimitare cadastrală care
conține:
– schița generală a limitei intravilanului, la o scară convenabilă (1:5.000,
1:10.000, 1: 25.000), cu numerotarea punctelor, denumirea intravilanului, rețeaua
generală de drumuri/străzi, hidrografia. Pentru cazurile deosebite se pot prezenta și
detalii la scări mai mari;
– schițe cu segmentele de pe limita intravilanului, la scara 1:2.000, cu
numerotarea tuturor punctelor;
– memoriu tehnic;
– dosarul de verificare a lucrărilor de delimitare a intravilanului, întocmit potrivit
regulamentelor aprobate de A.N.C.P.I.;
– schițe de reperaj și descrierile topografice ale punct elor materializate;
– procesul -verbal de delimitare, cu acordul și semnăturile membrilor comisiei
județene și ai O.J.C. P.I. din cele două județe;

CADASTRU – NOTE DE CURS

46
– inventar de coordonate pentru toate punctele de pe limita intravilanului
(materializate și nematerializate );
– inventar de coordonate pentru toate punctele materializate, pe suport
magnetic (fișier ASCII);
– schema măsurătorilor efectuate;
– copii de pe scrisorile de încunoștințare trimise delegatului organului abilitat în
probleme de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor locale și, după
caz, al comisiilor județene sau prefecturilor;
– suprafața intravilanului calculată din coordonatele punctelor de pe limita
intravilanului.
Dosarul de delimitare cadastrală al intravilanului se întocme ște în trei
exemplare: un exemplar se predă la consiliul local al unității administrativ -teritoriale,
un exemplar la O.J.C. P.I. și un exemplar la organul abilitat în probleme de urbanism
și amenajarea teritoriului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

47
CATEGORII DE TERENURI
MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERENURILOR
(ÎMPĂRȚIREA TERENURILOR DUPĂ DESTINAȚII)
Noțiunea de ”mod de folosință” este generală și se referă la repartizarea
terenurilor între ramurile economiei naționale, având deci un conținut economic. În
cadrul modului de fol osință, terenurile se deosebesc prin categoria de folosință. Cu
alte cuvinte, modul de folosință este noțiunea supraordonată a noțiunii de categorie
de folosință.
Legea 18/1991 a fondului funciar definește noțiunea de ”fond funciar” și arată
apoi modul lu i de folosință. Potrivit art. 1 al acestei legi, ”terenurile de orice fel,
indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public
ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României”.
Așadar, prin categori e de folosință se înțelege o grupare de terenuri cu
aceeași destinație economică, creată în mod natural sau artificial, fiecare
individualizată printr -un cod.
După destinație terenurile pot fi încadrate în una dintre următoarele grupe:
– terenuri cu dest inație agricolă (TDA);
– terenuri cu destinație forestieră (TDF);
– terenuri aflate permanent sub apă (TDH);
– terenuri din intravilan – terenuri cu construcții (TDI);
– terenuri cu destinație specială (TDS).
1. Terenuri cu destinație agricolă
Totalitatea terenurilor care servesc direct și nemijlocit în procesul producției
agricole alcătuiesc fondul funciar agricol. De aici fac parte:
– terenurile agricole productive: arabil, vii, livezi, pepinierele viticole și
pomicole, plantațiile cu hamei ș i duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii răsadnițe și alte
asemenea;
– terenurile cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele
silvice;
– terenuri ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări
piscicole și de îmbunătățiri f unciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă,
platforme și stații de depozitare care servesc nevoilor de producție agricolă, terenuri
neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.

CADASTRU – NOTE DE CURS

48
În cadastrul general diversitatea s olului se exprimă prin suprafață, categoria
de folosință, clasă și venit net. Întocmirea unui cadastru agricol complet este bine să
fie precedată de organizarea teritoriului, folosindu -se hărțile cadastrale, pentru că
aceasta este lucrarea care asigură o m are stabilitate teritoriului iar fișele cadastrale
au o valabilitate îndelungată. Aceste documentații specializate s -au întocmit însă
doar pentru unele unități agricole mari, care în general la ora actuală nu mai există.
2. Terenuri cu destinație forestie ră
Potrivit Codului silvic, fondul forestier al României este alcătuit din ” totalitatea
pădurilor, a terenurilor destinate împă duririi, a celor care servesc nevoilor de cultur ă,
producț ie sau administra ție silvic ă, a iazurilor, a albiilor p âraielor, a alt or terenuri cu
destina ție forestier ă și neproductive, cuprinse î n amenajamente silvice la data de 1
ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, î n conditiile legii, indiferent de natura
dreptului de proprietate”. Deși înainte de 1989, fondul forestier a fost în totalitate
proprietate a statului, după aplicarea legii 18/1991, mai mult de jumătate din
suprafața împădurită a revenit proprietarilor de drept – în proprietate particulară.
Toate terenurile incluse în fondul forestier na țional sunt terenuri cu destina ție
forestieră. Aceste terenuri se înregistrează în cadastrul forestier care se întocmește
pe baza amenajamentelor silvice. Unitatea teritorială a cadastrului forestier este
Ocolul silvic, stabilită în general pe limite de forme de relief naturale. Limitele
ocoalelor silvice nu se suprapun întotdeauna pe limitele administrative ale comunelor
sau județelor, de unde apar unele greutăți în folosirea documentațiilor cadastrale.
3. Terenuri aflate permanent sub ape
Fondul apelor este format din suprafeț ele acoperite în permanență sau în cea
mai mare parte a anului cu ape stătătoare (lacuri, bălți, marea teritorială) sau cu ape
curgătoare (fluvii, râuri, pâraie). Conform legii fondului funciar, terenurile aflate
permanent sub apă sunt reprezentate de albiile minore ale cursurilor de apă,
cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție, fundul apelor maritime interioare și
al mării teritoriale .
4. Terenuri cu construcții
Sunt terenurile din intravilan aferente localităților urbane și rurale pe care sunt
amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și
forestiere. Așadar, legea consideră că în categoria terenurilor cu construcții in tră
numai cele intravilane, chiar dacă nu sunt construite, cum sunt cele folosite în
scopuri agricole sau silvice. Construcțiile din extravilan fac parte din fondul agricol,

CADASTRU – NOTE DE CURS

49
silvic sau al terenurilor cu destinație specială, fiind categorii de folosință în cadrul
modurilor de folosință respective.
Regimul juridic al terenurilor cu construcții din intravilan este diferit de cel
ocupat de construcțiile care servesc nevoilor de producție agricolă, silvică sau
destinate altor activități economice sau sociale, p entru că sunt destinate pentru locuit
și nu unor scopuri productive. Faptul că în intravilan mai există importante suprafețe
ocupate cu construcții industriale trebuie considerat ca o situație istoric dată, tendința
fiind în prezent de a scoate activitățil e industriale în afara perimetrului de locuit.
Terenurile cultivate din intravilan au un alt regim economic și juridic decât cele
din extravilan, deoarece sunt destinate construcțiilor. În consecință, evaluarea în
vederea stabilirii impozitelor nu se face pe baza bonitării, ci după metode speciale.
Introducerea sistemului de publicitate imobiliară este mult mai necesară pentru
terenurile din intravilan, valoarea lor pe unitatea de suprafață fiind mult mai mare față
de terenurile din extravilan. Aceste tere nuri sunt acceptate de bănci pentru
garantarea unor împrumuturi, contribuind astfel la circulația creditului și scăderea
dobânzilor.
Construcțiile se inventariază odată cu terenurile care le determină situația
juridică, dar această inventariere privește n umai suprafața ocupată ocupată de
construcție și servește numai scopului cărții funciare. Pentru alte domenii de
activitate (servicii de sistematizare, societăți de asigurare) informațiile acestea nu
sunt suficiente pentru că nu spun nimic despre materiale le de construcție, vârsta sau
starea ei.
5. Terenuri cu destinație specială
De aici fac parte terenurile folosite pentru transporturile feroviare, rutiere,
navale și aeriene cu construcțiile și instalațiile aferente; construcții și instalații
hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale, de
telecomunicații, pentru exploatările miniere și petroliere, cariere și halde de orice fel,
terenuri pentru nevoile de apărare, plajele, rezervațiile, monumente ale naturii,
ansamblurile și siturile arheologice și istorice și altele. Enumerarea acestora nu este
limitativă pentru că odată cu evoluția societății pot apărea noi activități.
Ceea ce este specific terenurilor cu destinație specială cu excepția drumurilor
și căilor f erate este dispersia lor în teritoriu și ocuparea de regulă a unor suprafețe
restrânse. Numai rezervațiile naturale (cum este Delta Dunării, Retezat) ocupă

CADASTRU – NOTE DE CURS

50
suprafețe mai mari, dar ele servesc și unor nevoi economice și necesită respectarea
unor restricții impuse de protecția naturii.
Terenurile cu destinație specială sunt de regulă proprietate de stat, în afara
circuitului civil. Organele care le administrează pot să -și organizeze cadastre
speciale și sunt obligate să le reprezinte cartografic.
O caracter istică comună tuturor terenurilor cu destinație specială este
reprezentarea lor pe harta cadastrală prin contur și înscrierea lor în cadastre și cărți
funciare speciale și specifice.

CADASTRU – NOTE DE CURS

51
CRITERII DE CLASIFICARE ȘI IDENTIFICARE A CATEGO RIILOR DE
FOLOSINȚĂ A TERENURILOR
Categoria de folosință a terenului, individualizată printr -un cod, este unul din
atributele parcelei iar evidențierea ei în partea tehnică a cadastrului este necesară
atât pentru întocmirea cărții funciare cât și pentru st abilirea sarcinilor fiscale care
grevează bunurile imobile.
Fiecare din cele 5 destinații ale terenurilor pot avea categorii de folosință
predominante care ocupă suprafața majoritară și categorii de folosință care ocupă un
procent mai mic. De exemplu în i ntravilane în afară de categoria de folosință curți –
construcții, care este predominantă în cadrul destinației, sunt incluse și alte categorii
de folosință care ocupă suprafețe mai mici (arabil, livezi, ape, etc.).
Categoria de folosință a unui teren este determinată de destinația economică
a acestuia, stabilită în mod natural (nu se poate cultiva grâu pe vârful muntelui), fie
artificial de posesorul terenului respectiv.
S-a realizat o împărțire pe două grupe a terenurilor:
A – grupa folosințelor agricole,
B – grupa folosințelor neagricole,
fiecare având câte 5 categorii de folosință, la rândul lor cele 10 categorii de
folosință având subcategorii pentru a indica în detaliu folosința terenului în mod real.
A. Grupa folosințelor agricole cuprinde:
– terenuri arabile
– pășuni
– fânețe
– vii
– livezi
B. Grupa folosințelor neagricole cuprinde:
– păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră
– terenuri cu ape și ape cu stuf
– terenuri neproductive
– drumuri și căi ferate
– terenuri cu construcții, curți și alte folosințe.

A. Grupa folosințelor agricole
1. Prin terenuri arabile (A) se înțeleg acele terenuri care se ară în fiecare an
sau la mai mulți ani (2 -6 ani) și sunt cultivate cu plante anuale sau perene cum ar fi:
cereale, leguminoase pentru boabe, plante te hnice și industriale, plante medicinale și
aromate, plante furajere, legume etc. În categoria de folosință arabil se includ: arabil
propriu -zis, pajiști cultivate, grădini de legume, orezării, sere, solarii și răsadnițe,
căpșunării, alte culturi perene.
Se înregistrează ca terenuri arabile:
– terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoiști, sparcetiere, lucerniere
sau alte terenuri însămânțate cu diferite amestecuri de plante leguminoase și
graminee perene), care se ară o dată la cel mult 6 ani;

CADASTRU – NOTE DE CURS

52
– terenurile rămase temporar neînsămânțate datorită inundațiilor, colmatărilor,
degradărilor sau altor cauze;
– terenurile cu sere și răsadnițe sistematizate, cu mențiunea "sere" sau
"răsadnițe".
Terenurile arabile amenajate sau ameliorate prin lucrări de desecare, terasare,
irigare etc. se vor delimita și se vor înscrie la arabil cu întreaga lor suprafață,
incluzând și suprafețele ocupate de canale, diguri, taluzuri, debușee, benzi înierbate
etc., care au lățimi mai mici de 2 m, cu excepția celor din propr ietatea Societății
Naționale "Îmbunătățiri Funciare" – S.A. și Companiei Naționale "Apele Române" –
S.A., care se vor înregistra la categoria de folosință curți -construcții.
Ca definiții:
Serele – sunt suprafețe de terenuri pe care se află construcții perm anente cu
schelet metalic, acoperișul și pereții din sticlă sau alte materiale transparente
(exceptând folia de polietilenă) destinate adăpostirii și cultivării legumelor și florilor.
Solariile – sunt suprafețe de terenuri pe care se află construcții de du rată, cu
scheletul din prefabricate, lemn sau fier, acoperite cu folii din material plastic, în care
se cultivă plante în perioada de primăvară – toamnă.
Răsadnițele – sunt construcții care ocupă terenul un timp limitat, formate din
rame de lemn sau prefab ricate, acoperite cu geamuri sau foliede polietilenă, în care
se cultivă răsadul în perioadele reci de primăvară sau toamnă.
Drumurile pietruite sau asfaltate,construcțiile pentru administrație, magaziile și
halele de depozitare din perimetrul respectiv se înregistrează separat de suprafața
productivă a serei la categoria de folosință respectivă (drumuri, construcții).
În categoria de folosință arabil se includ următoarele subcategorii de folosință:
1.1. Arabil propriu -zis (A);
1.2. Pajiști cultivate (Ap);
1.3. Grădini de legume (Ag);
1.4. Orezării (Ao);
1.5. Căpșunerii (Ac);
1.6. Sere (As);
1.7. Solarii și răsadnițe (Aso);
1.8. Alte culturi perene(Ad).
2. Pășunile (P) – sunt terenuri înierbate sau înțelenite în mod natural sau
artificial prin însămânțări la maximum 15 -20 de ani și care se folosesc pentru
pășunatul animalelor. În cadrul acestei categorii de folosință se înregistrează
următoarele subcategorii:
2.1. Pășuni curate (P)- pășunile acoperite numai cu vegetație ierboasă;
2.2. P ășuni cu pomi (Pl)- pășunile plantate cu pomi fructiferi, în scopul
combaterii eroziunii sau a alunecărilor de teren, precum și pășunile care provin din
livezi părăginite. La încadrarea acestora se va ține seama de faptul că producția
principală este masa verde care se pășunează, iar fructele pomilor reprezintă un
produs secundar;
2.3. P ășuni împădurite (Pp)- pășunile care în afară de vegetație ierboasă sunt
acoperite și cu vegetație forestieră, cu diferite grade de consistență;

CADASTRU – NOTE DE CURS

53
2.4. Pă șuni cu tufărișuri și mărăcinișuri (Pt)– sunt cele la care tufărișu rile și
mărăcinișurile au rol antierozional și nu se pot defrișa .
3. Fânețe (F) – La categoria fânețe se încadrează terenurile înierbate sau
înțelenite în mod natural sau artificial prin însămânțări la maximum 15 -20 de ani, iar
iarba se cosește pentru fân. Ca și subcategorii de folosință, s e înregistrează la
fânețe:
3.1. F ânețe curate (F);
3.2. F ânețe cu pomi (Fl);
3.3. F ânețe împădurite (Fp);
3.4. F ânețe cu tufărișuri și mărăcinișuri (Ft), cu aceleași specificații ca și
pentru pășuni .
4. Vii (V) – În această categorie se încadrează terenurile plantate cu viță de
vie. Fac parte ca subcategorii :
4.1. V ii nobile (Vn) :
– viile altoite au la baza lor un portaltoi;
– viile indigene sunt nealtoite, dezvoltându -se pe rădăcini proprii.
4.2. Vii hibride (Vh) – sunt cele care poartă și denumirea de producători direcți;
4.3. Plantații cu h amei (Vha) – deoarece au o agrotehnică asemănătoare cu a
viței de vie, plantațiile de hamei se includ în această categorie de folosință;
4.4. P epiniere viticole (Vp)- terenuri pen tru producerea materialului săditor
viticol: plantațiile portaltoi și pepinierele propriu -zise sau școlile de vițe.
5. Livezi (L) – Livezile sunt terenuri plantate cu pomi și arbuști fructiferi. Se
înregistrează ca livezi:
5.1. Livezi clasice (L) – terenurile plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme
de cultură tradiționale (500 pomi/ha) , și anume: livezi cu culturi intercalate, livezi
înierbate, livezi în sistem agropomicol, livezi pure etc.;
5.2. Livezi intensive și superintensive (Li) – livezi amenajate având o mare
densitate de pomi pe hectar (peste 2000 pomi/ha) , cu conducerea dirijată a
coroanelor și mecanizarea lucrărilor de întreținere și recoltare;
5.3. Plantații de arbuști fructiferi (Lf) – terenuri plantate cu zmeură, agrișe, afin,
coacăze, trandafiri de dulceață etc.;
5.4. Pepiniere pomicole (Lp) – terenurile destinate pentru producerea
materialului săditor pomicol;
5.5. Plantații de du d (Ld) .

B. Grupa folosințelor neagricole
6. Păduri (P) și alte terenuri forestiere. În această cat egorie de folosință intră
toate terenurile care sunt cuprinse în amenajamentele silvice și în afara acestora,
indiferent de proprietar. Se înregistrează la această categorie de folosință:
– păduri propriu -zise – terenuri acoperite cu vegetație forestieră, cu o suprafață
mai mare de 0,25 ha;
– terenuri destinate împăduririi – terenuri în curs de regenerare, terenuri
degradate și poieni prevăzute a fi împădurite prin amenajamente silvice;

CADASTRU – NOTE DE CURS

54
– perdele de protecție – benzi ordonate din plantații silvice și uneori
silvopomicole, care au diferite roluri de protecție, ca: perdele pentru protecția
culturilor agricole, perdele pentru protecția căilor de comunicație, pentru protecția
așezărilor umane, perdele pentru protecția digurilor, perdele pentru combaterea
eroziunii etc.;
– terenuri care servesc nevoilor de cultură, producție și administrație silvică –
terenuri ocupate de pepiniere, solarii, plantații, culturi de răchită, arbuști ornamentali
și fructiferi, cele destinate hranei vânatului și animalelor din unitățile silvice, cele date
în folosință temporară personalului silvic;
– tufărișuri și mărăcinișuri – terenuri acoperite masiv cu vegetație arborescentă
de mică înălțime, cătinișuri, ienupărișu ri, salcâmi, mărăcinișuri etc.
Ca subcategorii de folosință avem:
6.1. Păduri propriu -zise (PD);
6.2. Perdele de protecție (PDp);
6.3. Tufărișuri și mărăcinișuri (PDt);
6.4. Răchitării (PDr);
6.5. Pepiniere silvice (PDps).
7. Terenuri cu ape și ape cu stuf (H). În această categorie intră terenurile
acoperite permanent cu apă, precum și cele acoperite temporar, care după
retragerea apelor nu pot avea altă folosință. Se înregistrează la această categorie:
7.1. Ape curgătoare (H r): fluviul Dunărea, brațele și canalele din Delta Dunării,
cursurile de apă, pârâurile, gârlele , canalele (Hc) și alte surse de ape cu denumiri
locale (izvoare, privaluri etc.). La apele curgătoare se va înregistra suprafața ocupată
de întreaga albie minoră a cursului de apă, din mal în mal, chiar dacă aceasta nu
este în întregime și permanent sub apă. De obicei apele curgătoare formează de o
parte și de alta a luciului apei prundișuri care numai la viituri mari sunt acoperite
pentru scurt timp cu apă. Albia minoră a unui curs de apă inc lude toate zonele joase
ale cursului, insulele și prundișurile. Toate aceste terenuri din albia minoră nu se
înscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape;
7.2. Ape stătătoare (H b). Limita acestor ape variază în funcție de anotimp și
de regimul de precipit ații. La delimitarea acestor ape se va lua în considerare limita
lor la nivelul mediu al apelor. În această categorie se încadrează și
– apele amenajate în mod special pentru creșterea dirijată a peștelui
(amenajări piscicole – Hp);
– lacuri de acumulare (Ha);
– precum și suprafețele cu ape stătătoare de mică adâncime unde cresc
trestișuri și păpurișuri și alte tipuri de vegetație specifică în regim amenajat sau
neamenajat (Hs);
7.3. Marea teritorială și marea interioară (Hm) . Suprafața mării teritoriale e ste
cuprinsă între liniile de bază ale celui mai mare reflux de -a lungul țărmului, inclusiv
ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentelor
hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente și linia din larg, care are
fiecare punct situat la o distanță de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la

CADASTRU – NOTE DE CURS

55
punctul cel mai apropiat de la liniile de bază. Suprafața mării interioare este cuprinsă
între țărmul mării și liniile de bază așa cum au fost definite mai sus.
Limita tere nurilor reprezentând albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele
lacurilor naturale și artificiale, ale bălților, ale țărmului și plajei de nisip ale Mării
Negre, este stabilită prin norme specifice elaborate de ministerele interesate și
avizate de A.N.C.P.I .
8. Drumuri (DR) și căile ferate (CF) . Din punct de vedere funcțional și al
administrării căile de comunicații terestre se împart, potrivit Ordonanței Guvernului
nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, după cum urmează:
– drumuri de intere s național: autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale
europene, drumuri naționale principale, drumuri naționale secundare;
– drumuri de interes județean: drumurile care fac legătura între reședințele de
județ și reședințele de municipiu și orașe, stați uni balneoclimaterice, porturi,
aeroporturi și alte obiective importante;
– drumuri de interes local: drumurile comunale și drumurile vicinale;
– străzile din localitățile urbane;
– străzile din localitățile rurale: străzi principale și străzi secundare;
– căi ferate simple, duble și înguste, triaje.
Drumurile de exploatare din extravilan, care nu au un caracter permanent, nu
se înregistrează ca detalii și se atribuie în proporție egală parcelelor din imediata
vecinătate.
Ca subcategorii de folosință avem:
8.1. Autostrăzi (Da);
8.2. Drumuri naționale (Dn);
8.3. Drumuri județene (Dj);
8.4. Drumuri comunale (Dc);
8.5. Străzi și ulițe (Ds);
8.6. Drumuri de exploatare (De);
8.7. Drumuri și poteci turistice (Dt);
8.8. Căi ferate (Df).
9. Terenurile ocupate cu construcții și curți (CC). Această categorie
cuprinde terenurile cu diverse utilizări și destinații, de exemplu: clădiri, curți, fabrici,
uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere și petroliere, cabane,
schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debușee,
grădini botanice și zoologice, parcuri, cimitire, piețe, rampe de încărcare, fâșia de
frontieră, locuri de depozitare, precum și alte terenuri care nu se încadrează în nici
una dintre categoriile de folosință prevăzute la punctele anterioare.
Ca subcategorii de folosință: construcții (C), construcții și curți (Cc), diguri
(Cd), cariere (Ca), parcuri (Cp), cimitire (Ci), terenuri de sport (Cs), târguri și piețe
(Ct), plaje și ștranduri (Cpj), taluzuri pietruite (Ctz), fâșie de frontieră (Cff), exploatări
miniere și petroliere (Cmp), alte terenuri cu construcții (Cat).
Criterii de identificare și î nregistrare a construc țiilor
La construcț iile cu caracter permanent se înregistrează datele privind situa ția
juridică și destinația acestora. Acestea pot fi:

CADASTRU – NOTE DE CURS

56
– în proprietate privată a persoanelor fizice;
– în proprietate privată a persoanelor juridice;
– domeniul public al statului,
– domeniul public al unităților administrative;
– domeniul privat al statulu i;
– domeniul privat al unităților administrativ -teritoriale.
După destinație, construcțiile se clasifică în: construcții de locuințe (CL),
construcții administrative și social – culturale (CAS), construcții industriale și edilitare
(CIA), construcții anexe (CA).
10. Terenuri degradate și neproductive (N). Această categorie cuprinde
terenurile degradate și cu procese excesive de degradare, care sunt lipsite practic de
vegetație. Din această categorie fac parte următoarele subcategorii de folosință :
10.1. Nisipuri zburătoare (Nn) – nisipuri mobile nefixate de vegetație și pe care
vântul le poate deplasa dintr -un loc în altul;
10.2. Stâncării, bolovănișuri, pietrișuri (Nb) – terenuri acoperite cu blocuri de
stânci masive, îngrămădiri de bolovani și pietrișuri , care nu sunt acoperite de
vegetație;
10.3. Râpe, ravene, torenți (Nr) – alunecări active de teren care sunt
nepro ductive când nu sunt împădurite. Râpa este o ruptură de teren aflată pe un
versant în malul rețelei hidrografice. Ravena este o săpătură în direcția liniei de cea
mai mare pantă, formată datorită concentrării apelor ce se scurg pe versant. Torentul
este un curs de apă temporar ce se formează pe pante repezi neuniforme, în urma
ploilor mari sau a topirii zăpezilor și transportă materialul solid pe versanți
depunându -l la baza pantelor.
10.4. Sărături cu crustă (Ns) – terenuri puternic sărăturate, care formează la
suprafața lor o crustă albicioasă friabilă;
10.5. Mocirle și smârcuri (Nm) – terenuri cu alternanțe frecvente de exces de
apă și uscăc iune, pe care nu se instalează vegetație. Terenurile cu mlaștini cu stuf
nu se înregistrează la categoria terenurilor neproductive, ci la categoria terenuri cu
ape și stuf;
10.6. Gropile de împrumut și cariere (Ng) – terenuri devenite neproductive prin
scoaterea stratului de sol și rocă pentru diverse nevoi de construcții;
10.7. Halde (Nh) – terenuri pe care s -a depozitat material steril rezultat în urma
unor activități industriale și exploatări miniere.
Pentru fiecare dintre categoriile și subcategoriile de folosință sunt prevăzute
simboluri prin intermediul cărora acestea sunt înscrise pe planuri și în registrele
cadastrale (vezi tabelul 3).

CADASTRU – NOTE DE CURS

57
Tabelul 3
Simbolurile categoriilor și subcategoriilor de folosință
Nr.
crt. Categoria / Subcategoria Simbol Nr.
crt. Categoria / Subcategoria Simbol
Terenuri agricole Terenuri neagricole
1. ARABIL A 6. PĂDURI PD
Arabil propriu -zis A Păduri PD
Pajiști cultivate Ap Perdele de protecție PDp
Grădini de legume Ag Tufărișuri și mărăcinișuri PDt
Orezării Ao Răchitării PDr
Căpșunerii Ac Pepiniere silvice PDps
Sere As 7. TERENURI CU APE ȘI STUF H
Solarii Aso Ape curgătoare Hr
Alte culturi perene Ad Lacuri și bălți naturale Hb
2. PĂȘUNI P Lacuri de acumulare Ha
Pășuni curate P Amenajări piscicole Hp
Pășuni împădurite Pp Ape cu stuf Hs
Pășuni cu pomi fructiferi Pl Canale Hc
Pășuni cu tufăriș și mărăciniș Pt Marea teritorială Hm
3. FÂNEȚE F 8. TERENURI NEPRODUCTIVE N
Fânețe curate F Nisipuri zburătoare Nn
Fânețe împădurite Fp Bolovăni șuri,stâncării, pietrișuri Nb
Fânețe cu pomi Fl Râpe, ravene, torenți Nr
Fânețe cu tufăriș și mărăciniș Ft Sărături cu crustă Ns
4. VII V Mocirle și smârcuri Nm
Vii nobile Vn Gropi de împrumut, deponii Ng
Vii hibride Vh Halde Nh
Pepiniere viticole Vp 9. DRUMURI ȘI CĂI FERATE D
Plantații de hamei Vha Autostrăzi Da
5. LIVEZI L Drumuri naționale Dn
Livezi clasice L Drumuri județene Dj
Livezi intensive Li Drumuri comunale Dc
Arbuști fructiferi Lf Străzi și ulițe Ds
Pepiniere pomicole Lp Drumuri de exploatare De
Plantații de dud Ld Drumuri și poteci turistice Dt
Căi ferate Df
10. CONSTRUCȚII ȘI ALTE TERENURI C
Construcții C
Construcții și curți Cc
Diguri Cd
Cariere Ca
Parcuri Cp
Cimitire Ci
Terenuri de sport Cs
Târguri și piețe Ct
Plaje și ștranduri Cpj
Taluzuri pietruite Ctz
Fâșie de frontieră Cff
Exploatări miniere și petroliere Cmp
Alte terenuri cu construcții Cat

CADASTRU – NOTE DE CURS

58
LUCRĂRI DE INTRODUCERE A CADASTRULUI GENERAL
Proiectul tehnic de ansamblu
Scopul proiectului tehnic de ansamblu, întocmit de executantul lucrării, este de
a furniza datele principale necesare pentru elaborarea proiectelor tehnice de
execuție, stabilirea soluțiilor tehnice și pentru estimarea cantităților și valorilor pe
categori i de lucrări.
În cazul unor lucrări de actualizare de mică complexitate la care nu sunt
necesare analize ale lucrărilor vechi, iar execuția noilor lucrări nu implică studierea
mai multor soluții, se poate trece direct la proiectul tehnic de execuție, cu aprobarea
O.J.C. P.I. sau, după caz, a A.N.C.P.I.
Întocmirea proiectului tehnic de ansamblu este obligatorie pentru lucrările care
se execută pe unități administrativ -teritoriale întregi sau pe porțiuni de cel puțin
jumătate din suprafața acestora.
Proiectul tehnic de an samblu cuprinde următoarele părți principale:
a) constatările și concluziile în urma analizării documentațiilor existente, din
punct de vedere cantitativ, calitativ și al gradului de actualitate;
b) prezentarea soluțiilor tehnice de bază pentru executare a lucrărilor de
introducere sau întreținere a cadastrului general;
c) calcule estimative pentru volumul de lucrări, forța de muncă necesară
pentru executarea lucrărilor la termenele programate pe etape, necesarul de fonduri,
mijloace tehnice și materiale;
d) memoriul justificativ.
Pentru urmărirea realizării lucrărilor se întocmește graficul programării
calendaristice a desfășurării pe etape de execuție a acestora.
Proiectul tehnic de execuție
Proiectul tehnic de execuție constituie documentația care s tă la baza justificării
soluțiilor tehnice alese și a cuantificării volumelor de lucrări pe etape și tipuri, precum
și estimarea fondurilor necesare. La elaborarea proiectului executantul va respecta
prevederile normelor tehnice de introducere a cadastrulu i, precum și precizările de
ordin tehnic și financiar din proiectul tehnic de ansamblu și din caietul de sarcini.
Proiectul tehnic de execuție cuprinde următoarele părți principale:
a) prevederile din proiectul tehnic de ansamblu referitoare la lucrările care
trebuie să facă obiectul proiectului tehnic de execuție;
b) concluziile în urma recunoașterii făcute la teren;

CADASTRU – NOTE DE CURS

59
c) studiul asupra posibilităților de utilizare a documentațiilor și produselor
cartografice și cadastrale existente în zonă;
d) posibili tățile de recuperare, integrare și utilizare a datelor și documentelor
provenite în urma aplicării legilor proprietății și a recepției lucrărilor;
e) soluțiile proiectate prezentate pe scheme grafice pentru ansamblul
teritoriului sau pentru unitățile admi nistrativ -teritoriale și pentru fiecare intravilan,
cuprinzând:
– punctele rețelei de sprijin;
– determinarea coordonatelor punctelor pe hotarul unității administrativ –
teritoriale și pe limita intravilanelor;
– punctele sau traseele rețelelor de întreți nere și ridicare pentru extravilan și
intravilan;
– delimitarea zonelor pe categorii de planuri cadastrale sau topografice
existente (după anii de întocmire sau ultima actualizare, după scară, după felul
materialului -suport pe care este făcută imprimarea și după metoda de întocmire);
f) devizul estimativ pentru fiecare categorie de lucrări (rețele geodezice,
conversia planurilor în format digital, măsurători de detaliu pentru actualizarea sau
realizarea hărților și planurilor, întocmirea registrelor cadas trale etc.);
g) memoriul tehnic.

RETELE GEODEZICE PENTRU INTRODUCEREA CADASTRULUI

Rețeaua geodezică națională
Rețeaua geodezică națională din România ca referință a tuturor lucrărilor
cadastrale, există, în prezent sub două variante proiectate în același scop, dar în
concepții diferite:
– triangulația geodezică de stat, devenită clasică, dezvoltată centralizat du pă
1956, pe patru ordine, (I la IV) și completată cu puncte de ordin V de către diverși
utilizatori, în zonele lor de interes;
– rețeaua geodezică națională GPS (RN -GPS), compusă din puncte bomate la
sol și stații permanente, poziționate în sistem propriu , în curs de realizare.
Condițiile generale, ale acestor rețele geodezice de interes național, sunt:

CADASTRU – NOTE DE CURS

60
– încadrarea în rețeaua europeană prin dezvoltarea succesivă a acesteia pe
teritoriul național, pe principiul trecerii de la ordin superior la ordin infe rior, rezultând
astfel un ansamblu de puncte cu o structură unitară și omogenă;
– poziționarea riguroasă a punctelor componente în datumurile naționale și în
conformitate cu standardele europene, folosind aparatură și metode adecvate;
– densitatea caract eristică fiecărei categorii de rețea, definită prin suprafața
standard ce revine unui punct (spre exemplu un punct /50 km2), sau distanța dintre
puncte, pentru continuarea normală a lucrărilor;
– omogenitatea rețelei, respectiv repartizarea uniformă a pun ctelor pe întreaga
suprafață și determinarea lor în aceleași condiții;
– accesibilitatea și durabilitatea punctelor prin alegerea unor amplasamente
convenabile, ferite de distrugeri și marcarea lor de o manieră trainică.
Rețele geotopografice
Ridicărlle în plan, topografice și fotogrammetrice, nu se pot desfășura doar pe
baza rețelei geodezice naționale GPS, întrucât punctele componente sunt prea
depărtate între ele, au o densitate redusă. În consecință, urmează să se determine,
în continuare, alte puncte , grupate în rețele noi, care să servească efectiv ca suport
metodelor intensive de ridicare a detaliilor. Asemenea rețele, sunt de competența
operatorului cadastral, iar denumirea lor derivă din natura lucrărilor prestate, situate
în zona de graniță a cel or două activități.
Rețeaua geodezică de sprijin
Rețeaua geodezică de sprijin pentru executarea lucrărilor de cadastru general
este formată din totalitatea punctelor determinate în sisteme unitare de referință.
Rețeaua de sprijin, ca a doua etapă, rezultă prin îndesirea celei naționale cu
puncte noi, de ordinul V în cazul triangulației clasice respectiv prin completarea
rețelei geodezice naționale GPS, cu respectarea unor condiții de bază:
– ca structură, cuprinde punctele rețelei geodezice naționale, inc lusiv ale celei
europene, la care se adaugă cele noi proiectate, de îndesire, amplasate la sol, dar și
semnalele inaccesibile (turle de biserici, antene, coșuri de fabrici etc.);
– densitatea, definită prin suprafața aferentă unui punct, să fie
corespunză toare normelor tehnice și punctele în ansamblul lor să fie distribuite în
mod judicios în teritoriu;
– poziționarea rețelei în sistemele de referință naționale, unitare pe țară, ce
asigură includerea punctelor ei în fondul topografic național.

CADASTRU – NOTE DE CURS

61
Realizare a practică, a rețelei de sprijin, este coordonată de operatorul
cadastral care, în calitate de beneficiar, cunoaște cel mai bine, natura și volumul
lucrărilor ulterioare.
Rețea geodezică de îndesire
Rețeaua geodezică de îndesire se realizează astfel încât să asigure
densitatea de puncte necesare în zona de lucru și în zona limitrofă pentru executarea
lucrărilor de introducere a cadastrului general.
În configurația rețelei geodezice de îndesire vor fi incluse cel puțin 4 puncte
din rețeaua geodezică de spri jin, astfel încât poligonul format să încadreze toate
punctele rețelei de îndesire.
Rețeaua geodezică de îndesire se execută prin metode cunoscute:
triangulație, trilaterație, triangulație -trilaterație, rețele de drumuiri poligonometrice sau
tehnologii geo dezice bazate pe înregistrări satelitare (Global Positioning System –
GPS – sisteme globale de poziționare).
Rețelele geodezice de îndesire se compensează ca rețele libere prin
încadrarea în configurația lor a cel puțin 4 puncte din rețeaua geodezică de spr ijin.
Abaterea standard medie de determinare a punctelor rețelei geodezice de îndesire
nu trebuie să depășească ± 5 cm în poziție planimetrică.
Punctele din rețeaua de îndesire trebuie să asigure o densitate de 1 punct/5
km2 în extravilan și 1 punct/km2 în intravilan.
Rețea geodezică de ridicare
Ca structură, rețeaua cuprinde, toate stațiile de pe traseele drumuirilor
dezvoltate în acest scop, cât și punctele rețelei de sprijin din zonă.
Proiectarea, marcarea și determinările intră în atribuțiile operato rului cadastral
care execută în continuare și ridicarea detaliilor prin radieri.
Densitatea este condiționată de existența detaliilor de planimetrie și de
asigurarea vizibilităților necesare care să permită ridicarea lor de pe întreaga
suprafață urmărită. Amplasamentul stațiilor trebuie să permită, în plus și poziționarea
lor în rețeaua de sprijin eventual în sistemul GPS.
Rețelele geodezice de ridicare sunt create în scopul asigurării numărului de
puncte necesare măsurătorilor topografice și cadastrale de detaliu. Punctele rețelelor
geodezice de ridicare sunt determinate prin intersecții înainte, retrointersecții,
intersecții combinate, drumuiri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizându -se puncte
din rețeaua geodezică de sprijin și de îndesire.

CADASTRU – NOTE DE CURS

62
Densitatea unei rețele geodezice de ridicare se stabilește în raport cu
suprafața pe care se execută lucrările și cu scopul acestora. Rețelele geodezice de
ridicare se proiectează astfel încât să se asigure determinarea punctelor care
delimitează unitățile administr ativ-teritoriale și intravilanele, precum și a celor care
definesc parcelele/corpurile de proprietate. Se va asigura o densitate de cel puțin 1
punct/km2 în zonă de șes, 1 punct/2 km2 în zone colinare și 1 punct/5 km2 în zone de
munte.
Materializarea pe te ren se va face cu o densitate impusă de configurația
terenului și densitatea detaliilor (în principal limite de proprietate). Materializarea se
va face, după natura solului, cu borne, repere și mărci standardizate. În intravilan, în
zonele asfaltate sau be tonate, materializarea se poate face și cu picheți metalici cu
diametrul de 25 mm și cu lungimea de 15 cm, bătuți la nivelul solului, asigurând o
densitate a punctelor de minimum 4 puncte/km2. Din fiecare punct materializat se vor
asigura vizibilități cătr e cel puțin alte două puncte din rețeaua geodezică de îndesire
și ridicare sau din rețeaua geodezică de sprijin.
Indiferent de instrumentele și procedeele tehnice utilizate la executarea
măsurătorilor, rețeaua geodezică de ridicare se compensează ca rețea constrânsă
pe punctele rețelelor de sprijin și de îndesire. Abaterea standard de determinare a
unui punct nu trebuie să depășească: ± 10 cm în intravilan, iar în extravilan ± 20 cm
în zone de șes, ± 30 cm în zone colinare, ± 50 cm în zone de munte.
Docume ntația tehnică întocmită după executarea rețelelor geodezice de
sprijin, îndesire și ridicare, supusă operațiunilor de recepție, va cuprinde:
– memoriul tehnic cuprinzând descrierea generală a lucrării, metode de lucru,
instrumente utilizate, prelucrarea d atelor (softul folosit, metoda de compensare a
rețelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou –
determinat), preciziile obținute etc.;
– schema dispunerii punctelor vechi și noi, cu marcarea vizibilităților (schița
vizelor);
– schema măsurătorilor efectuate (schița vizelor);
– fișiere ASCII pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de
teren (denumirea/numărul punctului de stație, denumirile/numerele punctelor vizate,
direcții măsurate, distanțe măsurate);
– descr ierile topografice și schițele de reperaj pentru punctele vechi și noi;
– inventar de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fișier ASCII);

CADASTRU – NOTE DE CURS

63
– tabel din care să reiasă diferențele dintre coordonatele vechi (puncte de
ordinul I, II, III, IV) și coordonatel e noi ale acelorași puncte, rezultate în urma
compensării rețelei.

Triangulația geodezică de stat
Concepută după cel de -al doilea război mondial, începând din anul 1951, ca
rețea compactă, de suprafață, triangulația geodezică "de stat" s -a realizat în do uă
etape, corespunzătoare situației politice:
– între anii 1951 -1975 în sistemul de proiecție Gauss -Kruger, pe elipsoidul
Krasowsky (1940) și pentru cote zero fundamental Marea Baltică, elemente impuse
tuturor țărilor din fostul lagăr socialist;
– din an ul 1975 s -a trecut la sistemul de proiecție Stereografic '70 și referința
pentru cote Marea Neagră – Constanța 1975, menținând elipsoidul de referință
Krasovski și unele elemente ale proiecției Gauss -Kruger.
Lucrările au fost executate cu profesionalism d e către DTM (Direcția
topografică militară) și IGFCOT – București (Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie,
Cartografie si Organizarea teritoriului), rezultând o rețea geodezică omogenă și
unitară, la nivelul de concepție și de precizie corespunzător epocii, care a fost și mai
este folosită de aproape șase decenii cu bune rezultate. Unele determinări noi, în
sistemul GPS, au completat și au îndesit triangulația geodezică în funcție de interesul
manifestat în zonă.
Ca structură, rețeaua geodezică de stat disp une de puncte răspândite pe
întreg teritoriul țării, grupate în cinci ordine:
– Ordinul I , având punctele ( vârfurile triunghiurilor ) situate la 20 -60 km, în
medie 30 km;
– Ordinul II, vârfurile de triunghiuri sunt intercalate în Ordinul I și la distanț e
între 10 -20 km, în medie 15 km;
– Ordinul III, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul II , la
distanțe de 5 -10 km, în medie 7 km;
– Ordinul IV , cuprinde puncte situate în interiorul triunghiurilor de Ordinul III și
sunt situate la distanța medie de 3 km;
– Ordinul V , sunt punctele intercalate în triunghiuri de Ordinul IV la distanța
medie de 1,5 km.

CADASTRU – NOTE DE CURS

64
Triangulația geodezică de ordin I, ca rețea de bază, cuprinde 374 de puncte
reunite în 657 de triunghiuri și 6 patrulatere poziționat ă prin măsurarea tuturor
unghiurilor, a anumitor laturi prin unde, a unor elemente astronomice și mărimi
gravimetrice, calculată și compensată în bloc, prin metode riguroase.
Rețele geodezice de ord. II – IV, au rezultat prin îndesirea succesivă a celei de
ordin I prin intersecții, compensate riguros fiind constrânse pe punctele de ordin
superior. În aceste condiții a rezultat o rețea geodezică de ansamblu, unitară și
omogenă, cu o densitate de 1 punct la 20 km2, respectiv 5 puncte geodezice pe un
trapez Ga uss la scara 1:25.000.
Rețeaua de sprijin, clasică, s -a obținut în continuare prin îndesirea triangulației
geodezice de stat cu puncte de ordin V în care sunt incluse și semnalele inaccesibile.
Lucrările au fost executate de instituții avizate, în intere s propriu, cu o
densitate de un punct la 2 -5 km2 în extravilan și la 1 km2 în intravilan, în funcție de
cerințele lucrărilor ulterioare. Poziția acestor rețele de îndesire s -a dedus, de la caz la
caz, prin intersecții combinate, înainte sau înapoi, punctel e de frângere din prima
categorie fiind compensate de asemenea prin metode riguroase.
În ansamblu, triangulația geodezică (inclusiv de îndesire) a cuprins 17.153
puncte răspândite în toată țara, materializate prin borne, asigurând o densitate
satisfăcătoa re și o precizie la nivelul concepției și posibilităților de la jumătatea
secolului trecut. Coordonatele punctelor, cu erorile de poziție cunoscute, au fost,
stocate în banca de date 1975 și mai sunt încă folosite până la realizarea rețelei
geodezice moder ne GPS.

CADASTRU – NOTE DE CURS

65
LUCRĂ RI DE CADASTRU GENE RAL PRIN UTILIZAREA DE PLANURI
ȘI HĂRȚI VECHI

Înainte de începerea lucrărilor de introducere a cadastrului general O.C.P.I.
are obligația să analizeze și să pregătească întreaga documentație topografică și
cadastrală existentă pe unitatea administrativ -teritorială.
Criteriile de bază pentru analizarea conținutului planurilor și hărților existente,
menționate mai sus, în vederea utilizării lor la introducerea și întreținerea cadastrului
general într -o unitate administrativ -teritorială, sunt:
– procentul de modificări ale conținutului cadastral, raportat la conținutul
general pe unitatea de suprafață (km2);
– calitatea suportului planurilor și hărților;
– lizibilitatea planurilor și hărților și gradul de uzură și degradare a acestora;
Procentul de modificări ale conținutului planurilor și hărților constituie criteriul
de bază față de celelalte criterii menționate mai sus. Procentul de modificări se
stabilește prin confruntarea planurilor și hărților cu situația din teren.
Concluziile rezultate în urma analizei vor fi menționate în caietul de sarcini
referitor la lucrările de introducere a cadastrului general. Rezultatele analizei făcute
asupra conținutului planurilor și hărților, precum și documentația topografic ă și
cadastrală existentă vor fi puse la dispoziție executantului lucrărilor.
Confruntarea din teren a planurilor cadastrale sau topografice existente se
face pe diferite zone din unitatea administrativ -teritorială pentru cel puțin 75% din
suprafața aceste ia.
În cadrul operațiunii de confruntare cu situația din teren se verifică existența și
starea punctelor geodezice din rețeaua de referință, din extravilan și din intravilanele
componente ale unității administrativ -teritoriale. Pe copiile planurilor și hăr ților
existente, alese pentru confruntare, se vor nota zonele cu modificări constatate "din
vedere" asupra imobilelor, categoriilor de folosință și detaliilor liniare și se vor estima
în procente, în funcție de suprafața afectată.
După determinarea procent ului mediu de modificări în conținutul planurilor și
hărților se va stabili soluția care trebuie adoptată pentru asigurarea bazei cartografice
necesare la lucrările de introducere și întreținere a cadastrului general: actualizarea
planurilor și hărților ex istente sau a planurilor și hărților noi.

CADASTRU – NOTE DE CURS

66
O.C.P.I. va pune la dispoziție executantului lucrărilor documentele cadastrale
existente în zona de lucru, fie sub formă analogică (pe suport hârtie, material plastic
transparent, bază tare), fie sub formă digitală , dacă există plan digital.
La încheierea lucrării executantul este obligat să predea O.C.P.I. documentele
primite.
Înainte de operarea modificărilor pentru actualizarea planurilor cadastrale
existente, acestea se transformă, de către executantul lucrărilo r, în formă digitală prin
digitizare sau scanare/vectorizare.
Parametrii de scanare și structura datelor predate vor fi menționate în caietul
de sarcini referitor la lucrările de introducere a cadastrului general.
Modificările constatate în urma lucrărilor de actualizare vor fi făcute direct pe planul
digital obținut. Planurile cadastrale noi se realizează în formă digitală și constituie
baza de date grafice; datele și informațiile referitoare la imobile și proprietari
constituie baza de date textuale. Stru ctura bazei de date grafice și a bazei de date
textuale și legăturile dintre acestea se stabilesc prin instrucțiuni specifice.
Întocmirea documentelor tehnice ale cadastrului general
Documentele tehnice realizate la introducerea cadastrrului general reprez intă
documentația oficială pe baza că reia se realizeaz ă publicitatea imobiliară .
Până la introducerea cadastrului general pe o unitate administrativ -teritorial ă
sau în perioada dintre introducerea și întreț inerea acestuia, publicitatea imobiliar ă se
ține la zi prin î nscrierile cu caracter nedefinitiv pe baza documenta țiilor de
amplasament și delimitare a corpu rilor de proprietate elaborate î n acest scop de
persoane fizice și juridice autorizate, docum entații recepț ionate de OJC PI.
În urma analizei procentu lui de modific ări OJCPI va propune modalitatea de
introducere și întreț inere prin actualizare sau realizarea de lucr ări noi. Propunerile,
însoțite de justificarea acestora, se transmit la ANCPI care stabileste solu țiile de
urmat. Datele și documentele rezu ltate în urma recep ționării lucr ărilor de c ătre OJCPI
se pun la dispoziț ia execut anților lucrărilor pentru a fi integrate î n cadastrul general.
La introducerea lucrărilor de cadastru general recuperarea, integrarea sau
utilizarea datelor și documentelor re zultate în urma aplicării legilor proprietății se va
realiza de executantul lucrării numai dacă acestea corespund din punct de vedere al
calității și respectă prevederile din normele tehnice de introducere a cadastrului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

67
Datele și informațiile conținute în documentațiile tehnice întocmite pentru
atribuirea numerelor cadastrale provizorii vor fi preluate și vor face parte din lucrarea
de introducere a cadastrului general.
Pentru actualizarea planului cadastral existent se parcurge obligatoriu fiecare
imobil din intravilan și din extravilan, realizându -se operațiunile de teren și de birou
pentru determinarea elementelor necesare actualizării acestuia, astfel:
a) în extravilan:
– măsurători pentru determinarea coordonatelor punctelor care definesc
sectoarele ca dastrale sau ale grupurilor de parcele izolate;
– măsurători pentru determinarea coordonatelor punctelor de pe contururile
parcelelor/corpurilor de proprietate;
– întocmirea schițelor de teren pentru sectoarele cadastrale sau grupele de
parcele izolate;
b) în intravilan:
– măsurători pentru determinarea coordonatelor punctelor de pe contururile
corpurilor de proprietate;
– măsurători expeditive pentru delimitarea parcelelor din interiorul corpurilor de
proprietate;
– măsurători pentru poziționarea construcț iilor cu caracter permanent, nou –
apărute;
– întocmirea schiței pentru fiecare corp de proprietate.
În interiorul corpurilor de proprietate se vor reprezenta numai parcelele care
au categoriile de folosință în suprafață mai mare de 50 m2 în intravilan și ma i mare
de 300 m2 în extravilan și numai construcțiile cu caracter permanent. Parcelele cu
suprafețe mai mici decât cele de mai sus vor fi incluse în parcelele adiacente ale
aceluiași proprietar.
Lățimea străzilor, drumurilor comunale și ulițelor se stabile ște între limitele
corpurilor de proprietate. Pe planul cadastral nu se reprezintă partea carosabilă,
trotuarele, șanțurile, acostamentele, zonele de parcare și de refugiu, zonele verzi etc.
Detaliile liniare (drumuri, străzi, ulițe, căi ferate, diguri, ap e etc.) constituie corpuri de
proprietate independente și se înregistrează ca atare.
Concomitent cu efectuarea operațiunilor de actualizare sau de realizare a
planului cadastral, pentru fiecare parcelă/corp de proprietate se culeg și datele de

CADASTRU – NOTE DE CURS

68
identificare a proprietarului sau deținătorului legal, categoriile de folosință a
parcelelor și modul de deținere (exclusiv sau în indiviziune).
La nivelul fiecărui corp de proprietate din intravilan se vor întocmi:
a) schița cadastrală a corpului de proprietate. Pe s chiță se figurează
perimetrul, parcelele din interior, categoriile de folosință a parcelelor și clădirile cu
caracter parmanent. Pe schiță se scriu, de asemenea, numele și prenumele
proprietarului (cu inițiala tatălui), adresa corpului de proprietate, adre sa de domiciliu a
proprietarului (în cazul în care proprietarul are alt domiciliu), vecinii și cu o săgeată
se indică direcția nord. Schițele cadastrale vor fi grupate pe sectoare cadastrale;
b) fișa corpului de proprietate, care constituie documentul de b ază în care se
înscriu datele cadastrale care se introduc în baza de date a cadastrului general.
După încheierea lucrărilor la nivelul intravilanului fiecare fișă a corpului de
proprietate se completează cu numărul cadastral definitiv, cu suprafețele calcu late
ale parcelelor și suprafața corpului de proprietate.
Documentele care se întocmesc în extravilan sunt:
a) schița cadastrală, pe grupe de parcele, în cazul terenurilor agricole și
silvice, pe trupuri de pădure sau pe corpuri de proprietate ale marilor deținători
(ferme, exploatații agricole, triaje și depouri, aeroporturi, lacuri, exploatări miniere,
cariere etc.);
b) fișa corpului de proprietate.
Condițiile de precizie pentru determinarea coordonatelor punctelor de detaliu
sunt următoarele:
– în intrav ilan: ± 10 cm pentru punctele de pe conturul sectoarelor cadastrale,
al corpurilor de proprietate și al proiecțiilor la sol ale construcțiilor cu caracter
permanent și ± 20 cm pentru punctele de contur ale parcelelor din interiorul corpurilor
de proprietat e;
– în extravilan: ± 20 cm în zonele de șes, ± 30 cm în zonele colinare și ± 50 cm
în zonele de munte, pentru punctele de contur ale sectoarelor cadastrale, parcelelor
sau corpurilor de proprietate.
Limitele parcelelor din interiorul corpurilor de proprie tate se vor determina prin
măsurători expeditive. Suprafețele rezultate se vor constrânge pe suprafața corpului
de proprietate calculată din coordonate.

CADASTRU – NOTE DE CURS

69
Detaliile liniare și elementele punctuale reprezentând rețeaua de căi de
comunicații, hidrografia și co nstrucțiile speciale se vor determina în aceleași condiții
de precizie ca și pentru corpurile de proprietate.

LUCRĂRI DE CADASTRU GENERAL EXECUTATE PRIN UTILIZAREA
ORTOFOTOPLANURILOR. BAZA DE DATE GRAFICE

Noile tehnologii permit executarea lucrărilor de cadastru prin utilizarea
ortofotoplanurilor. Datorită caracteristicilor și calităților ortofotoplanurilor lucrările de
cadastru trebuie abordate conform unui nou concept: planul cadastral index.
Scopul implementării planului cadastral index, realizat pe baza
ortofotoplanurilor, este de a furniza soluții de cost eficiente, bazate pe utilizarea cât
mai largă a datelor cadastrale existente.
Planul cadastral index conține reprezentarea grafică în format digi tal a
următoarelor elemente:
– limitele corpurilor de proprietate;
– construcțiile permanente;
– elemente de infrastructură (căi ferate, drumuri, ape, canale și elemente de
toponimie aferente);
– identificatori cadastrali georeferențiați.
Planul cadastral index se obține prin vectorizarea corectă a limitelor de pe
ortofotoplanurile digitale și necesită atât o identificare pe teren a acestora cât și
evaluarea semnificației lor.
Conturarea obiectelor se va face pe copiile ortofotoplanurilor, obținându -se o
schiță de identificare. Se vor identifica în primul rând elementele vizibile pe
ortofotoplanuri. Pentru elementele ce sunt neclare, pentru vectorizare se vor efectua
schițe ajutătoare.
Pozițiile punctelor topografice, pentru detalii care sunt în zone umbrite sau
acoperite cu vegetație, se pot determina prin ridicări topografice simple (metoda
coordonatelor rectangulare, metoda aliniamentului, metoda intersecțiilor liniare,
radiere etc.). Pentru detaliile topografice ridicate prin aceste metode se vor întocmi
schițe de detaliu.

CADASTRU – NOTE DE CURS

70
Preciziile care trebuie asigurate pentru poziția planimetrică relativă a punctelor
topografice care pot fi identificate pe ortofotoplan sunt de ±10 cm în intravilan, ±20
cm în extravilan pentru terenurile plane, ±30 cm pentru zonele de d eal și ±50 cm
pentru zonele de munte.
Pentru corpurile de proprietate pentru care nu se dispune de una din
următoarele surse de informații:
– documentații tehnice întocmite pentru atribuirea numerelor cadastrale
provizorii;
– plan parcelar și titluri de pr oprietate eliberate conform legilor proprietății;
– documentații executate conform Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind
stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu
capital de stat, cu modificările ulterioare și avizate tehnic,
datele de identificare a proprietarului se vor culege pe teren.
Prin vectorizare, de pe ortofotoplanuri se vor extrage următoarele elemente:
– limitele corpurilor de proprietate;
– elementele de infrastructură (căi ferate, drumuri, ape, canale).
Vector izarea se va face ținându -se seama de elementele culese pe teren în
schițele de identificare și schițele detaliilor determinate prin măsurători clasice.
Pentru includerea în planul cadastral index a documentațiilor tehnice întocmite
pentru atribuirea numer elor cadastrale provizorii executate în Sistemul de proiecție
Stereografic 1970 se vor utiliza coordonatele punctelor de contur. În cazul în care
punctele de contur au coordonate într -un sistem de referință local (ales arbitrar), se
va efectua o poziționar e relativă pe baza unor elemente comune cu suportul pus la
dispoziție de beneficiar. Unde este posibilă o astfel de poziționare pe planul cadastral
index, se va amplasa doar identificatorul cadastral corespunzător corpului de
proprietate respectiv (cu ajut orul planului de încadrare în zonă). Forma și
dimensiunile corpului de proprietate se vor regăsi în arhiva digitală (realizată prin
scanarea documentației) cu ajutorul identificatorului cadastral.
Conturul construcțiilor permanente se va vectoriza de pe im aginea raster a
planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și se va integra în
corpul de proprietate corespunzător din planul cadastral index.
Pentru integrarea în planul cadastral index a datelor și informațiilor rezultate în
urma apl icării legilor proprietății se va proceda astfel: pe imaginile raster furnizate de
ortofotoplanuri se va identifica amplasamentul planului parcelar și se va determina

CADASTRU – NOTE DE CURS

71
prin vectorizare suprafața tarlalei. Executantul trebuie să efectueze un plan parcelar
vectorizat bazat pe planul parcelar existent, păstrând forma, configurația și suprafața
parcelelor înscrise în titlul de proprietate. Cu ajutorul elementelor fixe de pe imaginea
raster, acest nou plan parcelar va fi inserat pe planul index (printr -o transfor mare
conformă) avându -se grijă să se realizeze o cât mai bună poziționare a proprietăților.
În memoriul tehnic va fi prezentat un tabel cuprinzând fiecare plan parcelar și
cele două suprafețe: suprafața vectorizată și suprafața din titlul de proprietate. P lanul
parcelar se va regăsi în arhiva digitală cu ajutorul identificatorului cadastral, obțunută
prin scanarea planurilor parcelare.

Nr. crt Cod plan
parcelar Suprafața
vectorizată
(m2) Suprafața din
L18/1991
republicată (m2) Diferențe
(m2) Diferențe
(%)
1 T47 10000 9000 1000 10

Pentru integrarea în planul cadastral index a documentațiilor întocmite
conform H.G. 834/1991 cu modificările ulterioare, se va introduce coturul incintei din
inventarul de coordonate și se va verifica suprafața rezultată cu sup rafața din titlu
(rezultatul se va consemna în memoriul tehnic sub formă de tabel). Conturul
construcțiilor permanente se va introduce din inventarul de coordonate (dacă există)
sau se va vectoriza de pe imaginea raster a planului de situație și se va inte gra în
corpul de proprietate corespunzător. Dacă planurile sunt în format digital se vor
prelua din ele elementele necesare planului cadastral index.
Identificatorii cadastrali sunt definiți ca puncte cu atribut într -un fișier specific.
Atributul punctului este un cod numeric de identificare unic, care face legătura cu
baza de date textuale.
Toate imobilele, inclusiv elementele de infrastructură (drumuri, căi ferate) vor
primi un identificator cadastral al cărui atribut va fi un număr natural (de la 1 la n) unic
pe întreaga unitate administrativ -teritorială. Amplasarea identificatorilor cadastrali se
va face obligatoriu în interiorul corpurilor de proprietate și pe cât posibil în centrul de
greutate al acestora.
Identificatorii cadastrali nu reprezintă numer ele cadastrale provizorii atribuite
de OJCPI, acestea regăsindu -se în baza de date textuale.

CADASTRU – NOTE DE CURS

72
Toate entitățile definite în normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general sunt înregistrate în format digital, alcătuind baza de date grafice a
cadastru lui.
Pe lângă baza de date grafice, există și baza de date textuale a cadastrului
care asigură conținutul registrelor cadastrale. Pentru realizarea bazei de date
textuale se folosesc informațiile extrase din:
– documentațiile tehnice întocmite pentru atri buirea numerelor cadastrale
provizorii;
– titlurile de proprietate eliberate conform legilor proprietății;
– datele culese de pe teren și înscrise în fișa corpului de proprietate;
– documentațiile executate conform H.G. 834/1991 cu modificările ulterioare și
avizate tehnic.
Datele se stochează la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale.

Exemplu de plan cadastral index
ORTOFOTOPLAN – Aceasta titulatura este atribuita unei imagini grafice, la o
anumita scara, rezultata din aerofotografierea unei suprafete de teren. Agentia
Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) a realizat un asemenea
produs la scara 1:5000, pentru toata Romania. Este de fapt o poza prelucrata metric,
pe care se pot face determinari de distante.
IMAGINI VECTOR IALE – Sunt imagini de tip "forma" sau "schita", deriva din
folosirea functiilor matematice. Ocupa un spatiu foarte mic si se pot mari oricat de

CADASTRU – NOTE DE CURS

73
mult fara pierdere de rezolutie, fiindca se schimba doar parametrii functiilor
matematice si nu numarul element elor imaginii. Colorarea vectoriala este fie
uniforma fie dupa reguli matematice (gradientala). Formatul vectorial trebuie
renderizat (transformat in "bitmap") pentru a fi disponibil inafara programului care l -a
creat.
Toate imaginile in format electronic se impart in doua tipuri de baza si anume:
imagini raster (cunoscute si sub numele de "bitmap") – realizate cu ajutorul unor
programe de tipul Corel PhotoPaint ori Adobe PhotoShop, si imagini vectoriale
realizate cu programe cum ar fi CorelDraw sau Adobe I llustrator. La baza lor,
imaginile raster sunt formate din puncte legate intre ele sub forma unei harti de
puncte (pixeli), in timp ce imaginile vectoriale sunt compuse din linii interconectate.
Cuvantul " vector " este sinonim cu linie. Imaginile vectoria le pot fi obtinute si printr -o
conversie dintr -o imagine raster, conversie realizata cu programe cum ar fi
CorelTrace sau EuroVector.
O imagine raster este in general definita ca o matrice de valori cunoscute sub
numele de pixeli. Fiecare pixel (picture e lement) este un mic patrat colorat. Acestuia
ii sunt asociate una sau mai multe cifre, care definesc culoarea pe care el trebuie sa
o afiseze.
Imaginile raster sunt dependente de rezolutia pe care o au. Aceasta se
exprima in puncte pe inch (dots per inch) sau dpi. Redimensionarea unei imagini
raster poate fi un proces inselator. Micsorarea ei in general nu ridica probleme. Are
loc o reducere a dimensiunii pixelilor ceea ce face ca adeseori imaginea sa devina
mai precisa. Imaginile bitmap / raster sunt alcat uite dintr -un numar fix de pixeli.
Sporirea dimensiunii acesteia duce la creearea mai multor pixeli de aceeasi culoare
si implicit la reducerea calitatii imaginii. Datorita acestui fapt ele pot aparea zimtuite,
pierzandu -si din detalii in momentul in care sunt marite sau printate la o rezolutie mai
mare decat cea pe care o au de fapt.
Imaginile vectoriale reprezinta colectii de linii si curbe conectate intre ele. La
crearea unei imagini intr -un program de grafica vectoriala, in pagina se insereaza
noduri co nectate intre ele prin linii sau curbe. Fiecare nod, linie sau curba e definita
in desen prin coordonate matematice, care implica pozitia nodului, grosimea liniei
etc. Imaginile vectoriale sunt orientate obiect in timp ce imaginile raster sunt orientate
pixel. In obiectele vector culorile sunt precum hainele ce acopera o structura
scheletica. Imaginile vectoriale sunt definite matematic si nu ca o harta de pixeli. Ele

CADASTRU – NOTE DE CURS

74
pot fi marite si micsorate fara pierderi de calitate. Programul recalculeaza functia
matem atica asociata obiectului modificandu -i dimensiunile fara pierderi. Spre
deosebire de imaginile raster, calitatea nu este limitata de numarul de puncte pe inch
(dots per inch) sau de rezolutia scanarii, motiv pentru care imaginile vectoriale sunt
ideale in activitatea de printare.

Imagine raster

Imagine vectorială

CADASTRU – NOTE DE CURS

75
PLANUL CADASTRAL

Planul cadastral conține reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr -o
unitate administrativ -teritorială, care se înscriu în cartea funciară, precum și numerele
cadastrale ale acestora. Planul cadastral este actualizat de către inspectorii de
cadastru din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară.
Extrasul de plan cadastral reprezintă secțiunea din planul cadastral, cu
reprezentarea imobilului și a ce lor învecinate, a dimensiunilor laturilor acestuia,
precum și a datei ultimei actualizări a bazei de date grafice gestionate de Agentia
Nationala de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Conținutul planului cadastral
Conceptul de bază la realizarea planulu i cadastral este forma digitală.
Planurile cadastrale de ansamblu și planurile cadastrale de bază se obțin prin
extragerea datelor din bazele de date grafice și textuale și prin desenarea la plotter.
Planul cadastral de ansamblu
Planul cadastral de ansamblu al unității administrativ -teritoriale se obține prin
generalizarea planului cadastral de bază și conține reprezentarea grafică a întregii
suprafețe a unității administrativ -teritoriale. Planul cadastral de ansamblu sau, după
caz, harta cadastrală de ansamblu, sub formă analogică, se întocmește, în funcție de
mărimea unității administrativ -teritoriale și de forma sa, la o scară standard
convenabilă. De regulă este una dintre scările 1:10.000, 1:25.000, 1:50.000.
Elementele de co nținut obligatorii pentru planul cadastral de ansamblu sunt:
– denumirea unității administrativ -teritoriale;
– pădurile și terenurile cu vegetație forestieră;
– rețeaua de șosele, drumuri, străzi, ulițe și căi ferate;
– rețeaua hidrografică și construc țiile hidrotehnice importante (ape curgătoare,
stătătoare, canale deschise, baraje, diguri);
– punctele care marchează hotarele unității administrativ -teritoriale;
– limitele și denumirea intravilanelor;
– elemente de toponimie;
– punctele din rețeaua geodezică;
– nordul geografic;
– scara planului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

76
Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se întocmește (în
extracadru, în partea din stânga jos) schema cu dispunerea foilor componente.
Planul cadastral de bază
Planul cadastral de bază se întocmește în scopul reprezentării în plan a
datelor rezultate la introducerea sau întreținerea cadastrului general pentru o
anumită unitate administrativ -teritorială și cuprinde elementele de cadastru general în
detaliu.
Scara uzuală la care se reprezintă planul cadastral de bază, în formă
analogică, este:
– 1:5.000, în zonele de șes pentru extravilan și 1:2.000, 1:1.000 sau 1:500, în
funcție de densitatea detaliilor, pentru intravilane;
– 1:2.000, în zonele de deal pentru ex travilan și 1:2.000, 1:1.000 sau 1:500, în
funcție de densitatea detaliilor, pentru intravilane;
– 1:5.000 și 1:10.000 sau, după caz, scări mai mari în zonele montane;
– 1:2.000, 1:1.000, 1:500, în funcție de densitatea detaliilor, în zonele din Delta
Dunării.
Planurile cadastrale de bază redactate sub formă analogică la scările
menționate anterior se întocmesc pe trapeze cu nomenclatura oficială în România.
Reprezentarea analogică se face în Sistem de proiecție Stereografic 1970.
Planul cadastral de ba ză va conține următoarele elemente:
– punctele rețelei geodezice de sprijin, de îndesire și de ridicare;
– limitele și punctele de hotar, cu numărul de ordine, pentru hotarul unității
administrativ -teritoriale și pentru intravilanele componente;
– limitele și numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate/imobilelor,
limitele, numerele cadastrale și categoriile de folosință ale parcelelor, limitele și
numerele cadastrale ale construcțiilor cu caracter permanent;
– rețeaua de drumuri;
– căile fe rate;
– apele curgătoare cu sensul lor de curgere;
– apele stătătoare;
– construcțiile hidrotehnice;
– denumirile localităților, apelor, principalelor forme de relief, pădurilor,
drumurilor și străzilor, ale obiectivelor industriale, social -culturale e tc., care sunt
prevăzute în nomenclatoarele și atlasele oficiale în vigoare;

CADASTRU – NOTE DE CURS

77
– numerele poștale ale imobilelor din intravilane;
– codul SIRSUP al unității administrativ -teritoriale;
– scara de reprezentare, sistemul de proiecție, anul de întocmire, sche ma de
dispunere și încadrare a foilor componente la nivelul trapezelor din nomenclatura
Sistemului de proiecție Stereografic 1970.
Semnele convenționale, regulile de scriere și corpurile de literă stabilite pentru
elementele de toponimie care trebuie repr ezentate pe planurile cadastrale de bază și
de ansamblu sunt cele prevăzute în "Atlasul de semne convenționale pentru planurile
topografice la scările 1:5.000, 1:2.000; 1:1.000 și 1:500", ediția 1978, până la
elaborarea și avizarea și/sau aprobarea unui no u atlas de semne convenționale.

METODE DE ÎNTOCMIRE A PLANULUI CADASTRAL
Metodele de î ntocmire a plan urilor cadastrale se pot grupa în două categorii:
metode directe și indirecte.
Din categoria metodelor directe fac parte:
• întocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare (metode
clasice)
• întocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrametrice de ridicare;
• întocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo -fotogrametrice;
Din categoria metodelor indirecte fac parte;
• întocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de baz ă;
• întocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice și
cadastrale vechi.
Alegerea metodei de î ntocmire a planurilo r cadastrale se face în funcție de
baza topografică existent ă în zonă , de volumul , calitatea ș i actualitatea informa țiilor
conținute de baza topografic ă, de existența punctelor rețelei de sprijin din zonă , de
dotarea cu aparatur ă de specialitate a executan tului lucr ărilor, de scara la care se
întocmesc planurile, etc.
Întocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare (metode
clasice)
Se întocme ște un proiect tehnic pe baza recunoașterii terenului, a identifică rii
categoriilor de folosin ță și a punctelor de triangula ție existente în zonă (procurarea
coordonatelor ș i a descrierilor topografice). Acesta va cuprinde:
• volumul lucră rilor de semnalizare și marcare a punctelor vechi și noi;

CADASTRU – NOTE DE CURS

78
• coordonatele ș i descrierile topografice ale pu nctelor de triangulatie;
• volumul ș i obiectul lucr ărilor de m ăsurare;
• metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor;
• memoriul justificativ;
• devizul estimativ;
Lucrările de cadastru se sprijin ă pe re țeaua geodezic ă de stat realizată în
proiecț ie stereografic ă 1970, pe plan secant unic. Executarea unor astfel de opera ții
se face prin metodele prezentate la discipline le de topografie și geodezie.
Metodele numerice de ridicare sunt:
– metoda drumuirii;
– metoda radierii;
– metoda absciselor și ordonatelor.

CADASTRU – NOTE DE CURS

79
CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE
Lucrările de culegere în teren a datelor cadastrale constau în:
– identificarea amplasamentului și limitelor corpurilor de proprietate și
categoriilor de folosință ale acestora;
– identificarea construcțiilor cu caracter permanent;
– identificarea proprietarilor, a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor;
– identificarea actului sau faptului juridic în temeiul căruia este folosit imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separată,
organizată în acest scop sau concomitent cu executarea lucrărilor de teren în cadrul
actualizării sa u realizării planurilor cadastrale.
Identificarea proprietarilor și a situației juridice a imobilelor
Operațiunea de identificare a proprietarului constă în înregistrarea
persoanei/persoanelor fizice sau juridice care dețin un titlu de proprietate asupra
imobilului. Proprietarii vor fi identificați din evidențele consiliului local. Datele vor fi
extrase di n Registrul permanent al populației, listele cu numele și prenumele, codul
numeric personal și adresa tuturor proprietarilor din unitatea administrativ -teritorială,
conform evidențelor de la poliție.
Datele referitoare la proprietar se înscriu în Tabelul de mișcare parcelară
(fosta Fișa corpului de proprietate – Anexa nr. 1). Datele cu privire la identitatea
proprietarului se preiau din buletinul/cartea de identitate al/a proprietarului. În
situațiile în care proprietarul refuză prezentarea acestor acte, î n fișă se menționează
refuzul și pentru rezolvare se solicită sprijinul consiliului local și al poliției. În cazul în
care nici cu ajutorul evidențelor existente la consiliul local și poliție nu poate fi
identificat proprietarul imobilului, în fișă se face mențiunea "Proprietar neidentificat".
În fișa corpului de proprietate se înscriu:
a) numele, prenumele proprietarului și codul numeric personal. Aceste date se
compară cu cele din listele extrase din Registrul permanent al populației, în cazul
când acest ea au fost obținute. Pentru femeile căsătorite sau văduve se vor înscrie
numele de familie dobândit după căsătorie urmat de numele de familie avut înainte
de căsătorie (de exemplu: Ionescu Ortansa, născută Răducanu) și codul numeric
personal. La înscrierea adresei de domiciliu a proprietarului se vor preciza toate
datele necesare expedierii corespondenței poștale, mai ales pentru proprietarii
domiciliați în alte localități decât cele cuprinse în raza unității administrativ -teritoriale
respective;

CADASTRU – NOTE DE CURS

80
b) situaț ia juridică a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numărul și
data eliberării, cota din coproprietate, unde este cazul, suprafața înscrisă în acte
pentru fiecare parcelă, corp de proprietate și construcție, după caz. Înscrierea datelor
privitoar e la situația juridică a imobilelor aflate în proprietatea persoanelor juridice se
face potrivit specificațiilor din actele normative sau din alte acte în temeiul cărora au
dobândit dreptul real supus înscrierii. În cazul în care nu există titlu de proprie tate
înscrierea se va face pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar la data
identificării cadastrale, precum și a unei declarații pe propria răspundere a persoanei
deținătoare a imobilului. În situația în care un imobil este într -un litigiu în cu rs de
judecată, pe fișa datelor cadastrale se face mențiunea "imobil în litigiu" și se
nominalizează părțile și obiectul litigiului.
În cazul imobilelor dobândite prin moștenire se vor înregistra numele
moștenitorului, felul moștenirii și actele care dove desc calitatea de moștenitor.
La identificarea proprietarilor persoane juridice se înscriu următoarele date:
denumirea persoanei juridice, codul SIRUES și adresa poștală a sediului.
Dacă nu face obiectul proprietății pe etaje sau apartamente, în fișa cor pului de
proprietate se vor înscrie proprietarii respectivi, arătându -se pentru fiecare (sub
formă fracționară sau în procente) numărul de părți din întreg care îi revine, indiferent
dacă acesta locuiește sau nu locuiește la adresa imobilului.
În cazul cl ădirilor cu mai multe apartamente se întocmește pentru fiecare
clădire lista proprietarilor și a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor, ca anexă
la fișa corpului de proprietate. În această listă se înscriu toți proprietarii grupați pe
intrări, astfel: numărul cadastral al corpului de proprietate, numărul blocului, numărul
etajului, numărul apartamentului, numele, prenumele proprietarului și codul numeric
personal sau, după caz, denumirea persoanei juridice și codul SIRUES, suprafața
totală ocup ată, în proprietate exclusivă sau în proprietate comună, denumirea actului
de proprietate și data emiterii acestuia. În situația în care în clădirea respectivă sunt
și apartamente aflate în proprietatea privată a statului sau a unității administrativ –
teritoriale, se vor înscrie denumirea persoanei juridice care administrează fondul
locativ de stat, codul SIRUES și datele de identificare a locatarilor. Lista proprietarilor
se atașează la fișa corpului de proprietate.
La stabilirea limitelor imobilelor aparț inând titularilor de cadastre de
specialitate se va ține seama de prevederile legale privind delimitarea acestora,
specifice fiecărui domeniu de activitate.

CADASTRU – NOTE DE CURS

81
Identificarea categoriilor de folosință
Identificarea categoriilor de folosință se realizează con comitent cu execuția
lucrărilor de cadastru general, respectiv cu executarea măsurătorilor de teren pentru
actualizarea planurilor cadastrale sau a culegerii datelor de identificare a
proprietarilor și a celor referitoare la actele de proprietate, în cazul utilizării
ortofotogramelor.
Identificarea și consemnarea categoriei de folosință se fac pentru fiecare
parcelă de teren (în extravilan și intravilan), iar datele se înscriu în tabelul de mișcare
parcelară, avându -se în vedere semnificațiile simbolurilor (codurilor) categoriilor de
folosință. Codurile categoriilor de folosință se scriu și pe schițele întocmite pentru
fiecare corp de proprietate.

CALCULUL SUPRAFEȚELOR
Metode de calcul a suprafețelor
Calculul suprafețelor se face în scopul: cunoașterii ariei unui teritoriu sau a
unei proprietăți, determinării suprafețelor ocupate de diferite folosințe, aflării
suprafeței unui bazin hidrografic și pentru proiectarea lucrărilor de îmbunătățiri
funciare și de construcții.
Suprafețele se vor calcula pe baza datelor culese din teren (distanțe și
unghiuri), pe baza elementelor măsurate pe planul de situație (distanțe și unghiuri)
sau pe baza coordonatelor rectangulare ale punctelor de hotar.
Metodele de calcul ale suprafețelor sunt următoarele:
1. Metode grafice.
2. Metode semigrafice.
3. Metode numerice.
4. Metode mecanice.
1. Metoda grafică
Se folosește în cazul în care nu dispunem decât de un plan de situație al
suprafeței, pe suport de hârtie, la o anumită scară. Metodele grafice asigură o
precizie mică la calc ulul suprafețelor, însă în cele mai multe cazuri ele sunt singurele
care se pot folosi la determinarea mărimii suprafețelor.
Precizia metodelor grafice depinde de scara la care este întocmit planul de
situație și anume la scară mică vom avea o precizie mai mică, iar la scară mare o
precizie mare. Erorile înregistrate mai depind și de instrumentele folosite la

CADASTRU – NOTE DE CURS

82
măsurarea distanțelor, de construcțiile grafice executate în poligonul respectiv, de
forma conturului suprafeței.
La redactarea planului și măsurarea distanțelor de pe plan, pentru calculul
suprafețelor, se recomandă ca pe aceeași planșă, să fie și o scară grafică
transversală care să asigure o precizie mai mare de raportare a lungimii măsurate.
Această metodă de calcul pe cale grafică constă în împărți rea suprafeței de
pe plan în suprafețe geometrice (triunghiuri, dreptunghiuri, trapeze, paralel ograme,
pătrate etc.) a căror arie se poate determina prin formulele cunoscute.
Pentru măsurarea suprafețelor cu mai multă precizie, se recomandă ca bazele
figurilor geometrice să fie aproximativ egale cu înălțimea lor, iar la figurile vecine să
se aleagă aceeași bază.
Controlul calculelor constă în a se reîmpărți suprafețele respective în alte figuri
geometrice, după care să se afle din nou mărimea acestora.
Calculul suprafeței unui poligon convex cu un număr mic de laturi
Fie poligonul A B C D E F G A (fig. 1), raportat pe coala de hârtie la scara 1 :
N. Calculul suprafeței se va face astfel:
a) – prin descompunerea în triunghiuri;
b) – prin descompunerea în trapeze și triunghiuri;
c) – prin transformarea într -un triunghi în care se va măsura numai baza și
înălțimea.
a) Prin descompunerea în suprafețe triunghiulare : – unind punctul G cu
celelalte 5 vârfuri, se obțin 5 triunghiuri în care se pot măsura bazele ș i înălțimile cu
ajutorul cărora se pot calcula suprafețele parțiale ale acestor figuri, ținând seama de
valoarea scării numerice de reprezentare a planului.
2S1 = BG · AA’ = BG · h 1
2S2 = CG · BB’ = CG · h 2
2S3 = DG · CC’ = DG · h 3
2S4 = DG · EE’ = DG · h4
2S5 = EG · FF’ = EG · h 5.

CADASTRU – NOTE DE CURS

83

Fig. 1 Poligon convex cu un număr mic de laturi
După ce s -au calculat suprafețele parțiale, se poate calcula
2STOTAL =2S 1 + 2S 2 + 2S 3 + 2S 4 + 2S 5 = 2

n
1iiS parțiale.
2SΔ = B · h; S
.2hB
b) Prin descompunerea în trapeze și triunghiuri : – din descompunerea
suprafeței rezultă triunghiurile AGF și DCD”, precum și trapezele AFEB și BEDD”, în
care se vor măsura baza mare, baza mică și înălțimea (h i ) (fig. 2).
În final s uprafața totală a poligonului ABCDEFG va rezulta din însumarea
suprafețelor parțiale ale figurilor geometrice construite (adică triunghiuri și trapeze).

2S1 = AF · GG’ = AF · h 1
2S2 = (BE + AF) · AA’ = (BE + AF) · h 2
2S3 = (BE + DD”) · DD’ = (BE + DD”) · h 3
2S4 = DD” · CC’ = DD” · h 4
2STOTAL = 2S 1 + 2S 2 + 2S 3 + 2S 4 = 2

n
1iiS parțiale.

Fig. 2 Descompunerea suprafeței în triunghiuri și trapeze

CADASTRU – NOTE DE CURS

84
c) Prin descompunerea poligonului într -un triunghi : – metoda presupune
descompunerea poligonului ABCDEFG într -un triunghi BB’B” (fig. 3), având aceeași
suprafață, pe care o putem determina la scara planului 1 : N, măsurând baza B’B” și
înălțimea BB”’ = H.
2SBB’B” = B’B” · BB”’ = BB” · H.
Pentru a se obț ine triunghiul BB’B” se procedează astfel:
– se unesc punctele A cu F și C cu E. Prin G și D se duce o paralelă la AF și
CE, care va întâlni prelungirea laturii EF în punctele A’ și C’. Unind pe A cu A’ și C cu
C’ se obține triunghiul AFA’ echivalent cu A GF și CC'E echivalent cu CDE, deoarece
au aceeași bază și înălțime. Poligonul de mai jos devenind ABCC’EFA’A.

Fig. 3 Transformarea poligonului într -un triunghi
Dacă se unește B cu A’ și cu C’ se obține triunghiul BA’C’. Din punctele A și C
se duce o par alelă la BA’ și BC’, obținându -se punctele B’ și B” pe dreapta FE
prelungită. Prin unirea lui B cu B’ și cu B” se obțin triunghiurile BAB’ și BCB”
echivalente cu triunghiurile BB’A’ și BC’B”, deoarece au aceeași bază și înălțime.
Calculul suprafeței unui p oligon convex cu un număr mare de laturi
a) Fie poligonul ABCDEFGHIJA care conține un număr mare de laturi și are o
formă alungită (fig. 4).

Fig. 4 Poligon convex cu un număr mare de laturi (cazul a)

CADASTRU – NOTE DE CURS

85
Pentru a se putea calcula suprafața poligonului se descompune în trapeze și
triunghiuri, prin unirea punctului A cu F și coborârea perpendicularelor din vârful
poligonului pe latura AF.
Suprafețele parțiale rezultate, se vor calcula cu ajutorul formulelor prezentate
anterior, măsurând bazele și înălțimile fiecărui triunghi și trapez. Suprafața totală se
va afla prin însumarea suprafețelor parțiale calculate.
b) Fie poligonul ABCDEFGHIJA, caracterizat printr -un număr foarte mare de
laturi având un contur foarte neregulat (fig. 5).
Suprafața poligonului se poate afla mai ușor, dacă în jurul lui se construiește
un dreptunghi MNPR, al cărui suprafață (S) se poate determina.

Fig. 5 Poligon convex cu un număr mare de laturi (cazul b)

Din fiecare punct al poligonului, se coboară perpendiculare pe laturile
dreptunghiului, obținându -se figuri geometrice simple (trapeze sau dreptunghiuri), ale
căror suprafețe se calculează și se însumează obținându -se S TOTAL 2 = ST 2.
Suprafața poligonului se calculează astfel:
SABCDEFGHIJA = S – ST2.
Calculul suprafețelor dete rminate de linii curbe (Metoda trapezelor)
În cazul contururilor curbe ale terenurilor raportate pe plan, se poate calcula
suprafața dacă se va lua pe latura unui poligon înscris între aceste hotare, părți egale
notate cu „a” și se vor ridica perpendicular e până la linia curbă, a căror înălțime se
poate măsura la scara planului. Suprafața fiecărui trapez va fi egală cu:
2SI = (1 1 + 1 2 ) · a
2SII = (1 2 + 1 3) · a
2SIII = (1 3 + 1 4 ) · a

a)11( S21n n N 

CADASTRU – NOTE DE CURS

86

Fig. 6 Suprafața determinată de linii curbe
2STOTAL = (1 1 + 21 2 + 21 3 + 21 4 ….. 21 n + 1 n+1) · a.
S
.1…..111211an 4 3 21n 1

2. Metoda semigrafică
Metoda semigrafică presupune cunoașterea valorilor laturilor unui poligon
oarecare, măsurate pe teren – se recomandă să se folosească aceste date, care
corespund cu laturile figurilor geometrice formate în poligonul respectiv.
Înălțimile se măsoară cu ajutorul riglei sau a scării grafice transversale,
transformându -se în mărimi reale din teren, în funcție de scara numerică la care este
reprezentat planul de situație.
În exemplul dat (fig. 7), suprafața totală se împarte în patru triunghiuri, ale
căror suprafețe se vor calcula făcând produsul bazei cunoscute cu înălțimea
măsurată la scara 1 : 2000.

Fig. 7 Calculul suprafețelor prin metoda semigrafică
D101-102 = 134,23 m.
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.

CADASTRU – NOTE DE CURS

87
h1 = 4,1 cm; H1 = 4,1 · 20 = 82 m.
h2 = 8,0 cm; H2 = 8 · 20 = 160 m.
h3 = 2,45 cm; H3 = 2,45 · 20 = 49 m.
h4 = 8,44 cm; H4 = 8,44 · 20 = 168,8 m.
2S1 = D 102-103 · H1 = 297,345 · 82 = 24382,29 m2.
2S2 = D 103-104 · H2 = 136,432 · 160 = 21829,12 m2.
2S3 = D 104-101 · H3 = 370,007 · 49 = 18130,34 m2.
2S4 = D 101-102 · H4 = 134,23 · 168,8 = 22658,02 m2.
2STOTAL = 2S 1 + 2S 2 + 2S 3 + 2S 4 = 24382,29 + 21829,12 + 18130,343 +
22658,02 = 86999,77 m2.
STOTAL =
. 88, 43499277, 86999 2m 
3. Metode numerice
Metodele numerice asigură precizie mare în calculul suprafețelor. În funcție de
elementele măsurate pe teren (mărimea laturilor și unghiurilor), precum și în funcție
de coordonatele rectangulare ale punctelor calculate, se pot aplica relațiile date de
geometria plană, trigonometrie și geometria analitică după cum urmează:
a. Metoda geometrică.
b. Metoda trigonometrică.
c. Metoda anali tică.
Metoda geometrică
Cunoscând valorile laturilor triunghiurilor formate pe teren, se poate determina
suprafața fiecăruia conform relației cunoscute (fig. 8):
S=
)cp)(bp)(ap(p  ; unde p
.2cba

Fig. 8 Calculul suprafeței prin metoda geometrică

CADASTRU – NOTE DE CURS

88
Când nu se cunosc laturile măsurate pe teren, dar se cunosc coordonatele
punctelor, atunci distanțele se vor calcula cu ajutorul următoarei formule:

.) () (2
12
1 1 n n n n nOn Y Y X X D   
Suprafețele parțiale se vor calcula astfel:
.2;) )( )( (1 1 1 11 1cbapcpbpapp S

.2;) )( )( (2 2 2 2 2 2edcpepd pcpp S 

.2;) )( )( (3 3 3 33 3gfepg pf pepp S 


n
ii TOTAL S S SS S
13 2 1
parțiale.

Metoda trigonometrică
De la trigonometrie se știe că suprafața triunghiului se determină cu relația:
2S = a
 b
 sin α.

Fig. 9 Metoda trigonometrică

Cazul a : – când se cunosc distanțele
102
=115g73c25cc.
104
= 81g21c75cc.
D101-102 = 134,230 m.

CADASTRU – NOTE DE CURS

89
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.

cc c gS 2573115sin 345,29723,134 sin 103 102102 101 2102 1  
= 134,23 · 297,345 ·
0,969619 = 38700,057 m2.
 cc c gS 752181sin 007,370 432,136 sin 103 104101 104 2104 2 
136,432 x
370,007 · 0,956772 = 48229,622 m2.

2STOTAL = 2S 1 + 2S 2 = 38700,057 + 48229,622 = 86999,679 m2.
STOTAL
. 839, 434992679, 86999 2m 
Cazul b : – când se cunosc diagonalele și unghiul la centru
 .
.sin 21 baS

.sin 22 cb S

.sin 23 dc S

.sin 24 da S

)dccb)(daba(sinS2  ;
)]db(c)db(a[sinS2  .

)db)(ca(sin'S2  ;
).db)(ca(sinS2 
dar a + c = AC și b + d = BD.
Deci 2S = AC · BD · sin
 , adică suprafața unui patrulater se poate determina prin
produsul lungimii diagonalelor, cu sinusul unghiului format între acestea
).(

Calculul suprafețelor în funcție de coordonatele polare ale punctelor
Fie poligonul 1, 2, 3, 4, ale cărui puncte sunt definite prin coordonate polare.
Unind punctele 1, 2, 3, 4 cu punctul de origine, a măsurării orientărilor O, s -au format
patru triunghiuri 012; 023; 034; 014.
Aria poligonului 1, 2, 3, 4, este egală cu aria 01234, din care se scade aria
014. Aria 01234, este egală cu suma primelor 3 triunghiuri.

.2) sin(ddS1 2 2 1
1

CADASTRU – NOTE DE CURS

90

.2) sin(ddS2 3 3 2
2

.2) sin(ddS3 4 4 3
3

Fig. 10 Calculul suprafețelor din coordonatele polare ale punctelor

.2) sin(ddS1 4 1 4
4

S1-2-3-4-1 = (S 1 + S 2 + S 3) – S4.

Calculul suprafețelor în funcție de coordonatele rectangulare
Este metoda cea mai precisă de determinare a suprafețelor. Cunoscându -se
coordonatele punctelor, vârfuri ale unui poligon, se poate determina mărimea
suprafeței în următorul mod:
Fie poligonul 1 -2-3, ale căror vârfuri au coordonatele cunoscute:
1(X 1; Y1); 2(X 2;Y2) și 3(X 3; Y3).
Raportând aceste coordonate într -un sistem de axe și proiectând vârfurile pe
axa OY, se observă că se creează o serie de trapeze a căror suprafață este dată de
relațiile de mai jos:
2S1 = (X 1 + X 2) (Y 2 – Y1).
2S2 = (X 2 + X 3) (Y 3 – Y2).
2S3 = (X 1 + X 3) (Y 3 – Y1).

CADASTRU – NOTE DE CURS

91

Fig. 11 Calculul suprafeței din coordonate cu proiecție pe axa Y -lor

În aceste relații valorile X – lor țin loc de bază mare și bază mică, iar diferența
Y – lor reprezintă înălțimea trapezului.
Din figura 11, se observă că suprafața trapezului S 1 și S 2, cuprinde pe de o
parte suprafaț a poligonului 1 -2-3, iar pe de altă parte suprafața trapezului S 3. Deci,
dacă din suprafața primelor două trapeze se va scădea suprafața ultimului trapez,
rezultatul va fi chiar suprafața poligonului 1 -2-3.
Poligon 1 -2-3 = S 1 + S 2 – S3.
Deci suprafața po ligonului 1 -2-3 va fi:
2S1-2-3 = (X 1 + X 2) (Y 2 – Y1) + (X 2 + X 3) (Y 3 – Y2) – (X3 + X 1) ·
· (Y 3 – Y1) = X 1Y2 – X1Y1 + X 2Y2 – X2Y1 + X 2Y3 – X2Y2 + X3Y3 – X3Y2 – X3Y3 + X 3Y1 –
– X1Y3 + X 1Y1.
Efectuând operațiile se va obține:
2S1-2-3 = X 1 (Y2 – Y3) + X 2 (Y3 – Y1) + X 3 (Y1 – Y2).
– generalizând rezultă următoarele formule:
2S1-2-3 =
). Y Y(X1n 1nn
1nn 

2S1-2-3 =
). Y Y(X1n 1nn
1nn 

Dacă în relațiile de calcul ale trapezelor se va atribui ca indice “valoarea n”,
indicele următor va avea valoarea “(n + 1)”.
Deci formula generalizată a suprafeței unui poligon ale căror vârfuri sunt
proiectate pe axa Y – lor este:
2S1-2-3 =
). Y Y() X X(1n nn
1n1n n 
 

CADASTRU – NOTE DE CURS

92

Fig. 12 Calculul suprafeței din coordonate când proiecția se face pe axa X-lor

În cazul în care vârfurile poligonului 1 -2-3, sunt proiectate pe axa X – lor (fig.
12) se formează de asemenea, trapeze care sunt notate cu A, B, C, ale căror
suprafețe sunt redate de relațiile de mai jos:
2S A = (Y 1 + Y 2) (X 2 – X1).
2S B = (Y 1 + Y 3) (X 1 – X3).
2S C = (Y 2 + Y 3) (X 2 – X3).
În relațiile de mai sus valorile Y – lor, țin loc de baza mare și baza mică a
trapezului, iar diferența X – lor de înălțimea trapezului.
Din figură se observă că trapezul mare C, cuprinde atât suprafața poligonului
1-2-3, cât și suprafața trapezelor A și B, deci:
321 poligonS
SC – (SA + S B).
 )X X)(Y Y[()X X)(Y Y( S21 2 1 2 3 2 3 2 321 poligon
(Y1 + Y 3) (X 1 – X3)].
Prin însumarea și atribuirea indicilor “n” ; “n – 1” și ,,n +1’’ se vor obține
următoarele relații:
2S =

 n
1n1n 1n n ) X X(Y .
2S =
.) X X(Yn
1n1n 1n n
 
Relațiile de mai sus se pot generaliza și astfel:
2S =
.) X X)( Y Y(n
1n1n n 1n n
  

CADASTRU – NOTE DE CURS

93
Exemplul de calcul numeric : – fie poligonul 101 -102-103-104, ale cărui vârfuri
au următoarele coordonate rectangulare:
Nr.
punct Coordonate
rectangulare
X Y
101 3303,45 6634,20
102 3262,84 6762,166
103 2965,95 6744,462
104 2934,19 6611,761

Fig. 13 Reprezentarea poligonului din coordonate

Datele se aranjează în tabelul de mai jos în care primul punct se repetă după
ultimul punct:
2S =
.) Y Y)( X X(n
1n1n n 1n n
  
Nr.
pct. X Y
1n nX X
1n nYY Suprafețe
+ –
101 3303,45 6634,20 – – – –
102 3262,84 6762,166 40,61 13396,366 544026,42 –
103 2965,95 6744,462 296,89 13506,628 4009982,79 –
104 2934,19 6611,761 31,76 13356,223 424193,64 –
101 3303,45 6634,20 -369,26 13245,961 – 4891203,55

 4978202,85 4891203,55
2S =86999,3 m2
. 65, 4349923, 86993 2m S  

CADASTRU – NOTE DE CURS

94
Dacă se folosește formula 2S =
.) )( (
11 1
  n
nn n n n YY X X
Tabelul va avea următoarea formă:

Nr.
pct. X Y
1n nX X
1n nYY Suprafețe
+ –
101 3303,45 6634,20 – – – –
102 3262,84 6762,166 6566,29 -127,966 – 840261,86
103 2965,95 6744,462 6228,79 17,704 110274,49 –
104 2934,19 6611,761 5900,14 132,701 782954,47 –
101 3303,45 6634,20 6237,64 -22,439 – 139966,40

 893228,96 980228,26
-2S = -86999,3 m2 /-1
S =
. 349965,4 65, 4349923, 86999 2ha m 
Pentru calculul suprafeței se poate folosi și următoarea formulă:
2S =
.) Y Y(Yn
1n1n 1n n

sau
2S =

n
1n1n 1n n ) Y Y(X .
În cazul acesta 2S = X 101 (Y102 – Y104) + X 102 (Y103 – Y101) +X 103 (Y104 – Y102) +
X104 (Y101 – Y103) = 3303,45 (6762,166 – 6611,761) + 3262,84 (6744,462 – 6634,20)
+ 2965,95 (6611,761 – 6762,166) + 2934,19 (6634,20 – 6744,462) = 496855,40 +
359767,26 – 446093,70 – 323529,65 = 86999,3 m2.
2S = 86999,3 m2
S
. 349965,4 65, 4349923, 86999 2ha m  

Metoda mecanică
Metoda de calcul constă în determinarea suprafețelor pe planuri și hărți, cu un
randament foarte mare, folosind un aparat numit planimetrul polar (fig. 1 4). Operația
de determinare a suprafețelor delimitate de contururi bine definite, pe hărți sau
planuri topografice, efectuată cu ajutorul planimetrului este denumită “planimetra re”.

CADASTRU – NOTE DE CURS

95

Fig. 14. Planimetrul polar
Aparatul este format din următoarele părți componente:
Fig. 15. Planimetrul polar părți componente
a) brațul polar (tija polară);
b) brațul trasor;
c) dispozitivul de înregistrare a diviziunilor;
d) liniuța de control.

1. Polul (greutatea); 2. Brațul polar; 3. Brațul trasor; 4. Acul de urmărire a
conturului sau lupa; 5. Aripioare de mânuire a brațului; 6. Piesa de susținere; 7.

CADASTRU – NOTE DE CURS

96
Cadrul dispozitivului de înregistrare; 8. Rotița R 2; 9. Rotița R 1; 10. Rotița de su sținere;
11. Șurub de fixare; 12. Vernierul; 13. Brațul polar; 14. Șurub de fixare; 15. 16. 17.
Dispozitivul micrometric de deplasare a cadranului metalic; 18. Fusul conic; 19.
Șurub fără sfârșit ce acționează rotița R 1 și R 2; 20. Liniuța de control.
a) Brațul polar : – este o tijă metalică, de lungime constantă, prevăzută la un
capăt cu o greutate în formă cilindrică, sub a cărei bază se află un vârf ascuțit cu
rolul de a se fixa pe planșeta de lucru.
b) Brațul trasor : – este tot o tijă metalică, de lungi me constantă, gradată
milimetric. La un capăt este prevăzut cu un ac trasor (stilul) sau o lupă, cu ajutorul
căruia se urmărește conturul suprafeței și o plăcuță metalică cu care putem mânui
brațul trasor.
c) Dispozitivul de înregistrare : – este compus di ntr-un cadru, care -i permite
fixarea brațului trasor. Pe acest cadru este fixat în două lagăre un ax orizontal,
prevăzut cu un șurub fără sfârșit care acționează rotița R 1 orizontală, divizată în 10
părți egale (0 …. 9) și o rotiță R 2 perpendiculară pe ax, împărțită în 100 părți egale,
numerotate din 10 în 10.
Operații pentru utilizarea planimetrului polar
Înainte de a începe planimetrarea unei suprafețe se va avea în vedere să se
respecte următoarele reguli:
a) masa cu planșeta de lucru să fie orizontală ;
b) planșa pe care este făcut planul să fie perfect întinsă, să nu aibă ondulații
sau să fie șifonată, deoarece acestea pot împiedica rotirea lui R 2.
c) se va verifica dacă acul trasor este reglat convenabil și dacă rotița R 2 se
mișcă ușor;
d) se alege un punct pe plan, în care se fixează polul “P” și se încearcă dacă
cu acul trasor sau lupa se poate urmări conturul întregii suprafețe. Dacă suprafața
este prea mare se împarte în suprafețe mai mici;
e) între brațul trasor și brațul polar la începerea op erațiunii de planimetrare,
este bine să fie un unghi de 900 sau 100g;
f) pe conturul suprafeței se alege un punct de pornire care se marchează cu
creionul;
g) mâna dreaptă cu care se conduce brațul trasor și se urmărește conturul, va
fi sprijinită de pla nșetă;

CADASTRU – NOTE DE CURS

97
h) brațul trasor va fi rotit în sensul acelor de ceasornic (de la stânga la
dreapta);
i) pentru fiecare suprafață se vor face cel puțin trei planimetrări succesive și se
va lua valoarea medie, dacă eroarea este mai mică decât toleranța;
j) pentru planimetrări pe același plan se va cunoaște constanta planimetrului,
calculată, sau extrasă din notița tehnică a planimetrului;
k) conturul suprafeței se urmărește printr -o mișcare continuă, de aceeași
intensitate fără șocuri, devieri și reveniri pe tras eul pe care se realizează
planimetrarea.
Metoda de lucru
Planimetrarea suprafețelor mici cu polul planimetrului amplasat în afara
suprafeței de planimetrat. Respectând condițiile impuse mai sus, se fixează
planimetrul pe planșetă și se alege mărimea suprafeței de planimetrat, în funcție de
raza brațului trasor. Se marchează cu creionul un punct de pe conturul suprafeței
după care se urmărește cu foarte mare exactitate linia acestuia până în punctul de la
care s -a pornit.
La pornire se efectuează citi rea, când lupa se află deasupra punctului marcat,
iar după planimetrarea suprafeței citirea se face când punctul din mijlocul lupei sau
acul brațului trasor, se află pe punctul din care s -a pornit.
Se notează cu C 1, citirea pe dispozitiv la pornire și cu C2, citirea pe dispozitiv
după ce s -a făcut o singură planimetrare. După ce s -a înscris citirea C 2 în carnet, se
efectuează a doua planimetrare, notându -se citirile efectuate cu C 3, după care
urmează a treia și a patra planimetrare notate cu C 4 și C 5.
Citirile au fost efectuate corect dacă diferențele între două citiri consecutive,
sunt egale sau există o eroare între ele de 2 -3 diviziuni.
C2 – C1 = a 1 ; a1 = 1086.
C3 – C2 = a 2 ; a2 = 1089.
C4 – C3 = a 3 ; a3 = 1088.
C5 – C4 = a 4 ; a4 = 1087.
Dacă valorile a 1 = a 2 = a 3 = a 4 sau diferențele sunt foarte mici, luăm ca citire
medie, media aritmetică a acestor valori adică:

5, 108741087 1088 1089 1086
4a a aaC4 3 2 1
M  diviziuni.

CADASTRU – NOTE DE CURS

98
În cazul în care o diferență se abate de la medie, aceasta se va elimina.
Mărimea sup rafeței planimetrate se află, făcând produsul dintre citirea medie
(CM) și constanta planimetrului (K).
S = K · C M

Calculul constantei planimetrului
Constanta planimetrică este înscrisă în notița tehnică a aparatului,
corespunzător pentru o scară dat ă și o poziție fixă a dispozitivului de înregistrare a
brațului trasor.
Dacă această notiță lipsește, constanta planimetrică se calculează astfel: – pe
aceeași planșă se desenează un pătrat cu latura de 10 cm, a cărui suprafață se
calculează în funcție de scara planului.
Dacă scara planului este de:
– 1 : 500 suprafața pătratului este de 2.500 m2;
– 1 : 1000 suprafața pătratului este de 10.000 m2;
– 1 : 2000 suprafața pătratului este de 40.000 m2;
– 1 : 5000 suprafața pătratului este de 250.000 m2;
– 1 : 10000 suprafața pătratului este de 1.000.000 m2.
Se planimetrează de 4 -6 ori pătratul, se calculează diferența dintre aceste
citiri, se elimină diferențele cu abatere mare, iar dintre cele rămase se calculează
citirea medie notată cu C m. La această c itire medie, corespunde suprafața pătratului
la scara planului, deci, din raportul lor se deduce constanta planimetrului.
K = S pătrat / Cm.
De exemplu, citirile pe dispozitivul de înregistrare la planimetrarea pătratului
sunt:
C1 = 1363; C2 – C1 = a 1 = 248.
C2 = 1611; C3 – C2 = a 2 = 251.
C3 = 1862; C4 – C3 = a 3 = 253.
C4 = 2115; C5 – C4 = a 4 = 255.
C5 = 2370.
Dintre aceste citiri se elimină a 4 și se obține:

.66,2503253 251 248
3a aaC3 2 1
m 
Cm = 250 diviziuni.

CADASTRU – NOTE DE CURS

99
– la scara 1 : 500;
. diviz/m10. diviz250m 2500K22
1  
– la scara 1 : 1000;
. diviz/m40. diviz250m 10000K22
2  
– la scara 1 : 2000;
. diviz/m160. diviz250m 40000K22
3  
– la scara 1 : 5000;
. diviz/m 1000. diviz250m 250000K22
4  
– la scara 1 :10000;
. diviz/m 4000. diviz250m000.000.1K22
5  

Planimetrarea poligonului
Nr.
citirii Valoarea
citirilo r Diferența
dintre citiri Citirea medie
C1 3025 – –
C2 4111 1086
5, 108741087 1088 1089 1086

C3 5200 1089
C4 6288 1088
C5 7375 1087

5, 108741087 1088 1089 1086
4a a aaC4 3 2 1
M 
diviziuni.
Suprafața totală se află cu formula: ST = K · C M.
– k la scara 1 : 1000 =
. / 4025010000 2divizm
ST = K 2 · CM =40 m2 / diviz. · 1087,5 diviz. = 43500 m2 = 4,35 ha.
– la scara 1:500; ST = K 1 · CM = 10 · 1087,5 = 10875 m2 = 1,08 ha.
– la scara 1 : 2000; ST = K 3 · CM = 160 · 1087,5 = 174.000 m2 = 17,4 ha.
– la scara 1: 5000; ST = K 4 · CM = 1000 · 1087,5 = 1.087.500 m2 = 108,75 ha.
– la scara 1 : 10000; ST = K 5 · CM = 4000 · 1087,5 = 4.340.000 m2 = 434 ha.

CADASTRU – NOTE DE CURS

100
Planimetre digitale
În acest moment se pot folosi planimetrele digitale . Acestea funcționează după
același principiu ca și cele mecanice, diferența fiind că se scurtează mult timpul de
planimetrare și se poate scăpa de erorile datorate citirilor eronate.

Fig. 16 Planimetrul digital QCJ-2000
Planimetrul digital QCJ -2000 poate măsura rapid aria figurilor neregulate,
poate fi folosit în aplicații pentru cadastru, agricultură, exploatări forestiere,geologie,
investigații de teren. Aria maximă care poate fi măsurată este de 30 cm lățime, fără
limită de lungime, având o eroar e relativă de ±0,2%.
Se poate folosi pentru a determina suprafețe de pe planuri sau hărți la orice
scară, rezultatul fiind afișat, la alegere în hectare, km2, m2 sau în unitățile anglo –
saxone de suprafață. Poate salva datele în 8 locații de memorie, poate realiza suma
sau media suprafețelor înregistrate în cele 8 locații.
Tastatura (fig. 17) cuprinde tastele pentru diferite comenzi:

Fig. 17 Tastatura planimetru digital QCJ – 2000
Scale
Unit
Test
Esc
Ha/7
ac/8
qin/9
F1
reset
trace
F2
mu/6
mi2/5
Km2/4
m2/1
cm2/0
ft2/2
in2
fen/3
ch2
F3
F4
enter
F5

CADASTRU – NOTE DE CURS

101
Unit – unitate de măsură;
Scale – scara planului;
Trace – controlează conturul figurii;
Enter – confirmă;
Esc – pentru a schimba rolul tastei de funcție;
F5 – memorie
F4 – pentru a afișa memoria;
F1 – calculează media;
F2 – adaugă la arie;
F3 – pentru a șterge memoria;
Reset – inițializare;
Test – verificarea înainte de a ieși din fabrică.
Modul de folosire: Calculul mediei unei suprafețe

Fig. 18 Determinarea unei suprafețe

Exemplu: scara planului 1:2000, unități: m2 (fig. 18)
Se apasă butonul de pornire/oprire ”ON”, de pe laterala aparatului,
instrumentul afișează ”masurat 0 cm2”. Pentru alegerea unității de măsură s e apasă
tasta ”unit” , apare pe afișaj ”MODULE cm2”, apoi apăsăm tasta ”m2/1” se afișează
”MODULE m2”, apoi validăm cu ”enter” iar afișajul indică ”area m2”.
Pentru alegerea scării la care este întocmit planul de situație, se apasă tasta
”scale”, planimetrul afișând ”scale 1: – ”. Se tastează ”ft2/2” apoi ”cm2/0” de 3 ori,
planimetrul afișând ”scale 1: 2000”, și apoi tastăm ”enter” pentru validare. Se alege
”a” ca punct de start, se plasează punctul roșu al brațului trasor pe ”a” apoi se apasă
tasta ”trace” (aparatul va afișa mesajul ”TRACE 0.0 m2) se urmărește conturul
suprafeței de planimetrat în sensul de mișcare al acelor ceasornicului. Când am

CADASTRU – NOTE DE CURS

102
ajuns din nou deasupra punctului ”a”, tastăm ”enter”, pe afișaj apare suprafața
determinată ”S: X.X m2” – unde X.X reprezintă suprafața . Pentru a introduce
valoarea afișată în memoria planimetrului, tastăm f5 și se afișează mesajul ”stock”.
Apăsăm ”m2/1”, se afișează ”stock 01”, apoi ”enter”. Astefel suprafața determinată a
fost salvată la poziția 1. Se repetă procedura de mai multe ori și se salv ează
suprafața determinată la celelalte poziții rămase (de la 2 la 8).
Pentru a face media măsurătorilor salvate, tastăm f1, se afișează mesajul
”average X”, apăsăm ”enter” și se afișează ”S: XX.X m2” acesta reprezentând
rezultatul obținut.
Calculul supra fețelor în cadastru
În cadastru calculul suprafețelor se face analitic, din coordonatele punctelor de
contur ale unității administrativ -teritoriale (perimetrul extravilan și intravilan subdivizat
în sectoare cadastrale), ale corpurilor de proprietate și al e parcelelor, rezultate în
urma prelucrării operațiunilor de teren și de birou.
Valorile suprafețelor calculate înscrise în documentele cadastrului se exprimă
în m2. Suprafețele calculate înregistrate în cadastru pot fi diferite de suprafețele
înscrise în actele de proprietate (titlu de proprietate, act de vânzare -cumpărare etc.).
Eventualele diferențe dintre aceste suprafețe trebuie aduse la cunoștința
proprietarilor și pot fi contestate de aceștia conform prevederilor legale.
Dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea
funciară, sau de suprafața din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s –
a deschis carte funciară sau de suprafața din actele de proprietate, atunci se va
proceda astfel:
a) dacă suprafața din măsură tori este mai mică, atunci suprafața din
măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a
declarației proprietarului/proprietarilor;
b) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de până la 2%
inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza
documentației cadastrale și a declarației proprietarului/proprietarilor;
c) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent cuprins între
2%- 5% inclusiv, atunci suprafața din măsurăt ori se înscrie în cartea funciară în baza
documentației cadastrale, cu condiția prezentării declarației proprietarului/
proprietarilor și a procesului -verbal de vecinătate care conține acordul proprietarilor
tuturor imobilelor învecinate. În această situaț ie oficiul teritorial verifică la teren

CADASTRU – NOTE DE CURS

103
corectitudinea întocmirii documentației, verificare consemnată într -o notă de
constatare semnată de către consilierul de cadastru și contrasemnată de către șeful
serviciului cadastru;
d) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%,
atunci documentația cadastrală se respinge.
Dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea
funciară, suprafața înscrisă cartea funciară se poate modifica numai în baza
documentației cad astrale de actualizare a suprafeței, o singură dată, în condițiile
stabilite de lege.
Prevederile anterioare nu se aplică în cazul terenurilor situate în extravilan,
retrocedate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și comple tările
ulterioare și Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare. Pentru
aceste terenuri, la prima înscriere în cartea funciară, dacă suprafața din măsurători
este mai mică decât suprafața din titlul de proprietate, aceasta se poate înscrie în
cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului.
Convocarea părților se face după cum urmează:
a) proprietarii vecini vor fi co nvocați de către persoana autorizată prin
scrisoare recomandată, cu confirmare de primire și prin afișare la domiciliul/sediul
proprietarului vecin, la locul situării imobilului, la sediul primăriei sau prin publicare
într-un ziar local, cu cel puțin 5 zil e înainte de data stabilită pentru identificarea
limitelor;
b) în cazul în care procesul verbal de vecinătate nu se semnează de toți
proprietarii imobilelor învecinate, documentația cadastrală se respinge;
c) în cazul în care una sau mai multe vecinătăți a le parcelei sunt drumuri
clasificate, căi ferate, ape, procesul -verbal de vecinătate trebuie semnat și ștampilat
de reprezentantul instituției care le are în administrare.
Pentru terenurile din extravilan retrocedate conform Legii nr. 18/1991, Legii nr.
1/2000 și Legii nr. 247/2005, se va proceda astfel:
a) în situația în care într -o tarla nu există niciun imobil înscris în cartea
funciară, atunci la prima înregistrare a unui imobil din extravilan autorizatul are

CADASTRU – NOTE DE CURS

104
obligația de a stabili poziția reală a acest uia după măsurarea și parcelarea întregii
tarlale. Autorizatul are obligația, înainte de a prezenta documentația cadastrală la
oficiul teritorial, să materializeze cu țăruși și să indice proprietarului poziția exactă a
parcelei în teren;
b) în situația în care suprafața rezultată din măsurarea întregii tarlale este mai
mică decât suprafața rezultată în urma însumării suprafețelor din toate titlurile de
proprietate pentru toate parcelele din tarlaua respectivă, atunci suprafața fiecărei
parcele va fi diminua tă direct proporțional cu suprafața ei, astfel încât să se realizeze
o închidere exactă a suprafețelor în toată tarlaua. Parcelele astfel diminuate vor
putea fi înscrise în cartea funciară, dacă toți proprietarii lor dau declarații.
Planul parcelar astfel întocmit, avizat de comisia locală de fond funciar, va fi
recepționat de oficiul teritorial, dacă respectă normele tehnice în vigoare;
c) în situația în care suprafața rezultată din măsurarea întregii tarlale este mai
mare decât suprafața rezultată în urma însumării suprafețelor din toate titlurile de
proprietate pentru toate parcelele din tarlaua respectivă, atunci surplusul de teren va
fi trecut ca o rezervă a comisiei locale de fond funciar și se va stabili poziția acesteia
de către comisia locală;
d) în situația în care surplusul de suprafață este mic și comisia locală de fond
funciar consideră că poate fi redistribuit proprietarilor imobilelor din tarlaua
respectivă, suprafața rezultată va fi înscrisă în cartea funciară;
e) în situația în care în tarla există imobile înscrise în cartea funciară, ele pot fi
modificate din punct de vedere al suprafeței și dimensiunilor numai cu acordul
proprietarului, la convocarea comisiei locale;
f) în situația în care pe imobilul respectiv nu există construcții sau alte investiții,
oficiul teritorial poate modifica coordonatele imobilului, cu excepția dimensiunilor, fără
acordul proprietarului, dar respectând planul și registrul parcelar, vizate de comisia
locală, în baza unui referat întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful
serviciului cadastru . Această modificare va fi adusă la cunoștința proprietarului prin
încheiere de carte funciară;
g) în situația în care pe un imobil înscris în cartea funciară există construcții
sau alte investiții, atunci coordonate le nu pot fi modificate fără acordul proprietarului.
Pentru imobile situate în extravilan unde nu există plan parcelar în arhiva
oficiului teritorial sau a primăriei, acesta va fi înlocuit cu un "plan de încadrare în
tarla", pe care sunt reprezentate limit ele tarlalei, limitele imobilelor care au numere

CADASTRU – NOTE DE CURS

105
cadastrale anterior atribuite, limitele imobilului în cauză și orice alte detalii fixe din
teren.
Așadar calculul suprafețelor se face pentru: unitatea administrativ -teritorială,
extravilan, intravilan, sect oare cadastrale, corpuri de proprietate, cu constrângere pe
acestea.
În cazul în care nu s -au determinat analitic toate elementele, pentru controlul
calculului suprafețelor se au în vedere că:
– suma suprafețelor parcelelor componente ale unui corp de pro prietate este
egală cu suprafața calculată a corpului de proprietate, cu constrângere pe aceasta;
– suma suprafețelor corpurilor de proprietate este egală cu suprafața calculată
a sectoarelor cadastrale, cu constrângere pe aceasta;
– suma suprafețelor sect oarelor cadastrale este egală cu suprafața calculată a
extravilanului și a intravilanului, cu constrângere pe acestea.

RECTIFICAREA HOTARELOR
Pentru lucrările de cadastru prezintă un interes deosebit linia despărțitoare
dintre teritoriile cadastrale, precum și limita determinată în urma măsurătorilor
topografice între proprietățile funciare. Liniile de hotar se diferențiază în funcție de
configurația terenului sub formă de linii drepte, linii frânte, linii curbe sau sinuoase și
altele.
Problema rectif icării hotarelor apare atunci când două asociații sau două
societăți agricole cu capital de stat sau privat, au hotarul de forma unei linii frânte sau
sinuoase.
Datorită acestui hotar nu se pot crea parcele uniforme ceea ce duce la
îngreunarea lucrărilor de mecanizare și agrotehnice, iar operațiile de normare a
lucrărilor nu se pot efectua în mod corespunzător.
Ca urmare a acestor inconveniente se recomandă, ca asemenea hotare să se
rectifice trasându -se o linie dreaptă, în așa fel încât suprafețele ce apa rțin celor două
asociații sau societăți agricole să rămână neschimbate.
Rectificarea printr -un punct obligat
Fie două societăți agricole S 1 și S 2 (fig. 19) și între ele hotarul sinuos 106, 115,
114, 113, 11 2, 111 care trebuie rectificat.

CADASTRU – NOTE DE CURS

106

Fig. 19 Rectificarea hotarelor

Coordonatele punctelor sunt:
Nr. curent X Y
101 2056,50 1586,42
102 1731,48 1084,80
103 2317,95 1012,40
104 2801,55 1027,93
105 3381,50 1605,90
106 3298,52 1945,33
107 3366,85 2164,25
108 3320,00 2380,00
109 3002,98 2595,00
110 2520,00 2520,00
111 2270,97 2077,92
112 2517,17 1917,96
113 2742,98 2140,99
114 3020,62 1809,95
115 3182,98 2067,46

Pentru aceasta se calculează mai întâi suprafața societății S 1, al cărei hotar
este alcătuit din punctele (111-101-102-103-104-105-106-115-114-113-112-111) pe
cale analitică.
S1 = 111 -101-102-103-104-105-106-115-114-113-112-111.
2S1 = X 111 (Y112 – Y101) + X 101 (Y111 – Y102) + X 102 (Y101 – Y103) + X103 (Y102 –
Y104) + X 104 (Y103 – Y105) + X 105 (Y104 – Y106) + X106 ( Y105 – Y115) + X 115 (Y106 – Y114) +
X114 (Y115 – Y113) + X113 (Y114 – Y112) + X 112 (Y113 – Y111) = 2270,97 (1917,26 –
– 1586,42) + 2056,50 (2077,92 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 – 1012,40) + 2317,95
(1084,80 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 – 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33) +

CADASTRU – NOTE DE CURS

107
3298,52 (1605,90 – 2067,46) + 3182,98 (1945,33 – 1809,95) + 3020,62 (2067,46 –
– 2140,99) + 2742,98 (1809,95 – 1917,96) + 2517,17 (2140,99 – 2077,92 =
751327,71 + 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82 – 1662719,9 – 3102188,10 –
1522464,9 + 430911,83 – 222106,19 – 296269,26 + 158757,91 = – 2296673,67 m2 =
= 229,667367 ha/ -1.
După aceasta se unește punctul 106 cu 111 și se obține suprafața S i formată
din punctele 111 -101-102-103-104-105-106-111 care t rebuie să se calculeze din
coordonate astfel:
2S1’ = X 111 (Y106 – Y101) + X 101 (Y111 – Y102) + X 102 (Y101 – Y103 ) + X 103 (Y102 – Y104) +
X104 (Y103 – Y105) + X 105 (Y104 – Y106) + X 106 ( Y 105 – Y111) = 2270,97 (1945,33 –
1586,42) + 2056,50 (2077,79 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 – 1012,40) + 2317,95
(1084,8 0 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 – 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33 )
+ 3298,50 (1605,90 – 2077,92) = 815073,84 + 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82 –
– 1662719,9 – 3102188,10 – 1556967,4 = – 2338724,36 m2 = 233,872436 ha / -1.
Calculul diferenței dintre cele două suprafețe S 1’ și S 1:
2SC = 2S’
1 – 2S1 = 2338724,36 – 2296673,67 = 42050,69 m2 = = 4,205069 ha.
Diferența dintre suprafaț a inițială S 1 și suprafața rezultată în urma rectificării
este de 4,2050 ha, deci, suprafața societății S 1 este mai mare cu 4,2050 ha, față de
suprafața inițială, avută de aceeași societate.
În concluzie, linia de hotar trasată 106 – 111, nu este bună de aceea trebuie
să se traseze un nou hotar 106 -111’, astfel încât să obținem suprafața inițială.
Din figura 19, se observă că suprafața “S C” care trebuie cedată este de formă
triunghiulară, iar din formula de calcul pe cale trigonometrică a suprafeței, se p oate
determina distanța
'111 111 astfel:
2S =
sinba .

.ha 2050,4 m69, 42050 sin D D S22
111111 111 106 C'   

.6602 118 6180273 2783391cc c g cc c g cc c g
101111 106111    

. 128998,053, 102755,132
97, 227052, 329892, 207733, 1945
X XY Ytg
111 106111 106
106 111 

.2783391 72168 400 128998,0 arctg 400cc c g cc c g g g
106111   

. 291695,247,2145,491
97, 227090, 205692, 207742, 1586
X XY Ytg
111 101111 101
101 111 

CADASTRU – NOTE DE CURS

108

.6180273 618073 200 291695,2 arctg 200cc c g cc c g g g
101111   

  2 2
106 1112
106 111 111 106 )52, 329897, 2270( ) () ( Y Y X X D

.m06, 1036)33, 194592, 2077(2 
D106-111 = 1036,06 m.
. 270,42960177,006, 103669, 42050
sin2
'111 106'111 111 mDSDC


D111-111’ = 42,270 m.
Având distanța D 111-111’ și orientarea
101 111 calculate, se pot calcula
coordonatele relative și absol ute ale punctului 111’.
.m905,16) 399941,0(270,42 cos D X101111 '111111 '111111    

.742,38) 916540,0(270,42 sin D Y101111 '111111 '111111    

.m065,2254 905,1697,2270 X X X'111111 111 '111 

.m178,2039 742,3892, 2077 Y Y Y'111111 111 '111 

În final se constată că, hotarul rectificat dintre cele două societăți este linia
dreaptă delimitată de punctele 106 și 111’, ale căror coordonate sunt: X 106 = 3298,52
m; Y 106 = 1945,33 m; X 111, = 2254,065 m; Y 111’ = 2039,178 m. Suprafața celor două
societăți vecine, în urma acestei operații rămâne neschimbată, dar se elimină toate
dezavantajele pe care le prezenta hotarul sinuos dintre ce le două societăți.

Rectificarea unei linii frânte de hotar cu o linie dreaptă, care să fie
paralelă cu o direcție dată
Se dă linia frântă de hotar dintre teritoriile cadastrale A și B, prin punctele de
frântură 123456 de coordonate rectangulare cunoscute și se cere rectificarea
acesteia, cu o linie dreaptă de hotar
PR , care să fie paralelă cu o direcție dată, iar
suprafețele celor două teritorii să se mențină neschimbate (fig. 20).
În cazul rectifi cării vechiului hotar la paritate, se pune problema conservării
suprafețelor limitrofe, totalul suprafețelor cedate să fie egal cu totalul suprafețelor
primite. Pentru rezolvarea problemei se determină, mai întâi, coordonatele
rectangulare a două puncte aj utătoare M și N, pe liniile de hotar
18 și
17 , pe baza
relațiilor cunoscute. În mod asemănător, se determină coordonatele punctelor O și Q
pe liniile de hotar
19 și
610 în așa fel încât să se obțină:

CADASTRU – NOTE DE CURS

109

OQ MN
Deci, punctele M,1,O și, respectiv, punctele N, 6, Q sunt coliniare, iar
construcția determinată de punctele M, O, Q, N este un trapez.

Fig. 20. Rectificarea printr -o linie dreaptă care să
fie paralelă la o direcție dată (după Leu N. și colab., 2002)

* Se determină prin procedee numerice de calcul coordonatele a două puncte
provizorii P’ și R’, pe laturile M10 și N6Q, cu realizarea egalității dintre orientarea
liniei provizorii de hotar
'R'P și a laturilor
MN și
OQ , adică
.OQ MN 'R'P 
În funcție de coordonatele punctelor considerate, se vor calcula următoarele
suprafețe, din cele două teritorii A și B:
– teritoriul cadas tral A:
NR'P'M1 MN654321 A S; S S   
– teritoriul cadastral B:
. S; S S'P'RQO 2 123456QO B    
Din punct de vedere practic se poate rezolva problema, fie cu cele două
suprafețe calculate pentru teritoriul A, fie cu cele din teritoriul B. Dacă, se consideră
suprafețele
AS și
1S, se pune condiția conservării suprafeței totale a teritoriului A și în
mod implicit a teritoriului B.
În cazul folosirii suprafețelor
AS și
1S din teritoriul A, se pu ne condiția:
AS =
1S,
de unde rezultă următoarele trei cazuri posibile și în același timp practice de
rezolvare:
Cazul 1: S1 – SA = 0, de unde se observă că, totalul suprafețelor cedate este
egal cu totalul suprafețelor primite, iar linia
'R'P reprezintă noul hotar dintre cele două
teritorii;

CADASTRU – NOTE DE CURS

110
Cazul 2: S1 > S A, de unde se obține s = S 1 – SA, ceea ce înseamnă că
suprafața totală a teritoriului cadastral A și implicit al teritoriului B nu s -a conservat.
Deci, totalul suprafețelor primite de teritoriul A este mai mare decât totalul
suprafețelor cedate cu suprafața s = S 1 – SA.
Pentru determinarea poziției corecte a no ii linii de hotar
PR , care să asigure
principiul conservării suprafețelor totale din cele două teritorii, se rezolvă detașarea
suprafeței s ca o detașare paralelă în trapezul P’R’NM de la baza mare spre baza
mică, cu ajutorul procedeulu i trigonometric (fig. 2 1), cu ajutorul formulelor:

Fig. 21. Reprezentarea rectificării

M'P 1 'P P cosa X X 
;
. sina Y YM'P 1 'P P 

NR' 1 R' R cosθ c X X  ;
. sinθ c Y YNR' 1 R' R 

în care:
;sinhc;sinha1
11
1 iar
.1
1ctg ctgbBh

Pentru calculul înălțimii h1, se determină baza mare, baza mică și unghiurile
,
, cu relațiile:
.)ctg ctg(s2 B b; Y X 'R'PB2
12
'R'P2
'R'P 

N'R 'P'R și
.'R'P M'P
Cazul 3: S1 < S A sau
S < 0, de unde rezultă că cele două suprafețe totale nu
s-au conservat, iar totalul suprafețelor primite de către teritoriul cadastral B este mai
mic decât totalul suprafețelor cedate, cu mărimea
s . Din punct de vedere practic,

CADASTRU – NOTE DE CURS

111
poziția pl animetrică corectă a noului hotar, definită prin punctele P și R se determină,
în cazul detașării paralele în trapezul P’OQR’ de la baza mică, către baza mare, prin
procedeul trigonometric.
Verificarea rectificării se poate face prin determinarea coliniari tății punctelor M,
P, O, prin calculul suprafeței
0 SMPO și, respectiv, a punctelor N, R, Q, cu ajutorul
suprafeței
.0 SNRQ
Pentru control se calculează și cele două suprafețe limitrofe noului hotar,
MPRNS
care trebuie să fie egală cu S A și apoi suprafața
POQRS care trebuie să fie egală
cu S B.
După verificarea modului de calcul a coordonatelor punctelor P și R, se
întocmește o fișă a suprafețelor cedate și primite, care sunt situate între l inia
vechiului hotar și cea a noului hotar. Pentru calculul coordonatelor punctelor de
intersecție P 1; P 2; P 3 ale vechiului hotar cu noul hotar, necesare pentru calculul
suprafețelor cedate și primite, se vor aplica metode numerice de calcul (fig. 2 0).

NUMEROTAREA CADASTRALĂ
De-a lungul timpului, legislația referitoare la numerotarea cadastrală a suferit
numeroase modificări.

Numerotarea cadastrală – până în 2001
Numerotarea cadastrala a extravilanului unui teritoriu administrativ
Nume rotarea cadastrala se face mai întai pentru tarlale, începâ nd cu tarlaua
nr.1 din partea de NV a teritoriului administrativ și continuându -se din aproape în
aproape în ordinea normală (sens crescă tor) a numerelor. Contururile tarlalelor
trebuie s ă fie bine definite pe teren și pe planul cadastral de limite artificiale sau
naturale (c ăi de comunica ții, ape curg ătoare, canale, forme naturale ale reliefului,
limite de p ăduri sau exploata ții agricole, etc.) astfel î ncât să poată fi ușor de
identificat ș i delimitat.
Înscrierea pe plan a numă rului cadastral al tarlalei se face în zona centrală cu
cifre bloc filiforme cu înălț imea de 5mm , iar al parcelei în centrul de figur ă al acesteia,
cu cifre bloc filiforme cu înălțimea de 2mm.
Dintre regulile generale care se aplică la numerotarea cadastrala a parcelelor,
se menționează următoarele:

CADASTRU – NOTE DE CURS

112
– numerotarea cadastral ă începe cu parcela nr.1 di n tarlaua nr.1, iar ultimul
număr de parcelă trebuie să se gă seasc ă în ultima tarla, incluzându -se în aceast ă
numerotare și detaliile lin iare care separ ă tarlalele (drumurile, canalele, etc.);
– apele curg ătoare primesc un singur numar cadastral pe toată lungimea lor,
iar celelalt e detalii liniare se numerotează pe fiec are tronson rezultat din intretă ierea
cu alte detalii liniare, respect ându-se urm ătoarea ordine:
– căile ferate întretăiate de ape;
– drumurile na ționale î ntretăiate de ape și căi ferate;
– drumurile jude țene întretăiate de ape, căi ferate ș i drumuri na ționale;
– drumurile comunale întretă iate de ape, c ăi ferate ș i drumuri na ționale;
– drumurile de exploatare î ntretăiate de ape, c ăi ferate, dru muri naț ionale și
drumuri comunale;
– digurile de ap ărare și canalele mari au prioritate după apele curg ătore atunci
când nu sunt paralele cu c ăile de comunicaț ie.

Numerotarea cadastrală a intravilanului unui teritoriu administrativ
În intravilan, numerotarea cadastral ă începe cu cea a cvartalelor ș i anume cu
cvartalul nr.1, situat î n partea de NV a localit ății și continuă cu numerotarea
imobilelor de la 1 la “n” în cadrul fiec ărui cvarta l. Numerotarea cadastral ă a parcelelor
se face de la 1 la “n” în cadr ul fiecă rui imobil.
Num ărul cadastral al imo bilului se scrie numai o singură dată pe plan (cifre cu
înălțimea de 3mm.), iar numerele cada strale ale parcelelor se scriu î n mijlocul
fiecărei parcele (cifre cu înă lțimea de 2mm) î mpreun ă cu simbolurile categoriilor de
folosin ță, sub formă fracționar ă.
Străzile și celelalte detalii liniare care delimitează cvartalele se numeroteaz ă
separat și formeaz ă cvartalul “zero”, iar ordinea de numerotare a acestora trebuie s ă
respecte regula de la subcapitolul anterior. Pentru bulevardele și stră zile principale
se atribuie un singur num ăr pe toata lungimea lor, iar la intersec ția cu alte stră zi,
suprafa ța de intersec ție se atribuie celei mai importante.
Sistemul de numerotare cadastrală a parcelelor î n cadrul imobilului, ca și în
cazul intravilanelor, se aplic ă uneori și în cazul numerot ării cada strale din extravilan,
atunci câ nd propriet ățile sunt fragmentate în multe parcele având categorii de
folosință diferite. În acest caz, î ntreg sistemul de numerotare din extravilan trebuie

CADASTRU – NOTE DE CURS

113
să-l urmeze pe cel specific intravilanelor, nefiind posibil a se folosi ambele sisteme
pentru extravilan.

Numerotarea cadastrală a unei unități administrativ -teritoriale
(confor m Ord 534/2001)

Fiecare unitate administrativ -teritorială se identifică prin codul SIRSUP extras
din "Registrul permanent al unităților administrativ -teritoriale" publicat de Comisia
Națională pentru Statistică.
Fiecare corp de proprietate se individualiz ează prin numărul cadastral, care
asigură legătura între planul cadastral, registrele cadastrale și înregistrările din cartea
funciară. Numărul cadastral al corpului de proprietate este unul dintre identificatorii
de legătură logică dintre baza de date gra fice și baza de date alfanumerice în
sistemul informatic al cadastrului.
Numerotarea cadastrală într -o unitate administrativ -teritorială se face la nivel
de parcelă sau corp de proprietate. În cadrul teritoriului unei unități administrativ –
teritoriale nume rotarea cadastrală a corpurilor de proprietate se face separat pentru
intravilan și extravilan. Codul de identificare în baza de date este "1" pentru extravilan
și "2" pentru intravilan. În situația în care teritoriul cuprinde mai multe intravilane (de
exemplu, o comună cu mai multe sate), acestea vor primi coduri de identificare "3",
"4" etc. Pentru a ușura numerotarea corpurilor de proprietate acestea vor fi, după
caz, grupate pe sectoare cadastrale (tarlale sau cvartale).
Corpurile de proprietate se nume rotează cu cifre arabe de la 1 la n începând
de la NV spre SE unității administrativ -teritoriale, separat pentru intravilan și
extravilan. În cadrul fiecărui corp de proprietate parcelele componente se
numerotează cu cifre arabe de la 1 la n, urmate de sim bolul categoriei de folosință,
începând cu categoria de folosință curți -construcții.
Imobilele care reprezintă detalii liniare ca: ape curgătoare, canale, diguri, căi
ferate, drumuri clasate se numerotează separat în cadrul fiecărui intravilan, respectiv
extravilan. Detaliile liniare primesc un singur număr cadastral pe toată lungimea lor
(cu excepția subtraversărilor) în cadrul fiecărui intravilan și un singur număr cadastral
în extravilan și pe tronsoane create prin intersecția cu alte detalii liniare (se parat în
intravilan și extravilan), respectându -se următoarea ierarhie:
– căile ferate întretăiate de ape;

CADASTRU – NOTE DE CURS

114
– drumurile naționale întretăiate de căi ferate și ape;
– drumurile județene întretăiate de ape, căi ferate și drumuri naționale;
– drumurile comunal e întretăiate de ape, căi ferate, drumuri naționale și
drumuri județene;
– drumurile de exploatare (comune) întretăiate de ape, căi ferate, drumuri
naționale, drumuri județene sau comunale.
Dacă la încheierea numerotării se constată omiterea unor imobile, acestea vor
primi numere în continuarea numerotării în intravilanul unității administrativ -teritoriale
respective.
În cazul proprietăților izolate care nu au fost incluse la delimitare în suprafața
intravilanelor corpurile de proprietate se numerotează în cadrul extravilanului. În
același fel se procedează în cazurile speciale, în care nu s -a efectuat o delimitare
clară între intravilan și extravilan (în unele zone de munte).
Parcelele componente ale corpurilor de proprietate, car e au suprafețe mai mici
de 50 m2 în intravilan și 300 m2 în extravilan, nu se numerotează. Suprafața acestora
se încadrează în suprafețele și, respectiv, în categoriile de folosință a parcelelor
alăturate, ale aceluiași corp de proprietate.
În cazurile în care un corp de proprietate sau părți dintr -un corp de proprietate
își schimbă proprietarul, fiecare parte va fi numerotată cu un număr cadastral nou, în
continuarea ultimului număr atribuit la ultima numerotare cadastrală. Un număr
cadastral vechi nu se va atribui altui corp de pro prietate, ci va rămâne înregistrat în
baza de date a cadastrului, la istoricul corpului de proprietate respectiv. Numerele
cadastrale din vechile cărți funciare vor fi înregistrate în baza de date la istoricul
corpului de proprietate.
În cazul în care se m odifică configurația unui corp de proprietate prin
comasare, dezmembrare, divizare, alipire, numerele cadastrale ale noilor corpuri de
proprietate se modifică astfel: numerele cadastrale vechi dispar și se acordă numere
cadastrale noi în continuarea ultimu lui număr cadastral acordat pe suprafața unității
administrativ -teritoriale.
Numărul cadastral al corpului de proprietate și cele ale parcelelor componente
ale acestuia nu vor conține codul de identificare și codul SIRUTA, acestea fiind
atribute ale fiecăr ei unități administrativ -teritoriale.
Un exemplu de numerotare cadastrală în intravilan:

CADASTRU – NOTE DE CURS

115
2349 Corp de proprietate:
Ionescu N.C. Ion – total: 3.450 m2, din care:
1. Curti -constructii 750 m2
2. Livada 240 m2
3. Vie 1.300 m2
4. Arabil 1.160 m2
2350 Corp de proprietate:
Vasilescu I. Petre – total: 5.400 m2, din care:
1. Curti -constructii 1.400 m2
2. Arabil 1.500 m2
3. Vii 2.500 m2
Suprafețelor de teren ocupate de proiecțiile la sol ale construcțiilor
permanente din cadrul parcelelor cu categoria de folosință curți-construcții
aparținătoare unui corp de proprietate li se va atribui litera "C" urmată de un indice de
la 1 la n (de exemplu: C1, C2, C3,…).

Numerotarea cadastrală (conform Ord 634/2006)

Numerotarea cadastrală se realizează pentru fiecare unitate administrativ –
teritorială, care se identifică prin codul SIRSUP extras din "Registrul permanent al
unităților administrativ -teritoriale" publicat de Comisia Națională pentru Statistică.
Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ –
teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar,
formează imobilul, se identifică printr -un număr cadastral și se înscrie într -o carte
funciară.
Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de l egătură între baza
de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru și
publicitate imobiliară.
Imobilele se numerotează pe unități administrativ -teritoriale în ordinea
înregistrării solicitărilor cu numere de la 1 la n f olosind cifre arabe.
Atunci când imobilul nu a mai fost înscris în cartea funciară i se acordă număr
cadastral întreg, în continuarea ultimului număr atribuit pe unitatea administrativ –
teritorială respectivă.
În situația în care imobilele care fac obiectul unei documentații noi au fost
înscrise în cartea funciară cu numere cadastrale întregi, fracționare, fracționare

CADASTRU – NOTE DE CURS

116
multiple sau atipice (numere topografice provenite din cartea funciară, din comasări
de numere întregi etc.) acestea se numerotează cu numere cadastrale noi, în
continuarea ultimului număr cadastral întreg atribuit pe teritoriul administrativ
respectiv.
Parcelele componente ale imobilelor care au diferite categorii de folosință se
determină prin metode expeditive, asigurându -se închiderea pe sup rafața imobilului
și se reprezintă pe planul de amplasament și delimitare prin linii întrerupte și coduri,
în interiorul imobilelor vor fi reprezentate numai parcelele care au categoriile de
folosință în suprafață mai mare de 50 mp în intravilan și mai mar e de 300 mp în
extravilan.
În cadrul fiecărui imobil, construcțiile se identifică printr -un cod atașat
numărului cadastral, alcătuit din litera "C" urmată de un număr de la 1 la n (ex.: C1,
C2, C3, …). Tipul și componența construcției, pe destinații și t ronsoane, se
evidențiază în planul de amplasament și delimitare.
În cazul construcțiilor -condominiu, proprietățile individuale se numerotează
astfel: la numărul cadastral al imobilului (teren) și codul construcției, se adaugă codul
proprietății individuale (ex.: 178 -C1-U25 pentru imobilul format din teren cu număr
cadastral 178, construcția C1 și unitatea individuală 25).

Dispoziții cu privire la numerotarea cadastrală (Regulamentul de avizare,
recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară , ODG 700/2014)

Numerotarea cadastrală a imobilelor se realizează pentru fiecare unitate
administrativ -teritorială, care se identifică prin codul SIRSUP extras din "Registrul
permanent al unităților administrativ -teritoriale" publicat de Institutu l Național de
Statistică.
Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza
de date grafică și baza de date textuală în sistemul integrat de cadastru și carte
funciară.
Imobilele se numerotează la nivelul unității administrat iv-teritoriale în ordinea
înregistrării solicitărilor cu numere de la 1 la n folosind cifre arabe.
În cadrul fiecărui imobil, construcțiile se identifică printr -un cod atașat
numărului cadastral, alcătuit din litera "C" urmată de un număr de la 1 la n (ex. : C1,
C2, C3, …). Codul și destinația construcției se evidențiază în planu l de amplasament

CADASTRU – NOTE DE CURS

117
și delimitare. În cazul construcțiilor -condominiu, proprietățile individuale se identifică
astfel: la numărul cadastral al imobilului (teren) și codul construcției , se adaugă codul
unității individuale (ex.: 178 -C1-U25 pentru imobilul format din teren cu număr
cadastral 178, construcția C1 și unitatea individuală 25). Toate unitățile individuale se
evidențiază în cartea funciară colectivă.
Imobilele reprezentate pri n detalii liniare ca: ape curgătoare, canale, diguri, căi
ferate, drumuri clasificate se numerotează la nivelul UAT. Detaliile liniare primesc un
singur număr cadastral pe toată lungimea lor în cadrul fiecărui UAT sau pe
tronsoane, dacă sunt intersectate c u alte detalii liniare, respectându -se următoarea
ierarhie, cu excepția cazurilor prevăzute de lege:
– căile ferate întretăiate de ape;
– drumurile naționale întretăiate de ape și căi ferate;
– drumurile județene întretăiate de ape, căi ferate și drumuri n aționale;
– drumurile comunale, orășenești, municipale întretăiate de ape, căi ferate,
drumuri naționale și drumuri județene.

CADASTRU – NOTE DE CURS

118
CADASTRUL SISTEMATIC ȘI SPORADIC

În acest moment, putem spune că în România cadastrul se regăsește sub
două forme: cadastrul sistematic și cadastrul sporadic.
A. Cadastrul general (sistematic) se realizează prin măsurarea tuturor
imobilelor (terenuri cu sau fară construcții) de pe raza u nei unități administrativ
teritoriale sau a unui sector cadastral, identificarea tuturor proprietarilor și a celorlalți
titulari de drepturi reale sau personale asupra imobilelor, concomitent cu deschiderea
cărților funciare pentru toate imobilele, operați uni realizate în cadrul unui singure
proceduri pentru întreg secorul cadastral sau pentru întreaga unitate administrativ
teritorială. Realizarea cadastrului general se realizează de către Statul Român, prin
intermediul Agenției Naționale de Cadastru și Pub licitate Imobiliară, cea care
integrează imobilele, deschide cărțile funciare și păstrează întreaga evidență a
imobilelor și proprietarilor.
B. Cadastrul sporadic se realizează prin măsurarea pe rând a imobilelor de
pe raza unei unități administrativ terit oriale sau a unui sector cadastral și deschiderea
pe rând a cărților funciare sau actualizarea celor existente, planul cadastral al unei
unitati administrativ teritoriale sau a unui sector cadastral urmând a fi finalizat la
momentul măsurării întregului se ctor cadastral sau a întregii unități administrativ
teritoriale. Realizarea cadastrului sporadic se face la solicitarea și pe cheltuiala
fiecărui proprietar, pentru fiecare imobil în parte, Statul Roman, prin intermediul
Agenției Naționale de Cadastru și P ublicitate Imobiliară, recepționând măsurătorile și
integrând imobilele în sistemul național.
LUCRĂRILE SISTEMATICE DE CADASTRU
Lucrările sistematice de cadastru constituie un ansamblu de activități, ce au ca
scop:
a) identificarea imobilelor, măsurarea, d escrierea și înregistrarea lor în
documentele tehnice cadastrale, reprezentarea acestora pe planuri cadastrale,
precum și stocarea datelor pe suporturi informatice;
b) identificarea proprietarilor, a posesorilor și a altor deținători de imobile, în
vederea înscrierii în cartea funciară;
c) Afișarea publică a rezultatelor obținute în urma executării lucrărilor
sistematice de cadastru, rectificarea erorilor semnalate de către deținători și
deschiderea noilor cărți funciare.

CADASTRU – NOTE DE CURS

119
Desfășurarea lucrărilor sistematice de cadastru
Organizarea lucrărilor sistematice de cadastru
Începerea lucrărilor sistematice de cadastru se stabilește prin ordin al
directorului general al Agenției Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, și cuprinde identificarea unității administrativ -teritoriale și a sectorului sau,
după caz, a sectoarelor cadastrale în care se desfășoară lucrările.
Etapele de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru sunt:
– organizarea și desfășurarea campaniei de informare publică la nive l național
și local având ca scop înștiințarea cetățenilor cu privire la începerea lucrărilor
sistematice de cadastru;
– realizarea lucrărilor premergătoare cadastrului: identificarea limitelor unității
administrativ -teritoriale, stabilirea sectoarelor cad astrale, analizarea și integrarea
informațiilor tehnice și juridice preluate de la oficiul teritorial, autoritățile și instituțiile
publice sau de la alte persoane fizice și juridice;
– derularea lucrărilor de specialitate: identificarea amplasamentelor im obilelor,
realizarea măsurătorilor cadastrale, identificarea titularilor drepturilor reale, a
posesorilor și a altor deținători și colectarea actelor juridice;
– sesizarea camerei notarilor publici de către oficiul teritorial, în cazul
succesiunilor
nedezb ătute, în vederea repartizării cauzei succesorale notarului public competent;
– actualizarea informațiilor culese din teren cu cele din înregistrarea sporadică
și întocmirea documentelor tehnice cadastrale;
– recepția documentelor tehnice cadastrale de căt re oficiul teritorial;
– publicarea și afișarea documentelor tehnice cadastrale;
– înregistrarea și soluționarea contestațiilor privind calitatea de posesor și a
cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, publicate și afișate;
– actualizarea documentelor tehnice ale cadastrului, în urma soluționării
cererilor de rectificare, a contestațiilor privind calitatea de posesor și ca urmare a
integrării lucrărilor sporadice înregistrate în perioada de publicare;
– eliberarea de către nota rul public a certificatelor pentru înscrierea în cartea
funciară a posesorilor ca proprietari, ori a încheierilor de respingere a emiterii acestor
certificate;
– închiderea lucrărilor sistematice de cadastru, în vederea înscrierii în cartea
funciară;

CADASTRU – NOTE DE CURS

120
– deschiderea noilor cărți funciare;
– închiderea vechilor evidențe prin ordin al directorului general al Agenției
Naționale;
– comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentru
informare și a extrasului din noul plan cadastral;
– arhiv area documentelor care stau la baza înregistrării imobilelor în cadastru
și în cartea funciară.
În cadrul lucrărilor sistematice de cadastru se utilizează reprezentarea grafică
a limitelor unităților administrativ -teritoriale precum și a limitelor intravil anelor deținute
de către oficiile teritoriale. Aceste limite sunt cele folosite de către oficiile teritoriale în
activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale întocmite la cererea persoanelor
interesate, în vederea înscrierii în cartea funciară.
Determinarea sectoarelor cadastrale se realizează în vederea localizării
imobilelor pe planul cadastral și pentru gestionarea eficientă a informațiilor grafice.
În vederea determinării sectoarelor cadastrale, executantul lucrărilor
sistematice de cadastru rea lizează următoarele operațiuni:
– stabilirea limitelor sectoarelor cadastrale;
– numerotarea sectoarelor cadastrale.
Stabilirea limitelor sectoarelor cadastrale se realizează prin utilizarea limitelor
unității administrativ -teritoriale, a limitelor intravi lanului, a ortofotoplanului, a planurilor
topografice sau cadastrale scara 1:2000, 1:5000 sau 1:10000, a planului cadastral de
ansamblu scara 1:10000, etc. La stabilirea limitelor ce definesc sectoarele cadastrale
se are în vedere faptul că acestea nu treb uie să intersecteze limitele imobilelor.
Sectorul cadastral este delimitat de elemente liniare stabile în timp (șosele, ape,
canale, diguri, căi ferate, etc.) precum și de limita intravilanelor, respectiv limita UAT –
ului.
Numerotarea sectoarelor cadastral e se realizează prin utilizarea numerelor
naturale (de la 1 la n), unice la nivelul unității administrativ -teritoriale. Totalitatea
elementelor liniare stabile în timp și care definesc sectoarele cadastrale din cadrul
unității administrativ -teritoriale se grupează într -un sector cadastral, denumit sectorul
cadastral „0”.
Executarea lucrărilor de cadastru la teren este în sarcina comisiei constituite
în acest scop. Comisia este formată din reprezentanți ai executantului lucrărilor de
cadastru și cel puțin un reprezentant al unității administrativ -teritoriale.

CADASTRU – NOTE DE CURS

121
Desfășurarea lucrărilor preliminare
Oficiul teritorial predă executantului lucrărilor de cadastru, datele și informațiile
pe care le deține cu privire la imobile și proprietari, în vederea realizării luc rărilor
sistematice de cadastru. Principalele date ce pot fi predate sunt:
– limitele unității administrativ -teritoriale și ale intravilanelor componente
deținute de către oficiul teritorial, utilizate în activitatea de recepție a documentațiilor
cadastral e și de înscriere în cartea funciară;
– ortofotoplanul corespunzător sectoarelor cadastrale sau unității administrativ –
teritoriale în funcție de obiectul lucrărilor;
– planurile cadastrale/topografice;
– planurile parcelare, avizate de către comisia locală de fond funciar și
recepționate de către oficiul teritorial;
– PAD (Plan de amplasament și delimitare) – urile active provenite din
înregistrarea sporadică;
– baza de date a titlurilor de proprietate care conține informații textuale din
titlurile de propr ietate emise în baza legilor proprietății și fișierele .pdf extrase din
baza de date a titlurilor de proprietate, copie conform cu originalul din arhivă;
– baza de date a registrelor de transcripțiuni -inscripțiuni;
– copii ale cărților funciare;
– fișiere .cgxml cu informații din baza de date a sistemului integrat de cadastru
și carte funciară;
– date referitoare la rețeaua națională geodezică (planimetrie, altimetrie);
– alte documentații (hărți de carte funciară, sisteme informaționale specifice
etc.).
Oficiul teritorial predă executantului datele și informațiile furnizate de către
autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, privitoare la imobilele pe care
acestea le dețin, în vederea realizării lucrărilor sistematice de cadastru. Co nform
legii, aceste autorități și instituții trebuie să predea oficiului teritorial și copiile
certificate ale actelor juridice necesare înregistrării imobilelor în cartea funciară.
Primarul unității administrativ -teritoriale, are obligația să furnizeze
executantului lucrărilor de cadastru, în condițiile legii, datele și informațiile privitoare
la imobile și deținători, cuprinse în următoarele evidențe: registrul agricol, registrul de
rol nominal unic, nomenclatura stradală; listele cuprinzând următoarele d ate: numele,
prenumele, codul numeric personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală,

CADASTRU – NOTE DE CURS

122
adresa domiciliului pentru persoanele fizice, respectiv denumirea, adresa sediului și
codul de înregistrare fiscală sau, după caz, codul unic de înregistrare, în cazul
persoanelor juridice. Furnizarea datelor necesare realizării lucrărilor sistematice de
cadastru se face cu titlu gratuit.
Anterior demarării lucrărilor sistematice de cadastru, executantul realizează
deplasări la teren, în vederea evaluării complexi tății lucrărilor și stabilirii soluțiilor
tehnice de realizare a acestora. Prin acțiunile de recunoaștere a terenului se
urmărește:
– identificarea formelor de relief;
– recunoașterea limitelor UAT;
– recunoașterea punctelor din rețeaua geodezică;
– ident ificarea zonelor în care sunt necesare ridicări topografice;
– identificarea zonelor în care este necesară participarea deținătorilor pentru a
se efectua identificări și măsurători ale imobilelor la teren;
– identificarea zonelor care au făcut obiectul leg ilor proprietății precum și a
zonelor necooperativizate, dacă este cazul;
– identificarea zonelor cu potențiale dificultăți: imobile deținute de comunități
etnice minoritare (romi, sași, slovaci, etc.), imobile aflate în litigiu pe rolul instanțelor
judecă torești, etc.
Pe baza datelor și informațiilor primite, executantul lucrărilor stabilește soluția
tehnică, metodele de execuție a lucrărilor precum și programul lucrărilor și modul de
organizare a acestora, în termeni de resurse materiale, umane și tehnic e.
Desfășurarea lucrărilor tehnice de specialitate
Lucrările tehnice de specialitate se realizează prin lucrări de teren și de birou
și au ca scop obținerea datelor și informațiilor privitoare la imobile și deținători, în
vederea constituirii bazei de date a lucrărilor sistematice de cadastru și întocmirea
documentației tehnice aferente.
În cadrul lucrărilor tehnice de specialitate se determină suprafața terenurilor și
construcțiilor, rezultată din măsurători. Măsurătorile se execută în sistemul național
de referință, prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinată.
În cazul imobilelor împrejmuite suprafața se determină prin măsurători sau
printr -o metodă combinată, măsurători și vectorizare, indiferent de zona în care sunt
situate imobile le (zonă cooperativizată sau necooperativizată).

CADASTRU – NOTE DE CURS

123
În cazul imobilelor neîmprejmuite situate în intravilan se înregistrează
suprafața determinată prin măsurători sau printr -o metodă combinată măsurători și
vectorizare;
În cazul imobilelor neîmprejmuite sau împrejmuite situate în extravilan care au
făcut obiectul legilor fondului funciar se înregistrează suprafața din titlul de
proprietate, iar aceste imobile nu fac obiectul procedurii atestării posesiei. În acest
caz, surplusul de teren rămâne la dispoziția comisiei locale, care poate opta pentru
constituirea rezervei sau poate atribui diferența de teren celor din tarla, în baza
hotărârii comisiei, după soluționarea eventualelor contestații;
În cazul imobilelor neîmprejmuite situate în zonele necooperativizat e se
înregistrează suprafața determinată prin măsurători sau printr -o metodă combinată,
măsurători și vectorizare, indiferent de amplasament (intravilan sau extravilan).
1. Determinarea limitelor tarlalelor și cvartalelor
Limitele tarlalelor și cvartalelor trebuie să coincidă cu limitele care definesc
imobilele. La întocmirea registrului cadastral al imobilelor se au în vedere titlul de
proprietate și acordul proprietarului.
Limitele se reprezintă sub formă de poligoane. Fiecare poligon are ca atribut
număr ul tarlalei sau cvartalului. Acest număr este unic la nivelul unității administrativ –
teritoriale.
Precizia pentru determinarea limitelor trebuie să fie corespunzătoare preciziei
grafice a scării planului, luând în considerare o eroare grafică de 0,2 mm. Pe ntru
asigurarea unei precizii uniforme la nivelul întregului plan cadastral, elementele
digitizate se constrâng/verifică, prin măsurători topografice efectuate în punctele
caracteristice ale tarlalei/cvartalului. Se verifică cel puțin 4 puncte caracteristi ce
pentru fiecare tarla/cvartal.
Dacă la nivelul unei tarlale se constată, în urma realizării măsurătorilor, un
deficit de suprafață, diferența de teren dintre suprafața înscrisă în actul de proprietate
și cea existentă în teren în acea tarla poate fi aloc ată în altă tarla din cadrul unității
administrativteritoriale, cu acordul proprietarului în cauză, exprimat prin înscris în
formă autentică notarială.
În cazul în care nu există teren liber la dispoziția comisiei locale pentru
stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ori lipsește acordul autentic al
proprietarului, suprafața fiecărui imobil din tarla se diminuează proporțional cu
suprafața imobilului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

124
2. Întocmirea fișelor de date ale imobilelor
În baza informațiilor disponibile, executan tul lucrării întocmește fișe de date
ale imobilelor necesare realizării lucrărilor de teren.
Fișa de date a imobilului este un document de lucru, care poate fi completat,
modificat și corectat. Aceasta conține informații despre imobile și deținători, prelu ate
de la oficiul teritorial, primărie ori din alte surse și se actualizează cu informațiile
culese în teren.
În cadrul lucrărilor de identificare la teren se pot crea fișe de date noi ale
imobilelor. Modelul fișei de date a imobilului este prezentat în sp ecificațiile tehnice
întocmite pentru realizarea lucrărilor sistematice de cadastru.
Fișa de date a imobilului trebuie să conțină minim următoarele informații:
a) denumirea unității administrativ -teritoriale;
b) numărul sectorului cadastral;
c) datele de i dentificare ale persoanei care deține imobilul;
d) informații despre imobil;
e) numele, prenumele și semnătura operatorului care a cules datele.
3. Determinarea limitelor imobilelor
Limitele imobilelor se determină prin măsurători topografice ale punctelor de
detaliu sau prin metoda combinată, măsurători topografice ale detaliilor liniare și
vectorizarea planurilor.
Atunci când este cazul, delimitarea imobilelor se face în prezența deținătorilor
de teren. În cazul în care, deși convocați deținătorii nu se p rezintă, identificarea
limitelor imobilelor se face în lipsa acestora.
Reprezentanții autorităților și instituțiilor publice, ai regiilor autonome și ai
societăților comerciale cu capital parțial de stat, precum și ai altor entități care dețin
terenuri în administrare, aflate în proprietatea statului român sau a unităților
administrativ -teritoriale, au obligația de a participa la identificarea și măsurarea
imobilelor în cauză.
Oficiul teritorial pune la dispoziția executantului limitele intravilanelor unită ților
administrativ -teritoriale. În cazul în care limita intravilanului intersectează construcții,
acestea vor fi incluse în intravilan.
Precizia care trebuie asigurată la determinarea limitelor pentru imobilele din
intravilan este cea corespunzătoare plan ului scara 1:2000, iar pentru cele din
extravilan, cea a planului scara 1:5000.

CADASTRU – NOTE DE CURS

125
Metodele de determinare a limitelor imobilelor se stabilesc în funcție de
amplasamentul terenului.
Pentru imobilele situate în intravilan , limitele imobilelor împrejmuite se pot
determina:
a) prin măsurători topografice ale tuturor punctelor de detaliu;
b) prin metoda combinată măsurători topografice ale detaliilor liniare și
vectorizarea planurilor, în zonele în care există planuri cadastrale, topografice sau
ortofotoplan la scara 1:2000 (sau scări mai mari);
Pentru imobilele situate în extravilan , în cazul în care planul parcelar este
realizat în format vector :
a) realizat în sistemul național de referință, limitele imobilelor se preiau și se
integrează în planul cadastral, î n cazul în care reflectă situația din acte și din teren;
b) realizat în sistem de coordonate local sau alte sisteme de coordonate se
realizează o poziționare a planului parcelar în sistemul național de referință. În cazul
în care, în urma poziționării se c onstată că planul parcelar reflectă situația din acte și
teren, limitele imobilelor se integrează în planul cadastral.
Pentru imobilele situate în extravilan , în cazul în care planul parcelar este
realizat în format raster , acesta se georeferențiază, iar l imitele imobilelor se
determină prin vectorizarea planului și se integrează în planul cadastral, în cazul în
care reflectă situația din acte și teren.
Limitele imobilelor neîmprejmuite se stabilesc prin măsurători, în prezența
deținătorilor și pe baza plan urilor existente.
În cazul construcțiilor, punctele caracteristice se determină prin măsurători
topografice expeditive. Executantul trebuie să reprezinte pe plan toate construcțiile
permanente existente în teren, indiferent de existența ori lipsa actelor d e proprietate
privitoare la acestea și indiferent de situația înscrisă în cărțile funciare.
Se reprezintă numai construcțiile permanente cu suprafața mai mare de 1 mp,
clasificate după destinațiile stabilite în conformitate cu prevederile legale.
În cazul construcțiilor de tip condominiu, executantul trebuie să realizeze
releveele unităților individuale componente. Releveul se furnizează sub forma unui
fișier de tip imagine JPEG, având extensia .jpg și denumirea de tipul ID -Cn-Um-
Rp.jpg. Imaginea c onține: textul “RELEVEU UNITATE INDIVIDUALĂ”, textul “Scara
……….” (se completează scara), releveul executat în cadrul lucrării de cadastru

CADASTRU – NOTE DE CURS

126
sistematic sau existent, urmat de tabelul centralizator cu suprafețele utile ale
încăperilor unității individuale.
Limitele imobilelor înregistrate anterior în evidențele de cadastru ale oficiilor
teritoriale se preiau în planul cadastral. În cazul în care se constată diferențe între
datele înregistrate și situația existentă la teren, reprezentarea grafică a imobilelor
înregistrate anterior planul cadastral sau topografic și în cartea funciară poate fi
corectată fără acordul proprietarilor. Prin corectarea reprezentării grafice a imobilelor
se înțelege orice modificare a geometriei, amplasamentului și a suprafeței imobilu lui
înscris în cartea funciară.
Categoriile de folosință ale parcelelor se stabilesc în conformitate cu
prevederile legale și se înscriu cu denumirile stabilite de lege. Categoria de folosință
a terenului este un atribut al parcelei și se individualizează printr -un cod. Pentru
evidențierea parcelelor se folosesc codurile categoriilor de folosință prevăzute în
regulamentele în vigoare.
Parcelele care compun imobilul se reprezintă numai dacă au categoria de
folosință în suprafață mai mare de 50 de mp în intra vilan și mai mare de 300 de mp
în extravilan. Parcelele având suprafețe mai mici decât cele menționate se includ în
parcelele adiacente ale aceluiași proprietar.
Detaliile liniare cum ar fi drumuri, străzi, căi ferate, diguri, ape, etc. constituie
imobile și se înregistrează ca atare. Lățimea drumurilor și a străzilor se stabilește
între limitele imobilelor adiacente. Detaliile liniare primesc un singur identificator pe
toată lungimea lor, cu excepția subtraversărilor, iar dacă sunt intersectate cu alte
detalii liniare se respectă ierarhia prevăzută la numerotarea cadastrală din
regulament.
4. Colectarea actelor de proprietate și identificarea deținătorilor
Pentru imobilele situate în intravilan, executantul se deplasează la fiecare
imobil în parte în vederea identificării deținătorilor și completează sau întocmește fișa
de date a imobilului, după caz.
Executantul colectează copiile legalizate ale actelor juridice care atestă
dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, care conțin modificări ale con figurației
imobilelor, sau atestă alte acte, fapte ori raporturi juridice privitoare la imobile,
precum și copii ale actelor de identitate și ale actelor de stare civilă.
Copiile legalizate ale documentelor se preiau numai dacă acestea nu există în
arhiva oficiului teritorial sau a primăriei. La cererea executantului oficiul teritorial

CADASTRU – NOTE DE CURS

127
realizează copii certificate pentru conformitate ale titlurilor de proprietate emise în
baza legilor proprietății.
Dacă s -au efectuat transmisiuni succesive ale unui imobil n eînscris în cartea
funciară, în vederea înregistrării în documentele tehnice este suficientă prezentarea
ultimului act doveditor al drepturilor reale privitoare la imobil.
În cazul imobilelor înscrise în cadastru și cartea funciară (pentru care s -au
acorda t numere cadastrale), cu privire la care se constată transmisiuni de drepturi
neînscrise, în fișa de date se menționează proprietarul înscris în cartea funciară, iar
în baza actelor doveditoare poziția acestuia se radiază și se înscrie ultimul proprietar.
Pentru imobilele ai căror proprietari, posesori sau alți deținători legali nu au
fost identificați, dreptul de proprietate se înscrie provizoriu în favoarea unității
administrativ -teritoriale.
În cazul imobilelor a căror suprafață rezultată din măsurători este mai mare
decât cea înscrisă în actele de proprietate, se procedează astfel:
– în cazul imobilelor împrejmuite se înscrie suprafața determinată prin
măsurători indiferent de zona în care imobilele sunt situate (zona cooperativizată sau
necooperativizat ă). Prin excepție, în cazul imobilelor împrejmuite situate în
extravilanul zonelor cooperativizate, se aplică prevederile stabilite pentru imobilele
neîmprejmuite, cazul b.
– în cazul imobilelor neîmprejmuite :
a) situate în intravilan, în cartea funciară s e înscrie suprafața determinată prin
măsurători în favoarea proprietarului iar în lipsa actelor de proprietate, în favoarea
posesorului;
b) situate în extravilan care au făcut obiectul legilor fondului funciar, în cartea
funciară se înscrie suprafața din T itlul de proprietate iar aceste imobile nu fac
obiectul procedurii atestării posesiei . În acest caz, surplusul de teren rămâne la
dispoziția comisiei locale, care poate opta pentru constituirea rezervei sau poate
atribui diferența de teren proprietarilor d in tarla, în baza hotărârii comisiei, după
soluționarea eventualelor contestații;
c) situate în zonele necooperativizate, în cartea funciară se înregistrează
suprafața măsurată, iar pentru suprafața deținută în plus față de actele de proprietate
se înscrie posesorul. În cazul în care nu există acte de proprietate, pentru suprafața
determinată prin măsurători se înscrie posesorul.
Pentru suprafețele deținute în plus nu se formează imobile noi.

CADASTRU – NOTE DE CURS

128
În cazul imobilelor proprietatea publică a statului și a unitățil or administrativ –
teritoriale, în lipsa actelor de proprietate, dovada drepturilor de proprietate se face cu
extrasele de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în
condițiile legii, certificate pentru conformitate.
Pentru imobil ele proprietatea publică a unităților administrativ -teritoriale, în
lipsa extraselor de pe inventarul bunurilor respective, se poate înscrie provizoriu
dreptul de proprietate în favoarea unităților administrativ -teritoriale în cauză, în baza
hotărârii emis e în condițiile legii de consiliile județene, de Consiliul general al
Municipiului București ori de consiliile locale.
Imobilele aparținând domeniului privat al unităților administrativ -teritoriale,
identificate în cadrul lucrărilor de înregistrare sistema tică se înregistrează în baza
actelor juridice de dobândire.
În cazul moștenirilor nedezbătute executantul completează fișa de date a
imobilului pe numele defunctului și se menționează faptul că proprietarul este
decedat. Mențiunea faptului că proprietarul este decedat se efectuează și în
documentele tehnice cadastrale.
Primarul eliberează certificatele necesare realizării lucrărilor de cadastru
sistematic în termen de 30 de zile de la solicitare.
Certificatele privind datele din registrul de rol fiscal pot fi emise și sub formă
de tabel centralizator întocmit pentru mai multe imobile, la nivel de sector cadastral.
Întocmirea documentelor tehnice ale cadastrului
Documentele tehnice cadastrale se obțin prin prelucrarea datelor existente în
baza de date constituită în urma finalizării lucrărilor sistematice de cadastru.
Documentele tehnice se întocmesc pe sectoare cadastrale și evidențiază
situația cadastrală și juridică de fapt, constatată de către comisia care a desfășurat
lucrările sistematice de cadas tru.
Documentele tehnice constituie temeiul înregistrării din oficiu a imobilelor în
cadastru și în cartea funciară. Primarul contrasemnează documentele tehnice,
anterior recepționării lor de către oficiul teritorial în termen de 30 de zile de la
înregistr area solicitării.
Pentru fiecare imobil, executantul lucrării întocmește un dosar care să conțină
următoarele documente, în format analogic (pe suport de hârtie):
a) fișa de date a imobilului;

CADASTRU – NOTE DE CURS

129
b) copia actului de identitate/adeverință emisă de către Servic iul Public
Comunitar de Evidența Populației din care să rezulte datele de identificare;
c) copia legalizată a actului de proprietate. Prin excepție, actele de proprietate
emise de primărie și cele existente în arhiva oficiului teritorial se vor depune în c opie
certificată pentru conformitate;
d) certificatul de atestare fiscală privind construcțiile fără acte, dacă este
cazul;
e) releveele unităților individuale din construcțiile condominiu, dacă este cazul;
f) copii ale actelor de stare civilă, după caz;
g) alte înscrisuri (adeverințe, certificate, etc.).
Numărul dosarului este același cu identificatorul (ID) imobilului pentru care
este întocmit. Documentele menționate se scanează sub forma unui fișier .pdf
multipagină. Fiecărui imobil i se asociază astfel un fișier denumit ID.pdf, unde ID
reprezintă identificatorul imobilului atribuit de executant în cadrul lucrării sistematice
de cadastru.
În cazul unității individuale (UI), denumirea fișierelor .pdf asociate este de
forma: ID -Cn-Um.pdf, unde: ID – identif icator imobil, Cn – litera „C” urmată de
numărul de ordine al construcției condominiu, Um – litera „U” urmată de numărul de
ordine al UI din cadrul construcției condominiu.
Releveele executate pentru unitățile individuale din construcțiile condominiu
se st ochează în fișiere .jpg cu denumirea ID -Cn-Um-Rp.jpg, unde ID, Cn, Um au
semnificația dată mai sus, iar Rp reprezintă litera „R” urmată de numărul de ordine al
imaginilor.
Conținutul documentației tehnice a cadastrului sistematic
La finalizarea lucrărilor sistematice de cadastru, se întocmește documentația
tehnică a cadastrului care va cuprinde următoarele:
a) memoriul tehnic cu descrierea lucrărilor executate;
b) fișierele .cgxml, .pdf, .jpg (dacă este cazul) corespunzătoare imobilelor
identificate;
c) dos arele conținând actele juridice ale imobilelor și releveele unităților
individuale din construcțiile condominiu, dacă este cazul;
d) planurile parcelare;
e) raportul de control intern al calității;
f) raportul de monitorizare a campaniei de informare publi că, dacă este cazul;

CADASTRU – NOTE DE CURS

130
g) documentele tehnice ale cadastrului: planul cadastral, registrul cadastral al
imobilelor, opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate, al posesorilor
și al altor deținători.
În cazul în care actul de proprietate se referă la mai multe imobile, exemplarul
original/copia legalizată/copia certificată se atașează la dosarul primului imobil, iar
celelalte dosare vor conține copii ale actelor, cu trimitere la ID – ul imobilului în dosarul
căruia se află originalul.
Verificarea documentației tehnice a cadastrului
Recepția documentației tehnice întocmită ca urmare a finalizării lucrărilor
sistematice de cadastru este în sarcina comisiei de recepție constituită la nivelul
oficiului teritorial în circumscripția căruia se afl ă unitatea administrativ -teritorială și
are ca scop verificarea respectării cerințelor din specificațiile tehnice precum și a
reglementărilor legale din domeniul cadastrului și publicității imobiliare.
Comisia de recepție este numită prin ordin al directorului general al Agenției
Naționale și se compune din specialiști din cadrul oficiului teritorial cu atribuții de
verificare și recepție a documentațiilor cadastrale, respectiv de înscriere în cartea
funciară.
Verificarea aspectelor tehnice este în sarcina specialistului de cadastru.
Acesta realizează verificări în teren pentru stabilirea modului în care au fost realizate
măsurătorile și stabilite limitele imobilelor și verifică modul de reprezentare a
imobilelo r în documentele tehnice și în fișierele .cgxml aferente .
Publicarea documentelor tehnice
Publicarea documentelor tehnice se face la sediul primăriei unității
administrativ -teritoriale în cauză iar perioada afișării este de 30 de zile.
Oficiul teritorial s tabilește data publicării documentelor tehnice, pe care o
comunică în scris Agenției Naționale, executantului și primăriei.
Începerea și încheierea perioadei de afișare a documentelor tehnice sunt
consemnate în procese verbale încheiate la sediul primăriei și semnate de către
reprezentanții oficiului teritorial și de primar.
În termen de 30 de zile de la afișare, titularii sarcinilor înscrise în registrele de
transcripțiuni și inscripțiuni solicită reînnoirea înscrierii acestora, sub sancțiunea
radierii din oficiu a acestora, ca urmare a închiderii registrelor. Prin sarcini se înțeleg:
ipotecile, privilegiile, somațiile, sechestrele, litigiile, comandamentele, alte sarcini,
înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară.

CADASTRU – NOTE DE CURS

131
Cererea de rectificare a info rmațiilor din documentele tehnice publicate și
contestația cu privire la calitatea de posesor se pot face în termen de 30 de zile de la
afișare, în scris și cu depunerea documentelor doveditoare.
În cazul formulării unei contestații cu privire la calitatea de posesor, aceasta
trebuie însoțită de dovada sesizării instanței competente cu privire la contestarea
posesorului înscris în documentele tehnice ale cadastrului (copia acțiunii civile
înregistrată la instanță ori certificat de grefă).
În cazul în care s oluționarea unei cereri de rectificare implică modificări și ale
altor imobile, datele asociate acestor imobile vor fi de asemenea actualizate ori
corectate. Rectificarea imobilelor afectate se va dispune prin procesul verbal de
soluționare a cererii de re ctificare inițiale.
Primirea, înregistrarea și soluționarea cererilor de rectificare și a contestațiilor
cu privire la calitatea de posesor se realizează de către comisia de soluționare a
cererilor de rectificare, numită prin decizie a directorului oficiul ui teritorial. Comisia
este sprijinită în activitate de către un reprezentant al executantului lucrărilor și unul
din partea primăriei.
Atribuțiile comisiei de soluționare a cererilor de rectificare sunt următoarele,
dar fără a se limita la acestea:
a) aco rdarea lămuririlor necesare contestatarilor;
b) înregistrarea cererilor de rectificare și a contestațiilor;
c) marcarea în documentele tehnice cadastrale a imobilelor contestate;
d) analiza documentelor depuse de contestatari;
e) verificarea în teren a imo bilelor contestate dacă se consideră că este
necesar;
f) întocmirea procesului verbal de soluționare a cererilor de rectificare și a
contestațiilor cu privire la calitatea de posesor.
Înregistrarea cererilor de rectificare și a contestațiilor cu privire la calitatea de
posesor se va face într -un registru întocmit în acest scop.
Registrul de înregistrare a cererii de rectificare și a contestațiilor cu privire la
calitatea de posesor, cuprinde rubricile: data depunerii cererii, numele și prenumele
contestatar ului, adresa acestuia, identificatorul imobilului contestat din documentele
tehnice publicate, obiectul cererii sau numele posesorului contestat, soluția dată de
către comisie în rezolvarea cererii, alte mențiuni.

CADASTRU – NOTE DE CURS

132
Comisia soluționează cererile de rectifica re prin proces -verbal în termen de 30
de zile de la terminarea perioadei de afișare. Procesul verbal face parte integrantă
din încheierea de înscriere din oficiu în cartea funciară. Împotriva încheierii de carte
funciară se poate formula plângere la judecă torie, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Mai multe cereri de rectificare având ca obiect același imobil pot fi soluționate
printr -un singur proces verbal.
În situația în care o cerere de rectificare afectează și alte imobile decât
imobilul contestat, prin procesul verbal se va dispune comunicarea soluției tuturor
părților interesate.
Actualizarea documentelor tehnice
Actualizarea documentelor tehnice, a fișierelor .cgxml, .pdf, .jpg (dacă este
cazul) se realizează de către executantul lucrărilor în baz a proceselor -verbale de
soluționare a cererilor de rectificare și a documentele aferente.
În cazul fișierelor .pdf asociate imobilelor, actualizarea se realizează prin
adăugarea la conținutul inițial a documentelor transmise de către comisia de
soluționare a cererilor de rectificare în urma soluționării cererilor: procesul verbal de
soluționare a cererii de rectificare, cererea de rectificare ori contestația privind
calitatea de posesor, documentele doveditoare. De asemenea, executantul
integrează în docume ntele tehnice finale înregistrările efectuate în cărțile funciare în
cadrul înregistrării sporadice, în perioada publicării și în cea de soluționare a cererilor
de rectificare/contestațiilor.
Cererile de rectificare, contestațiile și procesele verbale de s oluționare a
cererilor și registrul cererilor de rectificare se arhivează împreună cu documentele
tehnice ale cadastrului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

133
DOCUMENTELE TEHNICE ALE CADASTRULUI
Registrele cadastrale
Inițial d ocumentele tehnice principale ale cadastrului general, care se
întocme au după introducerea lucrărilor de cadastru general la nivelul unei unități
administrativ -teritoriale erau:
– registrul cadastral al parcelelor;
– indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora;
– registrul cadastral al propri etarilor;
– registrul corpurilor de proprietate;
– fișa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari și pe categorii de
folosință;
– planul cadastral.
Fișele corpurilor de proprietate sunt documentele care conțin datele de intrare
în baza de date a cadastrului general. Documentele tehnice ale cadastrului general
se obțin prin prelucrarea datelor din baza de date.
Orice informații grafice sau alfanumerice referitoare la un corp de proprietate
se pot obține prin interogarea bazei de date a cada strului general.
Registrul cadastral al parcelelor – conține situația tuturor parcelelor
componente ale corpului de proprietate din cuprinsul unei unități administrativ –
teritoriale și se întocmește separat pentru intravilan și pentru extravilan. Conținutul
registrului cadastral al parcelelor este prezenta t în anexa nr. 2.
Indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora – scopul principal al
indexului alfabetic al proprietarilor este acela de a permite identificarea partidei
cadastrale a fiecărui proprietar în registrul cadastral al proprietaril or. Acesta este
documentul care face legătura între registrul cadastral și al parcelelor și registrul
cadastral al proprietarilor. Conținutul acestui registru este prezentat în anexa nr. 3.
Numerele de ordine date proprietarilor în indexul alfabetic coinci d cu numerele
partidelor cadastrale ale acestora din registrul cadastral al proprietarilor.
Registrul cadastral al proprietarilor – conține partidele cadastrale ale fiecărui
proprietar, în care sunt înscrise toate suprafețele de teren ale parcelelor compo nente
ale corpurilor de proprietate, atât în intravilan, cât și în extravilan. Conținutul
registrului este prezentat în anexa nr. 4.

CADASTRU – NOTE DE CURS

134
Registrul corpurilor de proprietate – Corpul de proprietate este format din una
sau mai multe parcele alipite care aparțin aceluiași proprietar. Registrul se
întocmește conform modelului prezentat în anexa nr. 5.
Fișa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari și pe categorii de
folosință – constituie documentele sursă pentru întocmirea situațiilor statistice de
sinteză privind terenurile și construcțiile care se pun la dispoziție autorităților publice.
În fișa centralizatoare se înscriu suprafața totală pe fiecare categorie de folosință și
suprafața totală generală pe fiecare grupă de destinație a terenului, deți nută într -o
unitate administrativ -teritorială. Fișa se întocmește pe tipuri de proprietate și grupe
de proprietari ai corpurilor de proprietate. Modelul fișei centralizatoare a partidelor
cadastrale pe proprietari și pe categorii de folosință este prezenta t în anexa nr. 6.

Conform ultimelor modificări ale Legii cadastrului (2010), documentele
tehnice ale cadastrului se intocmesc la nivelul unitatii administrativ -teritoriale, p entru
fiecare sector cadastral în parte, ș i eviden țiază situaț ia real ă constatat ă de comisia
care a desfăș urat lucr ările de specialitate. Documentele tehnice sunt:
a) planul cadastral;
b) registrul ca dastral al imobilelor cuprinse î n sectorul cadastral (anexa nr. 7) ;
c) opisul alfabetic al proprietarilor imobilelor din sectorul cadastral (anexa nr.
8).
Conform acestor modificări, ANCPI urmează să realizeze și să actualizeze și
să administreze registrul electronic national al nomenclaturilor stradale. Registrul
national al nomenclaturilor stradale constituie documentul u nitar de e vidență în care
sunt î nscrise nomenclaturile stradale de la nive lul comunelor, oraș elor și al
municipiilor. Nomenclatura stradal ă se aprob ă prin hot ărâre a consiliului local, se
organizeaz ă pe fiecare localitate și reprezint ă eviden ța primar ă unitar ă care serveste
la atribuirea denumirii str ăzii și a num ărului administrativ.
Primarul unit ății administrativ -teritoriale î n care se desf ășoară lucră rile de
cadastru are obliga ția să înștiinț eze de ținătorii imobilelor, prin afi șare ș i prin alte
mijloace de public itate, cu privire la obliga ția acestora, respectiv: de a permite
accesul speciali știlor s ă execute m ăsurătorile; de a prezenta actele juridice
referitoare la imobile; de a identifica limitele imobilelor î mpreun ă cu echipele care
realizeaz ă lucrările de specialitate.

CADASTRU – NOTE DE CURS

135
Dacă deținătorii imobilelor nu se prezint ă, identificar ea limitelor se va face î n
lipsa acestora. Primarul unit ății administrativ -teritoriale, prin compartimentele de
resort din cadrul aparatului de specialitate al acestuia, furnizeaz ă gratui t echipelor de
realizare a lucrărilor date și informaț ii cuprinse în:
– registrul agricol;
– registrul de rol nominal unic;
– nomenclatura stradal ă;
– listele cuprinz ând urmă toarele date: numele, prenumele, codul numeric
personal sau, dup ă caz, numă rul de identificare fiscal ă, adresa domiciliului pentru
persoanele fizice, respec tiv denumirea, adresa sediului și codul de înregistrare
fiscală sau, dup ă caz, codul unic de înregistrare, î n cazul persoanelor juridice;
– orice alte informa ții și eviden țe care ar putea fi necesare realiz ării lucr ării de
specialitate.
Comisia care efectueaz ă lucrările de cadastru la teren este format ă din
reprezentan ți ai persoanei autorizate s ă execute lucr ări de cadastru, un inspector de
cadastru, un registrator de carte funciar ă din cadrul oficiului teritorial și un
reprezentant al unit ății administrativ -teritoriale. Componen ța nominal ă va fi stabilit ă
prin ordin al directorului general al Agen ției Na ționale, la propunerea institu țiilor
implicate.
Reprezentan ții persoanei autorizate să execute lucr ări de cadastru efectueaz ă
lucrarea tehnic ă, care const ă în identificarea și măsurarea imobilelor și prelucrarea
datelor ob ținute.
Primarul unit ății administrativ -teritoriale, prin compartimentele de resort din
cadrul aparatului d e specialitate al acestuia, identific ă deținătorii imobilelor și pune la
dispozi ție informa țiile și eviden țele necesare de ținute de prim ărie.
Inspectorul de cadastru verific ă lucrările la teren executate de c ătre
persoanele autorizate.
Registratorul de car te funciar ă verific ă actele juridice puse la dispozi ție de
deținători; determin ă în vederea î nscrierii drepturile de proprietate, coproprietate, de
proprietate pe etaje ori apartamente, restrangerile privitoare la proprietate ori la
capacitatea de a disp une, sarcinile reale ce grevează bunul imobil, cât ș i orice fapt
sau raport jur idic; atestă posesia exercitat ă asupra imobilelor.
În cazul în care proprietarul nu este identificat, dar exist ă posesor, înscrierea
pose siei asupra imobilelor se face î n baza u rmătoarelor documente:

CADASTRU – NOTE DE CURS

136
a) declarația autentică a celui î n cauz ă sau, la nivelul comunelor unde nu
funcționează birouri ale notarilor publici, declarația celui î n cauz ă, cu legalizarea
semn ăturii fă cută de către secretarul comunei;
b) certificatul prin care se atest ă că imobilul este înregistrat în registrul agricol,
precum ș i în eviden țele fiscale, eliberat de primarul unit ății administrativ -teritoriale;
c) certificatul de atestare fiscal ă privind impozite, taxe locale ș i alte venituri ale
bugetului local.
Pentru imobilele ai că ror proprietari sau posesori nu pot fi identifica ți cu ocazia
efectu ării din oficiu a lucr ărilor de cadastru se vor deschide c ărți funciare cu
menț iunea «proprietar neidentificat». În acest caz, dreptul de proprietate va putea fi
intabulat ulterior, la cerere, în baza unei documenta ții care va cuprinde:
a) ident ificarea imobilului în planul cadastral, î n scopul de a certifica faptul c ă
imobilul din actul de proprietate corespunde cu c el din plan;
b) actul care atestă dreptul de proprietate;
c) certificatul prin care se atest ă că imobilul este înregistrat î n registrul agricol,
precum și în evidenț ele fiscale, eliberat de primarul unit ății administrativ -teritoriale
unde este amplasat ace st imobil.
Documentele tehnice pentru fiecare sector cadastral se afiș ează, prin grija
oficiului teritorial, la prim ăria unit ății administrativ -teritoriale în cauza. Titularii
sarcinilor înscrise în registrele de transcripțiuni ș i inscripțiuni vor solicita reînnoirea
înscrierii acestora î n cărțile funciare, î n termen de 30 de zile de la afișare. Prin sarcini
se înț elege ipotecile, privilegiile, soma țiile, sechestrele, litigiile și orice acte juridice
înscrise în registrele de inscrip țiuni.
Cererile de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului se formuleaz ă în
termen de 30 de zile de la afișare, î n scris, și sunt însoț ite de documente
doveditoare. Oficiul teritorial solutioneaz ă cererile de rectificare prin î ncheiere de
carte funciar ă, în termen de 30 de z ile de la depunere. Pentru soluț ionarea cereri lor
de rectificare, reprezentanț ii persoanei autorizate s ă execute lucr ări de cadastru
coopereaz ă cu prim ăria și cu oficiul teritorial.
Înscrierea în cartea funciară se face din oficiu, dup ă finalizarea lucr ărilor de
cadastru p entru fiecare sector cadastral ș i dup ă expirarea termenului de soluționare
a contestațiilor, î n baza unui regulament aprobat prin ordin al directorului general al
Agenț iei Na ționale. Directorul general al Agenției Națio nale poate emite instrucț iuni
cu privire la modul de lucru în cadrul lucră rilor de cadastru.

CADASTRU – NOTE DE CURS

137
De la data deschiderii cărț ilor funciare din oficiu, registrele de transcrip țiuni și
inscrip țiuni, c ărțile funciare ș i orice alte eviden țe de cadastru și publicita te imobiliar ă
se vor înlocui, pentru sectoarele cadastrale respective, cu planul cadastral și noile
cărți funciare. Vechile evidenț e se pastreaz ă în arhiva biroului teritorial ș i pot fi
consultate pentru istoric. Identificarea ș i numerotarea imobilelor cup rinse în actele de
proprietate și planuri anterioare realiză rii cadastrului și deschiderii noilor c ărți funciare
își pierd valabilitatea.
Cuprinsul c ărților funciare și al planului cadastral se dovede ște cu copia sau
cu extrasul de carte funciar ă. Dovada delimit ării unui imobil fa ță de alte imobile se
face numai cu extrasul din planul cadastral.
Registrul cadastral al imobilelor ș i planul cadastral stau la baza completă rii
sau, dup ă caz, a întocmirii din oficiu a cărț ilor funciare, la finalizarea masură torilor
cadastrale la nivelul sectoarelor cadastrale.
Un exemplar din planurile și registrele cadastrale se transmite cu titlu gratuit
unităț ilor administrativ -teritoriale. De asemenea, Agen ția Naț ionala și oficiile
teritoriale din subordine au obliga ția de a furniza, la cer ere, organelor abilitate
evidenț ele necesare stabilirii valorii de impunere.

CADASTRU – NOTE DE CURS

138
PARTEA JURIDICĂ A CADASTRULUI

FORMELE DE PROPRIETATE EXISTENTE AZI ÎN ROMÂNIA
Latura juridică a cadastrului se referă la operațiile care se efectuează pentru
identificarea propietarilor, înscrierea lor în documentația cadastrului, precum și în
cartea funciară, în vederea realizării publicității imobiliare, în baza drepturilor și
actelor juridice pe care aceștia le dețin.
Fondul funciar al Româ niei este constituit din terenurile de orice fel, indiferent
de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute, respectiv, de domeniul public ori
privat din care fac parte.
Terenurile menționate mai sus sunt deținute de diferite persoane fizice și
juridice. Prin deținători de terenuri se înțeleg titularii dreptului de proprietate, ai altor
drepturi reale asupra acestora sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de
posesori ori deținători precari.
Proprietatea privată asupra terenurilor, sau alte drepturi reale poate avea ca
titulari persoane fizice și juridice, iar terenurile care aparțin domeniului public sunt
proprietatea statului.
Domeniul public este de interes național și local. Terenurile care fac parte din
domeniul public național sunt în p roprietatea exclusivă a statului, iar terenurile care
fac parte din domeniul public local, se află în proprietatea comunelor, orașelor,
municipiilor și județelor.
Terenurile din domeniul public național sunt administrate de către organele
statului prevăzut e de lege, iar cele din domeniul public de interes local sunt
administrate de consiliile locale comunale, orășenești, municipale, după caz, sau de
către prefecturile județene.
Prin denumirea de terenuri din domeniul public se înțelege că acestea sunt
desti nate unei utilități publice.
Astfel, aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții
de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și
aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albi ile râurilor și fluviilor, lacurilor de
interes public, fundurile apelor maritime interioare și al marii teritoriale, țărmurile Mării
Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezevații naturale și parcuri naționale,
monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii,

CADASTRU – NOTE DE CURS

139
terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe, care potrivit legii sunt de
domeniu public sau care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Regimul juridic corespunzător celor două ca tegorii amintite este diferențiat
conform legislației în vigoare.
A. Terenurile proprietate privată, aparținând persoanelor fizice și juridice sunt
incluse în circuitul civil, deci pot fi dobândite și înstrăinate prin oricare din modurile
stabilite de normele dreptului comun.
B. Terenurile proprietatea statului au regimuri diferite după apartenența lor:
– cele din domeniul public, de interes național sau local, sunt scoase din
circuitul civil, fiind inalienabile (nu pot fi înstrăinate), imprescriptib ile (nu pot fi
revendicate) și insesizabile (nu pot fi uzucapate). Terenurile pot fi date în
administrare, închiriate sau concesionate, prin hotărâri ale Guvernului, Consiliilor
Județene, al Municipiului București sau ale celor locale;
– cele din domen iul privat al statului, respectiv al comunelor, orașelor,
municipiilor, prefecturilor, sunt supuse dispozițiilor de drept comun și pot fi vândute,
concesionate sau închiriate prin licitație publică. După privatizare acestea pot fi
incluse în circuitul c ivil general.
Folosirea terenurilor pentru producția agricolă și silvică se face conform
prevederilor legale, cu respectarea unor dispoziții, astfel:
– deținătorii terenurilor agricole au obligația să asigure cultivarea acestora și
protecția solului, sub sancțiunea unor amenzi sau a pierderii dreptului de folosință.
Schimbarea categoriei de folosință se face și ea în condițiile prevăzute de lege;
– deținătorii de terenuri forestiere persoane juridice, pot schimba categoria de
folosință silvică (păduri, răchitării, culturi de arbuști) doar cu aprobarea Ministerului
Agriculturii, Industriei Alimentare și Pădurilor.
În documentația cadastrală, datele referitoare la situația juridică a unui corp de
proprietate se trece în urma declar ației deținătorului (cadastru declarativ). Datele din
registrele cadastrale nu consființesc o situație de drept, aceasta urmând a fi stabilită
numai după verificarea documentelor juridice.
În cartea funciară, datele se trec pe baza actelor juridice prezent ate de
propietar, înscrierea lor realizează publicitatea imobiliară.

CADASTRU – NOTE DE CURS

140
DREPTUL DE PROPRIETATE. TITULARII DREPTULUI DE PROPRIETATE

Conform codului civil "proprietatea este dreptul ce -l are cineva de a se bucura
și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de
lege". Efectiv acest drept este garantat de constituție, reglementat în codul civil și
printr-o serie de legi, decrete – legi, sau ordonanțe. Terenurile și construcțiile pot
face, conform Legii 18/1991, obiectul dreptului de proprietate și a altor drepturi reale
indiferent de titulari (persoane fizice sau juridice) și de apartenență (domeniul pu blic
sau privat).
Dreptul de proprietate este un drept real, tipic, cel mai deplin, prin care titularul
își poate exercita asupra unui bun al său prerogativele prevăzute de lege.
Dacă ne referim la bunurile imobile, atributele deplinei proprietăți asupra lor
sunt:
– posesia (jus utendi), ce presupune stăpânirea efectivă, de către titularul
dreptului, a imobilului sub raport fizic sau economic, în mod direct sau nemijlocit;
– folosința (jus fruendi), respectiv dreptul de a culege foloasele economice
produse de imobil. De reținut că folosința presupune posesia acestuia și că
proprietarul poate ceda dreptul de folosință în întregime sau parțial (uzufruct, uz,
abitațiune), permanent (servitute) sau temporar;
– dispoziția (jus abutendi), în baza căreia propr ietarul poate schimba situația
juridică a unui imobil prin înstrăinare (vânzare, donație), închiriere, depunere în gaj.
Caracterele proprii, specifice, deosebesc dreptul de proprietate față de
celelalte drepturi reale.
Conform legislației noastre în vigo are, dreptul de proprietate este:
– absolut și inviolabil deoarece este recunoscut titularului său fiind opozabil
tuturor, (erga omnes) și nu poate fi încălcat de nimeni inclusiv de către stat. Cele
două excepții admise de lege se referă la exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, s ocotită ca o trecere forțată, prin hotărâre judecătorească, în proprietate
publică a unor imobile aflate în proprietate privată și la folosirea subsolului de către
stat pentru lucrări de interes general, ambele cu despăgubiri prealabile și drepte;
– depli n și exclusiv întrucât presupune posesia, folosința și dispoziția, atribute
sau puteri independente ce revin numai titularului dreptului de proprietate asupra
bunului;

CADASTRU – NOTE DE CURS

141
– perpetuu și transmisibil fiind nelimitat în timp, condiționat doar de existența
bunul ui ce poate fi transmis prin acte, între vii, în condițiile legii.
– în exercitarea dreptului de proprietate titularul dreptului este supus și unor
obligații sau îngrădiri prevăzute în legislația noastră în vigoare: respectarea normelor
privind protecția mediului, asigurarea unei bune vecinătăți ș.a.
Dobândirea dreptului de proprietate cât și a celorlalte drepturi reale, este
reglementată prin legislația în vigoare: "proprietatea bunurilor se dobândește și se
transmite prin succesiune, prin legate, prin c onvenție și prin tradițiune" precum și
"prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupație".
Proprietatea publică a statului sau unităților administrativ teritoriale, se
dobândește pe cale naturală prin achiziții publice, expr oprierea pentru cauză de
utilitate publică, acte de donație sau legate, prin trecerea unor bunuri din domeniul
privat al statului sau prin alte moduri prevăzute de lege.
Dreptul de proprietate, odată dobândit, este consfințit prin constituție. În prima
constituție de după 1989 el a fost doar "ocrotit" și a trecut ceva timp până când, prin
modificarea legii fundamentale a devenit, în sfârșit, "garantat", așa cum este normal.
Formele de bază ale proprietății, ce conferă proprietarilor dreptul de a poseda,
de a folosi roadele și de a dispune de un imobil, sunt:
– proprietatea privată, când imobilul aparține persoanelor fizice sau juridice,
inclusiv statului sau unităților administrativ -teritoriale, care dispun în interes propriu
de bunul imobil și de produse le lui;
– proprietatea socială sau comună atunci când imobilul aparține unei
colectivități (stat, oraș, comună, asociații de orice fel), care poate folosi și dispune de
bunul imobil și de produsele lui, în interesul întregii colectivități.
Un imobil fun ciar – teren sau/și construcție – poate fi deținut în proprietate
exclusivă, de către o singură persoană, sau în proprietate comună când aparține mai
multor persoane. Sub acest aspect în cadrul tipului de proprietate particulară se
disting forme diferite.
A) Proprietatea comună pe cote părți, când fiecare coindivizionar sau
coproprietar are dreptul exprimat printr -o fracțiune din întreg și mai rar în procente,
fără ca aceasta să fie localizată în cadrul imobilului. Formele de proprietate sunt în
acest caz diferite, respectiv: stare de indiviziune asupra mai multor imobile ce aparțin
unor moștenitori, spre exemplu, și coproprietatea, care se referă la un singur bun. În
acest din urmă caz se disting:

CADASTRU – NOTE DE CURS

142
– coproprietatea vremelnică, bazată pe o convenție care po ate fi sistată prin
împărțirea bunurilor;
– coproprietate forțată, cea mai frecventă, asupra unor bunuri care prin natura
lor nu pot fi de ținute decât de mai mulți proprietari (drumuri de acces, fântâni,
precum și terenul, fundațiile, acoperișul, holuril e, scările, împrejurimile sau unele
instalații ale unor locuințe comune);
B) Proprietatea comună în devălmășie, în care imobilul este stăpânit și folosit
în comun de către mai multe persoane fără ca dreptul acestora să fie menționat în
cote părți. Este ca zul obștilor, al composesoratelor, al asociațiilor și cooperativelor,
precum și al proprietății comune a soților asupra bunurilor dobândite în timpul
căsătoriei. Formele de proprietate comună menționate mai sus sunt cele mai frecvent
întâlnite în cazul bun urilor imobile ce formează obiectul înscrisurilor de carte funciară.

DREPTURILE REALE PRINCIPALE

CLASIFICAREA DREPTURILOR
Pentru a putea constitui exercițiul unor drepturi, actele persoanei trebuie să fie
recunoscute, sau să nu fie interzise de lege, întrucât un act contrar legii nu se poate
constitui, din punct de vedere juridic, exercițiul unui drept.
Dreptul subiectiv este o prerogativă a activității individuale, în virtutea căruia
subiectul unui raport juridic poate acționa în limitele permise de l ege.
Drepturile civile ale persoanelor fizice și juridice, în raport cu sfera persoanelor
obligate și în funcție de conținutul obligațiilor corespunzătoare, sunt:
– drepturi absolute;
– drepturi relative.
Drepturile absolute sunt acele drepturi cărora le c orespunde obligația generală
negativă a tuturor persoanelor de a se abține de la încălcarea lor. Din categoria
drepturilor absolute fac parte: drepturile personale nepatrimoniale, cum sunt dreptul
la nume, dreptul la integritatea persoanei, la onoare, etc. ; drepturi ce derivă din
raporturile de familie; drepturile de autor și inventator; dreptul de proprietate precum
și celelalte drepturi reale.
Drepturile relative sunt acele drepturi cărora le corespunde obligația uneia sau
a unor persoane determinate, de a da, de a săvârși sau de a se abține de la anumite

CADASTRU – NOTE DE CURS

143
acte sau fapte juridice. Aceste drepturi operează numai în privința subiectului obligat
sau a subiectelor obligate. Acestea sunt toate drepturile ce se nasc din contracte.
O altă clasificare a drepturilor se poate face după conținutul lor economic,
astfel:
– drepturi patrimoniale;
– drepturi nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un conținut economic,
oferind posibilitatea unei evaluări bănești.
Drepturile nepatrimoniale sunt a cele drepturi care nu au un conținut economic,
cum sunt cele legate de persoana omului.
Drepturile patrimoniale se împart în:
– drepturi reale;
– drepturi de creanță.
Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercită
direc t asupra lucrurilor, fără concursul altor persoane. Drepturile reale se împart la
rândul lor în:
– drepturi reale principale;
– drepturi reale accesorii.
Din categoria drepturilor reale principale fac parte: dreptul de proprietate,
dreptul
de superficie, dreptul de uzufruct, uz și abitație, dreptul de servitute.
Din categoria drepturilor reale accesorii fac parte: ipoteca, privilegiile și
amanetul. Sunt denumite drepturi reale accesorii deoarece servesc drept garanție
reală unor drepturi de creanță.
Dreptu rile de creanță sunt acele drepturi patrimoniale în baza cărora subiectul
activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor ca acesta să dea,
să facă sau să nu facă ceva.
Drepturile civile ale persoanelor fizice și juridice sunt recunosc ute, ocrotite și
garantate atat de Constituție cât și de Codul civil, în scopul satisfacerii intereselor
acestora în acord cu interesul general al statului.

DREPTUL DE PROPRIETATE
Conform codului civil "proprietatea este dreptul ce -l are cineva de a se bucura
și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de

CADASTRU – NOTE DE CURS

144
lege ". Efectiv acest drept este garantat de constituție, reglementat în codul civil și
printr-o serie de legi, decrete – legi, sau ordonanțe. Terenurile și construcțiile pot
face, conform Legii 18/91, obiectul dreptului de proprietate și a altor drepturi reale
indiferent de titulari (persoane fizice sau juridice) și de apartenență (domeniul pub lic
sau privat).
Dreptul de proprietate este un drept real, tipic, cel mai deplin, prin care
titularul își poate exercita asupra unui bun al său prerogativele prevăzute de lege.
Dacă ne referim la bunurile imobile, atributele deplinei proprietăți asupra lor
sunt:
– posesia (jus utendi), ce presupune stăpânirea efectivă, de către titularul
dreptului, a imobilului sub raport fizic sau economic, în mod direct sau nemijlocit;
– folosința (jus fruendi), respectiv dreptul de a culege foloasele economice
produse de imobil. De reținut că folosința presupune posesia acestuia și că
proprietarul poate ceda dreptul de folosință în întregime sau parțial (uzufruct, uz,
abitațiune), permanent (servitute) sau temporar;
– dispoziția (jus abutendi), în baza căreia propr ietarul poate schimba situația
juridică a unui imobil prin înstrăinare (vânzare, donație), închiriere, depunere în gaj.
Caracterele proprii, specifice, deosebesc dreptul de proprietate față de
celelalte drepturi reale.
Conform legislației noastre în vigo are, dreptul de proprietate este:
– absolut și inviolabil deoarece este recunoscut titularului său fiind opozabil
tuturor, (erga omnes) și nu poate fi încălcat de nimeni inclusiv de către stat. Cele
două excepții admise de lege se referă la exproprierea p entru cauză de utilitate
publică, socotită ca o trecere forțată, prin hotărâre judecătorească, în proprietate
publică a unor imobile aflate în proprietate privată și la folosirea subsolului de către
stat pentru lucrări de interes general, ambele cu despăgu biri prealabile și drepte;
– deplin și exclusiv întrucât presupune posesia, folosința și dispoziția, atribute
sau puteri independente ce revin numai titularului dreptului de proprietate asupra
bunului;
– perpetuu și transmisibil fiind nelimitat în timp, condiționat doar de existența
bunului ce poate fi transmis prin acte, între vii, în condițiile legii.
– în exercitarea dreptului de proprietate titularul dreptului este supus și unor
obligații sau îngrădiri prevăzute în legislația noastră în vigoare: resp ectarea normelor
privind protecția mediului, asigurarea unei bune vecinătăți ș.a.

CADASTRU – NOTE DE CURS

145
Dobândirea dreptului de proprietate cât și a celorlalte drepturi reale, este
reglementată prin legislația în vigoare: "proprietatea bunurilor se dobândește și se
transmite p rin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune" precum și prin
accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupație".
Proprietatea publică a statului sau unităților administrativ -teritoriale, se
dobândește pe cale nat urală prin achiziții publice, exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, acte de donație sau legate, prin trecerea unor bunuri din domeniul
privat al statului sau prin alte moduri prevăzute de lege.
Dreptul de proprietate, odată dobândit, este consfi nțit prin constituție. În prima
constituție de după 1989 el a fost doar "ocrotit" și a trecut ceva timp până când, prin
modificarea legii fundamentale a devenit, în sfârșit, "garantat", așa cum este normal.
Formele de bază ale proprietății, ce conferă pro prietarilor dreptul de a poseda,
de a folosi roadele și de a dispune de un imobil, sunt:
– proprietatea privată, când imobilul aparține persoanelor fizice sau juridice,
inclusiv statului sau unităților administrativ -teritoriale, care dispun în interes pro priu
de bunul imobil și de produsele lui;
– proprietatea socială sau comună atunci când imobilul aparține unei
colectivități (stat, oraș, comună, asociații de orice fel), care poate folosi și dispune de
bunul imobil și de produsele lui, în interesul într egii colectivități.
Un imobil funciar – teren sau/și construcție – poate fi deținut în proprietate
exclusivă, de către o singură persoană, sau în proprietate comună când aparține mai
multor persoane. Sub acest aspect în cadrul tipului de proprietate parti culară se
disting forme diferite.
A) Proprietatea comună pe cote părți, când fiecare coindivizionar sau
coproprietar are dreptul exprimat printr -o fracțiune din întreg și mai rar în procente,
fără ca aceasta să fie localizată în cadrul imobilului. Formele de proprietate sunt în
acest caz diferite, respectiv: stare de indiviziune asupra mai multor imobile ce aparțin
unor moștenitori, spre exemplu, și coproprietatea, care se referă la un singur bun. În
acest din urmă caz se disting:
– coproprietatea vremeln ică, bazată pe o convenție care poate fi sistată prin
împărțirea bunurilor;
– coproprietate forțată, cea mai frecventă, asupra unor bunuri care prin natura
lor nu pot fi de ținute decât de mai mulți proprietari (drumuri de acces, fântâni,

CADASTRU – NOTE DE CURS

146
precum și terenu l, fundațiile, acoperișul, holurile, scările, împrejurimile sau unele
instalații ale unor locuințe comune);
B) Proprietatea comună în devălmășie, în care imobilul este stăpânit și folosit
în comun de către mai multe persoane fără ca dreptul acestora să fi e menționat în
cote părți. Este cazul obștilor, al composesoratelor, al asociațiilor și cooperativelor,
precum și al proprietății comune a soților asupra bunurilor dobândite în timpul
căsătoriei. Formele de proprietate comună menționate mai sus sunt cele m ai frecvent
întâlnite în cazul bunurilor imobile ce formează obiectul înscrisurilor de carte funciară.

ALTE DREPTURI REALE IMOBILIARE PRINCIPALE
Pe lângă dreptul de proprietate, considerat ca principal, codul civil
reglementează și alte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate privată,
respectiv dreptul de superficie, de uzufruct, de uz și de abitație, precum și cel de
servitute. Toate a u unele trăsături comune:
– sunt drepturi noi, apărute prin separarea atributelor dreptului de proprietate,
motiv pentru care sunt considerate ca "dezmembrăminte" ale acestuia;
– sunt limitate ca număr și incomplete, deoarece conferă titularului doar o parte
din prerogativele proprietarului ce se rezumă, de regulă la dreptul de posesiune și
dreptul de folosință.
Pe lângă drepturile ce se vor prezenta aici, în Codul civil sunt pr evăzute și alte
drepturi reale imobiliare corespunzătoare proprietății private sau publice: dreptul de
administrare, dreptul de concesiune și cel de folosință constituite, de regulă, asupra
bunurilor din domeniile statului și ale unităților administrativ -teritoriale.
Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care o persoană
(superficiar) îl are asupra unei construcții sau asupra unei lucrări executate pe un
teren care aparține altei persoane (proprietar) precum și în dreptul defolosință asu pra
terenului. Mai reținem că în acest caz:
– proprietarul cedează atributele de posesiune și de folosință superficiarului
rămânând doar cu dreptul de dispoziție limitat asupra bunului său, respectiv cu "nuda
proprietate";
– este un drept real imobiliar ce se poate dobândi prin convenția părților, prin
uzucapiune sau prin efectul legii;
– poate fi limitat prin actul de constituire sau/și grevat cu uzufruct, prin ipotecă
sau drepturi personale.

CADASTRU – NOTE DE CURS

147
Dreptul de uzufruct este dreptul pe care îl are o persoană (uzufructuar) de a
se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia întocmai ca însuși proprietarul, cu
îndatorirea de a le conserva substanța. În esență uzufructul:
– conferă titularului prerogative largi – posesia, folosința și parțial chiar
dispoziți a – cu condiția conservării bunului, permițând în același timp culegerea
"tuturor fructelor ";
– este un drept temporar, limitat la viața titularului sau cel mult 30 de ani în
cazul persoanelor juridice;
– se stabilește prin lege, sau după caz, prin voin ța omului (contract, testament,
uzucapiune).
Dreptul de uz și abitație sunt varietăți ale dreptului de uzufruct dar de
extindere mai redusă, având în vedere că:
– titularii acestor drepturi dispun doar de o parte din fructele produse de bun în
limita nev oilor proprii și ale familiei sale și nu de toate ca în cazul uzufructului;
– dreptul de uz are ca obiect orice imobil cu excepția casei de locuit iar cel de
abitație se referă tocmai la dreptul titularului de a folosi o locuință proprietatea altei
persoa ne dar numai pentru nevoile sale și ale familiei;
– sunt drepturi personale și netransmisibile deci nu pot fi cedate în favoarea
altei persoane.
Dreptul de servitute este o sarcină ce apasă asupra unui imobil (fond aservit)
aparținând unui proprietar, pe ntru uzul și utilitatea unui alt imobil (fond dominant)
deținut de un alt proprietar. În accepțiunea proprie noțiunii, prin servituți se înțeleg
doar cele "stabilite prin fapta omului", respectiv prin act sau fapt juridic (contract,
testament, prescripție achizitivă, destinația proprietarului). În esență servitutea este:
– pozitivă, care permite proprietarului fondului dominant anumite avantaje
asupra fondului servant (servitutea de trecere, de a lua apă etc.), sau negativă, ce
impune fondului servant sarc ini de la care nu se poate sustrage (obligația de a nu
clădi peste o anumită înălțime, de a nu deschide o fereastră etc.);
– un drept real, imobiliar prin excelență, deoarece în zonele urbane se
stabilește în folosul clădirilor, iar în cele rurale în folo sul pământului;
– un drept accesoriu ce depinde de fondul dominant, perpetuu pentru că
durează cât dreptul de proprietate însuși, indivizibil întrucât diviziunea fondului
aservit nu poate schimba exercitarea lui și care se stinge doar cu consimțământul
tuturor coproprietarilor.

CADASTRU – NOTE DE CURS

148
În materie de carte funciară rețin atenția în mod deosebit servituțile legale,
prevăzute în codul civil, fie în interesul colectivității fie în cel al particularilor cum ar fi:
servitutea de trecere, cu piciorul sau/și vehicule de orice fel, spre a ajunge la un loc
înfundat, servitutea de distanță a anumitor lucruri (construcții, arbori) față de linia
despărțitoare de fondul vecin, cea de vedere, respectiv de limitare a deschiderii unei
ferestre, servitutea de strașină ce obligă scu rgerea apelor pe terenul proprietarului
casei ori în drum, servitutea izvoarelor ș.a.

DREPTURI REALE IMOBILIARE ACCESORII
În principiu acestea sunt acele garanții reale ce constau în afectarea unui
imobil în garanție pentru executarea, de către debitor, a obligației sale față de
creditor. Conform legislației în vigoare drepturile reale imobiliare accesorii sunt
ipoteca și privilegiile imobiliare ce au următoarele caracteristici:
– sunt drepturi reale, deoarece garantează realizarea unor drepturi de crean ță,
se pot exercita de către creditor când debitorul nu își respectă obligația asumată și
sunt opozabile tuturor;
– sunt drepturi de garanție într -un imobil determinat care rămânând în posesia
debitorului conferă creditorului dreptul de preferință, respec tiv de a se îndestula din
vânzarea bunului afectat creanței și dreptul de urmărire a acestuia în mâinile oricui s –
ar afla;
– se înscriu obligatoriu, conform legii, în registrele de publicitate imobiliară
pentru ca cei interesați să poată constata dacă imo bilul dat în garanție este liber sau
grevat de sarcini.
Ipoteca este un drept real, accesoriu, asupra imobilelor afectate de executarea
unor obligații, respectiv la plata unor creanțe și care are, în general, următoarele
atribute:
– conferă creditorului ipotecar dreptul de a -l urmări în orice mâini s -ar afla și de
a-și satisface creanța din prețul obținut prin vânzare silită, cu preferință;
– este un drept indivizibil și subzistă în întregime asupra tuturor imobilelor
afectate și a supra fiecărei porțiuni din acestea. În baza acestei prevederi dacă
valoarea unui imobil nu poate garanta o creanță ipoteca poate greva și alte imobile
ale debitorului înscrise în alte cărți funciare;

CADASTRU – NOTE DE CURS

149
– după modul de constituire ipoteca poate fi convențio nală, ce ia naștere prin
convenția părților, legală, apărută în virtutea unei dispoziții speciale a legii, sau
juridică, având ca temei o hotărâre a unui organ judiciar.
Privilegiul este dreptul conferit de lege creditorului de a fi îndestulat cu
preferin ță asupra prețului obținut din vânzare silită a imobilului la care se referă. În
esență reținem că privilegiile imobiliare:
– asigură creditorului calitatea de a fi preferat altora chiar în ipoteza că aceștia
sunt ipotecari;
– garantează o creanță ce se naște în legătură cu un anumit imobil și numai cu
el, spre deosebire de ipotecă ce nu are legătură cu acesta;
– garantează așadar o datorie a unui anumit imobil pe câtă vreme ipoteca
garantează o datorie contractuală de proprietar într -un scop oarecare;
– privite în ansamblu pot fi generale, acordate statului pentru realizarea
creanței privind impozitele, taxele ș.a. sau speciale, acordate vânzătorului asupra
imobilului vândut pentru plata prețului, creditorului de la care s -a împrumutat banii
pentru achi ziționarea construcțiilor, celor ce li se cuvin suIte.

PUBLICITATEA IMOBILIARĂ

Publicitatea imobiliară se definește ca un sistem de înregistrare a corpurilor de
proprietate într -un registru, organizat de administrația cadastral -juridică pentru
cunoașterea drepturilor reale ale unei persoane în vederea asigurării opozabilității
față de terți.
Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină
evidența bunurilor imobile și să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie,
transmit și modifică sau se sting drepturile reale imobiliare. Acestea trebuie să
răspundă următoarelor obiective importante:
• să apere drepturile imobiliare ale celor înscriși în registrele publice
(securitate statică);
• să confere transmis iunilor imobiliare o cât mai mare certitudine, aducând la
cunoștința tuturor situația juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil (securitate
dinamică);
• să dea siguranță circulației creditului garantând înscrierea ipotecii în
registrele public e;

CADASTRU – NOTE DE CURS

150
• să permită organelor statului exercitarea unui control eficient asupra
schimbărilor ce se produc în situația materială, conform cu normele de sistematizare,
și în situația juridică a acestora, ca urmare a înstrainării sau grevării cu sarcini, în
interesul întregii societăți.
În țara noastră au funcționat două sisteme principale de publicitate imobiliară:
sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și
sistemul publicității personale (în vechiul Regat); sistemul căți lor funciare, denumit și
sistemul publicității reale (în Transilvania, Banat și Bucovina).
În afara lor au mai funcționat în diverse locuri sistemele:
• cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canale;
• cărțile de evidență funciară, în zonele di n Transilvania, unde cărțile funciare
au fost distruse, sustrase sau pierdute în timpul razboiului.
Sistemul de publicitate personală
S-a instituit în anul 1865 prin codul civil (sub influența legislației franceze și
belgiene) și constă din registre în car e se înscriu actele juridice. Aceste registre sunt:
• registrul de transcriere;
• registrul de înscriere;
• registrul de înscriere al comandamentelor;
• mapa actelor de amanet și a actelor juridice prevăzute expres de lege.
Au fost organizate pe comune (sate) și au fost ținute pe numele persoanelor,
realizându -se astfel o publicitate personală.
TRANSCRIEREA = constă în copierea integrală în registrul de publicitate a
conținutului actelor juridice prin care se constituie, strămută, modifică sau se retrag
drepturile reale imobiliare;
INSCRIPȚIUNEA (ÎNSCRIEREA) = constă în copierea părților din actele
juridice referitoare la ipoteci și privelegii.
Actele supuse transcrierii sunt:
• actele juridice între vii privind transferul de proprietate sau de drepturi c are
se pot ipoteca (contract de vânzare – cumpărare, donații, etc.) sau acte prin care se
renunță la aceste drepturi;
• actele juridice între vii prin care se constituie un drept de servitute, uzufruct,
uz sau abitație, sau cele prin care se renunță la aces te drepturi;
• tranzacțiile privind drepturile reale;
• ordonanțele de adjudecare ale unui imobil (dobândite prin licitație);

CADASTRU – NOTE DE CURS

151
• hotărârile de expropiere pentru interes obștesc;
• cesiunea de venituri pentru un interval mai mare de 2 ani.
Toate registrele s e țin pe numele persoanelor și nu se întemeiază pe
măsurători cadastrale, deci au neajunsuri.

Sistemul de publicitate reală al cărții funciare
Cartea funciară descrie imobilele, arată drepturile reale ce au ca obiect aceste
bunuri precum și drepturile pe rsonale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu
acestea dar numai în cazurile prevăzute de lege. Preluat după modelul german,
sistemul este mai ferm în apărarea drepturilor reale imobiliare, are un mod de
organizare simplu și sigur, răspunzând integral cerințelor unei publicități imobiliare
exigente, complete.
În principiu sistemul de carte funciară este definit de următoarele elemente:
– baza publicității este imobilul care rămâne veșnic și nu proprietarii care sunt
trecători și urmează într -o anumită succesiune, conform unor operațiuni juridice de
moștenire, vânzare, partaj, ș.a.;
– ca sistem real se bazează pe identitatea cadastrală a imobilelor – redate pe
planuri și hărți – și realizează publicitatea completă a transmisiilor și constituir ii de
drepturi imobiliare;
– înscrisurile vizează drepturile reale denumite "drepturi tabuIare" precum și
alte drepturi și fapte cu influență în circulația bunurilor imobile, care poate fi urmărită
succesiv cu ușurință;
– înscrierea are caracter absolut deoarece drepturile se modifică sau se sting
numai de la data intabulării, considerată aceeași cu data înregistrării cererii;
– cercetarea cărții funciare, respectiv identificarea și precizarea situației
juridice a unui i mobil, este facilitată de structura simplă a "colii" de carte funciară, a
planurilor și a registrelor cadastrale însoțitoare.
Din analiza sumară a acestor trăsături rezultă că utilizarea cărților funciare are
efecte benefice pentru activitatea economică ș i asupra raporturilor sociale.
Evolutiv, sistemul a fost introdus în provinciile românești aflate sub ocupație
habsburgică și austro -ungară din inițiativa și sub jurisdicția austriacă, iar după primul
război mondial s -a încercat introducerea lui și în Vec hiul Regat. Efectiv operația s -a
realizat eșalonat astfel:

CADASTRU – NOTE DE CURS

152
– în Transilvania începând din 1794 în localitățile grănicerești, urmate în 1870
de celelalte localități din Ardealul propriu -zis și din 1855 satele și comunele supuse
dreptului cutumiar ungar (Ba nat, Crișana, Maramureș). Sistemul a avut la bază Codul
civil austriac și cadastrul executat (patentele) imperiale din 1770 și 1849;
– în Bucovina cartea funciară s -a introdus prin legea din 1873, după model
austriac de inspirație germană;
– în România r eîntregită, după primul război mondial, s -a încercat extinderea
regimului de carte funciară în întreaga țară prin "Legea 23/1933 pentru organizarea
cadastrului funciar și pentru introducerea cărților funciare în Vechiul Regat și
Basarabia ". Din lipsa măsu rătorilor necesare pentru realizarea cadastrului național
lucrările s -au desfășurat anevoios, pe suprafețe restrânse și au fost sistate în
apropierea celui de al doilea război mondial;
– în prezent, la noi prin Legea 7/96 se urmărește introducerea sistemului de
carte funciară pe întreg teritoriul național care s -a dovedit viabil în urma folosirii lui de
peste 120 de ani.
Trecerea de la publicitatea imobiliară personală la cea reală se r ealizează
treptat prin introducerea cărților funciare ”nedefinitive” ca etapă de tranziție în curs de
desfășurare. De reținut însă că nu cărțile, ci înscrierea este nedefinitivă.

CARTEA FUNCIARĂ. DEFINIȚIE ȘI PĂRȚI COMPONENTE

CARTEA FUNCIARĂ este un ansa mblu de documente care descriu bunuri
imobile și determină situația lor juridică.
În conformitate cu "Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare nr. 7/1996",
publicitatea imobiliară constă în înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor
juridice r eferitoare la corpurile de proprietate din aceeași localitate.
Unul sau mai multe imobile alipite, de pe teritoriul unei localități, aparținând
aceluiași proprietar, formează corpul de proprietate care se înscrie în cartea funciară.
Entitatea de bază în c adastru rămâne deocamdată corpul de proprietate.
Mai multe corpuri de proprietate, de pe teritoriul unei localitati, apartinand unui
proprietar formeaza partida cadastrala a lui, care se inscrie in aceeasi carte funciara.
Cărțile funciare întocmite și nume rotate pe teritoriul administrativ al fiecărei
localități alcătuiesc împreună registrul cadastral de publicitate imobiliară al acelui
teritoriu.

CADASTRU – NOTE DE CURS

153
Registrul se întregește cu:
• registrul special de intrare;
• planul de identificare a corpurilor de proprietat e;
• repertoarul corpurilor de proprietate indicând numărul cadastral al parcelelor
și numărul de ordine al cărții funciare în care sunt înscrise;
• indexul alfabetic al proprietarilor;
• mapa cu cererile de înscriere.
Drepturile reale privind corpurile de proprietate înscrise în cartea funciară sunt
denumite "drepturi tabulare". Acestea sunt:
• dreptul de proprietate;
• dreptul de superficie;
• dreptul de uzufruct;
• dreptul de uz;
• dreptul de abitație;
• dreptul de servitute;
• dreptul de ipotecă și priv elegiul imobiliar.
În sistemul de publicitate al cărții funciare, la baza publicității este imobilul și
nu persoana, pentru că imobilul este veșnic iar proprietarii trecători, se perindă prin
fața lui prin operațiuni juridice de vânzare, succesiune, partaj , etc..
Coala cărții funciare cuprinde inițial cel puțin patru pagini (două formate A4
reunite), organizate în mod rațional, sistematic și simplu, pentru a cuprinde toate
datele necesare, a facilita înscrierea lor și consultarea chiar de către nespecialișt i. Ca
structură, în cele patru pagini, se regăsește titlul și trei părți componente cu denumiri
specifice.
TITLUL, înscris pe copertă, cuprinde numărul cărții funciare și localitatea
respectiv teritoriul cadastral (oraș, comună, sat) eventual se menționează, după caz,
dreptul de superficie precum și cărțile funciare colective, individuale, de concesiune.
De reținut că pe pagina cu titlul, ce constituie și coperta colii, se face
mențiunea "sistată" sau "închisă" în cazul când imobilul înscris (sau imobilele) s -a
transferat, dintr -un motiv oarecare, în altă foaie. Într -o asemenea coală sistată nu se
mai fac îns crieri dar ea se păstrează, nu se distruge, pentru a se putea reconstitui
"istoria" imobilului, respectiv succesiunea modificărilor.

CADASTRU – NOTE DE CURS

154
În PARTEA I (descrierea imobililui) numită și " foaia de avere" sau "foaia
imobilului" se înscriu toate informațiile tehnic e și economice ale bunului imobil
respectiv:
• numărul de ordine și cel cadastral al fiecărui corp de proprietate;
• suprafața terenului, categoria de folosință și, după caz, construcțiile;
• amplasamentul și vecinătățile;
• valoarea impozabilă.
PARTEA II – a (înscrieri privitoare la drepturi) denumită și "foaia proprietății"
cuprinde doar numărul de ordine al operațiunii, înscrierile privitoare la proprietate și o
coloană finală pentru notarea trimiterii la poziția următoare de înscriere. Efectiv aici
se menționează:
– numărul curent sub care s -a făcut operațiunea;
– data prezentării actului de înscriere în C.F. și temeiul juridic al înscrierii;
– numele și prenumele proprietarului sau proprietarilor, cotele părți ale
coindivizionarilor și actele de do bândire sau transmitere a proprietății;
– strămutările dreptului de proprietate și servituțile constituite în folosul
imobilului;
– faptele și drepturile juridice, drepturile personale și de creanță (minoritatea,
interdicția, falimentul, dreptul de preem țiune ș.a.);
– orice modificări, îndreptări sau însemnări care s -ar face în titlu, în partea I -a
sau a II -a a cărții funciare cu privire la înscrisurile făcute.
PARTEA III – a denumită și "foaia de sarcini" cuprinde înscrierile privind
dezmembrările dreptu lui de proprietate și sarcinilor, respectiv:
– dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, ipoteca, privelegiile
imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;
– faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și
acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
– sechestrul și urmărirea imobilului sau veniturilor sale;
– orice modificări, îndreptări sau însemnări care s -ar face cu privire la
înscrierile făcute î n această parte.

PRINCIPIILE CĂRȚII FUNCIARE
Soliditatea sistemului de carte funciară este dată de regulile fundamentale
respectiv principiile ce stau la baza lui și care îi asigură o superioritate de

CADASTRU – NOTE DE CURS

155
necontestat. În legislația noastră, nu se fac referir i directe la aceste principii; ele
rezultă în mod expres și implicit din dispozițiile acestor legi.
Privitor la numărul și denumirea principiilor sistemului de carte funciară nu
există în acest moment un consens, un punct unitar. Dimpotrivă unele divergen țe
sunt recunoscute, nu numai de formulare ci chiar de fond, în ceea ce privește
conținutul acestora. Din aceste motive și pentru că lucrarea de față nu este de
specialitate, cunoștințele prezentate se mențin la nivel de generalități.
Obiectivele la care se referă aceste principii sunt, de fapt, înscrierile de carte
funciară privitoare la:
– actele juridice prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se sting
drepturile reale privind imobilele funciare, precum și actele juridice ce dovedesc
drepturi personale, fapte sau alte raporturi juridice în legătură cu drepturile înscrise;
– titularii acestor drepturi respectiv deținătorii de drept conform actelor
prezentate.
Elementele din partea I -a a cărții funciare (Foaia de avere), respectiv numărul
topografic, categoria de folosință, suprafața, fiind fumizate și de competența
cadastrului se preiau ca atare; ele pot fi verificate direct, la nevoie, prin cercetare
locală.
1. Principiul publicității reale
La baza acestui principiu stă cerința legii de înscriere a drepturilor reale
imobiliare și a tuturor raporturilor juridice în legătură cu bunurile din cartea funciară,
pentru ca ele să devină publice și astfel opozabile terților.
Sistemul devine complet î ntrucât, în aceste condiții, publicitatea este efectiv:
– integrală, având in vedere că redă situația exactă a imobilelor din cartea
funciară prin înscrierea de acte și fapte juridice translative sau constitutive de drepturi
reale imobiliare, operațiuni m ateriale, drepturi personale sau alte raporturi juridice
legate de acestea;
– materială, deoarece conținutul cărții se consideră exact și de încredere atât
sub raportul drepturilor înscrise cât și al datelor tehnice și economice, preluate din
cadastru;
– formală, pentru că lucrările sunt publice, se pot consulta de oricine, dacă își
justifică interesul și se pot obține extrase și copii legalizate de pe acestea.
Publicitatea imobiliară are, prin înscrierile din cartea funciară, drept efect,
putere dovedit oare absolută, deoarece:

CADASTRU – NOTE DE CURS

156
– dacă un drept real este înscris în favoarea unei persoane se prezumă că
dreptul există în folosul ei;
– dacă un drept s -a radiat din cartea funciară se prezumă că dreptul nu există.
Cuprinsul cărții funciare este garantat num ai dacă drepturile înscrise au fost
dobândite în condițiile prevăzute de lege; fraudarea este posibilă dar sistemul este
astfel conceput încât permite identificarea rapidă a neregulilor.

2. Principiul efectului translativ sau constitutiv de drept
În sis temul cărții funciare drepturile reale imobiliare se constituie, se modifică,
se strămută sau se sting numai prin înscrierea lor în coala de carte funciară. Acest
principiu, care condiționează dobândirea unui drept prin înscriere în cartea funciară,
dă sig uranță proprietății și creditului întrucât:
– impune posesorilor de bunuri materiale de a solicita înscrierea modificărilor
ca o condiție de exercitare a drepturilor acestora;
– asigură încrederea publică, cel mai de seamă obiectiv al sistemului, întrucâ t
prin publicitatea drepturilor și operațiilor juridice referitoare la imobilele funciare
acestea devin opozabile "erga omnes" apărând proprietatea și siguranța creditorului;
– nerespectarea acestui principiu, respectiv a obligativității de înscriere în
cartea funciară, încurajează neglijența părților și generează conflicte;
– asigură concordanța la zi între cadastru și cartea funciară, condiție de bază a
unei publicității imobiliare de încredere.
Unele excepții de la acest principiu sunt prevăzute totuș i în legislația noastră.
Astfel dobândirea unui drept real prin succesiune, accesiune, vânzare silită și
expropriere are loc independent față de înscrierea în cartea funciară. În mod similar
dreptul de proprietate se dobândește și prin naționalizare, confi scare, bunuri
părăsite, prin care imobilele particulare trec în proprietatea statului.

3. Principiul legalității și al oficialității
În esență aceste două norme fundamentale au același obiect: să asigure,
corectitudinea și certitudinea înscrisurilor de carte funciară.
Legalitatea comportă, în ansamblu:
– aspectul formal, conform căreia judecătorul poate încuviința înscrierea printr –
o încheiere oficială în baza actelor și faptelor prevăzute de lege și numai la cererea
persoanelor îndreptățite;

CADASTRU – NOTE DE CURS

157
– aspect ul material, ce impune ca judecătorul să verifice actele ce stau la baza
înscrierii și să constate dacă din cuprinsul cărții funciare nu există "piedici", la
săvârșirea acestei operații.
Principiul oficialității obligă biroul de carte funciară să examinez e, din oficiu,
cererea de înscriere, privind conținutul și anexele ei, capacitatea personală a părților
ș.a. Așadar, între inscrisul de bază (actul), cererea și cuprinsul cărții funciare trebuie
să fie o concordanță deplină, deoarece, în caz contrar, cerer ea nu poate fi
încuviințată.
Alte precizări de reținut:
– verificările amintite intră în obligațiile conducătorului Biroului de carte funciară
care garantează și exactitatea înscrierilor;
– principiul legalității nu vizează elementele din "Foaia de proprietate" cu
caracter tehnic și economic pentru identificarea imobilului, care se pot controla la
nevoie prin cercetare locală;
– actele doveditoare – încheierea, cererea și actele juridice – se păstrează într –
un dosar special în arhivă, constituind forța probantă a sistemului ca și înscrierea.
În virtutea acestor principii se elimină eventualele greșeli și se asigură
corectitudinea înscrierilor în Cartea funciară prin controlul și examinarea din oficiu a
documentelor justificative prezentate.

4. Principiul specialității și al neutralității
Conform principiului specialității fiecare imobil, fiecare drept sau raport juridic
ce se înscrie în cartea funciară trebuie să fie arătat clar, precis și lămurit. Ca atare, în
aceste condiții, prin formularea folosită la înscriere, urmează ca :
– imobilul să fie precis individualizat prin elemente fumizate de cadastru,
respectiv prin număr topografic, suprafață, categorie de folosință și identificat pe
planul cadastral prin același număr, formă și amplasament;
– drepturile sau/și raporturile juridice, precum și subiectele lor, să fie arătate
clar, precis și lămurit. La dreptul de ipotecă se precizează și suma datoriei.
În consecință, în spiritul acestu i principiu, înscrierile de carte funciară trebuie
să arate cu claritate persoana, imobilul și dreptul la care se referă înscrierea
deoarece, în caz contrar, cererea nu va fi încuviințată.

CADASTRU – NOTE DE CURS

158
Principiul neutralității (disponibilității) prevede că înscrierile nu se fac din oficiu
ci numai la cererea persoanei îndreptățite și numai cu privire la conținutul cererii.
Excepțiile sunt limitate prin lege.
Conform acestei norme generale biroul de cart e funciară nu poate acorda mai
mult decât se solicită prin cerere chiar dacă în documentele prezentate sunt
prezentate și alte date.

5. Principiul relativității (consensului)
Înscrierile în cartea funciară se pot face, conform acestei reguli fundamental e,
numai cu consimțământul titularului înscris și împotriva lui. Dacă principiul publicității
reale prevede ce se înscrie în cartea funciară, cel al relativității arată contra cui se
pot face înscrierile.
Efectiv înscrierea unui drept se poate săvârși num ai împotriva aceluia care:
– este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să se facă
înscrierea, în momentul înregistrării cererii;
– înainte de a fi înscris și -a grevat dreptul, dacă înscrierile s -au făcut deodată.
Când mai multe persoan e și-au cedat dreptul de a dobândi prin înscriere un
imobil și înscrierile nu s -au efectuat, ultimul îndreptățit poate cere înscrierea cu
prezentarea actelor juridice pe care se întemeiază aceasta.

6. Principiul priorității
Norma de drept care ilustreaz ă acest principiu prevede că înscrierile de carte
funciară își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor; ordinea
înregistrărilor lor le vor stabili rangul. Două remarci merită reținute:
– data și numărul de înregistrare sunt cele din regist rul de intrare, număr ce se
păstrează și la care se referă toate operațiile ulterioare. Așadar nu contează nici data
încheierii actului nici cea a rezolvării cererii de înscriere ci data înregistrării cererii;
– dacă mai multe cereri au sosit deodată la i nstanța de carte funciară,
drepturile de ipotecă vor avea același rang iar celelalte drepturi primesc provizoriu
rang egal urmând ca judecata să hotărască în continuare.
În esență, acest principiu urmărește să protejeze pe dobânditorul de bună
credință ca re poate dovedi frauda sau reaua credință a terților și are o importanță
deosebită în circulația creditului.

CADASTRU – NOTE DE CURS

159
7. Principiul forței probante
În temeiul acestei reguli fundamentale cuprinsul cărții funciare se consideră
exact, în limitele prevăzute de lege , în folosul aceluia care și -au înscris cu bună
credință un drept real în cartea funciară.
Forța probantă absolută a înscrisurilor din cartea funciară rezultă ca efect al
publicității materiale având în vedere că:
– nici un drept nu poate exista și nu poate fi opus terților, câtă vreme nu este
înscris în cartea funciară;
– cuprinsul cărților funciare se consideră exact în favorul titularului dreptului
înscris;
Regula acționează numai dacă:
– dobândirea dreptului s-a făcut cu bună -credință, respectiv acesta să fie
întemeiat pe cuprinsul cărții funciare;
– dreptul să nu fie notat în cartea funciară în momentul dobândirii;
– publicitatea imobiliară să nu fi fost suspendată prin efectul legii, la data
dobândirii.
De reținut, așadar, că în baza acestui principiu înscrisurile din cartea funciară,
de vreme ce există, se consideră exacte, inclusiv drepturile titularilor cu condiția
îndeplinirii normelor de mai sus.
Îngrădirile și excepțiile legale, care nu slăbesc din tăria forței probante, sunt în
principal următoarele:
– sunt exceptate de la regulă elementele de cadastru din partea I a colii de
carte funciară (suprafața, folosința, ș.a.), faptele juridice ce există independent de
înscriere (minoritatea, interdicția j udecătorească) și drepturile personale patrimoniale
care prin înscriere devin doar opozabile terților fără a le garanta;
– restricțiile aduse dreptului de proprietate sunt cele ce decurg din raporturile
de vecinătate (servituțile naturale prevăzute de leg e), din regimul juridic al apelor,
cele cuprinse în regulamentele de urbanism, etc.
În concluzie înscrierea din cartea funciară valorează titlu de proprietate
întrucât garantează existența și valabilitatea drepturilor tabulare, în folosul
dobânditorilor d e bună -credință pe care îi pune la adăpost de orice cauză de
evicțiune. În fața instanței judecătorești devine forța probantă absolută.

CADASTRU – NOTE DE CURS

160

BIBLIOGRAFIE

1. Badea G., Badea, A. C. , 2014 – Aplicații Cadastru – îndrumător de lucrări
practice , Editura Conspress;
2. Badea G. , 2014 – Cadastru , Editura Conspress ;
3. Boș N. , 2003 – Cadastru general , Ed All Beek, București;
4. Boș N., Iacobescu Ovidiu , 2009 – Cadastru și cartea funciară , Ed. C.H. Beck,
București;
5. Călina A., Mustață I., Călina Jenica , 1999 – Calculul și detașa rea
suprafețelor, Nivelmentul , Edit. Sitech Craiova;
6. Călina A. și colab. , 2010 – Topografie generală și inginerească , Edit. Sitech,
Craiova;
7. Mustață I. , 2009 – Cadastru – Note de curs
8. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela , 2005 – Cadastrul general și cadastrele
de specialitate , Edit. Matrix Rom, București;
9. X X X, 2005 – Măsurători terestre. Fundamente. Volum. I -III, Colectiv
Facultatea de Geodez ie, Editura MatrixRom Bucuresti ;
10. X X X, Legea 7/1996 , republicată cu modificările ulterioare;
11. X X X , Legea fondului funciar nr.18/1991 , republicată, cu modificările și
completările ulterioare ;
12. X X X , Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole și celor forestiere , solicitate potrivit prevederilor Legii
fondului fu nciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și
completările ulterioare ;
13. X X X , Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare ;
14. X X X , Regulament – Avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și
carte funciară , ODG 700/ 2014 .

CADASTRU – NOTE DE CURS

161
Anexa 1
TABEL DE MISCARE PARCELARA ( FISA IMOBILULUI )
Adresa imobilului: com. Diosti, sat Radomir, T 14, P 734, 735, 736, 737, 738, jud. Dolj – INTRAVILAN Nr. cadastral
_________________
A. TEREN
SITUATIA DIN ACTE SITUATIA ACTUALA
Proprietar Cota
parte Act de proprietate Identificator
nr.parcela/nr.
topografic Suprafata
din acte
( mp) Descrierea
mobilului Cod parcela Descrierea
imobilului Suprafata
masurata
( mp )
TOMESCU
CONSTANTIN 1/2 – TDP nr. 789 –
45836 din
04.03.1994
– Contr. intret. nr.
30286 din
24.10.1995
– SC nr. 560 din
16.01.2008 734 792,00
INTRAVILAN 1 CC
INTRAVILAN 1004,00
735 180,00 2V 515,00
736 415,00 3L 703,00
TOMESCU
CRISTIANA 1/2 737 371,00
4A 2397,00 738 1910,00
951,00
TOTAL 4619,00 TOTAL 4619,00
B CONSTRUCTIE
SITUATIA DIN ACTE SITUATIA ACTUALA
Proprietar Cota
parte Act de proprietate Suprafata
din acte Descrierea imobilului Cod
parcela Descrierea imobilului Suprafata
masurata

CADASTRU – NOTE DE CURS

162
( mp) ( mp )
TOMESCU
CONSTANTIN 1/2
– Contr. intret. nr.
30286 din
24.10.1995 – Locuinta construita din
caramida, acoperita cu tabla,
cu 4 camere, sala si pivnita C 1 Locuinta construita din
caramida, acoperita
tabla, cu 4 camere,
sala, baie si pivnita 118,00
TOMESCU
CRISTIANA 1/2 – Patul construit din lanteti si
scandura, acoperit cu carton C 2 Bucatarie construita
din boltari, acoperita cu
tabla 14,00
– Magazie construita din
lanteti si scandura, acoperita
cu carton C 3 Magazie construita din
boltari, acoperita cu
tabla 24,00
TOTAL 156,00

Intocmit Receptionat

CADASTRU – NOTE DE CURS

163
Anexa 2
Jude țul ………………………………………….
Unitatea administrativ -teritorială ……..
Cod SIRUTA ………………………………..
Cod intravilan/extravilan ………………..
REGISTRUL CADASTRAL AL PARCELELOR
Nr.
crt. Număr
cadastral al
corpului de
proprietate Adresa
corpului
de
proprietate Cod grupă
proprietate Cod
grupă
destinație Teren Construcții
Secțiune
de plan Nr.
partidă
cadastrală Mențiuni Nr.
parcelă Categoria
de
folosință Suprafața
(mp) Nr. corp
clădire/
construcție Suprafața
construită
la sol
(mp) Cod
grupă
destinație
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Total – – – – – – – – – –

Total – – – – – – – – – –

CADASTRU – NOTE DE CURS

164
Anexa 3
Jude țul ………………………………………….
Unitatea administrativ -teritorială ……..
Cod SIRUTA ………………………………..
Cod intravilan/extravilan ………………..

INDEXUL ALFABETIC AL PROPRIETARILOR ȘI DOMICILIUL ACESTORA

Nr.
Crt. Nume/ denumire
proprietar Cod numeric
personal/ cod
SIRUES Domiciliu/ Sediu
proprietar Numărul partidei
cadastrale Cod grupă
proprietate Poziția și pagina
din Registrul
cadastral al
proprietarilor Mențiuni

0 1 2 3 4 5 6 7

CADASTRU – NOTE DE CURS

165

Anexa 4

Jude țul ………………………………………….
Unitatea administrativ -teritorială ……..
Cod SIRUTA ………………………………..

REGISTRUL CADASTRAL AL PROPRIETARILOR
Nr. crt.
Nr. partidă
cadastrală
Nume/ Denumire
proprietar
Cod numeric
personal/ cod
SIRUES
Domiciliu/
Sediu proprietar
Cod grupă
proprietate
Adresa corpului
de proprietate/
Denumirea locului
Nr. cadastral al
corpului de
proprietate
Nr. parcelă TEREN CONSTR UCȚII
Cod intravilan/
extravilan
Secțiune de plan
Mențiuni Cod grupă
destinație
Categoria de
folosință
Suprafața
(mp) Mod
deținere
Nr. corp
clădire/
construcție
Suprafața
construită la
sol
Cod grupă
destinație Mod
deținere Exclusiv
Indiv.
Exclusiv
Indiviz.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Total – – – – – – – – – – – – – – – – –

Total – – – – – – – – – – – – – – – – –

CADASTRU – NOTE DE CURS

166

Anexa 5
Jude țul ………………………………………….
Unitatea administrativ -teritorială ……..
Cod SIRUTA ………………………………..

REGISTRUL CORPURILOR DE PROPRIETATE

Nr.
Crt. Partida
cadastrală Nume/
Denumire
proprietar Cod
numeric
personal/
cod
SIRUES Domiciliu/
Sediu
proprietar Cod grupă
proprietate Cod grupă
destiunație Adresa
corpului de
proprietate/
Denumirea
locului Nr.
Cadastral
al corpului
de
proprietate Suprafața
corpu lui
de
proprietate
(mp) Cod
intravilan/
extravilan Secțiunea
de plan Mențiuni
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Total – – – – – – – – – –

Total – – – – – – – – – –

CADASTRU – NOTE DE CURS

167

Anexa 6
Jude țul ………………………………………….
Unitatea administrativ -teritorială ……..
Cod SIRUTA ………………………………..

FIȘA CENTRALIZATOARE A PARTIDELOR CADASTRALE PE PROPRIETARI ȘI CATEGORII DE
FOLOSINȚĂ

Nr.
crt. Denumirea
grupelor
de
proprietari Cod
grupă
propriet. Suprafețele pe categorii de folosință a terenurilor (mp) Supr. oc.
de
construc.
(C)
A P F V L Total
agricol PD HR HB DR CF CC N Total
neagricol Total
general Total
construcții
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

TOTAL: –

Se întocmește la nivelul unității administrative -teritoriale.
Datele din coloana 18 nu se adună cu cele din coloana 17.

CADASTRU – NOTE DE CURS

168

Anexa 7

CADASTRU – NOTE DE CURS

169

CADASTRU – NOTE DE CURS

170

Anexa 8

CADASTRU – NOTE DE CURS

171
BIBLIOGRAFIE

1. Badea G. , 201 4, Cadastru , Editura Conspress ;
2. Boș N. , 2003, Cadastru general , Ed All Beek, București;
3. Boș N., Iacobescu Ovidiu , 2009, Cadastru și cartea funciară , Ed. C.H. Beck,
București;
4. Călina A. și colab. , 2010, Topografie generală și inginerească , Edit. Sitech,
Craiova;
5. Călina A. și colab. , 1999 , Calculul și detașarea suprafețelor , Nivelmentul , Editura
Sitech, Craiova;
6. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela , 2005, Cadastrul general și cadastrele de
specialitate , Edit. Matrix Rom, București;
7. X X X , 2005 , Măsurători terestre. Fundamente . Volum. I -III, Colectiv Facultatea de
Geodezie, Editura MatrixRom Bucuresti ;
8. X X X , Legea Cadastrului și piublicității imobiliare 7/ 1996, republicată ;
9. X X X, Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată;
10. X X X, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente;
11. X X X, Regulament – Avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și
carte funciară, ANCPI, 2014 .

CADASTRU – NOTE DE CURS

172
CUPRINS

NOȚIUNI GENERALE INTRODUCTIVE ……………………………………………. 1
Etimologia termenului ”cadastru” ……………………………………………. …………………. 1
Scurt istoric al cadastrului ……………………………………………. …………………. 1
CADASTRUL – DEFINIȚIE, CARACTERISTICI, ROL, SCOP, IMPORTANȚĂ,
FUNCȚII . …………………………………………… ………………………………….
4
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE CADASTRU ÎN ROMÂNIA …………………… 7
CADASTRUL AGRICOL …………………………………………… ………………… 11
CADASTRUL FORESTIER …………………………………………… …………….. 13
CADASTRUL APELOR …………………………………………… …………………. 15
CADASTRUL CĂILOR FERATE …………………………………………… ………. 19
CADASTRUL IMOBILIAR -EDILITAR …………………………………………… ….. 21
ÎMPĂRȚIREA ADMINISTRATIV -TERITORIALĂ A ROMÂNIEI ………………….. 26
LIMITE ȘI HOTARE …………………………………………… ……………………… 37
DELIMITAREA CADASTRALĂ A UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV –
TERITORIALE …………………………………………… …………………………….
38
MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERENURILOR (ÎMPĂRȚIREA TERENURILOR
DUPĂ DESTINAȚII) …………………………………………… ………………………
47
CRITERII DE CLASIFICARE ȘI IDENTIFICARE A CATEGORIILOR DE
FOLOSINȚĂ A TERENURILOR . …………………………………………… ……….
51
LUCRĂRI DE INTRODUCERE A CADASTRULUI GENERAL …………………… 58
RETELE GEODEZICE PENTRU INTRODUCEREA CADASTRULUI ………….. 59
LUCRĂRI DE CADASTRU GENERAL PRIN UTILIZAREA DE PLANURI
ȘI HĂRȚI VECHI …………………………………………… ………………………….
65
LUCRĂRI DE CADASTRU GENERAL EXECUTATE PRIN UTILIZAREA
ORTOFOTOPLANURILOR. BAZA DE DATE GRAFICE ………………………….
69
PLANUL CADASTRAL …………………………………………… ………………….. 75
METODE DE ÎNTOCMIRE A PLANULUI CADASTRAL …………………………. 77
CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE …………………………. 79
CALCULUL SUPRAFEȚELOR …………………………………………… ………… 81
Metoda grafică ……………………………………………. ………………………….. 81
Metoda semigrafică …………………………………………… ……………………… 86
Metode numerice …………………………………………… ………………………… 87
Metoda mecanică …………………………………………… ………………………. .. 94
RECTIFICAREA HOTARELOR …………………………………………… ………… 105
Rectificarea printr -un punct obligat …………………………………………… …….. 105
Rectificarea unei linii frânte de hotar cu o linie dreaptă, care să fie paralelă cu o
direcție data …………………………………………… ……………………………….
108
NUMEROTAREA CADASTRALĂ …………………………………………… ……… 111
Dispoziții cu privire la numerotarea cadastrală (Regulamentul de avizare,
recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, ODG 700/2014)
116
CADASTRUL SISTEMATIC ȘI SPORADIC …………………………… ………….. 118
LUCRĂRILE SISTEMATICE DE CADASTRU ………… ………………………….. 118
DOCUMENTELE TEHNICE ALE CADASTRULUI ………………………………… 133
PARTEA JURIDICĂ A CADASTRULUI ……………………………………………. 138
FORMELE DE PROPRIETATE EXISTENTE AZI ÎN ROMÂNIA ………………… 138
DREPTUL DE PROPRIETATE. TITULARII DREPTULUI DE PROPRIETATE … 140
DREPTURILE REALE PRINCIPALE …………………………………………… ….. 142
DREPTURI REALE IMOBILIARE ACCESORII …………………………………… 148

CADASTRU – NOTE DE CURS

173
PUBLICITATEA IMOBILIARĂ …………………………………………… ………….. 149
CARTEA FUNCIARĂ. DEFINIȚIE ȘI PĂRȚI COMPONENTE …………………… 152
PRINCIPIILE CĂRȚII FUNCIARE …………………………………………… ……… 154
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………. ………………………….. 160
ANEXE ……………………………………………. …………………………………… 161