www.transparency.org.roAtlantic OceanNorwegian SeaBarents Sea North Sea Mediterranean SeaBaltic Sea Black SeaBay of Biscay 420 Miles 210 0 420 KM 210… [601540]

www.transparency.org.roAtlantic
OceanNorwegian SeaBarents Sea
North Sea
Mediterranean SeaBaltic
Sea
Black SeaBay
of
Biscay
420 Miles 210 0
420 KM 210 0
STUDIUL privind SISTEMUL
NAȚIONAL DE INTEGRITATE
ROMÂNIA

1

STUDIUL privind SISTEMUL
NAȚIONAL DE INTEGRITATE
ROMÂNIA

EDIȚIA A TREI A

2 Transparency International (TI) este organizația globală a societății civile care
luptă împotriva corupției . Prin intermediul a peste 90 de oganizații naționale la
nivel mondia l și al unui secretariat internațional aflat în Berlin, TI crește
conștientizarea cu privire la efectele dăunătoare ale corupției și lucrează cu
parteneri din guverne, din mediul de afaceri și din societatea civilă, pentru a dezvolta și implementa măsuri e ficiente pentru combaterea acesteia.
Transparency International Roma nia (TI -Ro) este o organizație
nonguvernamentală a cărui obiectiv primar este de a preveni și combate corupția la n ivel național și internațional, în special prin cercetare,
documentare, informare, educare și creșterea nivelului de conștientizare al
publicului. TI -Ro a fost fondat în 1999. În același an, Transparency International
Romania a fost acreditată ca și chapter al mișcării Transparency International.

Editor : Transparency Intern ational Romania
Coordonator i cercetare: Victor Alistar, Director Executiv TI-Ro și Lector Universitar
Dr., Școala Național ă de Studii Politice și Administrative
Iulia Coșpănaru, Director adjunct, TI-Ro
Autori: Iulia Coșpănaru , Director adjunct , TI-Ro (Capitolele 4, 6 –
6.3, 6.5, 6.9)
Irina Lonean , doctorand: [anonimizat] 1, 2, 3, 4, 5, 6 –
6.1, 6.2, 6.4, 6.6, 6.8, 6.9, 6.10, 6.11, 6.12, 7)
Ruxandra Mitică , doctorand: [anonimizat]- Ro (Capitolele 6 – 6.5, 6.9)
Georgeta Ionescu (Chapter 6 – 6.7)
Iulia Drăjneanu , Ti-Ro (Capitolele 6 – 6.13)
Traducători : Ioana Cărtărescu, Miruna Maier, Ioana Lungu
Recenzarea cercetării : Suzanne Mulcahy, Transparency International Secretariat
Catherine Woollard, Consultant: Implementation of anti –
corruption and governance reform
Coordonatorii proiectului : Irina Lonean, doctorand: [anonimizat]- Ro
Paul Zoubkov, Transparenc y International Secretariat

ISBN 978- 973- 0-12102 -5

3
Publicat prima dată în ianuarie 2012
Această publicație e un produs al proiectului european cu privire la Sistemul Național de
Integritate. Instrumentul de evaluare a integrității naționale a fost dezvoltat și
coordonat de către Transparency International. Reproducerea integrală sau parțială
este permisă, cu condiția ca tot creditul să fie acordat lui Transparency International și
Transparency International Romania și ca nicio astfel de reproducere să nu fie, în mod
integral sau parțial, comercializată, decât dacă este incorporată în alte lucrări.
© Transparency International Romania
Disclaimer
Au fost depuse toate eforturile pentru a verifica acuratețea informațiilor conținute în
acest raport. Toate inf ormațiile sunt considerate a fi corecte, la momentul Noimbrie
2011. Totuși, Transparency International Romania nu își poate asuma responsabilitatea
pentru consecințele utilizării acestora în alte scopuri sau în alte contexte.
Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Programului European pentru Prevenirea și
Lupta Împotriva Criminalității al Comisiei Europene – Directoratul General al Afacerilor
Interne . Publicația reflectă numai viziunile autorilor, iar Comisia nu poate fi trasă la
răspundere pentru nici o utilizare a informației conținute în acest raport.

Prevenirea și Lupta Împotriva Criminalității .
Cu sprijin financiar din partea Programului pentr u Prevenirea și Lupta Împotriva
Criminalității
Comisia Europeană – Directoratul General al Afacerilor Interne

4 Mulțumiri
Am dori să mulțumim tuturor celor care au contribuit la acest raport, în special
celor care au acordat interviuri echipei de cercetar e, unii dintre care au cerut
să rămână anonimi; Grupului de Consiliere pe Cercetare, ale cărui idei și sprijin
au fost neprețuite; autorilor Evaluării SNI 2009 (lansat în 2010), care a servit ca bază a analizei de față; colegilor noștri din celelalte chapt er-uri naționale TI din
Europa, care au împărtășit experiențele lor cu privire la cercetarea SNI și managementul de proiect; și colegilor noștri de la TI Secretariat pentru asistența oferită în design -ul și metodologia proiectului.
Grupul de consiliere p e cercetare:
Marian Popa, Președinte TI-Ro
Alic Saiciuc, Membru Consiliul Director TI-Ro
Adela Salceanu, Membru Consiliul Director TI-Ro
Victor Alistar, Director Executiv TI-Ro și Lector Universitar Dr., Școala Național ă
de Studii Politice și Administrative
Cristian Pirvulescu, Dr., Decan al Facultății de Științe Politice , din cadrul Școlii
Naționale de Studii Politice ș i Administrative și Președinte al Asociației Pro
Democrația
Persoane intervievate
1:
Georgeta Ionescu, fo st Secretar General al Camerei Deputaților
Cristian Pîr vulescu, Decan al Facultății de Științe Politice, din cadrul Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative și Președinte al Asociației Pro Democrația
Mihai Șeitan, fost Ministru al Muncii și Secretar de Stat
Horatius Dumbravă, judecător, președinte al Consiliului Superior al
Magistraturii
George Bălan, procuror, vice -președinte al Consiliului Superior al Magistraturii
Mădălina Afrăsinie, judecător la Tribunalul București
Alic Saiciuc, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

1 Persoanele intervievate care au cerut să rămână anonime nu au fost numite.

5 Carm en Ro șu, director al Unității Centrale de Finanțe și Contractare, din cadrul
Ministerului de Finanțe
Paula T ănăsescu, Manager Public în cadrul Instituției Prefectului Bucharest
Marian Muhuleț, Vicepreședinte al AEP
Erzsébet Dáné, Adjunct al Avocatului Po porului pentru drepturile omului,
egalitatea de șanse, minorități și culte religioase
Jănică Arion Țigănașu, Director General al DGA
Genu Radu, Director Adjunct al DGA
Radu Nicolae, Centrul pentru Resurse Juridice
Ioana Avadani, Director Executiv aș Centr ului pentru Jurnalism Independent
Adina Anghelescu Stancu, Jurnalist de investigație
Viorel Micescu, Director Executiv al Centrului de Resurse pentru Societatea
Civilă
Oana Preda, Director Executiv al Centrului de Resurse pentru Participare
Publică

6
CUPRINS

1. Despre evaluarea SNI

2. Sumar executiv

3. Cadrul național

4. Profilul corupției

5. Activit ăți anticorupție

6. Pilonii SNI
6.1. Legislat ivul
6.2 Executiv ul
6.3. Judiciarul
6.4. Sectorul p ublic
6.5. Instituțiile de aplicare a legii – Poliția
6.6 Organismele de management electoral
6.7. Avocatul poporului
6.8 Instituția supremă de audit – Curtea de Conturi
6.9. Agențiile anticorupție
6.10. Partidele politice
6.11. Media
6.12. Societatea civilă

7 6.13 Sectorul privat

7. Conclu zii și recomandări

8. Bibliografie

8
ACRONIME

ACA – Agențiile Anticorupție
AEP – Autoritatea Electorală Permenentă
AmCham Romania – Camera Americană de Comerț în România
ANI – Agenția Națională de Integritate
ANRMAP – Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizar ea
Achizițiilor Publice
BVB – Bursa de Valori București
CAN /CNA – Consiliul Național al Audiovizualului
CAFR – Camera de Auditorilor Financiari Români
CECCAR – Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România
CIS/FIC – Consiliul Inv estitorilor Străini
CNI – Consiliul Național de Integritate
CNSC – Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor ( achiziții publice )
CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
CSM – Consiliul Suprem de Magistratură
DGA – Direcția Generală Antic orupție
DNA – Direcția Națională Anticorupție
EC – Comisia Europeană
EMB /OME – Organismele de management electoral
EU – Uniunea Europeană
FMI – Fondul Monetar Interna țional
ICCJ – Înalta Curte de Casație și Justiție
MCV – Mecanismul de Cooperare și V erificare
MJ – Ministerul Justiției
MF – Ministerul Finanțelor Publice
OMC – Organizația Mondială a Comerțului
ONG – Organizație nonguvernamentală
OUG – Ordonanța de Urgență a Guvernului
PPP – Parteneriatul Public- Privat
PS – Sectorul public
RSC/CSR – Responsabilitatea Socială Corporatistă

9 SNI – Sistemul Național de Integritate
TI- – Transparency International
TI-RO – Transparency International Romania
TI-S – Transparency International Secretariat
UCVAP – Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizi țiilor Publice

10
1. DESPRE EVALUAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE INTEGRITATE
1.1. Introducere în metodologie
România continuă să fie monitorizată de către Mecanismul Comisiei Europene
de Cooperare și Veri ficare, cu privire la performanța sa în lupta împotriva
corup ției, care rămâne una dintre cele mai importante probleme ale societății,
una dintre principalele priorități de pe agenda guvernului și una dintre primele limitări în calea dezvoltării economice. În acest context, analizarea Sistemului Național de Integrit ate este esențială în evaluarea vulnerabilității la corupție
din cadrul instituțiilor țării.
În plus, o serie de cazuri de corupție intens mediatizate, din sectorul public și cel privat, au accentuat nevoia urgentă de confruntare a corupției în Europa. Mai mult, șaptezeci și opt la sută dintre cetățenii europeni care au răspuns la
sondajul pentru Eurobarometru, realizat de Comisia Europeană în 2009,
considerau corupția ca fiind o problemă majoră a țării lor. Corupția subminează buna guvernare, statul de drept și drepturile fundamentale ale omului. Ea
înșeală cetățenii, prejudiciază sectorul privat și distorsionează piețele
financiare.
Acest raport face parte dintr -o inițiativă anticorupție pan -europeană, sprijinită
de către Directoratul General al Afaceri lor Interne a Comisiei Europene.
Inițiativa caută să evalueze în mod sistematic Sistemul Național de Integritate
din 25 de state europene și să facă advocacy pentru o reformă eficientă și
sustenabilă în diferite țări.

1.2. Scopul evaluării
Este foarte impo rtant de subliniat că aceasta nu este o evaluare a
performanțelor și nici a nivelului de corupție al fiecărei instituții. SNI evaluează
doar vulnerabilitatea la corupție a instituțiilor, iar studiul furnizează, de
asemenea, un cadru pentru a analiza eficie nța instituțiilor unor țări în

11 prevenirea și combaterea corupției, dar nu și alte dimensiuni ale rolului
acestora.
Conceptul de Sistem Național de Integritate (SNI) a fost dezvoltat și promovat de către Transparency International, ca parte a unei abordăr i holistice pentru
combaterea corupției. Un SNI funcțional oferă garanții eficiente împotriva corupției, ca parte dintr -o luptă mai mare, împotriva abuzului de putere,
abuzurilor de altă natură și foloaselor necuvenite, în orice formă a acestora. Totuși, a tunci când aceste instituții se caracterizează printr -o lipsă a
reglementărilor adecvate și prin comportament iresponsabil, corupția este predispusă să prospere, cu efecte negative de domino asupra țelurilor bune i
guvernări, ale dezvoltării sustenabile și ale coeziunii sociale. Întărirea SNI
promovează o mai bună guvernare, în toate aspectele societății, și, în final, contribuie la o societate mai dreaptă.

1.3. Variabilele, indicatorii și dimensiunile analizei
Evaluarea SNI este un instrument de cercetare cal itativă, bazat pe o combinație
de cercetare de birou, analiză a documentelor juridice, interviuri în profunzime
și resurse secundare (rapoarte, dizertații). Întrebările orientative pentru fiecare
indicator au fost realizate prin examinarea bunelor practici internaționale,
instrumentelor de evaluare existente, pentru pilonul respectiv, ca și prin utilizarea experiențelor mișcării TI și prin solicitarea opiniei unor experți
(internaționali) cu privire la instituția respectivă.
Pentru a răspunde la întrebări le orientative, cercetătorii s -au bazat pe trei
surse principale de informare: legislația națională, rapoartele și cercetările
secundare și interviurile cu experți -cheie. Sursele secundare au inclus rapoarte
de încredere realizate de organizații naționale din societatea civilă, organizații
internaționale, organisme guvernamentale, think tank- uri și mediul academic.
Un minim de doi informatori cheie au fost intervievați în legătură cu fiecare pilon – cel puțin un reprezentant al instituției evaluate și un ex pert din afara
acesteia.

12 Analiza este realizată pe 13 piloni funcționali ai sistemului de integritate. Am
identificat cele mai importante funcții sociale în combaterea corupției și am
construit unități de analiză pe aceste funcții. Acest lucru are scopul de a asigura
folosirea acelorași măsuri pentru evaluarea instituțiilor care au același rol. În
interiorul fiecărui pilon, am studiat una sau mai multe instituții sau, în cazul unor piloni, am studiat un grup mai mare de instituții și organizații cu același
statut și rol. Pilonii definiți sunt:

Guvernare Sector Public Non -guvernamental
• Legislativul
• Executivul
• Judiciarul • Administrația Publică
• Instituțiile de aplicare a legii
• Organismele de
management electoral
• Avocatul Poporului
• Instituția Supremă de Audit
• Agențiile anticorupție • Media
• Societatea civilă
• Partidele Politice
• Mediul de afaceri

Evaluarea nu caută să ofere o imagine în profunzime a fiecărui pilon. Mai
degrabă, ea urmărește amploarea, acoperind toți pilonii relevanți, pe un număr
mare de indicatori, pentru a căpăta o imagine de ansamblu asupra sistemului în
întregimea sa. Evaluarea observă și interacțiunea dintre instituții, pentru a înțelege de ce unele sunt mai robuste decât celelalte și cum se pot influența
reciproc. SNI presupune că sl ăbiciunile unei singure instituții pot conduce la
disfuncții grave în întregul sistem. Înțelegerea interacțiunilor dintre piloni ajută
și la prioritizarea ariilor care trebuie reformate.
Pentru a lua în considerare factori contextuali importanți, evaluare a instituțiilor
de guvernare este integrată într -o analiză concisă a condițiilor generale de

13 natură politică, socială, economică și culturală, fundațiile pe care se bazează
acești piloni.
Fiecare instituție sau grup din cadrul acestor 13 piloni este evalu ată după trei
variabile, esențiale pentru abilitatea sa de prevenire a corupției.
• În primul rând, capacitatea sa globală, în termeni de resurse și statut
juridic, care stă la baza oricărei performanțe instituționale eficiente.
• În al doilea rând, reglemen tările și practicile sale de guvernare internă,
cu accent pe transparența, responsabilitatea și integritatea instituției,
care sunt privite ca fiind esențiale pentru prevenirea implicării instituției în acte de corupție.
• În al treilea rând, măsura în care instituția își îndeplinește rolul atribuit
în sistemul anticorupție, cum ar fi realizarea unei supervizări eficiente asupra guvernului (pentru legislativ) sau aducerea în instanță a cazurilor de corupție (pentru instituțiile de aplicare a legii)
Împreună , aceste trei dimensiuni acoperă posibilitatea instituției de a acționa
(capacitatea), performanța sa internă (guvernarea) și externă (rolul), cu privire la lupta împotriva corupției.
Fiecare variabilă este măsurată printr -un set comun de indicatori. Eval uarea
examinează atât cadrul legal al fiecărui pilon, cât și practicile instituționale propriu -zise, subliniind astfel discrepanțele dintre prevederile formale și
realitatea din teren.

14 Variabla Indicatorii
Capacitate Resurse
Independență
Guvernanț ă Transparență
Responsabilitate
Integritate
Rolul din cadrul sistemului
de guvernare Între 1 și 3 indicatori, specifici fiecărui pilon
Fiecare indicator este evaluat pe două distensii diferite: cadrul legislativ și
practica instituțională.

1.4. Scoring -ul
În timp ce SNI este o evaluare calitativă, scorurile numerice sunt atribuite
pentru a sumariza informația și a ajuta la accentuarea punctelor forte și a celor slabe importante ale sistemului de integritate.
Primele scoruri au fost acordate pe o scală de la 1 la 5, iar a poi, scorurile au
fost transformate pe o scală cu 100 de puncte, făcând evaluarea mai clară și mai ușoară, cu intervale de 25 de puncte (0, 25, 50, 75, 100). Între scorurile indicatorilor este făcută o medie la nivelul dimensiunilor, iar î ntre scorurile
celor trei dimensiuni, se face o medie pentru a ajunge la scorul total al
pilonului. Diferența dintre legislație și practică poate fi calculată atât la nivelul
dimensiunilor, cât și pentru întreaga instituție.

1.5. Background -ul și istoricul ab ordării SNI
Conceptul unui „Sistem Național de Integritate” a originat în mișcarea TI din
anii ’90, ca instrument conceptual primar al TI cu privire la modul în care

15 corupția poate fi cel mai eficient combătută și, în final, prevenită. Și -a făcut
prima ap ariție publică în Ghidul TI, care căuta să reunească acei actori și
instituții cruciale în lupta împotriva corupției, într -un cadru analitic comun,
numit „Sistemul Național de Integritate”. Abordarea inițială a sugerat utilizarea
de „Workshop -uri Naționale de Integritate”, pentru a pune acest cadru în
practică. Accentul pe „integritate” a conferit mesajul pozitiv conform căruia
corupția poate fi, într -adevăr, învinsă, dacă integritatea va domni în toate
aspectele relevante ale vieții publice. Apoi, la începutul anilor 2000, TI a
dezvoltat o metodologie de cercetare de bază, pentru a studia principalele caracteristici ale Sistemelor Naționale de Integritate din țările din jurul lumii, prin intermediul unui studiu de birou, care nu mai folosește abordarea
Workshop -urilor Naționale de Integritate. În 2008, TI s -a angajat într -o revizuire
majoră a metodologiei de cercetare, adăugând două elemente cruciale –
sistemul de scoring și elementele consultative ale unui grup de consilieri și
reinstaurând Workshop -urile Naționale de Integritate, care făcuseră parte din
abordarea inițială.
În timp ce fundațiile conceptuale ale abordării SNI au originile în Ghidul TI, ele
sunt de asemenea puternic interconectate cu baza din ce în ce mai largă de literatură academică și de politici cu privire la teoria și practică instituțională
anticorupție.
2 Abordarea de cercetare SNI este un component integrat al
portofoliul complet TI de instrumente de cercetare, care măsoară corupția și evaluează eforturile anticorupție. Prin oferirea unui diagnostic în profunzime,
orientat spre fiecare țară, al principalelor instituții de guvernământ, scopul
principal al SNI este de a furniza o bază solidă de probe pentru acțiunile de
advocacy la nivel național, cu privire la îmbunătățirea mecanismelor
anticorupție și a performanței acestora. El este complementat de alte instrumente TI, care sunt mai orientate spre creșterea conștientizării publicului
cu privire la corupție și consecințele acesteia, prin intermediul ierarhizărilor
globale (ex. Indicele de Percepție a Corupției, Indicele Plătitorilor de Mită) sau
prin raportarea viziunii și experiențelor publicului (ex. Barometrul Global al

2Vezi: Rose Ackerman, Susan Corruption and Government: Causes, Consequences, and Reform ,
Cambridge: Cambridge University Press, 1999; OECD Public Sector Integrity: A Framework for
Assessment , Paris: OECD publishing, 2005; Head, Brown și Connors (eds) Promoting Integrity ,
Surrey: Ashgate, 2008; Huberts, L. W. J. C., Anechiarico, F., & Six, F. Local integrity systems: world
cities fighting corruption and safeguarding integrity. Den Haag: BJu Legal Publishers, 2008.

16 Corupției). În plus, abordarea SNI umple un gol important în câmpul mai larg al
evaluării guvernării internaționale, care sunt dominate de ierarhizări și
clasificări între țări (ex. Indicele Global al Integrității, Indicele de Transformare Bertelsmann), de evaluări solicitate de către donatori (care sunt rareori făcute publice) sau de studii de caz specifice țărilor în care au fost realizate, prin
oferirea unei evaluări în profunzime și totuși, sistematice a sistemului
anticorupție, bazat pe o abordare larg consultativă, incluzând mulți
stakeholderi. Această combinație unică dintre a fi condus de către o organizație a so cietății civile, locală și independentă, implicând consultări cu toți
stakeholderii relevanți, în interiorul țării și a fi integrat în arhitectura unui proiect global (care asigură asistența tehnică efectivă și controlul calității), face
abordarea SNI să f ie un instrument relevant în evaluarea și, în cele din urmă,
avansarea eforturilor anticorupție în țările din întreaga lume.

17
2. SUMAR EXECUTIV
2.1. Prezentare generală
Evaluarea Sistemului Național Român de Integritate oferă o evaluare a
temeiului legal și a funcționării efective a funcțiilor guvernului național
("piloni") și a instituțiilor care asigură aceste funcții. Acestea sunt evaluate în
cadrul fundațiilor politice, sociale, economice și culturale de bază ale țării și
luând în considerare profilul de corupție și activitățile anticorupție în ultimii doi
ani în România. Evaluarea nu caută să ofere o evaluare aprofundată a fiecărui
pilon, ci mai degrabă pune accentul pe acoperirea tuturor pilonilor relevanți și
evaluarea contribuției lor la integritate la nivel național și inter -legăturile lor în
acest sens. Studiul, bazat pe metodologia furnizată de Secretariatul
Transparency International, evaluează perioada 2008 – 20113. Punerea în
aplicare a proiectului de evaluare SNI a inclus un numar de pași: cerc etarea de
birou, interviuri cu informatori cheie și verificarea constatărilor de către
recenzenții din grupul consultativ, Secretariatul T.I., și un recenzant extern.
România este, alături de Bulgaria, cel mai recent stat membru a Uniunii
Europene. În timp ul procesului de negociere dinainte de aderare, unele din
capitolele si documentele discutate au rămas doar o promisiune din partea
României. Acest lucru a generat un mecanism unic, fără precedent în UE.
România, alături de Bulgaria, devine un stat membru al Uniunii Europene sub o
clauză de salvgardare. Performanța țării în ceea ce privește capitolul sistemului
judiciar, în principal instituțiile și mecanismele care au de-a face cu corupția,
este monitorizată de către Comisia Europeană prin intermediul meca nismului
de cooperare și verificare (MCV).
MCV a stabilit patru obiective de referință pentru România: transparența,
eficiența, independența și responsabilitatea sistemului judiciar; eficacitatea
unei agenții independente anti-corupție în verificarea aver ilor, a
incompatibilităților și a conflictelor de interese; urmărirea penală profesională

3 Studiul se referă uneori la modificările anterioare în sistem, atunci când aceste modificări sunt
importante și generează un impact important pe termen lung.

18 și imparțială a cazurilor de mare corupție și progrese în prevenirea și
combaterea corupției, în special în administrația locală. Cele mai multe dintre
activitățile anticorupție în ultimii trei ani sunt modelate de aceste repere ale
EC. Cu toate acestea, rapoartele CE în cadrul MCV sunt mai mult în ceea ce
privește progresele formale în politicile publice românești și mai puțin pe
rezultatele reale și impactul acestor politici.
În plus, criza financiară și economică a generat și mai multe vulnerabilități într-
o țară situată în mod constant printre ultimele două sau trei țări europene în
Indicele de Percepție a Corupției, cu mai puțin de 4 puncte până în anul 2010
pe o scară de la 1 la 10, unde 1 este un stat captiv și 10 este un stat cu totul
liber de corupție.

2.2. Principalele concluzii ale evaluării SNI
2.2.1. Fundațiile Sistemului Național de Integritate
Diagrama de mai jos ilustrează constatările cheie relevante în termen de
clasare, puncte forte și puncte slabe ale pilonilor în construirea unui sistem de
integritate la nivel național. Nu există nicio evaluare globală a performanței
pilonilor, ci o evaluare a rolului jucat de aceștia în cadrul sistemului național de
integritate. Cu alte cuvinte, graficul prezintă posibilitățile, vulnerabilitățile și,
respectiv, punctele forte ale pilonilor în prevenirea, combaterea și sancționarea
corupției în cadrul instituțiilor care compun pilonul – variabilele capacității și
guvernării acestora – și puterea pilonului de a preveni, combate și sancționa
corupția la nivel general – variabila de rol.
Diagrama ilustrează pașii care mai trebuie făcuți și progresele care trebuie
înregistrate de instituțiile din România pentru a ajunge la un system de
integritate puternic.

19

Bazele sistemului de integritate, profilul economic, politic, social și cultural al
țării sunt modelate de moștenirea comunistă și, pe lângă asta, de tranziția
dificilă și lentă a țării. Activitățile politice și ale partidelor sunt oficial
democratice. Cu toate acestea, o atenție deosebită trebuie să se acorde
rețelelor de patronaj dezvoltate în interiorul partidelor, după cum arată în
operele și cercetările lor cei mai respectați teoreticieni și analiști politici din
țară. În acest context, tradiția socio -culturală și implicarea scăzută a populației
în mișcările civice este o vulnerabilitate. Mai mult, tranziția economică și
procesul de privatizare au lăsat în urma lor niște sectoare ale economiei cu o
expunere și un risc ridicat de corupție. Din punct de vedere social,
discriminarea unor categorii sociale și naționale poate genera abuzuri și
încălcări ale legii.

2.2.2. Principalele puncte tari și punce slabe ale Sistemului Național de
Integritate
Pentru a adresa toate aceste puncte slabe ale fundamentelor a trebuit să fie
creat un cadru instituțional puternic. Constituția română adoptată în 1991 și
regimul constituțional începând cu acel moment a asigurat un destul de
puternic stat de drept, inclusiv limite pentru vulnerabilitățile, riscurile și
expunerea la corupție în politică și economie. Cu toate acestea, limitele

20 formale nu sunt suficiente pentru a asigura eficiența reală a sistemului de
integritate și, uneori, riscurile sunt mai mari decât ar fi tolerabil. Punc tele slabe
ale fiecărui pilon arată unde trebuie să fie adresate urgent aceste
vulnerabilități și riscuri.
Relația dintre Legislativ și Executiv, în favoarea celor din urmă, utilizarea pe
scară largă de ordonanțe de urgență, precum și procedura de asumare a
răspunderii a Cabinetului, ineficiența moțiunii de cenzură și evitarea sau
utilizarea abuzivă a dezbaterii parlamentare a pus în pericol regimul
parlamentar și fundamentul democratic al țării. La toate acestea ar trebui să
adăugăm încrederea scăzută a oamenilor în Parlament și membrii acestuia,
generată de nivelul scăzut de răspundere și, în principal, de anchetele fără
sfârșit sau procesele care implică parlamentari acuzați de corupție.
Același nivel scăzut de răspundere pentru corupție și eficiența scăzută a
mecanismelor de integritate constituie vulnerabilitatea cea mai importantă a
executivului. Având în vedere faptul că executivul limitează independența
legislativului și, de asemenea, a celorlalți piloni de guvernare, vulnerabilitățile
executivului sunt generatoare de vulnerabilitati uriașe la nivel de sistem, cu
alte cuvinte vulnerabilități sistematice la corupție.
În legătură directă cu vulnerabilitățile legislativului și executivului, am
identificat vulnerabilitati serioase ale partidelor politice în ceea ce privește toți
indicatorii evaluați. Sintetizând, partidele parlamentare impun condiții
limitatoare pentru instituirea unui nou partid. În același timp, regulamentele
interne ale părților în ceea ce privește transparența, responsabilitatea și
mecanismul de integritate poate face loc pentru abuzuri de putere în cadrul
partidelor și pentru impunitate. Cele mai importante riscuri sunt generate de
lipsa unui mecanism de transparență și de integritate cu privire la finanțarea
partidelor politice, dar și de imposibilitatea de a controla, prin intermediul
transparenței și a responsabilității, candidații partidelor pentru funcțiile
publice.
Aceluiași fișier ar trebui să i se adauge capabilitățile de gestionare a
organismelor electorale cu privire la contr olul partidelor politice și a proceselor
electorale. Managementul electoral este efectuat de către două tipuri de

21 instituții românești: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și birourile
electorale, active numai în timpul alegerilor. Ca o observație generală, după
primii ani, 2006- 2008, atunci când au fost afectate de conflicte interne, AEP are
performanțe mai bune din punctul de vedere al transparenței și al integrității
decât birourile electorale. Totuși, resursele și independența sa sunt limitate.
Eficacitatea reglementării și controlului finanțării partidelor este încă foarte
limitată. Birourile electorale înregistrează probleme legate de formarea
membrilor săi, independența numirilor, responsabilitatea membrilor și
transparența activității sale, acest ea determinând o supraveghere redusă a
proceselor electorale.
După evaluarea SNI cel mai afectat de corupție, dar, de asemenea, mai puțin
independent pilon este sectorul public. Resursele și independența sa sunt
decisive pentru asigurarea integrității sale și, atât în materie de legi, cât și în
practică, a fost evaluat ca dând naștere unei mari vulnerabilități a întregului
sistem.
Sistemul de achiziții publice este, de asemenea, expus riscului, după cum arată
practica că există constante și de multe nedesc operite încălcări ale legii.
Sistemul judiciar și agențiile anticorupție, precum și agențiile de aplicare a legii,
se află sub monitorizarea MCV. Fiindcă există însă progrese formale ale
independenței, transparenței și răspunderii pentru acești piloni, resursele lor
sunt afectate de criza economică și de politicile publice pripite.
Mai mult decât atât, poate cel mai important lucru de spus despre acești piloni:
sistemul judiciar, ACA și poliția, este că rezultatele anchetelor, urmăririlor și
proceselor lor împotriva corupției sunt încă așteptate, impunitatea corupției
fiind o problemă recunoscută la nivel național și la nivel internațional prin
MCV.
Chiar dacă au o guvernanță destul de puternică, organismele de control:
Ombudsmanul și instituția supremă de audit nu sunt vizibile în sistem. Cvasi –
absența lor este generată în primul rând prin lipsa lor de eficiență în urmărirea
rezultatelor acestora și în al doilea rând de lipsa de interes a Parlamentului în a
asigura răspunderea acestora.

22 Pilonii privați ai sistemului de integritate: mass -media, societatea civilă și
mediul de afaceri, se confruntă cu o vulnerabilitate comună: lipsa de
capacitate, adică atât lipsa de resurse cât și limitele independenței lor. Auto –
reglementarea în ceea ce privește mecanismele de transparență,
responsabilitate și integritate generează practici incoerente și diversificate în
cadrul fiecărui pilon. Dintre cei trei piloni privați, mass -media are cel mai mare
succes în îndeplinirea rolului său în lupta împotriva corupției, având o
performanță bună în investigarea corupției și informarea publicului cu privire la
aceasta.
Pe de alta parte, încălcările statului de drept și a regimului parlamentar de
executiv și de agravarea situației bugetare, generând măsurile de austeritate
luate de guvern fără consultarea publică sunt indicatori ai lipsei de voință
politică a publicului și a oficialilor politici de a coopera cu societatea civilă în
aceste vremuri tulburi. După cum era de așteptat, riscurile și expunerea la
corupție au crescut.

2.3. Recomandări
În ansamblu, Sistemul Național de Integritate al României are o performanță
medie. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat întărirea sistemului de integritate, dar criza economică, afectând resursele și independența
instituțiilor, a determin at înmulțirea vulnerabilităților la toate nivelele.
Două recomandări principale vor acoperi integral pilonii. Regulile jocului,
incluzând legile și alte acte normative, trebuie adoptate într -un mod
transparent, respectând procesul legislativ normal, fără g rabă și fără evitarea
dezbaterilor. Toate aceste reglementări ar trebui adoptate după dezbatere și proces participativ și doar după analiza impactului și examinarea parlamentară
necesară.
Pe de altă parte, pentru lupta eficientă împotriva corupției trebuie adoptată,
implementată și monitorizată Strategia Națională Anticorupție, sub
coordonarea Ministerului Justiției și cu participarea întregului sector public și a
celorlalți actori din societate.

23
3. CADRUL NAȚIONAL
3.1. Politica
În ce măsură instituțiile politice ale țării sprijină un system național de
integritate efficient?
Ca stat membru al Uniunii Europene, democrația și statul de drept din România
nu pot fi ușor contestate. Organizațiile internaționale interguvernamentale din
care România face parte, precum U N, OSCE, NATO și UE recunosc calitatea
sistemului și practicii politice românești. Totuși, chiar și aceste organizații interguvernamentale și de asemenea ONG -urile naționale și internaționale din
domeniul Drepturilor Omului, care dezvoltă democrația și sta tul de drept
accentuează în mai multe rapoarte că încă există unele probleme care trebuie tratate în politica românească.
Unul dintre elementele cele mai utile în caracterizarea politicii românești și probabil cel mai important element emis de un actor in ternațional este
Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV). MCV -ul este o măsură -garanție
invocată către Comisia Europeană în cazul în care un membru nou al UE nu reușește să implementeze angajamentele pe care și le -a asumat în contextual
negocierilor pe ntru aderare în domeniul libertății, siguranței și justiției sau al
politicilor de piață. Dacă garanția cu privire la piața internă nu a fost încă
invocată, cea pentru legea penală și civilă a fost invocată pentru prima dată cu
privire la țările din valul 2007 : Bulgaria și România. Sub MCV, Comisia emite
rapoarte la fiecare 6 luni, cu privire la progresul cu privire la reforma judiciară și lupta împotriva corupției. While the internal market safeguard clause has not
been invoked so far, the safeguard clau se for criminal law and civil matters was
invoked for the first time in regards to the countries of the 2007 enlargement:
Bulgaria and Romania. Under the Cooperation and Verification Mechanism the Commission issues reports every 6 months on progress with j udicial reform and

24 the fight against corruption. Standardele de referință ale MCV pentru România
sunt 4:
1. Asigurarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient,în principal prin creșterea capacitățiiși responsabilității CSM. Raportarea și monitor izarea impactului noilor coduri de proceduri civile și penale.
2. Stabilirea, conform previziunilor, a unei agenții de integritate cu responsabilități în verificarea averilor, incompatibilităților și potențialelor conflicte de interese și în emiterea de deciz ii cu caracter
obligatoriu pe baza cărora pot fi aplicate sancțiuni de descurajare.
3. Construind pe baza unui progres deja făcut, continuarea investigațiilor profesionale, nepăritnitoare cu privire la acuzațiile de corupție la nivel
înalt.
4. Luarea de măsuri suplimentare pentru prevenirea și lupta împotriva
corupției, în special cu administrația locală.
În ceea ce privește concurența politică, în 2009, pentru prima dată după 2000,
Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODHIR) al OSCE a desfășurat o misiune de observație în România. Deși limitată, atenția pe care
ODHIR a acordat -o alegerilor prezidențiale românești arată fragilitatea
echilibrului competițiilor politice. Concluzia generală și formulată în mod diplomatic a raportului ODHIR, pu blicat pe 17 februarie 2010 a fost că „deși
autoritățile au luat măsuri pentru a remedia unele neajunsuri observate pe parcursul primei runde de vot și penru a investiga acuzațiile și neregulile, mai
sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți procesul electoral și a
întări încrederea publică.”
5 Observatorii OSCE, ca și observatorii domestici, au
accentuat problema votării multiple, a cumpărării de voturi, a lipsei de
transparență a finanțării partidelor politice, în principal pe durata campanii lor

4 Hotărârea CE din 13 Decembrie 2006, disponibilă la : http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:005 7:EN:PDF .
5 OSCE/ODIHR Raport Final Limitat al Misiuni de Observare a Algerilor, 17 februarie 2010.
Disponibil la:
http://www.osce.org/odihr/elections/romania/41532 . P. 3.

25 electorale și a vulnerabilitatății la corupție creată prin acest aspect, a
agresivității campaniei electorale, inclusiv a cea media.6
În ceea ce privește competiția între partide, sistemul electoral a fost modificat pe durata ultimilor ani în România. Sistemul de reprezentare proporțională cu
liste de partid închise pentru Parlament a fost înlocuit cu un sistem de
reprezentare proporțională uninominal în 2008. Din pricina discursului public al
unor partide și al media, opinia publică a fost ușor dezori entată și a avut nevoie
să diferențieze sistemul de vot uninominal cu reprezentare proporțională și cel de tip „first pass the post”, uninominal cu reprezentarea câștigătorului
majorității simple (pluralității). Confuzia dintre cele două în decembrie 2008 și
în primele luni din 2009, imediat după primele alegeri parlamentare sub legea
nouă, a generat o mare neîncredere în instrumentele democratice ale
alegerilor.
Drept consecință a nivelului scăzut de încredere, participarea la vot a scăzut constant pentru toate tipurile de alegeri. Singurele evenimente electorale care
mobilizează mai mult de 50% dintre alegători sunt alegerile prezidențiale, cu 58,02% în 2009. Pe de altă parte, participarea la vot în cazul alegerilor europene din același an a fost de 27,67 %.
7
Drepturile Omului sunt garantate prin Constituția României, iar respectarea
Drepturilor Omului este, în general, recunoscută în România. Totuși, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a primit, în 2009, 2010 și 2011, mai mult de 8,5% (și mai mult de 9% în 2009) dintre aplicații din România, singurele țări
care au dat mai mulți aplicanți fiind Rusia și Turcia.
8 În 2008, România a fost
țara care a trebuit să plătească cea mai mare compensație, ca rezultat al hotărârilor CEDO: 12,2 milioane de euro. Majori atea cazurilor care ajung la
CEDO sunt generate de nerespectarea dreptului la proprietate și eșecul statului român în a- l proteja în cadrul procesului de retrocedare a proprietăților și

6 Ibidem . P. 25, “Recomandare”.
7 http://www.idea.int/vt/country_view.cfm?CountryCode=RO .
8 Analiza a statisticilor CEDO 2010 , ianuarie 2011. Disponibilă la:
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0A35997B -B907 -4A38- 85F4 –
A93113A78F10/0/Analysis_of_statistics_2010.pdf .

26 oferire de daune reparatorii pentru proprietățile naționalizate de com uniști în
anii 50.9
Organizații naționale și internaționale ale societății civile s -au concentrat și
asupra aspectului drepturilor și libertăților civile ale minorităților, în primul
rând de etnie romă și a săracilor din România. Un raport recent al Amnest y
International arată că „în România, dreptul la o locuință nu este recunoscut și protejat eficient de către legislația națională. Acest lucru lasa, adesea, oamenii fără acces la justiție cu privire la încălcările drepturilor omului pe care le suferă”.
10 Practic, înregistrarea de emiterea de acte este dificilă și chiar
inaccesibilă multor oameni săraci, cu atât mai mult romilor, care sunt supuși
unei duble discriminări, datorită etniei și condiției sociale a acestora. Lipsa
actelor îi exclude pe acești oamen i din exercitarea drepturilor lor sociale și
civice.
În 2010, evaluarea Freedom House cu privire la libertatea presei a acordat
României un scor de 43 din 100, generând o evaluarea de presă parțial liberă,
având în vedere faptul că defăimarea rămâne o infracțiune, politicienii s -au
folosit de procese civile pentru a combate criticile din partea media, iar
reprezentarea partidelor în media este neechilibrată, cu precădere pe durata campaniilor electorale, redactorii punând pe umerii jurnaliștilor o presiune mai
mult sau mai puțin agresivă.
11
Din punct de vedere cantitativ, eficiența guvernului și statul de drept, așa cum sunt agregate în cadrul Proiectului Indicatorilor Mondiali de Guvernare (WGI),
au scoruri medii pentru România. 51% este procentul agregat p entru eficiența
guvernului, un scor sub cel al altor state membre EU. Statul de drept din
România are 57,5, sub media regională de 61,0. Mai mult, după cum era de așteptat, obiceiul prost al guvernului de a promulga legislație prin ordonanțe,
excluzând rol ul parlamentului din ecuație, a continuat și după aderarea la UE:
12

9 Ibidem .
10 România: Atenție la lipsa juridică: Romii și dreptul de a locui în România , iunie 2011, disponibil
la: http://www.amnesty.org/en/library/info/EUR39/004/2011/en .
11 http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010 .
12 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de țară pentru România. Disponibil la:
http://www.bertelsmann- transformation -index.de/en/bti/country-
reports/laendergutachten/eastern -central- and- southeastern -europe/romania/#difficulty .

27 O altă amenințare importantă împotriva statului de drept este poziția
contestată a Curții Constituționale, uneori ignorată, contrazicându -și uneori
propriile decizii și acuzată de diverși actori politici, media și din societatea civilă
că ar fi biasată politic.
Cu un scor de 53,8 în domeniul controlului corupției13 și având un indice al
percepției asupra corupției în scădere, pentru prima dată după 2002, lipsa de
încredere a românilor în ef iciența guvernului, îndeosebi în ceea ce privește
măsurile anticorupție, a crescut dramatic în 2010, ajungând la 83% din
populație.14
Ca tendință pozitivă, popularitatea în erodare a partidelor antidemocratice și extremiste demonstrează consolidarea institu țiilor și a culturii politice
democratice. Totuși, sondajele indică faptul că nivelul general de încredere în aceste instituții este deosebit de scăzut.
15

3.2. Societatea
În ce măsură relațiile dintre grupuri sociale și dintre aceste grupuri și partidele
politi ce susțin un sitstem național de integritate eficient?
Nu există clivaje majore în prezent în societatea românească. Trei grupuri
etnice constituie principalele minorități: maghiarii, germanii și romii.16 Romii
rămân subreprezentați la nivel național și loc al, însă integrarea în UE și
implicarea organizațiilor societății civile naționale și internaționale au menținut această problemă pe agenda Românească. Un pas important rămâne Deceniul
Incluziunii Romilor, inițiat de Banca Mondială, Institutul Societății Deschise și guvernul maghiar în vara lui 2003, în care s -a înscris și guvernul româniei. Este
preconizat să funcționeze din 2005 în 2015 și are patru arii prioritare: educație,
ocupare, locuire și sănătate, și două arii transversale, probleme de gen și de

13 Ibidem
14 Barometrul Corupției glo bale, 2010 .
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.html .
15 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de țară pentr u România . Disponibil la:
http://www.bertelsmann- transformation -index.de/en/bti/country-
reports/laendergutachten/eastern -central- and- southeastern -europe/romania/#difficulty .
16 http://www.minorityrights.org/3521/romania/romania -overview.html .

28 combaterea discriminării. Până la această oră însă, rezultatele au fost mixte. În
2007, cei mai înalți demnitari români ofereau o mărturie a ostilității adânc
înrădăcinate împotriva romilor, care este încă prezentă într -o mare parte din
societatea româneasc ă. În mai 2007, președintele Traian Băsescu a numit o
reporteră „țigancă împuțită”, comentariu găsit defăimător de către Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării. Apoi, în iulie, prim -ministrul Călin
Popescu Tăriceanu a fost surprins făcând gener alizări cu privire la populația
romă, implicând faptul că ar fi infractori.17 Pe de altă parte, relațiile dintre
populația de etnie română, romă și maghiară din unele zone izolate ale țării
sunt tensionate. În mai -iunie 2009, într -un sat din județul Harghit a, locuitorii de
etnie maghiară i -au alungat pe cei de etnie romă din case, dându- le foc la
locuințe.18
Organizația politică reprezentând maghiarii, Uniunea Democratică a
Maghiarilor din România, a făcut parte din multe coaliții guvernamentale, jucând un ro l activ și constant în guvernare, din 1996. Prezența lor la guvernare
a asigurat drepturi importante pentru minorități, în mare parte cu privire la educație, la utilizarea limbii materne în școli și universități și dreptul de a -și
folosi limba în administr ație și în justiție. Este dificil de spus cât de stabil și
înrădăcinat social este sistemul de partide. Cei mai mulți specialiști sunt de acord că sistemul de partide din România, ca majoritatea sistemelor de partide din Europa de est post -comunistă, era b azat pe clivajul dintre anticomuniști și
postcomuniști. Acest clivaj a dispărut după 2000 și chiar dacă sistemul de partide a devenit mai stabil, iar partidele s -au structurat și au devenit mai
puternice, articulația lor cu societatea a devenit din ce în c e mai slabă. Prezența
scăzută la vot este unul dintre indicatorii situației. Nivelul foarte scăzut de încredere în partidele politice este al doilea.
Principalul clivaj care amenință coeziunea și coerența socială din România se
referă la disparitățile socioeconomice din ce în ce mai pronunțate dintre
populația urbană și cea rurală, cât și dintre învingătorii și învinșii tranziției.
Disparitățile au un caracter regional din ce în ce mai pronunțat: unde regiunea
București -I l f o v a a t i n s d e m u l t 7 5 % d i n s t a ndardele UE de locuire, regiunile

17 Ibidem
18 Raport despre un ONG care reprezint ă romii, ROMANICRESS. Disponibil la:
http://www.romanicriss.org/Annex%2012%20Rap%20dr%20omului_RCRISS10dec09.pdf .

29 predominant rurale dein Nord- Estul și Sud -Vestul țării de -abia au atins 25%.
Mecanismele de piață din piața comună UE și așa -zisele libertăți – mai degrabă
decât strategiile și politicile de guvern targetate – chiar gestio nează clivajele în
creștere și potențialul de conflict. Emigrarea parțial ilegală a forței de muncă și
traficul de ființe, combinate cu importanța remitențelor contribuie în mod substanțial la susținerea unei economii de subzistență și la consumul economic
al populației rurale.
19
Revizuirea legilor electorale către votul uninominal, chiar dacă cu reprezentare proporțională, trebuia să crească stimulentele, să creeze partide cu o bază
largă, mai degrabă decât unele dependente de unul sau câțiva lideri politic i.
Totuși, evoluția reprezentărilor politice și structura elitelor au urmat o cu totul
altă direcție. Schimbările aduse sistemului electoral au ajutat „baronii locali” să
devină mai puternici.
20 Practic, campaniile electorale au devenit mai
costisitoare și oamenii de afaceri locali de succes au început să se implice în
viața politică la nivel local, apoi la nivel național. Totuși, unicul lor scop în
această participare politică nu era interesul public și reprezentarea națională, ci
urmărirea propriului inter es personal, financiar și de afaceri. A devenit mai
dificil ca o persoană să aceadă în elita politică, atât atât în ceea ce privește abilitățile și rețele sociale necesare, cât în ceea ce privește resursele necesare
pentru finanțarea propriilor campanii. P e de altă parte, relația clientelară a
devenit din ce în ce mai puternică, iar cei mai importanți reprezentanți politici
locali au fost numiți, pe bună dreptate, de către presă și chiar de către însuși politicienii, „baroni locali”.
21
Dezvoltarea societății civile românești pare să fie extrem de pozitivă. Conform
Indexului Freedom House, există o tendință ascendentă clară în scorul societății civile, de la 3,75 în 1997 la 2,25 în 2006, reprezentând scorul cel mai ridicat din țările balcanice. Unele organizaț ii ale societății civile au capacitatea
de a exercita influență asupra procesului decizional. Totuși, ele nu urmăresc
întotdeauna interesul public: uneori acționează ca răspuns la oportunități de

19 Indexul Transformăr ilor Bertelsmann 2010. Raportul de țară pentru România. Disponibil la:
http://www.berte lsmann- transformation -index.de/en/bti/country-
reports/laendergutachten/eastern -central- and- southeastern -europe/romania/#difficulty .
20 Stefan Stanciugelu, Andrei Taranu, Resursele puterii. Statul neopatrimonial in Romania , Bastion ,
Timisoara , 2009.
21 Ibidem .

30 finanțare sau instigate de interese politice.22 Pe de altă pa rte, un număr foarte
redus de cetățeni români au făcut parte din măcar un ONG. Conform
Barometrului Opiniei Publice din Octombrie 2006 și Octombrie 200723, se
estimează că 7,1%, respectiv 7,2% dintre cetățenii români au declarat că au
făcut parte din cel puțin un ONG, fie acesta asociație profesională, partid
politic, sindicat, grupare religioasă, grupare ecologistă, asociație sportivă sau
orice alt tip de asociație sau organizație care nu a generat venit. Mai mult, 49% dintre ONG -uri au mai puțin de 10 membri. Pe de altă parte, numai 3,7% dintre
români au făcut cândva voluntariat pentru ONG -uri.
24

3.3. Economia
În ce măsură este situația socio -economică a țării de natură să susțină un
sistem national de integritate eficient?
Cu un PIB per capita de $11.860, Român ia este a 69- a dintre 183 de țări în
Clasamentul de Fonduri al Fondului Monetar Internațional, având cel mai
scăzut PIB pe cap de locuitor din UE. Țara a fost grav afectată de criza economică și a avut nevoie de mai multe împrumuturi de la FMI și UE din 20 09
până în prezent, pentru a -și putea menține stabilitatea economică și financiară.
Indexul Gini, conform calculelor de ONU, este de 31 pentru România (sau 0,31 pe o s cală de la 0 la 1) .
25 Având în minte viteza transformărilor economice și
sociale, întâi în anii ’90, în timpul tranziției la democrație și șa economia de
piață, apoi pe durata ultimilor 10 ani, în procesul de aderare la UE, disparitățile
socio -economice s -au adâncit, iar ecluziunea socială a rămas o problemă
importantă în societatea, guvernul și economia românească. Indicele Sărăciei al
UNDP arată că sărăcia, deși nu extremă, este o problemă serioasă și
substanțială, cu aproape 30% din populație trăind sub pragul național al

22 Aurelian Muntean “Societatea civilă românească și rolul său activ în alegerile din 2004: de la
monitorizare la poten țial de șantaj ” 2005 , lucrare preg ătită pentru Întâlnirea Anual ă a Științei
Politice Americane .
23Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Dialog pentru Societatea Civilă . Raport
privind starea societății civile din România 2005 , p. 87.
24Ibidem .
25 Raportul asupra Dezvoltării Umane 2010 . Disponibil la:
http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf .

31 sărăciei. Mai mult, IDU pentru populația de etnie romă din România es te mult
sub media națională, similar cu al Botswanei, cu toate că HDI -ul global al
României este cu 50 de poziții peste al Botswanei. Venitul populației de etnie
romă reprezintă o treime din media națională, iar ratele mortalității infantile sunt de trei o ri mai mari.
26 Genul nu este un factor, deoarece Indicele
Dezvoltării pe Gen este aproape de 100% pe IDU 27
Necesitățile de bază ale vieții sunt, în general, garantate. Însă clivajul dintre mediul urban în special urbanul mare și zonele rurale sau urbanul mi c din
regiunile mai slab dezvoltate este semnificativ. 88% dintre locuitorii din orașe au facilități sanitare îmbunătățite .
28 Totuși, doar 50% din populație trăiește în
mediul urban, iar Banca Mondială nu are date cu privire la sursele de apă
îmbunătățite d in zonele rurale. Aceasta înseamnă doar că atenția acordată
dezvoltării rurale este încă redusă în România. Conform INS, 47% dintre români
nu au acces la facilități sanitare îmbunătățite, iar 35% nu au acces la apă curentă
29
Sistemul de sănătate suferă de s ubfinanțare și de corupție măruntă. 72% dintre
români au acces la facilități sanitare îmbunătățite, iar speranța de viață este de 73 de ani.
30 Numărul oficial de infecții intraspitalicești este de 50 de ori mai
redus decât cel din UK. Totuși, structura sist emului descurajează raportarea,
rezultatul fiind un nivel redus de investiții în infrastructura de sănătate, deoarece sursele oficiale susțin cănu există probleme. Investigațiile jurnalistice și campaniile societății civile au descoperit însă trista realit ate a unui sistem
gestionat și întreținut extrem de prost.
31

26 Raportul asupra Dezvoltării Umane 2010 . Disponibil la:
http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf . P. 75.
27 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de țară pentru România. Disponibil la:
http://www.bertelsmann- transformation -index.de/en /bti/country-
reports/laendergutachten/eastern -central- and- southeastern -europe/romania/#difficulty .
28 http://data.worldbank.org/topic/urban- development .
29 http://www.euractiv.ro/uniunea -europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_12922/O-
treime -din-populatia -Romaniei -nu-are-acces -la-apa-potabila -din-sistemul -public.html .
30 http://data.worldbank.org/country/romania .
31 http://www.antena3.ro/romania/medicii- nu-raporteaza -infectiile -intraspitalicesti -oficial -avem –
de-50-de-ori-mai-putine -cazuri- ca-englezii -131869.html .

32 Capacitatea plaselor de siguranță sociale de a compensa sărăcia și alte riscuri,
cum ar fi bătrânețea, boala, șomajul sau dizabilitățile, poate fi evaluată ca fiind
destul de slabă și foarte nesat isfăcătoare, în comparație cu media europeană
sau regională de performanță a acestor sisteme. În 2009, 6,9% din populația
activă era șomeră, iar 31,6% dintre șomeri erau șomeri pe termen lung. Mai mult, 20,7% dintre tineri erau șomeri.
32 Adăugând aceste dat e la îmbătrânirea
populației și la faptul că există 1,3 pensionari la 1 angajat, este clar că, fără o reformă a sistemului de pensii, rețeaua de asistență socială nu va putea acoperi cel mai numeros grup care are nevoie de ea, pensionarii.
33 Pe de altă part e,
toate indemnizațiile de asistență socială s -au diminuat în ultimii doi ani,
datorită crizei economice care a zguduit România.
O dată cu aderarea la UE, instituțiile economiei de piață sunt la locul lor și includ liberul comerț și convertibilitatea mone tară. Dacă în primele faze ale
procesului de transformare, România a fost criticată pe bună dreptate pentru că a rezervat statului un rol prea semnificativ în dezvoltarea economică, de
atunci, suprareglementarea s -a transformat în laissez -faire și excese d e
capitalism. Muncitorii emigranți legali și ilegali și remitențele acestora
contribuie în mod substanțial la subzistența familiilor de acasă, chiar dacă nu și la dezvoltarea macroeconomică sustenabilă și la sustenabilitate. Investițiile
directe străine și creșterea economică se concentrează puternic pe capital, pe o
mână de orașe și regiuni occidentale, pe când șomajul rural persistă ca
problemă structurală
34 Scorul total la nivel de țară al indexului economic este
de 64,7, cu acest scor, România fiind a 63 -a din 179 de țări evaluate din
întreaga lume. Scorurile României sunt cele mai slabe la subindicatorii: absența
corupției, drepturi asupra proprietății (existând riscul unor investiții în clădiri
revendicate de proprietarii dinaintea naționalizării comuni ste), și libertatea
financiară, datorită unui sistem judiciar slab, căruia îi lipsește capacitatea de a aplica legile în mod eficient și imparțial și pentru că perceperile de garanții
implicite de stat pentru obligațiuni municipale și infrastructura proast ă de piață

32 http://data.worldbank.org/topic/urban- development .
33 http://economie.hotnews. ro/stiri- finante_banci- 8145244 -raportul- pensionari -salariati -ajuns- 1-
31-1-incotro- indreptam.htm .
34 Indexul Transformărilor Bertelsmann 2010. Raportul de țară pentru România. Disponibil la:
http://www.bertelsmann- transformation -index.de/en/bti/country-
reports/laendergutachten/eastern -central- and- southeastern -europe/romania/#difficulty .

33 subminează stabilitatea piețelor de capital, care rămân subdezvoltate. În ciuda
mediului bancar relativ stabil și deschis, rata de intermediere financiară a
României rămâne una dintre cele mai scăzute din regiune.35
Infrastructura țării acoperă a proape întregul teritoriu. 36,2% dintre români
utilizează internetul, iar numărul de abonamente de telefonie mobilă la suta de
l o c u i t o r i e s t e d e 1 1 8 . T o t u ș i , i n f r a s t r u c t u r a d e t r a n s p o r t m a i a r e n e v o i e d e
investiții importante. CFR pierde și cheltuie mult m ai mulți bani decât produce
și se află de mult în prag de faliment. Deși drumurile moderne acoperă
teritoriul, rețeaua de autostrăzi este extrem de subdezvoltată. După 1990, în
România au fost construiți 219 km de autostradă, având o rețea de 332 km în
total. În ultimii douăzeci de ani, în Spania, investițiile au generat 8800 km de de
autostradă, iar în Franța, 4250 km.36
Cu privire la sectorul de afaceri în general, chiar dacă România a văzut o
creștere economică puternică în ultimii ani și o creștere stab ilă a FDI, existența
unei economii gri substanțiale, care a crescut semnificativ până în 2006, iar rolul puternic al statului în economie a împiedicat dezvoltarea unei economii de piață cu adevărat libere în România.
37 Mai mult, reglementările curente
asup ra monopolurilor nu se aplică suficient, lăsând multe sectoare de afaceri
sub controlul a câtorva companii, aflate, adesea, în proprietatea statului.
Granița afaceri -politică nu este, de multe ori, clar delimitată, iar un număr
mare de afaceriști locali in tră în politică, făcând relația dintre afaceri și procesul
decizional mai puțin transparentă.

3.4. Cultura
În ce măsură sprijină normele, valorile și etica prevalente un sistem național de
integritate eficient?
Noțiunea de „capital social” (încredere socială , norme civice și rețele sociale)
este mult subdezvoltată. Cetățenii României nu fac mult voluntariat, nu au

35 Indexul Libertății Economice 2011. Disponibil la:
http://www.heritage.org/index/country/romania .
36 http://www.informatiiauto.ro/oficial -de-la-transporturi- autostrazile -din-romania -se-construiesc-
la-fel-de-repede -ca-in-orice -stat- ue-sid7852.html .
37 Vezi: BTI, 2008, p. 13.

34 încredere în autorități și în alți cetățeni.38 Acest lucru face comunicarea între
oameni mai puțin probabilă, iar motivul principal pentru asta se leagă de
evenimente pre -democratice. Tipul de regim din România pre -democrată a fost
unul foarte special, comparativ cu statele comuniste, neexistând un program
concentrat de dictatură de partid, ci un sistem patrimonial foarte pronunțat.39
Barometrul de Op inie Publică realizat în România în 200740 subliniază echilibrul
ciudat dintre optimismul oamenilor și lipsa de satisfacție legată de instituțiile române, politică, situația socială și dezvoltarea economică.
Integritatea personală a devenit din ce în ce ma i puțin o normă etică valorizată
de public, speranța care a apărut în relația dintre optimism și lipsă de satisfacție este mai degrabă generată de ideea că problemele pot fi depășite
folosind unelte incorecte, decât fiind corect și valorizând integritatea.
Totuși, actorilor publici li se cere un standard de integritate și presiunea pentru
corectitudine și sprijinul măsurilor anticorupție este foarte mare.

38 Vezi: Badescu, G abriel/ Sum, Paul E./ Uslaner, Eric M. (2004): Dezvoltarea Societ ății Civile și
Valorile Democratice în Rom ânia și Moldova., în: Societ ăți și Politici Est-Europene, Vol. 18, Nr. 2, p.
316-341.
39 Mungiu- Pippid (2006): Democratizare fără decomunizare în Balcani. URL: http://www.hertie –
school.org/binaries/addon/399_democratization_without_decommunization.pdf .
40 http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat= 2#

35
4. PROFILUL CORUPȚIEI
Criza economică din ultimii doi ani a crescut acut vulnerabilitățile la corupție.
Acestea s- au adăugat altor vulnerabilități la corupție cărora le pot fi identificate
două mari cauze: moștenirea comunistă și adaptarea din perioada de
tranziție41, pe de o parte, și, pe de altă parte, sistemul de partide dezvoltat mai
degrabă pe baza rețe lelor clientelare, decât în urmărirea reprezentării
intereselor cetățenilor.42 Aceasta face ca fenomenul corupției să fie prezent
atât la nivel local, cât și la nivel central. ”Baronul local” a devenit încă din anii
'90 un concept frecvent utilizat atât de presă, cât și de politicieni. El exprimă
existența rețelelor de patronaj și faptul că puterea încredințată la nivel local
este folosită pentru gestionarea resurselor publice în scopuri îndepărtate de interesul general și în beneficiul unor grupuri restrâns e.
În perioada de pre -aderare la Uniunea Europeană, urmărind îndeplinirea
condițiilor de aderare în funcție de deficiențele identificate de UE – lipsa
reformei în justiție și slaba capacitate administrativă s -a realizat promovarea
integrității publice și î mbunătățirea sistemului național de integritate.
Astfel, au fost adoptate elemente ale reformei în justiție, reforme pentru creșterea capacității administrative, dezvoltare a economiei funcționale de piață programe care implicau pilonii sistemului naționa l de integritate , inclusiv
agențiile anticorupție. România a adoptat standarde în urmărirea proiectului național de aderare la NATO și UE. Îndeplinirea acestora avea menirea de a asigura compatibilitatea instituțiilor și poticilor României cu cele ale sta telor
membre ale celor două foruri internaționale. Expertiza și presiunea externă, precum și documentele prin care aceste standarde au fost formal integrate în
sistemul românesc au pus la dispoziția decidenților condițiile necesare pentru o
aliniere efecti vă. Niciodată, însă, nu a fost evaluat gradul de eficacitate al
acestei armonizări, adică impactul și rezultatele obținute în mod real.

41Ken JOWITT, „Moștenirea leninistă”, in Vladimir TISMĂNEANU (coord.), Revoluțiile din 1989. Între
trecut și viitor , Polirom, Iași, 1999, trad. Cristina și Dragoș Petrescu, p. 233. De asemnea, Katherine
VERDERY, „ What was socialism and why did it fall?”, în Contention , Vol. 3. Nr. 1, 1993, pp. 1- 18.
42Daniel BARBU, Politica pentru barbari , Nemira, București, 2009.

36 După aderarea României la Uniunea Europeană, angajamentul public al
autorităților centrale și locale a scăzut însă consi derabil, iar eforturile de
combatere a corupției ale organizațiilor neguvernamentale au fost afectate de retragerea principalelor programe de finanțare. Astfel, instrumentele formal create până la momentul aderării au început să fie abandonate la momentul punerii lor în aplicare de către factorii de decizie.
Reducerea ritmului de reforme care a afectat instituțiile statului se reflectă și în percepția cetățenilor sau mediului de afaceri și experților cu privire la eficiența măsurilor anticorupție sau la inc idenței corupției în societate.
43
În plus, în continuarea acțiunilor guvernamentale anti -criză inițiate în 2009, în
anul 2010 vulnerabilitățile de fond generate de limitele tot mai importante ale bugetului de stat au fost dublate de o serie de vulnerabilită ți procedurale, la
adoptarea măsurilor anticorupție, vulnerabilități ce afectează grav climatul de
integritate publică. Pe de altă parte, cele mai multe dintre evoluțiile
identificate pot fi caracterizate ca măsuri pripite, fără ca acestea să facă parte dintr-o politică publică coerentă și comprehensivă în domeniu. Necesitatea
adoptării unor legi, strategii, politici, formule de organizare care să răspundă
provocărilor aduse de criză nu poate fi contestată, însă procedurile folosite,
absența consultării și a evaluărilor prealabile privind impactul au făcut ca
politici inițial bine intenționate să aibă efecte neprevăzute nefaste și puternic contestate.
44
Dacă urmărim declarațiile și documentele externe emblematice pentru
vulnerabilitățile sistemului național d e integritate putem să remarcăm că
formalismul și incoerența deciziilor guvernamental, pe de o parte și
resemnarea românilor, pe de altă parte, sunt identificate ca fiind principalele
cauze pentru care lupta împotriva corupției în România este ineficientă. În ceea
ce privește atitudinea pasivă a cetățenilor aceasta a fost, la rândul său,
determinată de lipsa de transparență și de indisponibilitatea de a dialoga a

43 Barometrul Global asupra Corupției,
http://www.tra nsparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html , Indicele de
Perceptie al Corupției,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/20 10/index.html .
44Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București.

37 instituțiilor publice. Degradarea tot mai mare a calității implementării legilor ce
asigură tra nsparența documentelor45 și transparența deciziilor46 , precum și
absența desăvârșită a inițiativelor de consultare inovatoare care să încurajeze participare determină creșterea neîncrederii, a suspiciunilor, a dezamăgirii și în cele din urmă încurajează corupția.
47
În plus, climatul de incoerență legislativă, descurajează substanțial investițiile și afectează grav afacerile și proiectele europene, aducând atingere economiei, societății și poziției României în context internațional în UE. Acest climat de inco nsecvență normativă este determinat de improvizațiile procedurale la
adoptarea unor legi fundamentale cum sunt codurile juridice; abuzul flagrant,
repetat și nociv de procedura asumării răspunderii guvernamentale pentru
adoptarea unor proiecte de lege; ino vații legislative discutabile, cum sunt legile
de punere în aplicare pentru codurile juridice
48 ce reprezintă legi de amendare
substanțială a unor texte normative înainte de intrarea lor în vigoare.49
Nu în ultimul rând, numărul foarte mare de acte normative adoptate prin
procedura asumării răspunderii guvernului nu suferă doar de vicii procedurale,
ci și de grave probleme de conținut, subliniate pe parcursul raportului de față.
Perioada la care se face referire în raport a fost, așadar, marcată în România de
concentrarea acțiunilor Guvernului pe contracararea crizei economice cu „orice
preț și în orice mod”, în cel mai scurt timp cu putință, fără considerarea
consecințelor. Astfel a scăzut îngrijorător încrederea cetățenilor în instituțiile
publice, cu consecința directă și imediată a deprecierii întregului climat de
integritate publică. Agravarea problemelor semnalate se resimte de altfel și în
fiecare dintre măsurile și seturile de măsuri analizate.50

45 Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
46 Legea nr. 53/2003 privind transparența decizională
47Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, Buc urești.
48 De asemenea, o lege de aplicare modificând substanțial textul inițial al legii a fost adoptată și
pentru legea salarizării unitare din sistemul bugetar.
49Raportul Național asupra Corupției, mai 2010, București.
50Ibidem.

38 România obține în 2010 3,7 puncte din 10 în Indexul de Per cepție al Corupției și
3,6 în 2011Astfel, România ocupă un deloc flatant loc 25 între cele 27 de state
membre ale Uniunii Europene, fiind urmată doar de Bulgaria și Grecia.
Mai mult, în 2010 Transparency International România a lansat Analiza –
diagnostic Si stemul Național de Integritate51 unde se vădește legătura între
gradul de corupție și indicatori precum calitatea vieții, dezvoltare sustenabila și
funcționarea statutului de drept. Ca analiză generală, bazându- se pe studiile
realizate în ultimii ani, Trans parency International Romania apreciază că această
scădere este rezultatul lipsei de coordonare strategică în privința măsurilor
legislative și instituționale, ceea ce a condus la vulnerabilizarea excesivă a
tuturor pilonilor de integritate și la afectarea credibilității reformelor și a
României în general. Decredibilizarea României este cu atât mai evidentă cu cât
indicele compozit52 pentru țara noastră ia în calcul evaluări extrem de realiste și
influente ale unor organizații precum Country Risk Service an d Country Forecast
al Economist Intelligence Unit, Global Risk Service al IHS Global Insight, World
Competitiveness Report al Institute for Management Development sau Global
Competitiveness Report al World Economic Forum. IPC al Transparency
International subliniază cu și mai multă putere semnalele de alarmă aduse de
rapoarte ale unor instituții de prestigiu și se înscrie și în linia evaluărilor
Worldwide Governance Indicators al Băncii Mondiale care arată o scădere a
indicelui privind controlul corupției p recum și al celui referitor la efectivitatea
guvernării, precum și a evaluărilor la nivelul sistemului național de integritate
ale Transparency International Romania.
Conform Barometrului Global al Corupeți 2010 (BGC) al Transparency
International unul din trei români recunoaște că a dat mită în 2010. Peste 87%
dintre români cred că nivelul corupției a crescut în România în ultimii trei ani,
iar 23% dintre români recunosc că pe parcursul ultimelor 12 luni au dat mită
măcar odată. Barometrul evaluează măsura în care instituțiile cheie și serviciile
publice sunt percepute ca fiind corupte și identifică părerile cetățenilor cu
privire la eforturile guvernului în lupta anticorupție. Ca și alte rapoarte ale

51 Studiul asupra Sistemului Național de Integritate anterior, realizat în 2009 și lansat în 2010.
52 Indicele de Percepție a Corupției,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2010/index.html

39 Transparency International, instrumentul este conceput pentru a completa
opiniile experților asupra corupției din sectorul public puse la dispoziție de
către Indicele de Percepție al Corupției și informațiile despre fluxurile mitei la
nivel internațional reflectate în Indicele Plătitorilor de Mită. De asemenea,
Barometrul furnizează informații cu privire la tendințele corupției în percepția publicului larg. Astfel în timp ce Indicele de Percepție a Corupției permite o
imagine globală asupra corupției și o imagine indirectă asupra marii corupții,
Barometrul permi te o imagine societală și directă asupra corupției mici și a
politicilor pentru combaterea sa.

40
5. ACTIVITĂȚI ANTICORUPȚIE
Reformele anticorupție din România din ultimii trei ani au fost fundamental
influențate de Mecanismul de Cooperare și Verificare, inst rument agreat de
Guvernul României și de Comisia Europeană și reprezentând modalitatea prin care se efectuează monitorizarea României după aderarea sa la Uniunea Europeană, în 2007, aderare ce s -a produs sub o clauză de salvgardare fără
precedent pe capito lul justiție, unde statul candidat nu îndeplinise toate
criteriile de aderare până la data accesiunii propriu -zise în UE.
53
Prioritățile stabilite de Mecanismul de Cooperare și Verificare sunt: (1)
asigurarea unui act de justiție mai transparent și mai efic ient, în special prin
consolidarea capacității și răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii;
raportarea și monitorizarea impactului noilor Coduri de procedură civilă și penală; (2) instituirea, astfel cum s -a prevăzut, a unei agenții de integritate cu
responsabilități privind verificarea averilor, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, cu rolul de a emite hotărâri cu caracter obligatoriu, pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive; (3) pe baza progreselor realiza te până în prezent, efectuarea în continuare de investigații
profesioniste și imparțiale în legătură cu acuzații privind acte de corupție la
nivel înalt; (4) adoptarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea și
combaterea corupției, în special în admini strația locală.
54
Sistemul judiciar continuă să înregistreze performanțe limitate în lupta
împotriva corupției, datele statistice fiind însă insuficiente pentru a determina
cauzele acesteia: instrumentarea insuficientă a dosarelor de către parchete, lipsa de capacitate a instanțelor sau lipsa unor reforme structurale în politica
de resurse umane în interiorul sistemului.
55 De altfel, lipsa analizelor de fond
sau a analizelor de impact în ceea ce privește soluțiile propuse pentru
reformarea sistemului judicia r și lupta împotriva corupției sunt chestiuni

53Clauza de salvgardare și Mecanismul de Cooperare și Verificare se aplică, cu obiective specifice,
adaptate la fiecare caz național, atât în România, cât și în Bulgaria.
54http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/romanian_en.htm
55http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/romanian_en.htm

41 recurente, pentru care TI -România a formulat mai multe recomandări și
solicitări de soluționare, care au rămas însă fără răspuns din partea
autorităților. Comisia observă existența unor progrese, dar acestea nu trebuie
privite ca un bun câștigat, ci ca un proces și un efort continuu. Mai mult, în
ceea ce privește primul obiectiv, codurile au fost adoptate în 2009 cu nesocotirea oricăror standarde democratice și de drept privind dezbaterea și
consultarea publică, fiind impuse de guvern parlamentului, justiției și
justițiabililor, prin procedura asumării răspunderii.
56
În ceea ce privește agenția de integritate cu responsabilități privind verificarea averilor, ceasta a fost creată în 2007, după trei ani de negociere și sub
presiunea foarte mare a UE, și reformată fundamental în 2010. Declararea ca
fiind neconstituționale a unui număr semnificativ de articole ale legii Agenției
Naționale de Integritate (ANI)în forma sa inițială relevă un act normativ fără o
coloană ve rtebrală juridică. Având în vedere lipsurile evidente ale reglementării
se impune un alt tip de abordare a problemei pe care aceasta o reglementează,
conceperea unei legi noi ferită de vicii constituționale trebuind să fie una dintre prioritățile legiuitor ului. Agenția Naționale de Integritate a deviat de la scopul
său găzduind numeroase abuzuri
57, mecanismul și mai ales practica
instituțională instituită fiind negativ sancționat de către Curtea Constituțională.
Precizăm totuși că forma actuală a legii abord ează domeniul integrității într -un
mod mult mai atent cu privire la persoana celui evaluat. Celeritatea cu care a
fost elaborat actul normativ care să pună în acord cu Constituția legea de funcționare a Agenției, pune sub semnul întrebării studiile obligat orii care
trebuie realizate înaintea adoptării unei legi, în special una de importanța celei
privind domeniul corupției, transparenței instituționale și a integrității
funcționarilor publici.
58
În ceea ce privește obiectivele trei și patru, Comisia European ă a remarcat
pozitiv creșterea numărului de investigații începute, dar subliniază de fiecare

56http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2010/21iulie/index.html
57 ANI a făcut obiectul mai multor avetrizări de integritate, unele dintre ele primite chiar de Centrul
de Asistență Anticorupție pentru Cetățeni (ALAC) din cadrul TI -Ro. De asemenea anchetele de
presă au scos la iveală numeroase probleme ale ANI.
58 Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.

42 dată că toate aceste investigații și procese începute trebuie finalizate cu decizii
definitive și irevocabile de achitare sau acuzare. De asemenea, la atenționăril e
Comisie s -au adăugat, de -a lungul timpului, și observații privind supravegherea
și verificarea procedurilor de achiziție publică, acestea constituind unul dintre cele mai importante vulnerabilități atât la nivel central, cât și la nivel local.
TI-România a constatat că pentru perioadele patru și cinci de raportare în
cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) România nu a înregistrat evoluții reale în ceea ce privește reformarea sistemului judiciar sau în lupta anticorupție. Singurele elemente d e progres reținute de Raportul Comisiei sunt
pur statistice sau descriptive, însă nu există, în nici unul dintre rapoarte, o
evaluare a impactului măsurilor adoptate sau propuse. Mai mult decât atât,
simpla bifare a unor condamnări în cazuri de corupție nu face decât să arate că
intervențiile se concentrează mai curând pe cazuri punctuale decât pe măsuri sistemice de securizare a sistemului anticorupție. Toate acestea afectează grav credibilitatea reformelor și a României în general, și contribuie la reduce rea în
și mai mare măsură a competitivității României pe piața fondurilor publice europene. Situația este cu atât mai gravă cu cât România se confruntă în prezent cu probleme inclusiv în gestionarea fondurilor care au fost deja accesate, fonduri care ar pu tea compensa o parte din efectele crizei financiare
și care ar putea susține eforturile de regularizare și de îndeplinire a obligațiilor asumate.
59
Statutul funcționarilor publici60 a suferit mai multe modificări de la apariția
ultimului Raport Național asup ra Corupției, unele dintre aceste modificări fiind
declarate neconstituționale de către Curte, fiind reluate în alte acte normative
și eliminate din nou din legislație pe calea controlului de constituționalitate.
Instabilitatea generată de toate aceste mod ificări pentru funcția publică și în
special pentru funcția publică de conducere și posibilitatea crescută de
politizare a funcției publice, ilegală, reprezintă una dintre cele mai
semnificative vulnerabilități ale sistemului național de integritate create în
2009- 2010 și care persistă cu grave consecințe. Este de prisos să amintim care
sunt costurile politizării administrației publice. Este evident că aceasta este

59 http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2010/21iulie/index.html
60 Legea nr. 188/1999.

43 intrinsec legată de întărirea unor rețele de patronaj și de deturnarea banilor
publici către interese private. La o analiză atentă constatăm de fapt că
politizarea administrației publice este un element ce indică prezența altor două fenomene de corupție: pe de o parte partidele politice sunt tentate să ocupe spațiul administrației publice pentru a folosi resursele publice în interese de
partid sau de grup, pe de altă parte liderii partidelor sau protejații lor pot fi
interesați sau recompensați cu funcții în administrație pentru ca astfel, prin
fapte de corupție, să folosească fondurile publice în interesul lor personal.
61
Tot în ceea ce privește sectorul public, în 2009 și ulterior în 2010 s -a adoptat
câte o lege- cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice. În 2009 legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii guver nului și
d e f i e c a r e d a t ă c e l e d o u ă l e g i a u f o s t î n s o ț i t e d e d e r o g ă r i d e l a i n t r a r e a î n
vigoare pentru anul următor, 2010 și respectiv 2011. Aceste acte sunt emblematice pentru refuzul de a dialoga al guvernului, pe de o parte și inconsecvența reglementăril or pe de altă parte. Departe de a deveni o normă
care să prevină corupția în salarizarea personalului din sectorul public, legea –
cadrul a salarizării unitare determină apariția unor abuzuri la cel mai înalt nivel, tocmai prin aplicarea sa discreționară.
62
La nivelul documentelor strategice, Strategie Națională Anticorupție pentru
sectoarele vulnerabile și administrația publică a fost adoptată pentru perioada 2008- 2010, iar Ministerul Justiției a redactat o Strategie care să îi urmeze
acesteia. Această nouă s trategie a fost supusă consultării publice și trebuie
finalizată până la sfârșitul anului 2011.
În septembrie 2010 a fost lansat Raportul de evaluare intermediară a
impactului Strategiei Naționale Anticorupție privind sectoarele vulnerabile și administrați a publică locală pe perioada 2008 -2010. L a u n a n d e l a s t a r t u l
implementării Strategiei, ca urmare a recomandărilor formulate de Comisia
Europeană în Raportul MCV din 22 iulie 2009, a fost constituit un grup de lucru
tehnic pentru monitorizarea stadiului î ndeplinirii măsurilor asumate, format
din reprezentanți ai instituțiilor cu responsabilități în aplicarea Strategiei de la

61 Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.
62 Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, Bu curești.

44 nivel central63 și de la nivelul administrației publice locale. Dar, în actuala sa
versiune, documentul de evaluare nu atinge niciunul din obiectivele propuse.
În primul rând, lipsește o identificare a stadiului de implementare a Strategiei
discutate: documentul nu prezintă o centralizare a măsurilor îndeplinite, a celor în curs de îndeplinire și a celor restante din planul de măsuri afe rent
Strategiei, defalcate pe sectoare vulnerabile și pe domenii de intervenție, la
care să fie atașate valorile indicatorilor cantitativi menționați în planul de
măsuri corespondent Strategiei.
În al doilea rând, Raportul nu prezintă o evaluare a impactu lui măsurilor luate
asupra grupurilor țintă. În egală măsură, dat fiind că nu există o analiză reală a
stadiului de implementare a strategiei și nici o analiză a impactului măsurilor
luate, recomandările formulate nu au fost prioritizate în funcție de grad ul de
necesitate al aplicării lor.
64
O evaluare a Grupului de State Împotriva Corupției (GRECO)65 cu privire la
incriminarea faptelor de corupție și la vulnerabilitățile la corupție din legislația privind finanțarea partidelor politice a fost lansată la înce putul anului 2011
66.
Recomandările GRECO au fost avute în vedre la redactarea Strategiei Naționale
Anticorupție pentru perioada 2011 -2015.
Un număr destul de mare de organizații ale societății neguvernamentale
românești desfășoară programe de prevenire și c ombatere a corupției. Mai
mult, o linie de finanțare specială în cadrul programului european ”Facilitatea de Tranziție”
67 a fost dedicată proiectelor anticorupție ale societății civile.
Ambasadele occidentale și fundațiile străine au sprijinit, de asemenea, acțiunile
anticorupție ale societății civile. Totuși, impactul acestor acțiuni este

63 Este vorba de reprezentanți ai Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției,
Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și Ministerului
Economiei și Finanțelor.
64 Raportul Național Asupra Corupției, mai 2010, București.
65 Departamentul de luptă împotriva corupției al Consiliului Europei,
http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/default_en.asp .
66 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/news/News(20110315)Eval3_Romania_en.asp .
67 http://www.fdsc.ro/pagini/facilitatea -de-tranzi355ie -200719343.php.

45 condiționat de cooperarea instituțiilor publice și este limitat de gradul în care
instituțiile publice preiau și implementează recomandările înaintate lor. În
acest contex t, din păcate, în ultimii doi ani deschiderea instituțiilor publice spre
cooperarea cu sectorul neguvernamental s -a diminuat față de perioada
anterioară.68
Inițiativele mediului privat pentru combaterea corupției sunt încă și mai
limitate. În ceea ce priveș te strategiile și prioritățile de CSR ale companiilor,
aceste sunt mai degrabă concentrate spre educație, sănătate, domeniul social, și se îndreaptă mai puțin spre domenii sensibile din punct de vedere politic, cum este lupta împotriva corupției.
69 Excepții le nu lipsesc, dar impactul lor nu
este încă sustenabil.

68 Interview.
69 Interview.

46
6. PILONII SNI
6.1. LEGISLATIVUL70
REZUMAT
Numărul extrem de mare de Ordonanțe de Urgență ale Guvernului și
procedura de asumare a responsabilității de către Cabinet în fața Parlamentului
a determinat adoptarea unor reglementări foarte importante fără o dezbatere
parlamentară corespunzătoare. Acest lucru arată limitele independenței
Legislativului. De asemenea, responsabilitatea sa și încrederea oamenilor în
funcțiile sale sunt diminuate. Printre legile adoptate prin procedura de
asumare a răspunderii de către Cabinet se află Codul Civil, Codul Penal,
modificări la Codul Muncii, și Legea Învățământului.
În plus, bugetul Legislativului este cheltuit prea mult pentru a menține o clădire
ineficientă, și nu suficient pentru a asigura calitatea legislativă.
Potrivit sondajului Gallup din ianuarie 2008, instituția română cu cel mai scăzut
nivel de credibilitate este Parlamentul. 88% din cetățeni au foarte puțină sau
nu au deloc încredere în Parlament.71
Conform Barometrului Global al Corupției 2010, Parlamentul Român este,
împreună cu partidele politice, cea mai coruptă instituție românească, cu un
scor de 4,5 din 5 puncte, adica extrem de corupt.72
Cadrul legislativ pentru a asigura supravegherea executivului de către
Parlament poate fi evaluat ca acoperind toate cazurile importante în care
această supraveghere este necesară. Cu toate acestea, consecințele acțiunilor
parlamentarilor atunci când exercită această funcție de supraveghere nu
determină întotdeauna schimba rea așteptată.

70 Am dori, de asemenea, să mulțumim doamnei Simina Tanasescu, prodecan al Facultății de Drept
a Universității din București, pentru contribuția sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază
analizei de față.
71 Ibidem.
72 http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results și
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf

47 Legislativul73
Scorul Mediu al Pilonului: 62,5 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
75 / 100 Resurse 100 75 0 25
Independență 100 25 0 75
Guverna re
62,5 / 100 Transparență 75 75 25 25
Răspundere 75 25 25 75
Mecanisme de
asigurare a
integrității 100 25 0 75
Rol
50 / 100 Supraveghere
Executivă 25 75
Reforme legale 75 25

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Parlamentul este autoritatea reprezentativă centrală din România. Acesta este
alcătuit din două Camere ale căror membri sunt aleși pe baza unui sistem mixt
(conform fondatorilor săi, o combinație între votul uninominal și reprezentarea
proporțională), care permite foarte puțină diferențiere în modul în care aceștia
își dobândesc legitim itatea. Singura diferența de legitimitate dintre deputați și
senatori este cea dată de numărul de alegători care îi votează. Senatorii sunt
aleși de către un număr mai mare de alegători, dar procedura și sistemul de vot
sunt identice.
Operațiunile Parlamen tului român fac sistemul românesc a fi aproape un
"bicameralism perfect", chiar și după modificarea Constituției din 2003 și

73 Punctajul general al pilonului este o medie simplă a punctajelor celor trei dimensiuni: capacitate,
guvernanță și rol. Punctajele dimensiunilor sunt medii simple ale punctajelor indicatoarelor
respective.

48 introducerea a ceea ce a fost considerată la momentul respectiv o diferențiere
funcțională între cele două Camere.
Sarcinile celor două Camere ale Parlamentului, în special în ceea ce privește
activitățile lor normative și de control în plus față de autonomia lor individuală
sunt izbitor de asemănătoare, aproape identice. În ciuda încercarii de a stabili
proceduri legislative original e după modificarea Constituției din 2003 prin
crearea conceptelor Camerei primei instanțe și Camerei decizionale74,
similitudinile de fond din atribuțiile celor două Camere au rămas la fel.

EVALUARE
Resurse (lege)
În ce măsură există dispoziții în vigoare, care oferă legiuitorului resurse
financiare, umane și de infrastructură adecvate pentru a-și îndeplini eficient
sarcinile?
Bugetul fiecărei Camere este elaborat în mod regulat de către personalul
fiecărei Camere, și apoi aprobat prin votul parlamentarilor75 și trimis la Guvern.
Cabinetul include bugetul Parlamentului în propunerea de buget de stat, fără
dreptul de a o schimba.
Bugetul de stat este apoi prezentat Parlamentului pentru a fi votat. Din acel
moment, secretarul general (înalt funcționar public) al fiecărei Camere
administrează cheltuielile instituției (plăți, salarii, salariile, și investiții).

Resurse (practică)
În ce măsură dispun legiuitorii de resurse adecvate pentru a-și îndeplini în
practică sarcinile?
Dezbaterile publice din România în ceea ce privește resursele Parlamentului se
concentrează pe o problemă falsă: anume, faptul că Parlamentul român este

74 Articolul 75 al Constituției.
75 Art 64, paragraful (1) al Constituției

49 prea scump.76 În fapt, asigurarea funcționalității a celei de-a doua clădiri ca
mărime din lume ce gazduiește legislativul român este foarte costisitor. Deși
foarte mare, cladirea este extrem de ineficientă, pierderea de timp și resurse
pentru a administra și pentru a o menține determinând ineficiența secretarului
general al Camerei Deputaților, administratorul legal al clădirii.77
Una dintre cele mai importante probleme generate de nivelul scăzut al
resurselor este nivelul scăzut de expertiză, grefieri bine specializațî și cercetări
aplicate aflate la dispoziția celor două Camere.78
Lipsa de resurse, combintă cu cultura relațiilor și a clientelism ului politic79,
determină faptul că grupurile parlamentare și birourile individuale, atât în
București cât și în teritoriu, au angajați ca experți foști parlamentari și personal
politic, și nu au angajați specializați și pregătiți din punct de vedere tehnic. În
consecință, calitatea proiectelor legislative elaborate în Parlament este mai
scăzută, iar acest lucru permite executivului să se suprapună funcției legislative
a parlamentului, utilizându -și dreptul de inițiativă și posibilitatea de a legifera
prin ordonanțe de urgență.80

76 Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu și Cristian Pârvulescu. În decembrie
2009 a fost organizat un referendum, cerând alegă torilor să declare dacă sunt în favoarea sau
împotriva unui Parlament unicameral și în favoarea sau împotriva diminuării numărului de
parlamentari la maxim 300. Un argument important din partea inițiatorilor pentru diminuarea
numărului de parlamentari și a Camerelor a fost costul ridicat real al Parlamentului. Cei ce pledau
în favoarea acestei propuneri au declarat că ea va face ca Parlamentul Român să fie mai puțin
costisitor. www.basescu.ro.
77 Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu.
78 Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu și Cristian Pârvulescu.
79 Această problemă este dezvoltată în continuare în secțiunea dedicată partidelor politice.
80 Declarat în timpul interviului de către Georgeta Ionescu și Cristian Pârvulescu.

50 Independența (lege )
În ce măsură este legislativul independent și liber de subordonare prin lege față
de actorii externi?
Legislativul poate să fie respins într-o singură situație: în cazul în care nu
reușește să treacă de votul de încredere pentru un guvern, după două
încercări, în 60 de zile.81
Legislativul poate fi rechemat în afara sesiunilor normale, în cazul în care
președintele republicii, președinții Camerelor Parlamentului sau o treime din
deputați solicită o sesiune extraordi nară.82 Legislativul își stabilește ordinea de
zi în Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului și își
numește președinții și ceilalți membri ai Biroului Permanent în sesiuunile
plenului. Personalul este angajat fie de către Secretarul General al fiecărei
Camere, în cazul funcționarilor administrativi și ai comisiilor, sau de către
parlamentarii înșiși, în cazul personalului birourilor individuale sau birourilor
partidelor parlamentarilor.

Independența (practică)
În ce măsură este legislat ivul liber de subordonare față de actorii externi în
practică?
Teoretic, cele două Camere ale Parlamentului își controlează propriile agende,
prin stabilirea ordinii de zi în Birourile Permanente ale fiecărei Camere. În
schimb, ordonanțele de urgență trebu ie să fie dezbătute prin procedura de
urgență. De asemenea, Guvernul cere procedura de urgență pentru cele mai
importante dintre inițiativele sale, lucru care este, în general, acordat.
Pe de altă parte, președinții Camerelor și celelalte figuri aflate la conducerea
Parlamentului sunt numiți de către deputați, în urma unei reguli proporționale
care privesc echilibrul între partide în fiecare Cameră. Răspunderea nu mai
cade pe Guvern, ci pe partidele politice, din cauză că disciplina din cadrul

81 Articolul 60 al Constituției.
82 Articolul 66 al Constituției.

51 partidelor merge foarte bine, iar libertatea membrilor individuali ai
parlamentului este limitată de deciziile liderilor partidului.83
Constituția prevede că Parlamentul este "unica autoritate legislativă a țării". În
ciuda acestei prevederi constituționale, Parlamentul împarte efectiv acest rol
cu Guvernul, care, din cauza unei utilizări pe scară din ce în ce mai largă (și
abuzului) a delegației sale legislative, și-a asumat un rol mult mai mare decât a
Parlamentului în activitatea normativă al statului.84
În ciuda faptului că majoritatea propunerilor legislative discutate în Parlament
provin de la Guvern – un fapt comun pentru multe democrații care
funcționează de mai mult timp decât cea română – multe dintre aceste
propuneri sunt ordonanțe sau ordonanțe de urgență, adică acte normative
care sunt deja în vigoare la momentul dezbaterii parlamentare și necesită doar
o aprobare ulterioară din partea Parlamentului. În majoritatea cazurilor,
ordonanțele sunt aprobate rapid, de obicei cu modificări care conduc la o
fluctuație rapidă a legislației care subminează stabilitatea legislativă și, prin
urmare, noțiunea de previzibilitate umană, care ar trebui să fie la baza oricărui
stat legitim.

Adoptarea de legi și inițiatorii85
Anul adoptării legii 2011 (până
în
octombrie) 2010 2009 2008
Inițiator
Cabinetul
79 169 306 236
Dintre care Ordonanțe de
Urgență 40 84 197 132
Deputați 6 50 43 49
Senatori 3 35 32 31

83 Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu.
84 Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu.
85 Datele sunt disponibile pe site-ul Camerei Deputaților:
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.interogare

52 Exemple de limitare de facto a rolului legislativ al Parlamentului sunt acele
situații când legile adoptate sunt abrogate de către Guvern, prin derogare către
legislativ, pentru ca acestea să fie ulterior reconfirmate de către Parlament și
abrogate ulterior din nou de către Guvern.86
Un alt mod de a limita independența Parlamentului, în cazul în care Guvernul și
parti dele acționează împreună, trecând peste voința parlamentarilor, este
posibilitatea Guvernului de a-și asuma responsabilitatea în fața Camerelor.
Articolul 114 din Constituție stipulează: "(1) Guvernul își poate
asuma responsabilitatea în fața Camerei Deput aților și a Senatului,
în ședință comună, asupra unui program, unei declarații de politică
generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul va fi demis dacă o
moțiune de cenzură, depusă în termen de trei zile de la data
prezentării programului, declaratie i de politică generală sau a
proiectului de lege, a fost trecută. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis
potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau
completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se
consideră adoptat, iar punerea în aplicare a programului sau a
declarației de politică generală devine obligatorie pentru Guvern."
Acest lucru permite trecerea unei legi sau al unui întreg pachet legislativ fără
nici o dezbatere parlamentară cu privire la aspectele tehnice ale legis lației, ci
doar pe baza încrederii politice pe care o au parlamentarii în echipa
executivului, fiindcă propunerile Cabinetului sunt adoptate dacă nu este
adoptată nici o altă moțiune, într-un mod negativ.87

Transparența (leg e)
În ce măsură există dispoziți i în vigoare pentru a asigura faptul că publicul
poate obține în timp util informații relevante cu privire la activitățile și
procesele decizionale ale legislativului?
Pe lângă obligațiile care îi revin în temeiul FOIA, Parlamentul are activități care
nece sită publicitate: sesiuni, voturi, etc. În acest context, transparența

86 Declarat în timpul interviului de către Cristian Pârvulescu.
87 A se vedea cazul adoptării Legii Învățământului în 2011. Mai multe detalii în Raportul Național
asupra Corupției, mai 2011.

53 lucrărilor parlamentare este asigurată, în general, din oficiu, prin reglementări
speciale. Organismul reprezentativ principal al democrației românești,
Parlamentul bicameral este regle mentat în primul rând de către Constituția
României. Ca urmare a textului constituțional, cele două Camere sunt
organizate pe bază de reglementări proprii. În ceea ce privește problema
transparenței, Constituția menționează publicitatea sesiunilor parlamen tare.
Articolul 68 prevede că "Ședințele celor două Camere vor fi publice"88, dar
"Camerele pot hotarî ca anumite ședinte să fie secrete."89
Din acest punct cele două Camere au propriile lor reglementări. Sesiunile
plenare sunt publice, însă există o diferen ță importantă între cele două Camere
la nivelul comisiilor permanente și la nivelul înregistrării votului
parlamentarilor.
În ceea ce privește publicitatea sesiunilor, Regulamentul Camerei Deputaților
prevede că: "sesiunile Camerei Deputaților sunt publice și se difuzează on-line,
cu excepția cazului în care, la cererea președintelui sau a unui grup
parlamentar și bazat pe votul majoritatății deputaților prezenți, se hotărăște ca
anumite ședințe să fie secrete."90 În plus, sesiunile Camerei vor fi înregistra te și
păstrate. Minutele ședințelor ar trebui să fie făcute publice pe site și în
Monitorul Oficial al României.91
Cetățenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces
distribuite la cerere, în ordinea în care sunt primite cererile, și în limitele
numărului de locuri disponibile în lojele destinate publicului.92 Această regulă
este la fel și pentru Senat.93 Agendele sesiunilor sunt publice, și postate pe site-
urile web ale Camerelor.

88 Constituția României, Art. 68 (1)
89 Ibidem, Art. 68 (2)
90 Regulamentul Camerei Deputaților, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=240 , Art. 139.
91 Regu lamentul Camerei Deputaților, Art. 153 (1), (2).
92 Ibidem, Art. 140 (1).
93 Regulamentul Senatului,
http://www.senat.ro/Pa ginaPrincipala.aspx?tdID=14&divID=2&b=0&adr=%2fpagini%2fsenatul%2fr
egulamentul+senatului+2006.htm , Art. 116, 117 (2).

54 Ca o regulă, în timpul sesiunilor votul va fi deschis, nu secret. Tot ca o regulă,
votul deschis va fi exprimat prin mijloace electronice.94 Rezultatul votului
electronic este postat pe site.95 În acest fel, votul este nominal, și orice
persoană poate urmări votul fiecărui deputat. Ca o regulă, votul este secret de
fiecare dată când este dat pe o persoană: alegeri, propunerea de numire și
demitere etc. Voturile de încredere pentru Guvern și rechemarea sunt și ele de
regulă secrete.
Dezbaterile Biroului Permanent se înregistrează sub forma minutelor și se
postează pe site-ul acestuia96, dar, conform unei reguli nescrise, nu sunt
deschise publicului.
Spre deosebire de Regulamentul Camerei Deputaților, cel al Senatului nu
stipulează regula exprimării votului liber prin mijloace electronice. Mai mult
decât atât, rezultate le votului electronic, rezultatele votului nominal nu sunt
postate pe site-ul web al Senatului. Este posibilă însă primirea acestor rezultate
dacă sunt solicitate.
În conformitate cu Regulamentul Senatului, Biroul Permanent ar trebui să
posteze pe website numai deciziile cele mai importante.97 Conform unei reguli
nescrise toate minutele, precum și procesul -verbal al Biroului permanent al
Camerei Deputaților sunt postate pe internet. Votul membrilor Biroului
Permanent este înregistrat în mod nominal și se înregistrează numai dacă este
solicitat.98
O diferență importantă între Senat și Camera Deputaților este gradul de
deschidere a dezbaterilor comitetelor. În Senat, publicitatea ședințelor
comitetelor nu este o regula prestabilită. Pe de altă parte, procesele -verbale și
alte documente ale comisiilor pot fi accesate de către presă sau cetățeni numai
în cazul în care biroul ședinței Comitetului respective aprobă asta.
Per total, există două diferențe majore între Camera Deputaților și Senat, cu
privire la votul electronic și la dezbaterile comitetelor, dar aceste două aspecte

94 Ibidem, Art. 123.
95 Ibidem, Art. 124.
96 Ibidem, Art. 31 (3).
97 Regulamentul Senatului, Art. 36.
98 Ibidem, Art 38 (2).

55 marchează o mare diferență. Pe de altă parte, există unele dezbateri și voturi
importante: bugetul, votul de încredere pentru Guvern, care ar trebui să aibă
loc într-o ședință comună a celor două Camere. Regulamentul ședințelor
comune ale Camerei Deputaților și a Senatului nu menționează faptul că toate
voturile electronice deschise sunt postate pe internet, dar acest lucru este de
obicei cazul pe site-ul Camerei Deputaților. Totuși, în conform itate cu
Regulamentul, dezbaterile din cadrul comitetelor mixte nu sunt publice.99

Transparența (practică)
În ce măsură poate publicul să obțină în timp util informații relevante cu privire
la activitățile și procesele decizionale ale legislativului, în practică?
Legislativul a luat măsuri notabile pentru îmbunătățirea transparenței în
activitatea sa, în special prin intermediul internetului. Pagina web oficială a
Camerei Deputaților100 oferă în prezent acces gratuit la stenografiile
dezbaterilor publice din cadrul Camerei, precum și la rezultatele voturilor
electronice ale parlamentarilor pe diferite acte aflate în deliberare. Mai mult,
site-ul oficial oferă cetățenilor posibilitatea de a ține pasul cu procesul legislativ
și de a analiza activitatea deputațil or. De asemenea, persoanele interesate pot
urmări controlul parlamentar, pentru că întrebările, interpelările și răspunsurile
lor corespondente sunt disponibile on-line.
Cu toate acestea, o regulă nescrisă a celor două Camere este refuzarea
accesului publi cului la ședințele Birourilor Permanente. Și totuși, discuțiile sunt
înregistrate și înregistrarea lor scrisă completă este postată pe site.
În acest moment, atât Camera Deputaților, cât și Senatul utilizează ca
mecanism obișnuit de vot votul electronic, fără vreo cerere specială. Voturile
sunt nominale și postate pe paginile de internet ale celor două Camere. Pe de
altă parte, votul este exprimat prin mijloace electronice și în două comisii
permanente: Comisia pentru Buget, Finanțe și Bănci, și Comisia Juridică.
Sesiunile acestor două comitete sunt înregistrate video și postate pe pagina de

99 Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și a Senatului,
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=748 , Art. 11.
100 www.cdep.ro .

56 internet a adjunctului Camerei la www.cdep.ro / calendar. Din păcate, Senatul
evită foarte des votul prin mijloace electronice și nu a introdus sistemul
electronic de vot la vreunul dintre comitetele sale permanente.
Așa cum am menționat deja, sesiunile birourilor permanente sunt înregistrate
și minutele lor complete scrise sunt publicate pe paginile web ale Camerelor.
Sesiunile comune ale birourilor permanente sunt înreg istrate în același mod și
postate pe site-ul Camerei Deputaților. În Camera Deputaților, minutele
sesiunilor comitetelor și ordinea de zi sunt postate pe site-ul: www.cdep.ro .
Regulamentul Cameraei menționează această practică, dar nu există nici o
sancțiune dacă nu se postează minutele respective. Pe de altă parte,
comitetele Senatului nu divulgă nici un fel de informații, cu excepția cazului în
care o persoană are nevoie de ele și președintele Comitetului este de acord.
De asemenea, cele două Camere publică raportul legislativ din fiecare sesiune a
legislativului pe paginile lor web. Există date statistice privind activitatea
legislativă a fiecărei camere în ansamblul său, menționând numărul de legi,
numărul de inițiativ e și inițiatorul lor, raportul de activitate al comitetelor:
numărul de sesiuni, numărul de legi care a fost modificat, etc. Instrumentul
este foarte util pentru a se analiza activitatea parlamentului ca instituție, mai
mult decât cea a parlamentarilor.
Alte informații importante furnizate de către Camera Deputaților în ceea ce
privește cheltuielile Camerei este suma cheltuielilor efectuate de către
secretarul general pentru funcționarea Camerei, pentru administrarea clădirii
sau pentru deputați. Informații le sunt disponibile în sectiunea de informații
publice, sub titlul de "informații economice."101

Răspunderea (lege)
În ce măsură există dispoziții în vigoare pentru a asigura faptul că legiuitorul
trebuie să raporteze cu privire la acțiunile sale și să răsp undă pentru acestea?
În teorie, Parlamentul nu poate fi supravegheat în activitatea sa legislativă de
către orice altă entitate din cauza legitimității sale populare. Cu toate acestea,

101 http://www.cdep.ro/pls/parlam/inf ormatii_economice.home?leg=2008&an=2011&lu=8

57 Curtea Constituțională a jucat un rol major în această privință din 2004 până în
prezent. Acest lucru rezultă din faptul că aceasta a fost solicitată să intervină în
fiecare subiect politic major controversat și a fost implicată în multe decizii
importante din ultimii șase ani.102
Nu există dispoziții speciale în Constituție sau în alte legi cu privire la
consultarea publică organizată de către Parlament cu privire la probleme
relevante.
Cât despre posibilitatea de a aplica sancțiuni în ceea ce privește
comportamentul deputaților și senatorilor, acest lucru este posibil numai în
cadrul Parlamentului, în cazul în care aceștia încalcă Constituția sau
regulamentele Camerelor. Sancțiunile sunt reglementate în regulamentele
interne ale celor două Camere, discutate și decise de o comisie de disciplină și a
abuzurilor organizată în cadr ul fiecărei Camere. Ele pot fi orice de la
avertismente la simpla interdicție de a vorbi în Senat sau excluderea de la
ședințele Camerei Inferioare.
Imunitatea parlamentară a fost modificat după modificarea Constituției în
2003, pentru a proteja deputații și senatorii numai în materie de infracțiuni
penale, fără a mai include protecția de la răspunderea disciplinară, așa cum a
fost cazul până în 2003. Dispozițiile imunitare așa cum există ele acum sunt
considerate a fi adecvate.
Cu toate acestea, s-au făcu t încercări nereușite de a extinde această imunitate.
O ordonanță de urgență a Guvernului în 2005 a încercat să atribuie sarcinile
investigării și urmăririi penale ale senatorilor și deputaților pentru acte de
corupție Parchetului Național Anticorupție (un organism independent asimilat
Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar independent la momentul respectiv de
Procurorul General). Curtea Constituțională a arătat că natura imunității
parlamentare nu poate fi modificată de către legislativul delegat și num ai o
adunare legislativă constituțională poate face o astfel de schimbare juridică.

102 Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu. Un exemplu poate fi adoptarea Legii
Învățământului în 2011.

58 Răspunderea (practică)
În ce măsură raportează cu privire la acțiunile lor și răspund pentru acestea în
practică legislativul și membrii săi?
În calitate de autoritate reprezentativă, Parlamentul este responsabil doar față
de cetățeni – nu doar cei care au cu drept de vot sau au votat în trecut, ci toți
cetățenii țării. Pentru a obține o mai mare responsabilitate din partea
parlamentarilor și o legătură mai puternică între electorat și oficialii publici
aleși, sistemul electoral a fost modificat în 2008. Reprezentarea proporțională
bazată pe un scrutin cu liste stabilite, în care redistribuirea locurilor rămase se
efectuează la nivel național, a fost înlocuit cu ceea ce a fost numit un scrutin
uninominal. În realitate, scrutinul uninominal este un sistem electoral mixt.
Cetățenii își pot exprima opțiunile electorale pe baza unui vot uninominal în
colegii electorale (create în circumscripțiile electorale vechi), iar oficiali aleși
sunt determinați pe baza unei scheme de reprezentare. Având în vedere că
circumscripțiile electorale au rămas aceeași ca și cele stabilite prin legea
electorală precedentă, adică continuat să coincidă cu unitățile administrativ –
teritoriale, tăierea colegiilor electorale a dat naștere la numeroase controverse.
Așa-zisa formulă uninominală i-a forțat pe competitorii politici la un nou tip de
dialog cu electoratul din districtul în care au candidat, ceea ce a ridicat o
mulțime de întrebări cu privire la tipul de alegeri care au fost efectuate. Pentru
a satisface așteptările reale ale potențialilor alegători, candidații și partidele lor
au încercat să-și "contextualizeze" campaniile electorale și au utilizat platforme
axate pe problemele locale, care sunt, de fapt, inconsistente în cea mai mare
parte cu agenda parlamentară.103 Acest fapt slăbește legătura dintre alegător și
oficialul ales, nu permite o mai mare responsabilitate din partea
parlamentarilor, împiedică de la a avea loc o dezbatere reală pe promisi unile
făcute de către oficialii aleși în timpul alegerilor naționale și slăbește
angajamentele luate de oficialii aleși în contextul în care Parlamentul
găzduiește dezbateri complet diferite și adoptă tipuri de decizii diferite.

103 Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu.

59 În 2006, 82% din cetățeni aveau foarte puțină sau chiar deloc încredere în
Parlament, potrivit unui sondaj de opinie al Fundației Soros realizat de
Gallup.104
Potrivit sondajului Gallup, în ianuarie 2008, instituția română cu cel mai
scăzut nivel de credibilitate era Parlamentul. 88% din cetățenii au puțină sau
deloc încredere în Parlament.105
În ciuda avertismentelor societății civile referitoare la participarea
nesatisfăcătoare a parlamentarilor din ambele Camere106 la activitatea
parlamentară, și deși există sancțiuni menționate în Regu lamentul fiecărei
Camere și în Statutul deputaților și senatorilor, nu au fost luate măsuri
importante împotriva vreunui parlamentar din cauza lipsei de participare la
vreun fel de muncă parlamentară. În locul mecanismelor oficiale parlamentare
de aplicare a sancțiunilor, parlamentarii sunt supuși mecanismelor disciplinare
ale partidelor.
Parlamentarii au fost acuzați de către mass -media și, uneori, de către partidele
politice adversare că îi protejează pe colrgii lor din Parlament ne-acordând
procurorilor permisiunea de a realiza o percheziționare de domiciliu sau de a
aresta un parlamentar. Articolul 72 al Constituției prevede: "Deputații și
senatorii pot fi obiectul unei anchete penale, sau trimiși în judecată penală
pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate
în exercitarea mandatului lor, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați
fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. " Situația a
devenit și mai neobișnuită în ultimii doi ani, când investigațiile cu privire la
parlamentari s-au înmulțit și au devenit mai puternice.

104 http://www.gallup.ro .
105 Ibidem.
106 Institutul pentru Politici Publice realizează rapoarte semestriale privind activitatea
Parlamentului și a parlamentarilor.

60 Integritatea (lege)
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor
legislativului?
Incompatibilitățile de funcții publice pentru membrii Parlamen tului European
sunt descrise de către Constituție.107 Statutul deputaților și senatorilor acoperă
majoritatea reglementărilor referitoare la răspundere, integritate și
transparență și adaugă mai multe privilegii, în special cele de natură
patrimonială. Aceas tă lege a fost obiectul multor dezbateri publice aprinse,
care au culminat cu convocarea Curții Constituționale de către Președintele
României cu privire la această chestiune.108
Legea menționează cerința ca toți senatorii și deputații să trimită declarații
anuale de avere (articolul 4) și interese (articolul 19), precum și obligația
parlamentarilor de a își realiza activiatea în conformitate cu principiul
transparenței (articolul 111). Pentru toate problemele legate de conflictul de
interese, cadouri și ospitalitate, cu excepția angajărilor ulterioare ieșiri din
funcția publică, legislația a fost considerată a fi adecvată. În ceea ce privește
angajarea ulterioară, regulile nu sunt clare, în special pentru parlamentari.
Funcționarii publici ai Parlamentului au (teoretic din 2006, dar, practic,
incepand din 2007) propriul lor statut, diferit de cel al funcționarilor publici
obișnuiți. Cu toate acestea, în ciuda aceastei particularități, ca și statutul
deputaților și senatorilor, Legea nr. 7 / 2006 privind statutul funcționarilor
publici ai Parlamentului a rediscutat doar dispozițiile generale privind statutul
funcționarilor publici adăugând, acolo unde era necesar și posibil, privilegii
patrimoniale.

107 "Orice autoritate publică, cu excepția membrilor Guvernului", după cum prevede articolul 71
din Constituție, detaliat mai departe prin dispozițiile Titlului IV, privind "Conflicte de interese și
regimul incompatibilităților în funcții publice" din Legea nr. 116/2003 privind măsurile pentru
asigurarea transparenței în funcțiile publice și în sectoru l de afaceri, și prevenirea și sancționarea
corupției.
108 http://www.hotnews.ro/stiri -arhiva -1188185 -presedintele -basescu- contestat- legea -privind –
statutul -parlamentarilor -curtea -constitutionala.htm

61 Integritatea (practică)
În ce măsură este asigurată în practic ă integritatea legislatorilor?
Conform Barometrului Global al Corupției 2010, Parlamentul român este,
împreună cu partidele politice, cea mai coruptă instituțiie românească, cu un
scor de 4,5 din 5 puncte, adica extrem de corupt.109
Analiza făcută de presă dezvaluie mari suspiciuni privind punerea efectivă în
aplicare a legislației cu privire la aceste aspecte. Pe de altă parte, în ciuda
prevederilor din Legea nr. 96/2002 cu privire la sancțiunile pentru deputații și
senatorii care nu-și respectă îndatoririle etice, comitetele de etică din cele
două camere ale Parlamentului nu sunt deloc active.110 Nu se aplică sancțiuni
pentru lipsa de integritate, chiar dacă presa a publicat mai multe cazuri când un
parlamentar votat pentru colegii absenți.111 Exemplul este ilustrativ, dar nu
este singurul caz de comportament lipsit de etică.112
Activitățile de lobby nu sunt reglementate deloc în România. Unele dintre
activitățile de lobby pot fi considerate, în sistemul românesc, ca fiind
infracțiunea de mijlocire. Procurorii sunt însă foarte prudenți în a iniția o
investigație în acest sens.113
O statistică simplă arată, totuși, că există 13 parlamentari acuzați de corupție
într-un proces. Totuși, investigațiile și încercările sunt extrem de lungi, durând
mai mulți ani, și, cu câtev a excepții, nu afectează mandatele parlamentarilor.114

109 http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2 010/results și
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf
110 Declarat in timpul interviului de Cristian Pârvulescu.
111 Exemple pot fi găsite la: http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cum -incurajeaza –
parlamentul -votul -la-doua -main i-230113.html ,
http://www.e -politic.ro/Parlament/Adrian -Radulescu- s-a-adaptat -in-Parlament -a-votat- la-doua –
maini -_122346_7.htm l, http://www.ziare.com/politica/parlament/scandal- in-parlament -deputatii –
pdl-acuzati -ca-au-votat- la-2-maini -ponta -a-votat- desi-era-la-cotroceni- 1102595 .
http://www.ziaruldeastazi.ro/?p=9721
112 Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza NIS.
113 Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza N IS.
114 http://anticoruptie.hotnews.ro/ .

62 Excepția cea mai importantă este cea a lui Cătălin Voicu, senator, arestat în mai
2010 pentru mijlocire.115
Declarațiile de avere ale parlamentarilor și ale funcționarilor Parlamentului
sunt publicate. După mai 2010, datele cu caracter personal în aceste declarații
nu se mai publică. Este posibil să se cunoască suprafața unei case deținute de
către un parlamentar, dar nu este posibil să se cunoască adresa. Este imposibil
ca un jurnalist investigativ să știe, din surse publice, unde sunt proprietățile,
dacă există o istorie de proprietari anteriori care au avut sau au încâ legături cu
actualul proprietar, parlamentarul, etc.116

Supravegherea Executivului
În ce măsură asigură legislativul supravegherea eficient ă a executivului?
Pe lângă funcția sa legislativă, Parlamentul are și o funcție de control asupra
executivului, precum și peste toate treburile de stat care ar trebui să fie
efectuate în conformitate cu normele pe care le adoptă Parlamentul. Este
demn de menționat impactul pe care diversitatea mecanismelor de control îl
are asupra eficienței lor generale; unele pot determina schimbări semnificative
și imediate, în cazul în cazul detectării eventualelor deficiențe, în timp ce altele
nu sunt mai mult de avert ismente generale sau simple instrumente de
informare pentru parlamentari.
Prin urmare, controlul asupra executivului este reglementat în detaliu în cadrul
Constituției, care prevede nu numai posibilitatea parlamentarilor de a adresa
întrebări și interpelăr i membrilor Guvernului sau de a trece propunerile de
rezoluție cu privire la anumite aspecte, ci și diferitele forme de răspundere
politică pe care Guvernul în sine le are față de reprezentanții poporului (sub
forma fie de propuneri de cenzură, fie de votu ri de incredere). Dacă întrebările
și interpelările sunt mai degrabă instrumente de informare pentru
parlamentari, propunerile de rezoluție depuse sunt mecanisme adevărate de
avertizare, fără a modifica structura Guvernului (de exemplu, în 2007, Curtea

115 http://anticoruptie.hotnews.ro/ancheta -7805374 -dosarul -voicu -catalin -voicu.htm .
116 Rezultatele unei mese rotunde organizate de către Transparency International România la data
de 30 aprilie 2010 pentru a dezbate posibile transformări ale legii privind gestionarea și
examinarea declarațiilor de avere de către Agenția Națională de Integritate.

63 Constituțională a trebuit să clarifice unor parlamentari din opoziție că
adoptarea unei moțiuni nu duce în mod automat la eliminarea sau înlocuirea
unui membru al Guvernului).
Camerele Parlamentului pot stabili, de asemenea, comisii de anchetă pentru
miniștri . Din păcate, rezultatele și rapoartele comisiilor de anchetă înființate în
Parlament în ultimii doi ani nu au avut nici un rezultat. Unele dintre ele au fost
dublate de o anchetă a Procuraturii, aflată încă în curs de desfășurare. Alte
concluzii ale comis iilor de anchetă au generat încercări de deschidere a unei
investigații. Cu toate acestea, Procuratura a respins aceste cazuri ca fiind
irelevante.117
Multe alte autorități de stat au obligația de a prezenta rapoarte tematice sau
anuale cu privire la activit ățile pe care le desfășoară în fața plenului
Parlamentului sau a uneia dintre cele două Camere. Unele dintre aceste
autorități sunt: Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională de
Integritate, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Econo mic și Social,
Consiliul Național al Audiovizualului, Serviciul Român de Informații, etc. Și în
acest caz gradul de eficiență al controlului este variabil, în funcție de tipul de
autoritate care este controlată, dar și de raportul politic care se stabileșt e între
Parlament și anumite autorități. Prin urmare, prezentarea rapoartelor anuale
sau tematice ale Ombudsman -ului a reușit rareori să adune un număr mare de
parlamentari și n-a condus aproape niciodată la dezbateri sau decizii politice
concrete. În schimb, dezbaterile parlamentare pe rapoartele anuale ale
Serviciului Român de Informații au dat naștere la dezbateri aprinse, în timp ce
respingerea raportului anual pe 2008 al Consiliului Național al Audiovizualului a
dus la demiterea conducerii acestuia.
Membrii Parlamentului au posibilitatea de a obține de la "Guvern și celelalte
organe ale administrației publice" (în conformitate cu articolul 111 din
Constituție) orice tip de documente sau informații care ar fi utile pentru
activitatea lor, inclusiv contra ctări publice. Nu este în vigoare nici un alt
mecanism de construcții pentru supravegherea contractărilor publice ale
Executivului.

117 Cristian Pârvulescu, interviu pentru analiza NIS.

64 Pe lângă asta, petițiile, cererile, sesizările sau reclamațiile depuse de cetățenii
din districte specifice pentru deputații sau senatorii care îi reprezintă lor poate
deveni o modalitate eficientă de a verifica activitățile autorităților de stat, chiar
dacă acestea nu sunt un mecanism real de control la parlamentarilor, ci mai
degrabă un mijloc informare cu privire la probleme le locale. De multe ori, astfel
de petiții și notificări îi fac pe membrii Parlamentului să ia inițiativă și să
impună mecanisme mai eficiente de control.
Ca o evaluare generală, cadrul legislativ pentru a asigura supravegherea
executivă de către Parlament poate fi evaluat ca acoperind toate cazurile
importante în care este nevoie de această supraveghere. Cu toate acestea,
consecințele acțiunilor parlamentarilor atunci când exercită această funcție de
supraveghere nu determină întotdeauna modificările preco nizate.

Reformele Legale
În ce măsură se acordă legislatura prioritate anti-corupției și guvernării ca o
preocupare a țării?
În legislatura, s-a s118 trecută pus că propunerile legislative anti-corupție
(aprobate, amânate și respinse) ar fi considerate ca prioritare pe agenda
Parlamentului European, în special pentru că au fost considerate a fi o parte a
procesului de integrare în UE. I-a fost acordată o mare importanță pe ordinea
scrisă de zi (draft -ul ordinii de zi), în virtutea mizei lor în procesul de integrare.
Cu toate acestea, multe proiecte de acest fel au fost amânate, re-examinate de
mai multe ori și trimise înapoi pentru re-examinare, în principal din cauza lipsei
de voință politică.
În toate partidele politice au existat atât susținători cât și opozanți ai acestui
gen de proiecte. Cele mai implicate comisii parlamentare au fost comisiile
juridice, dar actorul care a avansat legislația anticorupție a fost guvernul însuși.
Ministrul Justiției din acea vreme era foarte activ, dar a aratat de asemenea
rigiditate în relațiile sale cu Parlamentul, ceea ce a încetinit adoptarea acestei
legislații. Cu toate acestea, adoptarea unei părți importante a propunerilor

118 Legislatura trecută a funcționat în perioada 2004 -2008.

65 legislative anticorupție a arătat că Parlamentul, în cele din urmă, dacă nu a
sprijinit -o, a fost cel puțin de acord cu ea.

66
6.2. EXECUTIVUL119
REZUMAT
Sub constrângerile impuse de criza financiară, executivul român este unul
dintre cei mai slabi piloni ai Sistemului Național de Integritate în a-și îndeplini
rolul în lupta împotriva corupției și în asigur area integrității și responsabilității
interne.
Conform Barometrului Global al Corupției 2010, 34% dintre cetățenii români
consideră acțiunile guvernului actual în lupta împotriva corupției ca fiind
foarte ineficiente. 25% consideră că este ineficient și numai 4% consideră că
măsurile luate sunt foarte eficiente. Doar 3% dintre cetățeni au încredere în
guvern în a fi eficace în lupta împotriva corupției.
Putem număra un număr foarte mare de cazuri de miniștri și secretari de stat
implicați în conflict de interese, trafic de influență și alte infracțiuni de
corupție, în procese aflate de foarte mult timp în curs de desfășurare în
instanțele de judecată. Mai mult, proceselde sunt foarte lungi si nici unul dintre
ele nu s-a terminat încă. Pe de altă parte, resp onsabilitatea cabinetului în fața
Parlamentului este doar teoretică, după cum se poate observa în urma
examinării rezultatelor moțiunilor de cenzură din Parlament. Toate aceste
lucruri aduc scoruri foarte mici pentru executiv în ceea ce privește dimensiuni le
practice ale răspunderii și integrității.

119 Aș dori de asemenea să mulțumesc d-nei Dana Tofan, profesor la Facultatea de Drept,
Universitatea din București, pentru contribut ia sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază a
acestei analize.

67 Executivul
Scorul Mediu al Pilonului: 45,83 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
83,33 /
100 Resurse – 75 – 25
Independență 100 75 0 25
Guverna re
29,16 /
100 Transparență 25 0 75 100
Răspundere 50 0 50 100
Mecanisme de
asigurare a
integrității 75 25 25 75
Rol
25 / 100 Managementul
Sectorului Public (lege și
practică) 25 75
Sistemul legal
anticoruptie 25 75

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Constituția română din 1991 atribuie un executiv cu doua capete sau unul
dublu reprezentat de Președinte și Guvern, condus de un prim -ministru. Legii
de revizuire nr. 429/2003 nu a schimbat nimic sub acest aspect specific. Cu
toate acestea, se poate spune că această lege de revizie a dat mai multă putere
parlamentarianismului , prin instituirea unei interdicții speciale în legătură cu
puterea președintelui de a revoca prim -ministrul120. Chiar dacă această
interdicție nu poate fi găsită în versiunea anterioară a Constituție i, existența sa
ar fi putut fi argumentată prin faptul că regularizarea de răspunderii politice a

120 Art.107 alin.(2) și alin.(3) din Constituția Republicană.

68 Guvernului era doar a Parlamentului121. În plus, se stipula în mod specific că, în
caz de schimbări în structura sau compoziția politică a Guvernului, președint ele
României are dreptul de a revoca și de a numi, la propunerea prim -ministrului,
unii dintre membrii Guvernului, numai cu acceptul Parlamentului122.
În consecință, mai aproape de un regim parlamentar decât de unul semi –
prezidențial , regimul constituțional românesc a fost considerat uneori ca un
regim semi -prezidențial cu un Parlament puternic sau, alteori, ca un regim mixt ,
între semi -prezidențialism și parlamentarianism.
Președintele reprezintă statul român, fiind garantul independenței naționale și
a unității și integrității teritoriale. Mai mult decât atât, el/ea are dreptul de a
asigura respectarea Constituției și buna funcționare a autorităților publice, prin
exercitarea funcției de mediere între puterile statului sau între stat și
societate123.
Potrivit doctrinei administrative, Președintele României este caracterizat printr –
o triplă ipostază: șeful statului , șeful Executivului împreună cu prim -ministrul , și
garant al Constituției și mediator între puterile statului . Ultima funcție nu poate
fi interpretat ă în sensul său juridic, pentru că ar duce la concluzia inacceptabilă
cum că președintele ar fi situat deasupra celor trei puteri, ca o autoritate meta –
statală. Acest lucru conduce la necesitatea ca președintele să fie neutru si
echidistant față de partidele politice și Constituția prevede tocmai interdictia
de a fi membru al vreunui partid politic după alegerea în această înaltă poziție
oficială124.

121 Art.109 alin.(1) din Constituția Republicană.
122 Art.85 alin.(3) din Constituția Republicană.
123 Art.80 din Constituția Re publicană.
124 Art.84 alin.(1).

69 EVALUARE
Resurse (practică)
În ce măsură dispune executivul de resurse adecvate pentru a-și îndeplini
eficien t sarcinile?
În ciuda crizei economiei românești și chiar în ciuda discursului public al
președintelui, subliniind de mai multe ori necesitatea reducerii bugetelor
instituțiilor publice și de stat, bugetul administrației prezidențiale a crescut în
ultimii trei ani, cu 23% în 2010 și cu 3% în 2011125.
Pe de altă parte, este foarte dificil să se evalueze adecvarea resurselor
executivului ca întreg, inclusiv primul -ministru, Secretariatul General al
Guvernului și ministerele, dar cu excepția administrației publi ce coordonate de
către guvern. Așa cum sa subliniat în cadrul capitolului despre sectorul public,
Cabinetul român a adoptat mai multe legi, în scopul de a reduce cheltuielile
bugetare, inclusiv o reorganizare importantă al ministerelor și a aparatelor lor
în anul 2009. Cu toate acestea, în ultimii doi ani modificările nu au fost atât de
profunde cum ne-am fi putut aștepta în vara anului 2009. Presa și unii
responsabili politici subliniază în continuare necesitatea de a limita cheltuielile
și de a restructur a profund unele instituții coordonate de către executiv126.
Ca și considerent general, Guvernul român a asumat anumite praguri bugetare
pentru diferite domenii. Cel mai serios, România a asumat, ca stat membru al
NATO, să aloce 2,38% din PIB-ul său la apărar e. Nu s-a ajuns niciodată la
procentul promis. O situație similară se întâmplă în sistemul educațional, unde
ministerul ar trebui să primească 4% din PIB. În fiecare an, prioritățile sunt
întotdeauna diferite de cele stabilite în cursul planificării pe termen lung127.

125 Diferențele pot fi observate prin compararea bugetului de stat (www.mfinante.ro). Agenția de
presă Hotnews (www.hotnews.ro) a realizat o serie de articole pe această temă.
126 http://www.ziare.com/economie/fmi/adrian -vasilescu -singura -solutie -pentru -romania -este –
restructurarea -interviu -ziare -com -1111418 .
127 Geta Ionescu, interviu.

70 Independența (lege)
În ce măsură este executivul independent din punct de vedere juridic?
Potrivit Constituției, președintele este independent de orice ramură a
guvernului, iar Primul Ministru și Cabinetul sunt dependente doar de votul de
încre dere al Parlamentului. Totuși, primul -ministru este numit de către
președinte, după consultarea partidului care are majoritatea absolută în
Parlament sau a tuturor partidelor parlamentare dacă nu există nici un partid
care are majoritatea. Cum ultima situa ție se întâmplă întotdeauna în cazul
sistemului electoral românesc, influența președintelui asupra numelui
primului -ministru este crucială.
Cu toate acestea, unele dintre deciziile Curții Constituționale, după revizuirea
Constituției românești în anul 2003, au determinat o serie de dependențe,
unele dintre ele punând cabinetul sub influența președintelui Republicii. De
exemplu, atunci când se schimbă unul dintre miniștri Cabinetului, Constituția
prevede că aceasta este decizia primului ministru, dar numirea se face de către
președinte. Curtea Constituțională a decis că președintele poate refuza să
numească propunerea primului ministru doar o singură dată. După primul
refuz, președintele trebuie să accepte a doua nominalizare128.

Independența (practică)
În ce măsură este executivul independent în practică?
Deoarece există un număr important de analiști și experți din mediul academic
și din societatea civilă care caracterizează sistemul politic românesc ca fiind o
partidocrație, cea mai importantă influență neju stificată asupra executivului
român este făcută de către partidele politice. Acestea dețin monopolul de
politici de personal, resurse, și chiar guvernamentale. Conceptul de
partidocrație a fost dezvoltat de către savantul italian Mauro Calise și afirmă că
în unele regimuri influența partidelor politice este mai importantă decât în
altele și se trece peste prevederile constituționale de separare a puterilor,

128 Decizia nr. 89/7 februarie 2008, http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2008/D098_08.pdf .

71 eliminând orice controale eficiente și echilibrul între puteri. Cazul român a fost
identificat ca fiind un caz de partidocrație129.
Una dintre dovezile cele mai importante ale partidocrației este faptul că
întregul aparat al Executivului, nu numai miniștirii Cabinetului, se schimbă
atunci când Cabinetul este schimbat. Secretarul de stat și directorii din
ministere sunt numiți pe criterii politice, iar continuitatea și coerența politicilor
publice se pierde la fiecare 4 ani sau chiar de multe ori.
Deoarece au existat foarte multe situații de cabinete cu majorități foarte mici,
în funcție de sprijinul unor partide mici cu potențial mare pentru a forma
coaliții, independența cabinetului este limitată la programul politic al acestor
partide de coaliție130.
Alte organisme care limitează libertatea de acțiune executivă sunt organizațiile
internaționale și donatoriii, precum Uniunea Europeană, în măsura în care
România se află sub egida Mecanismului de Cooperare și Verificare al Uniunii
Europene. Fondul Monetar International este un alt actor internațional care
determină acțiunile executivului român131.

Transparența (le ge)
În ce măsură există reglementări în vigoare pentru asigurarea transparenței în
activitățile relevante ale executivului?
Transparența procesului de guvernare, caracterizată în principal prin punerea
în vigoare și adoptarea de documente legale, a fost inițial reglementată de
Constituție, care prevede obligația de a publica decretele prezidențiale, actele
guvernamentale, hotărârile și ordonanțele (în afara de deciziile cu privire la
problemele militare, care sunt transmise exclusiv la instituțiile în cauză), sub
sancțiunea inexistenței132. În prezent, există deja multe regulamente cu privire
la transparența în activitatea administrației publice, cum ar fi Legea nr.

129 Danile Barbu, Republica absenta, Nemira, Bucuresti, 2004.
130 Geta Ionescu, interviu.
131 Mihai Șeitan, in terviu.
132 Art.108 alin. (4) din Constituția Republicii.

72 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public133, OUG nr.
27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor134, Legea nr. 52/2003
privind transparența în procesul decizional în administrația publică135.
Încălcarea legislației cu privire la transparența trebuie să fie judecată de o
instanță de contencios administrativ, în conformit ate cu Legea nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare.
Totuși, guvernul publică numai actele aprobate în cadrul ședințelor de cabinet
și minutele ședințelor cabinetului nu sunt publicate. Legea păstrează tăcerea cu
privire la aceste documente.
În România reglementări le privind declarația de avere și, respectiv, declarația
de interese au evoluat . În 2010 legea s-a schimbat în urma unei decizii a Curții
Constituționale din România și, începând din mai 2010, declarația de avere și,
respectiv, declarația de interese trebuie să fie publicate pe site-ul web al
instituțiilor, inclusiv cele ale ministerelor, cu toate datele personale acoperite ,
inclusiv numele, adresele activelor, etc.

Transparența (practică)
În ce măsură există transparență în activitățile relevante ale executivului în
practică?
Minutele ședințelor cabinetului nu sunt publicate. Totuși, după fiecare
reuniune a cabinetului primul ministru și miniștrii care se ocupă de punerea în
aplicare a actelor adoptate recent țin o conferință de presă cu privire la
deciziile și discuțiile ședinței de cabinet. Cu toate acestea, presa și societatea
civilă a observat un grad important de opacitate care reglementează aceste
conferințe de presă, findcă primul ministru răspunde întotdeauna doar la trei
întrebări de la jurnaliști136. Practica subminează de asemenea, procesul de
"traducere" a deciziilor cabinetului într-un limbaj simplu. Bugetul de stat este

133 M.Of.nr.663/2001
134 Of.M nr. 84/2002
135 Of.M nr. 70/2003
136 Mai multe inregistrari ale conferințelor de presă ale Primului -ministru pot sprijini această
evaluare.

73 publicat pe site-ul web al Ministerului Finanțelor. Este posibil de a filtra
documentele folosind criteriile instituț iei și de a analiza bugetul fiecărui
minister137.
În ceea ce privește declarațiile de avere, nu există probleme privind
transparența lor, ci mai degrabă capacitatea Agenției Naționale de Integritate
de a le verifica corectitudinea. În România au evoluat reglementări privind
declarația de avere și, respectiv, declarația de interese. Cu toate acestea, după
schimbările din 2010 și secretizarea unor informații considerate ca fiind cu
caracter personal, este discutabil în ce măsură aceste declarații sunt verificat e
în conformitate cu cadrul legal. Este clar că autoritatea administrativă
autonomă stabilită pentru acest scop specific nu își poate exercita funcția în
mod corespunzător, având în vedere faptul că numărul acestor declarații este
extrem de mare. Cu toate acestea, se poate spune că situația de lipsă totală de
transparență, care caracteriza România acum 10 ani s-a îmbunătățit în mod
semnificativ. Declarațiile de avere și de interese trebuie să fie completate de
către candidații la orice alegeri și de către toți angajații dintr -o instituție
publică, precum și de un număr important de alte persoane.
Așa cum s-a subliniat în capitolul privind sectorul public, performanța
administrației publice executive pentru a răspunde la cererile bazate pe legea
liberului acces la informațiile de interes public s-a diminuat după 2007, când
România a aderat la Uniunea Europeană.138

Răspundere (lege)
În ce măsură există dispoziții în vigoare pentru a se asigura că membrii
executivului trebuie să raporteze și să răspundă pentru acțiunile lor?
Art. nr. 95 din Constituția română prevede suspendarea din funcție ca o formă
de responsabilitate politică, urmată de sancțiunea de demitere prin
referendum, ca o formă de responsabilitate administrativ -disciplinară. Articol
96, introdus recen t în Constituția Republicană, stabilește că președintele poate
fi pus sub acuzația de înaltă trădare de către Parlament, în timp ce Curtea

137 www.mfinante.ro .
138 http://www.apd.ro/publicatie.php?id=34 .

74 Supremă de Justiție are dreptul să judece și să dea o decizie finală asupra
cazului. În ceea ce privește actele admin istrative, președintele poate fi tras la
raspundere prin mijloace administrativ -patrimoniale, la fel ca orice altă
autoritate publică, în baza art. nr 21 (accesul liber la justiție) și art. nr. 52
(dreptul persoanei care a fost nedreptățită de către o autoritate publică) din
Constituție, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ, cu modificările și amendamentele ulterioare.
Responsabilitatea Guvernului este reglementată în Constituție, după cum
urmează: obligația de a informa Parlamentul, de a răspunde la întrebări și
interpelări adresate de către deputați și senatori, propuneri adoptate fie în
Camera Inferioară, fie în Camera Superioară și, cea mai severă, moțiunea de
cenzură. Moțiunea de cenzură adoptat de majoritatea membril or
Parlamentului va determina demiterea Guvernului.139
În plus Constituția prevede răspunderea penală a membrilor Guvernului pentru
acțiunile lor în timpul petrecut în funcție; Camera Inferioară, Camera
Superioară sau președintele României au posibilitatea de a solicita începerea
urmăririi penale pentru orice membri ai Guvernului. Mai mult decât atât,
președintele România poate dispune eliberarea din funcție a unui membru al
Guvernului, în cazul unei urmăriri penale140. Urmărirea penală duce automat la
demiterea din funcție. Constituția indică în mod explicit reglmentările privind
responsabilitatea ministerială, precum și pedepsele aplicabile într-o lege care a
fost adoptată 8 ani după Constituție.
Prin urmare, orice membru al Guvernului poate fi considerat resp onsabil într-o
manieră patrimonială, potrivit legii contenciosului administrativ, în cazul în care
el/ea a săvârșit o eroare prin adoptarea unui document ilegal administrativ sau
prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere. Guvernul, ca autoritate publ ică,
poate fi și el considerat responsabil de către o instanță administrativă a legii, în
conformitate cu art. 53, art. 126 alin. (6) din Constituția română și cu legea
contenciosului administrativ.
În cazul unui membru al Guvernului, care este membru al Parlamentului,
dezbaterea privind inițierea urmăririi penale are loc în Camera Inferioară sau în

139 Constituția României.
140 Art.109 alin.(2) și (3) din Constituția României.

75 Camera Superioară, pe baza unui raport elaborat de o comisie permanentă.
Această comisie analizează activitatea Guvernului sau a ministerului. Raportul
comisiei este înscris ca o prioritate în ordinea de zi cu zi a Camerei
parlamentare respective, așa cum este prevăzut în Regulamentul celor două
Camere. În practică, acest regulament a creat o mulțime de controverse în ceea
ce privește răspunderea foștilor și actu alilor miniștri pentru fapte de corupție.
În ceea ce privește consultarea cu grupurile publice și sociale, guvernul trebuie
să respecte Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională și legea
dialogului social, schimbată recent, în 2011141. Legea dialog ului social obligă
guvernul să prezinte Consiliului Economic si Social proiectele de legi care
privesc măsurile sociale și măsurile cu impact social. Pentru a întâri dispozițiile
constituționale, a fost adoptată Legea Responsabilității Ministeriale nr.
115/1999, republicata, modificata si completata ulterior prin mai multe acte, și
republicată din nou. Această lege a reglementat responsabilitatea politică și,
mai mult, responsabilitatea juridică a membrilor Guvernului. Majoritatea
dispozițiilor stabilite prin această lege se referă la răspunderea penală a
membrilor Guvernului .
Conform legii de instituire și organizare a Curții de Conturi, Curtea trebuie să
ruleze un audit de execuție bugetară în fiecare an. Rapoartele trebuie să fie
prezentat Parlamentului.

Răspundere (practică)
În ce măsură există o supraveghere eficientă a activităților executive în
practică?
Așa cum este prezentat în capitolul dedicat Legislativului, controlul teoretic al
Parlamentului asupra Guvernului nu funcționează bine în practica românească
din ultimii ani. Cabinetul supra -utilizează procedura de asumare a răspunderii,
punând Parlamentul în poziția delicată de a alege între adoptarea fără
dezbatere a unui proiect de lege propus și instabilitate politică. Mai mult,
moțiunea de cenzură adoptată de Parlament în 2009, înainte de alegerile
prezidențiale, a generat atât instabilitate politică, cât și un rezultat foarte

141 Legea nr. 62/2011.

76 surprinzător. După două luni de instabilitate și două propuneri de prim -miniștri
refuzați de Parlament , președintele reales l-a nominalizat din nou pe primul
ministru, Emil Boc. Deși inițial demis prin moțiune de cenzură, Parlamentul i-a
oferit premierului Boc un vot de încredere, la două luni după moțiune. Evoluția
politică a acestei situații arată că răspunderea politică a Cabinetului este doar
teoretică142.
În ceea ce privește mecanismele de urmărire penală pentru membrii și foștii
membri ai Cabinetului, care sunt membri ai Parlamentului, anchetele
procurorilor depind de deciziile Camerei sau ale Senatului de a permite
anchetar ea acestora143.
În practică, există întârzieri uriașe în prezentarea rapoartelor Curții de Conturi
Parlamentului. În iunie 2010, Camerele Parlamentului au dezbătut raportul
Curții de Conturi pentru anul 2007. Deoarece este dificil să se identifice
interferen ța în timp ce Curtea de Conturi finalizează auditul, independența
politică a corpului este contestată, fiindcă Președintele său a fost una dintre
cele mai importante figuri politice din România și președinte al Senatului din
2000 până în 2008 și prim minis tr al României între anii 1992 – 1996.
Cerințele pentru consultare publică, pe baza legii transparenței decizionale, nu
sunt urmate în practică în toate cazurile. Inițiativele de lege sunt publicate, dar
există cazuri când procesul de consultare se face numai în mod oficial și nu este
luat în considerare nici un rezultat al consultărilor144. Mai mult, executivul
român utilizează pe scară largă practica de a legifera prin ordonanțe de urgență
ale Guvernului, ce sunt rareori obiectul unei dezbateri.

142 Declarat în timpul interviului despre L egislatură.
143 Raportul Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare a declarat în
februarie 2011: "În aceeași perioadă, Parlamentul a votat împotriva percheziției unui calculator
personal într-o investigație aflată în curs de desfășurare despre presupusa corupție a unui fost
ministru. Procuratura va trebui, prin urmare, să utilizeze toate celelalte dovezi disponibile în acest
caz. Într-un alt caz de presupusă corupție împotriva aceleiași persoane, Parlamentul a votat
împotriva permiterii unei anchete. Într-o altă anchetă în curs de desfășurare pentru presupusă
corupție împotriva unui membru al Parlamentului, Parlamentul nu a aprobat investigația.
http:/ /ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/docs/com_2011_80_en.pdf , p. 5. Au existat mai
multe cazuri când mass- media și o parte din reprezentanții societății civile au acuzat parlamentarii
de protejare a colegilor lor din Cameră sau din Senat de la urmărirea penală în cazurile de corupție
sau abuz. Parlamentarii au susținut însă că acuzația procurorilor "nu a fost atât de bine făcută cum
a fost prezentată presei.”
144 http://opritic odurile.ro/files/Letter%20to%20the%20EU%20Commision.pdf .

77
Integritat ea (lege)
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor
executivului?
Majoritatea dispozițiilor referitoare la comportamentul etic al executivului sunt
prezente în Constituție. Nu există nici un cod de etică complet pentru executiv.
Incompatibilitățile poziției ministeriale sunt reglementate de art. 105 din
Constituția României145 și prin Legea nr. 161/2003146. În plus, legea prevede în
mod excepțional că Guvernul ar trebui să aibă posibilitatea ca unii dintre
membrii săi (inclusiv prim -ministru) să asiste în calitate de reprezentanți ai
statelor în adunarea generală a acționarilor sau în calitate de membri în
consiliile de administrație ale societăților autonome, ale societăților naționale,
de instituții publice sau a societăților comerci ale, inclusiv bănci sau alte
instituții de credit, societăți de asigurare și financiare, în cazul în care interesele
strategice sau interesele publice o cer. Este clar deci că există o anumită zonă
gri care permite încălcarea reglementărilor impuse de legiuitor.
Principiile care constituie baza pentru prevenirea conflictelor de interese în
funcții și poziții publice sunt următoarele: imparțialitatea, integritatea,
transparența în procesul decizional și supremația interesului public147. Pentru a
respecta acest e imperative, membrii Guvernului nu trebuie să pună în aplicare
un document administrativ sau juridic, nu trebuie să facă parte în vreun proces
de luare a deciziilor publice care ar produce orice beneficii materiale pentru ei
înșiși sau pentru soțul/soția sau rudele lor de gradul întâi. Este clar că aceste
obligații nu privesc și punerea în aplicare a actelor de reglementare.
Singurele funcții care pot fi exercitate de către membri ai Guvernului sau de alți
înalți oficiali din administrația publică centrală sunt legate de domeniul
educației, cercetării științifice sau creației literare și artistice. În conformitate

145 Art. 105 din Constituție prevede că orice poziție autoritate publică, cu excepția pozițiilor de
deputat și de senator, sau respectiv, poziția de reprezentare profesională salarizate în cadrul
organizațiilor comerciale.
146 Legea privind măsurile de garantare a transparenței în funcții publice, autoritate și de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției, alții au fost adăugate mai târziu. Vol. I, Titlul V.
147 Legea nr. 161/2003.

78 cu art. 87 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, aceste incompatibilități sunt valabile
și în cazul altor înalți oficiali, chiar dacă aceștia nu sunt membri ai Guvernului,
prevederea privind în special secretari de stat, subsecretari și personalul
atribuit acestora.
Sancțiunea aplicată documentului regulamentului adoptat prin încălcarea
acestor obligații legale este de anulare totală. În cazurile de conflict de
interese, primul ministru poate fi adresat de orice cetățean, sau acest lucru
poate fi realizat în mod implicit. Membrii Guvernului trebuie să declare, de la
data depunerii jurământului că nu se află într-un caz de incompatibilitate expus
anterio r. În cazul în care situația de incompatibilitate este declarată de primul
ministru, el/ea va dispune cu privire la măsurile necesare pentru încetarea
acesteia, în conformitate cu Legea nr. 90/2001. Pentru a face acest lucru,
primul ministru va recomanda președintelui României să declare vacantă
funcția acelui membru specific al Guvernului.
Legislația prezintă deficiențe în ceea ce privește starea de incompatibilitate a
primului ministru, deoarece nu este clar specificat care este procedura care se
aplică în această situație și cine trebuie să ia act de acest statut de
incompatibilitate așa cum este descris în Legea nr. 161/2003. Nu există
prevederi clare în legislația românească cu privire la restricțiile privind
ocuparea forței de muncă post ministeriale și restricțiile privind numirile în
sistem de "ușă rotativă" – situația în care un official public se angajează, după
ieșirea din funcția publică, înr-o companies au organizație care a depins și a
fost influențată de decizia lui din poziție de autoritate publică.
În ceea ce privește angajații Administrației Prezidențiale, funcționarii publici,
funcționarii și oamenii care au birouri de management, în cazul unor conflicte
de interese, sunt aplicate dispozițiile din Regulamentul de Procedură al
Administrației Prezidențiale, împreună cu prevederile din Titlul IV din Legea nr.
161/2003 cu privire la unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției. În acest context, toți consilierii
prezidențiali, consilierii și funcționarii din cadrul Administrației Prezidențiale
depun o declarație de venit și de dobânzi, publicată pe site-ul web al instituției
prezidențiale. Dovezile de declarații de interese au fost înregistrate într-un
registru special, numit Registrul Declarațiilor de Interese, în cazul președintelui

79 și a demnitarilor, și la Departamentul de Resurse Umane al Managementului
Resurselor, pentru funcționarii publici și persoanele care dețin o funcție de
management.

Integritatea (practică)
În ce măsură este asigurată în practică integritatea membrilor executivului?
Pot fi numărate un număr foarte mare de cazuri de miniștri și secretari de stat
implicați în conflict de interese, trafic de influență și alte infracțiuni de corupție
în cadrul proceselor aflate de foarte mult timp în curs de desfășurare în
instanțele de judecată. Unii dintre ei au fost investigați și chiar condamnați,
unele investigații sunt încă în desfășurare, unii dintre oficialii execut ivului au
demisionat după ce mass -media a efectuat o anchetă și a adus acuzații, chiar
dacă Procuratura a decis să nu investigheze cazurile. Una dintre situațiile cele
mai interesante este cazul Ministrului Agriculturii, Decebal Traian Remeș,
acuzat de trafic de influență. Ancheta jurnaliștilor a fost filmată cu o cameră
ascunsă și difuzată de postul de televiziune național. Acesta a demisionat în
2007. Un alt caz este cel al Ministrului Tineretului și Sportului, Monica Iacob
Ridzi, urmărită penal și dată în judecată pentru deturnare de fonduri din
bugetul Ministerului pe care îl conducea. Ea a demisionat în 2009. În 2011,
Ministrul Muncii a demisionat după ce a fost acuzat de conflict de interese
atunci când mass -media a descoperit că soția lui lucra în calitate de expert în
cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene administrate de Ministerul
Muncii.
"Ușa rotitoare" este o practică în România și este tot mai mult un motiv de
îngrijorare, generat în principal de modul de organizare al procedurilor
electorale și al campaniei electorale. Așa cum a fost subliniat în cadrul pilonului
partidelor politice, circumscripțiile de un membru utilizate pentru alegerile
parlamentare românești din 2008 generează nevoia de mari sume de bani la
nivel local. Partidele obțin bani prin recrutarea și mobilizarea oamenilor de
afaceri de succes locale, care sunt apoi promovați în Parlament și Executiv.

80 După mandatul lor în instituțiile publice aceste persoane revin la afacerile
lor148.
Dispozițiile existente pentru protecția avertizorilor de integritate nu sunt
eficiente în practică la nivelul executivului. Ca și în cazul administrației publice,
nivelul de încredere în eficacitatea legii este scăzut.

Managementul Sectorului Public (lege și practică)
În ce măsură este executivul angajat și implicat în dezvoltarea unui sector
public bine guvernat?
Conform Barometrului Global al Corupției 2010 34% dintre cetățenii români
consideră acțiunile guvernului actual în lupta împotriva corupției ca fiind
foarte ineficiente. 25% consideră că sunt ineficiente și numai 4% consideră că
măsurile sunt foarte eficiente. Doar 3% dintre cetățenii au încredere în
guvern în a fi eficace în lupta împotriva corupției.
Potrivit reprezentanților guvernului, guvernul are mecanismele și organismele
adecvate de a supraveghea și de a gestiona eficient activitatea serviciului
public. Există o serie de dispoziții menite să asigure supravegherea eficientă a
personalului miniștrilor și a altor agenții executive. În general, regulile sunt
aceleași care se aplică tuturor funcționarilor publici și nu există statute speciale
pentru angajații executivului sau ai cabinetelor.
În ceea ce privește alte organisme administrative, executivul are un
reprezentant în fiecare din județele românești, prefecții. Ei conduc instituții le
responsabile cu supravegherea legalității administrației publice locale.
Începând cu 2009, executivul a oprit acordaea de stimulente pentru
funcționarii publici, din cauza crizei economice. Pentru a-și păstra capacitatea
de control, stimulente pentru organismele de control, cum ar fi administrația
fiscala, s-au păstrat pentru 2009 și 2010.

148 Cristina P îrvules cu, în timpul interviului pentru pilonul partidelor politice.

81 Sistemul legal anticorupție
În ce măsură prioritizează executivul răspunderea publică și lupta împotriva
corupției ca o grijă pentru țară?
Guvernul a fost principalul agent în elaborarea și promovarea legislației
anticorupție în agenda Parlamentului. Strategia Națională Anticorupție,
lucrarea sa strategică principală pe anticorupție și care se consideră a fi
lucrarea de bază pentru documentele ulterioare de politică pe acest subiect,
din 1997 până în prezent, a trebuit să acționeze cu o abordare sistemică în
lupta împotriva corupției, în principal în cadrul instituțiile publice. Un alt
instrument pentru a struni politica guvernului este mecanismul de cooperare și
verifi care elaborat de Comisia Europeană după aderarea Bulgariei și României
la Uniunea Europeană149. Deși semnificative, măsurile puse în aplicare până în
prezent nu au produs încă schimbari notabile în percepția cu privire la
incidența corupției în instituțiile publice vizate ca fiind vulnerabile la acest tip
de comportament.
Dimpotrivă, sondajele arată150 că percepția generală asupra corupției a crescut
în 2010, în comparație cu ultimii doi ani: majoritatea cetățenilor au apreciat
nivelul de corupție ca fiind mai mare și au considerat eficiența agențiilor
anticorupție ca fiind neschimbată. Inconsistența legislativă determină o mare
parte din această lipsă de eficiență.

149 http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF și
http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/progress_reports_en.htm .
150 Global Corruption Barometer 2010 ,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.html .

82
6.3. JUDICIARUL
REZUMAT
De la începerea negocierilor de aderare la UE, sistemul judiciar a reprezen tat
cel mai important capitol de negociere și de aceea a beneficiat de o puternică
întărire a cadrului legislativ, ceea ce a determinat progrese majore în ceea ce privește integritatea sa.
Cu toate acestea, sistemul judiciar rămâne unul dintre obiectivele monitorizate
în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, deoarece cadrul legislativ îmbunătățit nu a determinat încă performanța maximă în implementare. Lipsa unei strategii de reformă corespunzătoare și a unui calendar adecvat nu a
reușit să determ ine adoptarea coerentă și predictibilă a actelor normative și
adaptabilitatea sistemului la schimbare.
Barometrul Global al Corupției din 2010 plasează sistemul judiciar pe locul al
treilea în topul celor mai corupte instituții (și sisteme) din România, cu un scor
d e 4 d i n 5 ( u n d e 5 î n s e a m n ă e x t r e m d e c o r u p t ) . A c e a s t a a r a t ă o î n c r e d e r e
foarte scăzută în sistemul judiciar. Deoarece Barometrul Global al Corupției dezvăluie percepția publică, percepția dezastroasă poate fi explicată de instabilitatea cadrului legislativ care duce la decizii contradictorii în spețe
similare, și termene îndelungate pentru a încheia un caz.
În ceea ce privește transparența, deși activitatea parchetelor și instanțelor este extrem de mediatizată atunci când figuri publice sunt impli cate, există o slabă
înțelegere a cadrului general de acces la informații. Cele mai multe dintre
instanțele care au fost testate de un studiu al TI -Ro în 2011 nu au furnizat date
de baza, cum ar fi datele de contact ale registraturilor proprii. Astfel, așa –
numita "justiție prin presă" poate afecta independența instanțelor
judecătorești și poate elimina prezumția de nevinovăție.
În timp ce sistemul în sine acuză că încă există interferențe politice și presiune asupra magistraților, Consiliului Superior al Ma gistraturii îi lipsește capacitatea
și voința de a apăra cu adevărat independența si reputația sistemului judiciar, precum și de a asigurarea un sistem de responsabilitate autentic pentru

83 magistrați. Pe de altă parte, apreciem pozitiv că CSM a lucrat la pe ntru
asigurarea managementului resurselor umane în sistemul judiciar, dezvoltând
astfel o strategie dedicată acestei dimensiuni.
În ceea ce privește rolul sistemului judiciar în sancționarea corupției, creșterea
numărului de anchetelor de corupție inițiate ar trebui să fie remarcat, inclusiv
oficiali la nivel înalt, deși aprobarea Parlamentului necesara pentru investigarea
parlamentarilor este un obstacol important cu care sistem judiciar se
confruntă: practică comună a Parlamentului a fost de cel puțin a î ntârzia
investigații, dacă nu chiar in a le nega. Astfel, în ciuda având condamnări, numărul de exemple de finale este încă foarte limitat și mai ales împotriva
funcționarilor de nivel mediu. Motivele din spate sunt încă neclare: calitatea
slabă a dovezilor de anchetă sau lipsa de performanță a instanțelor.
Judiciarul
Scor Total : 54,86 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacit ate
56,25 / 100 Resurse 50 50 50 50
Independență 75 50 25 50
Guvernare
58,33 / 100 Transparență 75 50 25 50
Responsabilitate 75 25 25 75
Mecanisme de
asigurare a
integrității 100 25 0 75
Rol
50 / 100 Controlul
executivului 50 50
Anchetarea
corupției 50 50

84 STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Sistemul judiciar include judecători, magis trați și alți actori de la nivel național
(nu internațional) din sistemului judiciar.
Conform Constituției României, sistemul judiciar este alcătuit din trei corpuri
diferite, și anume instanțele de judecată, parchetele și Consiliului Superior al
Magistrat urii (CSM).
Sistemul instanțelor este structurat în patru categorii, în ciuda faptului că numărul maxim de apeluri este de două. În prezent, funcționează un număr de
15 curți de apel, 41 tribunale, instanțe de judecata, precum și Înalta Curte de
Casație și Justiție, însumând peste 6000 de judecători .
Sistemul parchetelor, numit, de asemenea, minister public – al cărui rol este de
a investiga cazurile penale, atât în favoarea cât și împotriva pârâtului –
completează sistemul instanțelor, la care se adaugă două structuri specializate. Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism fac parte din sistemul parchetelor și au filiale la nivel local. Un număr total de peste 4000 procurori activează în
birourile Ministerului Public.
Consiliul Superior al Magistraturii este menit să garanteze independența sistemului judiciar și este compus din 19 membri: 9 judecători și 5 procurori aleși de colegii lor în adunările lor generale, 3 membri permanenți –
președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general și ministrul
justiției. Celelalte două poziții sunt ocupate de reprezentanți ai societății civile
numiți de Senatul României .
Personalul principal acționând în fiecare din aceste structu ri este format in
mare din magistrați, deși aceștia se bucură de statute diferite .
În timp ce judecătorii sunt independenți și inamovibili, conform legii, procurorii, care sunt de asemenea magistrați se bucură doar de independență decizională și stabilitat e, fiind sub autoritatea ministrului justiției. Membrii
Consiliului Superior al Magistraturii sunt judecători și procurori aleși de colegii lor de la nivel național, și care se bucura de statut de demnitar pe perioada exercitării mandatului .

85 Personalul aux iliar, însemnând funcționari, grefieri, funcționari publici și
angajați contractual, precum și magistrații -asistenți, asistenți judiciari și ofițerii
de poliție judiciară sunt, de asemenea, parte a sistemului judiciar și opereze în
cadrul fiecăruia dintre cele trei corpuri. Ei au statute diferite, în funcție de
profesia lor.

EVALUARE
Resurse (lege)
În ce măsură există legi care vizează să asigure salarii corespunzătoare și
condiții de muncă în sistemul judiciar?
Cadrul legal general151 prevede că salariile magistraților urmează să fie stabilite
printr -o lege specială și nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile
prevăzute de lege.
Prin urmare, o lege speciala a fost adoptată în aprilie 2006, stabilind salarii
specifice pentru fiecare nivel profesio nal. Cu toate acestea, reglementări
suplimentare speciale au intrat în vigoare, majorând nivelului salariilor pentru anumiți funcționari publici sau pentru anumite categorii de magistrați .
În decembrie 2009
152, sub presiunea FMI, autoritățile române au adopt at o
noua lege privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, modificată ulterior. Obiectivul general al noii reglementări a fost de a reduce
salariile publice și de a crea o structură comună pentru stabilirea acestora.
O nouă lege
153 a fost adoptată până la sfârșitul anului 2010, deoarece
precedenta lege părea sa fie, în mare parte, inaplicabilă.154
În ciuda reglementărilor în ceea ce privește salariile magistraților, nu există nici o reglementare specifică privind bugetul total al siste mului judiciar, cum ar fi
procentul de care dispune din bugetul public. În plus, administrarea sa este

151 Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Amendată
152 Legea nr. 330/2009
153 Law nr. 284/2010
154 Un comentariu interesant legat de legislația anterioară și noua lege a fost făcut de Adrian
Neacsu: http://www.juridice.ro/123472/noua -salarizare -cadru -in-sectorul- public -partea -a-ii-a-
sistemul -judiciar.html .

86 extrem de divizată între mai multe structuri. Curtea Supremă de Justiție are
bugetul său propriu, inclus în bugetul public. Bugetul instanțelor rămase
(curțile de apel, tribunale și instanțe judecătorești) este administrat de către
Ministerul Justiției și gestionarea sa urmează a fi transferată către CSM de la
începutul anului 2012. Cu toate acestea, transferul trebuia să aibă loc în ianuarie 2010 și a fos t de mai multe ori amânat .
Parchetele au buget propriu, administrat de Ministerul Public, iar CSM are, de asemenea, bugetul său distinct, auto- gestionat .
Anual, bugetul aprobat se bazează pe cerințele fiecărei structuri în sine, și nu ca un buget total al sistemului judiciar. Cu toate acestea, în cursul elaborării
bugetului public și a negocierilor parlamentare, suma previzionată este, de
obicei, modificată.

Resurse (practică)
În ce măsură sistemul judiciar dispune de un nivel adecvat de resurse financiare,
de personal, de infrastructură pentru a acționa eficient în practică?
În practică, nivelul general al salariilor pentru magistrați este unul dintre cele mai mari din sectorul public. Cu toate acestea, in comparație cu venitul unui
avocat de profil de suc ces, veniturile magistraților sunt încă limitate, având în
vedere că singurul venit suplimentar acceptat, în cazul lor, este cel provenit din
activități academice.
Deși există reglementări specifice de stabilire a salariilor magistraților, din
cauza preved erilor neclare, două situații diferite au fost întâlnite, situații ce au
ridicat îngrijorări cu privire modul în care magistrații sunt remunerați și
legitimitatea acestui nivel.
În prima situație se poate înțelege că creșterile salariilor magistraților tre buie
să fie în conformitate cu reglementările trecute și actuale
155 și faptul că
aplicarea unei ordonanțe de guvern156 privind creșterea salariilor funcționarilor

155 Legea nr 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti.
156 Ordonanța de Urgență nr. 10/2007

87 publici, cu excepția celor ale magistraților. În ambele cazuri, au existat
contestații în instan ță ale magistraților înșiși, considerându -se că se creează o
situație discriminatorie. Paradoxul acestei situații este faptul că marea majoritate a cazurilor au fost rezolvate în favoarea reclamanților, în timp ce decizia a fost luată de către părțile inte resate – judecători. Scandaluri de
presă
157 au avut loc în jurul acuzațiilor că magistrații înșiși nu respectă nici
legea, nici competențele legislative, adăugând prin hotărârile judecătorești prevederile legii.
În mai 2009, o decizie a Curții Constituțional e a afirmat că, prin hotărâri cu
privire la aplicarea dispozițiilor anulate, sau prin evitarea dispozițiile legale, acestea fiind considerate discriminatorii, instanțele și -au depășit
competențele
158. Recent, procurorul general a depus o cerere la ÎCCJ solic itând
o decizie de interpretare, astfel încât practica judiciară să fie unificată în
această problemă 159. Cazul a fost judecat pe 14 noiembrie, verdictul afirmând
că nu ar trebui aplicate creșteri salariale pentru magistrați 160.
Al doilea caz se referă la pr omovarea artificială a magistraților în structuri
ierarhice, incluzând problema salariilor. De fapt, magistrații care lucrau în
instanțele inferioare sau la parchete au fost detașați la structurile anticorupție specializate, cele antiterorism, sau la Consi liul Superior al Magistraturii sau la
Ministerul Justiției (MJ), caz în care salarii speciale au fost stipulate – asociate
structurilor judiciare mai mari (ex. magistrați de la tribunal au fost detașați și
au primit salarii asociate curților de apel). Atun ci când termenul de detașare
expira, legea prevedea că, revenind la pozițiile inițiale, ei vor continua să se
bucure de regimul dobândit în timpul detașării. De fapt, aceasta au creat un regim cu adevărat discriminatoriu, și au dus la acuzații de nepotism atunci când

157 http://www.luju.ro/magistrati/parchete/parca -ar-da-de-la-ea-laura-kovesi- a-cerut -iccj-sa-se-
pronunte -pe-un-ril-prin-care- sa-constate -ca-magistratii -nu-au-dreptul -la-indexarea –
indemnizatiilor- conform -cu-un-act-normativ -din-2007
http://www.mediafax.ro/cauta?q=salariile magistratilor
158 http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2009/D0838_09.pdf
159
http://www.scj.ro/Complet%20competent%20RIL%202011/c_comp_lista%20sedinta%2012.09.pdf
160 http://www.scj.ro/comunicate2011/comunicat%20ril%20nov%202011.htm

88 deciziile de detașare erau luate. Situația pare să fi încetat atunci când legea a
fost modificată.161
Paradoxal, legea în vigoare, la acest moment, pe venitul unitar în sectorul public, a majorat salariile magistraților, deși scopul său era de a le limita pentru
toți angajații publici
162.
În ceea ce privește resursele umane, un număr mai mare de posturi a fost disponibil față de numărul de magistrați care activează, datorită numărului mare de magistrați detașați la CSM, MJ și alte instituții publ ice, sau ca urmare a
slabei politici de gestionare a resurselor umane. În încercarea sa de a rezolva această problemă, sistemul a acceptat ca practicieni, magistrați cu experiență
între 5 și 10 ani, recrutați prin intermediul unei proceduri simplificate ca re a
condus la acuzații de nepotism și o calitate foarte slabă a resursei umane.
Legea a fost ulterior modificată în urma acuzațiilor și scandalurilor .
În prezent, problema este exacerbată prin adoptarea de noi reglementări privind salariile și pensiile, care conduc la un număr crescut de cazuri în
instanțele de judecată, dublat de intrarea în vigoare a noului cod de procedură
civilă și de la 1 octombrie, care a modificat competențele instanțelor și a pus presiune asupra instanțelor civile .
163
Ca un răspuns l a această problemă acută, CSM a dezvoltat și îmbunătățit o
nouă strategie de management de resurse umane care urmează a fi pusă în aplicare
164. Percepția magistraților este, de asemenea, că numărul și
performanța personalului auxiliar încă necesită îmbunătățiri .165

161 Studiu privind percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar 2007,
Transparency International Romania,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/2007/studiuCSM2007.pdf
162 http://ww w.realitatea.net/magistratii–castigatorii- legii-salarizarii -unice –lefuri- marite -cu-
20prc -_701681.html
163 http://www.opriticodurile.ro/articol.php?id=11
164 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/06_01_2011__38053_ro.pdf
165 Regional Cooperation Council, Regional Anticorruption Initiative, Transparency International
Romania – Integrity and Resistance to Corruption of the Law Enf orcement Bodies in South East
European Countries , 2010, http://www.rai –
see.org/doc/Integrity_a nd_Resistance_to_Corruption_of_the_Law_Enforcement_Bodies_in_South
_East_European_Countries -Survey_Report.pdf ;

89 Cele trei studii privind percepția magistraților asupra independenței sistemului
judiciar, realizate de Transparency International România, arată că majoritatea
judecătorilor și procurorilor au acces în prezent la computere și le utilizează ca
supo rt.166
Judiciarul are un sistem propriu de training, organizat de Institutul Național al
Magistraturii (INM), sistem ce se află sub supravegherea și coordonarea CSM,
și care are monopol în ceea ce privește formarea inițială a magistraților și care este de a semenea responsabil de formarea continuă. Cel mai recent sistem de
formare este completat de cele organizate de către asociațiile profesionale,
ONG -uri sau ca activități in diferite proiecte .
Cei mai mulți dintre practicieni se plâng de modul în care admit erea se
desfășoară. Problema majoră o reprezintă subiectele extrem de rigide care nu
permit evaluarea capacității practice de judecată a viitorilor magistraților. Această problemă este valabilă și pentru întreaga perioadă de formare inițială,
perioadă ce s e axează în principal pe cunoașterea legii, și foarte puțin pe spețe
și management al instanței.
167
Sistemul de formare continuă nu este nici el perfect. Studiile arată că, deși
oportunități de formare profesională sunt disponibile pentru majoritatea
magist raților, sistemul de selecție este în cea mai mare parte ne- transparent și
nu ia în considerare o gamă largă de conexiuni între teme, ci mai degrabă
puncte de vedere limitate.168
În ciuda oricăror lipsuri pe care sistemul judiciar le are, stabilitatea perso nalului
este o realitate. Chiar dacă acuzațiile de abatere sunt făcute publice, CSM nu se grăbește să sancționarea și să demită niciun judecător sau procuror. Cu toate

Studiu privind percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar 2007, Transparency
International Romania,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/2007/studiuCSM2007.pdf
166 Studiile sunt disponibile la:
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html .
167 Afirmație a procurorilor din timpul interviului.
168 http://www.transparency .org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html .

90 acestea, acuzațiile de corupție și incriminarea i -a determinat pe unii dintre
magistrați i implicați să demisioneze.169

Independență (lege)
În ce măsură este sistemul judiciar independent, conform legii?
Conform Constituției României, dreptatea este asigurată prin Înalta Curte de
Casație și Justiție (ICCJ) și instanțele subordonate 170. Instanțe le extraordinare
nu sunt recunoscute de lege 171. Tribunale specializate pe diferite probleme pot
fi înființate prin legi organice.
Aceste dispoziții constituționale sunt completate de legea privind organizarea judecătorească, care stabilește dispoziții speciale pentru fiecare categorie de
instanțe, inclusiv Înalta Curte
172.
În timp ce dispozițiile constituționale poate fi modificate numai sub rezerva
procesului de revizuire a Constituției, care necesită o majoritate calificată a membrilor Parlamentului
173, dispozițiile legislative pot fi amendate printr -un
proces mai simplu, ca orice lege organică . În perioada de tranziție,
competențele Curții Supreme au fost de mai multe ori obiectul unor modificări. Cu toate acestea, dispozițiile constituționale nu au fost ni ciodată modificate, de
la adoptarea Constituției în 1991, deși aceasta a fost revizuită o dată în 2003, și nici nu se are în vedere acest lucru pentru următoarea revizuire.
Magistrații
174 care sunt numiți la Curtea Supremă de Justiție trebuie sa aibă cel
puțin 12 ani de experiență și să fi activat în calitate de judecători la o instanță
de apel sau un tribunal în ultimii 2 ani. Magistrații care își doresc sa activeze la
Curtea Supremă de Justiție trebuie să depună dosarul lor profesional, acesta
fiind analiza t de o structura specializată a instanței și apoi trimis la CSM .

169 http://www.evz.ro/detalii/stiri/seful -csm-cere- demisia -de-onoare -a-judecatoarei- barsan-
951111.html
170 Art. 126, alin(1) din Constituția României.
171 Art. 126, alin(5) din Constituția României
172 Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
173 Art. 151 din Constituția României
174 Titlul 3, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

91 Numirea se face de către CSM în cazul judecătorilor obișnuiți, în timp ce
președintele, vicepreședintele și președinții de secții ale ICCJ sunt numiți de
către președintele României, la propu nerea CSM. Președintele poate refuza
numirea o dată iar decizia trebuie motivată.
Șefii parchetelor sunt, de asemenea, numiți de președinte, la propunerea
ministrului justiției, cu avizul CSM .
Procedura de revocare este asemănătoare. Cu toate acestea, con form legii,
președintele republicii nu are capacitate de exercitare a puterii împotriva niciunui magistrat, la fel cum și procedura de numire este doar una formală.
Toți magistrații sunt numiți în funcția de judecător sau procuror de către președintele României, la propunerea CSM. Numirea este pe viață, iar
judecătorii sunt independenți și inamovibili, în timp ce procurorii se bucură de
independență decizională și stabilitate
175. Aceștia sunt numiți în funcții publice
de către CSM. Procedura de revocare este similară .
Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să garanteze independența
sistemului judiciar și este alcătuit din 19 membri, din care 14 sunt magistrați
aleși de colegii lor în adunările lor generale. Restul de membri îl reprezintă președintele Înal tei Curți de Casație și Justiție, procurorul general și ministrul
justiției, și doi reprezentanți ai societății civile numiți de Senat României. În
timp ce pentru decizii de numire voturile tuturor membrilor sunt luate în
considerare, pentru procedurile di sciplinare nici președintele Înaltei Curți, nici
procurorul general, ministrul justiției, sau reprezentanții societății civile nu pot vota.
În cele mai multe cazuri, numirile și promovările au la baza pe lângă condiția unui comportament profesional excelen t și nici o sancțiune disciplinară
aplicată, concurs și interviu. Excepție face promovarea la ÎCCJ, caz în care are loc doar interviul .

175 Art. 124 alin. (1) and (2) din Constituția României; Art. 2 alin (2) and alin (3), and art. 3, Legea
nr. 303/2004

92 Independență (practică)
În ce măsura operează sistemul judiciar fără a fi influențat de către govern sau
alți actori?
Procedura de numire reglementată este urmată, în practică, în cele mai multe
cazuri, mai ales atunci când numirea se bazează pe rezultatele unui concurs scris.
Problemele apar atunci când decizia de numire este luată doar pe baza
interviurilor, lucru care s e întâmplă în cazul ICCJ.
Unul dintre scandalurile cu privire la concursul din sistemul judiciar, a avut loc
în septembrie 2007
176 atunci când cinci magistrați, inclusiv fostul procuror
general adjunct, au fost acuzați de corupție și fraudă la concursul de
promovare a procurorilor .
Deși magistrații implicați în acest caz au fost suspendați din funcțiile publice,
cazul nu pare a fi închis încă 177.
Probleme similare, inclusiv acuzații legate de competențele profesionale foarte
slabe au apărut, de asemenea, și la examenele de admitere din anul 2007178.
Nemulțumirea față de sistemele de numire și promovare au fost exprimate și în
Studiile privind percepția magistraților asupra independenței sistemului
judiciar 179.
Unul dintre cazurile recente face referire la schimbar ea procedurii de numire
pe parcursul unei proceduri de interviu deja organizate. Motivul din spate a
fost nemulțumirea generală cu privire la promovarea la ICCJ. Adevăratul motiv

176 http://www.ziare.com/articole/concurs+magistrati+iccj , Raportul Național asupra Corupției
2008 ,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2008/NCR%20executiv
e%20summary_en.pdf
177 http://www.luju.ro/magistrati/parchete/kovesi- vrea -sa-invalideze- concursul -pentru -sefia –
parchetului- capitalei -pe-motiv -ca-un-rechizitoriu -constituie -dovada -savarsirii- fraudei- ceruta -de-
regulament -csm-a-pus-o-la-punct?print=1
178 http://www.gandul.info/news/viitorii -magistrati -confruntati -de-la-admitere -cu-prima -frauda –
baremul- de-corectare- 907464
179 Studiile sunt disponibile la:
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html .

93 îl constituie însă demonstrația de putere a noilor membri aleși ai CSM, la
începutul lui 2011. Discuțiile din spatele ușilor închise au arătat intenția de a
respinge toți candidații, deoarece CSM intenționa să modifice procedura180.
Deși au existat numeroase acuzații de corupție, doar câțiva magistrați au fost suspendați din funcțiil e lor publice, și aceasta numai după o decizie disciplinară
a CSM, decizie ce poate fi atacată. Cu toate acestea, mai multe acuzații de presiune privind renunțarea la funcția publică au fost făcute de foști magistrați
181.
Î n p r e z e n t , s i t u a ț i a p a r e s ă s e f i s chimbat, cel puțin în ceea ce privește
concursurile, la care în nici o acuzație recentă nu s -a înregistrat .
Totuși, în ciuda prevederilor legale care protejează independența magistraților,
mai multe acuzații de presiuni politice și de intervenții au fost f ăcute. Studiile
arată că cei mai mulți dintre ei percep opinia publică și declarațiile politice ca
presiune de a judeca în favoare sau împotrivă în anumite cazuri182. Media este
acuzată de a fi una dintre organisme cu cea mai mare putere de influențare.
Publ icații mass -media care prezintă în prealabil numele magistraților care
judecă în cazuri importante de fraudă și acuzații legate de membrii familiei
judecătorilor sunt un exemplu de presiune183. Un alt exemplu este declarația
recentă a Președintelui României, în care afirma că plângerile împotriva
rezultatelor procedurilor de achiziții publice nu ar trebui să fie soluționate de
către instanțele judecătorești, iar magistrații ar trebui să se supună opiniile
experților. Același lucru este valabil și în ceea ce p rivește plângerile împotriva
concedierii din funcții publice184.

180 http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/19_01_2011__38561_ro.htm ;
http://www.scj.ro/8%20IUNIE%202011.htm
181 http://www.ziare.com/udrea/stiri- elena -udrea/udrea -neaga -ca-ar-fi-fost- in-posesia -listing –
urilor- telefonice -ale-procurorului- ciurea -954863 ; http://e –
juridic.manager.ro/index.php?pag=a&aid=3815
182 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html
183 http://www.ziare.com/sorin -ovidiu -vantu/arestat/dosarul -vintu -recursul- se-judeca -miercuri-
1041932
184 http://www.cotidianul.ro/amr -presedintele -basescu- blameaza- terfeleste -si-stigmatizeaza –
magistratii -162823/ ; http://www.jurnalul.ro/special/basescu- minte -de-ingheata -comisia –
europeana -ce-au-declarat -oficialii -ce-pentru -jurnalul -national -596914.htm

94 Transparența ( lege )
În ce măsură există reglementări care să asigure posibilitățile publicului de a
obține informații relevante despre activitatea și procesul de decizie din justiție?
În acord cu legislația în vigoare185 declarațiile de avere și de interese sunt
obligatorii pentru toți magistrații, atât judecători, cât și procurori. Declarațiile trebuie publicate atât pe website -ul instanței sau al Parchet, cât și pe website –
ul Agenției Naționale de Integritate. Totuși, date cu caracter personal, cum sunt
adresele proprietăților imobiliare, semnătura, date bancare sau codul numeric
personal sunt ascunse la publicare. Înainte de adoptare a legii nr. 176/2010
cele mai multe dintre datele de mai sus erau, de asemenea, publice, stârnind
îngrijorare cu privire la securitatea magistraților, odată ce oricine putea să afle
unde locuiau.
In ceea ce privește transparența, toate datele administrative pe care o
instituție publică trebuie să le facă publice, aș a cum sunt bugetul, numărul
angajaților, rapoartele de activitate incluzând numărul de cazuri, trebuie să fie
publice și de către instanțe și Parchete, legea liberului acces la informațiile de
interes public fiind direct aplicabilă și acestor instituții.
186 Cea mai mare parte
din statistica judiciară ar trebui să fie inclusă în raportul anual al instanțelor și parchetelor și ar trebui să fie publică. În afară de faza de cercetare, care nu
este transparentă și de faza de urmărire penală, unde au acces doar păr țile,
toate procedurile și ședințele de judecată sunt publice și cea mai mare parte a
deciziilor sunt publicate pe portalul judiciar, după acoperirea datelor cu caracter personal. Mai mult, deciziile Înaltei Curți care determină o procedură
specială de int erpretarea a legii sunt publicate în Monitorul Oficial al României
și sunt obligatorii pentru toate instanțele.
Media are, de asemenea, acces la dosare, după obținerea aprobării
purtătorului de cuvânt al instanței.
187

185 Legea nr. 144/2007, Legea nr. 176/2010, art. 93 din legea n. 303/2004
186 Art. 77 alin. (1) din regulamentul intern al instanțelor, aprobat de CSM prin Decizia nr.
387/2005 și art. 53 din regulamentul intern al Parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției
nr. 529/2007.
187 Art. 92 alin (2) din regulamentul d e organizare și funcționare al instantelor aprobat de CSM prin
Decizia nr. 529/2007

95 Totuși, accesul la informații judiciare poate fi restrâns daca aduce atingeri
interesului actului de justiție, iar dosarele aflate la Parchete pot fi consultate
doar de părțile aflate în proces.
Consiliul Superior al Magistraturii este de asemenea supus legilor care asigură
transparența, însemnâ nd că trebuie să publice declarațiile de avere și de
interese și că trebuie să asigure liberul acces la informațiile de interes public.
Din oficiu toate ședințele CSM, atât cele de plen, cât și cele ale secțiilor sunt publice și asociațiile profesionale al e magistraților pot să participe.
188 Decizia
de a organiza ședințe secrete poate fi luată de majoritatea membrilor CSM,
doar în situații speciale.
Toate deciziile CSM asupra numirilor, transferurilor și excluderilor din
magistratură a judecătorilor și procur orilor sunt publicate pe website -ul CSM189
și deciziile cu caracter normativ sunt publicate în Monitorul Oficial al României.
Contribuind la transparența sistemului, este important să subliniem că doi din
cei nouă membrii ai CSM sunt reprezentanți ai societă ții civile care trebui să
facă publică activitatea lor.

Transparență (p ractică)
În ce măsură publicul are acces la informații despre activitatea justiției în
practică?
Portalul justiției190 a fost înființat ca o platformă care să integreze cea mai mare
part e a datelor relevante pentru sistemul judiciar, cum ar fi: date de contact,
ghiduri incluzând proceduri judiciare, deciziile cele mai importante și relevante, date statistice, rapoarte asupra activității justiției.
Deși multe dintre instanțe nu au publicat rapoartele de activitate anuale, este
imposibil de determinat dacă este o practică comună pentru Curțile de Apel să
centralizeze rapoartele instanțelor din jurisdicția lor, având în vedere că
majoritatea Curțile de Apel nu au publicate rapoartele de activ itate – doar șase

188 Art. 29 alin (1) și (2) din Legea nr. 317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii
189 Art. 29 alin (6) din Legea nr. 317/2004
190 http://portal.just.ro/Index.aspx

96 din 15 Curți de Apel a publicat rapoarte de activitate pentru anul 2010 pe
portalul justiției, pentru celelalte curți cele mai multe dintre datele publicate
fiind prea vechi și nerelevante. Rapoartele publicate includ rapoartele de
activi tate ale instanțelor din jurisdicția respectivelor Curți de Apel.
Rezultatele rapoartelor publicate de Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel arată mai bine, deoarece 10 din 15 sunt publicate. Oricum situația este departe
de a fi mulțumitoare, dar caracte rul ierarhic al organizării Parchetelor pare să
aducă mai multă disciplină cu privire la raportarea publică a activității.
Pe de altă parte, o parte dintre date sunt centralizate de CSM și publicate într –
un raport centralizat anual și intitulat ”Raport pri vind Starea Justiției”
191, raport
care include informații atât despre activitatea instanțelor, cât și despre cea a
Parchetelor.
CSM are propriile rapoarte de activitate publicate pe website, conținând
informații despre activitatea proprie și responsabilități le sale în ceea ce
privește Institutul Național al Magistraturii și Școala Naționala de Grefieri.
O evoluție pozitivă a fost înregistrată în 2011 prin publicarea pe website -ul
CSM a documentelor suport pentru ședințele CSM, împreună cu agenda discuțiilor, documente pregătite de echipa tehnică a CSM.
O cercetare recentă întreprinsă de Transparency International Romania arată că doar 60% dintre instanțele din România răspund la cereri de informații de interes public în baza legii.
192 Unele dintre ele nu răspund deloc la cereri, altele
pretind că informațiile solicitate nu sunt de interes public. Printre informațiile respinse ca fiind datele de contact ale registraturilor și numele persoanei de
contact de la registratura instanței.
Totuși, datele statistice sunt făcute publice și chiar dacă cea mai mare parte
dintre date nu sunt foarte detaliate, instanțele publică pe site -urile proprii
multe dintre informații.
Prin lege, cercetarea și urmărirea penale întreprinse de procurori nu sunt
publice, iar acest lucru nu s e întâmplă nici în practică. Dar Ministerul Public are

191 http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24
192http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2011/28septembrie1/StudiuTrans
parentaInstantelorRO.pdf

97 o strategie de comunicare foarte bine dezvoltată și informează constant
publicul cu privire la cazurile importante aflate sub investigație.
Un subiect sensibil este legat de accesul presei la investiga țiile penale. În timp
ce, așa cum arătam mai sus, în fazele de cercetare șu urmărire dosarele nu sunt publice, atunci când ele ajung la instanță presa capătă acces la acestea și, în repetate rânduri, a publicat informații care puteau să prejudicieze atât
acuzatul, deoarece i se încălca prezumția de nevinovăție, cât și terți, divulgând
informații personale despre persoane care nu erau direct implicate în proces,
dar apăreau în dosare ca terți.
Mai multe scandaluri despre acest subiect au avut loc și au fost mediatizate,
mai ales cu privire la transcriptele interceptărilor telefonice realizate în faza de
cercetare penală a acuzaților, c implicarea unor terți.
193
Audierile la instanță și ședințele sunt în cea mai mare parte publice și nu există
acuzații sau cazur i de secretizare abuzivă a unor ședințe de judecată. Toate
deciziile instanțelor sunt pronunțate în ședințe publice și cele mai relevante se publica pe website -ul instanței, după acoperirea datelor cu caracter personal
pe care le conțin.

Responsabilitate (l ege)
În ce măsură există prevederi legale care să asigure că justiția raportează, este
responsabilă și trasă la răspundere pentru acțiunile sale?
Legea stipulează că orice decizie a instanței
194 sau a Parchetului trebuie să fie
motivată. Foarte puține exce pții sunt acceptate.
Dacă deciziile nu sunt motivate pot fi atacate pe căile procedurale: apel și recurs,
195 iar în cazul deciziilor procurorilor, acestea pot fi contestate la
superiorul ierarhic al acestuia/acesteia și prin acțiune în instanță.

193 Media a scris despre imposibilitatea legală și de fapt de a folosi aceste interceptări ca probe
solide în justiție: http://www.luju.ro/avocati/cazul -avocatului/inregistrarile- agentilor- sri-efectuate –
in-procesele- penale -nu-sunt -probe -legale
194 Art. 261, pc. 5 din Codul de Procedură Civilă.
195 Art. 304, pc. 7 din Codul de Prcedură Civilă.

98 Codurile de procedură prevăd că deciziile sunt anunțate în ședințe publice și că
motivarea lor trebuie să fie publicată nu mai târziu de 30 de zile după
pronunțare. Dacă termenul limită nu este respectat, magistrați pot fi
sancționați disciplinar.
Orice parte interesa tă poate să depună plângere împotriva unui magistrat.
Primul nivel al plângeri cererea de recuzare a unui magistrat dintr -un caz. Daca
magistratul se abține sau dacă cererea este acceptată, atunci magistratul este înlocuit în cazul respectiv. Al doilea niv el este depunerea unei plângeri
disciplinare la CSM sau la Procurorul șef al Parchetului unde magistratul își desfășoară activitatea, care va depune cererea la CSM. Al treilea nivel este
depunerea unei plângeri penale împotriva magistratului.
Sancțiunile d isciplinare împotriva magistraților sunt atribuția exclusivă a CSM
prin inspecția judiciară organizată în două secții – pentru judecători și respectiv
pentru procurori. Odată ce investigația s -a încheiat, decizia finală cu privire la
sancționarea administr ativă aparține secției CSM pentru judecători și respectiv
pentru procurori. Decizia poate fi contestată la Înalta Curte. Cea mai ușoară
sancțiune este avertismentul, iar cea mai severă este excluderea din magistratură.
În acest moment legislația stabilește că inspecția judiciară funcționează sub
autoritatea CSM, ceea ce îi poate afecta, potențial, independența. Formal inspectorii sunt numiți pentru o perioadă determinată dintre judecători și procurori și odată ce această perioadă se încheie acești magistraț i ar trebui să
se întoarcă pe posturile de unde fuseseră transferați. Această situație a ridicat
serioase îngrijorări cu privire la independența inspectorilor, odată ce
magistrații sancționați s -ar putea răzbuna pe ei, la momentul reintegrării pe
postul an terior sau odată ce inspectorii și -ar putea favoriza foști colegi în
timpul anchetelor. De aceea legislația a fost amendată astfel încât să transforme posturile inspectorilor în posturi permanente, care pot fi ocupate
doar prin concurs.
196 Un amendament recent la lege a fost propus pentru a
remedia situația. Deși multe dintre propuneri reprezentau un progres real,

196 Raportul Național asupra Corupției 2008,
http://www.t ransparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/index.html .

99 unele dintre ele, extinzând foarte mult competențele inspecției, puteau să
afecteze independența magistraților.197
Cercetarea penală împotriva magist raților se desfășoară pe baza procedurii
normale. Totuși, este nevoie de acordul secției speciale a CSM pentru percheziție, reținere și arestarea judecătorilor și procurorilor, cu excepția
infracțiunilor flagrante. De asemenea, jurisdicția cazurilor în car e sunt implicați
magistrați aparține Curților de Apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
funcție de nivelul profesional al acuzatului.
198

Responsabilitate (p ractică)
În ce măsură membrii sistemului judiciar au raportat și sunt răspunzători pentru
acțiunile lor în practică?
În timp ce majoritatea instanțelor asigură transparența deciziilor lor, una dintre
cele mai grave probleme este calitatea motivărilor pentru decizii. Deși toate deciziile trebuie motivate, pentru a asigura accesul necesar la just iție, trebuie
ca aceste motivații să aibă un conținut clar și accesibil pentru cei cărora li se adresează, astfel încât părțile dintr –
u n p r o c e s s ă p o a t ă î n ț e l e g e p e c e s e
bazează o anumită decizie. Calitatea motivărilor a stârnit mai multe discuții și acum există o propunere de amendament care să sancționeze motivările
inadecvate ca abatere administrativă.
199
În ultimii ani practica CSM a fost să respingă plângerile depuse de cetățeni cu
privire la orice aspect din conținutul unei decizii, incluzând calitatea motivării,
cu argumentul că ”CSM nu este competent să judece deciziile curților sau ale
procurorilor”, deși legea în vigoare prevede că este abatere administrativă

197 Propunerile sunt publie pe website -ul Ministerului Justiției și pe cel al Camerei Deputaților,
http: //www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9320 . Un comunicat de presă al
Asociației Magistraților din România comentează: http://www.asociatia -magistratilor.ro/reactii- si-
opinii/amr/139 -comunicat -de-pres -cu-privire- la-proiectul- de-lege-privind -modificarea -i-
completarea -legilor- 3032004 -i-3172004 .
198 Art. 281 pc. 1 b) și b2) și art. 29 pc. 1 g) din Codul de Procedură Penală.
199
http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeacten ormativeaflateîndezbatere/
tabid/93/Default.aspx – amendment la art. 99 din Legea nr. 303/2004

100 ”exercitarea funcției, inclusiv cu încălcarea regulilor de procedură, cu rea
credință sau g ravă neglijență”200.
Num ărul foarte mic de sancțiuni aplicate a ridicat o serie de discuții cu privire la
independența CSM acuzat adesea că acționează ca un sindicat, mai degrabă decât ca un corp profesional.
201 Toate acestea au ridicat înfgrijoreare și cu
privire la independența inspacției judiciare, odată ce sunt numiți dintre
judecători și procurori și sunt subordonați CSM, ca și cu privire la independența CSM însuși, odată ce aceștia sunt aleși dintre judecători și procurori și pot fi destituiți individual de cei care i -au votat.
Una dintre practicile recente este ca magistrații acuzați de diverse nereguli,
deși încă nu sunt condamnați definitiv, dar care ar putea fi excluși pe cale
administrativă, nu au primit niciodată sancțiuni, pentru că au demisionat sa u
au ieșit la pensie.
202 În conformitate cu legislația în vigoare dacă să accepte sau
nu aceste plângeri, dacă o investigație, administrativă sau penală, este în
desfășurare. Implicațiile au legătură cu accesul magistraților la pensii speciale.
Dacă îndeplin esc criteriile pentru o pensie specială, iar pensionarea sau demisia
se întâmplă înainte de sancționare, magistrații au dreptul la această pensie
specială. Legislația a fost revizuită pentru a împiedica aceste practici.
În ceea ce privește eficiența remedi ilor acordate petenților, aceștia au teoretic
dreptul de a cere revizuirea deciziei luate de un magistrat sancționat. Totuși foarte puține asemenea cazuri s -au întâmpla, dat fiind și numărul foarte mic de
magistrați sancționați. Cât despre despăgubiri, nu există prevederi care să
permită compensarea materială pentru o parte vătămată. Recomandări au fost

200 Integritatea în Justiție – Document Strategic, Transparency International România,
http://www.transparency.org.ro/publicatii/publicatiiti/2006/IntegritateaJustitie.pdf
201 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sond aje/index_en.html .
202 http://www.adevarul.ro/actualitate/Florin_Costiniu_a_iesit_la_pensie-
_Consiliul_Superior_al_Magistraturii_i- a_aprobat_cererea_0_248375324.html .

101 înaintate203 pentru a remedia această situație și în acest moment propunerile
legislative le includ.204

Integritate ( lege)
În ce măsură există mecanisme care s ă asigure integritatea membrilor
sistemului judiciar?
În conformitate cu legea nr. 176/2010205 magistrații, atât judecătorii cât și
procurorii, trebuie să depună declarații de avere și de interese, la începutul
carieri lor, odată pe an, sau de oricâte ori o schimbare la nivelul carierei lor are
loc și la sfârșitul carierei. Declarațiile sunt depuse la CSM206 și copii certificate
sunt transmise la Agenția Națională de Integritate (ANI)207. Declarațiile sunt de
asemenea publicate pe website- urile CSM și ANI.
Codul de conduită al magistraților a fost adoptat în 2005208, după adoptarea
pachetului de legi de reformă a justiției în 2004: Legea nr. 303, Legea nr. 304 și Legea nr. 317. În cea mai mare parte acest cod este o particularizare și o
completare, dar limitată, a L egii nr. 303 privind statutul judecătorilor și
procurorilor, deoarece nu aduce în plus elemente esențiale și garanții
suplimentare. Oricum, adoptarea sa este binevenită, deoarece include elemente de conduită pe baza cărora s -au purtat în practică discuții asupra
unor comportamentului unor magistrați în viața lor privată, dar cu posibile consecințe asupra demnității și onoarei profesiei.”
209

203 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html . O sinteză a
recomandărilor a fost făcută de Lidia Bărbulescu, fost președinte CSM,
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_03_2008__14511_ro.PDF
204
http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflateîndezbatere/
tabid/93/Default.aspx – amendment la art. 99 din Legea nr. 303/2004
205 Iniial Legea nr. 115/ 1996, ap oi Legea nr. 161/2003, apoi Legea nr. 144/2007
206 Art. 5 (2) e) Legea nr. 176/2010
207 Pentru detalii legate de independența și activitatea ANI, capitolul “6.9. Agenții Anticorupție” din
acest Studiu, dedicate special acestor instituții.
208 Decizia CSM nr. 328 /24.08.2005
209 De exemplu.: s -a discutat cazul unei judecătoare reținute pentru conducere sub influența
alcoolului: http://www.gandul.info/news/video -judecatoarea -elena -turcu -prinsa -beata -la-volan –

102 Deși nu există reglementări care să interzică magistraților să primească
rambursări, compensații sau onorarii în cazul unor situații de viață privată,
Legea nr. 303 reglementează o incompatibilitate generală între funcția de magistrat șl orice activitate privată. Magistrații nu pot avea relații de afaceri, nici direct nici prin interpuși. De asemenea, declarațiile de avere furnizează la
punctul VI că este obligatori să se declare orice bunuri, servicii sau beneficii
primite de la terți daca depășesc 500 EUR.
210 Aceasta ar trebui să prevină
primirea de cadouri și de asemenea să prevină apariția conflictelor de interese.
Politi ca privind conflictele de interese este foarte largă, împiedicând judecătorii
și procurorii să se pronunțe dacă se află în conflict de interese, iar dacă acest
lucru se întâmplă deciziile lor pot fi contestate. Mai mult, statutul magistraților
arată că ace știa trebuie să dacă rudele lor până la gradul al patrulea sau afinii
lucrează în sistemul judiciar sau au activitate juridică și în ce instituție.211
În plus față de reglementările generale referitoare la conflictul de interese,
aplicabile oricărui angajat din sectorul public, inclusiv magistraților, există
reglementări speciale în codul de procedură penală și cel de procedură civilă
Rezolvarea în cazul apariției unui conflict de interese este abținerea magistratului în cazul particular în care identifică p otențialul interes concurent.
Dacă magistratul nu se abține, cetățeanul poate să ceară recuzarea sa din caz.
În alte cazuri, ANI va investiga conflictul de interese și va solicita CSM aplicarea
sancțiunilor administrative.
Nu există reglementări privind angajarea în sectorul public sau privat după părăsirea magistraturii. Totuși, magistrații care părăsesc magistratura pentru a
fi avocați nu pot pleda în fața instanței sau împotriva Parchetului la care au fost
angajați pentru o perioada de 5 ani după părăsir ea magistraturii.
212

achitata -de-instanta -de-ce-a-cerut -achitarea -chiar- procurorul- care- ar-fi-trebuit -sa-o-acuze –
8192780
210 210 Anexa 1, pc. VI din Lega nr. 176/2010
211 Art. 5 (3) din Legea nr. 303/2004
212 Art. 20 (8) din Legea nr. 51/1995 privind reglementarea și exercitarea profesiei de avocat.

103 Integritate (p ractică)
În ce măsură este asigurată în practică integritatea membrilor sistemului
judiciar?
Barometrul Global al Corupției 2010213 arată că justiția este percepută ca a
treia cea mai vulnerabilă la corupție instituție din România. Astfel, încrederea publicului în justiție este foarte scăzută.
214 Una dintre cauzele situației este
prezența în spațiul public și mai ales în media a unui număr mic de cazuri de
comportamente inadecvate ale magistraților. În unele cazuri, deși acuzat ul se
bucură de prezumția de nevinovăție, presa a atacat dur magistrații implicați.
Totuși, în nici un proces în care magistrați sunt acuzați de fapte de corupție,
CSM nu a acționat activ pentru a proteja imaginea justiției și a magistratului,
nici prin sa ncționarea, nici prin apărarea sa.
Atitudinea CSM s -a îmbunătățit în ultimii ani, dar performanța sa este în
continuare nesatisfăcătoare în ceea ce privește investigarea și sancționarea
abaterilor administrative.
Magistrații își declară în practică averile și interesele. Din 2010 declarațiile
publicate au datele personale acoperite, inclusiv adresele proprietăților imobiliare, chestiune pe care magistrații o solicitau de mai mult timp, motivând c ă e x i s t ă u n r i s c a t â t a t i m p c â t a d r e s e l e u n d e l o c u i e s c p o t f i cunoscute de cetățenii împotriva cărora au dat sentințe sau au pledat ca procurori. Cu datele personale acoperite, toate declarațiile sunt publicate pe website -ul CSM.
215
Când vorbim despre imparțialitatea magistraților, uneori un conflict de
interese, poten țial sau real nu poate fi evitat, deoarece relațiile care îl pot
provoca nu sunt formale, iar interesul nu este unul tangibil, iar cererile de
recuzare întemeiate în baza acestor relații sunt respinse, chiar daca se bazează pe relații existente. Pe de altă parte, sunt situații în care una dintre părți cere
recuzarea judecătorului sau a procurorului și depune o plângere la CSM sau chiar o plângere penală. În cest caz există un potențial conflict între magistrat și

213 http://ww w.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html
214
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/masurarea_percept iei_coduri/index.html
215 http://emap.csm1909.ro/site/Statements.aspx

104 una dintre părți, care ar putea afecta impar țialitatea deciziei. Cele mai multe
dintre aceste plângeri artificiale sunt respinse.
În practică cei mai mulți dintre magistrați părăsesc sistemul prin pensionare.
Cei care părăsesc magistratura mai devreme devin avocați, iar unii se întorc în magistratur ă după câțiva ani petrecuți în mediul privat. Există de asemenea
cazuri de foști magistrați care au devenit binecunoscuți oameni politici,
devenind membrii ai Parlamentului național sau European sau miniștri.

Supravegherea Executivului
In ce măsura sistemul judiciar asigură o supraveghere eficace asupra
executivului?
Toate actele administrative emise de guvern pot fi contestate în instanță, cu foarte puține excepții. Totuși, curțile nu pot suspenda contracte administrative până când cazurile nu sunt închis e, deși prefecții au acest drept. Mai mult,
instanțele pot cenzura conținutul ordonanțelor de guvern
216, acte normative
cu o putere similară legii. De fapt, instanțele pot primi plângerile cetățenilor prin care se solicită un drept sau acordarea de despăgubi ri suferite în urma
aplicării unei ordonanțe de guvern. Într -un asemenea caz, instanța va ridica
excepția de neconstituționalitate pentru a fi soluționată de către Curtea
Constituționala, urmând ca apoi sa continue judecata. Trebuie însă subliniat că
ordon anțele pot fi suspendate de către instanță doar înainte de aprobarea lor
de către Parlament, din acel moment devenind egale cu legile.
O altă opțiune ar fi aceea ca instanțele să cenzureze acele ordonanțe adoptate
fără respectarea, în mod transparent, a re gulilor de adoptare a deciziilor
217.
Aceasta se poate aplica doar în cazul ordonanțelor simple, iar în cazul
ordonanțelor de urgenta, motivarea excepțională scutește ordonanțele de a fi dezbătute public.
Același lucru este aplicabil și în cazul în care proie ctele de lege sunt trimise de
Guven la Parlament fără respectarea legislației privind transparența

216 Art. 9 din Legea nr. 544 -2004 a Contenciosului Administrativ
217 Art. 13 din Legea nr. 52/2003 a transparenței decizionale

105 decizională. Cum proiectul în sine nu este act normativ, singurul document care
se află sub control judiciar este Hotărârea de Guvern pe baza căreia proiectu l
este transmis de la o instituție la alta. Din păcate practica judiciară actuală se bazează pe interpretarea că aceste Hotărâri de Guvern sunt acte administrative ale relației cu Parlamentul și prin aceasta sunt exceptate de la posibilitatea de a fi atacate în Contencios Administrativ.
De asemenea, Curtea Constituțională a decis de mai multe ori asupra unor
probleme de ordin administrativ, mai degrabă decât constituțional, chiar dacă primele nu se aflau în competența sa, încălcând astfel competențele insta nțelor nomale.
Mai mult, instanțele au fost permanent acuzate de imixtiune în problemele
executivului, în special datorită atitudinii de cenzurare. Dezbaterile recente
purtate pe tema sistemului unitar de salarizare sau al celui de pensii sau cele câteva ordonanțe privitoare la salarizare au dus la situația în care sistemul
judiciar a decis împotriva regulilor și în favoarea cetățenilor
218.
Una dintre cele mai disputate legi a făcut referire la creșterea salariilor
profesorilor cu 50%. Legea ce a fost ulterio r suspendată de la aplicare printr -o
ordonanța de urgența. Toate acțiunile judecătorești au fost soluționate în
favoarea profesorilor și guvernul trebuie să le pună în executare. O nouă
normă a fost adoptată de Guvern pentru a suspenda executarea deciziilo r
instanțelor, datorita crizei economice.219
În cele din urmă, ar trebui sa remarcăm că o parte din membri executivului au fost chemați în judecată sau au fost acuzați de calomnie, toate deciziile fiind soluționate favorabil pentru ei.

218 Supra – Sumar pentru 6.3. ”Judiciar”, Resurse pentru 6.3. ”Judiciar”.
219 http://www.gov.ro/guvernul -a-amanat -plata -drepturilor -salariale- prevazute -prin-hotarari-
judecatoresti__l1a109128.html

106 Investigarea corupției
În ce măsura este sistemul judiciar decis să lupte împotriva corupției prin
urmărirea în justiție sau alte activități?
Lupta împotriva corupției fiind o referință în Mecanismul de Cooperare și
Verificare instituit de Comisie, ar trebui sa determine o cre ștere a numărului de
investigații ale corupției.220
Direcția Națională Anticorupție a pus la dispoziție, atât presei cât și pe site -ul
propriu, informații detaliate privind cazurile pe care le investighează.
Anul 2011 a scos la lumină mari cazuri de corupție , cum ar fi cel din Vămi,
asemănător celui din 2010 privitor la eliberarea de permise de conducere de
către agenții de politie.221
Anchetele în desfășurare includ oficiali de nivel înalt, cu toate că acordul
Parlamentului este necesar pentru a ancheta parlam entari sau membri de
guvern ce sunt și parlamentari, este un obstacol în calea justiției. Practica parlamentară este de a întârzia măcar, daca nu chiar de a respinge, cererile de
anchetare.
În acest moment este neclar cum sunt descoperite aceste cazuri de corupție
deoarece câteodată pare a fi un instrument de negociere: înaintea elaborării
raportului de progres pentru România de către Comisiea Europeană sau dacă în
dezbatere se află un subiect sensibil – asemenea aderării României la spațiul
Schengen – este descoperit un nou caz de corupție.
Tot in anul 2011, șase m a g i s t r a ț i a i Î n a l t e i C u r ț i d e C a s a ț i e ș i J u s t i ț i e a u f o s t
acuzați de corupție , dintre care doi foști președințți ai Secției Penale a Înaltei
Curți. Anchetele sunt încă în desfășurare.
Cu toate că sunt în desfășurare anchete importante, numărul condamnărilor
este încă foarte limitat și predominant în ceea ce privește oficialii de nivel mediu. În anul 2011, în unul dintre cele mai mari cazuri de corupție în care a
fost implicat un fost prim -ministru, verdictul a fost de nevinovat.

220 http://www.pna.ro
221 http://anticoruptie.h otnews.ro/stiri- 8280473 -harta -cazurilor -coruptie- din-vamile-
romaniei.htm , http://anticoruptie.hotnews.ro/

107 Motivul aflat în spatele acestor statistici este neclar: slaba calitate a dovezilor
sau lipsa de performanță a instanțelor. Instanțele și procuraturile se acuză
reciproc de lipsa de rezultate. Procurorii afirmă că instanțele le retrimit
dosarele, fără motive temeinice, în timp ce judecătorii pretind lipsa probelor
suficiente.
Concluzia poate fi una singură, nu există dorința de a demonstra investigarea și
sancționarea în mod serios a cazurilor de corupție.
Magistrații români cooperează în majoritatea cazurilor în care se impune.
Totuși, în cazurile de corupție, cooperarea este limitată, precum este și
recuperarea bunurilor.
Din punctul de vedere al recuperării bunurilor222, recent s -au intensificat
discuțiile privind extinderea confiscării223, permițând confiscarea tuturor
bunurilor ce nu pot fi justificate ca fiind achiziționate legal. Totuși, aceasta trebuie sa fie în concordanta cu Constituția și cu normele drepturilor omului referitoare la proprietate. O revizuire a Constituți ei este în discuție, dar
momentan nesigură.
Majoritatea amendamentelor legislative referitoare la măsurile anticorupție sunt rezultatul exclusiv al Guvernului, magistrații acuzând frecvent lipsa consultării în această privință. Cu toate că avizul Consiliul ui Superior al
Magistraturii este obligatoriu, legislativul și executivul nu țin cont de acesta.
224

222 Ibidem .
223 http://www.infocsm.ro/amendamentele- csm-acceptate/
224 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/sondaje/index_en.html . O sinteză a
recomandărilor a fost făcută de Lidia Bărbulescu, fost președinte CSM,
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/11_03_2008__14511_ro.PDF

108
6.4. SECTORUL PUBLIC225
REZUMAT
Corupția din sectorul public este în continuare considerată de către cetățeni și
de către autoritățile publice ca fiind o problemă majoră a sistemului românesc
de integritate. Cu un scor între 2.4 și 3.7 pe o scară de la 1 (deloc corupt) la 5
(extrem de corupt), Barometrul Global al Corupției arată că componentele
sectorului public (educație, asistență medicală, sistemul fiscal, serv icii publice și
vamale) sunt încă foarte afectate de corupție.
Este relevant să spunem că Barometrul Global al Corupției în 2010 a arătat că
28% dintre respondenți au dat mită în ultimele 12 luni (din septembrie 2009
până în septembrie 2010). Mita plătită de către un cetățean este, în general, un act de mică corupție în relația dintre cetățean și funcționarii publici din administrație. Astfel procentul este relevant pentru a evalua nivelul înalt al
corupției în sectorul public.
Dramatic afectate de criza ec onomică, resursele unui mare număr de instituții
ale sectorului public sunt evaluate ca fiind insuficiente pentru a asigura
funcționarea lor normală. Cele mai afectate au fost resurselor umane. Restructurarea personalului, împreună cu reducerile salariale au afectat nu
numai bugetele, ci și calitatea muncii funcționarilor publici rămași în sistem.

225 Am dori să mulțumim, de asemenea, doamnei Carmen Stecko și domnului Ion Popescu pentru
contribuția lor la studiul lansat în 2010, care a servit ca bază a prezentei analize.

109 Sectorul public
Scorul Mediu al Pilonului: 23,61 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
8,33 / 100 Resurs e – 0 – 75
Independență 25 0 75 100
Guvernare
54,17 / 100 Transparență 75 25 25 75
Responsabilitate 100 25 0 100
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 75 25 25 75
Rol
8,33 / 100 Educația Publicului 0 100
Cooperarea cu
instituțiile publice, ONG-uri si agenți
private pentru a
preveni si combate
corupția 0 100
Reducerea riscului
de corupție prin
menținerea
integrității in
domeniul
achizițiilor publice 25 75

STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
Administrația publică România este împărțită în două, confor m legii
fundamentale și reglementările comunitare. Funcționarii publici sunt
coordonați de către o agenție care oferă sprijin și îndrumare legislativă pentru a-și eficientiza activitatea.

110 EVALUARE
Resurse (practică )
În ce măsură are sectorul public resur sele adecvate pentru a- și îndeplini în mod
eficient îndatoririle?
În iunie 2010, guvernul român a adoptat câteva proiecte de lege cu privire la
măsuri de combatere a crizei economice. Aceste măsuri au fost prezentate de
către cabinet în parlament, utilizâ nd procedura de asumare a răspunderii a
cabinetului, fără vreo dezbatere publică sau parlamentară asupra subiectului. Cea mai importantă măsură de combatere a crizei promovată de către
guvernul României în ultimii trei ani și inclusă și în proiectele de lege
prezentate este economisirea de fonduri publice prin disciplină și reduceri
bugetare. Totuși, media continuă să accentueze faptul că discursul public al
miniștrilor și oficialilor este mai puternic decât măsurile; că în practică, reducerile bugetare n u sunt făcute cum trebuie; că achizițiile publice aranjate
continuă, determinând instituțiile publice să plătească, uneori, dublu pentru
decât prețul pieței pentru un serviciu.
226
Totuși, poate cea mai importantă măsură de austeritate promovată de cabinet
a fost, în iunie 2010, reducerea cu 25% a salariilor funcționarilor publici și
eliminarea majorității beneficiilor acestora. În acest context, sumele câștigate de funcționarii publici s -au diminuat în unele cazuri cu 50%. Salariile nu au fost
evaluate ca fi ind adecvate pentru a menține un standard de viață înainte de
reduceri, iar după iunie 2010, situația a devenit extrem de dificilă. Măsura era proiectată ca fiind una temporară, iar în ianuarie 2011, salariile trebuiau să
crească la loc cu 25%. Totuși, ele au fost crescute doar cu 10%. Reducerea cu
25% a salariilor a venit după o altă măsură foarte controversată luată de
guvern în noiembrie și decembrie 2009: funcționarii publici au fost obligați să -și
ia șase zile de concediu fără plată.
227

226 http://www.juridice.ro/140487/cristina -traila -despre -sistemul -electronic- de-achizitii –
publice.html , http://www.mediafax.ro/economic/conferinta -mediafax -anrmap -a-admis -doar -49-
de-documentatii- de-atribuire -a-licitatiilor- din-cele- 1-550-verificate -8863776 (articolele sunt bazate
pe un interviu cu Cristina Traila, director al ANRMAP)
227 http://www.gandul.info/new s/bugetarii -6-zile-de-concediu -fara-plata -in-noiembrie- si-
decembrie- 5084569

111 În mod ironic, în 2009 și 2010, guvernul a adoptat și două proiecte de lege
succesive, utilizând procedura asumării răspunderii cabinetului, fără niciun fel
de dezbatere, pentru a stabili un set comun de criterii și limite pentru salariile
din sectorul public. Acestea s -au numit Legea cadru privind salarizarea unitară
a personalului plătit din fonduri publice. Deși prezentate ca o urgență pentru economie și pentu „curățarea” sectorului public de politicile de integritate
îndoielnică în resursele umane, implementarea lor a f ost amânată în 2010 și
2011.
Nu există beneficii care să atragă oameni talentați să intre în sectorul public.
Mai mult, ăncă o măsură anti -criză din 2009 a limitat angajările în instituțiile
publice. O persoană nu se poate angaja în sectorul public dacă nu există șapte
funcționari publici care părăsesc instituția, ori prin pensionare, ori prin demisie.
În acest context, tineri absolvenți în domeniul administrației publice nu se pot
angaja în instituțiile publice.
Evaluarea generală a resurselor financiare și materiale ale instituțiilor publice
nu este satisfăcătoare. În cel mai bun caz, resursele pot fi evaluate ca fiind de-abia suficiente și există foarte puține posibilități pentru dezvoltare, cum ar fi rearanjarea și deschiderea spațiului pentru lucrul cu cetățenii, în vederea
furnizării de servicii publice în mod eficient.
În acest context, se poate spune că resursele financiare nu sunt singurele și cele mai importante resurse care lipsesc. Calitatea și motivarea resurselor umane sunt evaluate ca fiind una dintre problemele critice ale sectorului
public.

Independența ( lege)
În ce măsură este independența sectorului public garantată prin lege?
Conform legii nr. 188/1999 cu privire la statutul funcționarilor publici,
angajarea și desfășurarea activității funcționarilor publici trebuie făcute fără
intervenții politice. În același timp, cu excepția înalților funcționari publici (prefecți, subprefecți și inspectori guvernamentali), alți funcționari publici pot fi
membri de partid și pot pot lua parte la acti vități politice, dar nu pot avea un
rol de conducere în partid. Totuși, în 2009 și 2010, mai multe amendamente la

112 statutul funcționarilor publici au afectat independența sectorului public. Cele
mai multe dintre schimbările acestea au fost ulterior anulate, dar tentativele
de limitare a independenței sectorului public ar trebui luate la cunoștință.228
Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost înființată prin legea nr. 188/1999, cu privire la statutul funcționarilor publici. Agenția Națională a
Funcțion arilor Publici, conform art. 22 din lege: elaborează politicile și
strategiile cu privire la gestionarea funcțiilor publice și a funcționarilor publici;
verifică modul în care legea este respectată cu privire la funcțiile și funcționarii publici, stabileșt e criteriile pentru evaluarea activității funcționarilor publici,
aprobă condițiile de participare și procedura de organizare în ceea ce privește recrutarea și promovarea în funcții publice, monitorizează recrutarea și
promovarea, oferă asistență de specia litate și coordonează departamentele de
resurse umane, ia act de încălcări ale regulilor și aplică sancțiuni, conform legii.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici are o legitimitate activă și se poate adresa curții administrative competente, cu privir
e l a : ( a ) a c t e p r i n c a r e
funcționarii publici sau instituțiile nu respectă legislația cu privire la funcțiile publice și funcționarii publici, în urma desfășurării unei activități de control potrivite; (b) refuzul autorităților și instituțiilor publice de a aplica dispozițiile
legale în domeniul funcțiilor publice și al funcționarilor publici. Legea nr.
140/2010, care amendează legea nr. 188/1999, a schimbat atribuțiile Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici, cu privire la recrutarea și promovarea func ționarilor publici.

Independența (p ractică)
În ce măsură este sectorul public imun la imixtiuni externe în activitățile sale?
Problema schimbărilor în ocupare din sectorul public, în urma unei schimbări
de guvern este, de fapt, problema rezumată de către media românească și de
societatea civilă ca „bias -ul politic al administrației.”229 Una dintre cele mai
vizibile acțiuni de imixtiune politică în domeniul administrației publice este
schimbarea constantă a prefecților și subprefecților după schimbarea

228 Mai multe detalii despre aceste schimbări în secțiunea despre practică de mai jos.
229 Raportul Național despre Corupție, 2010, 2009, www.transparency.org.ro .

113 guver nului. Reprezentanții guvernului în județe erau poziții politice până în
2004. De atunci, ei sunt, teoretic, funcționari publici neafiliați politic. Totuși,
practica tuturor guvernelor este de a schimba prefecții, iar aceste persoane
sunt membri ai partide lor care demisionează din partid pentru a putea ocupa
această funcție și uneori, se reînscriu în partid după mandatul de prefect.
În 2009, cabinetul a emis două ordonanțe de urgență care impun ca obligatoriu
un plan de management pentru toți candidații la poziții de decizie din instituții
publice. De asemenea, ordonanțele cereau o reorganizare a concursurilor de
manageri în instituțiile publice locale, pentru a fi siguri că există planul de management. Astfel, au fost organizate concursuri în unele institu ții și unii
manageri au fost schimbați.
Ordonanțele de urgență au fost, ulterior, examinate de către Curtea
Constituțională, care a eliminat majoritatea prevederilor acestora, devenind neclar dacă noii manageri trebuie schimbați la loc cu cei vechi sau nu .
Opoziția și presa au privit ordonanțele ca fiind „o mare ușă deschisă către
politizarea serviciilor publice”, din moment ce erau un mijloc prin care un
partid aflat la putere își paote numi propriii oameni în funcții de decizie din instituțiile publice.
230
Nu există o reglementare clară care să includă lobby -ul parlamentar pentru
includerea sau excluderea de proiecte obținute prin achiziție publică în planuri, programe sau bugete. Totuși, lobby- ul parlamentar nu este cea mai importantă
amenințare la indepe ndența planificării achizițiilor, după cum vom vedea.

Transparența ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure transparența în managementul
financiar, informațional și al resurselor umane în sectorul public?
În general, transparența sectorului public este asigurată de cadrul legal. Totuși, există unele limitări și mai important, au fost făcute și mai multe schimbări generatoare de limitări în ultimii trei ani.

230 Raportul Național despre Corupție 2010, www.transparency.org.ro .

114 Legea nr. 115/1996 stipulează în art. 3 că declarațiile de avere vor fi un afidavit
scris care include bunurile personale, proprietatea comună și cea copiilor aflați
în grija declarantului. Conform art. 10 din Act, dacă persoana a cărui proprietate este controlată este căsătorită, controlul se extinde și asupra bunurilor și veniturilor acum ulate de soț/soție. Sunt supuse, de asemenea,
controlului și bunurile deținute de persoane interpuse sau transmise prin acte.
În conformitate cu art. 18 din legea nr. 115/1996, dacă instanța – în acest caz,
Curtea de Apel – concluzionează că achiziția unor anumite bunuri sau părți
dintr -un bun nu este justificată, va decide fie confiscarea, împărțirea justificată
a bunurilor sau plata unei sume de bani echivalentă cu valoarea acestora,
determinată de instanță printr -o expertiză. În cazul obligației de a pl ăti
contravaloarea, instanța va stabili termenul și modul de plată.
Agenția Națională de Integritate (ANI) a fost constituită prin legea nr. 144/2007, pentru a garanta exercitarea funcțiilor publice într -o manieră
imparțială, responsabilă, și transparentă, prin organizarea uniformă a activității
de control asupra averii acumulate pe parcursul unui mandat sau a timpului petrecut în funcție a unui oficial public, de examinare a conflictelor de interese, cât și de investigare a incompatibilităților. Astfel, AN I este chemat pentru a
stabili veridicitatea declarației de avere.
Declarațiile de avere și interese trebuie să fie depuse în termen de 15 zile de la
data numirii sau a alegerii sau de la data începerii activității. Oficialii publici trebuie să depună sau să reînnoiască declarațiile lor de avere și interese anual,
nu mai târziu de 31 mai, pentru anul fiscal precedent. În nu mai mult de 15 zile de la încheierea mandatului sau a activității, aceștia trebuie să depună o nouă
declarație de venituri și interes e
231.
În aprilie 2010, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale un număr de articole din lege, cu precădere cele care dădeau ANI jurisdicție
administrativă. După transformările din proiect, rezultatul a fost că declarațiile de avere și de interese urmau să fie publicate fără un număr important de
detalii personale, inclusiv adrese, nume, numele băncilor care administrează
conturile, care erau foarte utile jurnaliștilor de investigație și ONG -urilor.
Inspectorii ANI urmau să aibă acces la întreaga declarație, însă deciziile acestor

231 Art. 42 Legea 144/2007

115 inspectori urmau să fie ulterior examinate de către procurori și nu prezentate
direct judecătorilor. Procedura este, din 2010 încoace, mai lungă și mai puțin
transparentă.
Dincolo de latura personală, pe cea org anizațională, activitatea autorităților
administrației publice centrale și teritoriale este supusă unei raportări anuale,
care prezintă activitățile principale, inclusiv pe cele din timpul audiențelor,
pentru a soluționa reclamații, răspunsul la telefoane și în aplicarea legilor
nr.544/2001 și nr. 52/2003. Raportul de activitate al autorităților administrației
publice este publicat, de obicei, pe website -ul instituției.
Legea nr. 52/2003, cu privire la transparența decizională în administrația
publică stabi lește minimul procedural de reguli pentru asigurarea proceselor
decizionale transparente în administrația publică centrală și locală (art. 1).
Legea urmărește, conform art. 2, să mărească responsabilitatea administraței publice în relație cu cetățeanul, ca beneficiar al deciziilor administrative, să
stimuleze participarea activă a cetățenilor în luarea de decizii administrative și
în elaborarea de legi, să crească transparența în întreaga administrație publică.
Pe baza art. 6 din lege, în cadrul proceduril or pentru elaborarea proiectelor de
lege, instituția publică e obligată să publice un anunț a acestei acțiuni pe
website și să facă acest lucru public într -un mod accesibil cetățenilor cu cel
puțin 30 de zile înaintea depunerii lor în vederea analizării și aprobării de către
organismul decizional. Autoritatea administrației publice va trimite o machetă a actelor normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru a primi aceste informații. Instituția publică poate primi comentarii pe marginea lor sa u
solicitarea de a organiza o consultare publică. Instituția publică poate adopta sau respinge sugestiile și observațiile primite de la cetățeni. După o amendare a legii în 2010, instituția publică e obligată să și motiveze decizia de a respinge sugestiile cetățenilor.
Conform art. 1 din Legea nr. 544/2001, accesul liber și neîngrădit al unui cetățean la orice informație de interes public definită astfel de lege, reprezintă una dintre principiile fundamentale ale relației dintre indivizi și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele
internaționale ratificate de Parlamentul României.

116 Pentru a asigura accesul oricărei persoane la informația de interes public,
instituțiile publice trebuie să organizeze departamente speciali zate de
Informații și PR, sau să numească persoane responsabile cu aceste probleme. Fiecare instituție publică trebuie să comunice din oficiu informațiile de bază de interes public. Toate instituțiile publice sunt obligate să răspundă în scris la solicităr ile de informații de interes public transmise de către cetățeni, în
termen de 10 zile sau nu mai mult de 30 de zile, în cazul în care informația e complexă sau cere un volum mare de muncă. Termenul e de la 1 la 3 zile în cazul solicitărilor primite din par tea media și a jurnaliștilor.
Legea acoperă și informațiile cu privire la contractele de privatizare încheiate
după intrarea în vigoare a acestui act. Instituțiile publice trebuie să facă
publice premisele contractelor.
Legea
232 dispune anunțarea publică a posturilor vacante, pentru a asigura
competiția corectă și deschisă. Agenția Națională a Funcționarilor Publici
trebuie să supervizeze instituțiile publice în implementarea acestor prevederi.

Transparența ( practic ă)
În ce măsură sunt implementate efici ent prevederile referitoare la transparență
în managementul financiar, informațional și al resurselor umane din cadrul
sectorului public?
În termenii transparenței și ai accesului liber la informații publice, autoritățile locale au fost privite ca deficien te în relația cu cetățenii, în primul rând datorită
lipsei de profesionalism și de pregătirie adecvată a funcționarilor publici, dar și datorită unui interes scăzut în a răspunde solicitărilor cetățenilor. Mai multe
ONG -uri au întreprins diferite campanii de monitorizare a implementării actului
de libertate a informației, iar rezultatele nu sunt satisfăcătoare
233. Cu privire la
transparența în procesul decizional din cadrul administrației locale, cel mai larg utilizat mod de îndeplinire a acestui principiu es te publicarea dezbaterilor și
deciziilor consiliilor locale pe website -ul respectivei autorități. În general,
înclinația de a răspunde la solicitările de informații publice și de a fi

232 Legea nr. 188/1999 despre statutul funcționarilor publici.
233 http://www.apd.ro/publicatie.php?id=34

117 transparentă cu privire la procesul decizional, era mai mică la nivel lo cal și
județean decât la nivel municipal 234.
Legea achizițiilor publice include prevederi clare cu privire la comunicarea cu
ofertanții, pentru a asigura confidențialitatea informațiilor furnizate de fiecare ofertant, ca și tratamentul egal, prin oferirea ac cesului egal la documentația
ofertanților și note de clarificare ulterioare și prin asigurarea evaluării fiecărui ofertant pe baza acelorași cerințe și fără a modifica informațiile primite în documentația originală.
235 Totuși, aceasta este una dintre problem ele încă
dificil de monitorizat, deoarece monitorizarea și controlul procedurilor,
evaluărilor și deciziilor examinează numai documentele înregistrate conform
procedurii și prevederii de confidențialitate, or, acordarea de informații
preferențiale este în că una dintre marile probleme ale sistemului, după cum
oamenii de afaceri și funcționarii publici recunosc.236
Sistemul de recrutare continuă să reprezinte o mare problemă pentru sectorul
public. Cu timpul, acest lucru a fost recunoscut și de către responsabili politici
importanți.
Cu privire la dezvăluirea averilor personale, până în 2010, declarațiile publicate
de avere se găseau în întregime pe website -ul instituțiilor publice. Totuși, după
amendarea legii din 2010, informația personală a fost eliminată d in declarații.

234
http://www.apd.ro/download.php?id=32&filename=publicatii/Raport_de_monitorizare_cu_privire
_la_aplicarea_si_respectarea_Legii_52_2003.pdf&PHPSESSID=05195900b9fab075468db5d6a2d1f0
df,
http://www.crj.ro/Uploads/CRJAdmin/Raport%20de%20monitorizare%20a%20institutiilor%20publ
ice2008.pdf
235 Art. 36 GEO 34/3006 conform modificărilor.
236 Centrul de resurse al Legaților, Percepția asupra corupției în administrația publică locală, Evolve
Group, București, 2006.

118 Responsabilitate ( lege )
În ce măsură există prevederi pentru a asigura faptul că angajații din sectorul
public trebuie să raporteze cu privire la și să răspundă pentru acțiunile lor?
România a fost prima și este încă unica țară din sistem ul legislativ continental
care are un act comprehensiv de protecție a avertizorilor de corupție. Actul de protecție a avertizorilor de corupție (legea nr.571/2004) se referă la protecția
personalului care a înaintat o sesizare sau a informat cu privire la încălcarea
legii în interiorul autorităților publice, a instituțiilot publice și al altor instituții, fie că personalul respectiv exercită în mod permanent sau temporar (indiferent de modul în care a fost învestit) orice fel de activitate (remunerată sau n u) în
cadrul unei instituții sau entități publice. Actul de Protecție a Martorilor
reglementează și protecția persoanelot care furnizează informații și date cu
privire la o serie de delicte penale grave (printre care și infracțiunile de corupție). Domeniul acestui act este totuși limitat la sectorul public.
Conform art. 75 din legea nr. 188/1999, violarea sarcinilor de serviciu de către
un funcționar public poate atrage după sine răspunderea disciplinară, juridică,
civilă sau penală, după caz. Printre aces te violări ale sarcinilor de serviciu se
află și refuzul de a oferi informație publică, conform art. 21 din legea nr. 544/2001. El poate atrage după sine răspunderea disciplinară a vinovatului.
Conform art. 15 din OG nr. 27/2002 cu privire la soliționarea reclamațiilor,
următoarele fapte sunt considerate violări disciplinare: nerespectarea
termenilor de soluționare a reclamațiilor, intervențiile pentru a soluționa unele petiții în afara cadrului legal, primirea unei reclamații direct din partea
petentului, în vederea soluționării, fără înregistrarea ei și fără a primi această
însărcinare din partea șefului departamentului specializat.
Curtea de Conturi exercită funcția de control/audit asupra achiziției,
administrării și utilizării resurselor financiare ale instituțiilor statului și ale
sectorului public, ca și auditul asupra performanței în gestionarea bugetului general consolidat și a oricăror alte fonduri publice. În general, Curtea de Conturi emite notificări cu privire la, în primul rând, proiectul de buget de stat și proiectele de lege în domeniul finanțelor și contabilității, la cererea uneia
dintre camerele parlamentului, iar în al doilea rând, la înființarea unor
organisme speciale subordonate ale guvernului și ministerelor.

119
Responsabilitate ( pract ică)
În ce măsură trebuie ca angajații din sectorul public să raporteze cu privire la și
să răspundă pentru acțiunile lor?
Conform raportului ANFP, numărul de angajați din sectorul public raportați
pentru abateri, acuzați de delicte, condamnați pentru aces tea și trași la
răspundere pentru malpraxis este foarte scăzut.237 Totuși, numărul de
autorități care chiar raportau semestria, conform legii, era ce 21% în 2010.238
Numărul de cazuri de avertizări de corupție este încă scăzut.239. Contextul
socio -cultural pare să fie principalul impediment în această privință, arătând că
avertizarea de corupție ori nu este bine cunoscută de către public, ori nu este
suficient apreciată.240 Organizațiile societății civile au întreprins diferite acțiuni
în această privință, actul de protecție a avertizorilor de corupție în sine fiind
rezultatul eforturilor de advocacy ale Transparency International România.241
Promovarea mecanismului de avertizare de corupție încă mai cere eforturi
concentrate, din moment ce vulnerabilitățile sunt încă prezente la nivelul
reglementărilor interne ale instituțiilor sau la nivelul acoperirii/conștientizării
avertizării de corupție.

237 ANAF, raport semestrial privind respectarea normelor de conduită a funcționarilor publici,
standardele etice și implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii -lea al anului
2010 ,
http://www.ina.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/2011/Raport%20cond%20%20II%202010.pdf .
238ANAF, raport semestrial privind respectarea normelor de conduită a funcționar ilor publici,
standardele etice și implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii -lea al anului
2010,
http://www.ina.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/201 1/Raport%20cond%20%20II%202010.pdf .
239Alternativa la tăcere, TI-Romania,
http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.ht ml,
http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf .
240Interviu. Vezi și Alternativa la tăcere, TI-Romania,
http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.html ,
http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf .
241Alternativa la tăcere, TI-Romania,
http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/index.html ,
http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf .

120 Funcționarii publici apreciază că sunt bine informați în ceea ce privește legea,
totuși, stimulentele pentru avertizările de c orupție, comparate cu
dezavantajele și marginalizarea produse de contextul socio- cultural încă
descurajează raportarea neregulilor.
Cu privire la supravegherea instituțiilor însărcinate cu monitorizarea achizițiilor publice, aceasta este limitată, cel puți n de către numărul enorm de proceduri
simultane.
Cetățenii se pot adresa instituțiilor publice respective și/sau instanței cuu reclamații. Mecanismul este evaluat ca fiind eficient.

Integritate ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure integr itaea angajaților din
sectorul public?
Pentru dezvoltarea dispozițiilor legii nr. 188/1999, cu privire la respectul
funcționarilor publici pentru reglementările de conduită civilă și publică, a fost
adopată legea nr. 7/2004 was adopted. Aceasta se referă l a Codul de conduită
al funcționarilor publici, care se aplică tuturor persoanelor care dețin o funcție în cadrul unei autorități publice sau al unei instituții de administrație publică
centrală sau locală. Conform art. 2 din Codul de conduită, acesta urmărește să
asigure calitatea serviciilor publice, o bună administrație în realizarea interesului public, ca și să contribuie la eliminarea birocrației și corupției din administrația publică. Printre principiile care guvernează conduita profesională a funcțio narilor publici (art. 3), se găsesc și: integritatea morală, principiu
conform căruia îi este interzis oricărui funcționar public să ceară sau să primească, în mod direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, orice fel de avantaje sau beneficii, în legătură cu poziția publică pe care o dețin; principiile
onestității și corectitudinii, conform cărora funcționarii publici trebuie să fie de
bună credință în exercitarea funcției publice și în executarea atribuțiilor lor.
Art. 14 din Cod stipulează că funcț ionarii publici nu au dreptul să ceară sau să
accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alte beneficii, pentru ei sau
pentru familiile lor, părinții, prietenii, sau persoanele cu care au avut relații de
afaceri sau politice, care le pot infl uența imparțialitatea în exercitarea funcțiilor

121 lor publice și sau pot reprezenta o răsplată cu privire la aceste funcții. Art. 19
stipulează condițiile clare în care un funcționar public nu poate cumpăra un
bun aflat în proprietatea statului sau a unități lor administrativ -teritoriale.
Conform art. 20, Agenția Națională a Funcționarilor Publici are rolul de a
coordona, monitoriza și controla implementarea reglementărilor de conduită, monitorizare și controlare a implementării reglementărilor de conduită, iar prin
art. 21 al aceluiași cod, toate instituțiile publice trebuie să numească un consilier de etică pentru a consilia și monitoriza implementarea internă a codului. Astfel de reglementări de conduită sunt prezente și în legea nr. 477/2004, cu privire la Codul de Conduită al personalului contractual din cadrul
autorităților și instituțiilor publice 242. Coduri speciale de conduită sunt în
vigoare pentru funcționarii publici cu statut special, cum ar fi polițiștii etc.
243
În momentul numirii într -o funcție pu blică, ca și la sfârșitul relației de muncă,
funcționarii publici sunt obligați să prezinte, conform legii, declarația de avere, către directorul autorității sau instituției publice. Aceasta este reînnoită anual, conform legii.
Conform art. 94, paragrafu l 3 al legii nr. 161/2003, funcționarii publici care, în
exercițiul funcției lor publice, au dezvoltat activități de monitorizare și control în/pentru companii sau alte unități de profit din sectorul public sau privat, nu pot să desfășoare activitate sau s ă ofere consiliere specializată către aceste
companii timp de 3 ani de la părăsirea calității de funcționar public.
Art. 76 al legii nr. 393/2004 stipulează că declarația de interese trebuie să
includă venitul obținut din colaborarea cu orice persoană fiz ică sau juridică,
cadourile sau alte beneficii materiale sau avantaje primite de la orice persoană fizică sau juridică în legătură cu funcția deținute în cadrul autorității

242 Publicat în Monitorul Oficial al României , Parta I, nr. 1105 din 26 noiembrie 2004
243 Codul de etică și conduită al ofițerilor de poliție, Codul de conduită a personalului din sistemul
adminis trației penitenciarelor, Codul de conduită al consilierilor juridici, Codul etic al inspectorului
delegat, Codul cu privire la conduita etică a auditorilor interni. În ceea ce privește promovarea unui
comportament adecvat, precum și măsurile de prevenire a actelor de corupție, sunt relevante
următoarele acte normative : Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor,
magistraților, a persoanelor cu funcții de conducere și de control asupra funcționarilor publici;
Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea actelor de corupție;
Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și alte
unități care se ocupă cu încălcarea drepturilor; Legea nr. 144/2007 privind constituirea,
organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate .

122 administrației publice locale. Este stabilit că orice cadou sau donație primită de
oficialii publici locali în timpul unei ocazii publice sau festive, devin proprietatea
instituției sau a autorității de care aparțin. Cadourile nedeclarate și orice
beneficii materiale sunt supuse confiscării (art. 83).

Integritate ( practică )
În ce măsură este asigurată în practică integritatea angajaților din sectorul
public?
Corupția din sectorul public este considerată încă, de către public și de către cei
din interior, ca fiind o problemă majoră în cadrul sistemului romînesc de
integritate.
Totuși, ar trebui să fie relevant a se spune că cel mai recent BGC, din 2010, a
arătat că 28% dintre respondenți au oferit o mită în ultimele 12 luni (din septembrie 2009, până în septembrie 2010). Mita fiind oferită de către cetățeni
fiind, în general, un act de co rupție măruntă, în relația dintre cetățean și
oficialii publici din administrație, procentul este relevant pentru a evalua
nivelul ridicat de corupție din sectorul public.
244
Mecanismul de Cooperare și Verificare implementat de CE pentru a monitoriza progres ul românesc în lupta împotriva corupției, în cadrul procesului de
integrare europeană, include două câmpuri majore: administrația publică și judiciarul.
Păstrând în minte constrângerile bugetare din ultimii trei ani, programele de training pentru integrit ate pentru funcționarii publici nu au fost organizate în
mod sistematic, Ele sunt bazate doar pe proiecte conduse de ONG -uri și având
funcționarii publici ca grup țintă
245
Totuși, funcționarii publici afirmă că sunt bine informați cu privire la valorile,

244 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/Grapha ndTables_ro.pdf .
245 Interviu. Printre proiectele derulate putem menționa proiectul Asociației Pro Democrația :
Tăcerea ta este scumpă! Campanie pentru o administrație publică locală curată,
http://www.apd.r o/proiect.php?id=43 , proiecte ale Centrului de Resurse Juridice: www.crj.ro și
proiecte ale TI -România: www.transparency.org.ro .

123 principiile regulile care asigură integritatea în sectorul public.246 Acest lucru
este, de asemenea, întărit de prezența legislației relevante în bibliografia
obligatorie pentru toate concursurile pentru o funcție publică.
Educația publică
În ce măsură infor mează și educă sectorul public publicul, cu privire la rolul său
în lupta împotriva corupției?
Programele specifice dezvoltate de sectorul public pentru a educa publicul cu
privire la corupție și la cum să fie oprită sunt, în general, izolate și nu sunt
coerente. Cele mai multe dintre aceste programe se referă doar la relația
directă dintre instituțiile publice respective și cetățenii și oferă informații
despre cum e bine să procedeze în cazul în care se confruntă cu situații de
ș antaj s au în care li s e ofe ră mită și anunță caracterul penal al infracțiunii de
corupție, sancționată prin codul penal. Din păcate, impactul acestor programe asupra cetățeanului mediu este încă limitat, după cum arată rezultatele pentru
România ale BGC.
247
Opinia că sectorul public e ste încă unul dintre cele mai corupte din România
este o dovadă a impactului scăzut pe care aceste programe de educație îl au. Cu evaluări de la 2,4 la 3,7 pe o scală de la 1 (deloc corupt), la 5 (extrem de
corupt), BGC arată că elementele componente ale s ectorului public (educație,
asistență medicală, sistemul de taxe și impozite, serviciile publice și vămile) sunt încă foarte afectate de corupție.
248

246Interviu. Rezultate ale proiectului Tăcer ea ta este scumpă! Campanie pentru o administrație
publică locală curată, http://www.apd.ro/proiect.php?id=43 al Asociației Pro Democrația .
247 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index.html .
248 http://www.transparency.org/policy_research/surveys _indices/gcb/2010/results și
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf .
Evaluarea s-a făcut în anul 2007 . GCB -ul de după aceea nu a evaluat suficiente componente ale
sectorului public pentru a asigura o analiză corectă .

124 Cooperarea cu instituțiile publice, CSO și agențiile private în
prevenirea/tratarea corupției
În ce măsură lucrează sectorul public cu agențiile de tip watchdog, afacerile și
societatea civilă cu privire la inițiativele anticorupție?
Relația dintre stat și societatea civilă a fost întreținută, în mare parte, pe baze
ad-hoc. De exemplu, nevoia de a întări capacitatea României de a implementa
reforme în vederea aderării la UE a constrâns guvernul să inițieze grupuri de
lucru cooperative cu ONG -uri din toată țara. Mobilizarea în jurul reformei
judiciare prin expertiză și contribuții merită menționată.249. Totuși, în ciuda
îmbunătățirilor în dialogul intersectorial, civil -de stat, și multiplicării
inițiativelor de advocacy ale CSO -urilor250, după aderarea la UE, cooperarea
dintre aceste două sectoare a scăzut, devenind mai degrabă ezitantă și bazată pe competiție
251.

Reducerea riscurilor de corupție prin garantarea integrității în achizițiile
publice
În ce măsură există un cadru eficient pentru garantarea integrității în
procedurile de achiziții publice, inclusiv sancțiuni exemplare pentru o conduită nepotrivită atât pentru ofertanți, cât și pentru oficialii publici și mecanisme de
analizare și reclamare?
Sistemul legal de achiziții publice asigură o bună transparență The public
procurement legal system ensures good transparency, competiție deschisă și tratament egal al p rocedurilor de achiziție. Sistemul legal de achiziții publice
este reprezentat în principal de către Ordonanța de Urgență 34/2006
252,

249 Această cooperare a implicat Transparency International România și mai multe detalii pot fi
găsite pe site-ul www.transparecy.org.ro .
250 Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), op.cit., p. 189.
251 Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Romania 2010. Societatea civilă. Profil,
tendințe și provocări , pp.95 -114. Disponibil la http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php .
http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguver
namental1.pdf
252 Îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul achizițiilor publice au apărut datorită necesității
de a transpune în legislația națională prevederile noului pachet legislativ european – Directiva
2004/17/EC și Directiva 2004/18/EC. Ca abordare strategică, transpunerea a fost realizată prin

125 modificată și adăugită de nenumărate ori de la aprobare. Toate procesele de
achiziție care depășesc 15.000 de euro trebuie s ă fie făcute disponibile tuturor
potențialilor candidați/ofertanți prin publicarea notificării în avans și a anunțului de licitație în sistemul electronic pentru achiziții publice (ESPP)
253 și
în Monitorul Oficial. În cazul în care valoarea contractelor indi viduale
depășeșete anumite praguri per tip de contract (servicii, materiale, lucrări), publicarea anunțurilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene e obligatorie
254.
Legislația mai impune și utilizarea de documente standard de licitație.
Totuși, în 2010, l egea parteneriatului public -privat255 a subminat principiul
competiției deschise, directe și corecte. Contractele parteneriatului public-
privat nu sunt supuse acelorași reguli ca și achizițiile publice, singurul mod de a
încheia un contract fiind negocierea directă dintre instituția publică și lista
scurtă de parteneri selectați. Criteriile listei scurte nu sunt acoperite de lege.
Totuși, funcționarii publici și reprezentanții de afaceri pot numi cel puțin 8
moduri de a aranja o procedură de achiziție public ă, utilizând portițe din
legislație256:
• Stabilirea criteriilor licitațiilor (specificațiile) conform specificului unei
companii participante.
• Utilizarea abuzivă a stărilor de urgență (ex. pe timpul inundațiilor)
pentru a negocia contracte cu o singură comp anie. În unele cazuri,
contractele erau semnate cu mult după încheierea situației de urgență
sau pentru a rezolva probleme non -existente, fără legătură cu situația.
• Furnizarea de informații confidențiale din interior unui ofertant.
• Oferirea unui preț de dumping pentru a câștiga contractul și semnarea
ulterioară a unui addendum la contract, pentru dublarea valorii.

elaborarea și adoptarea unei legi noi cu privire la atribuirea contractelor de achiziție publică,
destinată să reglementeze atât achizițiile publice în sectorul "clasic" (Directiva 2004/18/CE), cât și
achizițiile publice în sectorul de utilități (Directiva 2004/17/CE) .
253 Sistem IT de utilitate publică, accesibil prin internet la o adresă dedicată (www.e -licitatie.ro) și
utilizat cu scopul de a aplica procedurile de atribuire prin mijloace electronice .
254 Art. 55 GEO 34/2006 conform modificărilor.
255 Legea nr. 178/2010.
256 Centrul de Resurse Juridice, op. cit , pp. 13 -14.

126 • Stabilirea unor criterii dificile de licitație, aproape imposibile pentru
participanți fără informații confidențiale, din interior, pentru a
descuraja competiția directă.
• Oferirea unui preț de dumping și unei manopere sau a unor produse
de calitate scăzută și repararea problemelor printr -un alt contract
direct, mult mai costisitor.
• Pentru contractele cele mai mari, gestionate în mod direct de căt re
miniștri, companiile câștigătoare pot fi obligate să aleagă anumite
firme subcontractante.
• Oferirea de informații unui iparticipant cu privire la ofertele altor participanți
Pe partea instituțională, organismele însărcinate cu reglementarea și
monitoriz area procesului de achiziții publice sunt A.N.R.M.A.P.
257, având ca rol
fundamental înființarea, promovarea și implementarea de politici de achiziții publice, C.N.S.C.
258, organismul de analiză și U.C.V.A.P.259, care realizează
controlul ex -ante asupra proceduri lor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice
și asigură independența (din punct de vedere operațional) de toate organismele implicate în managementul și contractarea fondurilor publice, ca și de organismele principale de reglementare (A.N.R.M.A.P. și C.N .S.C.),
furnizând astfel coerența metodologică și abordarea unitară în realizarea de controale ex -ante la nivel central și local. Totuși, cadrul instituțional pare a fi
prea greoi pentru a gestiona strategiile flexibile de păcălire a legii. A.N.R.M.A.P. își îndeplinește sarcinile sub coordonarea directă a Primului Ministru; C.N.S.C.
funcționează sub Secretariatul General Guvernamental. Cu privire la U.C.V.A.P., având statut de direcție generală în cadrul Ministerului Finanțelor Publice,
raportează la minist ru. Membrii C.N.S.C. sunt selectați în urma unui concurs
public
260 și sunt numiți din ordinul Primului Ministru. Președintele C.N.S.C. este

257 Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, înfiin țată prin
OUG nr. 74/2005, adoptată la 29 iunie 2005
258 Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor . Art. 257 -276^1 GEO 34/2006 conform
modificărilor.
259 Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice, OUG nr. 30/2006 și Decizia
Guve rnului nr. 942/2006
260 În conformitate cu Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată,
modificată, și Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei
funcționarilor publici ", cum a fost modificată .

127 ales prin vot secret, cu o majoritate absolută, de 33 de membri ai Consiliului,
pe o perioadă de 3 ani, iar mandatul s ău poate fi reînnoit o singură dată.261
Astfel, niciunul dintre organismele responsabile din domeniul achizițiilor publice nu este independent de guvern. Personalul acestor instituții poate fi apreciat ca insuficient, luând în considerare numărul extrem de m are de de
contracte încheiate de instituțiile publice locale și centrale, de organismele finanțate din fonduri publice, de companii etc.
Luând în considerare ordinul de supervizare nr. 113/2008
262 stabilește
procedura de supervizare a procesului de acordare a contractelor de achiziții
publice, prin vegherea asupra respectării prevederilor legale care guvernează procesul de achiziții publice. Conform reglementărilor, monitorizarea e
realizată de A.N.R.M.A.P., lunar sau în mod spontan, cu notificare
263 și acope ră
numai procedurile de achiziție publică finalizate264. Persoanele responsabile
pentru evaluarea/verificarea aplicării legii achizițiilor publice au dreptul să
observe și să înregistreze faptele care constituie încălcări ale prevederilor
legale, să aplice s ancțiuni și să recomande președintelui instituțiilor măsuri de
prevenire, stopare și corectare a efectelor produse de abaterea de la lege.
C.N.S.C. soluționează reclamațiile265 formulate în timpul procedurii de
acordare, înainte de rezilierea contractului, prin intermediul unor comisii
specializate266. Conform legii, cazurile referitoare la dispute juridice sunt
distribuite în mod aleatoriu acestor comisii267. Depunerea reclamației către
Consiliu suspendă procedura de achiziție publică, până la soluționarea aces teia
de către Consiliu, decizia acestuia fiind obligatorie pentru toate părțile
implicate. Astfel, contractul încheiat în perioada de suspendare a procedurii
este nul268. Conform legislației, autoritatea contractantă e responsabilă pentru

261 Art. 258 GEO 34/2006 conform modificărilor.
262 Aprobarea Regulamentului privind procedura de supraveghere a procesului de atribuire a
contractelor de achiziție publică. Publicat în Monitorul Oficial nr. 383 / 20 mai 2008 .
263 Art. 3 (2), Ordinul 113/2008.
264 Art. 3 (3), Ordinul 113/2008.
265 Plângerile pot fi înaintate în toate fazele procedurii de achiziție publică și împotriva oricărui act
al autorității contractante, astfel cum sunt definite la art. 255 (4) din OUG 34/2006, conform
modificărilor.
266 Art.29 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 782/2006 .
267 Art. 268, GEO 34/2006, conform modificărilor.
268 Art. 277, GEO 34/2006, conform modificărilor.

128 acordarea contractu lui și, prin extensie, pentru modul în care e organizată
procedura de acordare, petnru a asigura respectarea principiilor stipulate prin
lege. Astfel, în organizarea procedurii de acordare, autoritatea contractantă are
obligația de a selecta procedura core ctă269, de a asigura transparența acesteia
și accesul egal al tuturor ofertelor270, corectitudinea competiției271 și
confidențialitatea, oriunde este necesară272, pentru a evita conflictele de
interese273, a asigura tratamentul egal al tuturor candidaților/ofertelor , a
informa candidații/ ofertanții cu privire la rezultatul procedurii274 și pentru a
asigura accesul la informație al tuturor părților interesate275.
Legea achizițiilor publice nu menționează nicio măsură specifică pentru consultare/supervizare asupra impleme ntării contractului. Dacă este realizat
înainte de încheiere sau după finalizarea contractului, controlul ANEREMAP sau UCEVAP privește numai procesul de achiziție publică, nu și coerența dintre stipulațiile din contract și implementarea acestuia, control care poate fi realizat de Curtea de Conturi. Totulși, legea asigură accesul egal la documentația
pentru ofertanți și dreptul părților interesate de a cere clarificări și modificări.
În al doilea rând, asemenea prevederi sunt asigurate de legea nr. 544/2001 , cu
privire la accesul neîngrădit la informația de interes public
276.
După cum am putut vedea în secțiunea de integritate, personalul însărcinat cu
evaluarea ofertelor trebuie să fie diferit față de cel responsabil de elaborarea
termenilor din documentele de referință/licitare. Ambele tipuri de staff
menționate mai sus sunt diferite de cel cu atribuții de control.
Transparența este asigurată prin oferirea tuturor potențialilor ofertanți
informații clare cu privire la specificațiile tehnice ale ofertei, la criteriile de
selecție și acordare și prin comunicarea către toți ofertanții a rezultatului evaluării și deciziei de acordare, ca și a tuturor reclamațiilor care au apărut pe

269 Art. 18 and art. 71 -141, GEO 34/2006, conform modificărilor.
270 Art. 47 -57, GEO 34/2006, conform modificărilor.
271 Art. 33 -40, GEO 34/2006, conform modificărilor.
272 Art. 64 -65 and 172, GEO 34/2006, conform modificărilor.
273 Art. 66 -70, GEO 34/2006, conform modificărilor.
274 Art. 206 -208, GEO 34/2006, conform modificărilor.
275 Art. 211 -216, GEO 34/2006, conform modificărilor .
276 Monitorul nr. 663 / 23 octombrie 2001.

129 parcursul procedurii de ofertare. Legea permite și participarea tuturor
ofertanț ilor interesați la sesiunea de deschidere a ofertelor, pentru a asigura
respectarea principiului transparenței. Pe de altă parte, accesul la dosarul de achiziție este acordat tuturor părților interesate, o dată cu finalizarea procedurii de ofertare și cu a cordarea contractului
277. Prevederile menționate
mai sus sunt la fel de aplicabile în cazul concesionării contractelor278.
Clarificările și amendamentele apărute pe parcursul procesului de licitare trebuie să fie împărtășite tuturor licitanților.
Cadrul legisl ativ românesc nu ia în considerare mecanisme de control civil sau
social, pentru a monitoriza procesele de control ale contractărilor publice. El
nici nu interzice, însă, un astfel de mecanism, lăsând posibilitatea
implementării Pactelor de integritate. To tuși, momentan, instituțiile publice și
licitanții nu s -au arătat implicați sau entuziaști cu privire la adoptarea acestei
proceduri.
Incompatibilitățile și conflictele de interese sunt, de asemenea, supuse legii
achizițiilor publice.
279. Persoana fizică sau juridică care a participat la
elaborarea unei documentații de ofertare, ca operator economic, are dreptul
să fie ofertant, ofertant asociat sau subcontractor numai în cazul în care
implicarea acesteia în elaborarea documentației nu distorsionează competi ția.
Astfel, analiza efectului potențial asupra condițiilor competiției ar trebui realizată pentru fiecare caz în parte.
În al doilea rând, persoanele implicate în procesul de evaluare/verificare nu au
dreptul să dețină interese economice față de niciunul dintre ofertanți sau
subcontractori sau să dețină acțiuni în cadrul companiilor licitante, sau să fie rude până la gradul al patrulea, inclusiv, cu cu oricare dintre ofertanți. Mai mult, persoanele a căror imparțialitate, pe durata procesului de
evaluare /verificare, ar putea fi afectată, nu pot fi membri în comitetele de
evaluare. Totuși, legea nu oferă informații adiționale cu privire la modul în care
ar trebui interpretată această prevedere.
Conform prevederilor HG nr. 925/2006, în toate cazurile, auto ritatea
contractantă are obligația de a elimina efectul situației menționate mai sus și

277 Art. 215 GEO 34/2006 conform modificărilor.
278 Art. 217 -228 GEO/2006 conform modificărilor.
279 Art. 66 -70 GEO 34/2006 conform modificărilor.

130 să ia toate măsurile necesare pentru a corecta, modifica, revoca și anula acele
acte care au afectat aplicarea procedurii corecte de achiziții.
Atunci când vorbim despre integritate, ne putem referi la cerințele de
confidențialitate, acestea fiind importante, deoarece, dacă nu sunt utilizate, ele pot produce daune asupra celorlalte principii (transparență, competiție corectă, tratament egal). Pe de altă parte, utilizat în mod abuziv, el poate face
rău acelorași principii, transformând aceeași procedură într -una mai opacă și
necompetitivă. Astfel, autoritatea contractoare nu trebuie să dezvăluie informații care pot dăuna secretului comercial sau proprietății intelectuale
280.
În mod alternativ, toate ofertele sunt confidențiale până la sesiunea de
deschidere și toate informațiile, cu excepția datelor comunicate în această
sesiune sau cele oferite de către ofertanți în urma cererii de clarificări ar trebui
să rămână confidenți ale până la finalizarea procesului de ofertare. În
consecință, membrii comitetelor de evaluare și personalul autorității contractante trebuie să asigure confidențialitatea conținutului ofertelor și al
clarificărilor pe durata procesului de ofertare
281.

280 Art. 24 GEO 34/2006 conform modificărilor.
281 Art. 75 Decizia guverna mentală 925/2006 conform modificărilor.

131
6.5. INSTITUȚIILE DE APLICARE A LEGII – POLIȚIA
REZUMAT
Având una dintre cele mai scăzute rate de încredere în rândul cetățenilor,
Poliția Română este puternic afectată de corupție și de percepția dezastroasă
cu privire la integritatea angajaților săi.
Un pas foarte important și bine apreciat în lupta împotriva corupției și promovarea integrității în Poliția Română este înființarea unei agenții anti –
corupție dedicate: Direcția Generală Anticorupție (DGA), o secție specială de poliție dedicate investigării corupție i în cadrul Ministe rului Administrației și
Internelor și în primul rând în rândul polițiștilor. Oricum, prin natura muncii
Poliției și a DGA însăși, o serie de activități rămân secrete, astfel că abuzurile pot fi prevenite mai greu.
Încă mai mult, lipsa de resurse și de voință politică, inclusiv amenințările
constante cu privire la disponibilizările din Poliție au determinat creșterea
vulnerabilității la corupție a întregului mecanism de aplicare a legii din
România.

132 Instituțiile de aplicare a legii – Poliț ia
Scorul Mediu al Pilonului: 45,83 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
41,67 / 100 Resurse – 25 – 75
Independență 75 25 25 75
Guvernare
45,83 / 100 Transparență 50 25 50 75
Responsabilitat e 75 25 25 75
Mecanisme de
asigurare a
integrității 75 25 25 75
Rol
50 / 100 Investigarea
coruptiei 50 50

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE:
În cadrul diferitelor ministere, există instituții diferite de aplicare a legii,
numite, în general, instituții de insp ecție. Cele mai importante dintre acestea
sunt Garda Financiară, din cadrul Ministerului de Finanțe, Inspectoratul â de Stat în Construcții, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Inspectoratul Teritorial de Muncă, din cadrul Ministerului Muncii. Totuși, cele mai multe
reglementări și caracteristici ale acestor instituții sunt evaluate în cadrul pilonului „Sectorul Public”. Există o serie de coduri de conduită specifice pentru fiecare dintre aceste instituții, pentru a asigura mecanismele de integritate și responsabilitate în situațiile speciale de investigații, care reprezintă munca funcționarilor publici din cadrul instituțiilor de inspecție.
În acest context, pilonul de față evaluează cea mai importantă instituție de aplicare a legii, poliția. Poliția Română este instituția însărcinată cu apărarea

133 drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, cu prevenirea și
depistarea infracțiunilor și cu respectarea ordinii și siguranței publice.282
Conform legilor românești, procurorii sunt magistr ați, aceștia și judecătorii
făcând parte din judiciar. Chiar dacă funcția lor este de aplicare a legii, statutul acestora și reglementările cele mai importante care li se aplică sunt specifice
judiciarului, fiind incluși în cadrul pilonului „Judiciarul”.
În cadrul structurilor de poliție, există un Inspectorat General al Poliției
Române (IGPR), autoritatea centrală. Filialele teritoriale sunt înființate pe
structura de bază a împărțirii naționale teritoriale și administrative, sub
supervizarea IGPR. Mai exi stă și instituții academice și de antrenament, ca și
alte unități specifice, specializate pe sectoare diferite.
283

EVALUARE
Resurse (practică)
În ce măsură are poliția un nivel adecvat de resurse financiare, personal și
infrastructură pentru a putea funcți ona eficient, în practică?
IGPR e finanțat din bugetul Ministerului Administrației și Internelor, iar funcționarea sa este finanțată în întregime de stat, Inspectorul General al IGPR fiind ordonator secundar de conturi.
Bugetul poliției este alocat prin intermediul Ministerului Administrației și
Internelor, către inspectoratul teritorial de poliție, în calitate de autorități secundare de ordonare de conturi, care distribuie sumele alocate instituției subordonate. În cadrul Instituției Poliției Române nu există alte metode de
finanțare, în afara celei de la buget.
Bugetul poliției este evaluat ca inadecvat. Cele mai importante probleme sunt legate de dotarea tehnică și resursele umane. În 2010, ca și consecință a deciziilor legate de reducerea cheltuielilo r și a bugetului sectorului public,

282 Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați:
http://www.igpr.ro/prima_pagina/index.aspx .
283 Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați: http://www.igpr.ro/unitati_centrale.htm
și http://www.igpr.ro/unitati_teritoriale.htm .

134 salariile și primele polițiștilor s -au redus substanțial ne mai fiind adecvate
pentru atragerea de personal calificat și dedicat. O altă problemă înrudită este
restructurarea anunțată a poliției, cuprinzând concedieri și schimbări în
structura de finanțare – au existat proiecte care au propus finanțarea poliției
din bugetul local, în locul bugetului Ministerului.
Reducerile bugetare din 2010 au determinat o serie de proteste în rândul polițiștilor, inclusiv protestul in tens mediatizat din fața Palatului Președenției,
Cotroceni.
Cu privire la investigarea corupției, există o unitate specială în cadrul
Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală Anticorupție.
Această instituție a fost evaluată în cadrul p ilonului „ACA”.

Independență ( lege )
În ce măsură este poliția independentă din punct de vedere legislativ?
Legislația care vizează asigurarea independenței Poliției în activitățile sale
zilnice și în instrumentarea cazurilor de corupție a fost considera tă eficientă în
mod potențial. Mai mult, înființarea unor instituții precum DNA și în special, DGA în cadrul Ministerului Administrației și Internelor au fost considerate ca
fiind instrumente eficiente în combaterea și prevenirea corupție în rândul
polițiș tilor.
Polițiștii sunt recrutați direct din cadrul instituțiilor academice ale poliției, iar examenul de absolvire este considerat a fi echivalent cu concursul pentru
poziția repartizată. În cazul posturilor non -operative sau specializate din cadrul
poliț iei, recrutarea se face prin concurs deschis.
Cum majoritatea recrutărilor din cadrul poliției se fac din școlile specializate, iar
promovările se fac, în principal, pe baza vechimii, există o abordare puternic
orientată spre carieră în activitatea poliț iștilor.
Angajații Poliției Române trebuie să -și îndeplinească atribuțiile și misiunea în
conformitate cu competențele stabilite prin lege, fără imixtiuni
284 ilegale din

284Codul de Conduită al funcționarilor publici cu statul special, aprobat prin Decizia de Guvern nr.
991/2005, art. 6.

135 partea altor autorități, a politicienilor sau a altor persoane, ei sunt obligați să
funcționeze în mod independent. Aceștia trebuie, de asemenea, să respecte
prevederile Codului de Conduită al funcționarilor publici, care subliniază o serie de principii de bază în activitățile lor, cum ar fi următoarele: principiul legalității, egalității, imparțialității, loialității, integrității morale,
profesionalismului, respectului și independenței funcționale. Poliția judiciară,
care investighează și infracțiuni de corupție, este coordonată și supervizată de
către Procuraturile Curților judiciare.

Independență (practică)
În ce măsură sunt instituțiile de aplicare a legii independente în practică?
Inspectorul General al Inspectoratului General este numit de către Primul
Ministru, la propunerea Ministrului de Interne, cu avizul consultativ al Corpului
Național al Polițiștilor.
285
Șefii inspectoratelor politice județene sunt numiți și demiși la ordinul
Ministrului Internelor, la propunerea inspectorului general al IGPR, în urma
consultării cu Corpul Național al Polițiștilor și cu avizul consultativ al prefectului.
286
Conform opiniei experților din interior, polițiștilor le lipsește, în general,
independența reală în activitățile zilnice. Relația ierarhică instituționalizată
dintre superiorul de poliție și subordonații săi depășește, se spune, limitele legii. Mai exact, măsurile obișnuite pe care polițiștii trebuie să le ia depind într –
o mare măsură de voința superiorilor, în așa fel încât orice acțiune a unui polițist ar putea fi oprită sau invalidată la discreția superiorului acestuia. O
explicație plauzibil ă pentru această stare de fapt a fost existența unor
competențe extinse ale șefilor poliției cu privire la numirea, demiterea și
promovarea personalului poliției subordonat lor, provenit din academiile de poliție.
287

285Legea nr. 360/2002,cu privire la statutul polițistului , art 8, paragraf 1 și 2.
286Legea nr. 360/2002,cu privire la statutul polițistului, art 12, paragraf 3
287Concluziile evaluării din SNI anterio r, publicat în 2010.

136 Cu privire la poliția judiciară, conducăt orul ierarhic nu poate da instrucțiuni cu
privire la investigarea infracțiunilor, numai procurorul are această competență.
Astfel, toate instrucțiunile oferite de către procuror sunt obligatorii.
Transparență ( lege )
În ce măsură există prevederi care asi gură accesul publicului la informații
relevant cu privire al activitățile poliției?
Polițiștii trebuie să depună o declarație de avere și una de interese în
momentul numirii și al reconfirmării în funcție și la părăsirea acesteia.
Luând în considerare pre vederile legii cu privire la accesul liber la informații de
interes public
288, instituția poliției trebuie să publice, din oficiu sau la cererea
cetățenilor, toate informațiile de interes public. Informațiile publicate din oficiu
sunt următoarele: actele nor mative care reglementează organizarea și
funcționarea instituției, personalul cu funcții de conducere și cel responsabil cu diseminarea informațiilor de interes public din cadrul instituției, structura și atribuțiile departamentelor, programul de audiențe, datele de contact, lista
documentelor de interes public și modurile în care cetățeanul poate contesta o decizie a instituțiilor publice. De asemenea, Poliția Română trebuie să publice și
să actualizeze un buletin informativ care conține informațiile de in teres public
cerute de lege.
289
De asemenea, legea prevede o serie de excepții de la accesul liber la informații de interes public, după cum urmează: informația cu privire la apărarea și
securitatea națională și ordinea publică, cea cu privire la interesele politice și
economice, cea cu privire la datele cu caracter personal și informațiile cu privire la procedurile pentru anchetele penale și disciplinare și la procedurile juridice în cazul în care publicarea informației ar afecta asigurarea unui proces
core ct.
290
Pentru a preveni și combate corupția, infracțiunile de frontieră, traficul de droguri, traficul de persoane și crima organizată, la numirea Inspectorului

288Legea nr 544/2001, cu privire la accesul liber la informația de interes public
289 Legea nr. 544 cu privire la accesul liber la informația de interes public, art 5, paragraf 1
290 Legea nr 544/2011 cu privire la accesul liber la inform ația de interes public, art. 12, paragraf 1

137 General al Poliției Române, cu aprobarea Ministrului Internelor și cu autorizația
procurorului de semnat de către Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel,
Poliția Română are dreptul de a utiliza polițiști sub acoperire, pentru a aduna informații ce pot fi utilizate ca probe în timpul unui proces. Toate aceste autorizații vor fi confidențiale și n u vor fi făcute publice. Astfel, publicul nu
poate accesa sursele de informare și nici metodele și practicile polițiștilor sub
acoperire.
De asemenea, informația publică furnizată de Poliția Română cuprinde:
statistici cu privire la activitățile îndeplini te de aceasta pe durata anului în curs,
evaluarea activităților sale, resursele financiare, evidența copiilor dispăruți.
Victimele infracțiunilor își pot accesa dosarul cazului prin intermediul
reprezentanților legali. Reprezentanul legal (avocatul) părț ii vătămate are
dreptul de a asista la investigația penală și de a înainta cereri și memorii.
291
Dreptul la reprezentare legală este garantat acuzatului pe durata procesului.

Transparență (practică)
În ce măsură există transparență în activitățile și proc esele decizionale ale
poliției, în practică?
Poliția Română a publicat pe website -ul său declarațiile de avere, în
conformitate cu legea cu privire la transparența în exercitarea unei funcții
publice292.
Luând în considerare faptul că Poliția Română își în deplinește unele dintre
activități prin intermediul agenților sub acoperire, în ceea ce privește declarațiile de avere și de interese ale acestora, ele trebuie depuse direct la ANI. Asta înseamnă că acesta declarații nu intră sub incidența legii cu privire la
informațiile de interes public. Aceasta este o practică acceptată, dar
nereglementată de legea privind declarațiile. Astfel, a nu publica declarațiile
polițiștilor sub acoperire înseamnă a le proteja identitatea, asigurând protecția

291 Art 173, Codul de Procedură Penală
292http://www.mai -dga.ro/index.php?l=ro&t=38

138 personalului care l ucrează în astfel de structuri. De asemenea, nu sunt
publicare nici declarațiile persoanelor care lucrează în structuri de securitate.
Activitățile care trebuie, conform legii, dezvăuite, sunt făcute publice. Totuși,
multe dintre activitățile poliției r ămân confidențiale, acest lucru putând
preveni descoperirea abuzurilor.
În ceea ce privește practicile din cadrul instituției Poliției, nu este clar în ce măsură sunt respectate cele cu privire la numirile în funcții, în special în cele de conducere.

Responsabilitate ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure obligația poliției de a raporta și a-
și asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale?
În termeni generali, polițiștii răspund în fața superiorilor lor ierarhici, cu
excepția poliției jud iciare, care lucrează sub autoritatea procurorului.
293
Cu privire la mecanismele de răspundere la reclamațiile cetățenilor într -o
perioadă rezonabilă de timp, din cadrul instituției Poliției, avem două situații: prima este cea în care o persoană înaintează o petiție/reclamație împotriva
unei persoane din cadrul instituției, legea stabilind un termen de 30 de zile pentru răspuns. Însă pe de altă parte, atunci când o persoană înaintează o plângere împotriva unei terțe persoane, legea nu stabilește un termen de
răspuns.
Reclamațiile din exterior cu privire la acte de corupție comise de către polițiști
sunt soluționate de către Direcția Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și de către DNA.
294 În ceea ce privește reclamațiile
din interi or, ele sunt adresate superiorului ierarhic, care are competența de a
ordona o investigație preliminară. În acest caz, demersurile pot fi atât
disciplinare, cât și juridice, iar în cazul de mai înainte, atât civile, cât și penale.
Procedura disciplinară a re două faze: una de investigație preliminară și una de
consultare a consiliului disciplinar. Investigația preliminară urmărește să

293Pentru mai multe informații, vezi Statutul Polițistului, art. 4, paragra f 1 și 2, art. 5.
294Mai multe desptre aceste instituții în cadrul pilonului despre „ACA”.

139 determine dacă actul în cauză a avut loc sau nu, precum și circumstanțele care
l-au înconjurat. Investigația poate fi desfăș urată de către șeful unității sau de
către un agent numit de acesta, care trebuie să fie cel puțin egal în grad celui investigat.

Responsabilitate (practică)
În ce măsură au instituțiile de aplicare a legii obligația de a raporta și a- și
asuma responsabi litatea pentru acțiunile lor, în practică?
În practică, raportul anual pe 2006 este ultimul publicat pe website -ul IGPR. De
asemenea, numai unele statistici din perioada 2004- 2009, au fost publicate.
Raportul de activitate cu privire la informația de inte res public este integrat în
raportul general al Ministerului Internelor și publicat pe website -ul acestuia.
Există câteva motive oferite părților interesate și o lipsă de interes din partea
Ministerului de a trage Poliția la răspundere.
Organele de inves tigații penale informează publicul din oficiu sau la solicitare și
realizează investigații numai cu supervizarea procurorului. Astfel, decizia de a
începe o investigație penală transmisă de către organul de investigație penală, e motivată înaintea procuror ului, care supervizează întreaga procedură.
Polițiștii au obligația de a întocmi un dosar de cercetare penală, pe care îl înaintează apoi procurorului, împreună cu un raport de motivare.
Totuși, nu există suficiente probe pentru a evalua perioada de timp în care se
răspunde la reclamațiile cetățenilor, neexistând statistici disponibile cu privire
la timpul minim, mediu și maxim de răspuns la reclamații și rezolvare a
cazurilor.
Există, pe de altă parte și este evaluat ca fiind un lucru extrem de bun, un organism autonom de poliție, în cadrul Ministerului, Direcția Generală
Antocorupție, care investighează corupția personalului din subodinea
Ministerului Administrației și Internelor.
Polițiștii nu sunt imuni la răspundere penală, dar se pot bucura de anum ite
drepturi și prezumții într -un proces penal care le este intentat, în care sunt
acuzați de o faptă săvârșită în misiune.

140
Mecanisme de integritate ( lege )
În ce măsură este integritatea instituțiilor de aplicare a legii asigurată prin
lege?
Nu există re glementări cu privire la restricții post -ocupare a funcției.
Reglementările pentru tragerea la răspundere a oficialilor instituțiilor de aplicare a legii care nu și -au declarat în mod corect averea sunt aceleași ca
pentru toți funcționarii din sectorul public. Pentru nedeclararea averii la timp, ANI îi poate amenda. Pentru omiterea de a declara o parte din sau întregul
averii și pentru fals în declarație, Agenția îi poate raporta la Parchet. Totuși, în
practică, ANI nu are resurdele și procedurile necesare pentru a verifica toți
oficialii publici și toate declarațiile polițiștilor.
Polițiștii români trebuie să respecte prevederile Codului de Etică și Deontologie
a Polițistului. Principiile acestuia sunt: legalitate, egalitate, obiectivitate și non –
discrimin are, transparență, capacitatea și datoria de a comunica eficient,
disponibilitate, acordare de prioritate interesului public, profesionalism, confidențialitate, respect, integritate morală, independență operațională și loialitate. Conform Statutului lor, p olițiștilor le este interzis să utilizeze forța în
alte moduri decât cele prevăzute de lege, să cauzeze suferință fizică sau psihică
unei persoane în scopul obținerii de informații, să pedepsească o persoană
pentru un act comis sau despre care se suspectea ză că ar fi fost comis de
aceasta sau de altcineva, s -o intimideze sau pună presiune asupra acesteia sau
a altei persoane. Dacă aceste reguli sunt încălcate, sancțiunea ar putea fi, în
funcție de gravitatea faptei, nu doar disciplinară, ci chiar și de natu ră penală.
Pentru a le asigura integritatea și verticalitatea morală, polițiștii nu au dreptul
de a fi membri ai partidelor, organizațiilor sau asociațiilor politice, sau de a face propagandă pentru aceste organizații, de a exprima opinii sau preferințe
politice la locul de muncă sau în public, de a exprima în public opinii contrare
interesului național al României.
Polițiștii sunt supuși legii 161/2003, cu privire la măsurile pentru asigurarea
transparenței în exercițiul funcției publice, astfel, există r eglementări cu privire
la incompatibilități și conflicte de interese și trebuie să depună declarații de interese, care constituie baza de analiză în astfel de cazuri. Declarațiile sunt

141 făcute publice pe website și ar trebui să fie verificate de către ANI. Funcția de
polițist este incompatibilă cu orice altă funcție publică, indiferent de rang.
Polițiștii nu pot desfășura alte activități, remunerate sau nu, în cadrul altor
instituții sau autorități. De asemenea, ei nu pot lucra în întreprinderi deținute de G uvern, comerciale sau orice alte entități aducătoare de profit, din sectorul
public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoane autorizate și
nu pot face parte dintr -un grup cu interes economic. Ei pot însă desfășura
activități de predar e, de cercetare științifică și de manifestare literară și
artistică.
Un polițist este într -un conflict de interese dacă este chemat să soluționeze o
petiție, să ia o decizie sau să participe la procesul decizional cu privire la indivizi
ssau entități leg ale cu care are relații pecuniare sau patrimoniale. Legea
prevede reguli generale cu privire la cadouri și spune că funcționarii publici nu
au dreptul să primească sau să ofere niciun fel de beneficiu legat de poziția pe care o ocupă în serviciul public.

Meca nisme de integritate (practică)
Sunt codurile de conduită, politicile cu privire la conflictele de interese,
organismele de integritate etc. existente, eficiente în asigurarea unui
comportament etic în cadrul instituțiilor de aplicare a legii?
Codul de Etică stipulează principii generale care ar trebui să guverneze
conduita polițiștilor. Totuși, în acest moment, eficiența sa este foarte redusă.
Poliția e percepută ca fiind una dintre cele mai corupte instituții din România, clasându -se pe locul patr u în topul acestora (după partidele politice,
Parlement și Judiciar), realizat de către cetățenii României, în cadrul
Barometrului Global al Corupției din 2010. Poliția este, de asemenea, pe lângă
sistemul sanitar, primul exemplu pe care îl oferă românii d e corupție măruntă.
Mai mult, în ultima vreme, din ce în ce mai mulți înalți oficiali din poliție sunt investigați pentru corupție și infracțiuni legate de corupție.
295 Mai devreme în
2010, a început urmărirea penală împotriva unui număr foarte însemnat de

295 Interviu

142 polițiști de frontieră, pentru implicarea lor în mai multe operațiuni de
contrabandă.
Alte cazuri sunt aduse înaintea publicului în urma investigațiilor jurnaliștilor.
Putem evalua existența unei agenții anticorupție specializate (DGA), care se
ocupă de pol iție. Această unitate întreprinde și activități educative, astfel,
polițiștii pot beneficia de cursuri de formare în acest domeniu.
Luând în considerare informația publică furnizată pe website și ultimul raport
de activitate, nu avem informații cu privire la formarea continuă a polițiștilor.
În practică, programele de formare pentru angajați sunt realizate de către
instituții specializate din cadrul sectorului public sau privat.

Investigarea corupției
În ce măsură detectează și investighează instituțiil e de aplicare a legii cazurile
de corupție din țară?
Poliția judiciară investighează cazurile de corupție, sub coordonarea
Parchetului. Poliția judiciară, sub supervizarea procurorilor, are acces la informații personale și poate efectua percheziții și are stări, în urma deciziei
unui judecător.
296
Raportul de activitate al Ministerului Administrației și Internelor indică faptul
că în domeniul fenomenului infracțional, valorile sunt similare cu cele ale
anului precedent. Comparativ cu anul 2009, au fost comis e mai puține jafuri ( –
4,48%) și mai puține infracțiuni împotriva persoanei ( -8,58%). Lupta împotriva
infracțiunilor informatice a dus la desființarea a 59 de grupări organizate, 528 de persoane fiind trimise în instanță. În 2010, au fost desființate 66 de
organizații, 499 de persoane din sfera infracțiunilor de trafic de persoane și
migrație ilegală fiind trimise în instanță.
În 2010, au fost identificate 757 de grupări infracționale, cu 11,49% mai multe
decât în 2009 și au fost desființate 286 de grupări o rganizate implicate în

296Toate datele statistice cu privire la investigarea acuzațiilor de corupție sunt disponibile la DNA,
analizat în cadrul pilonului «ACA»

143 comiterea de infracțiuni grave, 2124 de persoane fiind puse sub acuzare și
46,23% dintre membrii lor fiind arestați.
Analiza statistică arată că în 2010, a fost înregistrat un număr mai redus de jafuri. Frauda economică și financia ră reprezintă 21,62% din numărul total al
infracțiunilor descoperite de poliție, cu 6,2% mai multe decât în 2009.

144
6.6. ORGANISMELE DE MANAGEMENT ELECTORAL297
REZUMAT
Managementul electoral este efectuat de două tipuri de instituții românești:
Autoritatea Elec torală Permanentă (AEP) și birourile electorale. Ca o observație
generală, după primii ani, 2006- 2008, AEP a avut performanțe mai bună in
transparență și din punctul de vedere al integrității decât birourile electorale.
Încă resursele și independența sunt limitate. Eficacitatea în reglementarea
finanțării partidelor și în control financiar al partidelor este încă foarte limitată.
Birourilor electorale întâmpină problemele legate de formarea membrilor lor,
independența lor, legată de modul în care președinți i birourilor secțiilor de
votare sunt numiți, responsabilitatea lor, incluzând posibilitatea lor de a rezolva corect întâmpinări și contestații, și transparența activității lor.

297Dorim, de asemenea , să mulțumim doamnei Crina Rădulescu, profesor de Școala Națională de
Științe Politice și Administrație Publică, București, pentru contribuția sa la studiul lansat în 2010,
care a servit drept punct de pornire pentru prezenta analiză.

145 Organisme de Management Electoral
Scorul Mediu al Pilonului: 43,06 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
33,33 / 100 Resurse – 25 – 75
Independență 50 25 50 75
Guvernare
58,33 / 100 Transparență 50 50 50 50
Responsabilitate 75 50 25 50
Mecanisme de
asigurare a
Integ rității 75 50 25 50
Rol
37,5 / 100 Reglementarea
campaniei electorale 25 75
Administrarea
Alegerilor 50 50

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) este o instituție admimistrativă
autonomă, care asigură gestionarea problemelori electorale în perioada dintre
alegeri. Pe parcursul perioadei electorale, (începând cu o lună -două până
înainte de alegeri și continuând până la validarea rezultatelor acestora) instituția care se ocupă cu managementul electoral este Biroul Electoral
Central. AEP e organizată conform legii electorale, cu privire la alegerile
parlamentare.
Pe durata desfășurării alegerilor, organismele de management electoral sunt BEC, Birourile Electorale Județene (48, inclusiv un Birou special pentru votanții
aflați î n afara țării) și Birourile Electorale ale secțiilor de votare. În cazul
alegerilor locale, sunt înființate Birouri Electorale Locale în fiecare localitate. Regulile de formare, competențele și responsabilitățile administrației sunt
detaliate în legislația electorală. Deși prezente în diferite legi, reglementările cu
privire la organismele de management electoral sunt similare. România nu are

146 un Cod Electoral298 și fiecare tip de alegeri sunt reglementate printr -o lege
diferită, indicând incoerența cadrului l egislativ.
Astfel, alegerile sunt gestionate de către două administrații distincte: AEP și o
structură stratificată de Birouri Electorale, care este restabilită pentru fiecare alegeri și condusă de către BEC. Luând în considerare dependența BEC de munca, expertiza, materialul și resursele umane ale AEP, organismul de
management electoral analizat în secțiunea următoare va fi AEP. Totuși, atunci când este relevant pentru managementul proceselor electorale, vom prezenta și analiza și prevedrile legale și pr acticile BEC sau a altor birouri electorale.

EVALUARE
Resurse ( practică )
În ce măsură are organismul de management electoral (OME) resursele
adecvate pentru a- și atinge scopurile în practică?
AEP decide cu privire la propria propunere de buget, pe care primește aprobarea Ministerului de Finanțe și trimite bugetul mai departe, către Guvern, pentru a fi inclus în Bugetul Statului și prezentat Parlamentului
299. Totuși,
pentru toate cheltuielile capitale, procedura de aprobare este mai complexă, cerând aprobare a în cel mai mic detaliu, a Guvern. Astfel, independența
bugetară nu include dezvoltarea AEP, ca funcționând în cadrul Autorității Generale de management. Din 2009, până în 2011, nu au fost aprobate creșteri în resursele financiare ale AEP, în ciuda crește rii semnificative în volumul de
muncă și luând în considerare necesitatea de a realiza cartea de evidența
electorală, după cum a afirmat conducerea AEP în cadrul interviurilor. În
vederea îndeplinirii activităților și îndatoririlor sale, AEP are propriul personal,
organizat în departamente. Responsabilitățile personalului sunt definite prin Statutul AEP. Distribuția pe departamente se face prin intermediul dispozițiilor

298 La momentul scrier ii lansării, Codul electoral este un proiect elaborat de către Autoritatea
Electorală Permanentă și așteaptă să fie dezbătut de către partidele politice.
299 În conformitate cu art. 7, capitolul II, Decizia nr. 2/19.03.2007 (Statutul de Funcționare al
Autor ității Electorale Permanente), președintele Autorității aprobă bugetul anual al instituției,
bazat pe propunerea de buget elaborat și prezentat de către Departamentul de buget și finanțe,
resurse umane si contabilitate, în urma art. 23 din aceeași decizie.

147 emise de Președinte. Statutul de funcționare menționează 15 departamente.
Autoritatea m ai are și 8 ramuri regionale, în fiecare zonă de dezvoltare. AEP
are, de asemenea, un Secretar General, numit ee către Primul Ministru, conform legii, în urma unui concurs deschis.
Numărul total de angajați de pe organigramă, inclusiv din ramurile regional e,
este de 170, dintre care, 3 sunt președintele și vicepreședinții, după cum se
poate observa pe website- ul AEP . Conform Statutului său de Funcționare, AEP
ar trebui să dețină 34 de birouri teritoriale și un personal în număr de 250, în
locul actualilor 1 70, excluzând demnitarii și Cabinetul președintelui sau al
vicepreședinților. Lipsa de personal pe pozițiile specifice este menționat ca o
slăbiciune atât de către managementului AEP , în timpul interviului, cât și de
către experții din mediul academic și d e către societatea civilă, în ceea ce
privește rapoartele de monitorizare a alegerilor. Rapoarte comprehensive sunt
furnizate de către Asociația Pro Democrația
300 și de către Institutul de Politici
pubice301.
Managementul AEP a afirmat că lipsa personalului și fondurile insuficiente au
pus AEP în imposibilitate de a garanta prezența unor reprezentanți ai lor în toate birourile electorale la nivel județean, fapt care ar asigura profesionalismul acestor structri, în vederea alegerii reprezentanților României
în Parlamentul European sau a alegerilor prezidențiale. Informația aceasta
poate fi verificată și prin intermediul documentelor de numire în funcție ale
acestor reprezentanți. Conform aceleiași surse, AEP nu a reușit să înființeze
birouri județene după cum e stipulat în art. 26, paragraful (a), legea nr.
35/2008, nefiindu -le alocate fondurile necesare. AEP a numit 30 de
reprezentanți în birourile electorale județene, în loc de 48.
Managementul AEP a afirmat și că pensionarea personalului experimentat a
făcut foarte dificilă monitorizarea activității de finanțare a partidelor și

300 Surse importante în această privință sunt rapoartele Asociației Pro Democrația de la diferite
momente electorale. Toate disponibile la www.apd.ro / publicatii.php.
301 Alegerile locale 2008 prin ochii societatii civile, iulie 2008, Alegeri locale 2008. Or ganizare
inerțială, candidați apatici, alegători indiferenți, iulie 2008, disponibile online la
http://www.ipp.ro/pagini/publicatii.php?pg=2

148 activității organizaționale la nivel local, iar imposibilitatea de a angaja personal
suplimentar a îngreunat situația și mai tare302.
Alte limitări ale resurselor se pot observa lipsa spaț iului de depozitare pentru
documentele pe suport fizic, pe care AEP are obligația legală de a le păstra. Și
mai multe limitări ale resurselor Further resource limitations are observed in
the lack of space for storage of hard -copy documentation, which the P EA is
required by law to maintain.
Luând în considerare oportunitățile de training, prevederile legale în vigoare obligă angajatorul să ofere training anual. Totuși, bugetul AEP a inclus fonduri
pentru training -ul personalului în ultimii trei ani, după cum de poate observa în
schema de buger, furnizată, la cerere, de AEP.
Cu privire la resursele umane ale birourilor din cadrul secțiilor de vot,
președintele și adjunctul său din cadrul acestor birouri trebuie să fie, de regulă, juriști. Atunci când acest l ucru nu este posibil, aceștia vor fi independenți și cu
un foarte bun renume.
303 Alți membri ai birourilor din cadrul secțiilor de
votare sunt reprezentanți ai partidelor care concurează în alegeri.304
Legea nu stipulează niciun fel de pregătire specifică pen tru membrii BEC și ai
Birourilor Electorale Județene. Mai mult, AEP trebuie să sprijine material
cursurile de pregătire a membrilor birourilor din secțiile de votare, organizată
de prefecți. Cursurile de pregătire cunt organizate doar pentru președinții birourilor din cadrul secțiilor de votare și pentru adjuncții acestora, ele durând
doar în jur de două ore. Bugetul AEP pentru relizarea materialelor informative oferite membrilor birourilor din cadrul secțiilor de votare este foarte limitat și
autoritatea a apelat la parteneriatele pe care le avea cu ONG -uri pentru a
putea realiza și distribui materialele necesare în timpul ultimelor alegeri
parlamentare și prezidențiale din România. Toate acestea sunt probleme
subliniate de mai multe ori în rapoartele de mo nitorizare a alegerilor realizate

302 Declarația este de încredere, căci multe alte instit uții publice s-au confruntat cu aceeași
problemă când cabinetul a trecut proiectul de lege care interzice pensionarilor să continue să
lucreze în instituțiile publice și interzicer, de asemenea, angajările noi în cadrul instituțiilor publice.
Proiectul de lege a fost o decizie luată pentru combaterea crizei economice. Totuși, este extrem de
contestat, deoarece experiența si profesionalismul în instituțiile publice a fost descurajat .
303 Art 19 alin (4) al Legii nr. 35/2008.
304 Art. 19 alin (8) -(9) al legii nr. 35/2008.

149 de către organizațiile societății civile.305 Experții au subliniat, de asemenea,
problema, ca fiind una dintre cele mai importante impedimente cu privire la
pregătirea oficialilor electorali.

Independența ( lege )
În ce măsur ă este organismul de management electoral independent prin lege?
Legea nr. 373/2004 cu privire la alegerile pentru Senat306 și Camera
Deputaților (art. 26- 29) și Statutul cu privire la organizarea și funcționarea AEP
sunt principalele acte legislative care reglementează AEP.
AEP este condusă de un președinte cu rang de ministru, numit într -o sesiune
reunită a Senatului și a Camerei Deputaților și doi vicepreședinți, cu rang de
secretari de stat, unul numit de către Președintele României, iar altul, de către
Primul Ministru307. Președintele și cei doi vicepreședinți sunt numiți pentru un
mandat de 8 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Singurul criteriu pentru
numirea președintelui este pregătirea și experiența sa juridică sau
administrativă. Nicio altă prevedere nu determină baza de recrutare pentru
managementul AEP. În îndeplinirea responsabilităților lor juridice, președintele
și adjuncții săi realizează o funcție care implică exercitarea autorității de stat.308
Astfel, ei nu pot fi membri ai vreunui par tid politic. Președintele și adjuncții săi
pot fi revocați din funcție de către autoritățile care i -au numit, din motive bine
întemeiate. Nu există o definiție clară a motivelor bine întemeiate în lege.

305 Raportul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR , 2004, p. 16, disponibil la
www.osce.org/odihr/elections/romania/41455 , asociația Pro Democrația, Prezidențiale 2009 –
Raport de obser vare al alegerilor pentru Președintele Romaniei din 2009, March 2010, p.72.
disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .
306 Legea nr. 373/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 35/2008. AEP a fost instituită prin lege în
2004 și funcționează astăzi în conformitate cu prevederile Legii nr. 35/2008. În plus, art. 51 din
Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale,
modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 98/27.08.20 08 introduce Departamentul de Control al
finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale și de un departament specializat pentru
alocarea subvențiilor de la bugetul de stat.
307 Legea nr. 35/2008, art. 63, (3) -(4).
308 Legea nr. 35/2008, art.13, (3) .

150 Au fost ridicate îndoieli importante cu privire la in dependența birourilor din
cadrul secțiilor de votare. În special, prevederea cu privire la selecția
cetățenilor care să participe la tragerea la sorți pentru numirea președinților și
vicepreședinților birourilor electorale din cadrul secțiilor de votare, a tunci când
numărul de juriști este insuficient pentru a completa toate pozițiile, este prea vagă și deschisă implementării arbitrare.
309

Independența ( practică )
În ce măsură funcționează organismul de management electora în modl
independent, în practică?
Luând în considerare mecanismul de numire a conducerii AEP, în 2004, încă de
la începutul activității acesteia, a apărut un conflict între președintele și
vicepreședinții instituției. Președintele AEP este numit de Parlament, iar
vicepreședinții, de către P rimul Ministru și Președintele României. Președintele
PEA, Octavian Opriș, a fost, în anii ‘90, senator din partea unuia dintre
principalele partide românești. Conflictul intern a fost considerat de presă a fi
unul de natură politică, influențat de interve nții externe.310
Conflictul a avut un impact negativ asupra eficacității autorității în primii ani de funcționare ai acesteia. Nu s -a realizat actualizarea listelor electorale și nu a
fost îmbunătățită logistica electorală și nu a fost înființat un departam ent de
control asupra finanțărilor partidelor
311. Raportul instituției din 2006 a fost
respins de Parlament. Totuși, Comisia Juridică a Camerei Deputaților a hotărât să confirme poziția Președintelui. O lună mai târziu, în februarie și martie 2007,
cei doi v icepreședinți ai AEP au fost înlocuiți din funcție. Activitatea instituției s –
a îmbunătățit, însă întrebările cu privire la independența reală a conducerii sale

309 Asociația Pro Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare a alegerilor pentru
Președintele României din 2009, martie 2010, p.72. Surse importante în această privință sunt
rapoartele Asociației Pro Democrația de la diferite momente electorale. Toate sunt disponibile la
www.apd.ro/publicatii.php . De asemenea, Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR.
România. Alegerile prezidențiale, 22 noiembrie și 6 decembrie 2009. Raportul final, Var șovia, 17
februarie 2010 , p. 8.
310 Raportul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR, 2004, p. 10, disponibil la
www.osce.org/odihr/elections/romania/41455
311 Știri disponibile la: http://stiri.kappa.ro/actualitate/31 -01-2007/jandarmul -electoral- rateaza –
alegerile- europene- 117642.html

151 a rămas în picioare. În 2008, unul dintre vicepreședinți a fost acuzat de afiliere
la unul dint re partidele politice care avea candidați nominalizați pentru
Parlamentul European. Ea a participat la activitățile post -electorale ale
partidului312. Încrederea cetățenilor în AEP rămâne, astfel, scăzută. Un sondaj
inițiat în 2009 de către Asociația Prodemo crația arată exat cât de scăzut este
acest nivel de încredere în rândul cetățenilor în eficiența instituțiilor de management electoral. 84% dintre români considerau, în noiembrie 2009, că aceste instituții sunt ineficiente în diminuarea fraudei electorale.
313
În ceea ce privește personalul, președintele instituției hotărăște asupra
întâlnirilor, promovărilor, transferurilor și concedierilor acestora. Conform art.
35 din versiunea amendată a Statutului Autorității, numirile sunt bazate pe
concursuri sau examin ări. Procedurile pentru numiri, promovări și concedieri
ale personalului cu statut de funcționar public, provin din legea nr. 7/2006, cu
privire la statutul funcționarilor publici parlamentari,314 respectiv din art.21 -24,
din legislația muncii, cu privire la personalul angajat pe baza contractului
individual de muncă.
Pe de altă parte, teme importante de reflecție au fost formulate cu privire la independența membrilor birourilor electorale, în special a președinților birourilor din cadrul secțiilor de votare .
În 2009, s -a produs un incident în județul Vrancea, unde prefectul
(reprezentant guvernamental) a fost schimbat în timpul perioadei electorale
315.
Incidentul a reprezentat un indicator important al imixtiunii guvernului și a partidelor de guvernământ în nominalizarea președinților și vicepreședinților
birourilor electorale din cadrul secțiilor de votare.
316

312 Știri disponibile la: http://www.jurnalul.ro/special/special/ana -maria -patru -iti-cerem -demisia –
511082.html
313 Rezultatele sondajului sunt disponibile la:
http://www.apd.ro/files/sondaj_privind_fraudarea_alegerilor_mai- nov2009.html
314 Publicat în Monitorul Oficial nr. 35/16.01.2006.
315 Prefectul a fost schimbat după retragerea Partidului Social- Democrat din guvern . Deși prefectul
ar trebui să fie un înalt funcționar public, independent, aceasta este, practic, numit și referit de
partidele politice. Problema este dezvoltată în continuare în capitolul despre "sectorul public".
316 Declarațiile din acest capitol se baze ază în principal pe avizul experților și pe revista presei. O
altă sursă a fost dl. Adrian Neacșu, președintele Tribunalului Județean Vrancea și membru al TI-

152
Transparența ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure accesul publicului la informații
relevante cu privire la activitățile și procesul decizional al OME?
Conform art. 28 din Statutul amendat, Departamentului de Comunicare și
Relații Publice trebuie să asigure comunicarea dintre cetățeni, diverse
organizații și asociații și AEP. Mai exact, el constituie o legătură permanentă cu presa, prin i nformarea acesteia și exprimarea unor puncte de vedere și prin
oferirea către media de documente și materiale realizate de AEP. De
asemenea, el oferă cetățenilor informații de interes public și asigură
actualizarea paginii de internet care conține informaț iile, rapoartele și analizele
AEP și organizează conferințe de presă.
Departamentul de control al finanțării partidelor politice și ale campaniilor electorale trebuie să -și publice pe website -ul instituției rezultatele activităților
de control întreprinse la sediile centrale și teritoriale ale tuturor partidelor
politice, ca și rapoarte cu privire la subvențiile publice și donațiile private primite de partide. Totuși, niciun nume de donator nu poate fi făcut public, conform prezentei legi.

Transparența ( practică )
În ce măsură sunt rapoartele și deciziile organismului de management electoral
făcute publice în practică?
Transparența AEP este, în general, asigurată în practică. Experiențele organizațiilor societății civile arată că aceasta răspunde foarte bi ne petițiilor
pentru informații publice.
317 Totuși, performanța bună este recentă. Până în
2008, transparența AEP, în special cu privire la finanțarea partidelor, era

Rmania. El a subliniat problema independenței în ceea ce privește președinții și deputații birourilor
secțiilor de votare.
317 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidențiale, 22
noiembrie și 6 decembrie 2009. Raport final, Varșovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociația Pro
Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei
din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .

153 criticată de către societatea civilă.318 Mai mult, începând cu 2006, rapoatele cu
privire la activitatea de informare publică (conținând date statistice cu privire la
audiențe, petiții, solicitări sau memorii) ale instituției au fost publicate pe
website.
AEP a implementat mai multe proiecte în parteneriat cu ONG -uri, pentru
monitorizarea aleger ilor, arătându -și deschiderea față de public. AEP publică pe
website și toate propunerile legislative făcute în vederea modificării legislației electorale și toate sugestiile primite de la ONG -uri sau de la simpli votanți.
Website -ul AEP este un instrument foarte util și foarte ușor de manevrat,
actualizat în timp util și conținând toată informația publică cerută conform
legii, precum rapoarte anuale, Cărți Albe post -electorale, rapoarte financiare
ale partidelor și rapoarte de control cu privire la finanțarea partidelor.
În ceea ce privește activitatea Departamentului de Cercetare și Monitorizare a
Procesului Electoral, au fost publicate broșuri tipărite sau electronice cu privire la principalele evenimente electorale ale anilor precedenți și au fost organ izate
conferințe pe probleme legate de procesul electoral, precum votul din afara țării. Totuși, informația relevantă pentru opinia publică cu privire la corectitudinea și cinstea procesului electoral, nu sunt disponibile (ex. listele electorale care ar fa
c i l i t a d e p i s t a r e a d e c ă t r e c e t ă ț e n i ș i d e c ă t r e A E P a
voturilor multiple).319
Toată legislația relevantă și un istoric al deciziilor relevante ale BEC sunt
disponibile pe website, într -o structură comprehensivă. Instrumente foarte
utile, inclusiv calendarele electorale și instrumente pentru a identifica secția de
vot repartizată fiecărui votant sunt disponibile pe website înainte de ziua
alegerilor. Totuși, nu există niciun call center. AEP a fost parteneră în două proiecte ale Asociației Pro Democrația (aces t ONG se ocupă cu monitorizarea
alegerilor), organizând un call center național gratuit pentru votanți, pe timpul zilei. AEP a sprijinit ONG -ul în promovarea call centerului.
Pe durata alegerilor, BEC își înființează propriul website, iar secțiunile Birou rilor
Electorale Județene sunt organizate ca pagini separate, pe website- urile

318 Raport disponibil la www.ip p.ro/protfiles.php?IDfile=31 .
319 Declarat în timpul interviului de Cristian Pârvulescu.

154 prefecturilor. Transparența este bine asigurată, iar rapoartele societății civile
cu privire la procesele electorale nu menționează lipsa transparenței ca fiind
una dintre probl eme320. La nivel local, problema identificată este lipsa de
profesionalism (vezi indicatorul: Resurse). Totuși, BEC adoptă propriile statute
de funcționare pentru celelalte birouri electorale. Ei trebuie doar să publice
minutele întâlnirilor, însă observator ii media nu pot participa la aceste întâlniri.
Decizia a determinat proteste viguroase din partea organizațiilor de
monitorizare a alegerilor, dar ea nu s -a modificat cu trecerea anilor.321.
Din 2007, departamentul de control al finanțărilor partidelor și ca mpaniilor
electorale a publicat rezultatele activităților de control desfășurate la sediile centrale și teritoriale ale partidelor pe website -ul instituției, împreună cu
rapoartele cu privire la subvențiile si donațiile private primite de acestea. Mai mult , au fost puse la dispoziția publicului, online, rapoarte cu privire la
veniturile și cheltuielile partidelor în campania electorală, din 2007 înainte,
împreună cu contribuțiile publice și private la finanțarea partidelor. Ultima
informație, ca și fișele d e venituri ale campaniei electorale, rapoartele
financiare nu conțin decât sume totale.

Responsabilitate ( lege )
În ce măsură există prevederi pentru a asigura că OME trebuie să raporteze și
să răspundă cu privire la acțiunile sale?
Consiliul de managemen t al acestei instituții este în primul rând răspunzător de
către instituțiile care i -au decis numirea în funcție, în special Parlamentul, care
analizează rapoartele de activitate anuală și pe cele postelectorale, care urmează apoi a fi publicate sub forma Cărții Albe. Vicepreședinții sunt și ei
răspunzători față de Președintele României și de Primul Ministru, aceștia
neputând fi demiși decât de autoritățile care i -au numit, cu motive bine
întemeiate. Nu există o definiție în lege a „motivelor bine întemeiat e”.

320 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidențiale, 22
noiembrie și 6 decembrie 2009. Raport final, Varșovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociația Pro
Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare a alegerilor pentru Presedintele Romaniei
din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .
321 Asociația Pro Democr ația, Alegeri la limita democrației. Analiza procesului electoral din
România (2005), martie 2005, p.23. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .

155 AEP înaintează Parlamentului un raport cu privire la organizarea și progresul
alegerilor sau ale referendumului, compus din mențiuni cu privire la
participarea la vot, la procesul de votare, la neregulile descoperite, inclusiv cele
de ordin legislativ și la rezultatela alegerilor sau referendumului, într -un timp
nu mai lung de 3 luni după încheierea alegerilor pentru Senat. Acest raport se constituie în Cartea Albă.
Raportul anual include și un raport financiar al AEP. Cum aceasta se ocupă cu număratu l și transferul subvențiilor de la buget, către partidele politice,
raportarea financiară este obligatorie, prin legea finanțării partidelor. Respectând art. 1 din decizia nr. 3/24.09.2008, structura organizațională a
instituției are în compoziție un Birou de Audit Public Intern. Conform art.15,
chapter III, AEP funcționează sub subordonarea directă a Parlamentului. Autoritatea funcționează sub subordonarea directă a președintelui și are
dreptul de a evalua managementul financiar și să controleze sistemele de
management ale Autorității, în termeni de transparență și în acord cu
principiile legalității, respectării regulilor, ecnomiei, eficienței și eficacității. Mai
mult, trebuie să elaboreze un raport anual de activitate. Totuși, dacă sunt detectate încălcă rii ale legii, ele trebuie aduse imediat în atenția Președintelui.
are detected, they have to be immediately brought to the attention of the
President.
Cadrul legislativ permite revizuirea deciziilor birourilor electorale de către
biroul electoral superi or. Birourile electorale locale sau județene analizează
deciziile birourilor din cadrul secțiilor de votare. BEC analizează deciziile Birourilor Electorale Județene. Revizuirea ierarhică este efectuată în timp util și
poate fi pusă ușor în aplicare. Din co ntră, deciziile AEP (anterioare perioadelor
electorale) și ale BEC (în timpul perioadei electorale) pot fi contestate numai în
instanță, iar revizuirea este, în general, foarte lungă, depășind perioada electorală și astfel, nu e eficientă și nu poate fi pu să în aplicare după perioada
electorală.
322 Prevederile cu privire la reclamații și apeluri nu sunt suficient de
clare, mai ales cu privire la stadiul post -electoral și de asemenea, nu produc

322 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, Român ia. Alegerile prezidențiale, 22
noiembrie și 6 decembrie 2009. Raport final, Varșovia, 17 februarie 2010, p. 8.

156 mijloace eficiente care să poată fi utilizate pentru redresarea le gală a anumitor
decizii ale BEC.323
Partidele politice și candidații au mijloacele de a redresa neregulile electorale,
aceștia putând nominaliza membri pentru toate birourile electorale, de la cele din cadrul secțiilor de votare, la BEC. Candidații au, de as emenea, posibilitatea
legală de a participa la procesul electoral din orice secție de votare.

Responsabilitate ( practică )
În ce măsură are organismul de management electoral obligația de a raporta și
a răspunde pentru acțiunile sale, în practică?
Partide le politice și candidații pot căuta să redreseze neregulile electorale
printr -o reclamație. Mecanismul de soluționare a reclamațillot funcționează
bine pe perioada electorală, pentru a răspunde solicitărilor partidelor politice.
324 Acest mecanism nu este, în să, punctual și înregistrează întârzieri în
oferirea de răspunsuri către cetățeni sau societatea civilă, ex. organizații de monitorizare a alegerilor
325, după cum a afirmat și expertul intervievat.
Societatea civilă, în special organizațiile de monitorizare a alegerilor au
observat și ele lipsa de eficiență a BEC în soluționarea, în ziua alegerilor, a unor
probleme ridicate de alte organisme electorale, de partide politice și de
observatorii interni, cu privire la logistica votului, buletinele de vot și
organ izarea secțiilor de votare. Aceste nereguli nu au fost reflectate de către
Cartea Albă a alegerilor din ultimii 4 ani326.
Departamentele AEP își raportează activitatea în mod trimestrial către
conducerea AEP, în mod regulat. Rapoartele sunt analizate și aprobate de un
comitet consultativ. Departamentele AEP de control și coordonare a ramurilor își raportează activitatea și subliniază problemele caere pot apărea cu privire la dotarea electorală, cu 30 de zile înaintea alegerilor. Toate rapoartele sunt

323 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR , op. cit., p.5.
324 Ibidem .
325 Asociația Pro Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare al alegerilor pentru
Președintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php.
326 Pro Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare al alegerilor pentru Președintele
României din 2009, martie 2010, p.72. Dispon ibil la www.apd.ro/publicatii.php.

157 înregist rate și îndosariate. Rapoartele generale finale ale AEP sunt publicate și
pe website. Rapoartele sunt, în general, comprehensibile și asigură
supervizarea necesară asupra instituției, conducerii și angajaților.327
AEP dă, în general curs solicitărilor din partea media sau a societății civile. De
asemenea, organizează mai multe dezbateri pe subiecte de interes. Totuși, BEC
nu pare a avea aceeași deschidere de a răspunde la întrebările cu privire la
întârzieri/decizii/dispute ridicate de media sau de observator i.328

Integritate ( lege )
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea organismelor de
management electoral?
În ceea ce privește reglementările cu privire la conflictul de interese, art. 41 din decizia nr. 2/ 19.03.2007, stipulează că prevederi le cu privire la
incompatibilitățile din legea nr. 7/2006 se aplică și în cazul persoanlului Autorității, cu statut de funcționari publici. Declarațiile de interese trebuie completate și trimise responsabilului din instituție care le depune la ANI. În cons ecință, funcția lor este incompatibilă cu orice alt post public sau privat,
remunerat sau nu, cu excepția posturilor sau activităților în cadrul sistemului de educație
329. Un funcționar public este numit consilier de etică și acesta își
raportează activitate a la Agenția Națională a Serviciilor Publice. Mai mult,
relațiile ierarhice directe dintre soți și dintre rude de gradul I sunt interzise. Nu
există un cod specific de conduită pentru angajații AEP, iar conducerea
instituției nu consideră că ar fi nevoie d e unul. Personalul nu trebuie să
semneze un contract, o declarație, sau să depună un jurământ de respectare a
principiilor independenței, imparțialității, integrității, transparenței, eficienței,
profesionalismului și orientării către servicii în îndeplin irea îndatoririlor lor.

327 Toate rapoartele sunt disponibile la http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=1&l2=20 .
328 Aceste probleme au fost declarate de către expertul intervievat. Ele apar, de asemenea, în
rapoartele de monitorizare a alegerilor. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .
329 Art. 8 -10 din Legea nr. 7/ 2006 din 11/01/2006, republicată în Monitorul Oficial, Part I nr.
345/25.0 5.2009.

158 În ceea ce privește restricțiile post -ocupare, art. 45 din decizia menționată mai
sus afirmă că prevederile cu privire la clauza de confidențialitate de la art. 26
din legea nr. 53/2003, amendată330, se aplică și personalului AEP. Astfel, pe
durata și după încheierea perioadei de angajare, părțile vizate nu vor transmite
date sau informații pe care le- au aflat pe durata exercitării funcției lor, sub
condițiile enunțate în regulamentele interne și în contractele de muncă, individuale sau colective.
Totuși, experții apreciază că legea nu e comprehensivă în ceea ce privește integritatea membrilor birourilor electorale. Problema lipsei de claritate
legislativă cu privire la independența și neafilierea politică a președinților și
vicepre ședinților birourilor electorale din cadrul secțiilor de votare (vezi
indicatorul Resurse) are un efect negativ asupra integrității acestor oficiali.
În plus, soților și soțiilor și rudelor de sânge sau prin alianță până la gradul al II –
lea inclusiv,
331 ale candidaților din alegeri le este interzis să fie membri ai
birourilor electorale. (13- 35/2008). Reprezentanților partidelor politice,
alianțelor politice și alianțelor electorale, ca și celor ai organizațiilor minorităților naționale din birourile electo rale nu le pot fi repartizate și nu pot
exercita alte atribuții decât cele stipulate prin prezenta lege. Calitatea de membri ai unui organism electoral se va încheia, de jure, în cazul unei dispoziții
de înfățișare în instanță pentru comiterea unei încălcă ri a legii electorale.
Niciun cod de conduită nu există nici pentru birourile electorale, cu excepția legii electorale.

330 Legea nr. 53/2003 despre Codul Muncii din 24.01.2003, actualizată la data de 26.08.2005.
331 Expert intervievat și rapoarte ale societății civile: Asociația Pro Democrația, Prezidențiale 2009 –
Raport de observare al alegerilor pentru Președintele României din 2009, martieh 2010, p.72.
Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php

159 Integritate (p ractică)
În ce măsură este integritatea organismului de management electoral
asigurată în practică?
Conducerea AEP consi deră legislația și practicile din sfera integrității ca fiind
adecvate pentru reducerea corupției.332 Nu a existat nicio investigație
împotriva vreunui angajat al AEP.333
Totuși, observatorii interni au semnalat, pe durata tuturor momentelor
electorale de după 1990, probleme importante cu privire la integritatea
membrilor birourilor electorale din cadrul secțiilor de votare, începând cu relația dintre membri și candidați, partide și administrație și continuând cu realizarea de campanie electorală de către aceșt ia.
334 Problemele au persistat
în 2007, 2008 și 2009.335
Procesele de achiziții care preced alegerile ridică unele semne de întrebare. Reprezentanții AEP au solicitat unele derogări de la ordonanța achizițiilor publice, în special în ceea ce privește scurtarea deadline -urilor, pentru a putea
să satisfacă cel mai bine nevoile de execuții de urgență în perioadele electorale. Ei au observat și că valoarea contractelor pentru software și
materiale electronice nu este proporțională cu complexitatea lucrării cerute
ofertanților, ci cu importanța momentului electoral și au solicitat reglementări
adiționale pentru a reduce această tendință, care poate ridica prețurile, afectând astfel bugetul AEP și al Statului. Angajarea de către AEP de personal
specializat în IT ar pu tea rezolva, de asemenea, problema și este una dintre
soluțiile propuse de conducerea Autorității, după cum au declarat, însă nu au
primit feed -back până acum. Situația a fost subliniată și de către organizații ale
societății civile, precum IPP .
336

332 Declarat în timpul interviului cu un cercetător TI -Rmania.
333 Declarat în timpul interviului cu un cercetător TI -Rmania.
334 Rapo rtul de Evaluare al Misiunii OSCE/ODHIR, 2004, p. 16, disponibil la
www.osce.org/odihr/elections/romania/41455
335 Surse importante în această privință sunt rapoartele Asociației Pro Democrația de la diferite
momente electorale. Toate disponibile la www.apd.ro/publicatii.php .
336 Comunicatul de presă este disponibil la http://www.ipp.ro/pagini/interven355ia -institutului –
pentru -pol.php?pg=1

160 Reglemen tarea campaniei electorale ( lege și practică)
Reglementează organismul de management electoral, în mod eficient,
finanțările candidaților și partidelor politice?
Finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale este reglementată prin
legea cu pri vire la finanțarea activităților partidelor politice și a campaniilor
electorale (2006, ultima dată amendată în 2009). Organismul competent de control al finanțărilor campaniei electorale și al implementării legii este AEP, care exercită acum funcții care erau de competența Curții de Conturi, sub o
legislație anterioară.
337 Legea stabilește anumite interdicții și restricții, inclusiv
un plafon pentru cheltuielile de campanie.338 Dacă limita e depășită, partidul
sau candidatul independent va fi amendat. În plus, cel care depășește plafonul
este obligat să plătească la bugetul de stat o sumă egală cu cea cu care l -a
depășit. Candidații își pot finanța campaniile prin donații, care trebuie declarate la AEP și pot fi utillizate numai după ce a fost făcut acest lucru .
Dezvăluirea și raportarea în legătură cu cheltuielile pentru campania electorală trebuie realizate doar după finalul alegerilor, în termen de 15 zile de la publicarea rezultatului definitiv al acestora. Dacă este cazul, AEP poate cere
documente adițional e în termen de încă 15 zile, iar în 30 de zile, trebuie să se
pronunțe cu privire la complianța fiecărui candidat la prevederile legale.
Deciziile AEP în implementarea acestei legi pot fi atacate la Curtea de Apel București.
Din păcate, experții sunt de părere că simplitatea legii și resursele limitate ale
AEP fac controlul finanțărilor partidelor ineficient.
339 Partidele nu au un cont
special, dedicat administrării de fonduri pentru campania electorală și nu declară transferul banilor obținuți prin strânge re de fonduri pentru campania

337 Curtea de Conturi își păstrează funcția de control al subvențiilor pe care partidele politice
primesc de la bugetul de stat.
338 Pentru alegerile prezidențiale, limita de chelt uieli maxime pentru un partid sau alianță politică,
care a nominalizat un candidat prezidențial înregistrat, sau pentru candidații independenți, este de
25000 salarii minime. Salariul minim oficial pentru anul 2009 a fost de 600 lei (în jurul valorii de 140
Euro), astfel, limita de cheltuieli pentru fiecare partid sau alianță desemnatoare, sau candidat
independent, a fost în jurul valorii de 3,5 milioane de euro
339 Expert intervievat și rapoarte ale societății civile: Prezidențiale 2009 – Raport de observare a
alegerilor pentru Președintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la
www.apd.ro/publicatii.php .

161 electorală înainte ca aceasta să înceapă, ceea ce îngreunează foarte mult
controalele AEP și îi conduce la descoperiri nesatisfăcătoare. Mai mult,
rapoartele depuse de partide nu includ identitatea donatorilor și, din pricina
lipsei de resurse pentru control ale AEP, există foarte puține verificări cu privire la respectarea cadrului legislativ cu privire la identitatea donatorilor și valoarea maximă permisă a donațiilor.
Un important semn de întrebare a fost ridicat de către media și societatea
civilă, cu privire al donațiile și cheltuielile neînregistrate din campania
electorală. Totuși, nici AEP, nici alte organisme ale statului nu au investigat la modul serios această problemă.
340.
Candidații din partea partidelor non- parlame ntare s -au plâns de mai multe ori
că legislația existentă favorizează partidele reprezentate în parlament, ex. cu
privire la timpul de emisie sau la prevederile de finanțare a partidelor și
campanie electorală.341 Partidele non -parlamentare nu pot primi subv enții de
stat și trebuie să se bazeze în întregime pe donații private.
Pe durata campaniilor electorale, atât în 2008, cât și în 2009, au fost amplasate panouri și bannere în care erau atacați candidații, fără a fi indicată sursa (încălcând art. 29 din leg ea cu privire la finanțarea partidelor politice și
campaniilor electorale). Partidele politice au lansat un număr de reclamații formale, în cursul a diferite campanii electorale din ultimii ani, cu privire la
vandalizarea posterelor de campanie ale candidaților lor, în mai multe județe.
Nereguli au apărut și în timpul mitingurilor electorale și al demonstrațiilor în aer liber. Incidentele au fost constatate atât de către observatorii internaționali de la Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului, din cadrul
OSCE, în 2009 și de către observatorii interni de la Asociația Pro Democrația.
342

340 Expert intervievat.
341 Dispozițiile legislative în favoarea partidelor parlamentare sunt mult e. Partidele parlamentare
au prioritate în nominalizarea membri ai birourilor electorale (de exemplu, Art. 14,. Legea nr.
35/2008), și la finanțarea publică (de exemplu, art. 14, Legea nr. 334/2006). Ei au, de asemenea,
timp de emisie mai mare, conform Consiliului Național al Audio -Vizualului. Mai multe detalii cu
privire la situația unui candidat independent sau al unui partid non-parlamentar pe site-ul web a
candidatului Partidului Verde , Remus Cernea, http://remuscer nea.ro/
342 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, România. Alegerile prezidențiale, 22
noiembrie și 6 decembrie 2009. Raport final, Varșovia, 17 februarie 2010, p. 8. Asociația Pro

162
Administrarea alegerilor ( lege și practică)
Supervizează și administrează OME în mod eficient, liber și corect alegerile,
asigurând integritatea procesului electoral?
Sarcinile Autorității legate de promovarea integrității, transparenței,
responsabilității și reducerea corupției în țară sunt prezentate în art. 1, al. (2)
din Decizia Parlamentului nr. 3/24.09.2008, care stipulează că Autoritatea asigură creș terea conștientizării cetățenilor, cu privire la procedurile electorale
specifice și exercită control asupra finanțării partidelor politice și ale
campaniilor electorale. De asemenea, în art. 3 din Decizia Parlamentului nr.
2/19.03.2007, se afirmă că Auto ritatea are funcția de îndrumare, sprijin și
control al autorităților guvernamentale și al propriilor structuri, în ceea ce privește organizarea de consultări electorale.
Incidența votanților care vin la secțiile de votare și sunt întorși din drum, refuzâ ndu- li-se dreptul la vot este rară. Totuși, mai multe probleme delicate
legate de administrarea electorală rămân sub semnul întrebării: votul minorităților, în special comunitățile de etnie romă, secțiile speciale de votare și mecanismele de prevenire a fr audei (votului multiplu), listele electorale,
votul din străinătate și capacitatea observatorilor de a- și îndeplini sarcinile.
Datorită vulnerabilității sociale a multor romi, comunitățile de etnie romă sunt vulnerabile în mod deosebit la cumpărarea de vo turi. Mai mult, datorită
faptului că un număr considerabil de romi nu au acte de identitate, ei nu pot nici vota
. 343
Pe de altă parte, votanții care erau consemnați la pat, la domiciliu, dar în afara
zonei deservite de secțiile lor de vot au fost, efectiv, privați de acest drept,
neputându- se servi de o urnă mobilă, care, prin lege, nu poate părăsi zona

Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare a aleg erilor pentru Președintele României
din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .
343 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR , op. cit. , p. 17.

163 circumscrisă secției de votare, însă nu puteau beneficia nici de secțiile de
votare speciale din spital, fiind la domiciliu.344
În ciuda faptului că există două autorități care împart responsabilitatea (administrația locală și AEP) în ceea ce privește verificarea listelor electorale și aceste responsabilități sunt bine determinate, există mai multe probleme cu
privire la aceste liste. Fără a pune la îndoială acu ratețea globală a listei de
alegători,unii interlocutori și -au exprimat preocuparea cu privire la problema
migrației neînregistrate,atât în interiorul României, cât și în afară.
345 În special,
ei au semnalat riscul impersonării acestora și votării multiple î n numele
cetățenilor despre care se știe că locuiesc în altă parte decât la reședință.346
Turismul electoral, anume grupurile organizate în vederea votării multiple, în
diferite localități, a fost subiectul mai multor avertismente din partea media și
societă ții civile. Până la primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din
2004, alegătorii puteau vota la orice secție, dacă se găseau în afara localității de
reședință. După acuzații de nereguli însemnate, BEC a decis limitarea numărului de secții special e de votare pentru al doilea tur de scrutin alegerilor
prezidențiale din 2004. În cazul referendumului din 2007, cu privire la suspendarea președintelui și al alegerilor pentru Parlamentul European din 2009, alegătorii au putut din nou vota în orice secție de vot, dacă se aflau
departe de locul de reședință.
Pentru alegerile prezidențiale trecute, din 2009, de regulă, cetățenii votau în
secțiile de vot care le deserveau zona de reședință permanenetă. Totuși,
alegătorii care, în ziua alegerilor, se găseau î n afara localității de reședință,
puteau vota în oricare dintre cele 3,359 de secții speciale de votare de pe teritoriul țării. În plus, pentru a preveni „turismul electoral”, membrii birourilor
din cadrul secțiilor de votare care au fost nominalizați de p artide aveau dreptul
să copieze informația de pe lista suplementară cu alegători, într -un efort de a

344 Asociația Pro Democrația, Prezidențiale 2009 – Raport de observare a alegerilor pentru
Președintele României din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la www.apd.ro/publicatii.php .
345 Aproximativ 3 milioane de alegători înregistrați sunt estimați a locui în străinătate, dar rămân
înscriși pe listele electorale în locul lor de reședință înregistrată în România. Astfel de alegători sunt
eliminați doar în cazul în care își înregistrează reședința permanentă în străinătate cu misiunea
diplom atică românească respectivă.
346 Rezultatele anchetei sunt disponibile la:
http://www.apd.ro/files/sondaj_privind_fraudarea_alegerilor_mai- nov2009.html .

164 crește supravegherea asupra și încrederea în procesul de vot. Totuși,
observatorii interni și internaționali nu puteau cere o copie a acestor
informații, d in pricina protejării informațiilor personale ale alegătorilor. O
verificare comparativă nu a fost făcută niciodată.347
Votul din afara țării a devenit o problemă importantă în timpul ultimelor alegeri parlamentare din 2009. Datorită faptului că procedurile de vot erau, în
esență, aceleași ca și în cazul secțiilor speciale de votare, în general, votul celor
din afara țării ridică două tipuri de probleme: (1) votul nu este accesibil tuturor
cetățenilor români din afara țării, ci numai celor care locuiesc în a propierea
misiunilor diplomatice, (2) există întotdeauna avertismente din partea societății civile cu privire la independența secțiilor de votare și afilierea lor la
partidul de guvernământ.
Observatorii interni și media au obiectat și la prevederile legii cu privire la
comportamentul lor în interiorul secțiilor de votare. Legea stipulează că
reprezentanții media și observatorii nu au dreptul să părăsească zona din
cadrul secției de votare indicată de președintele biroului electoral din cadrul acesteia, p entru a nu deranja procesul de votare. Prevederea permite
președinților acestor birouri să facă abuz de poziția în care se află și să limiteze drepturile observatorilor și ale reprezentanților media de a observa în mod
propriu -zis procesul.
348 În plus, mai m ulte ONG -uri au avertizat în mod public că
partidele politice ar putea încerca să -și acrediteze activiștii pentru a trece drept
observatori ONG .349 Observatorii ODHIR au confirmat această situație, deoarece au
intrat în contact cu observatori care recunoștea u că reprezintă interesele anumitor
candidați.350
Incidentul arată că organismele de management electoral, AEP, însărcinate cu
acceptarea organizării și Birourile electorale județene, responsabile cu acreditarea observatorilor, nu pot asigura respectarea le gii, mai exact, nu pot
verifica afilierea efectivă la par tide a observatorilor interni.

347 Comunicat ul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?id=231 .
348 Comunicatul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?i d=194 .
349 Comunicatul de presă este disponibil la http://www.apd.ro/comunicat.php?id=221
350 Misiunea Limitată de Observare Electorală OSCE/ODIHR, op. cit. , pp. 17 -18.

165
6.7. AVOCATUL POPORULUI
REZUMAT
Performanța Avocatului Poporului este nesatisfăcătoare având î n vedere
sarcinile îndeplinite, deoarece se poate observa o limitare a reac tivității
instituției și o limitare a eforturilor de îndeplinire a misiunii, deși un număr
foarte mare de petiții îi sunt înaintate. Impactul activității sale este zero, iar
rezultatele reale în ceea ce privește sistemul legislativ și practica instituțiilo r
care îi lezează pe cetățeni nu s -a schimbat în urma activităților Avocatului
Poporului.
Imposibilitatea de a satisface în întregime rolul exhaustiv prevăzut de lege pare
să fie legată de faptul că Avocatul Poporului nu este ținut responsabil într -o
măsur ă suficient de mare. Parlamentul are un interes scăzut în a ține Avocatul
poporului responsabil pentru performanțele sale.
Apreciem pozitiv faptul că România are prevederi legale adecvate menite să
asigure transparența funcționării administrației Avocatulu i Poporului, iar
resursele sunt evaluate ca fiind destul de bune.

166 Avocatul Poporului
Scorul Mediu al Pilonului: 41 ,67 / 100
Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
66,67 /
100 Resurse – 75 – 25
Independență 75 50 25 50
Guvernare
58,33 /
100 Transparență 75 50 25 50
Responsabilitate 50 25 50 75
Mecanisme de
asigurare a
integrității 75 75 25 25
Rol
0 / 100 Investigare 0 100
Promovarea
bunelor practici 0 100

STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
România a instituit Avocatul Poporului din 1991, când a fost adoptată noua
Constituție a României (în articolele 58 -60), ca Instituția Avocatului Poporului,
care a fost fondată și a început să funcționeze după adoptarea și implementarea legii sale organice nr. 35/1997.
Ombudsm an-u, alias Avocatul Poporului, primește și ia decizii cu privire la
reclamații înaintate de persoane care se simt nedreptățite de către autoritățile
administrației publice, prin violarea drepturilor sau libertăților acestora
cetățenești. El urmărește solu ționarea legală a reclamațiilor primite, emite
opinii, la cererea Curții Constituționale, de a trimite înaintea acesteia orice caz de neconstituționalitate a vreunei legi, înainte ca ea să fie promulgată,
trimițând, de asemenea, înainte Curții Constituțion ale, orice obiecție de
neconstituționalitate cu privire la legi și ordonanțe.
Cei patru adjuncți ai Avocatului Poporului își desfășoară activitatea în
următoarele arii de specializare:

167 1. Drepturile Omului, oportunități egale, culte religioase și minorități
naționale;
2. Drepturile Copilului, familie, tineri, pensionari, persoane cu dizabilități;
3. Armată, justiție, poliție, penitenciare;
4. Proprietate, muncă, asistență socială, taxe și impozite.
Instituția are 14 birouri teritoriale, organizate ca număr pe criterii le teritoriale
ale Curții de Apel.

EVALUARE
Resurse (p ractic ă)
În ce măsură are Avocatul Poporului, sau echivalentul său, resursele necesare
atingerii scopurilor sale în practică?
Instituția Avocatului Poporului (Ombudsman) este prevăzută cu un buget independent și suficient, ca și cu o bază de resurse umane, juridice și
infrastructurale adecvate îndeplinirii scopurilor sale. El are un buget propriu, care este parte integrală din bugetul de stat. El acoperă și funcționarea celor 14
birouri teritoriale și salariile celor 99 de angajați.
Instituția are suportul financiar adecvat, compus din: 5.570.000 RON
351,
conform Bugetului de Stat pe 2011, Anexa nr. 3, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 879 bis. (1,310,600 euro).
Finanțarea este percepută ca ade cvată și suficientă352 de către fostul angajat
intervievat, dar conform unuia dintre adjuncții Avocatului Poporului353,
finanțarea alocată administrației din bugetul de stat este mai redusă decât cea solicitată (în ciuda faptului că suma finanțării a crescut î n mod constant în
ultimii zece ani). Acest nivel de finanțare e considerat de către adjunct ca o limitare impusă sediului central de a angaja mai mult de trei șoferi și e considerată a fi un impediment în calea participării personale a Avocatului

351http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/Avocatul_Poporului.pdf
352Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului.
353Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului,
egalitatea de șanse, min orități și culte religioase naționale.

168 Poporului și a adjuncților acestuia în anchetele din mediul rural. O altă limitare
e considerată a fi legea care interzice instituțiilor publice din ultimii ani să
achiziționeze aparatură electronică, mobilier și alte echipamente, datorită
restricțiilor bugetare im puse de criza economică.
O arie problematică subliniată de adjunctul Avocatului Poporului este faptul că
instituția are o serie de fluctuații de personal, considerate a fi o situație
comună instituțiilor bugetare. Și fostul angajat consideră că există o f luctuație
mare de personal în cadrul instituției.
Conform amendamentelor noii reguli din 2003, au fost particularizate
prevederile constituționale cu privire la adjuncții Avocatului Poporului.
Cei patru adjuncți trebuie să fie profesioniști cu calificări înalte, ei având
responsabilități independente, precum:
1. Erzsébet DÁNÉ : drepturile omului, oportunități egale, minorități și
culte religioase naționale
2. Mihail Profir Stelian GONDOȘ : Drepturile Copilului, familie, tineri,
pensionari, persoane cu d izabilități
3. Valer DORNEANU : armată, justiție, poliție, penitenciare
4. Ionel OPREA : Proprietate, muncă, asistență socială, taxe și impozite
Conform informațiilor oficiale, numărul total al personalului include 90 de oameni calificați, printre care se află experți bine pregătiți și experți consilieri și
încă nouă angajați suplimentari (pentru curățenie și șofat).
Adjunctul Avocatului Poporului consideră
354 că lucrează cu un staff deficitar, cu
toate că volumul petițiilor este dublu față de anii trecuți. Din 2010, Avocatul
Poporului a primit o nouă atribuție, cea de a promova apelul pe puncte din
lege, însă nu au primit personal calificat pentru îndeplinirea acestei sarcini. Ca apreciere per total, adjunctul consideră bugetul ca fiind insuficient.
Rapoartele de activitate din ultimii doi ani arată că membrii și angajații beneficiază de training permanent și de seminarii specializate pe domenii de activitate (prin diferite programe de training, cursuri postuniversitare în
domeniul juridic, traininguri int ernaționale scurte în Olanda, Regatul Unit sau

354Iidem

169 Franța, obținute ca rezultat al cooperării cu Avocații Poporului internaționali și
traininguri interne, cu participarea experților și reprezentanților internaționali
din partea Avocatului Poporului olandez).
Un aspect foarte important este colaborarea și schimbul de experiență cu
Avocații Poporului din diferite țări și cu asociații specializate. Instituția e implicată în activitatea diferitelor structuri de Avocați ai Poporului (Institutul
European al Avocatulu i Poporului, Institutul Internațional al Avocatului
Poporului, Asociația Francofonă de Mediatori și Avocați ai Poporului), dar și în alte activități care implică schimburi de experiență cu Avocații Poporului din
Olanda, Franța, Spania, Republica Cehă, Azer baidjan, Germania, Albania).
Adjunctul
355 subliniază că fiecare departament a primit training intern și are o
bibliotecă bine dotată, însă acest lucru nu este suficient și există preocuparea
permanentă pentru îmbunătățirea competențelor și a dezvoltării pro fesionale.
Pe de altă parte, fostul angajat356 afirmă că există oportunități adiționale în
străinătate, însă ele nu siunt valorificate cum trebuie.

Independența ( lege )
În ce măsură este Avocatul Poporului independent prin lege?
Instituția Avocatului Popor ului (Ombudsmanului) este înființată prin prevederi
care se găsesc atât în Constituția României, adoptată în anul 1991 (art. 58- 60)
și în legi357. Legea sa organică este legea nr. 35/1997. Rolul fundamental al

355 Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului,
egalitatea de șanse, minorități și culte religioase naționale.
356Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Pop orului.
357Legi și reguli pentru Avocatul Poporului. Legea nr 35/1997 privind organizarea și funcționarea
instituției Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României , Partea 1, Nr. 844 din 15
septembrie, 2004; Regulamentul privind organizar ea și funcționarea instituției Avocatului
Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 922, din 11 octombrie, 2004;
Legea nr 206/1998 pentru aprobarea afilierii instituției Avocatului Poporului la Institutul
Internațional al Ombudsmanului și Institutului Ombudsmanului European, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea 1, Nr. 445, din 23 noiembrie , 1998; Legea nr 554/2004 privind procedura
administrativă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 1154, din 7 decembrie,
2004; Legea nr 170/1999 pentru aprobarea afilierii instituției Avocatul Poporului Asociației
Ombudsmanilor și Mediatorilor vorbitori de limba franceză, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea 1, Nr. 584, din 30 noiembrie, 1999.

170 Avocatului Poporului este de a proteja drepturil e și libertățile cetățenilor, în
special în relație cu autoritățile publice, mai ales cu executivul.
Independența Avocatului Poporului este garantată prin lege, în termenii
numirii de către majoritatea parlamentară, și a restricționării altor activități ,
durata mandatului, atât al Avocatului Poporului, cât și al adjuncților, fiind de 5
ani, acest mandat putând fi reînnoit o singură dată358.
Avocatul Poporului își va exercita atribuțiile din oficiu sau la cererea
persoanelor ale căror drepturi sau libertăți au fost încălcate, în limitele stabilite
de lege (Art. 59 din Constituție). Autoritățile publice au obligația de a oferi Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale.
Fiind, prin definiție, o autoritate publică, autonomă și independentă de orice altă autoritate publică, pentru a- și asigura independența, AvocatulPoporului
are propriul buget, care este o parte integrală din bugetul de stat . Pe de altă
parte, în exercițiul funcției sale, Avocatul Poporului nu va substitui nicio alt ă
autoritate publică.
Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ; nimeni nu poate obliga Avocatul Poporului să-i urmeze
instrucțiunile sau ordinele.
Avocatul Poporului este asistat de patru adjuncți, specializați pe do menii de
activitate și numiți de către Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și
Senatului, în urma nominalizării lor de către Avocatul Poporului și cu avizul
Comisiei Juridice a celor două Camere ale Parlamentului. Aceștia își desfășoară
activitatea în următoarele arii de specializare:
1. Drepturile Omului, oportunități egale, minorități și culte religioase
naționale
2. Drepturile Copilului, familie, tineri, pensionari, persoane cu
dizabilități
3. armată, justiție, poliție, penitenciare

358Constituția României (Art. 58) : Numire și Rol. (1) Avocatul Poporului este numit pentru un
mandat de 5 ani, în scopul de a apăra drepturile și libertățile persoanelor fizice. Adjuncții Avocatului
Poporului vor fi specializați pe domenii de activitate. (2) Avocatul Poporului și Adjuncții ei/lui nu pot
îndeplini nici o altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul
superior.

171 4. proprieta te, muncă, asistență socială, taxe și impozite
Criteriile pentru angajarea adjuncților sunt clare din punct de vedere
profesional, însă nu la fel de strict aplicate, apreciază fostul angajat.
Regulile de numire, puterile și responsabilitățile administrați ei sunt detaliate în
Constituție și în legea organică. Parlamentul numește Avocatul Poporului și
patru adjuncți, propunerile de candidați fiind făcute de către Biroul Permanent al Camerei Deputaților și al Senatului, la recomandarea grupurilor
parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului.
Conform Constituției României, Avocatul Poporului este este selectat dintre
personalitățile care îndeplinesc cerințele necesare, formulate pentru
judecătorii Curții Constituționale și numit în funcție de către cele două Camere
ale Parlamentului, în ședință comună, pe un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit o singură dată.
Avocatul Poporului și adjuncții săi nu vor îndeplini alte funcții publice sau
private, cu excepția posturilor de predare în învățământul super ior. În timpul
celui de -al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului, persoana
si-a exprimat opinia că acele restricții nu sunt la fel de clare, deoarece
persoanele numite pot fi avut un trecut politic cu ani înainte.
Avocatul Poporulu i este comparabil, ca salariu și stimulente (inclusiv drepturi
de pensie) cu alți oficiali de nivel înalt, iar adjuncții săi sunt similari șefului
departamentului de personal din cadrul Parlamentului.
Nivelul salarial urmărește să asigure neutralitatea p rin lege,
359 astfel: “Biroul
Avocatului Poporului va fi tratat ca rang, salariu și condiții de pensionare precum poziția de ministru, iar adjuncții Avocatului Poporului vor fi tratați ca
rang, salariu și condiții de pensionare precum funcția de secretar de s tat, cu
toate drepturile ce decurg din asta. Funcțiile de management și de conducere din cadrul instituției sunt similare cu cele din Parlament”.
În exercitarea puterilor sale, conform legii, Instituția Avocatului Poporului
înființează birouri teritoriale organizate, ca număr, pe criteriile teritoriale ale
Curții de Apel. Numărul total al staff -ului specializat e de 90.

359Art .36, Legea 35/1997 revizuită.

172 Secretarul General , ca șef al personalului, asigură , prin delegare, continuitatea
conducerii, stabilitatea funcționării instituției și a r elațiilor funcționale din
cadrul ei.
Personalul specializat din instituție, format din consilieri și experți, e considerat
a fi echivalent cu personalul din structurile specializate din Parlament. Avocatul
Poporului are unică jurisdicție în numirea oamenilor360, angajarea se face prin
concurs, iar recrutarea, pe bază de competență. Concursul constă în: o parte
teoretică, de operare a computerului și limbi străine. Există evaluări anuale ale personalului, sub aspectul motivației și al stimulentelor.
Activit atea personalului este reglementată de regulamentul funcționarilor
publici, cu privire la stabilitate și la revocarea din funcție fără o justificare
relevantă.
Avocatul Poporului are puterea de a numi și a revoca personalul (nu există nicio comisie de ser vicii publice). Personalul este protejat de către legea
funcționarilor publici de a fi revocați fără justificări relevante. Avocatul
Poporului se bucură de aceeași protecție ca și orice alt ministru, pentru acte săvârșite conform legii, prin legea nr.115/1999, a responsabilității ministeriale.
Pentru a proteja împotriva revocării arbitrare din funcție, mandatul Avocatului Poporului poate înceta înainte de sfârșitul termenului, conform unor prevederi
legale limitate
361:
(1) în cazul demisiei, revocării din fu ncție, incompatibilității cu altă funcție
publică sau privată, inabilității de a -și îndeplini funcția pe o durată mai mare de
90 de zile, certificată în urma unui consult medical de specialitate, sau decesului.
(2) revocarea din funcție a Avocatului Poporu lui, în urma unei încălcări a
Constituției și a legilor, va fi realizată de către Senat și Camera Deputaților, în sesiune comună, cu majoritatea voturilor senatorilor și deputaților, la
propunerea Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentul ui,
bazată pe Comisia Juridică comună a amândurora.

360Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului,
egalitatea de șanse, minorități și culte religioase naționale.
361Articolul 9, Legea 35/1997 revizuită.

173 (3) Demisia, incompatibilitatea, inabilitatea de a -și îndeplini funcția sau decesul
trebuie constatate de către Birourile Permanente ale amânduror Camere ale
Parlamentului nu mai târziu de 10 zile după i nstalarea respectivului factor care
determină revocarea mandatului Avocatului Poporului.
Există suficiente garanții în lege, după cum am menționat mai sus, astfel încât
Avocatul Poporului să nu poată fi acuzat pentru acte săvârșite conform
mandatului.
Activitatea Avocatului Poporului este de natură publică, dar la cererea
persoanelor ale căror drepturi și libertăți au fost încălcate, sau din motive bine
întemeiate, acesta poate decide cu privire la caracterul confidențial al activității sale. Avocatul Pop orului își exercită îndatoririle din oficiu sau în urma petiției
persoanelor nedreptățite.
Avocatul poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile exprimate
sau pentru actele pe care le indeplinesc, cu respectarea legii, in exercitarea
atributiilor prevazute de prezenta lege. (Art 27.Law 35/1997).
Pe durata mandatului său, Avocatul Poporului poate fi investigat și acuzat de delicte penale, altele decât cele menționate în art. 30, dar nu poate fi reținut, percheziționat sau arestat fără acord ul amânduror Camere ale
Parlamentului
362. Adjuncții pot fi investigați și acuzați de delicte penale, altele
decât cele prevăzuteîn art. 30, dar nu pot fi reținuți, percheziționați sau arestați fără acordul Avocatului Poporului
363. Dacă Avocatul Poporului sau adjuncții săi
sunt arestați sau acuzați de delicte penale, aceștia vor fi suspendați din funcție, până la decizia finală a instanței.
Activitățile Avocatului Poporului sunt supuse analizei judiciare de către instanțe și doar în 2010, un număr de 33 de recla mații au fost înaintate în justiție de
către petenți nemulțumiți de răspunsul sau acțiunile acestuia.
Avocatul Poporului poate face apel în instanță pentru a -și reafirma puterile
acordate prin lege. Înainte de a lua această măsură, există mai multe alte acțiuni potențiale, de natură administrativă, sub forma cărora poate reacționa.

362Articolul 31, Legea 35/1997
363Idem

174 Independența (p ractică)
În ce măsură funcționează Avocatul Poporului independent în practică?
Amândouă persoanele intervievate apreciază că Avocatul Poporului este
complet in dependent.
Adjunctul Avocatului Poporului intervievat consideră că acesta poate funcționa și funcționează într -un mod nepărtinitor. Chiar dacă coaliția de guvernare are
dreptul să propună un candidat pentru postul de Avocat al Poporului, nu există
dovezi consistente de imixtiune politică după nominalizare. El pare să
funcționeze liber de orice intervenție. Fostul angajat
364 și-a exprimat o opinie
contrară cu privire la influența politică aplicată asupra celor patru adjuncți ai
Avocatului Poporului, aceștia f iind nominalizați de grupurile politice din
Parlament.
Nu există nicio dovadă că în cursul funcționării instituției, vreunul dintre
Avocații Poporului în exercițiul funcției ar fi fost implicați în activități politice sau alte activități interzise prin l ege.
Fostul Avocat al Poporului, dl. Ioan Muraru, a fost numit de către Senatul României pe data de 4 octombrie 2001 și reales de către Parlamentul României pe data de 10 mai 2006, pentru încă un mandat de cinci ani.
Dl. Muraru este și profesor de Drept constituțional și instituții politice la
Facultateade Drept din cadrul Universității București. El este un fost judecător al Curții Constituționale din România (1992 – 2001) și fost președinte al acesteia
(1995 – 1998).
Nu există nicio dovadă că Avocatul Poporului sau vreunul dintre adjuncți au
fost revocați înainte de termen. Printre foștii angajați ai Avocatului Poporului, în 2010, se numărau trei persoane nemulțumite de deciziile administrative, care au chemat instituția în instanță.
Reclamațiile – petițiile pot fi înaintate fără teamă de consecințe, existând
suficiente garanții în lege: orice individ, indiferent de cetățenie, rasă, vârstă,
sex, afiliere politică sau credință religioasă poate petiționa Avocatul Poporului,
cu condițiile menționate mai s us.

364Al doilea interviu, cu un fost angajat al Avocatului Poporului.

175 Între timp, atribuțiile Avocatului Poporului, în vederea apărării drepturilor și
libertăților cetățenilor, pot fi îndeplinite la cerere sau din oficiu.

Transparența ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure posibilitatea publicului de a obține
informații relevante cu privire la activitățile și procesele de decizie ale
Avocatului Poporului?
Avocatul Poporului, adjuncții acestuia și angajații care lucrează sub autoritatea lor desfășoară activități de interes public. Există prevederi în lege conform
cărora, la cererea petentului sau din motive justificate, Avocatul Poporului poate decide să păstreze confidențialitatea asupra activităților sale
365.
Conform prevederilor generale, Avocatul Poporului, ca orice altă instituție publică din România, e ste supus legii nr. 544/2001, cu privire la liberul acces la
informația publică. Legea nr. 544/2001 asigură accesul liber și neîngrădit al
populației la orice informație de interes public, ca unul dintre principiile fundamentale al relațiilor dintre cetățe ni și autoritățile publice, în conformitate
cu Constituția și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României. Prin autoritate sau instituție publică, legea definește orice instituție
sau autoritate care utilizează sau administrează resurs e financiare publice
(inclusiv companiile naționale autonome și orice companie sub jurisdicția
autorităților publice locale sau centrale) .Definiția informației publice este, prin lege, „orice informație care privește sau provine din activitățile autorităț ilor și
instituțiilor publice, indiferent de mediul sau de forma de exprimare a acesteia” și de asemenea, „informațiile cu privire la date personale cuprind orice
informație care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă.”
Informația s olicitată poate include, dar nu este limitată la: descoperiri,
proceduri, termeni, recomandări, rapoarte și buget.
Rapoartele anuale ale Avocatului Poporului sunt prezentate comisiilor
Parlamentare și apoi votate în plen. Rapoartele sunt publice și reprez entanții
media și publicul sunt autorizați să participe la ședințele parlamentare atunci
când sunt votate aceste rapoarte.

365Legea nr. 35/1997 privind organ izarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr 844 din 15 septembrie, 2004, articolul 3

176 Pentru a evita comportamentul arbitrar, dreptul indivizilor de a înainta petiții
este, de asemenea, limitat la cazurile prevăzute pr in aceeași lege366.
Pe de altă parte, fostul angajat a exprimat o opinie critică asupra calității informației care nu acoperă problemele cele mai sensibile în legătură cu
soluționarea petițiilor, instituția concetrându -se mai mult pe date cantitative
cu priv ire la activitate lor.
Legea
367 include prevederi extensive cu privire la transparența activităților
administrației Avocatului Poporului. Avocatul Poporului, ca toate instituțiile publice din România, trebuie să dezvăluie informația solicitată de către orice
persoană interesată, în 10 zile de la primirea unei astfel de solicitări sau în cazul complexității ridicate, termenul poate fi extins la 30 de zile (legea nr. 544/2001, Art. 7: “(1) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să răspundă în scris la
solicitarea de informații publice, în termen de 10 zile de la eveniment sau în 30 de zile de la înregistarea solicitării, depinzând de dificultatea, complexitatea, volumul de documentație și urgența solicitării. Dacă timpul necesar pentru identificarea și diseminarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul
va fi comunicat solicitantului în 30 de zile, cu aviz scris în legătură cu acest
lucru, emis în 10 zile. (2) Refuzul de a motiva și comunica informația cerută este
comunicat în 5 zile de l a primirea solicitării. (3) Solicitarea și obținerea
informației de interes public poate fi realizată și în format electronic, dacă sunt îndeplinite condițiile tehnice”).
Avocatul Poporului și adjuncții săi sunt obligați prin lege să completeze o „declaraț ie de interese”
368, și să -și declare averea în mod public, ei fiind supuși

366Legea include în categoria actelor administrative care fac obiectul activităț ii institu ției Avocatul
Poporului și pe cele ale corpora țiilor publice (regie autonom ă).Actele care fac obiectul petițiilor:
Acte ale autorităților publice administrative și fapte care încalcă drepturile și libertățile
constituționale ale persoanelor fizice vor fi obiect de petiționare. Refuzul de către organele
administrației publice și emiterea tardivă a actelor sunt considerate echivalente cu actele
administrative. Petiții în ceea ce privește următoarele acte nu fac obiectul de activitate al
Avocatului Poporului și vor fi resp inse fără motivare : actele emise de Camera Deputaților, Senat
sau de Parlament ; actele și faptele deputaților și senatorilor ; actele și faptele președintelui
României; actele și faptele Guvernului ; actele și faptele Curții Constituționale; actele și faptele
președintelui Consiliului Legislativ ; actele și faptele autorităților judiciare .
367Legea nr. 544/2001 cu privire la liberul acces la informațiile de interes public.
368Legea nr. 161 / 2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor și întreprinderilor publice, prevenirea și sancționarea corupției,
publicată în Monitorul Oficial Nr. 279 din 21 aprilie , 2003

177 prevederilor aplicabile în cazul înalților oficiali care exercită funcții publice, cu
privire la conflictul de interese (Art. 99, c).
Conform legii, acele declarații sunt publicate p e pagina web a instituției.
Nu există reglementări cu privire la implicarea publicului în activitățile Avocatului Poporului (ex. consiliu public, comitet de consiliere, consultații publice), iar fostul angajat a insistat asupra aprecierii că Avocatul Popor ului nu
a arătat, în ultimii ani, un interes clar pentru acest lucru.

Transparența (p ractică)
În ce măsură există transparență în activitățile și procesele decizionale ale
Avocatului Poporului, în practică?
Descoperirile cu privire la transparența funcți onării pe parcursul ultimilor ani
(raportul de activitate din 2009 și 2010) au fost, în cea mai mare parte, pozitive, luând în considerare volumul de comunicare. Până aici, conținutul acelor date nu este întotdeauna relevant pentru activitatea de bază sau pentru
îndeplinirea misiunii instituției Avocatului Poporului.
În mod sintetic, rapoartele anuale de activitate ale Avocatului Poporului pe
ultimii doi ani oferă date cu privire la:
– Organizarea și funcționarea juridică a Avocatului Poporului
– O pr ivire de ansamblu asupra activității de pe parcursul anului.
– Sondaje și recomandări – mijloace de intervenție specifice ale Avocatului
Poporului pentru fiecare domeniu de activitate, după cum dictează legea.
– Activitatea birourilor teritoriale ale Avocatului Poporului
– Activitatea Avocatului Poporului cu privire la constituționalitatea legilor și
ordonanțelor – Procesele, problemele juridice ale instituției
– Relațiile cu alți Avocați ai Poporului, cu instituții similare și cu media.
– Resursele, în termeni de structură și de plan de establishment, resurse
bugetare și materiale consumate în fiecare an, informații de audit și gestionare
a riscului.

178 Raportul pe on 2010369 include și o privire de ansamblu asupra: proiectelor
comune pentru studenții în practică, aparițiilor media, publicațiilor, newsletter –
urilor, emisiilor radio și TV, relațiilor cu media și activităților comune, împreună
cu societatea civilă. O singură întârziere temporală cu privire la răspunsul la o petiție a fost menționată în timpul interviurilor, conform adjunctului Avocatului
Poporului
370.
Cele mai multe informații sunt disponibile pei nternet, pe website -ul Avocatului
Poporului. Website -ul371 conține, în prezent, tipuri diferite de informație,
inclusiv procedura și condițiil e de adresare către Avocatul Poporului, dar și
informații și cifre cu privire la tipurile diferite de petiții, studii de caz asupra modului în care aceastea au fost rezolvate, statistici și linkuri către resurse
publice. Rapoartele de activitate anuale sun t și ele publicate pe website.
Avocatul Poporului și adjuncții săi aplică legea, furnizând „declarația de
interese”,conform acesteia, declarația fiind publicată pe pagina de web a instituției.
Declarația de interese este făcută pe responsalbilitatea pro prie cu privire la
funcțiile și activitățile pe care le îndeplinesc, cu excepția celor în legătură cu funcția publică în exercițiu.
Funcțiile și activitățile incluse în declarația lor de intrerese sunt:
a) pozițiile lor în asociații, fundații și alte organ izații nonguvernamentala sau în
partide politice.
b) activitățile profesionale plătite;
c) calitatea de membru sau asociat în cadrul unei companii, inclusiv banci sau
alte instituții de credit, financiare sau de asigurări
Conform rapoartelor anuale de ac tivitate din 2009 și 2010, Avocatul Poporului
are consultări regulate și proiecte comune cu autoritățile locale și societatea
civilă. Un număr de studenți au făcut practică în această instituție.

369http://www.avp .ro/raport%202010/raport%202010%20avocatul%20poporului.pdf
370Interviu cu doamna Erzsébet DÁNÉ, Adjunctul Avocatului Poporului pe drepturile omului,
egalitatea de șanse, minorități și culte religioase naționale.
371http://www.avp.ro/

179 Activitatea de bază cu ONG -urile este desfășurată de către birourile teritoriale
și aproape de comunități. Ei au proiecte pentru sporirea conștientizării publice
și dezbateri publice cu privire la Drepturile Omului și la activitatea Avocatului
Poporului în general.
În practică, Avocatul Poporului și adjuncții săi își fac publice declarațiile de
avere. Acestea sunt disponibile pe pagina de web a instituției.
Transparența a fost astfel, în general, asigurată; Avocatul Poporului
funcționează, în general, într -o manieră transparentă și ține conferințe de
presă frecvente, pentru a informa publicul cu privire la activitatea sa.

Responsabilitatea ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure faptul că Avocatul Poporului
trebuie să raporteze și să răspundă pentru acțiunile sale?
Art. 21 din legea nr. 35/1997 sus ține că:
“(1) În exercițiul funcției sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu pot fi supuse supervizării parlamentare sau vreunui control judiciar.
(2) Prin recomandări, Avocatul Poporului informează autoritățile administrației publice cu privir e la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative. Tăcerea
administrației publice și emiterea tardivă de documente sunt considerate acte administrative”.
Rapoartele Avocatului Poporului pot conține recomandări cu privire la legislație sau măsuri de oric e altă natură pentru apărarea drepturilor și libertăților
cetățenilor (Constituția României, Art. 60- Raportul înaintea Parlamentului).
Alte prevederi se găsesc în Art. 5 din legea nr. 35/1997: Rapoartele trebuie să includă informații cu privire la activit atea Avocatului Poporului. Ele pot conține
recomandări de amendare a legislației sau alte măsuri ce urmăresc a proteja
drepturile și libertățile cetățenilor.
Pentru a evita un comportament arbitrar sau subiectiv al Avocatului Poporului,
legea
372 stabilește limite și situații în care petițiile nu pot fi luate în considerare:

372Legea 35/1997 privind nr organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, Nr. 844 din 15 septembrie, 2004.

180 • Atunci când problema nu este de competența Avocatului Poporului ;
• Dacă petiția este anonimă sau înaintată în numele unei alte persoane,
fără acordul acesteia;
• Dacă petiția este înaintată d upă mai mult de un an de la data
incidentului sau de la data la care petentul l -a luat la cunoștință;
• Avocatul Poporului poate respinge, cu o motivație solidă, petițiile care
sunt libsite de substanță .
Înaintea sesiunilor în plen, Raportul e dezbăut în Com itetele Permanente ale
celor două Camere, care își elaborează propriul raport cu privire la
descoperirile din raportul Avocatului Poporului, inclusiv recomandări pentru Plen de a adopta sau respinge raportul acestuia. Nu există o dezbatere reală în
plen, dar conform regulilor de procedură ale ședințelor comune, reprezentanții
grupurilor parlamentare se pot adresa Avocatului Poporului pentru informații sau clarificări.
Rapoartele anuale de activitate ale Avocatului Poporului, într -un an
calendaristic, sunt înaintate Parlamentului până la 1 februarie, anul următor
373,
pentru a putea fi dezbătute în sesiunea comună a ambelor Camere (A rt. 60 din
Constituție și Art. 5 din legea nr. 35/1997, cu privire la organaizarea și
funcționarea Avocatului Poporului ).
Raportu l anual de activitate al Avocatului Poporului este publicat în Monitorul
Oficial și pe pagina web a instituției. Activitățile Avocatului Poporului nu sunt supuse analizei juridice.
Nu există reglementări interne care să permită avertizarea de corupție cu privire la comportamentul nepotrivit al personalului. Legea oferă posibilitatea apelului îmotriva deciziilor administrației.

373În conformitate cu articolul 5 al Legii 35/1997.

181 Responsablitate ( practică )
În ce măsură are Avocatul Poporului obligația de a raporta și răspunde pentru
acțiunile sale, în pract ică?
Conform Art. 35 din legea nr. 35/1997, orice “încălcare a acestei legi sau a
Regulilor de Organizare și Funcționare ale Avocatului Poporului de către personalul acestuia, este supusă răspunderii penale, disciplinare sau administrative, după natura faptei. Răspunderea disciplinară este stabilită
conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a Avocatului Poporului”.
Deși depuse în timp util, rapoartele Avocatului Poporului nu sunt dezbătute cum trebuie, cel puțin nu au fost în ultimii 2 ani. Există o l i p s ă d e i n t e r e s a
Parlamentului cu privire la activitatea acestei instituții. Art. 21 din legea nr.
35/1997 afirmă că recomandările Avocatului Poporului nu pot fi supuse supervizării parlamentare sau controlului judiciar (cum prin recomandări,
Avocatul Poporului informează autoritățile administrației publice cu privire la
ilegalitatea unor acte sau fapte administrative; tăcerea administrației publice și
emiterea tardivă de documente sunt considerate acte administrative)
Petenții nemulțumiți au apelat la instanță pentru ceea ce au considerat a fi
comportament inadecvat sau indolență din partea Avocatului Poporului. În 2010, au existat un număr total de 36 de acțiuni în instață împotriva practicilor Avocatului Poporului: 33 înaintate de către petenți n emulțumiți de felul în care
acesta le -a tratat solicitările și 3, de către foști angajați.
În 2009, au fost 32 de cazuri (la sfârșitul lui 2009, 18 dintre ele au primit decizii
în favoarea Avocatului Poporului, datorită lipsei de procedură, conform art. 2 1
din legea nr. 35/1997, iar celelalte 14 cazuri nu fuseseră finalizate)
Prin legea Avocatului Poporului (legea nr. 35/1997), instituția avea ca misiune
ajutarea populației să rezolve conflictele apărute între aceștia și administrația publică, în mod amic al, prin mediere și dialog.
Oamenii care apelează la instanță împotriva abordării alese de către Avocatul Poporului consideră că acesta reprezintă o autoritate de supervizare, cu toate că nu are nicio putere legală de constrângere sau pedepsire a altei au torități
publice, fapt care reisese clar atât din art. 13, litera c) al legii nr. 35/1997, republicate, cu amendamentele subsecvente, conform cărora acesta urmărește să ceară oficialilor guvernamentali soluționarea petițiilor pe care le -au primit cu

182 privir e la încălcarea drepturilor și libertăților, reabilitarea petentului și
repararea daunelor, cât și din art. 21, paragrafele (1) și (2), care afirmă că „în
exercițiul funcției, recomandările Avocatului Poporului nu pot fi supuse
supervizării parlamentare sau controlului judiciar. Recomandările Avocatului Poporului anunță autoritățile administrației publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative. "
În același timp, există un număr de reclamații în instanță. Conform petenților, a existat o lipsă de interes în tratarea solicitărilor lor.

Integritate ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure integritatea Avocatului Poporului?
Legea serviciilor publice stabilește „reguli generale de conduită” și cere
funcționarilor publici să -și îndeplinească sarcinile „într -un mod imparțial și
onest”, să se abțină de la a utiliza fonduri publice în moduri nepermise și să se ghideze după „principiile transparenței și legalității” în luarea deciziilor.
Avocatul Poporului și adjuncții săi sunt supu și legii nr. 161 / 2003, cu privire la
măsurile de asigurare a transparenței în exercițiul funcțiilor și afacerilor publice, prevenind și sancționând corupția (publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21
Aprilie, 2003). Legea definește conflictele de int erese și stabilește categoriile de
înalți oficiali care îndeplinesc funcții publice, cu privire la conflictele de
interese, inclusiv Avocatul Poporului și adjuncții săi (Art. 99, c). Astfel,
prevederile „declarațiilor de interese” sunt aplicabile și pent ru personalul
Avocatului Poporului.
Funcționarilor publici li se cere să anunțe un conflict de interese în momentul în care sunt înștiințați cu privire la acesta și să facă declarații anuale despre membrii familiei și rudele apropiate.
Legea oferă reguli generale cu privire la cadouri și spune că funcționarii publici
nu au dreptul să ofere sau să primească niciun fel de beneficiu în relație cu
poziția lor în serviciul public. Legea mai stabilește și reguli generale de conduită
cu privire la prevenirea deli ctelor legate de corupție. Ea interzice funcționarilor
publici să primească orice cadou sau serviciu care le poate influența munca.

183 Dacă nu sunt siguri cumn să procedeze, ei trebuie să declare astfel de cadouri.
Funcționarii publici trebuie să -și informez e superiorii cu privire la orice astfel
de cadouri.
Conform Constituției (Art. 58) și legii nr. 35/1997 (Art 32), Avocatul Poporului și
adjuncții acestuia nu vor îndeplini nicio altă funcție publică sau privată, cu
excepția posturilor didactice în învătăm ântul superior și nu pot fi membri ai
vreunui partid politic. Aceleași incompatibilități enumerate mai sus se aplică și
personalului instituției.
Tot personalul trebuie să -și declare averea în mod publ ic, pe website -ul
instituției.

Integritate ( practică)
În ce măsură este integritatea Avocatului Poporului asigurată în practică?
Există un Cod de conduită intern pentru personalul contractual. Există, de
asemenea, unele prevederi incluse și în fiecare fisă a postului individuală.
Există unele traininguri pe teme de integritate pentru personalului Avocatului
Poporului.
Nu există nicio dovadă de încălcare a Codului de conduită.
Avocatul Poporului, cei patru adjuncți ai săi și personalul trebuie să -și declare
averea în mod public, declarațiile fiind disponibile pe website. ANI se ocupă cu
verificarea declarațiilor de avere ale înalților oficiali.

Investigare
În ce măsură este Avocatul Poporului activ și eficient în soluționarea petițiilor
publicului?
Orice persoană, indiferent de cetățenie, vârstă, rasă, sex, afiliere politică sau
credință religioasă poate înainta o petiție Avocatului Poporului. Petițiile sunt
scutite de taxă de timbru. Exercitarea atribuțiilor Avocatului Poporului, în vederea apărării drepturilor și libertăților cetățenilor, poate fi îndepl inită la
cerere sau din oficiu.

184 Condițiile ca o petiție să fie primită și analizată sunt publicate pe pagina web a
instituției și includ:
– Trebuie să fie realizată în scris și poate fi trimisă prin poștă, e -mail,
fax sau depusă personal sau prin mandat (care trebuie să -și declare
numele întreg și domiciliul) la sediul central al instituției sau la birourile teritoriale, cu ocazia audiențelor, sau direct la biroul de
registratură;
– Din motive bine întemeiate, petentul își poate depune petiția oral, sau
apel ând la ajutorul altcuiva care o va înregistra și va completa
formularele standard;
– Trebuie să fie semnată de petent
– Trebuie să conțină:
• Informații complete legate de datele de identificare ale
petentului (numele întreg, domiciliul);
• Informații cu privire l a nedreptatea suferită (drepturi și
libertăți încălcate, faptele invocate și descrierea lor);
• Numele autorității administrative sau al funcționarului public
implicat;
• Dovada întârzierii sau refuzului autorității publice de a
soluționa petiția conform legii , în termenul stabilit ;
• Specificația obligatorie dacă petiția este subiectul vreunui caz
care așteaptă o decizie sau dacă este subiectul unui proces ;
• Numele autorităților publice cărora le- a mai fost adus în
atenție cazul ;
• Toate documentele relevante atașate.
Proceduri pentru soluționarea petițiilor
Anchete – Avocatul Poporului are dreptul de a -și realiza propriile anchete, să
ceară autorităților administrației publice orice informație sau document care ar putea fi necesar în vederea realizării acesteia, să audieze și să ia depoziții de la
oficialii autorității administrației publice și de la funcționarii publici care pot
furniza informațiile necesare soluționării petiției.

185 Recomandări – În exercițiul atribuțiilor sale, Avocatul Poporului emite
recomandări care nu pot fi supuse controlului parlamentar sau judiciar. Prin
aceste recomandări, Avocatul Poporului anunță autoritățile administrației
publice cu privire la ilegalitatea unor acte sau fapte administrative.
Rapoarte speciale – acolo unde, în cursul investigațiilor sale, Avocatul
Poporului descoperă goluri în legislație sau cazuri grave de corupție sau
încălcări ale legilor statului , acesta înaintează un raport asupra descoperirilor
lui Președinților celor două Camere ale Parlamentului sau Primului Mini stru,
după caz.
Dispeceratul – Există un dispecerat în incinta sediului Avocatul Poporului , unde
oamenii pot telefona zilnic, între orele 10:00 a.m. și 2:00 p.m., la numărul de
telefon 312.71.34. În afara orelor menționate, toate notificările sunt
înregis trate pe un robot telefonic.
Audiențe – Audiențele sunt acordate de către personalul specializat al
instituției . La cerere, oamenii pot fi primiți în audiență de către Avocatul
Poporului și adjuncții săi , în conformitate cu reglementările de organizare și
funcționare ale Instituției, după cum au fost republicate.
În 2010, Avocatul Poporului a acordat audiențe unui număr de 17,470 de
persoane, a primit 8895 de petiții și 6928 de apeluri telefonice la dispecerat. Comparativ cu numărul mare de petiții primit e, un număr limitat dintre acestea
au fost soluționate în favoarea reclamantului.
Prin art. 22
374, din legea nr. 35/1997, Avocatul Poporului are dreptul să
realizeze propriile investigații, el putând cere autorităților publice orice
informații sau document e necesare anchetei, poate ține audieri și lua depoziții
de la șefii acestora și de la oficialii care pot furniza datele necesare soluționării petițiilor. În 2010, Avocatul Poporului a realizat 18 investigații, în principal cu
scopul de a verifica complian ța cu standardul a dreptului la locuire, drepturilor
persoanelor nedreptățite de o autoritate publică, drepturilor la muncă și
protecție socială a muncii, drepturilor de a face petiții, drepturilor copiilor și ale
tinerilor, drepturilor la proprietate priv ată, la acces liber la justiție, la viață și

374Prin acela și articol 22, alin 2: "dispozi țiile legii se aplic ă autorităț ilor administra ției publice ,
institu țiilor și serviciilor publice aflate sub egida orică rei autorităț i a administra ției publice ".

186 integritate fizică și mentală și la sănătate. Nu a fost emisă decât o singură
recomandare.
În 2009, Avocatul Poporului a acordat un număr total de 16 561 de audiențe,
cifră apropiată de cea înregistrată în 2008 (17,783); au fost primite 8295 de
petiții și 5978 de apeluri la dispecerat. Avocatul Poporului a realizat 30 de
investigații și a emis șase recomandări care anunțau autoritățile guvernante cu privire la acte și fapte administrative ilegale, precum:
• 2 recomandări cu privire la respectarea dreptului la proprietate
privată, adresate primarului comunei Afumați, din județul Ilfov și celui din Roșia, Sibiu ;
• 2 recomandări către primarul localității Cotmeana (Argeș) și către
președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, cu privire la respectarea dreptului la proprietate privată
• O recomandare către Casa de Pensii București, cu privire la
respectarea dreptului la un standard decent de viață
• O recomandare către Ministerul de Finanțe, în confor mitate cu art.
137, par. (2) din Constituție, cu privire la moneda națională a
României.
Pe durata investigațiilor în vederea soluționării cazurilor, Avocatul Poporului s-
a confruntat cu situații în care, datorită lipsei de implicare a autorităților
publi ce, sau acolo unde autoritatea guvernantă nu a respectat termene,
Avocatul Poporului a trebuit să notifice autoritatea guvernantă superioară din
punct de vedere ierarhic cu privire la ilegalitățile administrative.
Conform fostului angajat intervievat și a referințelor sărace cu privire la
eficiența Instituției, sau măcar a aprecierilor critice, Avocatul Poporului este
perceput ca jucând un rol nesemnificativ și inert.
Din arhivele publice cu privire la propriile rapoarte de activitate, Avocatul Poporului încearcă să se apropie de public prin intermediul media, utilizând
conferințele de presă și participarea publică, în special în cazul birourilor
teritoriale. In 2009, au avut 190 de apariții în media.

187 Primirea de vizite oficiale și găzduirea de evenimente, conform funcției, sau
participarea la întâlniri, evenimente, conferințe și simpozioane internaționale
sunt susținute cum se cuvine.
Pentru a -și îmbunătăți imaginea, în practica curentă a Avocatului Poporului,
acesta se implică în asistența socială, pent ru a-și sublinia interesul față de copii.
Avocatul Poporului a oferit ajutor social, constând în bunuri de uz personal (!)
copiilor, cu ocazia a trei acțiuni întreprinse în 2009 și în 2010. Suma fondurilor
cheltuite cu aceste ocazii nu este cunoscută, nici criteriile utiliizate pentru
selecția comunităților și co piilor respectivi.

Promovarea bunelor practici
În ce măsură este Avocatul Poporului activ și eficient în creșterea conștientizării
guvernului și a publicului cu privire la standardele de comportament etic??
Nu este o practică răspândită ca Avocatul Poporului să se consulte în prealabil de a critica o agenție sau o persoană și să permită dreptul la replică a celui criticat.
Nu există dovezi ale vreunor campanii publice, însă Avocatul Poporului publ ică
un newsletter trimestrial și în 2010, au fost trimise către media 11 comunicate de presă, cu privire la evenimente speciale interne și externe. Birourile regionale au avut apariții constante în media, emițând 642 de comunicate cu
privire la activitățil e Avocatului Poporului.
Nu a fost emisă decât o singură recomandare în 2010, adresată Ministrului Sănătății, cu privire la dreptul de petiționare și la dreptul la sănătate. În 2009,
au fost emise un număr total de șase recomandări, dar acestea nu se adres au
problemei realizării de campanii pentru a crește conștientizarea publicului.
Acestea au fost incluse în rapoartele de activitate, împreună cu studii de caz cu
privire la unele petiții și de modul în care acestea au fost abordate și
soluționate de către autorități.
O sinteză a descoperirilor e publicată în rapoartele de activitate, cum ar fi analiza comparativă a proporțiilor de petiții pe domenii în 2009 :
1. Un număr total de petiții cu privire la proprietate, muncă, asistență socială,
taxe și impozite;

188 2. în domeniul armatei, justiției, poliției și închisorilor, au existat 1591 de
petiții;
3. în domeniul drepturilor copilului, familiei, tinerilor, pensionarilor și
persoanelor cu dizabilități, au existat 1107 de petiții ;
4. Drepturile omului, egalitatea dintre femei și bărbați, minoritățile naționale și
religioase au înregistrat 675 de petiții;
5. Un număr total de 36 de petiții au fost returnate către Secretarul General al
instituției, către consilieri și departamentul de relații ale Avocatului Poporulu i
cu alte instituții sau persoane și protocol.
6. U n n u m ă r t o t a l d e 3 0 3 1 d e p e t i ț i i a u f o s t î n r e g i s t r a t e d e l a b i r o u r i l e
teritoriale.

189
6.8. INSTITUȚIA SUPREMĂ DE AUDIT – CURTEA DE CONTURI375
REZUMAT
Dat fiind că numirea Consilierilor de Conturi ai Curții de Conturi se face de către
Parlament există riscuri mari de influențare politică a activităților ulterioare ale Curții.
Raporturile Curții sunt dezbătute în Parlament cu o mare întârziere. Mai mult,
informațiile publice cu privire la activitatea Curții de Cont uri sunt raporturile
finale și recomandările. Dar, dacă există informații confidențiale care au fost
auditate, rapoartele care le cuprind nu mai sunt publice. De asemenea, rapoartele sunt publicate doar atunci când sunt finalizate, însă o investigație a
Curții de Conturi poate dura ani. Astfel, uneori informația nu este făcută
publică în timp util.
Cadrul legislativ asigură responsabilitatea și integritatea Curții de Conturi.
Existența unui cod special de conduită al auditorilor publici externi ce formează
personalul Curții de Conturi este un element pozitiv pentru a se asigura
integritatea în practică.
In ceea ce privește eficienta Curții de Conturi, pentru a -si îndeplini rolul, nu
avem date statistice privind implementarea de către autoritățile publice auditate a măsurilor dispuse de rapoartele Curții, chiar dacă nepunerea în
aplicare a măsurilor dispuse constituie o infracțiune.

375 375 Dorim să îi mulțumim domnului Cătălin Petrescu pentru contribu ția sa la studiul
realizat în 2010, ce stă la baza prezentei analizei .

190 Institutia Suprema de Audit – Curtea de Conturi
Scor Mediu al Pilonului 72,22 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
75 / 100 Resurse – 75 – 25
Independenta 75 75 25 25
Guvernare
66,67 /
100 Transparenta 75 50 25 50
Responsabilitate 100 50 0 50
Mecanisme de
asigurare a
integrității 75 50 25 50
Rol
75 / 100 Audit fin anciar
eficient 100 0
Identificarea si
sancționarea comportamentului
necorespunzător 75 25
Îmbunătățirea
managementului
financiar 50 50

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Curtea de Conturi este instituția supremă ce exercită control extern financiar
asupra modu lui de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor
financiare statale si ale sectorului public. Regulamentul de Organizare și
Funcționare stabilește structura organizațională a Curții de Conturi, procedurile
de organizare și de funcționare al e departamentelor, direcțiilor, serviciilor și
compartimentelor speciale, atât pentru Curtea de Conturi centrală cât și pentru
camerele de conturi teritoriale, autoritățile de audit, cu birouri și servicii. Regulamentul cuprinde prevederi privind organizar ea și funcționarea
Secretariatului General, precum și cu privire la sarcinile specifice ale instituției.

191 Conducerea Curții de Conturi este exercitată de un Plen format din 18 membri –
consilieri de conturi desemnați de către Parlamentul român, iar dimensiu nea
executivă este exercitată de un Președinte asistat de doi Vicepreședinți.
Activitatea de control a Curții de Conturi, efectuată prin proceduri de audit, este desfășurată pe baza unui program de activitate elaborat în conformitate cu prevederile legii care reglementează organizarea și funcționarea acesteia.
Curtea de Conturi are drept scop asigurarea faptului că legea este aplicată în gestionarea resurselor materiale si financiare ale instituțiilor publice. În plus,
Curtea de Conturi ar trebui să analize ze calitatea administrării financiare, pe
baza de eficiență și eficacitate a costului.
Autoritatea de Audit se organizează și funcționează pentru a îndeplini anumite
obligații în domeniul auditului extern, pe care le are România în calitate de stat
membru al Uniunii Europene; acestea se referă la fondurile nerambursabile de
pre-aderare acordate României de către Uniunea Europeană, precum și la
fondurile care urmează să fie acordate în perioada post -aderare. Autoritatea
de Audit trebuie să aibă competențe ș i proceduri de lucru proprii. Autoritatea
de Audit este un organism operațional independent în ceea ce privește Curtea
de Conturi și alte autorități responsabile de gestionarea și punerea în aplicare a fondurilor comunitare nerambursabile. Structura organi zatorică a Autorității de
Audit, numărul de personal și tabelele de organizare a Autorității de Audit se aprobă de către plenul Curții de Conturi.

EVALUARE
Resurse (practică)
În ce măsură are instituția de audit resurse adecvate pentru atingerea
obiective lor sale, în practică?
Plenul Curții de Conturi trebuie să adopte propunerea de buget care va fi
trimisă spre aprobare Parlamentului. Tot Plenul Curții trebuie s ă decidă și
asupra execuției bugetare a Curții care va fi trimisă Legislativului. Cu toate
aces tea, Curtea de Conturi nu se poate adresa direct Parlamentului pentru
amendamentele bugetare.
Bugetul Curții de Conturi s -a micșorat în ultimii trei ani, asa cum s -a întâmplat
în cazul majorității instituțiilor statului, ca o consecință a crizei financia re,

192 aceasta fiind o masură de a stopa criza. Cu toate acestea, Curtea de Conturi
face excepție de la legea adoptată în Decembrie 2009 care spune că o persoană
poate fi angajată intr -o instituție a statului doar după ce alte 7 posturi au rămas
vacante376.
Aspectele legate de oportunitățile de formare, background și experiență
profesională anterioară privind resursele umane nu sunt fundamental diferite
în cazul Curții de Conturi, în comparație cu alte instituții ale statului. Curtea
organizează cursuri de inst ruire pentru personal, instruirea periodică fiind
obligatorie conform legii iar modalitate de angajare de personal nou este prin
concurs public.
Trebuie menționat că, în 2010 Curtea de Conturi a publicat Strategia pentru anul 2014. Acesta este un pas impor tant pentru instituție deoarece poate fi de
folos atât în dezvoltarea carierei personalului Curții, cât și în dezvoltarea activității sale, după cum vom vedea.

Independență ( lege )
În ce măsură este instituția de audit independentă, din punct de vedere
operațional ?
Curtea de Conturi se organizează și funcționează în baza art. 140 din Constituția României, a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea
Curții de Conturi, republicată cu amendamentele ulterioare. Curtea de Conturi trimite rapoarte Pa rlamentului român, desfășurându- și activitatea independent
și respectând prevederile Constituției si ale legilor statului. Niciun organism al statului nu poate, prin lege, influența agenda Curții. Aceasta desfășoară activitatea de audit conform unor metod e și programe autodeterminate.
Curtea de Conturi proiecteaza si adopta toate reglementarile si procedurile sale
interne de audit
377. Cu toate acestea legea spune ca “Hotărârile Camerei
Deputaților sau ale Senatului, prin care se cere Curții de Conturi efectu area

376Masura isi propune sa limiteze numarul de angajati la stat, Romania fiin una din tarile europene
care cheltuieste mare parte a bugetului pe res ursa umana.
377http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Control%20si%20Audit/Pagini/Regulamente.aspx.

193 unor controale, în limitele competențelor sale, sunt obligatorii. Nicio alt ă
autoritate public ă nu îi poate solicita să facă acest lucru. ” 378
Plenul Cur ții este format din 18 consilieri de conturi, numiți de către Parlament
la propunerea Comisiilor p entru buget si finanțe a celor Două Camere. Membrii
Curții de Conturi sunt numiți de către Parlament la propunerea Comisiilor
pentru buget, finanțe si bănci ale celor Două Camere, pentru un mandat de 9
ani, fară posibilitatea prelungirii sau obținerii unui nou mandat. Curtea de
Conturi iși va schimba o treime din numărul de consilieri de conturi la fiecare
trei ani, ca o consecință a expirării mandatului celor în cauză. Plenul decide asupra numărului și structurii pozițiilor de management
379. Numirea a o trei me
din membri la fiecare trei ani asigură echilibrul dintre opțiunile politice, pentru că membrii Curții vor fi întotdeauna numiți de două legislaturi diferite. Totuși,
în contextul românesc, având în vedere negocierile dintre partide, idealul
independențe i politice este greu de atins. Parlamentul numeste președinții si
vicepreședinții Curții de Audit din rândul consilierilor de audit. Membrii Cur ții
de Conturi sunt independenț i în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe
toată durata acestuia. Aceștia sunt demnitari de stat și sunt supuș i
incompatibilit ăților prev ăzute de lege pentru judec ători. Membrilor Curții de
Conturi le este interzis să facă parte din partide politice sau s ă desf ășoare
activit ăți publice , cu caracter politic
380.
Auditorii publici externi sunt supuș i incompatibilit ăților prev ăzute de Codul etic
al profesiei. Și acestora le este interzis să facă parte din partide politice sau să
desfășoare activități publice cu caracter politic. Auditorii publici se bucură de
stabilitate381.
Numirea P reședintelui Curții de Conturi de către Parlament îi conferă acestuia
un statut politic. În ceea ce privește celelalte categorii de personal, decizia de numire aparține președintelui. Numirile și promovările sunt efectuate în urma
unui concurs și a unei e valuări.

378Legea nr. 94/1992, Capitolul I, Art. 3.
379Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi . Art. 46.
380Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi .Art 47 -49.
381Legea nr. 94/1992, Capitolul V. Numirea si statutul personalului Curtii de Conturi .Art 51 -53.

194 Legea nu prevede în mod expres imunitate pentru membrii Curții de Conturi, în
cazul anchetării unor fapte apărute ca urmare a exercitării funcției lor.
Stabilitatea de care se bucură personalul, similară cu cea a funcționarilor
publici, a fost int erpretată ca o formă de imunitate, însă nu există prevederi
legale în acest sens.

Independență (p ractică)
În ce măsură este instituția de audit ferită de intervenții externe în desfășurarea
activității sale,în practică?
Independența politică a Curții de Audit poate fi ușor contestată prin simpla
observare a președintelui ei. Nicolae Văcăroiu a fost, până în anul 2008 una dintre figurile marcante ale Partidului Social Democrat. Între 1996 -2000, 2000 –
2004 si 2004 -2008 aces ta a f os t s e nator PSD de Argeș , înd eplinind funcția de
Președinte al Biroului Permanent al Senatului(1999 -2000), Președinte al
Senatului (2000- 2008) pe durata a două mandate. Drept urmare, există acuze
aduse de media, în special, dar și de reprezentanți ai administrației și ai scenei politi ce, referitoare la maniera părtinitoare de auditare a Curții.
Cu toate acestea nici nu consilier de conturi nu a fost demis din cauza unei incompatibilități sau a unui conflict de interese, dar este posibil ca mandatul sau să nu fie prelungit sau reînn oit peste durata de 9 ani, perioada legală a unui
mandat.
Este neobișnuit ca un membru al conducerii să fie înlocuit din funcție înainte de
încetarea mandatului. Acest lucru s -a intamplat doar din motive clare de
răspundere disciplinară. Cu toate acestea în 2009, un ziar central a publicat
cazul unui auditor al Curții de Conturi care a fost concediat ca urmare a unei anchete realizate cu profesionalism, dar care a vizat instituții sensibile și actori politici locali
382.

382Cotidioanul.ro, August 19 2009,
http://old.cotidianul.ro/scandal_la_curtea_de_conturi_vacaroiu_a_dat_afara_un_auditor_pentru_
ca_si_a_facut_datoria -95775.html .

195 Transparență (l egislatie)
În ce măsur ă există prevederi legale care să asigure accesul publicului la
informații legate de activitățile și deciziile Instituției Supreme de Audit?
În general, Curtea de Conturi emite notificări legate, în primul rând, de
proiectul de buget statal și proiecte de legi în domeniul finanțelor. Celelalte
documente reprezintă rapoarte de audit ale misiunilor Curții de Audit. Însă,
aceste documente nu sunt publice ex officio.
Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi
jude țene, autorit ăților publice deliberative ale unit ăților administrativ –
teritoriale , rapoarte pe domeniile în care este competent ă, o r i d e c a t e o r i
consider ă necesar. Raportul anual al Curții de Conturi este dezbatut de către
legislativ. Toate celelalte rapoarte sunt prez entate în Parlament, iar legislativul
dezbate și adoptă măsurile necesare383.
Rapoartele anuale ale Curții de Conturi asupra conturilor de gestiune ale
bugetului general consolidat din exercițiul bugetar expirat trebuie să fie publice
si sunt publicate in M onitotul Oficial. Legea nu mai prevede și alte obligații de
face publice informații, cu excepția raportului anual de activitate al Curtii. Celelalte rapoarte devin publice atunci când sunt îndeplinite toate procedurile și sunt considerate de interes genera l și publicate pe pagina de internet.
Acestea pot fi eliberate la cerere în baza actului de Acces la Informații
384.
Dacă în timpul desfășurării activității, auditorii publici externi află informații de stat, clasificate, sau informații de muncă, declarați i individuale sau comeriale
considerate clasificate, aceștia sunt obligați să le dezvăluie doar în fața autorităților îndreptățite. Caracterul de confidențialitate va fi păstrat atât în timpul activității de control/audit cât și după efectuarea acestuia.

383Legea nr. 94/1992, Capitolul IV, Art. 40.
384Pagina de internet dedicată liberului acces la informații:
http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Communicate%20de% 20presa/Pagini/Acces%20la%2
0informatiile%20de%20interes%20public.aspx .

196 Transparență ( practică)
In ce măsură sunt activitățile și deciziile instituției de audit transparente, în
practică?
Rapoartele anuale ale Curții asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidate din exercitiul bugetar expirat si rapoartele p ublice pe diferite
probleme de interes general, inclusive rapoartele cerute de Parlament sunt
publicate pe site -ul institutiei. Aceasta reprezinta mai mult decat cere legea,
din punct de vedere al transparentei.
Toate documentele și rapoartele emise de că tre Curtea de Conturi trebuie,
conform legii, prezentate Parlamentului, dar aceste prezentări au loc cu întârzieri foarte mari. In iunie 2010 Parlamentul a dezbătut raportul pentru anul 2007
385. In iulie 2011, pe site -ul Curții nu era încă publicat raportul anual
pentru 2010. Raportul pentru anul 2009 a fost publicat și trimis Parlamentului,
dar nu a fost încă dezbătut386.
Informațiile legate de activitatea Curții care sunt într-adevăr publice sunt
rapoartele finale și recomandările. Cu toate acestea, dacă informații
confidențiale au fost auditate și există trimiteri la acestea în rapoarte, aceste
documente nu mai devin publice. Rapoartele devin publice doar in momentul in care au o forma finală iar investigațiile Curții pot dura ani de zile, de aceea se
întâmplă ca rezultatele să nu fie făcute publice în timp util.
Organizarea internă a Curții de Conturi, metodele de audit, capacitate
financiară și de personal și bugetul instituției sunt publicate pe site. Cu toate că
modul de prezentare nu este întotdeauna cel mai prietenos și ușor de utilizat, toate informațiile necesare pot fi regăsite. Tot pe pagina de internet sunt publicate și rapoartele periodice ale Curții. Rezultate auditului devin informații publice la final ul investigației si pot fi solicitate in baza legii accesului la
informații.

385 www.cdep.ro .
386http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/EN/Pub lications/default.aspx .

197 Răspundere ( lege )
In ce măsură există prevederi legale care să asigure obligația de raportare și
responsabilitate pentru acțiunile sale în cazul Instituției Supreme de Audit?
Conform legislației, principala linie de raportare la dispoziția Curții este de
trimitere a rapoartelor anuale de activitate în fața Parlamentului, precum și
prezentarea de rapoarte specifice, la cerere, Parlamentului, autorităților care aparțin unităților administrativ -teritoriale, și a altor autorități publice, cum ar fi
Guvernul, Ministerele, etc. Rapoartele anuale publice cuprind, în principal, observațiile Curții privind conturile de execuție verificate, concluziile sale
asupra entităților publice și pr ivate, încălcări ale legii depistate și măsurile
luate
387.
Mai mult decât atât, începând cu anul 2008 și până în 2015, Autoritatea de
Audit din cadrul Curții are obligația de a transmite rapoartele anuale de control
cuprinzând rezultatele auditului anual cu privire la gestionarea fondurilor
europene Comisiei Europene388.
Termenul limită pentru depunerea rapoartelor anuale ale Curții de Conturi este de 6 luni de la primirea documentelor necesare de la instituțiile auditate
389.
Curtea de Conturi trebuie să audit eze intern managementul financiar. Bugetul
Curții este verificat de o Comisie înființată în acest sens de cele două camere
ale Parlamentului. Curtea de Conturi prezintă, după primirea acordului din
partea Comisiei, proiectul de execuție bugetară, în prima sesiune a fiecărui an,
în fața Parlamentului pentru aprobare390.
Nu există prevederi în Legea nr. 94/1992, care permit organelor administrative auditate de către ISA contestarea sau recursul rezultatelor auditului, cu
excepția procedurilor juridice și a căil e de atac în justiție. Toate procedurile de
apel sunt descrise în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea
activităților specifice Curții de Conturi . Organismele administrative poate
contesta rezultatele auditului în termen de 15 zile. O comisie de soluționare a
petiției este stabilită. În cazul în care rezultatele comunicate de către Comisie

387Art 12 Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
388Art 14 Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
389Art 38 Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
390Art 35 Legea privind o rganizarea și funcționarea Curții de Conturi.

198 nu sunt acceptate de către organismul administrativ se poate face apel la
Tribunalul Administrativ391.

Răspundere (p ractică)
În ce măsură este ISA responsabilă pentru acțiunile sale?
Curtea de Conturi prezintă un raport anual cuprinzător privind activitatea sa în
Parlament, iar auditul financiar este efectuat de către o comisie numită de către cele două camere. Dezbaterile privind raportul, precum și alte dezbat eri
ale Camerelor Parlamentului reunite sunt publicate pe site -ul Camerei
Deputaților. Toate celelalte rapoarte ale Curții de Conturi sunt transmise în parlament și pot fi contestate de către agențiile relevante. Totuși, există întârzieri uriașe în cadrul Parlament în a dezbate și a vota aceste rapoarte.
Cu toate acestea, dacă existența și transparența rapoartelor este asigurată,
mass -media și societatea civilă interesate de păstrarea responsabilității
instituției publice pun problema aplicării recomandăril or Curții și a deciziilor
luate ca urmare a rapoartelor, cu scopul de a asigura o mai bună utilizare a banilor publici în viitor.

Integritate (l ege)
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea instituției de audit?
Auditorii publici externi , personalul din cadrul Curții de Conturi, au propriul cod
de etică care asigură integritatea și conduita profesională a Curții. Principiile
promovate de cod sunt: legalitatea, independența, integritatea, obiectivitatea, competențele profesionale, confiden țialitatea și conduita profesională
392.
Codul se referă la incompatibilități și stipulează că auditorii nu pot fi într -un
conflict de interese, dar situațiile posibile nu sunt descrise. Aceste situații sunt
reglementate de Codul de conduită a funcționarilor publici. Auditoriilor le este
interzis a fi în subordinea ierarhică directă a unor auditori externi care le sunt
rude de gradul întâi și doi. În plus, prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele

391Art. 204 -210 and 227 -229 Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților
specifice Curții de Conturi .
392http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/EN/Shared%20Documents/Ethic_code.pdf

199 măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea de fu ncții publice și în
mediul de afaceri, privind prevenirea și sancționarea corupției se aplică, de
asemenea, în acest caz. Prin urmare, consilierii de conturi și personalului Curții
trebuie să depună declarațiile de avere și de interese.
Cadourile și ospita litățile sunt interzise. De asemenea, le este interzis
auditorilor publici externi să se ocupe de cereri directe care intră sub incidența
competențelor Curții de Conturi, sau să intervină în soluționarea altor cereri
decât le sunt atribuite.
Ca și în cazul multora dintre codurile de conduită din România, nu este
consemnată nici o restricție pentru perioada de după încetare a raportului de muncă.
Codul de etică nu se aplică consilierilor de conturi, celor 18 membri ai Plenului Curții, printre care președinte le și vice -președinte al Curții. Pentru ei, numai
incompatibilitățile prezente în textul legii sunt aplicabile.

Integritate (p ractică)
În ce măsură este asigurată integritatea instituției de audit, în practică?
Vorbind de integritate, conflictele de inter ese sau incompatibilitățile dovedite
nu au fost raportate începând cu 2005. Deoarece consilierii au fost supuși unor
prevederi de incompatibilitate similare cu cele aplicate judecătorilor, le -a fost
interzis să dețină birouri sau alte funcții în afară de cea de predare. Totuși, au
existat situații în care consilieri au deținut funcții de conducere în instituțiile de învățământ, au dat consultanță sau administrat companii private. Nici una
dintre aceste situații nu a dus la incompatibilități dovedite. În con cluzie, nu
putem evalua eficiența codurilor de etică existente.
Curtea de Conturi are 12 centre de formare în toată țara. Cu toate acestea,
cursurile se concentrează în principal pe competențele profesionale și de audit
tehnic și nu acoperă problemele de integritate.

200 Audit financiar
În ce măsur ă auditează instituția în mod eficient cheltuielile publice?
Una dintre îndatoririle Curții de Conturi este de a examina eficacitatea
auditului intern în cadrul departamentelor guvernamentale. Conform
raportului di n 2010 al Curții, din cele 2152 de misiuni, 60% au fost misiuni de
audit, 31% au fost misiuni de control și numai 9% au fost misiuni de audit de
performanță. În ceea ce privește auditul financiar, numai 9% dintre ele au fost finalizate cu certificări de co nformitate care dovedesc respectarea deplină a
procedurii și corectitudinea gestionării fondurilor publice. Cele 672 misiuni de
control au generat un număr de 9312 măsuri recomandate pentru a fi puse în
aplicare in vederea rezolvării problemelor. Numărul d e certificate de
conformitate s -a redus la jumătate față de 2009. Explicația a Curții în sine se
referă la îmbunătățirea activității de audit, aceasta devenind mai eficientă în identificarea problemelor. Cu toate acestea, involuția calității managementului
financiar în cadrul instituțiilor publice este gravă.
Activitățile de audit sunt la zi, după cum afirmă reprezentanții Curții.
Documentele rezultate sunt prezentate legislativului si sunt făcute
recomandări obligatorii.,

Detectarea si sancționarea nereg ulilor
Detectează și investighează Curtea de Conturi comportamentul inadecvat al
celor aflați în funcție?
Curtea de Conturi detectează și analizează neregulile din instituțiile publice, în
ceea ce privește gestionarea financiară a acestora și performanța celor aflați în
funcție. Ea are mecanisme adecvate pentru a identifica neregulile, acces la
toate înregistrările referitoare la gestiunea financiară, puterea de a solicita informațiile necesare, inclusiv competența de a solicita sprijin de la alte
instituț ii publice, rapoartele experților independenți. Curtea are autoritatea de
a investiga comportamentul neadecvat atunci când este vorba despre conturile
unei instituții publice. Ea trebuie să investigheze corectitudinea cheltuielilor publice, dar, de asemene a, oportunitatea acestor cheltuieli. În plus, Curtea are
puterea politică și independența de a identifica responsabilitățile celor aflați în funcție. Refuzul funcționarul public de a pune în practică recomandările Curții

201 de Conturi reprezintă infracțiune penală. Cu toate acestea, Curtea nu dispune
de resurse pentru a răspunde și a investiga toate notificările, de acea există
întârzieri în finalizarea dosarelor.
Nu există date cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor Curții, deși
este o infracțiun e penală nepunerea in practică de către funcționarul public a
recomandărilor Curții de Conturi.

Improving financial management
În ce m ăsură este ISA eficientă în îmbunătățirea managementului financiar al
guvernului?
Curtea de conturi se concentrează pe a emite recomandări cuprinzătoare, bine
justificate, realiste pentru a promova eficiența în utilizarea banilor statului.
Auditorii urmăresc punerea în aplicare a recomandările pe care le fac, dar lipsa
de resurse determină întârzieri în cadrul investigațiilo r și nu există statistici în
ceea ce privește aplicarea recomandărilor.
Mecanismul de revizuire a hotărârilor Curții de Conturi este cel obișnuit, în
justiție. Unele dintre recomandarile Curtii de Conturi sunt anulate in instanta, deoarece contestatarii ri dica obiectii cu privire la recomandarile Curtii de
conturi privind oportunitatea unor cheltuieli publice. Competentele Curtii in evaluarea opotrunitatii cheltuilelilor nu sunt suficient de clar definite de lege, iar criteriile si metodologia de evaluare a oportunitatii cheltuielilor din bani
publici potfi contestate.

202
6.9. AGENȚIILE ANTICORUPȚIE (ACA)
REZUMAT
Există trei principale agenții care au ca scop lupta împotriva corupției.
Agenția administativă este Agenția Națională de Integritate (ANI). România a
înființat și un parchet specializat în investigarea faptelor de corupție: Direcția Națională Anticorupție (DNA) în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, mai multe ministere au organizat
departamente anticorupție. Cel mai important este Direcția Generală
Anticorupție (DGA), în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Performanța instituțiilor cu misiune în combaterea corupției este destul de
bună. La aceasta contribuie și faptul că resursele lor au fos t mai puțin afectate
de criza decât cele ale altor instituții publice.
Chiar dacă au un cadrul legislativ bine definit, agențiile anti -corupție sunt
vulnerabile la acuzațiile de instrumentare politică și imaginea lor publică are de suferit. Aceasta se întâ mplă și pentru că presa poate face publice informații
confidențiale despre unele acțiuni ale acestor instituții, citind surse interne. Opinia generală, deși neconfirmată, este că în aceste cazuri informațiile confidențiale sunt furnizate presei intenționat pentru a afecta imaginea
adversarilor politici.
Mai mult, responsabilitatea nu este un punct forte al agențiilor anticorupție. Instituțiile încep un mare număr de investigații, dar prea puține dintre ele sunt finalizate cu succes prin decizii definitive a le curților de judecată. De asemenea,
nu există mecanisme de a asigura responsabilitatea ACA pentru această
situație. Mai mult, cooperarea cu societatea civilă este foarte slabă.
Evaluarea măsurii în care ACA își îndeplinesc rolul este medie. Pentru
indica torul privind investigațiile scorul mediu este dat de numărul mare de
dosare începute, dar nefinalizate cu decizii ale instanței. Pentru indicatorii
privind prevenirea corupției și educația despre corupție scorul mic este dat de
interesul scăzut al ACA pen tru aceste activități.

203 STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Agențiile anticorupție din România (ACA) erau, înainte de integrarea în UE din
2007 și încă mai sunt, instituții puternic valorizate, dar și controversate, având
în vedere că performanța lor în îndeplinirea rolului pe care îl dețin – lupta
împotriva corupției – este cel mai important indicator pentru Mecanismul de
Cooperare și Verificare393 stabilit de Comisia Europeană.
Astfel, există trei agenții principale care au ca scop principal lupta împotriva corupției. Agenția anticorupție administrativă este Agenția Națională de
Integritate (ANI). Mai mult, România a înființat un parchet specializat pentru a lupta împotriva corupției: Direcția Națională Anticorupție (DNA), din cadrul Parchetului Generale. Câteva minist ere au organizat parchete specializate
anticorupție. Cea mai importantă dintre acestea este Direcția Generală
Anticorupție (DGA), din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Structura similară din cadrul Ministerului Apărării nu va fi analizată, fiind mai
puțin importantă și activă la nivel general.
În consecință, acest pilon va analiza capacitatea, guvernarea și performanța în
îndeplinirea rolului ale unui număr de trei instituții foarte diferite:
• Agenția Națională de Integritate (ANI) – un co rp administrativ care se
ocupă cu colectarea, monitorizarea și verificarea declarațiilor de
venituri și interese, în vederea identificării incompatibilităților, conflictelor de interese și bunurilor obținute în mod illicit.
• Direcția Națională Anticorupți e (DNA) din cadrul Parchetului General
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – un parchet specializat
în delicate de corupție și în legătură cu corupția.
• Direcția Generală Anticorupție (DGA) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor – un organism specializat, însărcinat cu
prevenirea și lupta împotriva corupției în cadrul Ministerului și cu lucrul cu un număr mare de polițiști și procedure polițienești.
Având de evaluat trei instituții atât de diferite, fiecare dintre acestea a primit
un scor, prezentat aici. Scorul total al pilonului a fost obținut prin realizarea

393Mai multe det alii în secțiunea introductivă.

204 mediei simple a scorurilor celor trei instituții, pe fiecare dimensiune evaluată.
Scorurile au fost acordate, inițial, de la 1 la 5, media fiind și ea cuprinsă între 1
și 5, fiind utilizate numere întregi. După aceea, toate scorurile de la 1 la 5 au
fost transformate pe o scală de la 0 la 100. Scorurile posibile au fost : 0
corespunzând lui 1 în evaluarea din text, 25 corespunzând lui 2, 50 – lui 3, 75 –
lui 4, iar 100 lui 5.

Agenția Națională de Integritate (ANI)
Scorul Mediu ANI: 49, 31 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
81,25 /
100 Resurse 100 75 0 25
Independența 100 50 0 50
Guvernare
33,33 /
100 Transparența 50 25 50 75
Responsabilitate 50 0 50 100
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 50 25 50 75
Rol
33,33 /
100 Preventire 50 50
Educație 0 100
Investigație 50 50
Demersurile în vederea înființării Agenției Naționale de Integritate (ANI) au fost
inițiate încă din 2004, când a fost dezvoltat primul proiect de lege care s -a
referit la stabilirea unei agenții pentru combaterea și controlul corupției. Până
în 2007, au fost elaborate mai multe versiuni ale acestei legi, proiectul final
fiind aprobat în una nimitate în Senat pe 9 mai 2007, datorită presiunii UE cu
privire la activarea clauzei de salvgardare. În continuare, legea 144/2007 pentru înființarea ANI a fost amendată de mai multe ori. Cele mai importante
schimbări au fost făcute în 2010, ca urmare a unei decizii a Curții
Constituționale. Trei legi diferite reglementează activitățile ANI: legea nr.

205 144/2007, cu privire la organizarea ei, legea nr. 176/2010 și legea nr. 115/1996,
amândouă cu privire la integritatea în exercitarea de funcții publice.

Direcția Națională Anticorupție (DNA)
Scorul Mediu DNA : 51 ,39 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
62,5 / 100 Resurse 75 75 25 25
Independența 50 50 50 50
Guvernare
66,67 /
100 Transparența 75 75 25 25
Responsabilitate 75 50 25 50
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 100 25 0 75
Rol
25 / 100 Prevenire 0 100
Educație 0 100
Investigație 75 25
DNA a fost fondată, inițial, în 2002, sub forma Parchetu lui Național
Anticorupție (PNA) , un parchet specializat în combaterea infracțiunilor de
corupție echivalent cu Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție din România. Faptul că legea a înființat un al doilea procuror general al
României, în persoana conducătorului PNA, a de terminat Curtea
Constituțională să evalueze unele prevederi ale legi ca fiind neconstituționale.
Din 2006, Direcția a devenit o structură cu personalitate juridică în cadrul
Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, specializată în lupta împotriva corupției la nivel mediu și înalt.
394 DNA are și structuri la
nivel local în cele 41 de județe ale României și în capitală.

394 http://www.pna.ro/

206 Direcția Generală Anticorupție (DGA)
Scorul Mediu DGA: 75 / 100
Indicator Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
75 / 100 Resurse 75 75 25 25
Independența 75 75 25 25
Guvernare
83.33 /
100 Transparența 100 100 0 0
Responsabilitate 75 75 25 25
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 75 75 25 25
Rol
66.67 /
100 Prevenire 75 25
Educație 50 50
Investigație 75 25
Direcția Generală Anticorupție e organizată ca o structură specializată din
cadrul Ministerului administrației și Internelor. Ea este condusă de către un
director general, de regulă un procuror numit în această poziție. Directorul
General este numit de minister, având astfel o legătură ierarhică directă. La
nivel central, Direcția Generală Anticorupție e structurată în următorul fel: cabinetul de serviciu, serviciul de control, serviciul de resurse umane, structu ra
de date cu character personal, departamentul de investigații, direcția de
anchetă, direcția de prevenire și cea de support.
395 La nivel teritorial, DGA are
41 de birouri județene, inclusive cel din București.396

395Vezi Regulile de Organizare și Funcționare aprobate prin Ordinul Ministerului Administrației și
Internelor, nr. 275/2010, art. 5
396Vezi Regulile de Organizare și Funcționare aprobate prin Ordinul Ministerului Administrației și
Internelor, nr. 275/2010, art. 6

207 EVALUARE
Resurse (lege)
În ce măsură există prevederi care furnizează ACA resurse adecvate pentru a- și
putea îndeplini îndatoririle în mod eficient?
Fiecare dintre agențiile anticorupție românești își propane propriul buget și are
un buget determinat, conform legilor respective. Totuși, în niciunul dintre
cazuri, acestora nu le aparține decizia finală asupra bugetului.
Nu există garanții formale de stabilitate fiscală, bugetele ACA fiind supuse
ajustărilor bugetare la fel ca toate celelalte instituții publice și niciuna dintre
legi nefurnizând în mo d clar un indicator obiectiv în vederea determinării
bugetului. Bugetul nu crește sau descrește, în mod legal, dacă numărul de
cazuri soluționate se modifică.
Posibilitaea de a obține finanțări suplimentare din munca de confiscare de
bunuri nu există pentru ACA românești, confiscarea de bunuri putând fi
hotărâtă doar de instanțe judecătorești. Totuși, alte posibilități de finanțare,
inclusiv credite sau burse nerambursabile, pot fi accesate de ACA din România. Cu toate astea, aceste surse alternative de v enit nu pot finanța activitățile de
bază și salariile angajaților, ci numai campanii de informare, studii, dezvoltare etc.
Există, totuși, o diferență impotantă între cele trei instituții analizate. Aceasta stă în nivelul de decizie asupra bugetului și cheltuielilor. Președintele ANI are ultimul cuvânt asupra bugetului instituției, ca instituție autonomă
397.
Procurorul General al DNA răspunde în mod direct în fața Procurorului General al României pentru cheltuielile hotărâte, fiind ordonator secundar de
credite
398. Directorul general al DGA este ordonator terțiar de credite,
independența sa în eliberarea de conturi fiind și mai limitată.

397Legea nr. 144/2007 republicata și modificată prin legea nr. 176/2010 referitoare la Agenția
Națională de Integritate
398OUG nr. 43/2002 referitoare la Direcția Na țională Anticorupție

208 Resurse (practic ă)
În ce măsură au ACA resurse adecvate pentru a- și atinge scopurile în practică?
Fiecare dintre ACA român e au fost afectate de reducerile din bugetul de stat și
de restricțiile impuse din pricina crizei economice și financiare din ultimii ani.
Probabil că măsura care a afectat în modul cel mai semnificativ cele trei
instituții, în mod egal, a fost imposibilit atea angajării de personal în 6 din 7
poziții vacante.399
Dincolo de această limitare a resurselor, putem identidica și unele limite de
natură financiară și materială a bugetului ANI și DGA. După decizia Curții
Constituționale din 2010, cu privire, printre a ltele, la procedura de procesare a
datelor din declarațiile de venituri, la un nou portal public și recomandarea de
audit extern pentru anul 2010, ANI a cerut un buget adițional pentru anul 2011,
pentru a -și putea desfășura în mod eficient activitățile. ANI a primit doar 36%
din suma cerută.400
Pentru DGA, experții intervievați au fost de acord că există limitări bugetare
pentru instituții, care le limitează eficiența operațională, deoarece dotările
tehnice nu pot fi schimbate cu unele noi și performante.
Mai mult, au existat unele fluctuații în cadrul personalului din toate trei ACA.
Această situație pare a fi comună instituțiilor bugetare.
Selecția și numirea în funcție a inspectorilor de integritate ANI se bazează pe un concurs deschis publicului organizat în conformitate cu reglementările
speciale aprobate de Consiliul Național de Integritate (CNI). Numirea inspectorilor de integritate și cea a funcționarilor publici se face în
conformitate cu legea nr. 188/1999, cu privire la Statutele funcționarilor
publ ici.
401
Procurorii DNA sunt numiți prin ordinul procurorului șef al DNA, cu aprobarea
Consiliului Superior de Magistratură. Pentru a fi numiți în funcție în cadrul DNA,

399Mai multe detalii sunt prezentate în cadrul pilonului Sectorul Public.
400Suma cerută de ANI a fost de RON 7.384.000, dintre care suma primită de acesștia a fost de
RON 2.700.000. Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați rap ortul anual de activitate
ANI pe 2010.
401Legea nr. 144/2007, cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea ANI, republicată după
publicarea legii 176/2010, art. 18, paragrafele 2 și 3.

209 procurorii trebuie să aibă o bună reputație și calificare profesională și un
minim de 6 ani de experiență ca procurori sau judecători. Candidații sunt
selectați în urma unui interviu organizat de către o comisie constituită în acest scop.
Numirea, promovarea și eliberarea din funcție a polițiștilor DGA din structura poliției judiciare sunt re alizate în conformitate cu normele de competență
aprobate prin ordinul Ministerului Administrației și Internelor și cu ajutorul opiniei de expert a procurorului general al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
O evaluare generală a acestor prevederi este c ă există, în general, un fond
academic adecvat și o experiență de muncă suficientă a membrilor echipelor.
Acest indicator este în relevant în mod deosebit pentru DNA. Totuși, niciunul
dintre angajații ACA nu a absolvit un curs inițial sau specializat pentr u a putea
deveni membru al echipei. Mai mult, evaluarea profilului etic realizat înainte de
angajare este identică cu cea realizată pentru celelalte organisme de stat înrudite: pentru inspectorii de integritate ca pentru funcționarii publici, pentru
procur orii DNA ca pentru magistrați, pentru polițiștii judiciari ca pentru polițiștii
din instituțiie de lege și ordine…
Rapoartele ANI, DNA și respectiv DGA arată că angajații instituțiilor beneficiază
de cursuri de perfecționare și seminarii specializate p e activitățile lor.
Pentru ANI, atât președintele, cât și vicepreședintele sunt numiți în urma unui proces de selecție prin concurs public și trebuie să fie absolvenți de Drept sau Economie, care să nu fi fost afiliați politic ca membri de partid în ultimi i trei ani.
Procurorul șef al DNA este considerat a fi întâiul adjunct al procurorului general
a l P a r c h e t u l u i d e p e l â n g ă Î n a l t a C u r t e d e C a s a ț i e ș i J u s t i ț i e ș i e s t e n u m i t î n
conformitate cu reglementările judiciare. El este numit în funcție pe 3 ani, cu o
singură posibilitate de reînvestire. Numirea în funcție de către Președinte este
realizată la recomandarea Ministrului Justiției, cu notificarea Consiliului
Superior de Magistratură (CSM).
Directorul General al DGA este, de regulă, un procuror numit în această funcție
de către ministru, între cei doi existând o relație ierarhică.

210 Independența (l ege)
În ce măsură sunt ACA independente prin lege?
Agenția Națională de Integritate este o instituție administrativă autonomă.
Pentru a -și asigura independența , ANI are propriul buget, care reprezintă în
integral o parte din bugetul de stat.402 Conform principiului independenței
operaționale, președintele, vicepreședintele și inspectorii de integritate nu vor
cere sau primi dispoziții în legătură cu evaluările asu pra stării materiale a
persoanelor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților din partea
niciunei autorități publice, instituții sau persoane.403
DNA e o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte d e Casație și Justiție, specializat în lupta împotriva
corupției la nivel mediu și înalt.
404 DNA este o entitate independentă în relație
cu instanțele judecătorești, cu parchetele atașate acestora și cu alte autorități
publice, exercitându -și atribuțiile conf orm legii, pentru a asigura respectarea
acesteia.405 DNA este subordonată Procurorului General al României și își
desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Justiției. Aceasta este o anomalie a sistemului judiciar românesc, luând în considerare fapt ul că
procurorii și magistrații sunt, conform Constituției și a legii naționale, o parte a
ramurii judiciare; ei sunt subordonați autorității executive.
Direcția Generală Anticorupție își desfășoară activitățile în conformitate cu prevederile din OG nr.30 /2007, care hotărăște că DGA este organizat ca o
structură specializată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor. DGA este în relație directă cu acest minister în ceea ce privește subordonarea funcțională. Din punct de vedere operațional, DGA ar trebui să fie
independentă.

402Vezi legea nr. 176/2010, cu privire la integritatea în exer citarea funcțiilor publice, care modifică
și completează legea nr. 144/2007, cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea ANI, ca și
modificarea și completarea altor acte normative, art. 8
403Vezi legea nr. 176/2010, cu privire la integritatea în exercitarea funcțiilor publice, care modifică
și completează legea nr. 144/2007, cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea ANI, ca și modificarea și completarea altor acte normative, art. 33, paragraful 3.
404Vezi Ordonanța de Urgență nr. 43/ 2002, cu privire la DNA și Regulamentul de Ordine Internă al
acesteia.
405Vezi Ordonanța de Urgență nr. 43/2002, cu privire la DNA, art. 2

211 Pentru a proteja ACA de imixtiuni politice, conducătorii instituțiilor:
președintele ANI, procurorul șef al DNA și directorul general al DGA nu pot fi
membri ai vreunui partid politic.
Recrutarea președintelui, vicepreședinte lui și secretarului general al ANI este
realizată pe criterii profesionale clare, pe baza unui concurs deschis și a unei
examinări în Senat. Președintele ANI este numit în funcție de către Senat,
pentru un unic mandat, ce nu poate fi reînnoit, de 4 ani.
Recrutarea procurorului -șef a DNA este făcută pe criterii profesionale clare,
totuși fără a se ține un concurs deschis, însă la recomandarea Ministerului
Justiției. Procurorul -șef este numit pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de a
fi reînvestit o sin gură dată.406
Echipele și conducătorii respectivelor ACA sunt protejați împotriva demiterii, conform respectivelor prevederi ale sectorului de activitate al agenției:
inspectorii de integritate ANI sunt protejați ca funcționari publici, procurorii
DNA, ca magistrați, iar polițiștii DGA, ca polițiști judiciari.
407
În general, aceleași prevederi sunt valabile în cazul imunității la urmărire penală rezultate din desfășurarea normală a activităților lor.
Independența (p ractic ă)
În ce măsură sunt ACA independente în practică?
Reprezentanții ACA prezintă instituțiile ca fiind complet independente,
operând într -un mod profesionist și nepărtinitor. Totuși, publicul general,
media, societatea civilă și opinia publică nu sunt la fel de optimiști.
A N I ș i D N A a u f o s t a c u zate în mod repetat de instrumentarea unor cazuri
politice.
408 Chiar dacă niciuna dintre aceste acuzații nu ar fi adevărate,

406Vezi legea nr. 303/2004, cu privire la statutul magistraților, art. 54, paragraful 1
407Mai multe detalii se găsesc în cadrul pilonilor respective.
408 http://www.ziare.com/geoana/psd/reactii- la-ancheta -deschisa -de-ani-asupra -lui-mircea –
geoana -video -991209 , http://www.newz.ro/stire/126436/rizea -despre -ancheta -ani-e-un-dosar –
politic -imi-voi-dovedi- in-instanta -nevinovatia .html ,
http://www.oradesibiu.ro/2011/09/27/deputatul -cindrea -despre -ancheta -ceruta -de-ani-
%E2%80%9Ein -spatele -acestei- campanii -murdare -sunt -interese -exclusiv -politice%E2%80%9D/ ,

212 încrederea publicului și a oficialilor din sectorul public în eficiența și
independența acestor organisme este afectată.
Nu există vreo politică împărtășită de toate agențiile prin care un membru al
ACA să poată fi demis din poziția sa înainte de terminarea mandatului. Totuși, au existat cazuri în cadrul ANI, care vor fi elaborate în cadrul indicatorului de responsabilitate.
ACA nu s unt limitate în investigațiile lor de către alte agenții de lege și ordine,
iar independența lor în termeni de puteri investigative este, în general, ridicată, fiind amenințată doar de către imixtiunile partidelor politice, prin intermediul corupției. Exis tă puține dovezi cu privire la aceste imixtiuni, însă răul provocat
de ele la nivelul opiniei și încrederii publice este semnificativ.

Transparență (lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure publicului posibilitatea de a obține
informații rel evante cu privire la activitățile și procesele decizionale ale ACA?
Toate ACA au obligația de a publica rapoarte anuale și de a le prezenta
organismelor care supervizează, respectiv, fiecare dintre instituții. ANI trebuie să-și prezinte raportul anual și r aportul de audit în termen de 5 zile la CNI. ANI
trebuie să mai prezinte și rapoarte trimestriale către CNI.
DNA are obligația de a -și prezenta raportul, nu mai târziu de luna februarie a
anului următor, către Parchetul General, CSM și Ministerul de Justi ție.
Și DGA are obligația de a- și publica raportul de activitate.
Toate ACA au obligația de a respecta constrângerile cu privire la confidențialitate, dar, pe de altă parte și accesul liber la informație (legea nr. 544/2011).
409

http://www.realitatea.net/se cretar -general- ani-s-au-facut- presiuni -politice- asupra –
agentiei_853575.html , http://www.ziare.com/stiri/dna/dna -veriga -solida -a-unui -lant-ruginit –
1107602 , http://www.stiripolitice.com/2011/07/dna -nu-l-putem -ancheta -pe-borbely- din-cauza –
presiunilor -politice/ , http://www.e -politic.ro/Parlament/Tudor -Chiuariu -Daniel -Morar -este -lipsit –
de-credibilitate -Exclusiv -_120735_7.html .
409Mai multe detalii se găsesc în cadrul pilonului Sectorul Public.

213 Transparența ( practică )
În ce măsură există transparență în activitățile și procesele decizionale ale ACA,
în practică?
ACA pun informația la dispoziția publicului în mod activ pe website -ul lor, într –
un mod clar și cu un nivel util de detaliu. Declarațiile de avere și interese ceru te
de lege sunt și ele publicate în mod regulamentar. Website -ul ANI este:
www.integritate.eu , al DNA, este: www.pna.ro (acronimul fiind un vestigiu al
perioadei 2002 -2006, când instituția era Parchetul Național Anticorupție), iar al
DGA este: www.mai -dga.ro .
În general, ACA publică pe website -urile lor toate informațiile a căror publicare
e solicitată prin lege. Totuși, există două probleme importante care trebuie
subliniate în evaluarea practicilor de transparență a ACA românești.
Pe de o parte, ANI i -a fost solicitat să -și facă publice procedurile de investigație,
acestea fiind, prin natura lor, proceduri civile sau administrative, nu poliț ienești
sau judiciare, care ar putea fi confidențiale. Centrul pentru Resurse Juridice
(CRJ) a dat ANI în judecată, cerând declasificarea acestor proceduri, însă cazul a
eșuat în vara lui 2011, după mai mult de un an. Deocamdată, motivația
judecătorului nu a apărut. E important de spus că CRJ urmează să depună apel,
în urma identificării unei vulnerabilități în procedurile judiciare: în cazurile cu privire la documente clasificate, numai un număr limitat de judecători pot prezida, având autorizație de la O ficiul Național al Secretelor de Stat pentru a
accesa documente secrete și clasificate.
410
Pe de altă parte, DNA are o altă problemă importantă, cu privire la asigurarea
confidențialității tuturor informațiilor investigatorilor. Există cazuri în care
media c itează surse judiciare din interiorul DNA, făcând publice informații
confidențiale.

410Radu Nicolae, CRJ

214 Responsabilitate ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure că ACA au obligația de a raporta
și pot fi trase la răspundere pentru acțiunile lor?
Toate ACA au ob ligația de a întocmi rapoarte anuale, de a le face publice pe
website și de a le prezenta respectivelor organisme față de care sunt răspunzătoare.
Un cadru legislativ comun pentru ANI și DGA este cel cu privire la protecția
avertizorilor de corupție. Legea 571/2004 reglementează măsurile de protecție
cu privire la cei care au depus plângeri sau au informat asupra unor încălcări
ale legii, comise de oameni aflați într -o poziție de conducere sau executivă.
411
Totuși, legea nu este aplicabilă magistraților, deci procurorilor DNA.
ANI este răspunzătoare față de CNI și de Senat.412 Scopul CNI, ca organism
reprezentativ, sub control parlamentar, ca garant al independenței și ca supervizor al activităților Agenției, este de a face recomandări cu privire la
strategia ș i activitatea acesteia. Astfel, ANI trebuie să prezinte rapoarte de
activitate trimestriale la CNI, care analizează și face recomandări pe baza acelor rapoarte. Analiza CNI e apoi trimisă Senatului.
413
ANI realizează rapoarte cu privire la investigațiile lor , indiferent de
descoperirile făcute, prezentând acele rapoarte, la final, părților interesate. ANI
nu poate emite decizii pe baza rapoartelor sale, ci poate doar informa
Parchetul. Părțile interesate pot face o plângere la curtea administrativă cu privire la raport.
ANI trebuie să se supună unui audit independent până în martie a anului
următor. Raportul de audit trebuie prezentat la CNI.
CNI poate fi considerat, într -un fel, un comitet de supervizare, incluzând
cetățenii în această lucrare și asigurând, în acest fel, supervizarea cetățenilor
asupra ANI. CNI este compus din câte un membru numit de către fiecare grup
parlamentar din cadrul Senatului și grup de minorități al Camerei Deputaților,

411Mai multe detalii în cadrul pilonului Sectorul Public.
412Responsabilitatea nu trebuie confundată cu subordonarea. ANI este independent, dar depune
rapoarte la CNI și prin acesta, la Senat.
413Document strategic cu priv ire la activitatea CNI, ianuarie 2011

215 un reprezentant al Ministerului Justiției, un reprezentant al Ministerului
Finanțelor Publice, un reprezentant al Uniunii Naționale a Consiliilor Județene
din România, unul al Asociației Municipalităților din România, unul al
Asociațiilor Orășenești din România, unul al Asociației Comunelor din România, un reprezenta nt al înalților funcționari publici, unul al funcționarilor publici,
numit de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, un reprezentant numit prin
consens între asociațiile magistraților, un reprezentant numit de organizațiile
societății civile constitui te legal, activând în sfera drepturilor omului, a
dreptului sau a cea economic -financiară. Totuși, Consiliul este constituit în mod
valid dacă entitățile mentionate mai sus numeau cel puțin jumătate plus unu dintre membrii săi. Considerăm că această preved ere reprezintă o
vulnerabilitate a funcționalității Agenției, deoarece, luând în considerare
competențele CNI, nu respectă principiul reprezentării.
DNA este răspunzător către Ministerul Justiției și trebuie să prezinte un raport
anual de activitate înain tea CSM și a Ministerului. Acel raport pune accentul pe
date statistice cu privire la activitatea de investigații penale, pe când raportul de investigație al fiecărui caz în parte e confidențial. Mecanismul de verificare a activității DNA este cel judiciar obișnuit, apelul în instanță.
Auditul extern independent nu este obligatoriu pentru DNA și nu există niciun
comitet de supervizare cetățenească pentru aceasta. Singurul organism care
include reprezentanți ai societății civile care supervizează activitat ea DNA e
CSM, cu doi reprezentanți ai societății civile, din 19 membri. După cum am subliniat mai sus, magistrații nu sunt protejați de legea avertizorilor de corupție.
DGA este subordonată direct Ministerului Administrației și Internelor.
414
Raportul treb uie să fie făcut public pe website. Rapoartele investigațiilor sunt
confidențiale pe durata acestora, însă pot fi publicate după încheierea lor. Mecanismul de recurs și apel disponibil cetățenilor în ceea ce privește poliția este valabil și în cazul DGA.
Auditul extern independent nu este obligatoriu pentru DGA.

414Conform regulilor de organizare și funcționare aprobate prin Ordinul Ministerului Administratiei
și Internelor, nr. 275/2010, art 2, paragraf 3 si a Hotărârii de Guvern nr. 416/2007, cu privire la
structura organizaț ională a Ministerului de Interne și Reforma Administrativă

216 Cu DGA lucrează un organism reprezentativ de supervizare, numit: Comitetul
strategic pentru evaluarea și suportul DGA. Acesta organizează mecanismele de
cooperare cu societatea civilă și a fost fon dat printr -un decret al Ministerului
Administrației și Internelor (1154/2006). Acest organism consultativ are sarcini
de monitorizare, analiză și evaluare cu privire la activitatea DGA și reunește reprezentanți ai Ministerului și ai mai multor ONG -uri. D iferit de CNI, care
lucrează la supervizarea activității ANI, reprezentanții societății civile din Comitetul Strategic nu sunt candidați examinați de Senat sau alt organism reprezentativ. Ei sunt numiți, fără vreo procedură preliminară, de către Ministerul Administrației și Internelor. Comitetul Strategic analizează
rapoartele DGA și inițiativele de reformă și face recomandări.

Responsabilitate ( practică )
În ce măsură au ACA obligația de a raporta și a -și asuma răspunderea pentru
acțiunile lor, în practic ă?
Rapoartele de activitate ale ACA sunt disponibile online; ele sunt postate pe
website și prezentate într -o manieră clară.
415 Rapoartele de activitate ale ACA
sunt compuse din informații cu privire la resursele financiare, resursele umane, resursele infra structurale, activitatea operațională, transparența instituțională,
cooperarea instituțională, agenda publică și auditul extern pentru ANI. Ele sunt prezentate în mod clar și cu un nivel potrivit de detaliere.
Totuși, respectarea termenului pentru emitere a raportului nu este punctul
forte al ANI. În 2010, președintele ANI nu a prezentat raportul la CNI timp de
câteva luni, fiind astfel anulată responsabilitatea instituției în practică.
Mai mult, în practică, în acest moment din 2011, CNI nu are în structu rile sale
toți reprezentanții menționați de lege, acest lucru fiind posibil în mod legal.
Mai mult, poziția de reprezentant al organizațiilor societății civile este vacantă,
iar organizațiile societății civile nu au numit un înlocuitor pentru reprezentant.
Mai mult, conținutul rapoartelor trecute cu privire la activitățile operaționale
este controversat. ANI a publicat numărul de cazuri sancționate de ei și trimise

415http://www.integritate.eu/home/rapoarte -de-activitate.aspx ,
http://www.pna.ro/bilant_activitate.jsp?id=20# , http://www.mai -dga.ro/index.php?l=ro&t=70

217 la Parchet. Totuși, indicatorul real de performanță ar trebui să fie mai scăzut,
existând un număr important de cazuri contestate în instanță de către părțile
interesate și câștigate. Numărul investigațiilor de succes realizate de către ANI este, astfel, mai redus decât cel prezentat în rapoarte.
416 Acest lucru reduce și
eficiența mecanismului de recurs și apel, în practică.
În ceea ce privește avertizorii de integritate, Centrul de Advocacy și Consiliere Juridică (ALAC) al TI -România a primit informații din partea a doi avertizori de
integritate. Amândoi au fost, mai târziu, concediați. Cazul unuia dintre ei este
interesant în mod deosebit. Informația avertizoarei de corupție era cu privire la
o serie de cheltuieli ilegale ale managerilor ANI (președintele și secretarul
general). Avertizoarea de corupție a fost concediată, după o perioadă în care
man agerii i -au refuzat accesul în instituție. În același timp, Curtea de Conturi a
auditat ANI și a găsit că informația oferită de avertizoare era corectă. ANI a
contestat raportul de audit al Curții de Conturi, dar a pierdut în fața Înaltei Curți. Într -un al t proces, avertizoarea a câștigat și a trebuit să fie reangajată.
Două zile mai târziu, a fost concediată din nou, fără nicio explicație suplimentară. Un nou proces este acum pe rol în acest caz.

Integritate ( lege )
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea membrilor ACA?
Normele de conuită profesională stipulate prin Codul de Conduită al
Funcționarilor Publici sunt obligatorii pentru acele persoane care ocupă o
funcție publică în cadrul autorităților și instiuțiilor publice centrale și l ocale, ca
și din cadrul autorităților publice autonome (inclusiv pentru angajații ANI). Mai
mult, există un cod special de etică și conduită profesională pentru echipa ANI. Normele de etică și conduită profesională oferite de prezentul cod sunt
obligatorii pentru aceștia și urmăresc să ridice calitatea activității profesionale,
a unui bun management cu privire la îndeplinirea tuturor sarcinilor de serviciu.
Echipa DNA nu are un cod de conduită specific, dar magistrații, polițiștii și
funcționarii publici sunt obligați să -și urmeze propriile coduri deontologice.

416Raportul Național de Corupție, 2009,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2009/NCR2009ro.pdf .

218 Absența unui cod specific de conduită reprezintă una dintre vulnerabilitățile
identificate la DNA. Când nu se poate vorbi despre un sistem unitar de reguli la
nivelul unei instituții publice, acest lucru poate reprezenta o problemă care
poate influența organizarea și funcționarea instituției publice, în acest caz, a
DNA. Procurorii din cadrul DNA sunt obligați să respecte prevederile Codului de Conduită al Magistraților.
417
Angajații DGA trebuie să respecte prevederile Coduui de Conduită al
funcționarilor publici cu statut special, aprobat prin HG nr. 9991/2005.
Hotărârea de guvern subliniază faptul că angajații DGA trebuie să respecte
niște principii de bază în activitatea lor, după cum urmează: pri ncipiul
legalității, al egalității, al imparțialității, al loialității, integritatea morală,
profesionalismul, respectul și independența operațională.
Directorul general al DGA nu va îndeplini nicio altă funcție publică sau privată,
cu excepția poziției d e cadru didactic înînvățământul superior.
Toate codurile de conduită aplicabile adaugă faptul că legea cu privire la transparența și integritatea sectorului public acoperă declarațiile de avere,
incompatibilitățile și conflictele de interese identificab ile din acestea. Totuși, nu
există restricții post -angajare pentru funcționarii publici și magistrați.
Mai mult, în 2010, reglementările cu privire la Agenția Națională Anticorupție s –
au modificat și din acel moment, unele informații cu privire la decla rațiile de
avere și de interese nu mai sunt prezentate public. În plus, procedurile ANI au devenit mai lungi, iar deciziile nu mai sunt prezentate direct instanței, ci unei
comisii de magistrați sau Parchetului. Legea cea nouă a apărut după ce cea veche a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, care a
observat că ea nu asigură protecția datelor cu caracter personal și că ANI se
comportă precum un Parchet, fără a avea dreptul constituțional, devenind
astfel vulnerabilă la abuzuri. M odificarea legii a atras critici din partea Comisiei
Europene, prin intermediul raportului MCV.
418 Totuși, societatea civilă a
apreciat că decizia Curții Constituționale a oprit un număr de cazuri care

417Pentru mai multe informații, a se vedea pilonul judiciar
418Decizia CE din Decembrie 2006. Available at: http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF

219 începute de ANI, care nu au rezistat în instanță.419
Nu ex istă o procedură standard de evaluare a integrității pe parcursul
procesului de recrutare ACA, în orice caz, nu una deosebită față de a celorlalte
instituții de același fel (administrația, Parchetul, departamentele de poliție), în cazul niciuneia dintre in stituțiile evaluate.

Integritate ( practică )
În ce măsură este integritatea membrilor ACA asigurată în practică?
În general, codurile de conduită sunt eficiente în practică, iar staff -ul urmează
cursuri regulate pe probleme de integritate, ei trebuind să supervizeze
implementarea acestor reglementări la diferite niveluri și pentru angajații altor
sectoare.
Totuși, existau suspiciuni importante cu privire la integritatea președintelui
ANI. Chiar dacă nedovedite, acuzațiile afectează în mod negativ reputația
instituțiilor și încrederea cetățenilor.
M a i m u l t , C e n t r u l A L A C a l T I -România a primit informații de la avertizori de
integritate cu privire atât la ANI, cât și la DNA. Informațiile furnizate autorităților de către avertizorii de integritate cu privire la cheltuirea ilegală a
banilor publici în cadrul ANI au fost confirmate de către Curtea de Conturi și, ulterior, de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru DNA, situația este și mai dificilă, legea nefurnizând protecție pentru magistrații averti zori de
integritate. Totuși, dovezile ALAC sunt solide, dar trebuie să rămână
confidențiale în acest moment.

Prevenire
În ce măsură se implică ACA în acțiuni de prevenire cu privire la lupta împotriva
corupției?
Din punctul de vedere al prevenirii, ANI tr ebuie să asigure publicarea tuturor
declarațiilor de avere și interese. Toate instituțiile publice trebuie să colecteze

419http://www.crj.ro/Reminder -asupra -ANI-529 (comunicat de presă CRJ, 18 iunie 2010)

220 aceste declarații până la un termen (15 iunie), să le publice pe propriul website
și să le prezinte inspectorilor de integritate ANI. Aceasta este latura de
prevenire a activității ANI. Cealaltă latură este controlul acestor declarații, care
intră la dimensiunea de investigații.
După cum este prezentat mai sus, conținutul rapoartelor trecute cu privire la activitățile operaționale este co ntroversat. ANI a publicat numărul de cazuri
sancționate pentru nedepunerea declarațiilor. Totuși, adevăratul indicator de performanță ar trebui să fie mai scăzut, fiindcă un număr mare de cazuri sunt contestate de către părțile interesate și câștigate de acesteaîn instanță.
Numărul investigațiilor de succes făcute de ANI este, astfel, mai redus decât cel
prezentat în rapoartele acestora.
420
Cealaltă instituție care își asumă prevenirea este DGA. Ea operează un sistem
de rapoarte online sau telefonice pentru cetățeni și are un departament special
de prevenire, care se ocupă cu cursuri pentru funcționarii publici și în primul
rând pentru polițiști și alți angajați ai Ministerului Administrației și Internelor și cu campanii de informare. De asemenea, Studiile pentru Servicul Anticorupție analizează studiile de caz pentru factorii individuali, organizașionali și externi
identificați, care stau la baza comiterii actelor de corupție de către angajații
Ministerului Reformei Interne și Administrative. Studiile sunt pu blicate pe
website- ul lor.
421
În 2010, ANI a trimis în instanță /la procuratură / la comitetele disciplinare 291
de dosare, ca rezultat al activității sale de verificare a declarațiilor. Dintre
acestea 291, 175 de dosare au fost înaintate procurorului, 110, co mitetelor
disciplinare și 6 către instanță. De asemenea, numărul de oameni verificat a
fost de 1593, iar numărul de dosare finalizate a fost de 1576.422
ANI și DNA nu publică niciun fel de cercetare sau studiu pe website -ul lor.
Cu privire la legislația an ticorupție, ACA pot propune legislație în vederea
propriei reglementări, însă nu pot primi și răspunde la solicitări de sfaturi

420Raportul Național asupra Corupției2009,
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2009/NCR2009ro.pdf .
421http://www.mai -dga.ro/index.php?l=ro&t=69
422www.integritate.eu

221 anticorupție pentru proiectarea de reglementări sau desfășurarea altor
activități din partea publicului sau a altor agenții guve rnamentale.

Educația
În ce măsură se implică ACA în activități educaționale cu privire la lupta
anticorupție?
În afară de DGA, niciuna dintre ACA nu caută în mod activ să educe publicul cu
privire la lupta împotriva corupției. Conform legii, ANI și DNA t rebuie să
colaboreze cu societatea civilă în cadrul CNI, respectiv, al Comitetului Strategic.
Pe de o parte, reprezentantul societății civile din Comitetul Strategic al DGA este numit fără o procedură deschisă de Minister, dar, pe de altă parte,
cooperare a dintre societatea civilă și DGA este bună.
Cu privire la reprezentantul socieetății civile în CNI, acesta se află în conflict
deschis cu președintele și secretarul general ai ANI, care l -au acuzat, cu
argumente ridicole, de publicarea unor informații c onfidențiale ale agenției.
Din acest punct de vedere, evaluarea rolului educativ și a performanței ANI în cooperarea cu societatea civilă este foarte negativă.

Investigația
În ce măsură se implică ACA în investigații cu privire la presupuse fapte de
corupție?
Investigațiile sunt principala competență a tuturor dintre cele 3 ACA evaluate. Acestea sunt competențe bine definite și clar diferențiate de ale altor agenții de lege și ordine.
În practică, majoritatea muncii ACA nu se leagă de oficiali de rang în alt din
partidele de conducere sau administrație, dar există cazuri deschise în fiecare dintre instituțiile evaluate. În general, cazurile de corupție înaltă deschise sunt încă în desfășurare, nefiind finalizate la nivelul ANI și DNA.
Cu privire la activi tatea operativă a ANI, până în iunie 2011, au fost închise un
număr total de 3270 de investigații (534 de sesizări și 2736 de sesizări din

222 oficiu), iar 3120 au fost redeschise, ca sesizări din oficiu.423 Proactivitatea ANI
este unul dintre punctele sale tari , totuși, a determinat un număr de acuzații cu
privire la lipsa sa de independență și la faptul că deschide investigații împotriva
oponenților politici ai celor aflați la putere, afectând cel puțin imaginea Agenției.
424
Până la 30 iunie 2011, erau încheiate 6 dosare cu privire la confiscarea averii
nejustificate, 52 de dosare cu privire la starea de incompatibilitate, 11 dosare cu privire la identificarea conflictelor de interese administrative și 18 dosare cu privire la posibile infracțiuni de corupție.
Una dintre problemele legate de investigațiile conduse de DNA și DGA este
faptul că DNA apelează la ajutorul polițiștilor de la DGA în investigațiile sale.
Unele probleme apar atunci când procurorii acuză în instanță persoane care nu
sunt angajați ai Minister ului Administrației și Internelor, pe baza unei
investigații realizate de DGA. Cum DGA are jurisdicție numai asupra angajaților Ministerului, din punct de vedere procedural, investigațiile lor asupra altor
persoane decât aceștia sunt nule și chiar dacă acu zatul e dovedit vinovat, el
poate fi eliberat pe baza unei erori de procedură.
O analiză comparativă a principalilor indicatori duce la concluzia că în 2010,
activitatea de investigații penale a DNA a crescut cu 19,75% în ceea ce privește
numărul de cazur i în curs de rezolvare (5827, comparativ cu 4866, în 2009), iar
numărul de cazuri rezolvate a crescut cu 11,93% (2957, comparativ cu 2642 în
2009). Soluțiile dispuse de procurori pe fondul cauzei au crescut cu 7,65%, la 2014 cazuri, comparativ cu 1871 în 2009. În 943 dintre cazuri, procurorii și -au
dispus transferul la alte instituții, datorită lipsei de jurisdicție sau au dispus conectarea cazurilor.
425 Totuși, 2870 cazuri au rămas nerezolvate, 5 dintre ele
cu autor necunoscut (comparativ cu 2224 cazuri, din t r e c a r e 7 c u a u t o r
necunoscut, în 2009), ceea ce reprezintă 49,26% din numărul total de cazuri de rezolvat (față de 45,71% în 2009). Astfel, poate fi observată o creștere ușoară,
de numai 3,55%, în raportul dintre cazurile rămase nerezolvate și cele de
rezolvat.

423http://www.integritate.eu/UserFiles/File/Rapoarte/RaportDeActivitate_Apr_Iun_2011.pdf .
424Vezi mai sus, dimensiunea independență.
425http://www.pna.ro

223 Pe durata anului 2010, au fost investigate și înaintate procuraturii 2000 de
infracțiuni. Au fost cu 40,15% mai multe decât în anul precedent, 2009. Dintre
acestea, 424 au fost înaintate la DNA, iar 1576, Parchetului General de pe lângă
Înalta C urte de Casație și Justiție.

224
6.10. PARTIDELE POLITICE426
REZUMAT
Conform Barometrului Global al Corupției, Partidele Politice sunt printre cele
mai corupte organizații din Romania, primind un scor de 4,5 pe o scara de la 1 (deloc corupt) la 5 (extrem de corupt).
427
Cu o procedură foarte dificilă de a crea noi partide și un prag electoral de 5% din voturi, sistemul partidelor politice din România este proiectat pentru a perpetua partidele parlamentare existente. Resursele disponibile din punct de vedere legal pentru un nou partid sunt atât de reduse încât concurența reală cu
partidele existente este exclusă.
Mai mult, lipsa informațiilor precise in ceea ce privește listele de membri ale partidelor parlamentare permite în practica existența unei surse necontrolate de venit. Transparența partidelor in momentul de fata este minimă. Partidele
nu sunt obligate să declare numărul total de membri. Informația este foarte
importantă, deoarece sume însemnate de bani sunt declarate de către partide
ca provenind din contribuțiile membrilor sau din donațiile acestora. De
asemenea, pentru că nu există o înregistrare clară și independentă a acestor membri, mecanismul de contribuții sau donații ale membrilor poate fi folosit
pentru a masca sponsorizări neînregistrate.
Toți analiștii p artidelor românești sunt de acord că grupurile de interes și
relațiile clientelare domină viața partidelor. În general candidații partidelor
politice sunt aleși din rândul oamenilor de afaceri locali. Acest fenomen a
crescut foarte mult după anul 2008 după schimbarea sistemului electoral și
trecerea la alegeri în colegii uninominale.

426Am dori, de asemenea, să mulțumim domnului Dan Sultănescu, director al institutului PRO și
specialist în politica românească, pentru contribuția sa la studiul lansat în 2010, care a servit ca
bază a analizei prezente.
427http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results și
http://www.transparency.o rg.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf

225 Partidele Politice
Scorul Mediu al Pilonului: 34 ,03 / 100
Indicatori Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
43,75 /
100 Resurse 25 25 75 75
Independenta 75 50 25 50
Guvernare
33,33 /
100 Transparenta 50 25 50 75
Responsabilitate 50 25 50 75
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 50 0 50 100
Rol
25 / 100 Cumularea de
interes si reprezentare 0 100
Angajament Anti –
coruptie 50 50

STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
Conform datelor existente la Registrul Partidelor Politice, ținut de Tribunalul
Municipiului București, în 2009, funcționau 40 de partide în România (pe lângă
partide, mai există un număr de organizații ale minorităților etnice, care se
bucură de un regim juridic special cu privire la participarea la campaniile electorale) În mod convențional, sistemul de partide este definit de
organizațiile politice reprezentate în Parlament (partidele care au depășit
pragul electoral): PSD (car e a format o alianță cu PC), PD -L, PNL și UDMR (care
are statutul legal al unei organizații care reprezintă minoritatea maghiară)

226 EVALUAREA
Resurse (lege)
În ce măsură furnizează cadrul legal un mediu propice înființării și funcționării
partidelor politic e?
Asocierea în partide politice este liberă, conform constituției României și a legii
partidelor politice. Totuși, partidele care promovează defăimarea țării și a
națiunii, produc orice fel de instigare la un război de agresiune, la ură națională, rasial ă, religioasă sau de clasă, orice fel de incitare la discriminare,
separatism teritorial sau violență publică, sau au orice fel de comportament
obscen sau contrar moralei publice sunt interzise prin lege. Partidele sau
organizațiile politice care, prin sco purile sau activitatea lor, militează împotriva
pluralismului politic, principiilor statului de drept sau suveranității, integrității și independenței României sunt neconstituționale. Partidele sunt menționate în Constituție, însă rolul lor este descris în legea specifică.
Procesul juridic de înființare a partidelor este dificil în mod deosebit în
România. Un partid nou trebuie să aibă cel puțin de 25.000 de membri
fondatori, din cel puțin 18 județe, cel puțin 700 de membri fondatori în fiecare județ. Parti dele pot contesta în instanță respingerea înregistrării lor. Cea mai
des întâlnită situație este respingerea de către instanță deoarece numărul
minim de 25.000 de membri fondatori nu a fost întrunit, caz în care șansele
contestării depuse de partid sunt fo arte reduse. Cadrul legal referitor la
activitatea partidelor politice poate fi analizat din două perspective: există elemente juridice care definesc în mod direct aspecte cu privire la organizarea
și finanțarea partidelor politice; există, de asemenea, pr evederi care
reglementează activitatea partidelor politice într -un context definit (cum ar fi
campaniile electorale).
Prima categorie de legi este compusă din legea nr. 334/2006, cu privire la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și d in legea nr.
14/2003, cu privire la partidele politice. A doua categorie de norme implică
regulile care guvernează competițiile electorale ale partidelor (Legea nr. 67/2004, cu privire la alegerea autorităților publice locale; legea nr 370/2004,
cu privire la alegerea Președintelui României; legea nr. 33/2007, cu privire la

227 organizarea alegerilor pentru Parlamentul European; Legea nr. 35/2008, cu
privire la alegerea Camerei Deputaților și a Senatului).
Principalele surse de venit sunt reprezentate de donaț ii, cotizații ale
membrilor, venituri derivate din activitățile colaterate ale partidului și
finanțarea de stat428. Legile electorale stabilesc un set minim de reguli cu
privire la modurile în care pot fi cheltuite fondurile pe durata campaniilor
electorale (regulile sunt complementare celor stabilite prin legea nr.
334/2006). Conform acestei legi, partidele politice primesc o sumă echivalentă
cu 0,04% din bugetul național429. Această sumă este impărțită între partide și
există o serie de obligații pe care part idele trebuie să le întrunească în
cheltuirea sumei (art. 20 al legii prezintă în mod expres pe ce pot fi cheltuiți
banii statului). Începând din 2008, partidele politice își primesc finanțarea prin
bugetul Autorității Electorale Permanente și trebuie să ț ină o contabilitate
separată pentru sumele primite de la stat.
Există mai multe reguli prezentate în legea nr. 334/2006, cu privire la felul în
care partidele își constituie și cheltuie bugetul. Finanțarea străină pe durata campaniei electorale este stric t interzisă. Legea impune anumite praguri pentru
cheltuieli pe durata unei campanii (art. 30). Finanțarea de stat poate acoperi numai anumite tipuri de costuri. Există limite cu privire la sumele pe care statul
le acordă partidelor și suma de bani pe care partidele o pot obține fie prin
donații, fie prin cotizațiile membrilor.
În ceea ce privește finanțarea privată, legea impune un set de limite pentru
partide: cotizația plătită de membri nu poate depăși anual 48 de salarii minime
pe economie, donațiile trebuie să fie mai mici de 200 de salarii minime sau 500
de salarii minime, în cazul persoanelor juridice. Ordonanța de Urgență nr.
98/2008, cu privire la reforma legii nr. 334 /2006 a crescut ambele limite – într-
un an financiar care cuprinde două campanii el ectorale, donațiile primite de la
cetățeni pot însuma până la 400 de salarii minime, pe când donațiile de la persoane juridice nu pot depăși 1000 de salarii minime, pentru fiecare campanie electorală. Donațiile primite de un partid într -un an fiscal nu pot fi

428Această problemă va fi discutată în secțiunea despre integritate.
429În termeni absoluți, acest prag ar trebui să fie aproximativ 30.27 milioane lei. Conform datelor
Autorității Electorale Perm anente finanțarea de stat va crește de fapt în 2009 la 7260000 lei.

228 mai mari de 0,025% din bugetul de stat430 (0.050% într-un an electoral ).
Limitele donațiilor determină persoanele fizice și companiile care vor să doneze
mai mult decât este pemis să -și ascundă donațiile. Reglementările, așa cum
sunt ele acum, nu limitea ză capacitatea unui partid de strângere de fonduri,
dar limitează transparența.

Resurse (practic ă)
În ce măsură permit resursele financiare aflate la dispoziția partidelor politice o
competiție politică eficientă?
Există diferențe semnificative între reglementările și posibilitățile practice aflate la dispoziția partidelor parlamentare și cele pentru partidele mici și
recent înființate. Mai mult, supervizarea managementului financiar al
partidelor celor mai însemnate este dificilă și ineficientă. Din ace astă
perspectivă, competiția politică efectivă dintre establishment și noii veniți nu este asigurată.
Numărul de membri ai primelor 3 partide (PSD, PD -L și PNL) e s te de 492.711
(aproximativ 5% din populația cu drept de vot). Aceste cifre sunt, totuși, discutabile, datorită faptului că informațiile nu sunt actualizate (cifrele cu
privire la numărul de membri ai PSD și PNL sunt vechi de 3 ani). Cum nu există
niciun imperativ legal ca partidele să -și declare numerele reale, Tribunalul
Municipiului București nu poate compara listele prezentate de partide –
Tribunalul monitorizează numai ca obligațiile legale să fie îndeplinite pentru
fiecare caz în parte. În consecință, aceste date nu sunt controlate de nicio
entitate legală.
Ca observație generală, partidele politice sunt sub o observație mai puțin
strictă decât alte instituții finanțate din fonduri publice. În același timp, finanțarea partidelor nu e nici tratată, nici percepută ca fiind un domeniu
unitar și integrat, cu toate aspectele sale cheie (autorită țile publice, societatea
civilă și partidele politice) . În timp ce partidele opoziției din parlament se
bucură de resurse și reglementări similare cu cele ale partidelor de
guvernământ, partidele noi și restrânse se confruntă cu reguli neprietenoase și

430În termeni absoluți, în 2009, acest prag este de 18.92 milioane RON .

229 inhibitoare, atât în ceea ce privește înființarea lor, cât și resursele financiare.431
Pe durata campaniei electorale, partidele parlamentare sunt din nou
avantajate de lege. În practică, partidele mici au și mai puțin timp de emisie, în
comparație cu cele mari , acest timp fiindu -le, de regulă, acordat în perioadele
din zi cu cote de audiență mai scăzute.
Este dificil de apreciat echilibrul dintre finanțarea publică și cea privată a
partidelor politice. Organismele de stat, în special Autoritatea Electorală
Permanentă, care a preluat responsabilitățile Curții de Conturi în ceea ce
privește controlul finanțărilor partidelor, eșuează în a descoperi sponsorizările neînregistrate ale partidelor. După modificarea legii electorale din 2008,
sponsorizările către partid e sunt făcute de către afaceriști locali, la intrarea în
partid și în parlament. Mai târziu, ei își ghidează acțiunile în Legislativ în vederea recuperării „investiției în partid” și participă la guvernare prin prisma
unor interese locale, pierzând din ved ere interesul național.
432

Independența ( lege )
În ce măsură există prevederi juridice care să prevină imixtiunea externă
nejustificată în activitățile partidelor politice?
Cadrul general (formulat de legea nr. 14/2003, cu privire la partidele politice și
de legea nr. 334/2006, cu privire la finanțarea partidelor politice) stabilește mai
multe condiții pentru organizarea partidelor politice. Printre acestea, cele mai importante înglobează obligația partidelor politice de a „promova valorile și interesele naț ionale, pluralismul politic, de a contribui la formarea opiniei
publice, prin participarea cu candidați la procesul electoral și la stabilirea autorităților publice).
433 Activitatea partidelor care, prin acțiunile, propaganda
sau statutul lor intern, încalcă Constituția sunt interzise prin lege.
Autoritățile competente, anume instanțele, pot refuza înregistrarea unui partid, datorită unui număr insuficient de semnături de adeziune. Legea cere

431Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.
432Interviu și raportul privind alegerile parlamentare în 2008 al Asociației Pro Democrația .
433Art. 2 al Legii nr. 14/2003

230 25.000 de membri pentru început.434 Partidele politice pot fi, de a semenea,
interzise, dacă instanța decide că încalcă libertatea de exprimare și practică un
discurs de ură sau anti -național, dacă sunt organizații secrete sau dacă
promovează sisteme monopartite și acționează împotriva democrației.435
Partidul poate fi, de a semenea, dizolvat, dacă nu are nicio activitate, nicio
adunare generală și niciun candidat nominalizat timp de 5 ani. Se poate
considera că un partid nu își urmează scopul dacă nu primește 50.000 de voturi la nivel național. În practică, niciun partid nu a fost desființat din acest motiv.
436
Independența partidelor politice trebuie analizată din două perspective: natura
relațiilor financiare dintre partid și stat și natura relațiilor politice dintre
partidele politice și instituțiile publice. La nivel financi ar, se poate observa că
partidele au, practic, doar două surse de venit constant și predictibil: cotizațiile membrilor și finanțările de stat (activitățile colaterale, necomerciale ale partidelor sunt momentan subdezvoltate). În acest context, chiar dacă n u se
pot baza exclusiv pe finanțarea de stat, partidele politice trebuie să -i asigure
veniturile necesare. Principala variabilă în ecuația finanțării de stat este numărul de voturi primite de un partid în timpul alegerilor.
În același timp, sumele primite de partide din partea statului sunt cu mult mai
mici decât costurile unui campanii electorale. În 2008, de exemplu, suma acordată de stat unui numpr de 6 partide a fost puțin mai ridicată decât în anul precedent, aproximativ 11 milioane de RON, în jur de 2,5 milioane de euro,
datorită faptului că s -au ținut două alegeri în 2008. În 2009, finanțarea de stat a
fost redusă cu 30%. În acest context, nu se poate considera că partidele politice
sunt îngrădite în acțiunile lor de finanțarea de la stat. Experții a preciază că
partidele utilizează fondurile de la stat pentru a -și consolida independența și
pentru a influența politic organismele publice.
437
Singurele autorități care supervizează în mod direct partidele sunt Autoritatea Electorală Permanentă și Curtea de Conturi. Organismul competent de control
asupra finanțării partidelor și asupra implementării legii este Autoritatea

434Cei 25.000 de membri fondatori trebuie să fie înregistrați în cel puțin 18 județe și nu mai puțin
de 700 în fiecare județ .
435Cap VII al Legii nr. 14/2003.
436Ibidem.
437Interviu.

231 Electorală Permanentă, care acum exercită funcțiile care țineau de competența
Curții de Conturi sub o legislație anterioară. 438 Legea stabile ște anumite
interdicții și limitări, inclusiv un plafon pentru costurile de campanie .439 Din
păcate, opinia experților este că simplitatea legii și resursele limitate ale Autorității Electorale Permanente fac controlul financiar al partidelor ineficient.
440
Din punctul de vedere al relației politice cu organismele publice, în mod legal,
nu există instituții care să poată influența deciziile partidelor politice.
Supravegherea guvernamentală este proiectată în mod rezonabil și limitată la
protejarea interesului public.

Independen ța (practic ă)
În ce măsură sunt partidele politice protejate de imixtiuni externe nejustificate
în activitățile lor, în practică?
Se pot găsi unele exemple în care instanțele au refuzat înregistrarea unor
partide, deoarece acestea nu î ntruneau numărul necesar de semnături din
partea membrilor fondatori: 25.000, din cel puțin 18 județe, cel puțin 700 din
fiecare județ. Uneori, instanțele au acuzat partidele de falsificarea semnăturilor în vederea atingerii numărului cerut
441 Experții presu pun că e xis tă o lim ită în
înregistrarea partidelor noi, impusă de partidele parlamentare mai mari și mai vechi, care proiectează legea. De fapt, numărul mare de semnături de susținere

438Curtea de Conturi își păstr ează funcția de control al subvențiilor pe care partidele politice
primesc de la bugetul de stat.
439Pentru alegerile prezidențiale, limita maximă de cheltuieli pentru un partid sau alianță politică,
care a nominalizat un candidat prezidențial înregistrat, sau pentru candidații independenți, este de
25000 salarii minime. Salariul minim oficial pentru anul 2009 a fost de 600 lei (în jurul valorii de 140
Euro), astfel, limita de cheltuieli pentru fiecare partid sau alianță care au desemnat un candidat,
sau cand idat independent, a fost în jurul valorii de 3,5 milioane de euro.
440Expert intervievat și rapoarte ale societății civile: Prezidentiale 2009 – Raport de observare a
alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la
www.apd.ro/publicatii.php .
441În 2011, încercarea de a înregistra un partid al poporului de către un jurnalist cunoscut a fost
interzisă de către instanță din cauza neregulilor în listele de semnături .

232 din partea membrilor fondatori necesare este considerat cea mai importan tă
limitare în formarea și independența partidelor politice din România442
În ceea ce privește partidele opoziției prezente în Parlamentul României,
limitările impuse de instituțiile de stat și în mod indirect, de partidul aflat la guvernare, sunt mai subtil e. În general, ele îmbracă forma controalelor
administrative. Totuși, ar fi dificil de avansat ipoteza că partidele din opoziție suferă de oprimare din partea autorităților.
443
Detenția sau atacurile fizice asupra membrilor partidelor politice nu au loc, cu toate că ele s -au întâmplat în 1990- 1991, când sistemul pluripartit era în
dezvoltare.
444

Transparen ță (lege )
În ce măsură există reglementări care solicită partidelor politice să- și facă
informațiile financiare disponibile publicului?
Cerințele de transpa rență a partidelor politice românești sunt minimale. În
ceea ce privește finanțarea partidelor politice, ea este reglementată prin legea
334/2006, cu privire la finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Această lege stabilește reguli pentru finanțarea publică și privată,
reglementează, într -un capitol distinct, finanțarea campaniilor electorale și
stipulează controlul public asupra felului în care partidele politice își
gestionează resursele financiare
445. Totuși, ceea ce li se cere partidelor prin
lege să facă publice sunt un tabel comprehensiv și un raport fianciar, care
include sume globale de bani, fără a evidenția donatorii individuali, fie
persoane fizice sau firme, dacă aceștia au contribuit cu sume mai mici de 10
salarii m inime pe economie.
Legea impune unele condiții semi -transparente pentru donatori. Pe de o parte,
toate donațiile trebuie înregistrate în conturile partidului, fiind obligatorie

442 Cristian Pred a, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania , Nemira, 2008.
443Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.
444Dan Pavel, „Nu putem reuși decît împreună!”. O istorie analitică a Convenției Democratice
(1989 -2000) , Iași, Editura Poli rom, 2003.
445Această problemă a fost discutată în detaliu în secțiunile pe resurse și răspundere.

233 verificarea și înregistrarea identității donatorului. Pe de altă parte, la cer erea
acestuia, identitatea sa poate rămâne confidențială, în cazul în care contribuția
nu depășește 10 salarii minime. Suma totală a donațiilor confidențiale primite
de un partid nu poate depăși 0,006% din bugetul național pe anul în curs. Toți donatorii c are au finanțat un partid cu sume mai mari de 10 salarii minime, ca
și suma totală obținută din donații confidențiale sunt publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea a III -a, înaintea datei de 31 martie a anului următor.
Această cerință ar trebui s ă fie suficientă pentru a asigura transparența
finanțelor, dar nu există prevederi clare care să -i asigure implementarea
eficientă.
446
Formalitățile administrative care însoțesc procedura de donație au fost
simplificate prin eliminarea obligației de a oferi anumite informații cu privire la
donator, pentru a crește transparența și facilita verificarea,447 limitându -le
implicit pe acestea.
Legea nu conține nicio prevedere cu privire al transparența finanțării private –
conform definițiilor legale, nu există niciun fel de incompatibilitate în ceea ce
privește donațiile sau serviciile oferite de o companie care deține contracte cu statul. În același timp, nu există nicio prevedere pentru controlul unei companii care câștigă contracte publice în urma sponsorizării unui partid politic în
ascensiunea acestuia la putere.
Dezvăluirea și raportarea cheltuielilor de campanie sunt cerute doar după
finalul alegerilor și trebuie efectuate în termen de 15 zile de la publicarea rezultatelor finale ale alegerilor. Rapoartele financiare pentru perioada dintre
alegeri sunt publicate prin intermediul rapoartelor anuale și trebuie să se regăsească în Monitorul Oficial.

446Interviu.
447Ordonanța de Urgență nr. 374/2008 privind reforma normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, aprobată prin
Ordonanța de Urgență nr. 749/2007 .

234 Transparen ța (practic ă)
În ce măsură poate publicul obține informații financiare relevante de la
partidele poli tice?
A existat în mod constant o lipsă de comunicare între partidele politice și
cetățeni, cu privire la mai multe aspecte cheie ale dinamicii politice: partidele
nu și -au dezvăluit numărul total de membri și finanțarea lor nu a reprezentat o
temă de dez batere publică, cu excepția campaniilor electorale. În al doilea
rând, instituțiile responsabile cu implementarea legii nu au aplicat sancțiuni
vizibile partidelor politice, în ciuda acuzațiilor grave aduse de media cu privire la acest aspect.
448
Transparen ța reală a partidelor e minimală. Partidele nu sunt obligate să -și
declare numărul total de mambri. Această informație este foarte importantă,
deoarece sume semnificative de bani sunt declarate de partid ca provenind din
cotizațiile sau donațiile membrilor . Cum nu există o înregistrare independentă
clară a acestor membri, mecanismul cotizațiilor sau donațiilor membrilor este utilizat pentru a comite spălarea de bani a sponsorizărilor neînregistrate..
449
De asemenea, unii sponsori nu- și fac public numele, pent ru a evita facerea
legăturii între ei și cotizația lor la partid, în momentul primirii unor contracte
guvernamentale în cazul în care partidul câștigă alegerile.450
Totuși, ar trebui menționat că majoritatea partidelor politice românești și -au
îmbogățit stra tegiile de comunicare prin utilizarea mijloacelor de informare
online. Însă acest lucru a generat campanii politice extrem de violente prin
intermediu internetului.451

448Rapoarte ale Asociației Pro Democrația.
449Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.
450Ibidem.
451Expert intervievat și rapoarte ale societății civile: Prezidentiale 2009 – Raport de observare a
alegerilor pentru Presedintele Romaniei din 2009, martie 2010, p.72. Disponibil la
www.apd.ro/publicatii.php .

235 Responsabilitate (lege )
În ce măsură există prevederi care reglementează supravegherea fi nanciară a
partidelor politice de către un organism desemnat de stat?
Controlul asupra finanțărilor și cheltuielilor politice intră în responsabilitatea a
două instituții. Pe de o parte, există Autoritatea Electorală Permanentă (AEP),
care se ocupă cu dist ribuția fondurilor publice și cu verificarea rolului și
activității partidelor. Pe de altă parte, dinamica reală a procedurilor de control
este o problemă complicată. Legea afirmă în mod explicit că rolul Curții de Conturi în controlul finanțărilor partide lor va fi menținut (Art. 35, paragraful 2
din legea nr. 334/2006 – prevederile cu privire la Curtea de Conturi au fost
active până la 1 ianuarie 2007 (termenul a fost prelungit apoi la 31 decembrie
2007, prin intermediul Ordonanței nr. 8/2007). De la acea dată, AEP a devenit
autoritatea principală însărcinată cu controlul finanțării partidelor politice .
Partidele au obligația să coopereze cu AEP în procedurile acestora anuale de
control sau în controalele inițiate la sesizarea oricărui cetățean care are ști re de
vreo neregulă sau încălcare a legii comisă de către partidele politice. Regimul de informare a AEP este destul de aspru – orice cetățean poate petiționa AEP,
însă oferirea unor informații false se pedepsește prin lege (pedeapsa e de până la trei ani de închisoare). Din păcate, experții sunt de părere că simplitatea legii
și resursele limitate ale AEP fac controlul finanțării partidelor ineficient.
452
Luând în considerare că democrația internă a partidelor este o garanție a integrității, legea partidelo r politice obligă aceste organizații să ofere
membrilor obișnuiți și/sau reprezentanților metode directe de participare la procesul de decizie. În cadrulAdunării Generale – cel mai reprezentativ și
legitim organism – membrii decid cu privire la aspecte imp ortante pentru
partid (votează Statutul, programul politic, conducerea și aște documente
strategice și identitare). Adunarea Generală a membrilor și organismul
executiv, indiferent de numele pe care acestea le poartă în fiecare partid, sunt organizații obl igatorii de conducere pentru partidele politice și pentru toate
organizațiile teritoriale ale acestora (art. 13, paragraful 1). Adunarea Generală
a membrilor sau a delegaților acestora la nivel național este supremul organism
de decizie al partidului. Întâ lnirile sale au loc cel puțin o dată la 4 ani (art 4,

452Cristian Pirvulescu, interviu pentru analiza SNI.

236 paragraful 1). Delegații sunt aleși să participe la adunare de către organizațiile
teritoriale, prin vot secret (Art. 14, par. 2). Totuși, deciziile majore nu sunt
întotdeauna decizii importante. Partid ele politice românești au dezvoltat
ierarhii de tip piramidal, majoritatea deciziilor fiind astfel luate de organismul
de la vârful ierarhiei (situație în care organismele decizionale de la bază doar legitimează deciziile liderilor, printr -o simplă formali tate).
Legea nr. 14/2003 impune condiții organizaționale minimale, menite să reducă
centralizarea și acumularea responsabilității politice de către eșaloanelor cele mai înalte ale partidului. Astfel, conform art. 10 din lege, statutul partidului politic tr ebuie să includă, printre altele: procedura de alegere a organismelor
executive și competențele acestora, ca și competențele Adunării Generale a
membrilor și a delegaților acestora, organismele împuternicite cu înaintarea de
candidați în alegerile locale, parlamentare și prezidențiale, organismul
competent care propune reorganizarea partidului sau decide asocieri politice
sau de altă natură, sancțiuni disciplinare etc.

Responsabilitate ( practică)
În ce măsură există o supraveghere financiară eficientă a partidelor politice în
practică?
Cum rapoartele înregistrate de partide la AEP sunt foarte simpliste, iar
mecanismele de finanțare a partidelor sunt, în general, foarte complicate, pentru a evita controlul și luând în considerare lipsa de resurse umane a AEP, în
special în domeniul controlului financiar al partidelor, acest control nu este
foarte eficient.
453 Partidele nu au un cont special dedicat administrării
fondurilor pentru campania electorală și nu declară transferul de bani pentru
campania electorală înainte de fianlul acesteia, ceea ce îngreunează foarte
mult controalele AEP și le face descoperirile nesatisfăcătoare. Mai mult, rapoartele înregistrate de partide nu includ identitatea donatorilor și, datorită lipsei resurselor pentru control ale AEP, există foarte puține controale
referitoare la respectarea cadrului legislativ în ceea ce privește identitatea donatorilor și valoarea maximă permisă a donațiilor.

453 Interviu

237 În mod evident, comitetele interne sunt clauze formale respectate de partidele
politice român e. Conform specificului fiecărei organizații (contextul și condițiile
care au dus la formarea acestora și la evoluția lor și chiar condițiile externe), partidele politice au dezvoltat structuri mai mult sau mai puțin centralizate, cu procesul decizional co ncentrat la vârf, unde nivelul de transparență este cel
mai scăzut, sau coborând spre bază, unde nivelul de transparență e mai ridicat.
Totuși, cercurile de putere centrale și cele locale, dependente de „baronii
locali”, liderii rețelelor de patronate la n ivel locali, pot deturna sensul
responsabilității.

Integritate ( lege )
În ce măsură există reglementări organizaționale cu privire la guvernarea
internă democratică a principalelor partidelor politice?
Legislația cu privire la partidele politice nu stab ilește niciun fel de mecanisme
de integritate menit să condiționeze funcționarea internă a partidelor politice.
Sub forma comitetelor de arbitraj, aceste mecanisme există într -adevăr, însă
mențiunea lor în statutul partidelor este în primul rînd un rezulta t al obligației
legale. Art. 15 al legii 14/2003 stipulează că aceste comitete de arbitraj sunt
create în vederea soluționării disputelor dintre membrii unui partid sau dintre
partide și conducerea organizațiilor de partide. Un comitetde arbitraj este
organizat și funcționează conform unor reglementări aprobate de corpul
statutar, care are sarcina de a asigura libertatea de exprimare și dreptul la un proces corect pentru toate părțile, ca și decizii procedurale corecte.
Politica cu privire la resursele umane din cadrul partidelor este administrată
într-un mod mai degrabă slab și general, iar deciziile de admitere a unor
membri noi sunt încredințate „organismelor autorizate”. Conform art. 16, paragraful 1 din legea nr. 14/2003, organismele autorizate ale partidului politic
decid asupra primirii de noi membri, conform statutului partidului. De asemenea, obținerea sau pierderea statutului de membru de partid este supusă doar jurisdicției interne a partidului. Astfel, partidul își stabilește propriile criteri i și limite de integritate.
Trebuie realizată o distincție între a fi membru al unui partid politic și a aspira la obținerea unei funcții publice prin calitatea de membru partizan. În primul

238 rând, legea nu poate stabili multe limite, pentru că acest lucr u ar putea încălca
dreptul constituțional la asociere. Din acest punct de vedere, regula care
reglementează existența și funcționarea partidelor politice condiționează
obținerea calității de membru de doi factori. Primul, doar cetățenii care, prin Constitu
ție, au drept de vot pot fi membri ai unui partid politic (art. 6), iar al
doilea, persoanele cărora le este interzis prin lege să se asocieze politic nu pot fi membri de partid (art 7). În cazul din urmă, există legi speciale care limitează și condițione ază accesul la funcții publice.
Actele de statut ale partidelor politice conțin prevederi cu privire la selecția conducerii partidului, selecția candidaților și procesul decizional cu privire la
platformele de partid. Totuși, democrația internă este limita tă, mai mult de
către practici decât de reglementări. Delegații la conferințe naționale ale
partidelor votează adesea la ore târzii din noapte, în spații care nu pot asigura caracterul secret al votului.
Actele de statut ale partidelor politice conțin pr evederi care impun anumite
standarde de moralitate și integritate membrilor lor (în majoritatea cazurilor, acestea sunt vag definite), ca și organisme chemate să supervizeze implementarea lor. De exemplu, oameni care au fost privați de libertate printr –
o sentință judecătorească sau colaboratori dovediți ai securității nu pot deveni
membri de partid (PNL); oameni care nu sunt recunoscuți ca fiind cetățeni cinstiți, de bună reputație, nu pot deveni membri (PD -L); „indivizi compromiși
din punct de vedere moral sau politic” sau „cei care au suferit condamnări
pentru trădarea intereselor naționale sau au comis acte de corupție, infracțiuni
violente și alte fapte antisociale grave” nu pot fi membri, de asemenea,
„oameni acuzați în prezent de diferite infracțiuni p ot fi acceptați doar după
pronunțarea sentinței definitive în cazurile lor” (PSD) În această situație din urmă, stipulația statutară se adresează celor ce doresc să devină membri, nu și celor care dețin deja acest statut. Unele partide, cum ar fi PNL, cond iționează
admisia de aderarea aplicantului la „Codul Etic” al organizației, respectarea acestui cod fiind deci o obligație a membrilor. O inspecție mai amănunțită a membrilor ar trebui să aibă loc atunci când aceștia aspiră la funcții publice, dar
și în acest caz, criteriile de evaluare sunt foarte permisive. Mai mult, ele nu
sunt reglementate de actele statutare ale partidelor. Cu privire la progresul în interiorul partidului și accesul în funcții de conducere, condițiile și /sau

239 incompatibilitățile sunt, î n mare parte, absente. Cu toate astea, trebuie
menționat că partidele politice românești fac aluzii, prin stipulații statutare, la
prestigiul și autoritatea morală a membrilor aspiranți, a competitorilor pentru
funcții de conducere interne sau pentru funcț ii publice. De asemenea, ei includ
anumite organisme cu asemenea sarcini: comisia de onoare și arbitraj, comisia de etică, consiliul de onoare, comisia de integritate morala și arbitraj etc.
Trebuie menționat că legea nr. 14/2003 stipulează obligația parti delor de a
creea asemenea structuri – o comisie de arbitraj care mediază disputele
interne. Variind de o dată cu partidul și schema lui organizațională specifică,
aceste organisme pot diferi ca statut: unele emit decizii (impun sancțiuni), altele doar inve stighează anumite cazuri, unele au sarcini specifice, altele au
propriile reglementări (actele statutare ale partidelor sunt mai mult sau mai
puțin transparente în acest sens). Luând în considerare dispozițiile statutare,
aceste organisme interne nu au o a utonomie largă sau un rol foarte activ
(central) în activitatea partidelor politice.

Integrit ate (practică )
În ce măsură există o guvernare internă democratică eficientă a partidelor
politice în practică?
La nivel intern, în cadrul primelor trei parti de în termen de suport electoral, au
fost înființate instituții cu sarcini cvasi -jurisdicționale, ca organisme care
urmăresc să soluționeze disputele interne și să distribuie responsabilitatea: Comisia Națională pentru Actul Statutar, Dispute și Etică, pentru PD -L, Comisia
Națională pentru Arbitraj și Integritate Morală, pentru PSD și Comisia de Etică și Comisia de Onoare și Arbitraj, pentru PNL. Practicilor acestor organisme le lipseau formalitatea organismelor cerute de lege și rolul de mediator al acesto ra,
454 ca și existența lor s -au datorat mai degrabă obligației legale decât
răspunsului la nevoile interne. În istoria lor, aceste comisii nu au emis decizii
foarte vizibile și nu au reacționat la acuzațiile de corupție aduse membrilor
partidelor. În aceste cazuri, strategia preferată a fost autosuspendarea din

454Organismele de conducere ale colegiilor îndeplinesc, de regulă, acest scop.

240 calitatea de membru de partid și de la conducerea partidului, fără a aștepta o
decizie din partea acestor organisme interne455.
După cum reiese din cele prezentate mai sus, lipsa unei funcționări autenti ce a
acelor organisme de etică, precum și a altor forme instituționalizate de mediere pentru soluționarea problemelor de integritate au împiedicat
partidele politice să devină un motor al integritații în sfera publică, chiar dacă
acest lucru le -ar fi fost permis de caracterul lor instituțional și de capacitatea
lor de mobilizare. Dimpotrivă, partidele politice au continuat să fie purtătoarele unor proaste reputații în termeni de comportament în interiorul lor și între ele.
Conform Barometrului Global al C orupției, partidele politice se numără
printre organizațiile cele mai corupte din România, primind un scor de 4,5 pe
o scală de la 1 (deloc corupt) la 5 (extrem de corupt) .
456
Impresia general acceptată cu privire la comportamentul actorilor politici
înscriș i în partide este că, în ciuda a ceea ce este dezvăluit în sfera publică,
adevărata politică este cea de culise, structurată pe baza urzelilor de interese personale a acelei minorități aflate la putere. Se pare că cele mai mare putere de decizie în partid ele românești este ori la nivel local, ori la nivelul oficialilor
publici care dețin poziții guvernamentale centrale. Comitetele interne sunt, în general, mai de grabă formale, urmând instrucțiunile centrelor de putere locale ale partidelor .
457

455Autosuspendarea, ca procedură, e stipulată în actele statutare ale PNL și PSD, în al doilea caz, ca
dreptul unui membru la imagine
456 http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2010/results and
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf
457 Interviu.

241 Agregarea și reprezentarea intereselor
În ce măsură agregă și reprezintă partidele politice interesele sociale relevante
în sfera politică?
Partidele românești tind să fie din ce în ce mai stabile și să aibă poziții din ce în
ce mai articulate și distincte. Totuși, di scursul populist este de asemenea din ce
în ce mai folosit .458
Toți analiștii partidelor românești sunt de acord că grupurile de interese și relațiile clientelare domină existența acestora. În general, candidații partidelor
politice sunt recrutați din rândul afaceriștilor locali. Fenomenul a căpătat
amploare după 2008, când sistemul electoral a fost schimbat, devenind
uninominal. Motivația intrării în partide și a candidării este dublă: reputația și
posibilitatea de a abuza de fondurile publice în interesul propriilor afaceri.
459
Din acest motiv, corupția este o problemă foarte importantă, dar și foarte
sensibilă pentru partidele politice, pentru membrii reformatori ai acestora și
societatea civilă, care depune eforturi de a le spori responsabilitatea.
În con secință, legitimitatea partidelor politice în rândul populației și încrederea
cetățenilor în acestea au cele mai scăzute rate, comparativ cu alte instituții.
Doar 17% dintre români au încredere în partidele politice.460 În consecință,
legătura dintre partide le politice și societatea civilă este aproape absentă.

Angajamentul anti -corupție
În ce măsură acordă partidele politice atenția necesară responsabilității publice
și luptei împotriva corupției.
Responsabilitatea publică și lupta împotriva corupției sunt subiecte centrale pe
agenda publică și de presă românească, în principal datorită importanței lor în
p r o c e s e l e d e a d e r a r e l a ș i i n t e g r a r e î n U . E . ș i p e n t r u c ă R o m â n i a e s t e î n c ă
supusă unui Mecanism de Cooperare și Verificare. Problema este încă abordată într-un mod direct și personal. Discursurile se axează pe dimensiunea

458Cristian Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania , Nemira, 2008.
459Cristian Pirvulescu, Interviu pentru analiza SNI
460ICCV http://www.iccv.ro/valori/newsletter/NLVR_NO_5.pdf

242 sancționării și există puține propuneri constructive de restructurare a
sistemelor și pilonilor instituționali corupți.

243
6.11. MEDIA
REZUMAT
In 2010 ratingul Freedom House referitor la libertatea presei, oferă României
un scor de 43 din 100, ceea ce înseamnă o evaluare generală a presei ca fiind parțial liberă. Problemele identificare sunt urmărite și de studiul privind sistemul național de integritate. Cel mai importante: calomnia rămâne o infracțiune, iar politicienii s -au folosit de procesele civile pentru a contraataca
critica mass -media.
Mai mult, reprezentarea dezechilibrată a partidelor în mass -media, mai ales în
timpul campaniilor electorale, face ca mass -media să acopere mai puțin
interesele societății.
Presiunea pe care redactorii o pun pe umerii jurnaliștilor, mai mult sau mai puțin agresivă, a limitat și mai mult independența mass -media.
Potrivit Barometrului Global al Corupției, mass -media este unul dintre
sectoarele cele mai afec tate de corupție. Pe o scară de la 1 (deloc) la 5 (extrem
de corupt), mass -media a fost evaluată în 2010 la 3,1 și în 2009 la 3,4.Tendința
este ascendentă din 2004, atunci când mass -media a primit un scor de 2,6.
Resursele mass -media sunt foarte limitate, astfel că pentru multe instituții de
presă sau grupuri din societate care își caută reprezentarea în media singura
soluție de supraviețuire este presa on -line.
Datele financiare ale companiilor mass -media nu sunt transparente, fapt ce a
dus la abuzuri în g estionarea lor fiscala.
În ceea ce privește responsabilitatea și mecanismele de integritate, acestea
auto -reglementate. Soluția de auto -reglementare este acceptată de către toți
jurnaliștii, dar, pentru moment, acordul asupra conținutului este limitat și există mai multe coduri de conduită și organisme de punere în aplicare a
acestor coduri, creându -se o lipsă de coerență în asigurarea efectivă și eficientă
de punere în aplicare a codurilor.

244 Cu toate acestea, luând în considerare toate limitele sale și ținâ nd cont de
faptul că uneori se încalcă prezumția de nevinovăție, investigațiile cazurilor de
corupție, informațiile oferite de presă față de fenomenul de corupție, precum
și cele care vizează responsabilizarea guvernanților fac mass -media unul dintre
cei m ai eficienți piloni, împlinindu -și rolul său de combatere a corupției în
sistemul național de integritate.
Media
Scorul Mediu al Pilonului: 55 ,25 / 100
Indicatori Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
31,25 /
100 Resurse 25 25 75 75
Independenta 50 25 50 75
Guvernare
54,17 /
100 Transparenta 50 50 50 50
Responsabilitate 75 50 25 50
Mecanisme de
asigurare a
integrității 50 50 50 50
Rol
83,33 /
100 Investigarea si
expunerea
practicilor de
corupție 100 0
Informarea
publicului despre corupție si
impactul sau 75 25
Informarea
publicului in problemele de
guvernare 75 25

245 STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
După 1990, numărul și diversitatea din media românească erau foarte mari.
Media din România a explodat după căder ea comunismului. Trusturi noi și
libere de presă au apărut în câteva zile, imediat după prăbușirea regimului
Ceaușescu. Piața media a evoluat de atunci, sporind vertiginos la începutul anilor ’90, stabilizându -se la începutul anilor 2000, iar în prezent, t recând
printr -un proces de concentrare și consolidare.
În genral, facem distincția între media locală și cea națională. Cea locală este foarte activă la acest nivel, dar adesea foarte limitată ca resurse. Distingem, de asemenea, între media specializată î n știri și cea cu specific de divertisment.
Din ce în ce mai des, conducerea media îi influențează politicile, sau cel puțin
percepția, media rămânând departe de a fi o afacere profitabilă și mai mult un
instrument pentru a transmite diferite tipuri de me saje politice.
România are un post TV public național, care transmite 7 programe naționale (unul HD) și 5 programe regionale și un post de radio public, care transmite 8
programe naționale (unul exclusiv online) și 8 programe locale. În plus, există
un număr mare de posturi TV și radio naționale, regionale și locale private. Există mai multe posturi TV de știri, dintre care două (Realitatea TV și Antena 3) sunt cele mai importante.
Presa scrisă a fost în declin în ultimii doi ani. Unele dintre cele mai i mportante
ziare, Cotidianul sau Gândul, s -au decis să -și închidă divizia tipărită și să publice
doar online. Ziarele importante au rămas pe piață, fiind distribuite împreună cu cărți sau cu alte stimulente pentru cititori. Mai mule alte portaluri majore de pe
internet, cum ar fi Hotnews.ro, s -au demarcat ferm pe scena media. Cea mai
importantă agenție de presă, Mediafax, are de asemenea un website important de știri, deschis publicului larg.

246 EVALUARE
Resurse ( lege )
În ce măsură furnizează cadrul legal un mediu propice pentru o media diversă și
independentă?
Piața media este reglementată pe baza și în limitele acquis -ului Uniunii
Europene. Ca rezultat, piața audiovizualului este reglementată în detaliu de la
intrarea pe piață (prin obținerea licenței), la conducere, concentrare,
publicitate și chiar conținut (în special în vederea protecției minorilor, protecției demnității umane, a dreptului la replică, etc). Nu există astfel de
reglementări vis -a-vis de presa scrisă și orice mediu scris poate fi înființat prin
respectarea acelorași cerințe legale ca în cazul oricărei alte afaceri.
Amendamentele aduse legii audiovizualului în decembrie 2008 au schimbat
sistemul de reglementare al monopolurilor de pe piață și s -au străduit să
limiteze concentrarea conduceri i canalelor audiovizuale. Până în decembrie
2008, legea limita participarea la un al doilea canal audiovizual și numărul de
licențe pe care o persoană le putea deține pe aceeași piață (local sau național).
Mecanismul de acum este descris în capitolul al IV- lea al Legii Audiovizualului:
„Regimul juridic al proprietății în domeniul audiovizualului”. Conform acestuia,
„Radiodifuzorii sunt persoane juridice de drept public sau privat, fundații ori
asociații fără scop patrimonial, precum și persoane fizice autor izate conform
legii”
461(Article 43 (1)). Până în decembrie 2008, numai companiile private sau
statul puteau deține licențe audiovizuale.
„Pentru a proteja pluralismul de opinii și diversitatea culturală, concentrarea
proprietății și extinderea cotei de audi ență în domeniul audiovizualului sunt
limitate la dimensiuni care să asigure eficiența economică, dar care să nu genereze apariția de poziții preponderente în formarea opiniei publice” (Article
44 (1)) . În continuare, același articol definește noțiunile de piață națională,
regională și locală, ca și cea de „piață relevantă”, atât pentru radio, cât și pentru televiziune. Capacitatea de a influența opinia publică se calculează pe
baza cotei de piață a “ serviciilor de programe cu pondere semnificativă în
forma rea opiniei publice.”, însemnând programele generale, știrile, analizele și

461Legea nr. 300/2004 din 28/06/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor
familiale care desfasoara activitati economice in mod independent

247 dezbaterile pe teme politice și /sau economice (Article 44, (2),d). Un individ sau
o persoană juridică vor fi percepute ca având o poziție dominantă în formarea
opiniei publice în cazul în care cota medie de piață a serviciilor sale depășește
30% din piața relevantă.462
Legislația românească nu are limitări specifice în ceea ce privește proprietatea presei tipărite, cu excepția celor furnizate de legile generale ale concurenței.
Prelu area unor publicații tipărite importante este evaluată și ar trebui aprobată
de Consiliul Concurenței. De asemenea, nu există nicio prevedere pentru limitarea proprietății încrucișate (audiovizual și alte forme de media, ex. presa
tipărită, online etc) .
Mai mult, nu există niciun corp de legislație care să furnizeze norme sau
reglementări în ceea ce privește finanțarea media. În timp ce Art. 30 (5) din
Constituție stipulează: „Conform legii, companiilor media le poate fi solicitat să își dezvăluie sursele d e finanțare”, acea lege nu a fost niciodată elaborată și
promovată. Amendamentele la legea audiovizualului adoptate în decembrie 2008, ca Ordonanță de Urgență, au obligat radiodifuzorii să prezinte pe website- urile lor, împreună cu alte date de identificar e și informații de control
editorial, bilanțul contabil și bilanțul de profit și pierderi. Această prevedere a fost eliminată de Comitetul Media din Camera Deputaților, atunci când
amendamentele au fost supuse aprobării parlamentare. De regulă, nu există
prevederi obligatorii pentru companiile media de a -și dezvălui proprietarii sau
sursele de finanțare, altele decât cele din legea audiovizualului
463.
Nu există absolut nicio reglementare cu privire la intrarea în profesia
jurnalistică și nici o constrângere l egală cu privire la
angajarea/promovarea/concedierea personalului editorial sau managerial în
media privată.

462Legea Audiovizualului article 44, http://www.cna.ro/The -Audio -visual -Law,1655.html
463Vezi și V Transparența

248 Resurse (practică )
În ce măsură există o media diversă și independentă, care furnizează o
varietate de perspective?
Presa tipărită locală româneas că este foarte puternică.464 Posturile TV și radio
locale supraviețuiesc pe baza unor protocoale cu posturile centrale din București, cum numai publicitatea locală nu este suficientă asigure
supraviețuirea acestor organizații media.
465 Ca remarcă generală, put em spune
că resursele financiare ale presei nu sunt adecvate pentru a o face eficientă. Mai multe exemple de media limitând sau închizând canale datorită
problemelor financiare, la nivel local și național, pot fi invocate. Cel mai
important ar fi cel al zi arelor Cotidianul și Gândul. Ele și -au încetat complet
apariția în formă tipărită și există numai online.
466 Corelată cu situația generală
dificilă din punct de vedere financiar, percepția asupra corupției presei este că
aceasta este ridicată.
Tranziția com licată și lentă către democrație, opoziția politică mai degrabă
anemică, liderii politici uneori aroganți și lipsa de comunicare generalizată între
partenerii sociali au făcut media să pară ca fiind principala (dacă nu unica)
resursă rămasă cetățenilor nem ulțumiți, dezamăgiți sau defavorizați, aflați în
căutarea justiției (sociale) sau a r ecunoașterii drepturilor lor.
Conform Barometrului Corupției Globale, media este unul dintre sectoarele
cele mai afectate de corupție. Pe o scală de la 1 (absența corupți ei) la 5
(extrem de corupt), media a obținut, în 2010, un scor de 3,1, față de 3,4 în 2009. Tendința este ascendentă față de 2004, când a obținut un scor de 2,6
467
Pe fondul unei corupții copleșitoare, de la nivel mic la nivel de stat și al
percepției și mai difuze a corupției înfloritoare într -un stat ineficient, cu o
administrare și mai ineficientă a justiției, media s -a demarcat ca una dintre cele
mai credibile instituții, bucurându -se de o rată de credibilitate stabilă de peste

464Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.
465Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.
466Afirmat în cursul interviului de către Adina Stancu.
467http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf .

249 70% din populație468. În m od ironic, reducerea calității conținutului media (o
tendință specifică nu doar României, ci și la nivel global, datorită concurenței
acerbe pe piață și a efortului de a maximiza profitul, în defavoarea calității469),
scandalurile în care proprietarii media au fost implicați, acuzațiile constante
care li se aduc jurnaliștilor și „mogulilor media” de către figuri politice în poziții înalte (inclusiv șeful statului) nu au reușit să -i erodeze credibilitatea.
În consecință, întregul spectru politic nu este acope rit. Totuși, cele mai
importante poziții politice sunt prezentate de către presă. Pozițiile politice
marginale, ca, de exemplu, ecologiștii, sunt lăsate de -o p a r t e . Î n c e e a c e
privește capacitatea presei de a acoperi un spectru larg de interese și grupuri sociale, acest lucru se întâmplă în foarte mare măsură cu presa online. Presa
televizată, radio sau tipărită nu reușesc să reprezinte grupurile marginale și un
o varietate largă de interese profesionale.
Din punct de vedere financiar, presa este accesibil ă și aproape oricine poate
avea acces la informație. Există tabloide distribuite gratuit la metrou și alte mijloace de transport în comun, atât în București, cât și în alte orașe ale țării.
Pregătirea profesională a jurnaliștilor este mixtă. Este dificil s ă le evaluezi
pregătirea și performanța profesională ca grup.
470

Independența ( lege )
În ce măsură există mecanisme legale de prevenire a imixtiunilor nejustificate
din afară în activitățile media?
Atitudinea statului vis -a-vis de media pare să fie una ambi guă. Pe de o parte, ca
element al armonizării generale a cadrului legislativ, media a primit protecția constituțională necesară și o serie de libertăți bazate pe lege. Pe de altă parte,

468 Conform Barometrului European 69 (primăvara 2008), pp. 7 și 29 -30,
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb69/eb69_ro_nat.pdf
469Television Across Europe, EUMA, rapoartele originale din 2006, p.22
(http://www.mediapolicy.org/tv -across -europe/the -2005 -television -across -europe –
reports/television -across -europe -2005 -2006 -intern ational -edition/book1.pdf/view ) si rapoartele
de follow -up din 2008, pp.39 și apoi ( http://www.mediapolicy.org/tv -across -europe /follow -up-
reports -2008 -country/media -followup -overview -web.pdf/view )
470Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

250 România a asistat la – și încă asistă la – nenumărate tentative (mai mult sau
mai puțin asumate) de a îngrădi capacitatea media de a- și îndeplini rolul de
watchdog, de a împiedica jurnaliștii să descopere și să demaște încălcări ale
legii, comportamente nepotrivite ale oficialilor publici și nedreptăți ale autorităților stat ului. Printre ele, tentativa legislativă de a introduce o cotă de
50-50 de știri negative și pozitive în emisiunile de știri televizate, tentativa de
reintroducere în Codul Penal a unor articole care sancționează cu privare de libertate jurnaliștii care fo tografiază persoane în spațiul privat (fără a oferi orice
dovadă cum că ar ține de interes public sau a recurge la apărarea bunei credințe), reincriminarea insultei și calomniei, sunt doar exemple recente. Acestea nu au fost promulgate în legi, dar există o încercare constantă de a
supra -reglementa media.
471
Mass media se bucură de protecție constituțională, fiind unica industrie care beneficiază de un astfel de privilegiu legislativ; articolul 30 din Constituție
472
ocrotește libertatea de expresie. El interzi ce în mod explicit cenzura și clarifică
faptul că libertatea presei cuprinde și libertatea înființării de publicații. Articolul impune și limite libertății de expresie (ex. a nu leza onoarea și demnitatea unei persoane, a nu defăima țara și națiunea, a nu promova războaie sau discursuri
ale urii, etc.). Articolul 31 protejează dreptul la informație și crează o obligație
pozitivă pentru media, fie publică sau privată, de a informa publicul corect.
Paragraful 5 al aceluiași articol spune: „Radioul și televizi unea publică sunt
servicii autonome. Ele au obligația de a garanta un timp egal de expunere și difuzare tuturor grupurilor sociale și politice importante”. Prevederi similare se pot găsi în legea audiovizualului.
473
Cenzurarea „de orice natură” a comunicați ilor audiovizuale este interzisă în
mod expres de articolul 6, ca și orice fel de imixtiune a autorităților publice sau
a oricărui individ român sau străin sau a vreunei entități legale în conținutul,
forma sau metodele de ilustrare a elementelor cuprinse în serviciile media
audiovizuale. Paragraful al doilea al aceluiași articol afirmă că „Independența

471Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.
472Constitutia Romaniei, http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=16
473Legea 504 /2002 Audiovizualului, amendată în December 2008, http://www.cna.ro/The -Audio –
visual -Law,1655.html

251 editorială a furnizorilor de servicii audiovizuale este recunoscută și garantată
prin prezenta lege.”
Mai mult, Art. 8 obligă „autoritățile publice autoriz ate” să asigure, la cerere,
protecția jurnaliștilor, în cazul în care sunt supuși la presiuni sau amenințări care le -ar putea împiedica în mod efectiv sau restricționa exercitarea liberă a
profesiei lor; protecția sediilor și punctelor de lucru ale radiodi fuzorilor, în cazul
în care sunt supuși unor amenințări care le -ar putea îngrădi sau afecta
d e s f ă s u r a r e a l i b e r ă a a c t i v i t ă ț i i . T o t u ș i , o a s t f e l d e p r o t e c ț i e n u a r t r e b u i s ă
devină ea însăși un pretext pentru împiedicarea sau restricționarea liberei exercit ări a profesiei sau activității lor.
Într-o tentativă de a consolida în continuare libertatea editorială, Art. 9 al
aceleiași legi afirmă că în momentul realizării oricărei percheziții la sediile sau punctele de lucru ale radiodifuzorilor, nu poate avea l oc nicio încălcare a
libertății de expresie a jurnaliștilor și nici anularea difuzării de programe.
Serviciile publice de radiodifuziune sunt reglementate de o lege specială, organică. Primul articol descrie Societatea Română de Radio și Societatea Română de Televiziune ca „servicii publice autonome de interes național,
independente din punct de vedere editorial”
474. Independența editorială este
reiterată în continuare în Art. 8, în timp ce Art. 14 descrie obligațiile celor doi radiodifuzori publici: corecti tudine, obiectivitate și pluralism. Pentru media
publică, angajarea/promovarea/concedierea personalului editorial sau managerial sunt reglementate prin propria lege de funcționare. Consiliul director este numit prin mecanisme politice. Membrii consiliilor directoare sunt
nominalizați de către grupările politice parlamentare, de Președinte și de
Primul Ministru și votați în bloc de Parlament. Consiliul Director este demis
dacă Parlamentul îi respinge raportul anual de activitate. Președinții – Directori
Generali ai celor două instituții sunt numiți de către Parlament.
475 Ei au dreptul,
conform legii, să angajeze și să concedieze personalul (inclusiv pe cel editorial).

474Legea 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si a
Societatii romane de Televiziune, numită în continuare legea cu privire la SRR- SRTV,
http://www.cna.ro/LEGE -Nr-41-din-17-iunie -1994.html
475Legea cu privire la SRR -SRTV, art. 20, http://www.cna.ro/LEGE -Nr-41-din-17-iunie -1994.html

252 Independență ( practică )
În ce măsură este media imună la imixtiuni externe nejustificate în practică?
În 2010, evaluarea Freedom House a libertății presei dă României un scor de
43 din 100, realizând imaginea unei prese parțial libere, ținând cont de faptul
că defăimarea rămâne o infracțiune și politicienii au utilizat procesele civile
pentru a co mbate criticile din partea media, reprezentarea dezechilibrată a
partidelor în media, cu precădere în timpul campaniilor electorale și presiunile
exercitate de către redactori asupra jurnaliștilor, în moduri mai mult sau mai puțin agresive .
476
Mai mult decât imixtiunii statului, media românească a fost supusă imixtiunii
din partea partidelor. Partidele aflate la putere și partidele importante din
opoziție au, la nivel central sau local, organizații media pe care le influențează,
cu precădere prin sponsorizări , afacerile media nefiind deloc profitabile.
Definiția oferită de codul audiovizualului nu face diferența necesară între cenzură și editarea unei știri sau a unui reportaj, pentru a -i asigura calitatea.
Astfel, niciun verdict de cenzură nu a fost dat de Co nsiliul Național al
Audiovizualului.
Astfel, luând în considerare influența partidelor, situația economică extrem de dificilă a media și starea tulbure a prevederilor legate de cenzură, auto -cenzura
este des întâlnită.
Nu există altă teamă care să oprească jurnaliștii din exercitarea dreptului la liberă exprimare, în afara celei de a -și pierde slujba, pentru că foarte adesea,
supraviețuirea economică a unui ziar sau post TV este dependentă de un om
politic local sau de un afacerist, unde afacerile și pol itica sunt într -o strânsă
relație.
477
Pe de altă parte, companiile media, cotidianele sau posturile TV sau radio sunt, în ultima vreme, hărțuite de guven, atunci când critică puterea politică. Această
hărțuire ia forma unor controale administrative repetate, insistente și uneori
abuzive, în special în domeniul financiar. Ambele posturi TV din fruntea clasamentelor au fost controlate de către organisme de stat anul trecut timp

476 http://www.fr eedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010 .
477 Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani and Adina Stancu.

253 de mai mult de 100 de zile fiecare. Luând în considerare numai durata acestor
contro ale, aceasta poate fi considerată o formă de hărțuire. Jurnaliștii, în
special la nivel local, pot fi intimidați de mai multe procese, în care sunt acuzați de calomnie. Totuși, aceste acuzații nu sunt fundamentate și procesele sfârșesc prin a fi simple unelte de intimidare. Atât controalele administrative abuzive, cât și procesele cu scop de intimidare au, totuși, un efect direct asupra auto –
cenzurii.
478
Comportamentul „informal” al oamenilor aflați la putere față de media a îmbrăcat uneori forme variate, mergând de la intimidare și amenințări directe,
până la acces arbitrar la informații sau alocare de bani publici pentru
publicitate. Rapoartele naționale, cum ar fi Libertatea de Exprimare (FREEEX),
produs de Agenția de Monitorizare a Media
479, ca și cele inte rnaționale, cum ar
fi Rapotul Drepturilor Omului al Departamentului de Stat al SUA și rapoartele
pe țări ale Comisiei Europene au prezentat cazuri de jurnaliști hărțuiți de
autoritățile locale, atacați fizic de către făptași care nu au fost niciodată puși sub acuzare, ca și cazuri de folosire abuzivă a autorității publice pentru favorizarea „mediei prietenoase”, mergând de la alocarea de contracte
publicitare preferențiale, la distribuția arbitrară de licențe pentru chioșcuri de
presă și hărțuirea vânzători lor de ziare.

Transparență ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure transparența activităților media?
Obligații noi și explicite cu privire la transparență au fost introduse atunci când
România și -a actualizat legislația audiovizualului, pent ru a o armoniza cu
Directivele Serviciilor Media Audiovizuale. Amendamentele adoptate au intrat
în vigoare în decembrie 2008. Conform noilor prevederi, toți radiodifuzorii
trebuie să ofere „acces direct, simplu și permanent cel puțin la următoarele categor ii de informații”:
• Nume, statut juridic, sediu social

478Idem.
479Raport privind libertatea presei in Romania, editiile 2005, 2006, 2007, 2008,
http://www.mma.ro/

254 • Numele reprezentantului juridic și structura acționarilor până la
nivelul indivizilor și persoanelor juridice, asociați sau acționari, care au
o pondere mai mare de 20% din capitalul social sau dreptul de vot al
unei comnpanii ce deține o licență audiovizuală.
• numele persoanelor responsabile cu managementul activității
comerciale a companiei și al celor cu responsabilitate editorială.
• informațiile de contact ale furnizorului de servicii media, inclusiv e-
mailul și website -ul, pentru un contact rapid și eficient.
• lista publicațiilor editate de respectiva persoană juridică și lista celorlalte servicii de programe pe care le furnizează.
• bilanțul contabil și bilanțul de profit și pierderi
480
• autoritățile compe tente de reglementare sau supervizare
• orice schimbări în aceste categorii de informații vor fi anunțate la CNA
în termen de 30 de zile.
Din punct de vedere legal, transparența media poate fi considerată satisfăcătoare. Informațiile care lipsesc pentru o pr esă cu adevărat
transparentă sunt cele financiare. Nu există nicio obligație generală impusă companiilor media de a -și declara sponsorizările primite. Sponsorizările
realizate de către companiile media pot fi găsite în raportul lor financiar anual, înregis trat, conform legii, la Ministerul de Finanțe, dar numai suma totală, nu
detaliată pe activități și beneficiari.

Transparență ( practică)
În ce măsură există transparență în media în practica?
Informațiile financiare ale companiilor media nu cad sub incide nța
transparenței, ceea ce a dus la abuzuri în management -ul lor fiscal. Companiile
mari sunt bănuite a avea datorii semnificative la bugetul de stat, care au fost

480Această prevedere a fost ab rogată în cursul dezbaterilor din Comitetul Media al Camerei
Deputaților, fiind considerată o povară excesivă pe umerii radiodifuzorilor, o sursă de posibile
abuzuri din partea publicului și un “abuz de democrație”

255 reeșalonate, în schimbul prezentării favorabile a partidelor aflate la putere.481
În 2004, Min isterul de Finanțe a publicat lista cu „cei mai mari datori” către
bugetul de stat și cele de asistență socială, ceea ce a obligat cele mai multe
companii să -și plătească taxele. În 2005, au fost adoptate schimbări în legislația
achizițiilor publice, fiind reîntărite în 2006482, obligând toate organismele
publice să anunțe public, pe un site special ( www.publicitatepublica.ro ), toate
contractele de publicitate care urmează să fie alocate și depășesc 2000 Euro pe
an. Introdus în 2005, acest mecanism a provocat o scădere în publicitatea pe bani publici cu 10 milioane de euro numai în acel an. În 2009, legislația
achizițiilor publice a fost modificată
483, pentru a grăbi absorbția de fonduri
europene. Limita de tran sparență pentru contractele de publicitate a fost
ridicată la 20.000 de euro pe an. Sub această limită, contractele nu trebuie listate pe acel site. Limita alocării directe de contracte (fără licitație) a fost
ridicată de la 10.000, la 15.000 de euro.
Com paniile media nu sprijină în mod deschis cu bani interesele politice, banii
curgând, de fapt, exact în sensul opus. Conform legislației electorale
484,
coroborată cu cea a audiovizualului, radiodifuzorii au dreptul să aleagă dacă participă sau nu în difuzarea campaniei electorale. Dacă aleg să facă asta,
trebuie să anunțe acest lucru la CNA și să facă publice toate sumele pe care le
pretind pentru programele electorale contra cost. Tarifele ar trebui să fie
aceleași pentru toți actorii politici.

481http://www.anr.gov.ro/docs/rapoarte/Raport_periodic_asupra_progreselor_inregistrate_de_R
omania_2004_182.pdf
482Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a
contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
http://www.anrmap.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=120&Itemid=4&lang=ISO –
8859 -2.
483OUG 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice,
http://www.anrmap.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=120&Itemid=4&lang=ISO –
8859 -2
484Parlamentul a adoptat o altă lege pentru fiecare dintre consultările electorale din ultimii 20 de
ani. Aceste legi au fost complementate de normele adoptate de CNA, detaliind modalitățile în care
radiodifuzorii ar trebui să difuzeze campania electorală, regulile de monitorizare și sancțiunile.

256 Responsabilit ate ( lege )
În ce măsură există prevederi legale pentru a asigura faptul că reprezentanții
media pot fi trași la răspundere pentru activitățile lor?
Responsabilitatea editorială a media este explicitată în Constituție. În Articolul
30 (8) scrie: „Răspundere a civilă pentru informațiile sau activitățile prezentate
publicului aparține editorului, producătorului, autorului, organizatorului evenimentului artistic, proprietarul facilității utilizate pentru propagare, posturilor radio sau TV, în conformitate cu leg ea. Infracțiunile legate de presă
urmează să fie stabilite conform legii”. Textul din constituție este destul de învechit și depășit, el plasând răspundea pentru conținut pe umerii unor
entități complet disociate de procesul editorial, cum ar fi „multiplicatorul” (de
exemplu, tipografiile). Mai mult, Constituția cere legii noi să stabilească
„infracțiunile legate de media”. O astfel de lege nu a fost adoptată niciodată, în ciuda câtorva tentative, respinse violent de către comunitatea media și activiștii dr epturilor omului. Rezistența era, în principal, cauzată de încercările
legiuitorilor de a reduce, mai degrabă de a apăra libertatea presei prin intermediul acestor legi. În timp ce unele dintre ele au obținut sprijinul unui grup profesional sau al altuia, majoritatea au fost redactate într -o totală
ignoranță cu privire la comunitatea profesională, nerespectând regulile
deontologice. Astfel, unele machete proiecte de lege erau un amestec de
obligații editoriale și avantaje ocupaționale, cum ar fi tarife de t ransport și
cazare reduse pentru jurnaliștii în desfășurarea activității. Altele au încercat să reglementeze în detaliu dreptul la replică în media tipărită (reglementări similare există în cazul audiovizualului) sau căutau impună o cotă egală de „stiri
pozitive” și „știri negative” în programele de știri difuzate
485.
O abordare mai nuanțată este reflectată în legea audiovizualului, care stipulează că răspunderea pentru conținutul programelor difuzate, inclusiv
comunicările comerciale audiovizuale, „îi revin e, conform legii, furnizorului,
creatorului sau autorului de servicii media audiovizuale, după caz” (Article 3 (3)).
Întregul capitol 3 aceleiași legi este dedicat responsabilității radiodifuzărilor și tratează în mod explicit dreptul la replică. Articolul 40 interzice în mod expres

485Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

257 „orice formă de instigare la ură de rasă, religie, naționalitate, gen sau orientare
sexuală”, în timp ce articolul 41 descrie termenii în care poate fi solicitat și
acordat dreptul la replică. Articolele 90- 95¹ descriu abaterile și sancțiunile pe
care Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) le poate impune
radiodifuzorilor care încalcă prevederile legale care țin de conținut, pe când Art. 95² descrie modul în care aceste sancțiuni pot fi contestate în instanță.
Sancțiunile p ot merge de la avertismente, la amenzi de diferite sume
(depinzând de gravitatea abaterii) la suspendarea emisiei programului
(programul va fi înlocuit cu emisia a unui text de avertisment CNA, între 10 minute și 3 ore) și la reducerea duratei licenței sa u r e t r a g e r e a c u t o t u l a
acesteia (pentru cazuri de încălcări repetate ale legii prin instigarea publicului
la ură națională, rasială sau religioasă, instigarea în mod explicit la violență
publică, instigarea la acțiuni menite să submineze autoritatea stata lă și
instigarea la acțiuni teroriste).
Astfel, Art. 80 din Codul Civil propus descrie în detaliu ce poate constitui „violarea vieții private”. Abaterile de la lege în acest send includ o varietate de
acțiuni prost definite, de la intrarea în casa cuiva fă ră permisiunea ocupantului
legal, la utilizarea numelui cuiva în alte scopuri decât „informarea publică legitimă” și fotografierea exteriorului caselor fără aprobarea ocupanților legali.
Există o prevedere cu scop de apărare a interesului public, însă este slabă și nu
este clar dacă acoperă toate cazurile stipulate conform legii. Prevederi similare
cu privire la fotografierea indivizilor în spații închise sau înregistrarea unor conversații private se găsesc în Art. 225 din proiectul Codului Penal. De data aceasta, abaterile sunt pedepsite cu închisoare de la una la șase luni sau
amendă penală. Distribuirea acelor materiale către terți sau către public este pasibilă de o pedeapsă de între trei luni și doi ani de închisoare sau amendă penală. Caracterul penal al faptelor se pierde în cazul în care făptașul își poate
justifica acțiunile ca fiind de interes public.
Responsabilitatea asigurată prin Constituție, ca regulă generală și prin codurile adoptate de jurnaliști este considerată suficientă pentru a acoper i situațiile
unde este necesară. Orice reglementări adiționale sunt respinse de jurnaliști și de experții în domeniu ca fiind o imixtiune și o amenințare la adresa
independenței media.

258 Responsabilitate (p ractică)
În ce măsură pot reprezentanții media fi t rași la răspundere în practică?
Plângerile referitoare la media sunt tratate în mod diferit, depinzând de natura
mediului, ca și de natura abaterii. Media audiovizuală este reglementată de CNA, care este privit ca fiind apărătorului interesului public în toate problemele
care țin de sectorul audiovizal, inclusiv în cele legate de conținut. CNA își desfășoară activitatea în baza legii audiovizualului și emite propriile norme și reglementări cu privire la funcționarea radiodifuzorilor. CNA a adunat toate reglementările și normele care țin de latura editorială într -un singur document,
numit Codul Audiovizualului
486, care a fost discutat cu radiodifuzorii și
organizațiile societății civile interesate de libertatea de expresie. Orice parte
interesată se poate adre sa CNA, depunând o reclamație cu privire la
funcționarea unui radiodifuzor, fie de natură tehnică sau editorială. CNA
analizează reclamațiile și emite o decizie pe baza particularităților fiecărui caz. Ședințele CNA sunt publice, iar minutele lor sunt disponibile la vreme pe website- ul lor. Hotărârile CNA pot fi contestate în instanță. Deciziile Consiliului
sunt adesea contestate. Mai mult, jurnaliștii și experții sunt de acord că există
multe cazuri în care organismul a eșuat în a aplica o sancțiune acolo unde a fost
necesar. Un exemplu important se leagă de reglementări și respectarea acestora în timpul campaniei electorale
487.
Televiziunea publică, TVR, și -a creat propriul mecanism de înregistrare a
reclamațiilor și impunere a reglementărilor. Documentul de funcționare internă
al TVR a creat un organism numit Comisia de Etică și Arbitraj, responsabil cu emiterea de decizii în cazul încălcării regulilor profesionale. Subordonată acestei comisii este și instituția Avocatului Poporului, unde publicul poate înregistra reclamații, sugestii și comentarii cu privire la conținutul editorial.
Conform site -ului TVR
488, cei care au nemulțumiri cu privire la un program, ar
trebui să se adreseze în primă instanță realizatorilor aceluia. În cazul în care
răspunsul primit din partea acestora este nesatisfăcător, sau dacă reclamația

486Decizia nr 187/2006 privind Codul de reglementare a continutului audiovisual, actualizată in
2009, http://www.cna.ro/Decision -no-187-of-April -3-2006.html .
487Rapoartele Active -Watch, Agenției de Monitoriz are a Presei și Asociației Pro Democrația,
publicate în timpul și după campanile electorale din 2009, 2008, 2007 reflectau această situație.
488http://www.tvr.ro/articol.php?id=1480 .

259 are în vedere o încălcare a standardelor etice și profesionale, petenții se pot
adresa Comisiei. Deciziile Comisiei au caracter consultativ și nu obligatoriu în
ceea ce privește administrația TVR, c eea ce slăbește mecanismul de asigurare a
responsabilității.
Pentru a corecta acest lucru, organizațiile majore de media și -au unit eforturile
pentru a identifica moduri de a negocia un document unic, unificator de autoreglementare și de a introduce un unic organism de înregistrare și
soluționare a reclamațiilor. Acest demers include Clubul Român de Presă (CRP),
Asociația Jurnaliștilor Români, sindicatul jurnaliștilor, Media Sind și este coordonat de către Centrul pentru Jurnalism Independent și Agenția de
Monitorizare a Presei.
În afara mecanismului profesional, cei care se consideră lezați de media se pot
adresa instanțelor de drept civil și pot cere daune. Acest instrument legal a fost utilizat intensiv, în special de către politicieni, oficiali al eși și oameni de afaceri
și în special în perioade cu încărcătură politică deosebită (înaintea și în timpul
campaniilor electorale). Probabil cele mai pertinente exemple sunt cele ale
proceselor inițiate de către Președintele României împotriva mai multor jurnaliști și proprietari de trusturi de presă.
489
Totuși, dreptul la replică este oferit în mod formal, dar nu are, în general,
același impact precum prima știre, același lucru fiind valabil în cazul corectării
informațiilor eronate.
În ceea ce privește uti lizarea new media, companiile media au, de obicei,
forumuri, bloguri, chaturi cu reporteri sau editori sau alte moduri prin care
publicul poate interacționa cu cei care colectează și diseminează știrile. De
fapt, au putut fi observate schimbări importante în comportamentul
consumatorilor: persoanele care au acces la internet preiau cea mai mare parte a știrilor prin acest mediu, în detrimentrul consumării de presă tipărită, pe când televiziunea este mai degrabă un spațiu de formare a opiniei. Ziare foarte
importante au renunțat la versiunea tipărită, păstrând numai forma online, iar

489Cazurile au fost prezentate de media. Mai multe informații în articolele :
http://www.realitatea.net/un -jurnalist -de-la-cotidianul -a-fost- dat-in-jude cata -de-traian –
basescu_354696.html , http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/procesul- dintre -traian –
basesc u-si-dinu- patriciu -aproape -de-final -240895.html , http://www.antena3.ro/romania/basescu-
dat-in-judecata -de-jurnalistul -sorin -rosca -stanescu- pentru -calomnie -74336.html .

260 o pondere importantă a cititorilor lor îi urmează în acest mediu. Televiziunea
este în mai mică măsură un spațiu al știrilor pure, însă comentariile sunt
numeroase, iar rating -ul lor rămâne ridicat.490

Integr itate (l egie)
În ce măsură există prevederi pentru a asigura integritatea angajaților media?
Profesia jurnalistică a făcut mai multe tentative de a se autoreglementa, însă
niciuna dintre ele nu a implicat întreaga comunitate și nu s -a dovedit eficientă.
Există mai multe coduri de etică, coduri deontologice sau coduri de bune practici adoptate și implementate separat de către diverse asociații profesionale sau grupări de asociații.
Codurile tratează, în general, aceleași concept e și principii etice: definiția
„jurnalistului”, a adevărului, dubla verificare a informațiilor, separarea faptelor
de opinii, respectul față de viața privată, prezumția de nevinovăție, protejarea surselor, conștiința jurnalistică, independența jurnaliștil or, acuratețea
informațiilor și corectarea greșelilor. Unele dintre ele includ și reguli cu privire
la respectul diversității și prevederi împotriva discriminării.
Cele mai multe coduri au (sau au introdus recent) prevederi cu privire la
integritatea jurn aliștilor și la posibile conflicte de interese. Astfel, codul CRP
stipulează, în Art. 832, că jurnaliștii nu vor accepta „înțelegeri” care le -ar putea
submina independența și nu se vor implica în negocieri cu privire la contractele de publicitate. Jurnaliș tii nu vor accepta niciun fel de tratament preferențial,
niciun fel de avantaje, beneficii sau cadouri care le -ar putea îngrădi
integritatea. „Pentru a evita conflictele de interese, este recomandat ca
jurnaliștii să nu fie membri ai niciunui partid politi
c ș i s ă n u l u c r e z e c a
informatori sau să aibă vreo agendă ascunsă în ceea ce privește serviciile de
informații.” Codul mai recomandă și ca jurnaliștii să completeze o „declarație
de interese” și s -o prezinte superiorilor lor administrativi sau editorilor.
Jurnaliștii în poziții de control editorial vor publica aceste declarații, postându –
le pe website sau prin alte canale media.

490Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

261 Codul Deontologic a Convenției Organizațiilor Media dedică art. 2.5 – Abuzul de
statutul 32, problemelor ce țin de integritatea j urnaliștilor. În cod scrie că
utilizarea poziției jurnalistice pentru a obține beneficii personale sau pentru
terți este inacceptabilă, reprezentînd o încălcare gravă a normelor etice. „Jurnaliștii nu vor accepta cadouri, în bani sau sub orice altă formă, și nici alte
avantaje care le sunt oferite datorită statutului lor profesional.”, scrie în cod. El
mai recomandă și ca jurnaliștii să -și țină activitatea editorială separată de cea
politică sau economică. Art. 3.5 al aceluiași cod recunoaște dreptul jurnal iștilor
de a refuza orice însărcinare legată de atragerea de publicitatea sau
sponsorizări pentru trustul media cu care lucrează. Codul anexat la contractul colectiv de muncă include, de asemenea, prevederi care cer jurnaliștilor să nu
accepte „orice fel d e privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care
le-ar putea compromite integritatea jurnalistică” (Art. 8)
491 Formularea e
similară celeia din codul CRP.
Când vine vorba despre protejarea surselor, acest principiu este consacrat în
diferite loc uri în legislație, ca și în toate codurile deontologice. În cazul
nedezvăluirii sursei, radiodifuzorul este obligat să -și asume, în schimb,
răspunderea pentru acuratețea datelor furnizate. Dreptul la protecție se
extinde și asupra editorilor și a oricăror altor profesioniști media care au intrat
în contact cu sursele în interes profesional. Dezvăluirea unei surse poate fi solicitată de către instanțele de judecată în măsura în care acest lucru este necesar în vederea protejării siguranței naționale sau ordi nii publice și în
măsura în care această dezvăluie este necesară în vederea judecării unui caz.
Prevederi similare cu privire la dreptul jurnaliștilor de a -și proteja sursele apar
și în regulamentul de funcționare al agenției naționale de presă, Agerpres .
492

491Contractul Colectiv de munca, Anexa – http://www.mediasind.ro/cla.pdf
492Legea 19/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei de presa Rompres
http://www.rompres.ro/documents/agerpres.pdf Numele agentiei a fost schimbat in Agerpres in
2008.

262 Integritate ( practică )
În ce măsură este integritatea angajaților media asigurată în practică?
Integritatea angajaților media este asigurată, în practică, de către diferite
organisme private, inițiatorii codurilor deontologice pentru media. În funcție de
codul la care aderă jurnalistul, există un anumit organism de control care
tratează problemele de integritate apărute. Existența organismelor și codurilor
de autoreglementare este un lucru bun. Pe de altă parte, practicile acestor organisme nu sunt unitar e și coerente de la un caz la altul și astfel,
performanța lor e mediocră.
493
Deși toate codurile menționate mai sus nu diferă în termeni de principii și reguli, formularea lor poate fi diferită și cu nuanțe variate. Mai important,
implementarea lor variază, ele folosind mecanisme de implementare separate.
De exemplu, CRP, o organizație care reunește unele dintre cele mai importante
edituri și companii radio și TV, are propriul cod, administrat de un Consiliu de Onoare.
Convenția Organizațiilor de Media, o platformă pentru acțiune comună care
reunește în jur de 35 de asociații de media și -a adoptat propriul cod de etică și
Statutul Jurnalistului în 2004, dar și -a l ă s a t m e m b r i i s ă -i implementeze
prevederile după cum fiecare dintre ei crede de cuviință. Federa ția sindicatelor
din mass media, MediaSind, și -a elaborat propriul cod și l -a anexat contractului
colectiv de muncă, acesta fiind un act cu forță juridică și aplicându -se tuturor
angajaților și angajatorilor din media, indiferent dacă au participat sau n u la
negocieri. La fel ca orice alte probleme în aplicarea contractului colectiv de
muncă, eventualele cazuri de natură deontologică sunt judecate de o comisie
de paritate, compusă dintr -un număr egal de reprezentanți ai angajatorilor și ai
sindicatelor. U niunea Jurnaliștilor Maghiari din România are unul dintre cele
mai vechi coduri deontologice, administrat de un Comitet de Onoare
funcțional.
Alte documente similare de autoreglementare au fost adoptate și
implementate, în mod mai mult sau mai puțin rig uros, de către instituțiile
publice de media (SRR35 și SRTV36), Asociația Jurnaliștilor din România

493Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani and Adina Stancu.

263 (jurnaliști și redactori care s -au separat de CPR) și Uniunea Ziariștilor
Profesioniști. Toate documentele de autoreglementare citate mai sus conțin
prevederi cu privire la dreptul și /sau datoria jurnaliștilor de a- și proteja sursele.

Investigarea și demascarea cazurilor de practici de corupție
În ce măsură este media activă și are succes în investigarea și demascarea
cazurilor de corupție?
Cum media nu e ste o afacere profitabilă, iar jurnalismul de investigație este
costisitor, acesta nu se numără printre cele mai importante activități ale
jurnaliștilor. Reportajele de profunzime, investigațiile și alte tipuri de astfel de
jurnalism „cu valoare adăugată” sunt rare, în special în ceea ce privește
televiziunile. Totuși, în ultima vreme, posturile principale de televiziune promovează cel puțin un program de reportaj și majoritatea ziarelor publică investigații. La nivel local, investigațiile sunt rare, în pri ncipal din 2 motive: sunt
prea costisitoare și libertatea presei locale e mult mai fragilă și amenințată de
„baronii” politici locali
494.
Bineînțeles, Executivul și Judiciarul, împreună cu poliția și procuratura, sunt
cele mai expuse aparițiilor în media, a vând în vedere rolul lor crucial în
conducerea țării și în lupta împotriva corupției. La fel, Legislativul și partidele
politice apar în media frecvent, cu toate că sunt tratate deseori în mod
superficial, cu accent mai mare pe cazuri de moment decât pe pr obleme
sistemice. Lupta împotriva corupției este reprezentată în media în special arătând arestări spectaculoase sau acuzații aduse unor figuri publice
p r o e m i n e n t e . A c e a s t ă s i t u a ț i e e c o n s i d e r a t ă a f i o l i m i t ă a r o l u l u i p r e s e i î n
demascarea cazurilor de corupție, acele cazuri cu debuturi spectaculoase fiind abandonate fără explicații suplimentare, jurnaliștii urmărind în continuare
subiectul la TV, discutând cazurile și făcând acuzații fără pic de respect pentru
prezumția de nevinovăție.
Investigații renu mite cu privire la corupție au debutat ca investigații ale
ziarelor, cum ar fi cea care a dus la demisia ministrului tineretului și sportului din 2009. Totuși, astfel de cazuri sunt foarte rare.

494Afirmat în cursul interviului d e către Ioana Avadani.

264
Informarea publicului asupra corupței și impactului acest eia
În ce măsură este media activă și are succes în informarea publicului cu privire
la corupție și impactului acesteia asupra țării?
Nu există programe specifice consistente dedicate de media educării publicului
cu privire la corupție și reducerea ei. To tuși, investigațiile publicate și difuzate
conțin unele elemente de informare cu privire la acest fenomen în general sau
într-un anumit sector. Anumite programe TV ce prezintă reportaje investigative
au reușit să difuzeze informații cu privire la mecanisme le corupției în anumite
sectoare (ex. contractări publice, construcții infrastructură, sectorul sanitar, protecția pădurilor și a mediului, sindicate etc)
Totuși, datorită lipsei importante de înțelegere în rândul jurnaliștilor a problemelor grave legate d e corupție, jurnalistul este primul care are nevoie să
se educe, înainte de a iniția programe pentru a educa publicul împotriva corupției. Foarte des, probleme administrative sunt definite imediat ca
exemple de corupție. Dovezile în acest sens lipsesc, asi gurând expunerea la
acționarea în instanță a unui jurnalist de bună credință, care a confundat
administrarea defectuoasă cu corupția, acest lucru slăbind pilonul destul de mult.
495

Informarea publicului cu privire la probleme de guvernare
În ce măsură este media activă și are succes în informarea publicului cu privire
la activitățile guvernului și a altor actori guvernamentali?
Chiar dacă e foarte eterogenă, o mare parte din presă raportează în mod regulat activitățile guvernului. Astfel, publicul poate obți ne cu ușurință
informații cu privire la acestea, prin intermediul media. Există însă în
continuare două probleme care trebuie ridicate: prima se referă la lipsa de
obiectivitate a presei, determinată de situația financiară dificilă și independența limitată a media prezentată mai sus. A doua este legată de
accesul jurnaliștilor la informații -cheie.

495Afirmat în cursul interviului de către Ioana Avadani.

265 Media a pus multă presiune pe autoritățile publice. Dincolo de argumentul
menționat mai sus al încălcării intimității, accesul la informații a fost uneori
proble matic. Cadrul legal părea să furnizeze toate condițiile necesare obținerii
accesului la informație, dar accesul efectiv s -a aplicat numai în cazul unora
dintre instituțiile publice și unora dintre informații. În mod frecvent, depindea
de oamenii din instit uția în cauză și de natura informațiilor solicitate. Deși
permisivă și înclinată spre deschidere, legea a fost implementată numai parțial, datorită lipsei de resurse (inclusiv de resurse umane pregătite corespunzător). În unele cazuri (Bacău, Timișoara, Constanța), autoritățile locale (în special primarii și primăriile) au refuzat accesul jurnaliștilor la informații sau chiar în incinta instituțiilor. Atunci când jurnaliștii i -au acționat în instanță, au câștigat
cazurile și accesul în incinte a fost restab ilit.

266
6.12. SOCIETATEA CIVILĂ
REZUMAT
Bucurându- se de un cadru juridic deschis ce dezvoltă eficient mecanisme
interne pentru a asigura transparența, responsabilitatea și integritatea,
organizațiile societății civile românești nu au reușit sa coopereze cu alți piloni
pentru a lupta împotriva corupției.
Există prea puține excepții de organizații active și de succes în combaterea corupției. Imaginea și încrederea cetățenilor în ele este scăzută. Mai mult decât atât, acestea sunt percepute ca fiind instrumentate p olitic. Afirmația poate fi
susținută cu exemplul liderilor de sindicate care au candidat pe listelor
partidelor politice și au fost aleși în Parlament. De asemenea, multe ONG -uri
sunt asociate cu partide sau politicieni.
Nivelul de implicare al mediului de afaceri în activitățile societății civile este
încă scăzut și gradul de deschidere al partidelor politice și al instituțiilor publice
este numai formal și cu puține rezultate importante.

267 Societatea civilă
Scorul Mediu al Pilonului: 47,22 / 100
Indicato ri Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
62,5 / 100 Resourse 75 25 25 75
Independenta 100 50 0 50
Guvernare
41,67 /
100 Transparenta – 50 – 50
Responsabilitate – 50 – 50
Mecanisme de
asigurare a
integrității – 25 – 75
Rol
37,5 / 100 Patrarea
raspunderii
guvernului 50 50
Reforma politicilor 25 25

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
În mod tradițional, societatea civilă include toate acele structuri organizate în
afara sistemului de stat, în vederea influențării acțiun ilor statului, urmărind să
apere interesul public. În general, societatea civilă e compusă din organizații
non-guvernamentale – asociații sau fundații, asociații profesionale, sindicate,
asociații religioase, sectorul privat și nu în ultimul rând, cetățeni i.
Acest capitol va analiza societatea civilă organizată, și anume organizațiile care urmează o cauză sau o misiune: asociațiile și fundațiile și organizațiile care urmăresc un interes: sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale. Vom
prezenta do ar marginal asociațiile religioase, acestea reprezentând un tip
special de organizație a societății civile.
Pe de altă parte, universitățile private sunt, în general, organizate ca fundații,
sub aceeași legislație ca și ONG -urile. Ele nu vor fi analizate în acest capitol. În
plus, există mai multe ONG -uri organizate sub o legislație specială: Camerele de

268 Comerț, asociațiile inter -municipale, asociațiile de bătrâni. Aceste organizații
ale societății civile vor fi de asemenea lăsate de -o parte, luând în cons iderare
rolul lor marginal în mișcările societății civile
Dintre ONG -urile românești, 26% nu au venituri și 40% au venituri sub 10.000
Euro pe an. Numai 4% dintre ONG -uri au la dispoziție 72,3% dintre fondurile
întregului sector496. 68% dintre ONG -uri nu au niciun angajat, 7% au unul
singur, 9% au 2 -3 angajați497. În acest context, putem spune că, în termenii
resurselor financiare, structurilor societății civile din România le -a lipsit
suportul financiar intern suficient pentru a -și putea îndeplini misiunea.
Conform părerii experților, înaintea aderării României la Uniunea Europeană,
cea mai mare parte a surselor de finanțare ale organizațiilor
nonguvernamentale a fost reprezentată de fonduri externe nerambursabile,
provenite de la organizații și instituții internaționale, sau de la organizații sau
instituții din alte state498.
Sondajele efectuate ca parte a Indexului Societății Civile realizat în 2005de
F D S C , î m p r e u n ă c u C e n t r u l I S R A d e C e r c e t a r e d e P i a ț ă , a u a r ă t a t c ă a p r o a p e
60% dintre cei intervievați au declarat că în cursul anului 2004, nu au participat
la nicio demonstrație, niciun marș și nu au semnat nicio petiție. Restul respondenților (în jur de 40%) au declarat că au participat la astfel de acțiuni
(aproximativ 30% rar sau foarte rar, 7% uneori, ia r în jur de 4% au susținut că
iau parte la astfel de activități des sau foarte des )
499. Mai mult, Barometrul
Opiniei Publice din 1998- 2007 a arătat că procentul celor care participă în mod
regulat la activități de voluntariat (“de mai multe ori pe lună sau m ai des”) era
mai mic de 2500.

496Ibid, p. 49.
497Ibid, p.51.
498Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Banca Mondială, Agenția pentru Dezvoltare
Internațională a Statelor Unite, Ministerul Federal de Exte rne al Germaniei, Fundația Stuart Moss,
Fondul pentru Oportunități Globale (GOF), prin intermediul Ambasadei Marii Britanii la București,
Ambasada Statelor Unite, Ambasada Canadei, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic
European etc.
499Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), op.cit., p. 22.
500Gabriel Bădescu, Mircea Comșa, Dumitru Sandu, Manuela Stănculescu, 1998 -2007 Barometrul
de Opinie Publică , octo mbrie 2007, F undația Soros Rom ânia, disponibil la
http://www.osf.ro/ro/fisier_acord_publicatii.php?publicatie=70 , acces at în data de 30 iunie 2009.

269
EVALUARE
Resurse ( lege )
În ce măsură asigură cadrul legislativ un mediu propice societății civile?
În România, existența societății civile se bazează pe dreptul constituțional de
asociere501 (conform căruia, cetățenii se pot con stitui în mod neîngrădit în
partide politice, sindicate, patronate și alte forme de asociere) și pe libertatea
întrunirilor502. Cu toate astea, pentru a garanta respectarea statului de drept,
Constituția afirmă că aceste drepturi trebuie exercitate în mod pa șnic, fără a
milita împotriva pluralismului politic, a statului de drept sau a suveranității, integrității și independenței statale. În plus, asociațiile secrete sunt interzise.
Textul Constituției stabilește, de asemenea, că exercitarea acestor drepturi
poate fi îngrădită în anumite circumstanțe
503. Astfel, din punct de vedere legal,
organizațiile societății civile sunt complet libere să facă advocacy și să critice guvernul.
Societatea civilă din România este în mare parte considerată ca fiind reprezentată în ziua de astăzi de organizații non -guvernamentale, structurate
în asociații, fundații și federații (58,796 de organizații non -profit
504). Ele
funcționează în prezent în baza legală a Ordonanței de Guvern nr. 26/2000505.
Constituția acestor organizații este g uvernată de principiul libertății de

501Art. 40 din Constitu ția of Rom âniei , publi cat în Monitor ul Oficial al Rom âniei, Part ea I, Nr. 767
of 31/10/ 2003
502Art. 39 din Constitu ția of Rom âniei , publi cat în Monitor ul Oficial al Rom âniei, Part ea I, Nr. 767
of 31/10/ 2003 “ întruniri publice, demonstrații, procesiuni sau orice altă adunare vor fi libere ”
503Art. 53 – Restricționarea exercitării anumitor drepturi s au libertăți: (1) Exercitarea anumitor
drepturi sau libertăți poate fi restricționată doar prin lege și numai dacă este necesar, în funcție de
situație, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, sănătății sau moralei publice, a drepturilor
și libertăților cetățenești ; desfășurarea unei anchete criminalistice; prevenirea consecințelor unei
calamități naturale, unui dezastru sau a unei catastrofe extrem de grave. ( 2) Asemenea restricții nu
vor fi impuse decât dacă este absolut necesar într -o societate democratică. Măsura va fi
proporțională cu situația care a provocat -o, aplicată fără discriminare și fără a suprima existența
unui asemenea drept sau libertate.
504Registrul Național al ONG -urilor:
http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx .
505Cu privire la asociații și fundații, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 39 din data de 31
ianuarie 2000, cu următoarele amendamente și completări.

270 contractare și se bazează pe acordul liber al membrilor și funcționează conform
unui statut convenit. Organizațiile obțin personalitate juridică în urma unei
decizii judecătorești. Astfel, Instanța verifică dacă limite le constituționale de
exercitare a dreptului de asociere și toate condițiile legale sunt respectate. Este
un proces simplu, rapid și necostisitor. În cazul respingerii primei tentative de a înregistra o organizație, reprezentanții membrilor fondatori pot f ace apel la o
instanță superioară.
Patronatele sunt definite ca organizații autonome ale angajatorilor, apolitice,
create de persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial
506. Un număr
minim de 15 membri sunt necesari pentru a lua ființă. În gener al, ele urmează
regulile aplicabile asociațiilor și fundațiilor deja prezentate. Rolul patronatelor
este de a reprezenta, susține și proteja interesele membrilor lor, în relația cu
autoritățile publice, sindicatele și alte entități individuale sau legale507.
Conform legii, patronatele se bucură de dreptul de a fi consultate de fiecare dată când sunt dezbătute inițiative legislative cu privire la activitățile,
dezvoltarea economică, reorganizarea, privatizarea sau lichidarea angajatorilor.
Conform legii nr. 54/2003, sindicatele funcționează independent de autoritățile
publice, partidele politice și patronate și sunt înființate pentru a proteja
drepturile angajaților și pe cele ale funcționarilor publici, care pot fi găsite în
legislația națională și internaț ională, dar și pentru a promova interesele
profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale acestora
508. Conform
legii, înființarea unui sindicat presupune ca acesta să numere cel puțin 15
membri angajați în aceeași branșă sau profesie. Personalit atea juridică și -o
obține printr -o decizie a Instanței.
Constituția României garantează, conform articolelor 29 și 30, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare, care reprezintă fundamentul libertății
religioase. Conform legii nr. 489/2006, nu exi stă o religie de stat, iar asociațiile

506Art. 1 din Legea Patronatelor nr. 356/2001, publi cată î n Monitorul Oficial, Part ea 1, n r.
380/2001 din 12 iulie 2001
507Art. 8 din legea patronatelor nr. 356/2001
508Art. 1 din legea sindicatelor nr. 54/2003, pub licată în Monitor ul Oficial, Part ea 1, nr. 73 din 5
februar ie 2003

271 religioase sunt egale în fața legii509. Înființarea unei asociații religioase510
presupune existența a cel puțin 300 de membri cu cetățenie română sau cu
domiciliu în România, care se asociază în baza credinței lor religi oase
comune511. Autoritățile publice sprijină activitatea cultelor prin susținerea
remunerării personalului cleric și non -cleric și a costurilor funcționării unităților
de cult, pentru reparații și construcții noi, dar și prin oferi rea de facilități
fiscale.
Venitul ONG -urilor este compus din cotizațiile membrilor (cu excepția
fundațiilor), din dobânzile și dividendele provenite din plasarea fondurilor disponibile pe bursa de valori, din dividendele societăților comerciale create de
respectivele asociații sau federații, din venitul din activități economice directe,
din donații, sponsorizări sau moșteniri. Pe lângă acestea, autoritățile publice le pot sprijini activitatea prin alocarea de finanțări nerambursabile de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Aceste fonduri sunt alocate pe baza
competitivității, ținându -se cont de eficacitatea utilizării fondurilor publice, ca
și transparența mecanismelor de alocare de fonduri, de tratamentul egal în procesul de selecție, de excluderea cumulărilor, de non- retroactivitate și de
cofinanțare. Nu există scutiri de taxe pentru asociații și alte organizații ale
societății civile.
Venitul patronatelor provine din cotizații, taxe de înscriere și contribuții pentru fondul care este alocat negocierilor privind contracte le colective de muncă, dar
și din activități specifice, donații sau sponsorizări.
512 Principala sursă de
finanțare a sindicatelor provine din cotizațiile membrilor, care nu pot depăși 1% din venitul lor brut și care sunt scutite de taxa pe venit. Patrimoniul lor
poate fi compus din donații de la terțe părți.

509Art. 9 din legea nr. 489/2006 , cu privire la libertatea religioasă și la regimul general al cultelor,
regarding religious freedom and the general regime of cults, pub licată în Monitor ul Oficial, Part ea
1, nr. 11 din 08/01 /2007
510Art. 40 din legea nr. 489/2006
511Anex ă la legea nr. 489/2006, con ținâns lista cultelor recunoscute din Rom ânia
512Art. 17 (2) din legea nr 356/2001

272 Resurse (practică )
În ce măsură au organizațiile societății civile resurse umane și financiare
adecvate, pentru a putea funcționa eficient?
Conform ultimului raport al Fundației pentru Dezvoltarea Socie tății Civile,
există 55.660 de organizații non -guvernamentale înregistrate, dar numai 38%,
21.319 dintre ele sunt suficient de active încât să -și înregistreze anual
rapoartele513. Conform Indexului Societății Civile514, din 2008, anumite grupuri
sociale au fo st slab reprezentate în mod deosebit în cadrul ONG -urilor, cum ar
fi „cei dezavantajați social” (reprezentând 29% din populația totală), sau „grupul populației rurale sau locuitorii din rural” (reprezentând aproximativ
40% din populația României). Majorita tea ONG -urilor sunt active în domeniul
sportului și divertismentului, educației, social, al sănătății sau religios
515.
În România, participarea ONG -urilor la o federație sau rețea la nivel național a
rămas mai degrabă improbabilă. Acesta a fost un fenomen s pecific în special
sindicatelor și patronatelor, asociațiilor întreprinderilor mici și mijlocii și organizațiilor de pensionari, dar nu într -atât ONG -urilor. Conform ultimului
Raport asupra stării societății civile în România, acest gen de organizații –
umbr elă erau incluse mai degrabă în domeniul protecției copilului, al sănătății,
al mediului, dar și al promovării principiilor democratice: Federația de ONG -uri
Active în Protecția Copilului (FONPC), Federația ProChild, Uniunea Națională a Organizațiilor Pers oanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), Asociația Pro
Democrația (APD). În ceea ce privește poziționarea ONG -urilor românești într –
un context internațional, prin participarea la rețele internaționale, conform informațiilor disponibile, sindicatele, camerele de comerț și patronatele
reprezentative la nivel național participă mai intens la rețele internaționale decât ONG -urile. Ele sunt afiliate unor organisme internaționale precum:

513Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends
and Challenges pp.25 -26. Disponibilă la http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php .
514Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Dialo Dialogue for Civil Society. Report on
the state of civil socie ty in Romania 2005 , p. 25. Raportul a făcut parte dintr -un proiect
internațional de acțiune -cercetare, coordonat ce CIVICUS: Alianța Mondială pentru Participarea
Cetățenească. Disponibil la http://www.fdsc .ro/documente/16.pdf , accesat în data de 30 iunie
2009.
515Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends
and Challenges, pp. 27 -28

273 Confederația Sindicatelor Europene, Confederația Internațională a Sindicatelor
Libere, Confederația Mondială a Muncii, sau, respectiv, Patronatul
Internațional, Uniunea Confederațiilor Industriale și Patronale din Europa516
După integrarea în UE, societatea civilă românească nu s -a mai putut baza
exclusiv pe finanțarea externă. Totuși , politicile publice nu au fost pro -active în
încurajarea dezvoltării sectorului societății civile, în ciuda ușoarei creșteri în
sustenabilitatea ONG -urilor, înregistrată în trecutul apropiat. De exemplu,
mecanismul de finanțare a ONG -urilor, care constă î n realocarea de către
persoane fizice a 2% din impozitul anual pe venit către entități non -profit nu a
avut rezultatele așteptate, în principal datorită procedurii complicate și a nivelului scăzut de încredere a populației în ONG -uri
517. P e d e a l t ă p a r t e ,
fundațiile românești sunt mai degrabă fund- raiseri decât donatori și companiile
nu reprezintă un donator important518. Numai 23% dinter ONG -uri au primit
donații din partea companiilor care fac CSR519.
După integrarea în U.E., fondurile structurale au fost una dintre cele mai
importante surse de finanțare pentru proiectele mari, care urmăreau să aibă
un impact pe termen lung. After EU accession, structural funds have been one of the main sources of funding for large projects aiming at having an NGO -term
impact . În ciuda faptului că fondurile structurale au fost un subiect extrem de
dezbătut încă dinainte de integrare, au fost luate puține măsuri pentru a include ONG -urile la masa discuțiilor. Ca o consecință a acestui fapt, 7 mari
ONG -uri românești au preluat i nițiativa de a forma o coaliție pentru fonduri
structurale. Rolul coaliției a fost acela de a monitoriza procesul de administrare a fondurilor structurale, pentru a se asigura că ONG -urile vor face parte din

516Ibid., p. 43. Vezi și Agenția S.U.A. pentru Dezvoltare Internațională (USAID), “The 2007 NGO
Sustainability Index”, p. 187, disponibil la
http://www.usaid.gov/locations/europe_eurasia/dem_gov/ngoindex/2007/romania.pdf , accesat
în data de 30 iunie 2009.
517Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Romania 20101. Civil Society. Profile,
Trends and Challenges, p. 63.
518Ibid, pp. 68 -70.
519Ibid, p. 81.

274 schemă520.
O minoritate a cetățenilor români au f ăcut parte din cel puțin un ONG.
Conform Barometrului de Opinie Publică din octombrie 2006 și octombrie
2007521, estimativ 7,1%, respectiv 7,2% dintre cetățenii României s -au declarat
ca fiind membri ai cel puțin unui ONG, fie asociație profesională, partid politic,
sindicat, grupare religioasă, grupare de mediu, asociație sportivă sau orice altă organizație sau asociație care nu generează profit. Mai mult, 49% dintre ONG –
uri au mai puțin de 10 membri. Pe de altă parte, doar 3,7% dintre români au
făcut vreodată voluntariat într -un ONG522.
Numărul total al membrilor sindicatelor a fost estimat la în jur de două milioane de membri
523, ceea ce înseamnă că jumătate din populația ocupată a
româniei a aparținut unui sindicat. Totuși, mass media a arătat că aceste cifre
au fost exagerate. Unii analiști au pus la îndoială și credibilitatea acestei
informații524. În orice caz, sindicatele au suferit scăderi substanțiale în numărul
de membri, pe măsură ce au fost grav afectate de procesul de tranziție economică.
Resursele sin dicatelor sunt bazate și pe moștenirea lor
525. După 1990,
moștenirea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) a fost

520Ibid, p. 53 . Vezi și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) Nongovernmental
organisations’ involvement in the accession and absorption of structural funds , Buurești 2010.
Disponibil la: http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php .
521Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Dialogue for Civil Society. Report on the
state of civil society in Romania 2005 , p. 87.
522Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends
and Challenges, p. 86.
523General Confederation of the Romanian Industrial Emplyers (UGIR -1903), Trade Unions and
Employers Unions in Romania , disponibil la
http://www.ugir1903.ro/download/sindicate_si_patronate_in_Romania.pdf ; accesat la 30 iunie
2009; vezi și L. Fulton, Worker representation in Europe, Labor Research Department and ETUI –
REHS: 2007, disponibil la http://www.worker -participation.eu/national -industrial –
relations/countries/romania/trade -unions#ftn2
524Aurora Trif, “Overview of industrial relations in Romania”, South- East Europe Review , 2/2004, p.
54, disponibil la www.boeckler.de/…/South_East_Europe_Review_2004_02_trif.pdf , accesat la
30 iunie 2009.
525Înainte de 1990, Before 1990, Uniunea Generală a Sindicatelor din Rom ânia – UGSR era o
asocia ție sindical ă megalitic ă. Toți angajații erau obligați să fie membri unui sindicat și toate
sindicatele erau membre ale UGSR. Contribuția obligatorie era de 1% din salariu. Astfel, în 1990,
UGSR avea o moștenire de peste 300 de milioane de dolari. Această moștenire includea și clădiri,

275 împărțită între trei noi confederații ale sindicatelor libere. Acestea trei au
înființat o companie pentru a administra bunurile im obiliare ale UGSR. Ea
poate doar administra, dar nu înstrăina bunurile imobiliare și alte proprietăți. Compania reprezintă încă o sursă de venit pentru principalele confederații sindicale
526.

Independența ( lege )
În ce măsură există garanții legale pentru a preveni imixtiunile externe
nejustificate în activitățile organizațiilor societății civile?
Între cele două forme majore de organizare – asociații și fundații – există
diferențe în ceea ce privește modul lor de constituire, structurile de conducere
și mo dul lor de dizolvare. Totuși, aceste diferențe nu duc la diferențe
fundamentale în desfășurarea activităților lor. Federațiile urmează aceleași
reguli ca și asociațiile. Scopul acestor entități, așa cum este formulat în lege, reiese din primul articol al O rdonanței nr. 37 din 30 ianuarie 2003, care
amendează și completează Ordonanța de Guvern nr. 26/2000 cu privire la
asociații și fundații, care stipulează că indivizii și entitățile legale care urmăresc
să desfășoare activități de interes general și comunit ar, sau, unde este cazul, în
interesul propriu nepatrimonial, pot forma asociații sau fundații, în conformitate cu termenii deja menționați în ordonanță. Interesul general cuprinde toate activitățile legate de dezvoltarea economică, socială și culturală,
de promovarea și apărarea drepturilor și libertăților omului, de promovarea
sănătății, educației, științei, artei, tradiție și culturii, de conservare a
monumentelor culturale, de asistență socială, de ajutor pentru persoane sărace și dezavantajate, sprijin pentru persoanele cu dizabilități, bătrâni și
copii, activități pentru tineret, sporirea cunoașterii și a participării civice, protecția naturii și a mediului, a religiei și a valorilor umane, asistența socială,

hoteluri și facilități turistice în majoritatea stațiunilor din România și facilități culturale și sportive în
principalele orașe românești.
526Pe de altă parte, acuzații serioase au fost aduse liderilor sindicali, cu pri vire la decizia lor de a
conduce această companie. Acest subiect e subliniat în capitolul „Integritate”

276 ajutor pentru lucrări publice și infrastruc tură, promovarea sporturilor527., social
welfare support, aid for public works and infrastructure, promotion of sport .
Mai mult, legislația cu privire la posibilitatea ca ONG -urile să obțină statutul de
utilitate publică a devenit mai strictă din 2007528. Prac tic, acest statut a
însemnat, pe de o parte, o recunoaștere oficială din partea autorităților a
organizațiilor nonguvernamentale care se distingeau de celelalte prin
promovarea, prin activitatea lor, a interesului general sau pe cel al comunității. Pe de a ltă parte, a presupus că autoritățile publice puteau să acorde ONG –
urilor acestea anumite facilități, într -o manieră preferențială, fără a restrânge
câtuși de puțin accesul la resurse publice pentru alte ONG -uri. Implementarea
legii cu privire la statutul de utilitate publică a ridicat critici majore din partea
entităților non -profit, ca potențiali beneficiari ai acestei reglementări.
Problemele majore vizau procedura dificilă de obținere a acestui status, lipsa facilităților fiscale virtuale și intervenți a sferei politice în procesul de aplicare și
obținere pentru această poziție. Într -adevăr, s -a spus despre influența corupției
politice asupra acestui proces că ar fi o consecință a competenței exclusive a guvernului în acordarea statutului de utilitate pu blică.
În ciuda libertății constituționale de asociere, art. 4 din legea mai sus menționată stailește o serie de categorii de angajați pentru care acest drept
este limitat, pe motivul caracterului distinctiv al activității lor. Aceste categorii
cuprind per soane care dețin poziții de conducere, demnitari, magistrați,
personal militar din Ministerul Apărării Naționale și din Ministerul Administrației și Internelor, din Ministerul Justiției, din Serviciul Român de
Informații, din Serviciul de Protecție și Pază , din Serviciul de Informații Externe
și din Serviciul Telecomunicațiilor Speciale, ca și din unitățile subordonate
acestora.
Legea mai indică drept măsură de protecție a membrilor și liderilor sindicali
faptul că angajatorilor le este interzis să -i conce dieze pe baza activităților lor în
cadrul sindicatelor. Mai mult, legea le recunoaște dreptul de a se adresa
tribunalului sau altor organisme juridice sau instituții publice, reprezentând

527Art. 1, (1) din Ordonanța nr. 37 din 30 ianuarie 2003, care amendează și completează Ordonanța
de Guvern nr. 26/2000, cu privire la asociații și funda ții.
528Guvernul a modificat în 2007 Ordonanța nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, în vederea
unei selecții mai riguroase a organizațiilor non -profit care aplică pentru statutul mai sus menționat.

277 membrii lor, prin virtutea apărării intereselor acestora, chiar și î n absența unui
mandat expres din partea lor. În același timp, angajatorii sunt obligați să invite
reprezentanții sindicatelor să participe la consiliile administrative, în vederea
discutării problemelor legate de interesele lor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive.
Statul nu este nevoie să fie reprezentat în consiliile organizațiilor societății
civile și nu există nicio prevedere care să permită statului să intervină pentru a
urmări interese guvernamentale legitime. Totuși, nu există pr evederi care să
extindă dreptul la viață privată asupra organizațiilor societății civile.

Independența ( practică )
În ce măsură poate societatea civilă exista și funcționa fără imixtiuni externe
nejustificate?
Detenția sau arestarea unor actori ai societății civile din pricina activității lor nu
a avut loc în România după 1989. Totuși, pot fi identificate imixtiuni
nejustificate mai subtile din partea guvernului în ultimii trei ani, după integrarea României în Uniunea Europeană. Organizațiile societății ci vile
românești cu independență limitată pot fi împărțite în două categorii: organizații care suferă intimidări, hărțuiri sau atacuri și organizații care adoptă
în mod voluntar atitudini de simpatie și de sprijin față de guvern sau de un
partid
529. Prima cate gorie include organizații acuzate de alți activiști că studii
falsificate sau date omise în materialele și pozițiile lor publice favorizează guvernul sau un anumit partid. Problema este atât una de integritate, cât și de
independență
530.
Prima categorie nu e considerabilă ca număr. Totuși, unele acțiuni împotriva
activiștilor trebuie menționate. Cele mai des întâlnite forme de atac sunt făcute
prin intermediul mediei care sprijină deschis guvernul, insultând sau atacând în același timp activiștii, fie membri ai societății civile sau ai sindicatelor. Totuși,
instituțiile de stat pot fi și ele implicate. ONG -uri românești cunoscute au
suferit sabotaje financiare prin întârzieri inacceptabile ale rambursării

529Opinia liderilor ONG, împărtășită în timpul interviurilor.
530Ibid.

278 fondurilor structurale, oferite de UE, dar gestionate de instituțiile române531.
Problema independenței este de asemenea foarte importantă în cazul
sindicatelor. Mai mulți lideri sindicali au devenit membri ai unuia dintre
principalele partide românești. Analiștii nu se pun de acord cu privire la legitimitatea înregimentării politice a liderilor sindicali. Întrebări importante
sunt ridicate cu privire la independența organizațiilor lor față de organismele
de stat după alegerea lor ca membri ai parlamentului. Pe de altă parte,
mecanismele de protecție pentru lide rii sindicali sunt bine implementate și nu
apar atacuri directe
532.

Transparență ( practică )
În ce măsură există transparență în organizațiile societății civile?
Organizațiile importante ale societății civile informează publicul cu privire la
activitățile l or, utilizând comunicate de presă sau new media (website -uri,
bloguri, Facebook etc). Majoritatea ONG -urilor de top își publică rapoartele
anuale și declarațiile financiare pe website -urile lor. Statutul de interes public
cere ONG -urilor să trimită raportu l la Ministerul Justiției. Lista membrilor
consiliului director e și ea, în general, publicată.
De fapt, în conformitate cu tipul și misiunea organizațiilor, gradul de implicare a cetățenilor în activitățile ONG -urilor este foarte divers. Organizațiile de tip
think -tank sunt, prin natura lor, mai puțin expuse contactului direct cu
cetățeanul, misiunea lor fiind de a produce un număr ridicat de materiale și de
a iniția dezbateri specializate. Transparența și impactul acestui tip de
organizații ar trebui eva luate în primul rând la nivelul factorilor de decizie . Pe
de altă parte, organizațiile de self -help sau prestatorii de servicii sociale au un
grup clar de beneficiari (ex. persoanele cu dizabilități) și ating și cercul mai
extins al familiilor acestora și al celor solidari cu ei în comunitate. Organizațiile

531După conducerea unei campanii de succes, în 2009, împotriva refuzului guvernului de a dezbate
deschis codurile legale, experiența TI -Romania a inclus hărțuiri din partea instituțiilor statului,
conducerea organizației fiind supusă unor acuzații, unor atacuri media și în final, sabotajului prin
întârzierea inacceptabilă a rambursării fondurilor structurale. Alte ONG -uri afectate de situații
similare ar fi Asociația Pro Democrația, Asociația de monitorizare a presei ActiveWatch și Cent rul
pentru Resurse Juridice
532Opinia liderilor ONG, împărtășită în timpul interviurilor.

279 de mediu au capacitatea de a mobiliza numere mari de voluntari pe durata
campaniilor lor de ecologizare. De asemenea, organizațiile civice au acoperire
media ridicată și astfel, capătă recunoaștere publi că largă.533
Totuși, studiile realizate în diferite momente în cursul unui deceniu indică o
tendință ascendentă (lentă, dar stabilă) a imaginii publice a sectorului ONG.
Conform ultimului Index al Societății Civile534, d e ș i O N G -urile erau active în
promovarea transparenței în sectorul public, existența unei transparențe și
responsabilități interne autentice în cadrul ONG -urilor rămâneau limitate.
Printre explicațiile posibile ale reticenței ONG -urilor de a deveni foarte
transparente ar fi și presupusa competiț ie pentru resurse limitate cu alte
organizații de profil535. Pe de altă parte, practica publicării rapoartelor anuale și
declarațiilor financiare pentru publicul larg nu este obișnuită în cazul
sindicatelor și patronatelor. Niciuna dintre principalele 5 conf ederații sindicale
nu și -a publicat aceste documente pe website -ul ei.

Responsabilitate ( practică )
În ce măsură răspund organizațiile societății civile în fața cetățenilor?
ONG -urile românești sunt în general organizații mici. 49% dintre acestea au mai
puțin de 10 membri. În acest caz, consiliile și /sau membrii pot lesne omite
activițile organizaționale. Unele dintre principalele organizații românești și -au
cooptat în consiliile de conducere și persoane publice din alte organizații. Totuși, practica e marginală.
Pe de altă parte, în ceea ce privește responsabilitatea ONG -urilor față de public
și față de cetățeni, încrederea românilor în societatea civilă e foarte scăzută. În

533Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC ), Romania 2010. Civil Society. Profile, Trends
and Challenges, p. 83.
534Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civ ile (FDSC ), Dialogue for Civil Society, op.cit., P. 7; vezi
și Lorenzo Fioramonti, V. Finn Heinrich “How Civil Society Influences Policy: A Comparative
Analysis of the CIVICUS Civil Society Index in Post -Communist Europe”, CIVICUS: World Alliance for
Citizen Participation , p. 21, disponibil la
http://www.civicus.org/new/media/CIVICUS.ODI.Fioramonti.Heinrich.pdf , accesat la 30 iunie
2009.
535Opinia liderilor ONG, împărtăș ită în timpul interviurilor.

280 2010, 32% dintre români au încredere în ONG -uri și 53% dintre ei sunt sceptici
cu privire la ele.
Opusul este adevărat atunci când sunt analizate sindicatele. Numărul mare de
membri generează o capacitate relativ redusă de responsabilitate. Problema se acutizează în momentul în analizării relației dintre membrii sindicatelor și lider ii
confederațiilor sindicale naționale, care îi reprezintă pe acești membri în
negocierile cu guvernul
536.

Integritate ( practică )
În ce măsură este integritatea organizațiilor societății civile asigurată în
practică?
Deși corupția și integritatea sunt subi ecte importante ale dezbaterilor societății
civile, nu se depun eforturi consistente printre organizațiile societății civile în vederea auto -reglementării și astfel, nu există un cod etic valabil pe întreg
sectorul. Ca un fenomen nou și neînțeles foarte bi ne, ONG -urile din România
au suferit din pricina publicității negative în mass -media națională și locală și au
fost tratate cu suspiciune și neîncredere de către cetățeni. Pe parcursul campaniior electorale din 2004, 2007, 2008 și 2009, de exemplu, unele O NG-uri
au fost acuzate că ar fi folosite de partidele politice sau că ar primi finanțări ilegale din partea partidelor politice
537.
Din acest punct de vedere, ONG -urile care au ca misiune lupta împotriva
corupției se auto -reglementează cu privire la confli ctele de interese ale
membrilor consiliilor directoare sau ale staff -ului lor, făcând declarația de
interese un document obligatoriu, pentru a respecta în mod clar prevederile legale. Reglementările cu privire la conflictele de interese nu se aplică și membrilor obișnuiți ai asociațiilor și fundațiilor. Totuși, nu există un mecanism
transparent de monitorizare a implementării codului etic în fiecare organizație
în parte
538.
Situația devine mai complexă în ceea ce privește sindicatele. Parlamentul

536Opinia liderilor ONG, împărtășită în timpul interviurilor.
537Opinia liderilor ONG, împărtășită în timpul interviurilor.
538Statutul și regulamentul intern al TI -Romania

281 României a trecut o nouă lege cu privire la Agenția Națională pentru Integritate
(ANI) în 2010 539. După adoptarea noii legi, liderii sindicali la nivel național
trebuie să completeze și să depună declarația de venit și de interese la Agenția
Națională pentru Integritat e, care e responsbilă cu verificarea lor. Acuzații
importante de venituri nejustificate, de conflicte de interese și de trafic de influență au fost aduse împotriva acestor lideri sindicali, atât de către
instituțiile statului 540, cât și de către media
541. Cum ancheta oficială a început
în martie 2011 (în prezent, aflându -ne în aprilie 2011), este prea devreme
pentru a trage vreo concluzie. Există două comentarii posibile: dacă aceste investigații nu sunt bine fundamentate, ele reprezintă atacuri ale instituțiil or
statului împotriva acestor oameni, iar dacă sunt realizate cu bună credință,
există o problemă majoră de integritate printre liderii sindicali
542.

Tragerea la răspundere a guvernului
În ce măsură este societatea civilă activă și încununată de succes î n tragerea la
răspundere a guvernului pentru acțiunile sale?
Conform Registrului Societății Civile din 2010, 12,53% dintre ONG -uri sunt
organizații civice și care urmăresc influențarea politicilor. Marea majoritate
(69%) se axează pe democrație și drepturi le omului, 15% pe drepturile
consumatorului, 45,5% luptă împotriva discriminării, 56% sunt active în domeniul bunei guvernări și a schimbătii politicilor publice. În 2001, o coaliție
de ONG -uri a funcționat cu succes ca un catalizator în vederea obținerii
consensului în adoptarea Legii accesului la informațiile de interes public.
Totuși, există o nevoie continuă de eforturi susținute din partea organizațiilor
nonguvernamentale, a mass -mediei și a cetățenilor, pentru o implementare
lipsită de incidente acest ei legi noi și pentru schimbarea perspectivei în

539Vezi capitolele despre Agențiile Anticorupție și Cu rtea C onstituțională.
540În februarie 2011, ANI a început interogarea celor mai importanți lideri sindicali. În martie 2011,
președintele unuia dintre cele 5 confederații sindicale principale a fost acuzat de corupție în
managementul companiei care administra proprietățile imobilare moștenite de la Uniunea
Generală A Sindicatelor din România. Investigația este deabia la început (în present e aprilie 2011).
541Un reportaj foarte bun, ultima emisie disponibilă la http://stirileprotv.ro/stiri/romania -te-
iubesc/romania -te-iubesc -cat-valoreaza -si-ce-s-a-intamplat -cu-averea -sindicatelor.html
542Opinia liderilor ONG, împărtășită în tim pul interviurilor.

282 administrația românească. Au fost desfășurate activități de monitorizare a
forțelor de ordine și au fost publicate rapoarte ce conțineau aplicarea legii,
neregulile observate în practică și propuneri. Printr e organizațiile care
desfășoară astfel de activități, se numără APADOR -CH, Societatea Academică
Română, Institutul pentru Politici Publice, Asociația Pro Democrația și TI –
România543.
Organizațiile non -guvernamentale au desfășurat activități cu un impact
răsunător asupra încurajării cetățenilor de către societate să- și tragă la
răspundere liderii politici. O dată cu adoptarea legislației cu privire la accesul
publicului la informații și o dată ce declarația de venituri și interese a devenit obligatorie pentr u oficialii publici, există monitorizări foarte stricte ale averilor
și cheltuielilor oficialilor. Exemple în acest sens ar fi formarea Coaliției pentru
un Parlament Curat și a the Coaliției pentru o Guvernare Curată. Institutul
pentru Politici Publice (IP P) se ocupă cu monitorizarea cheltuielilor pentru
activitatea parlamentară. PPI a documentat, de asemenea și monitorizarea sesiunilor parlamentare, rapoartele care conțin informații aduse la zi cu privire la prezența deputaților și a senatorilor la lucru î n plen și în comisii, inițiativele
legislative propuse, declarațiile de politici realizate la începutul mandatului
544.

Reforma politicilor
În ce măsură este societatea civilă angajată în mod activ în inițiative de
reformare a politicilor împotriva corupției?
În România, suntem martori la dezvoltarea interesului pentru participarea
publică în procesul decizional din 2000, în mare parte ca rezultat al
programelor de presiune externă canalizate prin asistența tehnică și financiară internațională
545. Î n a c e s t c o n text, 33,4% dintre ONG -uri au trimis mai multe

543Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Romania 20101. Civil Society. Profile,
Trends and Challenges, pp. 158 -170.
544Ibid.
545Ibid, pp. 114 -118

283 observații și propuneri factorilor de decizie, fie utilizând legea transparenței
sau alte metode de advocacy546.
Conform Agenției pentru Strategii Guvernamentale, în 2007, din 11.761 de strategii formulate de o rganizații ale societății civile (majoritatea ONG -uri),
6.586 au fost incluse în proiectele de guvernare. În 2008, numărul propunerilor
s-a micșorat, ajungând la 7.662, dar proporția celor integrate a rămas de peste
50%: 4.520
547.
Totuși, dintre ONG -urile ca re au formulat propuneri, numai 12,4% au fost
mulțumiți de faptul că propunerile lor au fost integrate în deciziile la nivel național. Procentul este doar puțin mai ridicat pentru nivelul local de decizie:
16%
548. Diferența dintre evaluarea guvernului și cea a societății civile este atât
de mare deoarece există diferențe importante de perspectivă. ONG -urile
consideră de multe ori consultarea societății civile realizată de instituțiile
publice ca fiind strict formală, fără rezultate și impacturi satisfăcătoare .
Unele dintre ONG -urișe cele mai cunoscute și mai active sunt cele care au ca
misiune prevenirea și combaterea corupției, în principal prin intermediul
cercetării, documentării, informării, educării și creșterii nivelului de
conștientizare publică a feno menului. Printre ele, se numără: Transparency
International România, Societatea Academică Română, Asociația Pro-
Democrația, APADOR- CH, Centrul pentru Resurse Juridice, Institutul pentru
Politici Publice, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Promo varea
comportamentului civic, în vederea respingerii corupției și încurajarea tinerilor
jurnaliști implicați în promovarea valorilor și practicilor civile, investigarea
problemelor de corupție și identificarea comportamentului civic și respingerii corupție i au fost principalele obiective ale campaniei naționale „Nu da mită!”.
Cel puțin 5 proiecte majore au fost desfășurate în 2008 -2009, pentru a
promova protecția avertizorilor de integritate, conform legii. De fapt, legea însăși a fost adoptată la inițiativ a Transparency International România. S -au

546Ibid, p. 115.
547Ibid, p. 113
548Ibid, p. 117.

284 desfășurat, de asemenea, proiecte importante pentru o mai bumă
reglementare a fianțării partidelor și a campaniilor electorale549.
Totuși, influența acestor proiecte este limitată. Probleme -cheie ridicate de
societ atea civilă nu sunt încă luate în considerare de către guvern.
Pe de altă parte, sindicatele și patronatele fac parte din dialogul social
instituționalizat, ca membri ai Consiliului Economic și Social. Influența lor este
considerabil mai mare. Mai mult, p artenerii sociali, sindicatele și patronatele
pot iniția și propuneri legislative, care trebuie adresate autorităților publice competente. Totuși, Consiliul Economic și Social nu primește toate proiectele
legislative, așa cum este stipulat de lege.
550
Un exe mplu ar fi campania „Opriți codurile”. În martie 2009, Cabinetul
României a trimis la Parlament machetele a patru coduri legislative fundamentale: Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedură Civilă și Codul de
Procedură Penală. Machetele nu aveau avizul C onsiliului Economic și Social. Ele
nu fuseseră supuse dezbaterii pubblice obligatorii, conform legii transparenței decizionale. Ministerul Justiției nu realizase studiile de impact pe cele patru
coduri, obligatorii conform legislației românești și europen e. O coaliție de 28
de ONG -uri, sindicate și asociații de afaceri au început efortul de a determina
guvernul să respecte legile. Au fost ridicate, de asemenea, probleme majore cu
privire la vulnerabilitatea la corupție adusă de coduri. Coaliția a obținut n iște
modificări în textul codurilor, însă multe dintre probleme au rămas. Capacita de
a influența politici a societății civile este încă scăzută, nu din lipsa expertizei, ci
datorită lipsei de deschidere și refuzului de a dezbate și negocia al instituțiilo r
publice, în special când este vorba despre schimbări majore.
551

549Ibid.
550Opinia liderilor ONG, împărtă șită în timpul interviurilor.
551Opinia liderilor ONG, împărtășită în timpul interviurilor.

285
6.13. SECTORUL PRIVAT
REZUMAT
Scorul acordat pentru libertatea afacerilor în România, în urma evaluării
r e a l i z a t e d e c ă t r e F u n d a ț i a T h e H e r i t a g e ș i T h e W a l l S t r e e t J o u r n a l , e s t e d e
72.0, mai scăz ut cu 0,5 puncte decât anul trecut 552. Evoluția României (printre
toate celelalte economii ale lumii, evaluate de către DB Rank) pe parcursul
ultimilor doi ani este una slabă, luând în considerare climatul economic, din
perspectivă globală. Chiar dacă nu exi stă obstacole importante în a iniția sau
intra într -o afacere, sectorul privat românesc s -a confruntat, în special în ultimii
ani, cu piedici însemnate în desfășurarea afacerilor, deoarece legislația este neclară, incoerentă și instabilă.
În prezent, te ndința generală este de a implementa doar coduri de conduită, ca
și dovezi publice ale integrității companii, însă lipsa de transparență cu privire
la conținutul acestor coduri este un indicator clar al angajamentului scăzut față
de valorile promovate.

552Indexul Libertății Economice 2011.

286 Sectorul privat
Scorul Mediu al Pilonului : 36,81 / 100
Indicatori Situație curenta Progres așteptat
Lege Practică Lege Practică
Capacitate
43,75 /
100 Resourse 50 25 50 75
Independenta 50 50 50 50
Guvernare
29,17 /
100 Transparenta 25 25 75 75
Responsabilitate 50 25 50 75
Mecanisme de
asigurare a
Integrității 25 25 75 75
Rol
37,5 / 100 Angajament în
politicile anticorup ție 50 50
Sprijin pentru
societatea civilă 25 75

STRUCTURĂ ȘI ORGANIZARE
Pe parcursul ultimelor două decenii, economia Ro mâniei a suferit o
transformare generală și sectorială, asociată cu tranziția de la un sistem bazat
pe planificarea centralizată și proprietatea de stat, la unul bazat pe economia
liberă, de piață, cu proprietatea privată ca și principiu fundamental. Totuș i,
experiențele sistemului de planificare centralizat și propice corupției și -au lăsat
amprenta asupra culturii juridice și corporatiste a antreprenorilor privați, într -o
eră a transformărilor. Procesul de privatizare, a influențat, de asemenea, mediul, în
s p e c i a l p e c e l d e i n t e g r i t a t e . U n r o l i m p o r t a n t e s t e j u c a t d e c ă t r e
investitorii străini în România.

287 Există două piețe reglementate, reprezentate de două instituții: Bursa de Valori
București – BVB și Rasdaq, o bursă de valori bazată în Sibiu. Reglementări
similare de integritate sunt utilizate de ambele dintre acestea.

EVALUAREA
Resurse ( lege )
În ce măsură oferă cadrul legal un mediu care facilitează formarea și
funcționarea afacerilor individuale?
Cu privire la măsurile promovate de către guvernul Rom âniei, pentru a facilita
formarea, funcționarea, insolvența și evoluția afacerilor, am apelat la imaginea care reflectă toate schimbările cumulative din reglementările de afaceri din cadrul economiei, conform măsurătorilor realizate prin intermediul
indica torilor Doing Bussiness, cum ar fi reducerea timpului de începere a unei
afaceri, grație unui birou unic sau creșterea puterii indicelui de protecție a
investițiilor, grație noilor reguli ale bursei de valori, care întăresc cerințele de dezvăluire a tranzacțiilor cu părți afiliate. Aparent, începerea unei afaceri cere 6
proceduri, durează 14 zile, costă 3,0% din venitul pe cap de locuitor și un
capital vărsat de minim 0.8% din venitul pe cap de locuitor. Costurile înființării unei afaceri au scăzut, de fapt , considerabil pe parcursul ultimilor ani, de la
10,9%, la doar 3% din venitul pe cap de locuitor. Merită menționat că numărul de proceduri și de zile necesare pentru a înființa o companie a crescut la 6
proceduri, de la 5 și respectiv, la 14 zile, de la 9. România a îngreunat procesul
de înființare a unei afaceri prin solicitarea cazierului fiscal pentru sediul noii companii, înainte de înregistrarea acesteia. Chiar dacă România a amendat reglementările cu privire la permisele de construcție, în vederea reducerii
costurilor și urgentării procesului, în 2010, costurile permiselor de construcții
au crescut, datorită unui nou onorariu, egal cu 0,05% din valoarea proiectului.
Procedurile de înregistrare sunt similare pentru SA și SRL. Totuși, părerea
experțilo r este că este mai bine să fie încredințate unui avocat specializat,
pentru evitarea birocrației. Există un consens răspândit asupra faptului că, în

288 ciuda existenței legilor necesare funcționării unei companii, acestea sunt
adesea vagi sau suferă numeroase modificări, care pot genera confuzie atât în
rândul antreprenorilor locali, cât și al funcționarilor publici, în special în cazul celor din spatele ghișeului. Aceste proceduri, care implică până la 18 documente de prezentat și 16 acțiuni de realizat, sunt :

• Obținerea unui certificat din partea Registrului comerțului, care să
ateste disponibilitatea numelui propus al companiei și să -l rezerve;
• Depunerea de fonduri într -o bancă și obținerea unui document care să
confirme depozitarea unor fonduri suficiente.
• Obținerea unui certificat de la agenția de administrație fiscală, care să permită înființarea sediului.
• Înregistrarea la Registrul Unic al Comerțului de pe lângă Tribunalul București; obținerea înregistrării în instanță, publicarea anunțului de
înregist rare, în scopuri statistice și de securitate socială;
• Înregistrarea contractelor angajaților la Inspectoratul Teritorial de
Muncă (realizată online).
Avocații sunt de părere că în 2010, al doilea an consecutiv de criză economică,
a ge ne rat o s cădere de ce l puțin 20% în înregistrarea de noi companii. Legea
relativ recentă cere ca fiecare companie să aibă un sediu social individual a
produs și mai multe complicații sectorului de afaceri. Legea cea nouă a fost
blamată public pentru neclaritate, deoarece nu a detaliat procedura de urmat
atunci când e nevoie de obținerea certificatului cu privire la numărul de sedii sociale înregistrate la aceeași adresă. De asemenea, a omis să menționeze
procedura cu privire la ștergerea sediilor sociale din baza de date a
admi nistrației finanțelor publice. Astfel, durata procedurii necesare pentru
obținerea certificatului care atestă că nicio altă companie nu utilizează același sediu social, a devenit de două ori mai lungă decât înainte.
“Ease of doing business Index”, care face o medie între scorurile percentilelor
unei țări pe 10 domenii, a plasat România pe locul al 14 -lea între țările est –
europene și central -asiatice și a 72- a în lume. Indicele se compune din scorurile

289 mai multor factori care influențează durata de viață și evoluția unei
companii:553
Începerea unei
afaceri Abordarea
permiselor de
Obținerea
electricității Înregistrarea
proprietății Obținerea de credit Protejarea
investitorilor Plata taxelor Comerțul extern Implementarea
contractelor Soluțio narea
insolvenței
2012 63 123 165 70 8 46 154 72 56 97
2011 31 122 164 64 8 44 151 49 54 109

Chiar dacă nu a fost făcută nicio reformă semnificativă pentru a întări
drepturile legale ale creditorilor și ale celor creditați, conform legilor de
garantar e și faliment și pentru lărgirea domeniului, ariei de acoperire și
accesibilității informațiilor despre credite, accesul antreprenorilor la credite
este unul foarte bun, luând în considerare faptul că România este pe locul al 8 –
lea din 183 de economii554.
Protejarea investitorilor are, în România, un scor de 6 din 10 puncte, ocupând
un loc relativ bun, între primii 50 la nivel global. Luând în considerare
reglementările care duc la o protejare eficientă a investitorilor, se pare că
acestea s -au îmbunătățit î n ultimii ani, chiar dacă nu în mod semnificativ. Se
pare că deși gradul de dezvăluire este relativ ridicat, scorurile sunt foarte scăzute cu privire la răspunderea directorilor și la ușurința cu care micii
acționari pot intenta procese, lucru confirmat de către experții consultați în
această problemă
555.

553Ease of doing business Index (Banca Mondială), http://ease -doing –
business.findthebest.com/d/d/Romania
554http://ease -doing -business.findthebest.com/d/d/Romania
555http://doingbusiness.org/~/media/fpdkm/doing%20business/documents/profiles/country/ROM
.pdf

290 Criza economică recentă a determinat economiile din întreaga lume să
faciliteze plata impozitelor pentru afaceri. Prin simplificarea plătirii impozitelor
și reducerea ratelor, unele economii au văzut o creș tere în colectarea
impozitelor. Și România a facilitat plata impozitelor pentru companii, prin
introducerea unui sistem de plăți electronice, a unui sistem unificat de achitare a contribuțiilor sociale și de asemenea, prin abolirea impozitului minim anual,
după realizarea în prealabil a mai multor schimbări fiscale, printre care și un nou impozit minim pe profit, care a mărit costul plății impozitelor pentru companii și după creșterea impozitului pe muncă, în 2010.
În prezent, în România, procedura de inso lvență se bazează pe două principii
comerciale semnificative: a) încercarea de recuperare a companiei, prin
reorganizare; b) organizarea procedurilor de faliment, într -un mod în care
creditorii să -și poată recupera pierderile într -o măsură cât mai mare pos ibil. În
acest moment, se poate spune că România are reglementări moderne cu privire la insolvență. Un sistem robust de faliment funcționează ca un filtru,
asigurând supraviețuirea companiilor eficiente din punct de vedere economic și
realocarea resurselor celor ineficiente. Procedurile de insolvență rapide și
ieftine au ca rezultat întoarcerea grabnică a afacerilor la o funcționare normală și creșterea restituirilor către creditori. România și -a amendat legea
insolvenței, pentru a scurta durata procedurilo r de insolvență, dar până la
acest moment, nu s -a putut observa nicio schimbare, având în vedere că
soluționarea insolvenței durează, în medie, 3,3 ani (o constantă a ultimilor ani)
556.
România și -a restructurat și armonizat legile naționale cu privire la p rotejarea
drepturilor la proprietate (inclusiv intelectuală), pentru a se conforma reglementărilor U.E. aplicabile, inclusiv Convenției Europene pentru Patente, pe care România a ratificat -o în 2002.
Mai mult, ca membru al Organizației Mondiale a Comerțul ui (OMC), România a
fost, de asemenea, de acord să se conformeze regulilor OMC cu privire la aspectele comerciale ale proprietății intelectuale, care reprezintă un standard internațional de protecție a proprietății intelectuale. Protecția legislativă a

556http://doingbusiness.org/data/exploreeconom ies/romania?topic=resolving -insolvency

291 Rom âniei cu privire la proprietatea intelectuală ar trebui să ofere suficientă
eficiență și mecanisme de implementare pentru deținătorii de proprietate
intelectuală dezvoltată de către angajatori sau angajați români. Interviurile au
fost realizate atât cu jur iști de prestigiu, specializați în oferirea de consultanță și
sprijin sectorului privat în probleme comerciale, cât și cu reprezentantul uneia dintre cele mai importante Camere de Comerț regionale, care reprezintă
antreprenorii locali. Feedback -ul primit a supra cadrului legislativ care
guvernează formarea și funcționarea unei companii a fost același: legile cu
privire la acest subiect sunt bine structurate și comprehensive. Totuși, practica nu este. Caracterul vag al unora dintre proceduri lasă loc interpre tărilor
personale ale funcționarului public și la întârzieri chiar și în cazul celor mai
simple proceduri. Aici devine foarte utilă experiența personală a
reprezentantului juridic și de aceea, în cazul în care oamenii de afaceri încearcă
să se reprezinte s inguri din punct de vedere juridic, perioada de timp necesară
înființării unei companii se poate extinde. Ineficiența birocrației
guvernamentale este a doua problemă pe agenda factorilor cei mai
problematici pentru afaceri.

Resurse (practică)
În ce măsură pot afacerile individuale să se înființeze și să funcționeze eficient,
în practică?
Procesul cu privire la înregistrarea și funcționarea afacerilor a fost îmbunătățit în ultimii ani. Scorul acordat pentru libertatea afacerilor în România, în urma evalu ării realizate de către The Heritage Foundation și The Wall Street Journal
este de 72,0, cu 0,5 puncte mai scăzut decât anul trecut 557. Evoluția României
(printre toate celelalte economii ale lumii evaluate de DB Rank) din ultimii doi ani a fost una slabă, l uând în considerare climatul economic, din perspectivă
globală. În estimările lor cu privire la dezvoltarea viitoare a economiei românești, în 2011, prognoza care a plasat România pe locul al 65- lea în anul
2012, a retrogradat -o cu 7 poziții în 2012. Apare nt, a devenit mult mai dificilă

557Indexul Libertății Economice 2011.

292 înființarea unei afaceri (poziționarea în ierarhia DB pentru 2012 este 63, pe
când anul trecut era 31, cu o diferență de 32 de poziții) și comerțul
transfrontalier este la fel de dificil (de la poziția a 49- a, în 2011, la a 72-a, în
2012, înregistrând o retrogradare cu 23 de poziții), lucru îngrijorător în mod
deosebit, având în vedere că suntem încă în primii ani de la aderarea României la U.E. și că ar trebui să se facă eforturi mai mari pentru a facilita integrarea pe
econ omia unică de piață.
558
La o privire mai atentă, a fost realizat un progres semnificativ în ceea ce
privește procedurile de înregistrare. Numărul de zile necesare pentru a înființa
o companie a crescut de la 14, la 10. Costul asociat cu înființarea unei afa ceri a
fost redus cu 10,9% din venitul per capita, la numai 3%. On a closer look,
significant progress has been made in the time of registering procedures. The
number of days necessary to set up a company has decreased from 14 to 10.
The cost associated wi th setting up a business has been reduced from 4.7% of
the per capita income to only 2.1%. Capitalul minim vărsat a scăzut de la 1,5%, la 0,9%
559.
Arbitrajul apare adesea ca alternativă viabilă la justiția de stat, adaptat în mod deosebit disputelor dintre entități corporatiste, preferat de către mediul de
afaceri, având în vedere câteva dintre avantajele pe care le oferă: experiența arbitrilor în dreptul comercial și relații economice internaționale, confidențialitatea (sesiunile nu sunt deschise publicului ), eficiența (procedurile
trebuie finalizate în 5 luni de la înființarea tribunalului arbitral). În procesele
comerciale, aceste termene se dublează, în timp ce decizia arbitrală poate fi
implementată în aceleași condiții ca și cea a unei instanțe
560.
Chiar dacă au fost aduse amendamente substanțiale la legile române cu privire
la faliment, introducându- se, printre altele, o procedură pentru soluționările în
afara instanței, care a simplificat rezolvarea insolvențelor, nu a apărut nicio

558Ease of doing business Index (Worldbank), http://ease -doing –
business.findthebest.com/d/d/Romania , p. 7
559Ease of doing business Index (Worldbank), http://ease -doing –
business.findthebest.com/d/d/Romania , p. 17
560Musat&Asociatii, Doing Business in Romania, 8th Edition, 2011, p. 246

293 schimbare evidentă în durata sau costul acestei proceduri561. Prin
îmbunătățirea așteptărilor creditorilor și a debitorilor cu privire la rezultatul
procedurilor de insolvență, sistemele funcționale de insolvență pot facilita
accesul la finanțări și salva mai multe afaceri, spor ind astfel creșterea și
sustenabilitatea economică, în ansamblul său. În acest sens, evoluția României a fost una destul de slabă, ținând cont de faptul că timpul mediu necesar
pentru lichidarea unei afaceri este de 3,3 ani, spre deosebire de exemplul de
bune practici al Irlandei, unde durează doar 0,4 ani. De asemenea, rata de
recuperare (cenți /dolar) este de numai 25,7, iar costul (% din proprietate) este
de 11%
562.
Urmând evoluția pas cu pas a unui studiu de caz standardizat, datele cu privire la soluțion area unei dispute comerciale prin intermediul tribunalului au
dezvăluit că este necesar un număr de 31 de proceduri în cadrul procesului, acesta durează 512 zile și costă 28,9% din suma cerută pentru a implementa un contract. În mod global, România se găse ște pe poziția a 56 -a din 183, în ceea
ce privește ușurința cu care sunt implementate contractele, media regională
f i i n d d e 3 7 . A u a v u t l o c m a i m u l t e s c h i m b ă r i c u p r i v i r e l a a c e s t f a p t : u n e l e
negative (cum ar fi faptul că numărul de zile necesare pentru re zolvarea unui
astfel de caz nu a scăzut și este în mod considerabil mai ridicat decât media
regională – în ultimii trei ani, costul procedurii, exprimat procentual din suma
cerută, a crescut de la 19,9, la 28,9) și unele aproape neutre (numărul
procedurilo r a scăzut de la 32 la 31)563.
O mai bună protecție a investitorilor este importantă pentru abilitatea
companiilor de a strânge capitalul necesar dezvoltării, inovării, diversificării și
competitivității. Acest lucru este cu atât mai important în vremuri de criză
economică, atunci când antreprenorii trebuie să navigheze prin medii ostile pentru a -și finanța activitatea. Sub acest aspect, România a fost cotată a 44 -a
din 183 de economii, primind un scor de 6,0 pe o scală de la 1 la 10.
564.

561Ease of doin g business Index (Worldbank), http://ease -doing –
business.findthebest.com/d/d/Romania , p. 99
562Idem, p. 98
563Idem, p. 95
564Idem, p. 68

294 Drepturile la proprie tate și cele contractuale sunt recunoscute, însă
implementarea lor prin procesul juridic poate fi dificilă, costisitoare și de lungă
durată. Chiar și atunci când verdictele Curții sunt favorabile, implementarea
acestora este inconsistentă și poate necesita, în continuare, apeluri lungi. 565
O limită foarte importantă a resurselor de afaceri este reprezentată de legislația incoerentă, instabilă și imprevizibilă. Codul Fiscal se schimbă de mai
multe ori pe an, iar schimbările trebuie implementate în două luni, abuzându –
se de excepția de la regula conform căreia toate modificările aduse Codului
Fiscal vor fi implementate o dată cu începutul următorului an fiscal. Pe de altă parte, Codul Comercial a fost anulat de Noul Cod Civil, care a intrat în vigoare în
octomb rie 2011. Mai multe schimbări sunt, momentan, neclare și impactul lor
nu a fost evaluat anterior.
566

Independență ( lege )
În ce măsură există garanții juridice pentru a preveni imixtiunile externe
nedorite în activitatea afacerilor private?
Raportul cu pri vire la libertatea economică al Fundației The Heritage a cotat
România pe locul al 29- lea din 43 de țări din regiunea Europeană din 2010, cu
un scor totat mai mare decât media la nivel mondial; România a demonstrat
îmbunătățiri lente, dar constante în indi cele ultimilor ani. Raportul subliniază
însă faptul că libertatea muncii, drepturile de proprietate și libertatea față de corupție au rămas în urma altor țări din regiune și că sistemul judiciar românesc rămâne vulnerabil la corupție și ineficiență. 567
Investitorii străini acuză durata excesiv de ridicată de timp necesară obținerii certificatelor de urbanism, aprobărilor de mediu, titlurilor de proprietate, licențelor și branșării la utilități. Oficialii naționali și locali nu pot, adesea,

565Ina Dimireva, Romania Investment Climate 2009, ultima modificare la data de 04 noiembrie
2009, www.eubusiness.com .
566 www.opriticodurile.ro
567 Indexul Libertății Economice 2011, România, http://www.heritage.org/Index/Country/Romania

295 furniza investitori lor informații clare și comprehensive cu privire la permisele și
aprobările necesare sau la cum le pot obține. România a adoptat o lege a
„Aprobării Tacite” în 2003, pentru a reduce întârzierile de natură birocratică,
d a r î n c ă n u a f o s t i m p l e m e n t a t ă ș i r e c unoscută în mod universal. În plus,
reglementările de schimbă frecvent, adesea fără ca aceste schimbări să fie anunțate în prealabil și pot fi formulate vag și explicate insuficient. Schimbările,
care pot crește în mod semnificativ costul de afaceri, pot c omplica și planurile
de afaceri ale investitorilor. 568
Investițiile care implicăă autoritățile publice (ministere ale administrației
centrale, administrațiile județene sau orășenești) sunt, în general, mai
complicate decât investițiile sau joint -venture -urile cu firme private românești.
Afaceri însemnate, care implică administrația, în special din sfera
parteneriatelor public -private și a privatizării unor întreprideri -cheie de stat,
pot fi viciate de interese politice și economice sau îngreunate de lipsa de
coordonare dintre ministere. În timp ce o lege a Parteneriatului Public -Privat
(PPP) a fost promulgată de către Guvern în 2010, încă există neliniști că noua lege, care permite autorităților publice să acorde proiecte PPP fără concurență, ar putea să nu faciliteze investițiile private, așa cum se anticipa anterior. Modul
de implementare al noii legi a PPP va stârni un mare interes în următorii ani.
Investitorii au întâlnit, în general, un mai mare succes cu înțelegeri mai puțin
complexe, implicând întrepr inderi mici și mijlocii, private și de stat. 569
Legea Disputelor Administrative nr. 554/2004 permite oricărui individ sau entitate să acționeze în instanță instituțiile și oficiile administrației publice
oridecâte ori le -au fost încălcate drepturile printr -un act administrativ sau un
refuz nejustificat din partea autorității administrative.
Ceea ce au observat experții pe care i -am consultat este că pe durata recentei
crize financiare, un anumit comportament tipic din România a devenit cronic.
Datorită neaj unsurilor bugetare, statul a devenit predispus la adoptarea unor
măsuri contrare celor care stimulează creșterea economică, fapt care poate fi

568Declarația de Climat al Investițiilor 2011 – România, Biroul de Afaceri Economice, Energetice și
de Afaceri, Martie 2011, www.state.gov
569Idem .

296 ușor observat atunci când luăm în considerare faptul că TVA -ul a fost majorat
cu 5 puncte procentuale, cea mai ma re creștere din europa. Astfel, chiar dacă
nu putem spune că statul a abuzat de puterile sale, pentru a obține acces la
bunurile sau resursele sectorului privat, putem spune că măsurile adoptate au fost contrare intereselor acestuia și că opinia generală e ste că unele măsuri au
îngreunat supraviețuirea pe timpul crizei economice pentru companiile mai
mici și au deschis o portiță actorilor economici mai mari, care pot, într -adevăr,
influența procesul de elaborare de politici și pot încuraja adoptarea unor
măsuri comerciale necinstite.

Independență (practică)
În ce măsură este sectorul de afaceri scutit de imixtiuni externe nedorite în
cadrul activității sale, în practică?
Influența coruptă asupra voturilor parlamentare cu privire la legi care să sprijine in teresele private a fost identificată de cea mai mare parte dintre
respondenți, mai mult de 4 din 10 fiind afectați de această practică. Mai multe alte forme de corupție afectează tot atâtea, sau mai multe, firme, comparativ
cu simpla mituire. Într -adevăr, în timp ce efectele mitei pot rezona cel mai
puternic cu firme care sunt implicate în astfel de practici, acapararea statului
de către interese economice private poate altera însuși mediul în care toate firmele, chiar și cele mai corecte, trebuie să funcț ioneze. 570
Un sistem care oferă libertate economică, permite o mai mare diversitate, provând creativitatea și inovația. În acest context, favoritismul în deciziile oficialilor din guvern reprezintă un alt detractor de la un sistem comercial corect 571
. După cu m putem v e de a din tabe lul de m ai jos , cu priv ire la toate
problemele referitoare la comportamentul etic atât al firmelor, cât și a liderilor politici și din administrația publică, scorurile sunt foarte scăzute. Acest lucru

570 Sondaje de Diagnoză a Corupției din România, analiză realizată de către Banca Mondială, la
cererea GuvernuluiRomâniei www.worldbank.org
571Raportul Global al Competitivității 2011 -2012, World Economic Forum, p. 305

297 reprezintă o dovadă a echilibrulu i extrem de fragil, care poate suferi influențe
perturbante din ambele părți.
Indicator Valoare Poziție / 142
Protecția proprietății intelectuale 3.0 98
Încrederea publică în politicieni 1.9 119
Favoritismul în deciziile oficialilor guvernamentali 2.5 115
Risipa în cheltuielile publice 2.7 107
Comportamentul etic al firmelor 3.4 103
Transparența guvernamentală în elaborarea de politici 2.9 140

Chiar dacă există multe exemple de oficiali guvernamentali care abuzează de
funcțiile lor pentru a explo ata sectorul privat, este un fapt cunoscut că aceștia
din urmă evită, în general, luarea de măsuri împotriva funcționarilor publici
care comit aceste abuzuri. Nu există nicio informație sau statistică oficială pe
această temă, dar faptul că unele dintre c ele mai mari firme de consultanță și
practici juridice își publică propriile recomandări cu privire la combaterea abuzurilor ce au loc în timpul unei investigații financiare de rutină, constituie
un mesaj clar. Despre cazurile de testare în care a fost nec esară intervenția
unui consilier juridic, pentru a depune un apel administrativ, merită menționat că în mai multe ocazii, aceleiași companii i -au fost pretinse în mod abuziv o
serie de sume care ar fi costat -o mai multe milioane de RON, sau până la 10
milioane de USD. Cu toate astea, adevărul este că cele mai multe întreprinderi
mici și mijlocii nu fac față unor astfel de costuri enorme, iar avocații care îi
reprezintă mărturisesc că tendința generală este de a evita acționarea în instanță a instituțiilor publice sau a reprezentanților publici, de teama unor
repercusiuni suplimentare asupra activității companiei.
572

572Interviu.

298 Transparența ( lege )
În ce măsură există prevederi care să asigure transparența în activitățile
sectorului de afaceri?
Organizațiile cărora li s e cere, conform legii române, să efectueze un audit
financiar sunt: (a) companii care au încheiat anul financiar și îndeplinesc criterii
minime (au averi totale de peste 3,65 milioane de euro, au cifra de afaceri de
peste 7300000 de euro, au un număr mediu de angajați pe durata anului
financiar mai mare sau egal cu 50 (b) companiile publice sau alte corporații de
interes public, cum ar fi instituțiile de credit, de asigurări/reasigurări, entitățile reglementate și supervizate de către Comisia de Supervizare a Sistemului de
Pensii Private, societăți de brokeraj, entirăți reglementate și supervizate de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, companiile ale căror valori mobiliare sunt acceptate spre tranzacționare pe o piață reglementată,
persoane juridi ce care apar public companies, or other public interest
corporations as credit institutions, companii private și de stat, persoane
juridice care aparțin unui grup dintr -o societate a cărui lider aplică standardele
internaționale financiare de raportare, companii de leasing și alte persoane
juridice față de cele menționate mai sus, care primesc burse sau garanții de
stat.
Camera de Auditorilor Financiari Români (CAFR), afiliată Federației Internaționale a Contabililor, este organismul profesional care gest ionează,
coordonează și autorizează dezvoltarea activității de audit financiar din
România. În România, dreptul de a exercita profesia de auditor este acordat de
către camera Auditorilor. Contabilii au, de asemenea, un organism asociativ care să le reglementeze activitatea: Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România –
C EC C A R . C a ș i î n c a z u l a u d i t o r i lo r , e x is t ă u n c o d de
conduită pe care contabilii trebuie să îl respecte.
Standardele de transparență pentru bursa de valori cere fir melor să depună
rapoarte anuale, semi -anuale și „curente” disponibile public, către Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare – CNVM și către piețele reglementate.
Reglementările secundare, care definesc conținutul rapoartelor, nu au fost emise. Rapoartele s emi-anuale trebuie depuse în două luni de la încheierea

299 perioadei de raportare, iar cele anuale, la patru luni de la încheierea anului.
Regulile de listare BSE și Rasdaq stabilesc cerințe de dezvăluire pentru fiecare
categorie de listări .573 Rapoartele curen te care identifică evenimentele
materiale semnificative trebuie depuse în 24 de ore și sunt publicate în
Buletinul CNVM și la biroul de informații al CNVM. Conform reglementărilor
CNVM, raportul anual trebuie să includă o balanță contabilă, una de profitur i și
pierderi, o declarație de cash -flow, o declarație de schimburi în capitalul
propriu, note la declarațiile financiare și un raport de audit și trebuie să
furnizeze date cu privire la activitățile curente sau propuse ale companiei, cum
ar fi o schimbare semnificativă în planul de afaceri sau în structura companiei,
în obiectul principal de activitate și în piețele principale, cu privire la principalii
furnizori și competitori, la identitatea directorilor, a directorilor executivi, a
cenzorilor și auditor ilor, la numărul de angajați, la veniturile companiei și a
contractele semnificative încheiate pe durate ultimului an.

Transparență (practică)
În ce măsură există transparență în sectorul de afaceri, în practică?
Informațiile generale cu privire la comp aniile înregistrate, cum ar fi numele
directorilor, detaliile de contact sau rapoartele anuale sunt disponibile
publicului, dar procesul de obținere a acestor informații poate fi destul de
anevoios, întrucât, cel mai probabil, acestea nu sunt disponibile pe site- ul
oficial al companiei, sau în cadrul aceluiași serviciu public. Informațiile disponibile la Registrul Comerțului și la CNVM includ statutele companiilor sau
articolele de asociere, rapoartele anuale și declarațiile financiare, precum și
identitate a directorilor, a personalului executiv important și a cenzorilor. Unii
analiști de piață (și raportul RRSC de Contabilitate și Audit) au raportat că informațiile disponibile la Registrul Comerțului sunt învechite, lipsesc sau sunt
dificil de obținut.

573Raportul cu privire la resp ectarea standardelor și codurilor (ROSC ), evaluarea la nivel național a
guvernării corporatiste din România , aprilie 2004

300 Auditul financiar și raportarea sunt aplicate eficient, cu atât mai mult cu cât
pentru cei mai mulți agenți, acestea reprezintă o obligație juridică, însă
conform companiilor care li se supun și reprezentanților acestora juridici,
calitatea acestor audituri este uneori îndoienlincă. Cadrul legislativ și procedura standard sunt mai degrabă vagi, lăsând loc interpretării personale. Structura de proprietate a unei afaceri nu este disponibilă public, nici pe site -ul acesteia
oficial și nici pe cele ale registrelo r publice.
574
Rapoartele companiilor cu privire la Responsabilitatea Socială Corporatistă se concentrează, în general, pe aspectele pozitive ale activităților de acest gen și
se raportează doar la nivelul de marketing, fără a lua în considerare prima
respons abilitate a companiei: aceea de a -și raporta acțiunile într -un mod
transparent. Mai mult, chiar dacă există un interes din ce în ce mare cu privire
la responsabilitatea socială corporatistă în România, venit atât din partea
companiilor, cât și din a publicului larg, segmentul anticorupție nu este prezent printre temele dezbătute public. Companiile utilizează în prezent raportarea cu privire la activitățile de responsabilitate socială corporatistă pentru publicitate
suplimentară și se angajază mai mult în mi siuni umanitare. Niciuna dintre ele
nu face dezvăluiri publice cu privire la lupta pe care o duce împotriva corupției.
Totuși, detectarea și prevenirea fraudelor nu par a fi printre punctele forte ale
companiilor românești. Acest lucru este demonstrat în multe ocazii și de
asemenea, atestat printr -unul dintre cele mai importante studii de acest fel,
Sondajul cu privire la Infracțiunile Economice, coordonat de către Pricewaterhouse Coopers (PWC) la nivel global. Conform descoperirilor acestora, o treime di ntre incidentele de infracțiuni economice raportate în
România sunt descoperite din întâmplare sau prin mijloace care depășesc sfera
de influență și control a conducerii și nu prin sisteme și controale anti -fraudă.
Această proporție este comparabilă cu procentul de 32 în Europa Centrală și de
Est și de 40, la nivel global.
575.

574Interviu.
575Pricewaterhouse Coopers , Economic Crime in a downturn, The 2009 Global Economic Crime
Survey, ianuarie 2010, România, www.pwc.com/crimesurvey , p. 6

301 Având în vedere celelalte descoperiri din raportul PWC, aceste cifre sugerează
că:
• În plus față de incidența nedetectată, mai pot exista și cazuri de fraudă
detectate, dar neraportate;
• Companiile sunt mai predispuse la fraudă, ca rezultat al impactului crizei economice actuale;
• Declinul în performanța financiară a companiilor poate să fi condus la reducerea bugetelor, restructurare și mai puțină atenție acordată controalelor interne car e ar fi detectat, altfel, incidentele de
infracțiune economică.

Studiul citat576 prezintă mai multe probleme relevante cu privire la măsurile
companiilor de prevenire a fraudei:
• Aproape 82% dintre companiile românești chestionate au menționat
că nu și -au schimbat frecvența evaluărilor riscului de fraudă în ultimele
12 luni, comparativ cu anul precedent.
• În plus, 18% dintre companiile românești nu- și realizaseră o evaluare a
riscului de fraudă în ultimele 12 luni.
Ar trebui notat că rezultatele globale au indicat o corelație clară între frecvența
evaluării riscului de fraudă și numărul fraudelor detectate577.

Responsabilitate (legislație)
În ce măsură există legi și reglementări care să guverneze supervizarea
sectorului de afaceri și administrația corporati stă la nivelul companiilor
individuale?
Cadrul de guvernare corporatistă din România se bazează pe dreptul civil, cu toate că legislația cu privire la valorile mobiliare a fost influențată de către
Legea Companiilor nr. 31/1990, amendată de 17 ori în ultim ii 11 ani. Legea
Pieței de Capital fixează regulile de bază pentru bursa de valori.

576Ibidem.
5772011 Indicele Libertății Economice, România, http://www.heritage.org/Index/Country/Romania ,
p. 7

302 În anii ’90, au fost înființate, pentru a creea un mediu adecvat pentru entitățile
economice private și independente, instituții precum Registrul Comerțului.
Informațiile înregistrate de Registrul Comerțului sunt destul de extensive și
reflectă datele care trebuie specificate în actul constitutiv. Totuși, nu toate
informațiile pot fi accesate de către public, unele fiind disponibile doar acționarilor. Registrele publice su nt disponibile numai contra cost.
Legea cu privire la valorile mobiliare și bursele de valori, nr. 52/1994, este al doilea pilon al sistemului de administrare al corporațiilor din România, abordând situația specifică a „companiilor publice” – entități de afaceri, care
strâng capital prin contribuții publice sau ale cărori valori mobiliare au făcut
obiectul unei oferte publice. Asistența primită din partea experților englezi și
canadieni a produs o lege modernă, cu un iz de common law care nu este
întotdeau na congruent cu tradiția juridică românească. Această lege nu numai
că guvernează acțiunile corporatiste, ci reglementează și toate valorile mobiliare emise de către Guvern sau autoritățile locale. Intenția este de a
facilita finanțarea corporațiilor de af aceri și de a oferi acces public la informații
corecte, sigure și exhaustive cu privire la valorile mobiliare tranzacționate pe
piață și la companiile emitente. Pe baza legii valorilor mobiliare și a bursei de valori și complementar acesteia, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare – o
autoritate de supervizare și reglementare – emite reguli și directive explicative,
care tratează fiecare capitol al legii.
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a fost înființată prin legea nr. 52/1994, ca o „autoritate administrativă autonomă”, juridică, supervizând activitățile
burselor de valori, intermediatorilor financiari, implementând cerințele de transparență și respectarea de către partenerii de tranzacții externi a reglementărilor comerciale naționale și supervi zând preluările. Conform legii
publice românești, CNVM nu este subordonată Guvernului, fiind supusă numai
controlului parlamentar. Cei cinci membri ai Comisiei sunt numiți de către
Parlament pentru un mandat de cinci ani. CNVM a publicat în Monitorul Ofici al
al României toate reglementările și directivele emise și colaborează adesea cu asociațiile profesionale, în elaborarea de instrucțiuni și reglementări. Cu toate
că există unele directive cu privire la informarea regulată a investitorilor cu
privire la s tatutul emitenților de valori mobiliare, informații confidențiale și
privilegiate, oferte publice etc., nu există reguli ferme care să determine CNVM

303 să informeze investitorii în mod prompt și complet. Conform legii valorilor
mobiliare, CNVM a fost învesti t cu puteri limitate de reglementare. Din acest
motiv, CNVM poate autoriza organisme profesionale să- și emită propriile
reglementări cu privire la comportamentul operatorilor pe piață, mecanismele de tranzacționare, regulile de contabilitate, sau poate își poate delega o parte
dintre prerogativele de monitorizare. CNVM are o autoritate relativ însemnată
asupra entităților supervizate și licențiate (brokeri), însă mai limitată asupra
emitenților de valori mobiliare și nu are nicio datorie generală de a prote ja
drepturile acționarilor.
Încă o instituție implicată în mod colateral în investigarea infracțiunilor de
corupție este Consiliul Concurenței, o autoritate administrativă autonomă,
parte din administrația publică centrală de specialitate, care funcționea ză în
baza atribuțiilor încredințate de legea concurenței nr .21/1996 republicată, cu
amendamentele și completările subsecvente. Principalul element de noutate asociat cu această instituție este lupta împotriva corupției din achizițiile
publice, prin înfii nțarea Direcției de Licitații și Petiții.
Companiile listate nu sunt obligate să adopte toate cerințele, dar Bursa de Valori București le cere să transmită anual o declarație de conformare sau
neconformare la Codul de Guvernare, în care să justifice de ce compania nu s -a
conformat în întregime recomandărilor sale. Deși codul este proiectat pentru companiile listate pe bursa reglementată de valori, principiile pot fi urmate și
de companiile Rasdaq. De asemenea, salutăm decizia recentă luată de Bursa de
Valo ri București, de a adopta în mod voluntar principiile stipulate în Codul de
Guvernare Corporatistă, chiar dacă nu este nevoie, deoarece Codul nu este obligatoriu pentru categoria cu care aceasta este listată.
Un alt aspect îngrijorător în ceea ce priveșt e legislația curentă este că
managerii și directorii companiilor pot fi și pentru companiile cu răspundere
limitată, trebuie să fie, asigurați împotriva potențialelor pierderi pe care ei și compania le pot suferi ca rezultat al prestației administratorului și/sau a
directorului executiv. În prezent, practica autorităților fiscale este de a nu
permite deductibilitatea costurilor acestor asigurări de răspundere
profesională, din calculul venitului impozitabil, doar în măsura în care primele de asigurare sunt incluse în venit și impozitate ca salariu. Acest aspect a fost

304 adus în discuție de către una dintre cele mai mari companii de audit din
Europa, care activează și în România. În opinia lor, personalul de conducere nu
se expune unui risc personal, ci unuia i nerent atribuțiilor de serviciu. În
consecință, interesul de a lua măsuri pentru protejarea delegatului cu mandat
oficial din partea companiei este al acesteia și nu al individului. Costurile companiei nu ar trebui considerate un beneficiu personal, adiace nt salariului.
Compania de audit consideră că primele de asigurare ar trebui să fie deductibile, deoarece au fost contractate în vederea protejării averii și intereselor, fiind astfel cheltuieli realizate în scopul venitului (pentru protejarea acestuia). I nspectorii fiscali au descoperit că asigurările privesc strict
administratorii /directorii și au subliniat, conform politicii în cauză, că firma va fi
compensată numai dacă a compensat legal asigurații
578.
Reglementatorul financiar care supervizează companii le este Autoritatea
Națională de Administrație Fiscală și sub această instituție, Garda Financiară și Administrațiile Fiscale Județene. Pentru piața de valori, CNVM este organismul de supervizare.

Responsabilitate (practică)
În ce măsură există o guvernare corporatistă eficientă în companii, în practică?
Unul dintre cele mai importante aspecte aduse la suprafață de către criza economică recentă a fost, până în acest moment, acela că guvernarea corporatistă bazată pe mecanismele de autoreglare, nu a fost foarte eficientă și
că e necesar un mai bun management al companiilor, nu numai pentru a
reduce probabilitatea unei noi crize, ci și pentru a face companiile mai
competitive. Consiliul Investitorilor Străini (CIS) recomandă elaborarea unui cod de guvernar e corporatistă, de către un grup divers de persoane care să
formeze un Comitet al Codului, în cadrul căruia niciun participant să nu exercite
influențe nefaste. Comitetul Codului ar trebui să reprezinte cât mai mulți

578Popescu, Camelia, The deductibility of risk insurance premiums, Pricewaterhouse Coopers ,
http ://www .pwc.com /ro/en/Publications /PwC _Articles /Curierul_ Fiscal /deductibilitateprimeasigur
are.jhtml

305 dintre acționarii de mai sus. El ar tr ebui să se bucure de un consens extins, în
urma unor dezbateri constructive. Ca dovadă a acelui consens, toate
companiile care au membri în Comitet ar trebui să adopte Codul.
În ciuda tentativelor juridice recente, companiile listate sunt departe de a ave a
un management care ia în considerare interesele tuturor acționarilor.
Principiile de guvernare corporatistă sunt ignorate de către emitenții mai mici
și aplicate cu mare inconsistență de către cei mai mari. Ideea unei administrații
cu un grad mare de transparență nu este foarte tentantă pentru administratorii companiilor, cu toate că în mediul de afaceri a circulat ideea în mod insistent în ultimii ani. Dintr -un motiv sau altul, companiile nu consideră o prioritate
mutarea în categoria „Plus” pe bursa de valori, care acceptă numai emitenți
care și -au însușit aceste principii.
579
Evaluarea profesionalismului personalului Gărzii Financiare și al Administrației
Fiscale Județene nu este cel mai ridicat, existând vulnerabilități importante la
corupție care nu au fost evaluate. Pe de altă parte, regulile bursei de valori
nefiind obligatorii, organismul de supervizare nu este suficient de eficient, conform opimiei celor intervievați.
Există o problemă importantă de mentalitate în cadrul companiilor românești, care trebuie abordată, dacă se dorește prevenirea fraudelor – oamenii sunt
predispuși la fraudare atunci când cred că și alții comit astfel de fapte. Acest lucru accentuează nevoia unei comunicări corporatiste solide și unui „discurs
de la vârf” foarte clar, ur mat de acțiuni decisive în momentul identificării
fraudelor. Într -adevăr, în timp ce 60% dintre companiile române au raportat că
trec printr -o perioadă de declin financiar, 56% dintre companii au raportat că
numărul fraudelor economice a crescut în ultimel e 12 luni, iar 44% au raportat
creșteri în costurile fraudei, comparativ cu 43% în Europa Centrală și de Est și
42% la nivel global. În același timp, 66% dintre companiile românești care cad victimă infracțiunilor economice au identificat mai mult de 100 d e incidente în
ultimele 12 luni
580. Frauda declarațiilor financiare, însușirea de foloase
necuvenite și mita par să fie tipurile predominante de infracțiuni economice

579Interviu.
580Sondajul asupra Infracțiunilor Economice din 2009 – România

306 din România (67% dintre companiile care au raportat infracțiuni economice în
ultimele 12 lu ni au experimentat fraudă în declarațiile fiscale, comparativ cu
80% în Europa Centrală și de est și 63% la nivel global581).
În cazul infracțiunilor economice comise de către conducere și angajați, 67% dintre companiile românești au concediat făptașii, pe când 44% au intentat
procese civile sau penale împotriva acestora. O descoperire nu foarte
încurajatoare este aceea că 33% dintre companiile române ori au sancționat principalii făptași doar cu un avertisment, ori nu au luat nicio măsură împotriva acestora. Această rată este mai mare decât cea din Europa Centrală și de Est
(25%) și cea globală (23%) și arată o inadecvare și rezistență din partea companiilor românești atunci când vine vorba de răspunsul eficient la fraudă. După cum o arată experiența noastră, conform convenției OECD, oficialii
guvernamentali sunt considerați a purta un mare risc de corupție, deoarece ei
au abilitatea de a acorda contracte valoroase sau favoruri și sunt, în general, remunerați relativ nesatisfăcător la locul de muncă.
Acționa rii minoritari au afirmat că abuzurile comise de cei majoritari (deseori
străini), au avut ca rezultat deteriorarea dramatică a performanței financiare a
multor companii.
Politica de indulgență este o metodă eficientă de a detecta înțelegerile anticompeti tive. Pe scurt, prin intermediul politicii de indulgență, firmele
implicate în asemenea practici au ocazia de a beneficia de imunitate completă
la amenzi sau de o reducere a acestora. Pentru a beneficia de acest tratament
preferențial din partea Consiliulu i Concurenței, acestea trebuie să inițieze, din
proprie inițiativă, cooperarea cu autoritatea română de concurență, trebuie să
depună toate informațiile și dovezile existente și să colaboreze pe durata
întregii proceduri de investigație. Dacă în urma inves tigațieim se
concluzionează că organisme ale administrației centrale sau locale au încălcat legea, prin implementarea de reglementări anticompetitive, Consiliul
Concurenței cere armonizarea lor cu mediul competitiv. Aceste măsuri par cu
atât mai necesare, având în vedere doi indici incluși în Raportul Global de
Competitivitate (2011 -2012). Conform acestui studiu, ar trebui să fim

581Idem.

307 preocupați de nivelul mare de favoritism din deciziile oficialilor guvernamentali
(ocupăm poziția a 115 -a, din 142). Acești indicatori arată nivelul ridicat de
vulnerabilitate al celor două segmente, care poate pune presiune semnificativă asupra întregului climat de integritate națională
582.

Mecanisme de integritate ( lege )
În ce măsură există mecanisme care să asigure integritatea a ctorilor din
sectorul de afaceri?
Codurile de conduită aplicate întregului sector nu sunt o practică în România.
Conform legislației românești, profesiile liberale sunt tratate în mod diferit. Pentru fiecare dintre ele, există o parte specială de legislaț ie, care precizează
modul de orrganizare și funcționare. Una dintre prevederi este obligația de a se alătura organismului oficial de supervizare a activității profesionale a practicanților. Există 32 de coduri de conduită profesională, reglementate de 32 d e legi care menționează obligația de a creea și a se supune unui cod de
conduită profesională. Aceste coduri sunt comprehensive și acoperă comportamentul individual cu privire la obligațiile generale, obligațiile față de societate, față de interesul public , de client, de profesie, de colegi, de ordinul
din care face parte profesionistul și de instituțiile publice. Chiar dacă unele dispoziții fac referire la acțiuni care pot fi asociate cu corupția, aceasta nu este
interzisă în mod explicit.
Mediul de afac eri prezintă o tendință clară printre companiile multinaționale
active în România, de a importa codurile de etică din țările de origine și de a le
traduce, fără o analiză amănunțită a condițiilor locale de afaceri. Acest lucru
poate fi considerat un semn a l lipsei intenției de a le pune în practică. Cu
excepția instituțiilor financiare, cum ar fi băncile și companiile de asigurări, cei
mai mulți agenți economici nu au departamente specializate de conformitate, care să supervizeze climatul de integritate și departamentul care se ocupă cu
aplicarea codului de conduită este, deseori, cel de resurse umane, lucru care

582Raportul Global de Competitivitate , http://www3.weforum.org/docs/WEF_GCR_Report_2011 –
12.pdf .

308 lasă ușa deschisă deciziilor arbitrare și corupției. O altă problemă este absența
unor mecanisme bine construite de avertizare de corupție, care să ofere
protecție avertizorilor și să -i motiveze să acționeze. Adesea, cu toate că
angajatul a decis să raporteze o acțiune de corupție, acesta renunță la acuzații înaintea luării oricărei măsuri împotriva vinovatului, deoarece se teme de repercusiunile la locul de muncă sau de posibilitatea pierderii slujbei.
Cu toate că aceste coduri de conduită nu s -au răspândit în toate sectoarele și
că uneori, cele care există nu cuprind un angajament anticorupție, legislația în acest domeniu, în special codul penal și legea penală specială, este
comprehensivă și se aplică tuturor indivizilor și companiilor publice sau private
și tuturor cetățenilor români, inclusiv celor care desfășoară afaceri în afara
țării.
Până în acest moment, celor care licitează pentru contract e publice nu li se
cere să aibă niciun fel de programe de etică, principiile de afaceri și pactele de integritate nefiind implementate în România. Cu toate că au fost făcute tentative de a convinge companiile să accepte de bună voie coduri de conduită corp oratiste, există încă sectoare întregi care opun rezistență, adoptând doar
unele principii, fără a creea și mecanisme de implementare pentru acestea. Ofițerul șef de conformitate este un post înființat numai în ariile în care vigilența cu privire la infracțiunile economice de orice fel este foarte mare, sau acolo unde compania are interesul de a colabora cu alte companii străine, care
le cer să aibă un sistem de integritate eficient.

Mecanisme de integritate (practică)
În ce măsură este asigurată integrit atea actorilor din sectorul de afaceri, în
practică?
În prezent, tendința generală este de a implementa doar codul de conduită, ca
mesaj public cu privire la integritatea companiei, însă lipsa transparenței cu
privire la conținutul acestor coduri este un i ndicator clar al angajamentului slab
față de valorile promovate. În al doilea rând, organizarea structurilor de

309 conformitate nu lasă, adesea, nicio posibilitate de a lua atitudine împotriva
conducerii înalte, cum ar fi a președintelui companiei sau a consi liului director.
Conform Raportului de Competitivitate Globală, sistemul național de integritate al României are scoruri scăzute pe toți indicatorii care ar sugera un mediu de afaceri curat. Subliniem aici trei indicatori deosebit de importanți pentru cerc etarea noastră, reprezentând poziția României într -o ierarhie
alcătuită din 141 de țări: transparența elaborării de politici (140), favoritismul în deciziile oficialilor guvernamentali (115) și comportamentul etic al firmelor (103). Luând în considerare po ziția foarte joasă ocupată în toate aceste
aspecte, faptul că am ocupat locul al 63- lea în ceea ce privește acordarea de
mită și plăți neregulamentare sugerează că, de fapt, aceasta nu este numai o
problemă de mită, ci aici, corupția reprezintă și un mod d e a servi interese, în
schimbul unor bunuri imateriale, precum puterea în procesul decizional și
promovarea altor interese decât a celui public.
Cu toate astea, informația este inconsistentă cu descoperirile DNA. Conform
Raportului de Activitate al DNA, d in 2010, numai 3 dintre cele 220 de cazuri
puse sub acuzare au avut în centru persoane juridice. Luând în considerare
infracțiunile de corupție și cele asimilate acestora, toate înfăptuite cu implicarea clară a sectorului de afaceri, raportul DNA menționea ză în
continuare că, în urma investigațiilor, infracțiunile au fost trimise în instanță astfel: 96 pentru evaziune fiscală, 17 pentru spălare de bani. În 2010, tribunalele au decis condamnarea definitivă a 11 dirctori/președinți de companii comerciale și 32 de asociați sau administratori ai acestora, un președinte al unei Companii de Investiții Financiare SIF, un președinte de
bancă, 3 manageri ai unor companii naționale sau regii autonome. Evaziunea
fiscală a fost comisă, în special, în timpul unor operați i cu produse accizabile,
precum tutunul, țițeiul, produse energetice, cereale, colectarea deșeurilor,
achizițiile de marfă intercomunitare, importul de marfă sau operațiuni
accizabile cu alcool.
583.
Politicile de avertizare de corupție sunt rare sau inexist ente în cazul multor
companii, unde angajații se abțin, de multe ori, de la avizarea ofițerului de conformitate, de teama pierderii slujbei sau suferirii altor tipuri de consecințe.

583Direcția Națională Anticorupție, Raport de activitate 2010, Rezumat, p. 22, www.pna.ro .

310 Nu există o listă neagră publică a companiilor care sunt sau au fost impli cate în
practici de corupție și spălare de bani, însă am avut confirmarea din partea mai
multor companii străine mari, prezente în România, care, conformându -se la
propria legislație națională, au cerut partenerilor de afaceri să certifice că au
coduri de conduită, cerință obligatorie pentru începerea oricărei colaborări.
Tendința până în acest moment a fost de a convinge companiile individuale să
implementeze mecanisme de integritate, fie prin politici de colaborare, prin
legislație, pentru unele profesii liberale sau prin participarea la sectorul Plus al
Bursei de Valori București. Totuși, în prezent, pactele de integritate sunt o noutate în România, iar Transparency International – Romania a demarat un
proiect național care urmărește să convingă cât mai m ulți reprezentanți ai
s e c t o r u l u i d e a f a c e r i s ă s e m n e z e 5 a s t f e l d e p a c t e . C u t o a t e a s t e a , d i n
numeroase consultări avute cu companiile, reiese că acestea privesc corupția doar ca pe un factor exogen. De asemenea, cursurile de formare pe probleme de integ ritate sunt o practică curentă numai pentru companiile de mare risc,
precum băncile și firmele de asigurări, sau în companiile multinaționale și mai puțin sau deloc în marile companii românești. Trainingurile de integritate nu reprezintă o prioritate pentr u companiile mici și medii.
Pentru a concluziona cu privire la problema integrității celor care lucrează în sectorul de afaceri, legislația națională este comprehensivă, însă, în general, fără a ținti în mod direct afacerile și oferă motivații pentru demascarea faptelor
de corupție, dar instituțiile care se ocupă cu monitorizarea și investigarea
acestora sunt copleșite de cantitatea mare de cazuri, provenite atât din sectorul public, cât și din cel privat. În aceste condiții, existența mecanismelor de inte gritate în cadrul mai multor companii ar contribui foarte mult la
eficientizarea structurilor statului și ar ajuta la prevenirea acțiunilor care lezează reputația și situația financiară a companiilor, prin identificarea situațiilor de risc.

311 Implicarea în politicile anti- corupție
În ce măsură este sectorul de afaceri activ în cererea implicării guvernului cu
privire la politicile anti -corupție?
Chiar dacă există un interes crescut pentru RSC în România, venit atât din
partea companiilor, cât și a publicul ui larg, segmentul anticorupție nu este
prezent între temele dezbătute public. Companiile utilizează, în prezent, RSC –
ul, pentru a genera publicitate suplimentară și se concentrează mai degrabă pe misiuni umanitare. Niciuna dintre ele nu face dezvăluiri publice cu privire la lupta lor împotriva corupției.
Totuși, unii dintre reprezentanții sectorului privat din România, printre care și
Consiliul Investitorilor Străini (CIS), au sesizat un interes ridicat al presei, a
opiniei publice și a Guvernului, cu pri vire la această problemă, având în vedere
că un nivel ridicat de corupție a fost unul dintre primele motive invocate de
către statele membre UE care s -au opus intrării României în Spațiul Schengen.
În unele orașe mai mari din România, asociații ale unor fi rme străine, care
reunesc un număr considerabil de mare de membri, au făcut apeluri publice
către Guvern, să trateze problema corupției. Ambasada S.U.A. în România a
făcut și o recomandare publică pentru perosanele juridice implicate într -o
afacere, să ia în considerare alăturarea la aceste asociații, datorită faptului că
ele permit posibilitatea reclamării ca grup a practicilor specifice de corupție.
584
Ca răspuns la îngrijorările exprimate de membrii CIS, Ministerul de Finanțe (MF) a luat măsuri pentru îmbunătățirea procesului de consultare, cu privire la
reglementările fiscale, prin înființarea unor grupuri de lucru compuse din oficiali ai Ministerului și reprezentanți ai sectorului privat, pentru a discuta fiecare secțiune a Codului Fiscal și normele cone xe. Cu toate astea, mai recent,
inițiativa Camerei Americane a Comerțului în România (AmCham Romania) și CIS de a propune unele modificări la Codul fiscal nu a fost întâmpinată cu același entuziasm de către oficialii publici. Un alt exemplu de asociații al e
oamenilor de afaceri, care cer Guvernului să ia ia măsuri împotriva corupției

584Maintaining growth, A report by the Foreign Investors Council , Februarie 2009, București, p. 11,
http://www.fic.ro/whitebook/whitebook.html .

312 este un interviu oferit de Președintele Camerei Româno -Britanice de Comerț,
Raymond Braden, care a afirmat că în România, corupția e „scandaloasă”,
afectându -i activitățile cur ente585.
UN Global Compact nu a fost foarte intens promovat pe plan local și nu multe
instituții au adoptat cele 10 principii pe care le promovează. Până în acest
moment, numai 10 instituții românești fac parte din UN Global Compact, 7
dintre care sunt companii de afaceri, 8 sunt ONG -uri, iar una este o instituție
academică.

Sprijin pentru /participare alături de societatea civilă
În ce măsură sectorul de afaceri participă alături de/ oferă sprijin societății
civile, în misiunea sa de combatere a corupției?
Este destul de dificil să faci o evaluare a implicării afacerilor în campanii
coordonate de organizații ale societății civile în general, în special datorită
faptului că cele mai multe își țin sursele de finanțare secrete, dar putem afirma
deschis că Tran sparency International – Romania a beneficiat de sprijinul unor
companii importante în campaniile sale trecute și prezente, cu privire la integritatea corporatistă. RSC -ul este un tip relativ nou de activitate de creștere
a conștientizării și în prezent, s e concentrează pe misiuni umanitare, dedicate,
predominant, cauzelor nobile, cum ar fi ajutarea copiilor nevoiași, construirea de centre de sănătate și protejarea naturii, cauze care au o priză mai mare la public.
Totuși, implicarea afacerilor în partene riate anticorupție, împreună cu
societatea civilă, este încă scăzută în rândul companiilor și al reprezentanților sectorului privat. Exemplele sunt rare. În timpul unui concurs recent, numit „Restart Romania”, s -a format un parteneriat între Ambasada State lor Unite și
alți agenți importanți, precum Cisco, Microsoft, Trustul Caritabil Americano –

585British investors say corruption is scandalous in Romania, Romanian Times, 12.07.2011,
http://www.romaniantimes.at/news/Business/2011 -07-
12/15804/British_investors_say_corruption_is_scandalous_in_Romania .

313 Francez, Fundația Româno- Americană și multe alte companii, care au solicitat
persoanelor fizice sau juridice să trimită idei de proiecte cu privire la
îmbunătățirea d emocrației din România, prima evaluare aparținând
comunității, iar ei alegând 10 proiecte pentru finală. Dintre aceste proiecte, nu
mai puțin de 6 erau legate în mod direct sau prin asociere de ideea de luptă împotriva corupției. Acesta este cel mai bun so ndaj realizat recent pentru a
dovedi interesul oamenilor cu privire la combaterea corupției și implicarea lor în corectarea problemei.
586

586http://restartromania.netsquared.org .

314
7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În ansamblu, Sistemul Național de Integritate al României are o performanță
medie. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat întărirea sistemului de
integritate, dar criza economică, afectând resursele și independența
instituțiilor, a determinat înmulțirea vulnerabilităților la toate nivelele.
În acest context, Transparency International Români a profită de oportunitate
pentru a reitera recomandările generale pentru sistemul național de
integritate:
• Pentru pilonii Legislativ și Executiv
o Reducerea utilizării mecanismelor decizionale de urgență.
o Intarirea mecanismelor de asigurare a raspunderii pen tru
frauda si coruptie.
o Introducerea mecanismului periodic de evaluare a impactului pentru toate politicile publice.
• Pentru pilonul Judiciarului
o Unificarea practicii judiciare.
o Asigurarea responsabilității magistraților la timp și într -o
manieră obiectivă, respectând independența justiției și
asigurând imparțialitatea deciziilor.
• Pentru pilonul sectorului public
o Instituțiile ar trebui să elaboreze, să implementeze și să mențină proceduri puternice, care sa fie proporționale cu riscurile și dimensionate in f uncție de resursele și
complexitatea organizației.
o Nivelul superior al conducerii pe fiecare palier de
administrație ar trebui să angajeze și să supravegheze
punerea în aplicare unei politici de toleranță zero la corupție,
recunoscând faptul că mita este c ontrară valorilor

315 fundamentale de integritate, transparență și responsabilitate
și ca aceasta subminează eficacitatea organizațională.
Politicile „anti -mita” și proceduri nu vor fi eficiente dacă nu
există un mesaj clar dat de administrație de la nivelul cel mai
înalt, că mita nu este tolerata. Trebuie să existe un
angajament la nivel de top care presupune de asemenea ca
cei din ierarhia superioara a administrației să conducă prin puterea exemplului.
o Un angajament ferm de combatere a corupției în serviciile
publice oferite cetățenilor: sănătate, educație, asistență
socială, utilități publice și dezvoltarea unor strategii specifice
pentru acestea.
o Standardizarea procedurilor administrative în administrația
publică centrală și uniformizarea structurilor organi zatorice.
o Introducerea unui sistem unitar de management al calității în
structurile administrației centrale și locale.
o Evaluarea anuală a vulnerabilităților la corupție a autorităților
și instituțiilor publice.
o Adoptarea pactelor de integritate la nivelul tuturor
autorităților contractante.
o Introducerea mecanismelor de bonificare a ofertanților care au adoptat principiile etice și de integritate în afaceri.
o Plata serviciilor sau bunurilor achiziționate pe baza certificării independente a îndeplinirii obliga țiilor contractuale.
o Creșterea standardului de motivare a deciziilor administrative.
o Introducerea unui sistem de black -list pentru participarea la
achiziții publice a companiilor care nu își îndeplinesc obligațiile contractuale în alte contracte.
o Dezvoltar ea curriculei referitoare la Etica si Integritate, în
instituțiile de învățământ cu profil în administrație publica,

316 sociologie, științe politice, precum și cele de învățământ
mediu care au ca profil furnizarea de servicii sociale.
• Pentru agențiile de apli care a legii – Poliția
o Asigurarea unui standard de transparență pentru deciziile și documentele gestionate de instituțiile de aplicare a legii.
o Asigurarea unui system cuprinzator și obiectiv pentru angajarea în instituții și promovarea personalului, astfel încât
să se evite nepotismul și să se asigure performanța.
• Pentru orga nismele de management electoral
o Stabilizarea si codificarea legislatiei electorale si un angajament ferm la nivelul legislativului si executivului pentru
nemodificarea legislatiei elec torale cu mai putin de un an
inainte de alegeri, conform standardelor europene.
o Implementarea unui sistem de raportare si monitorizare a
programelor de campanie si a cheltuielilor aferente
programelor.
o Implementarea unui sistem de control pentru contributi ile in
natura pentru partidele politice.
o Asigurarea independentei si profesionalismului presedintilor sectiilor de votare.
• Pentru a gențiile anticorupție
o Instituirea în mod neechivoc a unui regim de drept public în
materia condițiilor de exercitare a funcți ilor și demnităților
publice, în condițiile principiului proporționalității. Reglementarea în acest sens a unui regim contravențional mai clar în privința regimului de declare a averilor și intereselor, precum și a incompatibilităților concrete, care să
interzică alte surse de venit decât salariul/indemnizația, în
vederea realizării raportului de concordanță cu prevederile
art. 44 (9) din Constituție.

317 o DNA va stabili un set de mecanisme de individualizare a
faptei și făptuitorului adecvate, pentru a stabili cererile de
sancționare înaintate instanței și pentru a crește celeritatea în investigarea dosarelor de mare corupție. Întărirea mecanismului de sancționare va fi însoțită de centralizarea dosarelor instrumentate și o politică internă de informare și
media tizare a modului de instrumentare și judecare a
dosarelor de corupție, pentru a spori eficacitatea și
obiectivitatea demersurilor.
• Pentru Curtea de Conturi
o Revenirea la competența de control a Curții de conturi, în
paralel cu cea de audit extern delegat, ș i stabilirea politicilor
de abordare complementară și diferențiată a celor două
atribuții principale ce îi revin. Îmbunătățirea politicii de relații publice și promovarea activă a parteneriatului cu organizații
ale societății civile și cu presa.
o Creșterea independenței auditorilor publici interni.
• Pentru partidele politice
o Partidele nu vor oferi, direct sau prin intermediari, beneficii și
stimulente alegătorilor pentru votul oferit. Partidele se vor
limita să -și desfășoare campania electorală bazându -se pe
mesaje pozitive privind calitatea programelor și candidaților
propuși.
o Partidele vor descuraja, sub sancțiunea excluderii, proprii
reprezentanți la nivel local să însoțească beneficiile plătite ca
ajutoare și asistență socială de orice mesaj electoral, recunoscând că această practică este un tip indirect de
cumpărare de voturi.
o Partidele nu vor angaja militanți care să transporte și să conducă la urne alegătorii, recunoscând că această practică prezintă o vulnerabilitate majoră pentru cumpărarea directă de voturi.

318 o Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă
acestea nu pot fi transparent înregistrate și raportate
Autorității Electorale Permanente.
o Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă
acestea sunt condiționate de oferirea către don atori sau
sponsori a unor contracte din fonduri publice.
o Partidele nu vor accepta donații sau sponsorizări dacă acestea provin din surse ilegale.
o Partidele vor face publice listele donatorilor lor, pentru a
permite alegătorilor și societății civile să moni torizeze
finanțarea partidelor. De asemenea, partidele vor prezenta
atât Autorității Electorale Permanente, cât și societății civile,
programul și acțiunile programate pentru campania electorală, permițând astfel autorităților și alegătorilor să monitorize ze cheltuielile înregistrate de partidele politice.
Prin aceste acțiuni partidele recunosc că transparența este o garanție fundamentală a integrității lor.
o Partidele vor semnala, autorităților abilitate și societății civile, orice neregulă pe care o observ ă în desfășurarea procesului
electoral
• Pentru sectorul privat
o Structurile corporatiste ar trebui să fie transparente, inclusiv
prin dezvăluirea tuturor filialelor
o Angajamentele anti -corupție și de transparență deja
existente ar trebui să fie verificabile d e către o terță parte
independentă
o Raportările companiilor privind programele anticorupție ar
trebui să respecte standardele internaționale, cum ar fi
Global Compact al ONU – în special cel de-al zecelea principiu
al Global Compact (anti -corupția)

319 o Ar trebu i să fie publicate detalii complete despre domeniile
de acțiune ale companiilor, împreună cu conturile de profit și
pierdere ale acestora, cu transferurile realizate către guverne
și comunități locale
o Politicile și deciziile privind contribuțiile politice ar trebui să
fie adoptate de către consiliul de conducere al companiei în
consultare cu acționarii săi
o Contribuțiile politice și pentru lobby ar trebui să fie incluse în
raportarea corporatistă
o Riscurile corupției trebuie să fie analizate pe tor parcursul
lanțurilor de aprovizionare și distribuție ale companiilor
o Companiile ar trebui dea dovadă de diligență în evaluarea
posibililor contractori și furnizori, pentru a se asigura că
acestea au programe anti-mită eficiente
o Companiile ar trebui să facă cunosc ute politicile lor anti-mita
contractanților și furnizorilor lor, și să ceară în contracte
standarde echivalente din partea acestora
o Companiile ar trebui să se alăture și să participe activ la
inițiative anti-corupție colective și la procesele cu mai multe
părți interesate de la nivel sectorial
o Companiile ar trebui să împuternicească avertizorii de
integritate care trec prin sau sunt martori la corupție să
semnaleze astfel de situații prin intermediul unor politici și
proceduri eficiente de protecție a aver tizorilor de integritate.

320
8. BIBLIOGRA FIE
Cărti si articole
ACKERMAN, Rose, Susan Corruption and Government: Causes, Consequences,
and Reform, Cambridge: Cambridge University Press, 1999.
ANECHIARICO, L. W. J. C et al., Local integrity systems: world citie s fighting
corruption and safeguarding integrity. Den Haag: BJu Legal Publishers, 2008.
BADESCU, Gabriel, Sum, Paul E., Uslaner, Eric M., “Civil Society Development
and Democratic Values in Romania and Moldova”, in: East European Politics
and Societies , Vol. 18, No. 2, 2004.
BARBU, Daniel, Politica pentru barbari , Nemira, București, 2009.
FIORAMONTI, Lorenzo, V. Finn Heinrich “How Civil Society Influences Policy: A
Comparative Analysis of the CIVICUS Civil Society Index in Post -Communist
Europe”, CIVICUS: W orld Alliance for Citizen Participation , available at
http://www.civicus.org/new/media/CIVICUS.ODI.Fioramonti.Heinrich.pdf .
FULTON, L., Worker representation in Europe, Labor Research Department and
ETUI -REHS: 2007, available at http://www.worker -participation.eu/national –
industrial -relations/countries/ romania/trade -unions#ftn2
HEAD, Brown and Connors (eds.) Promoting Integrity , Surrey: Ashgate, 2008.
JOWITT, Ken, „Moștenirea leninistă”, in Vladimir TISMĂNEANU (coord.), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor , Polirom, Iași, 1999, trad. Cristina și
Dragoș Petrescu, p. 233. De asemnea, Katherine VERDERY, „ What was socialism
and why did it fall?”, în Contention , Vol. 3. Nr. 1, 1993.
MUNGIU -PIPPIDI, Alina, “Democratization Without Decommunization in the
Balkans”, 2006. URL:
http://www.hertie –
school.org/binaries/addon/399_democratization_without_decommunization.p
df

321 MUNTEAN, Aurelian “Romanian Civil Society and Its Active Role in the 2004
Elections: From Monitoring to Blackmail Potential” Paper prepared for the
Annual Meeting of the American Political Science, 2005.
PAVEL, Dan, „Nu putem reuși decît împreună!”. O istorie analitică a Convenției
Democratice (1989- 2000) , Iași, Editura Polirom, 2003.
PREDA, Cristian, Sorina Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din
Romania, Nemira, 2008
STANCIUGELU, Stefan, Andrei Taranu, Resursele puterii. Statul neopatrimonial
in Romania, Bastion, Timisoara, 2009.
TRIF, Aurora, “Overview of industrial relations in Romania”, South -East Europe
Review , 2/2004, available at
www.boeckler.de/…/South_East_Europe_Review_2004_02_trif.pdf .

Rapoarte, studii ș i indici
Agenția Națională de Administrare Fiscală, R aport semestrial privind
respectarea normelo r de conduită a funcționarilor publici, standardele etice și
implementarea procedurilor disciplinare pentru semestrul al ii -lea al anului
2010,
http://www.ina .gov.ro/DocumenteEditor/Upload/2011/Raport%20cond%20%
20II%202010.pdf .
Amnesty Intenrational, Romania: Mind the legal gap: Roma and the right to
housing in Romania, June 2011, Available at:
http://www.amnesty.org/en/library/info/EUR39/004/2011/en .
Asociația Pro Democrația, rapoarte de observare a alegerilor 2004 -2009.
Available at: http://www.apd.ro/publicatii.php .
Asociația Pro Democraț ia, Your Silence Is Expensive! Campaign for a Clean Local
Public Administration, 2008. Available at:
http://www.apd.ro/proiect.php?id=43 .

322 Bertelsmann Transformation Index. 2010 Romania Country Report . Ava ilable at:
http://www.bertelsmann -transformation -index.de/en/bti/country-
reports/laenderg utachten/eastern -central -and-southeastern –
europe/romania/#difficulty .
CEDO, Analysis of statistics 2010 , January 2011. Available at:
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0A35997B -B907 -4A38- 85F4 –
A93113A78F10/0/Analysis_of_statistics_2010.pdf .
Centrul pentru resurse Juridice, Percepția asupra corupției în administrația
publică locală , Evolve Group, București, 2006. Available at:
http://www.crj.ro/Perceptia -asupra -coruptiei -in-administratia -publica -locala -/.
Freedom House rating on the freedom of press, 2010. Available at:
http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=251&year=2010 .
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Dialogue for Civil Society. Report on the state of civil society in Romania 2005. Avail able at:
http://www.fdsc.ro/documente/16.pdf
.
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (CSDF), Romania 20101. Civil Society. Profile, Trends and Challenges . Available at
http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php
.
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (CSDF), Nongovernmental organizations’ involvement in the accession and absorption of structural funds ,
Bucharest 2010. Available at: http://www.fdsc.ro/pagini/cercetare.php
.
Fundația Soros, Barometrede Opinie Publică, 2007. Available at:
http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=2 #.
General Confederation of the Romanian Industrial Emplyers (UGIR -1903),
Trade Unions and Employers Unions in Romania. Available at
http://www.ugir1903.ro/download/sindi cate_si_patronate_in_Romania.pdf .
GRECO (the Group of States Against Corruption) of the CoE. Reports available
at: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/default_EN.asp .

323 Herit age Foundation, 2011 Index of Economic Freedom, Romania. Available at:
http://www.heritage.org/Index/Country/Romania .
Human Development Report 2010 . Available at:
http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Complete_reprint.pdf .
Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, Valorile Românilor , 2009. Available
at: http://www.iccv.ro/valori/newsletter/NLVR_NO_5.pdf .
Minority Rights Group International, The online directory of minorities and
indigenous peoples, 2010. Available at:
http://www.minorityrights.org/3521/romania/romania -overview.html .
OECD, Public Sector Integrity: A Framework for Assessment , Paris: OECD
publishing, 2005. Available at:
http://www.oecd.org/document/19/0,3746,en_2649_34135_35822611_1_1_1
_1,00.html .
OSCE/ODIHR, Limited Election Observation Mission Final Report, 17 February
2010. Available at: http:// www.osce.org/odihr/elections/romania/41532 .
OSCE/ODHIR Assessment Mission Report, 2004. Available at
www.osce.org/odihr/elections/romania/41455 .
ROMANICRISS Prezentare cazuri de incalcare a drepturilor omului in
Romania,2009. Available at:
http://www.romanicriss.org/Annex%2012%20Rap%20dr%20omului_RCRISS10
dec09.pdf .
Pricewaterhouse Coopers , Economic Crime in a downturn, The 2009 Global
Economic Crime Survey , January 2010, Romania. Available at:
www.pwc.com/crimesurvey .
Transparency international, Global Corruption Barometer 2010. Available at:
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/index_en.ht
ml.

324 Transparency International, Indicele de Perceptie al Corupției 2010, Available
at:
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2010/index.html .
Transparency International România, Raportul Național asupra Corupției , mai
2010, București , Available at:
http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/20
11/RNC2011.pdf .
Transparency International România, St udiul asupra Sistemului Național de
Integritate, realizat în 2009 și lansat în 2010. Available at:
http://www.transparency.org.ro/politici_ si_studii/studii/sistemul_national_de
_integritate/NIS2010.pdf .
Transparency International România , Alternativa la tăcere, 2010. Available at:
http://www. transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2010/proiect_1/i
ndex.html , http://www.avertizori.ro/MATERIALE/Alternativa.pdf .
Worldbank, Ease of doing business Index , 2011. Available at: http://ease -doing –
business.findthebest.com/d/d/Romania .
Worldwide Governance Indicators (WGI) project, 2011. Available at:
http://info.worldbank.org/governance/wgi/index.asp .

Legislție (legile de bază)
Nivel european
Mechanism for Cooperation and Verification – The European Commission
Decision of 13 December 2006. Available at: http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:354:0056:0057:EN:PDF .
MCV reports. Available at:
http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/progress_reports_en.htm

325 Nivel național
Constituția României
Regulamentul Camerei Deputaților
Regulamentul Senatului
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
Legea nr. 53 /2003 privind transparența decizională
Statutul funcționarului public, Legea nr. 188/1999
Statutul funcționarului public cu statut special, Legea nr. 293/2004
Lege privind responsabilitatea ministerială , Legea nr. 115/1999
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției.
Lege nr . 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor,
magistratilor, functionar ilor publici si a unor persoane cu functii de conducere
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar ă
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a
campaniilor electorale
Legea nr. 176/2010 – privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților
publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind

326 înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,
precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea co ntractelor de achizitie
publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de
concesiune de servicii
Ordonanța Guvernului nr. 26 din 30.01.2000 cu privire la asociații și fundații

Web resources
www.cdep.ro
www.senat.ro
www.guv.ro
www.ccr.ro
www.presidency.ro
www.scj.ro
www.csm1909.ro
www.mpublic.ro
www. anfp .gov.ro
www. anrmap .ro
www. igpr.ro
www.roaep.ro
www.avp.ro
www.curteadeconturi.ro

327 www.integritate.eu
www.pna.ro
www.mai -dga.ro
www.apd.ro
www.activewatch.ro
www.crj.ro
www.cji.ro
www.opriticodurile.ro

328