www.oscis.roDescrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Asociația Salvați Copiii Iași Schimbări mici, diferențe MARI! – Ghid de disciplinare… [618071]

2
www.oscis.rowww.oscis.ro

1Asociația Salvați Copiii Iași
Iași, 2013

2
www.oscis.roDescrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
Asociația Salvați Copiii Iași
Schimbări mici, diferențe MARI!
– Ghid de disciplinare pozitivă –
Iași, decembrie 2013
ISBN … … … … … … … Expertiză și coordonare:
Prof. Maricica MANOLE
Psih. Corina MIGHIU
Autori:
Florin BOTOȘINEANU
Laura CHIRIAC
Mihaela DIMITRIU
Nelu IVĂNUȘCĂ
Corina MIGHIU
Anca PORAICU
Tehnoredactare și informații tehnice:
Angela DUMA
Irina HAZINCOP
Design, ilustra ții:
Adrian MIRONESCU
Cosmin SANDU

3Provocările rolului de părinte
• De ce se comportă copilul meu așa?
• Gândesc- Simt-Acționez
• ”Manifestări de temperament” în public
În încheiere despre… disciplinarea copiilor mici
• Metode prin care se poate încuraja
participarea copilului la viața
familiei
ANEXĂ: Jocuri și activități distractive
pentru copii de diferite vârste
Bibliografie recomandatăDe ce este nevoie să disciplinăm copiii? Ce
este disciplinarea pozitivă? Diferența între
pedeapsă și consecință
• Ce faci când îți disciplinezi copilul
pozitiv?
• Cinci aspecte cheie ale metodelor de
disciplină pozitivă care te vor ajuta
• Diferența dintre pedeapsă și consecință
Prima copilărie: de la unu la trei ani
• Rolul atașamentului în dezvoltarea
copilului
• Rolul jocului în dezvoltarea copilului
A doua copilărie: de la trei la șase ani
A treia copilărie: de la șase la doisprezece ani
Pubertatea și adolescența (14 – 24/25 ani)Cuprins
224
9
16
1929
40
42
50

4
www.oscis.roDe ce este nevoie să
disciplinăm copiii?
“Nu vreau să îmi transform copilul într-un robot, să facă
doar ce îi spun eu. Vreau să îl las să crească liber, să facă
ce vrea!”
Acestea pot fi gândurile unui părinte când aude cuvântul
disciplină .
Ce este disciplinarea pozitivă?
Dezvoltă abilită țile de via ță ale copiilor, le arată
cum să se comporte adecvat și îi ajută să facă fa ță
provocărilor vieții.
Oferă soluții cu efect pe termen lung și contribuie la
dezvoltarea abilită ții copilului de a se auto-discplina.
Se referă la a-i dezvolta competenț e copilului tău
și de a-i crește încrederea că va face fa ță situa țiilor
provocatoare din via ță.
Presupune comunicarea clară a așteptărilor tale ca
părinte, a regulilor, a ceea ce se întâmplă dacă le
respectă sau le încalcă și a limitelor.
Se referă la construirea unei rela ții între tine și
copilului tău, bazată pe respect reciproc, dragoste
și încredere.

5Înseamnă să îți înveți copilul să fie politicos, non-
violent, atent la ce simte celălalt, să se respecte pe
sine și pe ceilalți.
Învață copiii și le ghidează comportamentele,
în timp ce le respectă drepturile la o dezvoltare
sănătoasă, la protecție împotriva violenț ei.
Disciplina pozitivă nu înseamnă …
… libertatea absolută a copilului, în care acesta face orice
își dorește, fără reguli, limite sau așteptări;
… reacții pe termen scurt cu obiective de moment;
… violență, pedepsire, umilire a copilului.
Ce faci când îți disciplinezi copilul pozitiv?
• Îți manifești necondiționat dragostea fa ță de copil,
fiind atent la ceea ce face copilul.
Sancționează comportamentul nedorit, nu copilul!
Nu pune semnul egal între copil și comportamentul
nedorit pe care îl manifestă!
Așa nu : De ce l-ai lovit pe colegul tău? Ești cel mai rău
copil și mă faci de rușine!
Așa da : Înțeleg că ești furios! Nu sunt de acord să lovești
un alt copil atunci când te superi! Hai să vedem, cum
altfel putem proceda?
• Încurajezi comportamentele dorite!
Acordă atenție copilului atunci când manifestă comportamente dorite. Laudă-l! Atenția acordată
copiilor în momentul în care ei se comportă așa cum
ne dorim îi poate feri de “a se da în spectacol”, doar
pentru a ne capta atenția.
Așa nu : Vai, ai șters praful cu eșarfa mea! Nu ești în stare
să faci nimic așa cum trebuie!
Așa da: Sunt mândră de tine că ai vrut să faci cură țenie
singură, fără ca eu să te rog! Bravo! Aceasta însă, este
eșarfa mea și nu o folosim la șters praful! Hai să îți arăt cu
ce ștergem de obicei praful, iar data viitoare vei ști!
• Aplici consecinț ele care decurg în mod firesc în
urma comportamentelor nedorite, nemaifiind
necesară intervenția prin pedeapsă.
Existența unor consecinț e în urma comportamentelor
nedorite îl înva ță pe copil să devină independent,
să ia decizii și să își asume responsabilitatea pentru
deciziile luate.
Așa nu : Nici de această dată nu ți-ai făcut curat în cameră!
Toate hainele sunt împrăștiate… tot eu trebuie să le strâng!
Așa da: Am observat că nu ți-ai strâns hainele din cameră
așa cum am discutat. Din păcate, nu vei mai putea urmări
meciul pentru că te vei ocupa cu aranjarea hainelor din
cameră.
• Îi dezvolți copilului abilită ți, încurajându-l să se
exprime, să descopere și să exploreze, luând măsuri
de precauție care nu îl îngrădesc.
Cu siguranță îți dorești un copil care să devină un
adult independent, curajos, gata să rezolve și să
facă fa ță situa țiilor din via ță. Este util ca cei mici să
învețe să facă lucrurile care le vor folosi pentru viitor,
în funcție de consecințele directe, nu să vă asculte

6
www.oscis.roorbește doar pentru că sunteți mai mari, pentru că îi
șantaja ți emoțional sau îi amenința ți.
Să vedem un exemplu…
• Copilul se pregătește să vină la masă.
• Părintele îi spune să se spele mai întâi pe mâini.
• Copilul refuză.
• Părintele îi explică ce se poate întâmpla dacă
mănâncă cu mâinile murdare.
Identifică doar lucrurile cu adevărat periculoase pentru a
proteja copilul, lăsându-l pe el, între timp, să exploreze.
Îl poți asigura de sprijinul tău prin încurajări și ascultându-l
atunci când vrea să îți vorbească.
Așa nu : Nu, nu te las să te joci în fa ța blocului cu copiii!
Dacă te lovești sau, mai rău, pleci din fa ță și nu mai știu
nimic de tine! Dacă te rătăcești? E periculos!
Așa da : Poți ieși afară, să te joci în fa ța blocului, însă
stabilim ca regulă să stai doar în fa ța blocului. Pentru alte
aspecte care intervin, vii și discutăm. Cere ajutorul atunci
când ai nevoie. Eu voi fi în casă.
• Stabilește reguli pentru toată familia.
Ar fi recomandat ca regulile să fie…
»stabilite de întreaga familie, ascultând părerile
tuturor membrilor;
»clare;
»specifice;
»formulate pozitiv – ceea ce înseamnă să spună
copilului ce să facă, nu ce să nu facă;
»să fie ușor de pus în practică;
»să fie urmate de întreaga familie; »puține la număr;
»realiste;
»vizibile pentru întreaga familie.
Așa nu : Regula spune că masa trebuie să fie servită în
bucătărie! Eu mă grăbesc la serviciu, așa că mănânc un
sandwich în timp ce mai pregătesc prin casă câte ceva,
dar copilul trebuie să respecte regula!
Așa da : Regula este valabilă pentru întreaga familie.
Eu, ca părinte, sunt un model pentru copil. Dacă nu voi
respecta regula, el va avea tendința să nu o facă, la rândul
lui. Așa că toți membrii familiei iau masa în bucătărie.
Cinci aspecte cheie ale metodelor de disciplină
pozitivă care te vor ajuta
1. Asigură-le copiilor un mediu sigur și interesant.
• Ferește-i de zonele periculoase din casă și din jur
(mai ales în cazul celor mai mici -prizele, obiectele
ascuțite, aragazul sau soba cu vasele de gătit,
medicamentele, otrava sau obiectele de sticlă).
• Supraveghează-i atent (tu sau o altă persoană de
încredere) pentru a ști mereu unde se află, cu cine
este și ce face.
• Oferă-le un mediu plin de activități interesante pentru
a-și descoperi și dezvolta limbajul, gândirea, atenția
și independența (desenul, dansul, gătitul, construitul,
discuțiile și jocurile).
2. Asigură-le copiilor un mediu pozitiv pentru
învățare.
• Fii atent la nevoia lui de a vorbi cu tine (oprește-te din
ce faci și ascultă-l); ajută-l dacă are nevoie de ajutor.

7• Acordă-i timp de calitate f ăcând lucruri care îi plac
și vă plac.
Timp de calitate = a fi disponibil pentru copilul
tău atunci când el îți solicită acest lucru; atunci
când copilul vine la tine și îți cere atenție, lasă
ceea ce faci pentru câteva minute și răspunde-i.
• Încurajează-l să încerce lucruri noi și laudă-l.
• Acordă-i atenție pentru comportamentele care îți
plac; există mari șanse ca el să le repete.
• Laudă pașii făcuți, progresul, nu te centra doar pe
rezultat; oferă-i șansa să mai exerseze, să mai încerce
până ajunge la rezultatul dorit.
3. Aplică constant și imediat consecința în
cazul comportamentului nedorit, respectând
integritatea copilului.
• Șansele ca un comportament nedorit să se repete,
scad dacă acționezi imediat și la fel, de fiecare dată
când apare acel comportament.
Când doi frați se ceartă din cauza unui joc, îi rogi să
înceteze și să găsească o soluție; dacă nu fac acest
lucru și continuă cearta, le iei jocul pentru o perioadă
de timp.
4. Fii realist cu ceea ce aștepți de la copil, dar și de
la tine.
• Copilul tău are propriul ritm de dezvoltare și modul
său de învățare.
• Nici copiii și nici părinții nu pot fi perfecți; greșeala
este o oportunitate de învă țare.
• Așteptările prea mari, atât pentru părinte, cât și pentru copil, conduc la stări de nemulțumire și
dezamăgire.
5. Ai grijă de tine ca părinte.
• Dacă îți îndeplinești propriile nevoi (ex. odihna,
activitățile care îți plac, întâlnirile cu prietenii) cresc
șansele să fii mai calm și mai răbdător în relația cu
copilul.
• Reprezinți un model pentru copilul tău! Ai grijă de
tine, ca el să știe cum să aibă grijă de el!
Diferența între pedeapsă și consecință
PEDEAPSA este un comportament care umilește, aplicată
de către cel puternic celui slab.
Atunci când cineva pedepsește…
• vrea să îi arate celui pedepsit că îl consideră vinovat ;
Sentimentul de vină influenț ează imaginea de sine a
copilului, părerea despre propria persoană.
• poate răspunde propriei emoții și nu nevoii reale a
copilului sau comportamentului acestuia.
De multe ori părintele este atât de furios când aplică
pedeapsa, încât aceasta este o descărcare a stării
sale emoționale.
Copilul a spart cana, părintele țipă la el, îi dă o palmă
la fund pentru că… este speriat. De fapt părintele
răspunde propriei sale emoții.

8
www.oscis.roCe poți face?
În astfel de momente, întreabă-te:” Ce înva ță copilul
meu în această situa ție?”
… să țipe atunci când ceva nu îi place;
… să caute un vinovat;
… să gestioneze greșit emoția trăită , neavând abilită ți de
a o recunoaște corect și a o exprima adecvat.
Țipetele, pălmuirea, împingerile și lovirile sunt pedepse
care-l rănesc pe copilul tău! Pedepsindu-l pe copilul tău
nu vei conduce decât la sentimente de furie și neajutorare
din partea lui.
CONSECINȚA … este rezultatul unui anume comportament.
• îl ajută pe copilul tău să învețe să-și asume
responsabilitatea pentru propriul comportament
și să învețe auto-controlul;
• câteodată aceasta se întâmplă în mod natural;
”Dacă nu-ți mănânci cina, vei rămâne flămând.”
• uneori este necesar ca tu, în calitate de părinte,
să evidențiezi o consecință, ajutându-l astfel pe
copilul tău să înțeleagă că purtarea lui cauzează
o problemă;
”Dacă vei mai merge neglijent cu bicicleta pe
stradă, nu vei mai avea acces la bicicletă timp de
o zi. Vei avea șansa să practici regulile de bună
siguranță mâine.”
• te poate ajuta să-l înveți pe copilul tău
comportamentul pe care-l dorești;• poate fi, de asemenea, o șansă pentru tine
să-ți lași copilul să știe că îl iubești chiar și
atunci când nu-i aprobi comportamentul.
Atunci când aplicăm CONSECINȚE…
Copilul are ocazia de a-și asuma responsabilitatea
faptelor sale; își asumă responsabilitatea propriului
comportament și a consecințelor acestora.
Conduce la construirea autorității și respectului față de
părinte.
Copilul va comunica mai bine cu părintele.
Relația copil-părinte va fi consolidată.
Copilul își va asuma același model de disciplinare
responsabilă când va deveni părinte.
Atunci când PEDEPSIM…
Deseori părintele se simte vinovat.
Copilul va transfera responsabilitatea consecințelor
asupra părintelui.
Accentuează polii forță – supunere.
Copilul va fi mai puțin comunicativ cu părintele.
Copilul își va pierde încrederea în părinte.
Copilul își va asuma același model bazat pe pedepse de
disciplinare când va deveni părinte.

9Prima copilărie:
de la unu la trei ani

Ce putem observa la copil, în general, în această
perioadă:
trăiește foarte multe
experiențe noi și trece
prin transformări
multipleimită citirea ziarului
etc., imitația având
un rol important în
învățareeste în faza de dobândire
a echilibrului în mers;
în această situa ție
dependența față de adult
rămâne încă mare
la 3 ani poate turna apa
dintr-o cană în alta, poate
tăia hârtie cu foarfecele,
poate da cu piciorul într-o
minge, poate merge pe
tricicletăîncepe să sesizeze
regulile, interdicțiile,
orarul și stilul de viață
al familiei, modul
de organizare și
funcționalitatea ei
are nevoie de încurajări pentru a efectua cât mai
multe mișcări și deplasări; reușitele contribuie la
consolidarea încrederii în sine și dezvoltă tot mai
mult autonomia personală
este relativ adaptat la
mediul său de viață,
dar are dificultăți când
este vorba de mediul
socialpoate să facă mici construcții
din cuburi, înșiră mărgele mari,
răsfoiește paginile unei cărți
colorate, colorează suprafața
unei foi de hârtie, știe să
utilizeze mânerul ușii, butoanele
aparatului de radio etc.descoperă potențialitatea
mare a mâinii și importanța
mișcării pentru cunoașterea
celor din jur 1-3 ani

10
www.oscis.ro
Având în vedere întreaga dezvoltare a primei copilării, se
pot desprinde 3 subperioade:
Prima perioadă (12-18 luni)
• are loc consolidarea mersului și, concomitent, o mai
bună percepere a mediului înconjurător;
• copilul este atras de tot ceea ce vede și este
stimulat de cerințele externe, fapt ce îl determină să
investigheze toate colțurile casei;
• la 18 luni, bebelușul are un repertoriu de circa 50
cuvinte pe care le poate articula, poate combina
două cuvinte în propoziții simple, situație cunoscută
sub denumirea “limbaj telegrafic” și poate articula
cuvinte compuse din mai mult de două silabe.
A doua perioadă (18-28 luni)… copilul:
• începe să vorbească din ce în ce mai mult;
• se adaptează mai eficient la diferite situa ții de via ță;
• se deplasează cu un scop destul de clar;
• pronunță corect sunetele și le diferențiază. … după vârsta de 1 an:
• copilul construiește propoziții simple de 2-3 cuvinte;
• folosește propriul nume când se referă la sine,
după modelul luat de-a gata de la ceilalți (vorbește
despre sine la persoana a treia);
• începe să denumească activități ca gătitul, scrisul,
desenatul, mâncatul, jocul.
… la vârsta de 2 ani:
• repertoriul propriu este mai mare de 50 cuvinte;
• crește semnificativ frecvența utilizării propozițiilor
din două cuvinte;
• copilul manifestă un interes evident pentru
comunicarea verbală.
În a treia perioadă (după 2 ani și jumătate) copilul…
• devine sensibil față de cei din jur, inclusiv față de
partenerul de joacă;
• trage concluzii ferme, bazate doar pe un singur
eveniment sau pe dovezi insuficiente;
• începe să pună întrebări, fiind curios cu privire la
orice.
Dragi părinți, vă propunem să
stăm de vorbă cu copiii voștri!
Haideți să vedem cum vorbește,
gândește și care sunt emoțiile
copilului în perioada 1-3 ani!
Am început să vorbesc!
Ce vă spun eu, dragi părinți?Eu înț eleg destul de multe cuvinte…
încă de la un an! Și pot rosti relativ
corect și inteligibil cuvinte
din via ța de zi cu zi!
Îmi doresc și mă chinui să mă fac
înțeles!
Să știți că am început din ce în ce
mai des să vorbesc în propoziții și
simt că parcă are sens ceea ce vă
spun!Hmmm… tot ce mă înconjoară are
nume, iar eu tocmai am descoperit
asta!
Hmmm… mâncarea este sărată!
Era mai bună cea de ieri!
Uite că încep să spun ce simt
(acru, dulce, amar, sărat) și chiar
cu termeni de evaluare (bun, rău,
frumos, urât)… Cel mai repede recunosc culorile
vii și chiar știu să le denumesc!
Și, recunosc: sunt foarte curios!
Toată ziua vă întreb: “ce este
asta?”Am început chiar să vă pot spune
ce îmi doresc, ce vreau, când am
probleme, cum mă simt!
Îmi plac poveștile… mai ales că am
început să înț eleg puțin de ce se
întâmplă unele lucruri. Și cel mai
mult îmi plac poveștile care se
termină frumos…
Aaa… și să știți că pot povesti
și altora povestea pe care mi-o
spuneți voi!

11Vreți să știți și ce gândesc?
… Sunteți cam curioși! Nu credeți?
Hai, totuși, să vă spun
ce se întâmplă.Sunt foarte curios, atent și
interesat de tot ceea ce se
întâmplă în jurul meu!
De aceea, vă întreb mereu
“de ce?”, “cum?”…
Și să știți că sunt precum un
mic “bureț el”… absorb toate
informa țiile mai ales atunci
când le văd, le ating, mă joc
cu ele sau le aud!
Mi se pare mie sau chiar ne
înțelegem mai bine? Cred
că da, pentru că eu înț eleg
mai bine ce îmi cereți și ce
înseamnă cuvintele pe care
mi le spuneți! Cel mai bine învă ț dacă fac
ceva… să vă explic: dacă
vreau jucăria de pe covor…
trag covorul la mine! Sunt
destul de șmecher, nu?
Să știți că eu mă joc
uneori când mă prefac că
dorm… De fapt, la vârsta
asta, cam așa mă joc… mă
prefac că dorm, că hrănesc
păpușa cu un băț în loc de
linguriță.
Și încă ceva… chiar dacă ai
ascuns cana în dulap, iar
eu nu o mai văd, știu că
este acolo!Este adevărat! Mă cam
obosește lumea din jur
pentru că este foarte
complicată!
Dar am găsit o soluție care
să mă ajute: am început
să pun într-un sertar toate
lucrurile care seamănă…
adică, să îți explic: acum știu
că dacă pe cutie scrie animal,
acolo găsesc și elefantul și
găina și șopârla! Și am multe
sertare din acestea!
Și încă ceva!… am aflat că în cutia
mea sunt și sertare… am numele
mare pe cutie care se numește
supraordonat (de exemplu:
animale), un sertar chiar sub
numele mare care se numește
subordonat (exemplu: rasa) și în
ultimul sertar sunt cuvintele cele
mai ușoare, de bază (câine, găină).
Sunt isteț, nu?

12
www.oscis.ro Vai! Și câte mai simt!!
… este vremea EMOȚIILOR!
Încep să recunosc
destul de repede
emoțiile de bază
(bucurie, tristeț e,
furie, frică). Nu îmi
place să recunosc,
dar voi încerca
destul de timpuriu să
manipulez emo țiile
celor din jur.Recunosc că sunt
cam gelos! Mai ales
dacă alți copii primesc
atenție și nu eu! Și cel
mai tare sunt gelos
când cineva se bagă
între mine și mama
mea!Pe la 2-3 ani încep să
știu diferite cuvinte
despre emo țiile mele,
dar și despre emo țiile
celor din jurul meu!Încă de la un an și
jumătate nu mai rezist
să stau fără mama!
Vreau să fiu doar în
preajma ei!Să știți că încă de la 18
luni eu îmi dau seama
repede cum vă simțiți
pentru că intuiesc
repede starea vostră de
dispoziție!Poate că nu știu exact
ce simt eu exact, însă
știu exact ce îmi doresc!
Am o regulă și o respect:
legea “celei mai mari
tentații”!Să știți că sunt foarte
fericit dacă mă simt
confortabil! Și ajung să mă
simt confortabil când mă
hrăniți, îmi oferiți căldură,
mă proteja ți și mă iubiți!
Am și o perioadă mai dificilă…
recunosc! Și are și un nume: negativism
primar! Hmm… sună cam complicat… Să
vă explic! O să vină o perioadă, cam pe
la doi ani și jumătate, când nu prea o să vă
puteți înțelege cu mine. O să fiu cam impulsiv,
instabil și neînț elegător, uneori chiar o să par
ostil fa ță de voi… voi plânge, voi țipa, voi refuza
să îmi dați anumite lucruri și cine mai știe ce
voi face…
Să nu spuneți că nu v-am avertizat!
Încercați să aveți răbdare cu mine! Nici
eu nu știu ce se întâmplă
cu mine!
Și mai sunt multe transformări! Vă încurajăm
să le descoperiți alături de copiii voștri și să
parcurgeți împreună fiecare etapă!

13Ce poți face?
• Exprimă verbal toate emoțiile trăite (furie, tristeț e,
frică, fericire etc.);
Copilul are nevoie să înț eleagă că…
»toate emoțiile sunt firești, trebuie trăite și
acceptate;
»el nu este un copil rău dacă simte emoții precum
furie, tristeț e etc.
»este acceptată orice fel de emoție, nu însă și
orice comportament prin care este exprimată.
• Explică evenimentul asociat emoției;
• Povestește copilului cum te simți, ce crezi,
uitați-vă împreună în oglindă pentru a vedea care
este expresia facială corespunzătoare emoției trăite;
• Prezintă-i alternativele de comportament.

Sunt furios, pentru că am avut o problemă la serviciu.
Simt cum îmi bate inima tare și parcă iau foc. Mă duc în
baie să mă spăl pe fa ță și să mă liniștesc.
Copiii înva ță despre emoții mai ales în cadrul rela țiilor și
discuțiilor cu părinții. Conversa țiile cu părinții îndeplinesc
o serie de funcții:
• le permit copiilor să își înfrunte propriile emoții;
• ajută la explicarea comportamentelor altor oameni;
• permit înț elegerea mai multor emoții;
• oferă copiilor posibilitate de a împărtăși experienț ele
emoționale cu alții și de a le încorpora în rela ție.Vă încurajăm și să exersa ți și să discuta ți cu copilul despre
emoții în vederea dezvoltării competenț ei emoționale a
acestuia. Competența emoțională este strâns legată de
competența socială pentru că abilitatea de a face fa ță
emoțiilor proprii și ale celorlalți, este centrală pentru
interacțiunile sociale, lucru evident în grupul de copiii.
Competența emoțională cuprinde:
• recunoașterea propriilor emoții și a emoțiilor celor
din jur;
• abilitatea de a utiliza vocabularul emoțiilor;
• gestionarea tuturor emoțiilor, chiar dacă unele
produc stări neplăcute.
Sentimentele de teamă
O atenție deosebită trebuie acordată trăirii sentimentului
de anxietate.
În copilăria timpurie există două tipuri de anxietate
• cea față de persoane și situații străine și
• cea de separație.
Treptat se constituie și cel de-al treilea tip de anxietate:
• cea morală, ca teamă de pedeapsă și trăire a
sentimentului de vinovăție.
Ce poți face?
• Spune-i copilului că îl înț elegi și că frica este o emoție
pe care o simțim cu toții;
• Discută cu cel mic ce simte, de ce anume îi este frică
și găsiți împreună soluții.
Toate emoțiile trebuie acceptate și trăite! Nu încuraja ți
copiii să”aleagă” între emoții, mai ales atunci când nu
vă simțiți confortabil la gândul că ei experimentează o
emoție mai puțin plăcută. Este o situa ție de învă țare, iar
copiii au nevoie să experimenteze și să identifice cele
mai bune soluții de exprimare a emoțiilor pentru a putea
face fa ță cu succes situa țiilor din via ța de zi cu zi.
Modul în care copiii înva ță să recunoască și să gestioneze
propriile emoții este imitându-vă reacțiile!

14
www.oscis.ro
Rolul atașamentului în dezvoltarea copilului
Atașamentul poate fi definit ca rela ția emoțională, de
lungă durată, cu un anumit individ.
Relația de atașament construită în primii ani de via ță va
constitui baza dezvoltării socio-emo ționale a copilului în
anii ce urmează.
• Prima rela ție pe care o formează copilul cu
persoanele importante din via ța lui (de obicei cu
mama) are o semnifica ție particulară, fiind modelul
relațiilor viitoare și al teoriilor despre lume.
• Modul în care tu reacționezi, ca părinte, influenț ează
felul în care copilul tău se va raporta la ceilalți și la
mediul înconjurător.
A nu se confunda atașamentul cu un sentiment durabil
de afecțiune,”agă țarea de copil sau mamă”.
Atașamentul este mai mult decât atât. Rela ția de
atașament presupune:
• crearea unui mediu sigur și previzibil pentru copil
(părintele este întodeauna lângă copilul său atunci
când acesta are nevoie de el, îi îndeplinește nevoile);
• stabilirea limitelor (părintele îi supraveghează
comportamentul și nu îi permite să manifeste
comportamente nedorite);
• consecvență din partea părinților ( acționează la fel
în situa ții similare).
O rela ție puternică, bazată pe dragoste și încredere cu
părintele, îl va ajuta pe copil să aibă încredere în a iniția
și sus ține rela țiile la vârsta adultă.Dacă rela ția cu părintele a fost inconstantă și
imprevizibilă, mai târziu, copilul devenit adult poate
construi același tip de rela ție cu partenerul sau copilul
său.
Funcția biologică a atașamentului este supraviețuirea ,
iar funcția psihologică este dobândirea securită ții.
Rolul jocului în dezvoltarea copilului
Pentru copilul tău jocul are un rol extrem de
important… Joacă-te împreună cu el!
Jocul începe cu mult înainte de vârsta jucăriilor:
sugarul se joacă pipăind cearceaful, observându-și
mâinile, făcând vocalize.
Ce poți face?
Încurajează-ți copilul atunci când se joacă! Este o
recompensă care stimulează continuarea jocului.
Treptat, copilul devine tot mai conștient de faptul
că activitatea cu obiectele este dependentă de
dorințele și voința sa.
Jocul…
• este o activitate indispensabilă dezvoltării
copilului;
• este terenul de manifestare și testare al
potențialului său de dezvoltare;
• el realizează că este subiect al activității și poate
efectua o multitudine de acțiuni;
• în perioada primei copilării se dezvoltă jocul de
manipulare sub influența trebuinței interne de
a acționa;
• ocupă o bună parte a zilei: jocul se realizează

15spontan, produce satisfacții și plăcere copilului;
• în joc pătrund treptat evenimentele vieții și
decupaje situaționale;
• între unu și trei ani jocul se încarcă cu o amplă
simbolistică care se complică treptat; în joc copilul
poate deveni avion, mașină, tren dar și pisică,
iepuraș, mama etc.; totuși este încă dominant
jocul cu obiecte, iar acțiunea are un caracter difuz;
• concomitent, jocul cu adultul se dezvoltă în trei
direcții:
»jocul de mișcare și energizare (joc zgomotos,
trânta, ridicare și aruncare în sus);
» jocul verbal în care domină interogații
continue, complexe;
»jocul didactic în care adultul îndrumă copilul
treptat și pe înțelesul său.
• la doi ani, copilul se joacă cam 90% din timp;
• la 2 ani și jumătate copilul preferă jucăriile cu roți
(pe care le poate mișca, transporta cu ușurință),
jucăriile mecanice, combinele, jucăriile muzicale,
păpuși, mingi, animale, marionete etc.;
• jocul copiilor mici este întâi solitar, simplu și
spontan; treptat, se decentrează de pe obiect
mutându-se pe subiectele acțiunilor umane;
• spre vârsta de trei ani se poate vorbi de un debut al
jocurilor colective, cu roluri; astfel, condiția mintală
a jocului se amplifică; prin aceste tipuri de joc
(de-a familia, de-a doctorul etc.) se instituie
nemijlocit relații cu alți copii; în acest context,
simbolistica ludică este relativ coerentă și acțiunea
tinde să cuprindă sporadic mai multe personaje;
• cu cât jocul este mai complex, cu atât apar mai
pregnant conduite și atitudini noi (atracție,
simpatie, atenție afectivă);• datorită dezvoltării limbajului, obiectele încep să
aibă funcționalități diverse (ex. bă țul poate fi sabie,
cal, chitară), iar activitățile ludice capătă aspecte
sociale (jocul de-a bucătăria, de-a magazinul); în
bună măsură comportamentul copiilor în joc este
influențat de familie; structura și stilul de viață
al familiei, obiceiurile și nivelul de cultură sunt
elemente care se oglindesc în formele activității
ludice.

16
www.oscis.ro
A doua copilărie:
de la trei la șase ani
Această etapă a dezvoltării copilului se caracterizează
printr-o dezvoltare complexă și interesantă, cu influenț e
majore asupra evoluției ulterioare a copilului.
Expresia ”cei 7 ani de acasă” pe care o persoană ”îi are sau
nu îi are” reflectă importanța constituirii bazelor activită ții
psihice și conturarea trăsăturilor de personalitate care își
vor pune amprenta asupra comportamentelor viitoare.
La 3 ani copilul tău începe grădinița…
Copilul poate să se separe de mamă pentru a se integra
în colectivitate, totuși această despărțire poate crea, de
multe ori, dificultă ți!
Ce poți face? Pregătește-ți din timp copilul pentru
acest moment: vizita ți grădinița, faceți cunoștință cu
educatoarea, desena ți grădinița și juca ți-vă pe această
temă.
La grădiniță începe …
• să asculte de o autoritate (educatoarea);
• să întârzie satisfacerea dorințelor sale;
• să își controleze impulsivitatea;
• să manifeste nevoia de a se adapta la o situație
relațională nouă, deosebit de complexă; aceasta
impune un efort considerabil pentru a depăși
dificultăți care nu trebuie minimalizate.
Să ne întoarcem la vechiul nostru obicei: să stăm de vorbă
cu copilul și să vedem ce face acum, că a mai crescut
puțin!
3-6 ani

17
Nu prea pronunț eu bine cuvintele,
recunosc, însă așa e la această
vârstă! Dar să știți că nu mă
ajutați cu nimic dacă exagera ți cu
corectările! S-ar putea să nu mai
vreau să încerc și să nu mai am
încredere în mine!
E adevărat, mă ajută să mă
îndruma ți, însă încuraja ți-mă și
lăuda ți-mă atunci când reușesc!
Aveți răbdare cu mine!
Revin în scurt timp cu noi
informa ții!
Dragi părinți, multe lucruri s-au
schimbat în câ țiva ani! Haideți să
vă povestesc cum și la ce mă mai
gândesc!
Și câte vă
mai povestesc… Acum, drept să vă spun, sunt foarte
concentrat pe mine… Mă interesează să
mă simt bine, să fac ce îmi place, imediat!
Nu prea am răbdare și nu prea înț eleg ce
este asta cu împărțitul?!? Am auzit că se
numește egocentrism…
Recunosc că reușesc să
mă concentrez doar pe un
singur domeniu și să văd
lucrurile doar într-un sens…
Dar o să cresc și o să se mai
schimbe lucrurile… Pot să vă spun că în această perioadă înț eleg
mult mai repede și învă ț multe lucruri dacă
văd cu ochii mei despre ce se discută. Din
câte am înț eles… pentru că m-am interesat…
sunt în stadiul preopera țional al gândirii! Ce
ziceți de asta?
Să știți că am început să fac
observa ții asupra lucrurilor care mă
înconjoară și chiar îmi dau seama că
există niște legături logice a rela țiilor
dintre: mărime (lung, lat, înalt),
cantitate (mai mult, puțin, deloc),
succesiune și simultaneitate (acum,
după aceea, întâi, după, deodată),
comparație (la fel, tot atât)… Vedeți
cat de multe lucruri știu acum?Recunosc, sunt în continuare extrem de curios
de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt ca un mic
explorator! Îmi place să explorez interiorul și
exteriorul locuinței, al grădiniței, al străzii, al
magazinului, al mobilierului și să identific locul
diferitelor obiecte. Sunt foarte atent la fiecare
membru al familiei… îl urmăresc să văd ce face,
cum face, cu ce se ocupă…
Deja când am cinci ani știu să
vorbesc în propoziții! Și de cele mai
multe ori sunt corecte! Și tot învă ț
noi și noi cuvinte!
Să știți că de când vorbim unii cu
ceilalți, am început să învă ț din
ce în ce mai repede noi cuvinte!
Continua ți să vorbiți cu mine! Așa
învăț!M-am consultat cu specialiștii și
am aflat!! O să încep să pronunț
cuvintele din ce în ce mai bine!
Dacă la 2 ani articulam corect
doar 30 % dintre cuvinte, la 6 ani
articulez corect aproape 89%, cele
mai mari progrese înregistrându-se în
al treilea și al patrulea an de viață.
Vedeți că v-a ți speriat degeaba?

18
www.oscis.ro
Până la sfârșitul perioadei preșcolare, copilul se poate
adapta eficient prin dezvoltarea și consolidarea mai
multor abilită ți de autonomie personală, printre care:
• igiena alimentară;
• spălarea mâinilor;
• pieptănarea părului;
• spălarea dinților;
• îmbrăcarea și încălțarea fără ajutor etc.Ce poți face? … pentru a crea și consolida aceste
abilită ți:
• implică copilul în activită ți casnice și în rutine de igienă,
alimentare, adaptate vârstei și posibilită ților sale;
• încurajează-l să realizeze de unul singur anumite
sarcini; inițial, pentru creșterea încrederii în propria
persoană, îndrumă-l spre sarcini ușoare, care să îi
asigure reușita;
• încurajează-l să încerce să rezolve sarcini nefamiliare.
Îmi place să mă joc
aproape tot timpul!
Încuraja ți-mă și provoca ți-
mă cu diferite jocuri
pentru că așa învă ț foarte
multe lucruri!Tot jucându-mă
învăț și exersez
să mă concentrez
cu adevărat pe o
activitate! O să mă
ajute când o să
merg la școală!
Atunci când mă joc
eu învă ț cum să mă
comport cu ceilalți din
jur: să mă împrietenesc,
să întru în jocul lor, să mă
despart de ei… Și să știți
că m-am tot jucat” de-a
doctorul, învă țătoarea,
autobuzul” etc. și știu
cum să mă comport cu
fiecare!Să știți că sunt diferenț e
între fete și băieți, am
observat chiar și eu… Să
vă explic: băieții sunt mai
agita ți și au tendința să
se izoleze atunci când
construiesc, iar fetele
vorbesc destul de mult și
cooperează foarte mult!
Dragi părinți, pe lângă jocurile care le dezvoltă copiilor multe abilită ți, puteți să realiza ți și exerciții, activită ți,
menite să le dezvolte celor mici, abilită ți de autonomie personală.

19A treia copilărie:
de la șase la doisprezece ani
Debutul școlarității
Când copilul tău merge la școală…
• învățarea devine tipul fundamental de activitate a
copilului
acest lucru înseamnă că…
… activitatea școlară va solicita intens intelectul,
având loc un proces gradat de achiziții de cunoștinte
și abilități
în consecință…
… la nivel cognitiv se vor organiza și dezvolta noi
strategii de învățare, se vor forma deprinderi noi
cum sunt scris-cititul și calculul.
Bine de știut!
Chiar dacă a fost pregătit pentru acest moment prin
frecventarea grădiniței, primii 4 ani de școală modifică
regimul, tensiunea și planul evenimentelor dominante în
viața copilului. Abilită ți necesare pentru o bună adaptare
școlară a copilului:
• concentrarea atenției pe o perioadă de cel puțin 30
de minute, pe aceeași temă;
• respectarea unui orar mai riguros;
• respectarea regulilor stabilite în clasă;
• așteptarea rândului.
6-12 ani

20
www.oscis.roÎn lumea copilului nu mai sunt doar părinții, copilul având
nevoie de sprijin pentru a se adapta la un mediu complex.
Toate aceste schimbări și evenimente pot fi, uneori,
obositoare pentru copil și pot sta în spatele unor
comportamente nedorite…
Ce poți face? Ai răbdare și fii alături de copil în astfel de
momente! Încearcă să te pui în locul lui!
Uite, dacă vrei să înț elegi provocările cu care se confruntă
copilul tău, poți rezolva testul de mai jos!
Citește cu atenție și alege varianta care ți-ar plăcea cel
mai mult! Imaginează-ți că înveți o limbă străină.

Vei învă ța mai bine dacă profesorul tău:

Vei învă ța mai bine daca vei simți :

Vei învă ța mai bine dacă vei gândi că:
Vrei să placi unui profesor care:Vrei să înveți altă limbă dacă profesorul tău:
Care sunt variantele pe care le-ai ales mai des? Ce
părere ai?
Dacă rela ția dintre copil și părinte este puternică, dacă
acel copil se simte acceptat și încurajat, el va fi mai
receptiv la ce îi cere părintele și va face mult mai ușor
acțiunea cerută. Răspunsurile la ”Cine sunt eu?” și ”Ce
pot să fac?” vin, în primii ani, de la părinte.
Învățătorul sau învă țătoarea…
• începe să joace un rol de prim ordin în viața
copilului;
• pentru copil, el este reprezentantul marii societăți
și, în același timp, veghează la exercitarea regulilor
societații și școlii;
• el este și cel care antrenează energia psihică,
modelează activitatea intelectuală a copilului și
organizează viața școlară, impune modele de a
gândi și acționa, oferă recompensă.
Copilul…
• își dorește foarte mult să fie acceptat și valorizat
de colectivul clasei; este posibil ca unele dintre
comportamentele sale, care pot părea fără înț eles
pentru tine să fie orientate către câștigarea unui
anumit statut și integrarea în unul din grupurile
dorite.
Într-o clasă pot fi mai multe grupuri cu valori diferite:
grupul”tocilarilor”, grupul”popularilor”, grupul celor
care ascultă un anumit tip de muzică, grupul sportivilor
etc.
îți spune ce ai
făcut bine și te
încurajează?
că profesorul
te sprijină și are
răbdare cu tine?
profesorul tău va
sta cu tine și te va
sprijini indiferent
de câte greșeli vei
face?
este calm și
înțelegător?îți spune cât de
capabil ești?
îți spune doar ce ai
făcut rău?
că profesorul își
pierde răbdarea în
orice clipă și te va lovi
dacă faci o greșeală?
profesorul va ieși ca
o furtună din camera,
furios că ai făcut
greșeli?
țipă, te face să te simți
prost și te critică?îți spune cât de slab
ești?

21Ce poți face?
»reamintește-i să respecte valorile personale și
“filtrele” formate acasă;
»fii ghidul lui în această călătorie cu prietenii!
• are tendința de a-și crea o lume imaginară, în care
îmbină atât elementele reale, cât și cele imaginare
(o familie mai interesantă, uneori chiar își creează
un frate geamăn, o filiație specială sau eroică);
apare astfel posibilitatea ca el să povestească
întâmplări care nu s-au întâmplat de fapt;
• nu mai acceptă necondiționat tot ceea ce i se
impune sau interzice și cere explicații, fiind capabil
să accepte că unele dintre dorințele sale vor fi
satisfăcute ”mai târziu”, ”cu condiția ca”…
Vârsta de intrare în grădiniță (trei–patru ani), la școală
(șase-șapte ani) și liceu (paisprezece-cincisprezece
ani) nu sunt fixate în mod arbitrar, ele corespund
nivelurilor de maturizare psihologică a copilului.
Activitatea școlară reprezintă una dintre situațiile în
care este testat nivelul de dezvoltare al copilului,
atât din punct de vedere cognitiv (se constată eșecuri
școlare chiar în ciuda unei inteligențe normale), cât
și relațional și afectiv, punând în evidență probleme
psihologice nesesizate până atunci.
Ce poți face?
• Ai așteptări realiste fa ță de copil, dar și fa ță de
tine!
» Copilul nu poate să exceleze în toate domeniile!
» Și el are zile în care nu se simte foarte bine sau
nu are chef, așa cum pă țim și noi, nu este un
robot!
» Fii atent la toate abilită țile (sociale și
emoționale) de care are nevoie copilul pentru a
se integra și a obține rezultatele dorite!
» Performanț ele școlare ale copilului nu te
conturează ca părinte. • În discuțiile cu copilul, abordează și alte subiecte,
în afara evenimentelor legate de școală (lecții,
note, comportament etc.). Și celelalte situa ții fac
parte din via ța copilului, reprezentând oportunită ți
de dezvoltare! Astfel, copilul se va simți valorizat
și va comunica cu o mai mare ușurință!
• Ascultă-i grijile și frământările! Odată cu școala
o altfel de lume se deschide în fa ța copilului! Are
nevoie să știe că ești alături de el indiferent de
rezultatul final!
• Încurajează-i orice efort și încercare de rezolvare a
diferitelor situa ții, nu vă centra ți doar pe finalitatea
acestora! De multe ori exercițiul și experiența
rezolvării sunt mai importante decât rezultatul
final.
Abecedar

22
www.oscis.roPubertatea și adolescența
(14 – 24/ 25 ani)
Literatura de specialitate caracterizează această
perioadă ca fiind vârsta la care se produce, atât o creștere
spectaculoasă, cât și o maturizare evidentă . În această
perioadă există două revoluții:
• fiziologică (de creștere);
• hormonală (care se instalează îndată ce se
temperează creșterea).
Cu excepția primului an de via ță, în nicio altă etapă
de viață nu se petrec schimbări atât de rapide și
semnificative în corpul uman ca în adolescență. Primele
semne de schimbare în aspectul fizic diferă de la copil
la copil și pot apărea la vârste diferite. Aceste schimbări
sunt ceea ce numim “pubertate” și pot debuta chiar de
la 8-9 ani; în mod obișnuit însă, ele apar între 11 și 15 ani.
Pubertatea și adolescența…
Dragi părinți, poate că, încetul cu încetul, se simte
perioada ușor”tulbure” din viața voastră, dar mai
ales, din viața copilului. Ați auzit, poate, atât de multe
despre ce va urma, simțiți că parcă începeți să pierdeți
controlul… Opriți-vă gândurile care fug în toate direcțiile
și vă sperie, stați puțin și respirați adânc! Nu este totul
pierdut și nici atât de”negru”, așa cum poate credeți.
Este doar o etapă de vârstă în care copilul va avea
cea mai mare nevoie de dumneavoastră! Sunteți puțin
speriați de ceea ce urmează, de propriile gânduri… dar
el oare cum se simte? Încercați să vă puneți în locul
copilului… în jurul și în interiorul lui a început o furtună
pe care el nu o poate controla și care schimbă tot ce
14-24 ani

23
știa el până acum! Este mai speriat decât oricine și nu
știe încotro să o apuce…
Prin tot ceea ce face încearcă să își găsească un loc, o
identitate… dar nu este deloc ușor să faci acest lucru
când toate parcă se învârt în jurul tău, când ai de-a
face cu alți copii care sunt în aceeași furtună și când nu
reușești deloc să vorbești aceeași limbă cu părinții tăi… Dacă până acum ați construit o relație puternică cu
copilul dumneavostră, bazată pe încredere, respect
reciproc, comunicare, exprimare a afecțiunii, aveți
încredere în el și în dumneavostră! Aveți răbdare, fiți
alături de copil, dar oferiți-i și încrederea necesară
pentru a se dezvolta armonios, alături de alți copii și
tineri.
Dragi părinți, sunt tot eu… cel mic care vă vorbea și
vă anunța ce se întâmplă cu el… Am mai crescut și
aș vrea să vă spun, în continuare, ce mi se întâmplă
mie la pubertate…
Cresc și iar cresc… parcă
nu mă mai opresc! Mai
întâi în înălțime, apoi în
greutate. Din câte am
mai observat și am mai
citit, la fete se vede mai
repede (aproximativ
către 10 ani și jumătate)
decât la băieți (12-13 ani). Sunt tot mai puternic!
Manânc bine, deși
recunosc că din când în
când sunt cam mofturos
la mâncare! Adorm
destul de repede și dorm
foarte bine!
Un subiect destul de
delicat, pe care noi
nu îl prea abordăm în
discuții… deși cred că
ar trebui! Am nevoie
de ghidare… pentru că
maturitatea sexuală
demarează vertiginos,
atât la fete, cât și la
băieți și se produce
o erotizare a tuturor
simțurilor…
Mă simt foarte bine în
grupul meu de prieteni
de același sex… Aici
mi-am găsit prietenii
adevăra ți, mă simt în
siguranță și parcă am
forță alături de ei! Și
acum, recunosc fa ță de
voi… eu mă prefac că
sunt indiferent și distant
față de sexul opus,
însă de fapt “tatonez
terenul”… Am observat că încep să vorbesc
mai ușor despre ceea ce simt și
devin tot mai sensibil. Și pentru că
am început să fiu mai interesat de
atât de multe lucruri (filme, teatru,
calculator, internet, reviste etc.),
începe să se dezvolte tot mai mult
spiritul de observa ție.Mda… cu hainele sunt ceva
dificultă ți… Nici eu nu știu bine
cum să mă îmbrac… contează
mult și cum se îmbracă cei din
grupul meu… pentru că știți bine
cât de mult a început să conteze
pentru mine grupul de prieteni!
… Nu mă pricep chiar bine, nu îmi
iese mereu, dar încerc și eu să
îmi găsesc stilul, și prin urmare,
experimentez! Dacă mă critica ți
tot timpul, este posibil să mă
îndepărtez și să ne certăm destul
de des! Aveți răbdare cu mine și
atenționa ți-mă când exagerez!
Sunt vulcanic, debordant, și
emotivitatea oscilează între
extreme. Toată gama de
stări afective este prezentă:
anxietatea, teama, timiditatea.
Nu reacționez bine la stres, nu
tolerez bine astfel de situa ții și
reacționez recalcitrant.Am înț eles că, după ce trece perioada de
pubertate, la băieți apare o agresivitate
de coloratură sexuală, materializată în
comportament și limbaj, iar la fete se schițează
primele iubiri, corelate cu tăceri și priviri prelungi,
iubiri romantice care adeseori rămân neîmplinite.

24
www.oscis.ro
Adolescența, altă perioadă plină de provocări…
Dragi părinți, știu că acum, deja nu prea mai vorbim
unii cu ceilalți! Indiferent de ceea ce fac, vreau să țineți
minte că vă iubesc și că nici mie nu îmi este ușor! Am,
însă, nevoie de independență, încredere și îmi doresc să
înțelegeți că devin, pe zi ce trece… un adult! Nu asta vă
dorea ți și voi? Vă întreba ți și cum gândesc?…
Da… se întâmplă multe și acolo!
Nici eu nu mai înț eleg…
Din câte am înț eles, în perioada
asta coexistă două stadii de
evoluție a intelectului: stadiul
operațiilor concrete (7-12 ani) și
stadiul operațiilor formale, care
debutează după vârsta de 11- 12
ani și continuă dincolo de această
vârstă.
Am înț eles că este specifică memoria
voluntară, logică și mai ales cea de scurtă
durată deși funcționează și cea de lungă
durată și că specifice sunt trebuințele de
securitate precum și cele de dragoste și de
afiliere la grup.Încep să am judecăți și raționamente
tot mai complexe, inclusiv de
probabilitate și începe să se
structureaze și un stil de gândire…
adică încep să am un stil personal prin
care acționez intelectiv asupra unui
aspect sau altul din realitate. Încep să
fiu din ce în ce mai curios intelectual
și pentru că eu contest aproape orice,
se structurează și caracterul critic al
gândirii.
În ceea ce privește operativitatea
gândiri i, ea este de două feluri:
• nespecifică (în sensul că regula
gândirii se aplică în orice situație)
• specifică (regula gândirii este
valabilă doar la unele probleme).

În această perioadă este prezentă
îndeosebi operativitatea nespecifică
(abstractizare, sinteză, generalizare,
analiză, comparație etc.) dar se
schițează și operativitatea specifică
(capacitatea de a utiliza algoritmi).

25
În această perioadă… Ritmul de creștere se
temperează treptat, dar
continuă lent până la 25 de
ani.
Ritmul somnului este
deseori perturbat, datorită
obiceiului de a învăța
noaptea.
Pentru că sunt atât de
multe schimbări în plan
hormonal, apetitul este
inconstant.
Maturizarea sexuală se
desăvârșește și, de regulă,
se organizează conduita
sexuală. Erotizarea
senzorială continuă și apare
în plus o intelectualizare a
acestei dimensiuni.
Recunosc că interesul pentru
activitatea școlară este
fluctuant, nu de puține ori
am perioade când școala mi
se pare anostă, devitalizantă
și, în compesație, devin mult
mai interesat de activitatea
culturală.Încep să mă înț eleg din ce în
ce mai bine cu voi. Simt cum
armonia se restabilește.Față de sexul opus apare o
deschidere particulară și cred
că această vârsta este cea a
celor mai frenetice iubiri. După
18 ani apar deseori primele
cupluri maritale.Viața afectivă se nuanțează,
emotivitatea devine mai
echilibrată. Pe fondul
deschiderii față de bine și
frumos apar sentimente
superioare intelectuale,
estetice, morale.Sunt foarte interesat să am
spațiul meu, pe care să îl
amenajez așa cum vreau. Deja
se văd îmbunătă țiri în ceea ce
privește vestimenta ția. Gustul
vestimentar se rafinează.

26
www.oscis.ro
Și pentru că această perioadă este atât de complexă și
vulcanică, sunt și multe nevoi ale adolescentului extrem
de importante… Ar fi recomandat ca acestea să fie
îndeplinite…
• adolescenții au nevoie de părinții lor pentru a învăța
corect ce înseamnă independența, asumarea
responsabilității și încrederea;
• este vârsta cea mai provocatoare, aștepta ți-vă la o
medie de 3-4 situa ții conflictuale pe săptămână în
perioada de vârstă 13-16 ani;• conflictele cu adulții apar și datorită faptului
că adesea adolescenții consideră că părinții se
leagă de toate amănuntele (curățenia în cameră,
îmbrăcămintea, coafura etc);
• oferiți-i căldură, susținere și independență; ignora ți
aspectele minore deoarece sunt trecătoare (ex.
stilul vestimentar excentric, părul prea lung, talia
pantalonilor prea joasă etc.) și concentra ți-vă asupra
a ceea ce este cu adevărat important;
• respecta ți-i intimitatea;Și sunt schimbări
și în gândire… Gata… s-a oprit și s-a clarificat!
Specific pentru această perioadă
este stadiul opera țiilor formale.
Încep să gândesc logic, cauzal.
Simt cum gândirea mea
“evadează“ din perimetrul lui “aici
și acum”. Abordez problemele
complexe, ipotetice și abstracte.
Îmi place să filosofez, ceea ce va
contribui la apariția primei mele
concepții despre lume și viață.
Sunt în continuare, foarte curios
despre lumea care mă înconjoară,
descopăr noi și noi pasiuni!Am început să dobândesc câteva
abilită ți noi: distincția dintre real
și posibil, utilizarea de simboluri
secundare, coordonarea unor
variabile multiple.Și memoria… în adolescența
prelungită sunt stimulate atât
memoria de lungă cât și cea de
scurtă durată. Adolescența se
caracterizează și prin memoria
logică.Sunt interesat să cunosc, să mă
dezvolt, mă interesează latura
estetică și, cu cât trece timpul,
încep să mă concentrez foarte
mult asupra aspectelor ce țin de
autorealizare.

27• este important, pe cât posibil, să evita ți discutarea
problemelor mai sensibile când tu sau adolescentul
sunteți într-o dispoziție proastă; adolescentul va
învăța astfel de la părinte să evite să-și rezolve
problemele importante când nu se simte prea bine;
• pentru situațiile în care nu sunteți de acord cu
comportamentul copiilor, mesajele voastre ca părinți
trebuie să se centreze exclusiv pe comportament și
nu pe persoană; orice etichetare (ex. ”ești surd? nu
auzi?”) atacă persoana copilului și îl rănește;
• maniera în care adultul își exprimă nemulțumirea față
de copil va fi preluată de acesta prin imitație și se va
manifesta în interacțiunile cu ceilalți copii;
• pentru a transmite un mesaj corect, respectați
următorii pași:
1. Mă simt… (descrieți modul în care vă simțiți);
2. Atunci când… (descrieți comportamentul
copilului);
3. Pentru că… (descrieți modul în care vă afectează
comportamentul copilului);
4. Mi-ar plăcea să… (oferiți alternative de
comportament);
5. Îți mulțumesc! Mi-a fost de mare ajutor!
(recompensează comportamentul copilului).
Ionuț, mă deranjează faptul că te uiți la televizor atunci
când eu vorbesc cu tine. Am impresia că nu mă auzi,
am tendința să vorbesc mai tare și mă doare gâtul. Mi-ar
plăcea să te uiți la mine câteva minute când îți vorbesc.
Îți mulțumesc!
• în cazul conflictelor cu alte persoane, fiți alături
de adolescent și încerca ți să înț elegeți modul în
care s-a simțit, a gândit, s-a comportat copilul
în acea situație; folosiți întrebări deschise: Ai putea să-mi spui mai multe despre asta?
• În plus se recomandă evitarea următoarelor
situații:
»întrebări de tipul: ”ce ai făcut?” ;
»judecata sau morala: ”nu e bine ce ai făcut” ;
»acuzarea: ”așa faci tu de fiecare dată” ;
»etichetarea: ”ești neserios” ;
»oferirea de sfaturi dacă nu sunt cerute.
• vedeți împreună greșeala ca pe o oportunitate
de învățare și nu ca pe o catastofă;
• negocia ți regulile; adolescentul este sensibil la
orice regulă care i se impune;
• învăța ți-l și încuraja ți-l să utilizeze ”limbajul
responsabilității”, prin formularea de mesaje la
persoana întâi: “Mă supără când faci acel lucru,
când folosești acele cuvinte” etc.
• folosiți ascultarea reflexivă: ”observ că ești
supărat…” ; puneți accent pe ascultarea copilului
și nu pe sfaturi, critică sau morală;
• încuraja ți adolescentul să analizeze cât mai
critic comportamentul și să analizeze situația
din mai multe perspective;
Cum poți face asta?
»alegeți o situație cu care s-a confruntat
copilul;
»identificați modul în care s-a comportat
copilul;
»analizați consecințele reacțiilor sau
comportamentelor lui;
»găsiți împreună soluții alternative la reacții
sau comportamente neadecvate;
»împărtășiți copilului amintiri din propria
adolescență;

28
www.oscis.ro »comunica ți cu adolescentul; fiți deschiși și
pregătiți să discuta ți despre orice subiect
care îl interesează; dicuta ți cu ei despre…
– dragoste;
– relații;
– consecințele acțiunilor sale.
DE EVITAT!
• critica: ”tu ești singurul vinovat, este numai vina
ta!”
• etichetarea: ”ești un nesim țit…”;• oferirea de sfaturi: ”dacă aș fi în locul tău aș face
asta…” , ”cred că ar trebui să faci…” ;
• a da ordine: ”fă-ți temele imediat!”, ”apucă-te de
curățenie!” ;
• amenințările: ”dacă nu faci cum spun eu, atunci…” ;
• moralizarea: ”ar trebui să… trebuie să i ți ceri scuze” ;
”cum ai putut să faci un asemenea lucru?!” ;
• sarcasmul, ridiculizarea și presiunile – care
sunt o formă de nerespectare a drepturilor
personale;
• mesajele responsabilității comunicate pe un
ton nervos pentru că devin mesaje negative.

29Provocările rolului
de părinte
Orice familie se confruntă, din când în când, cu situa ții
provocatoare pentru rolul de părinte. Înainte de a pune în
aplicare o strategie de disciplinare pozitivă, gândește-te
și identifică, mai întâi, care ar putea fi cauzele sau nevoile
copilului din spatele comportamentelor nedorite.

De ce se comportă copilul meu așa?
În situa ții dificile, încearcă să afli cauzele reale care se
ascund în spatele comportamentelor nedorite:
• Îi este foame sau e obosit?
• Îi e frică?
• Este bolnav?
• Este suprastimulat (de prea mult zgomot, prea mulți
copii în jur, prea multe culori, prea multă lumină) ?
• Este plictisit sau îl strânge ceva?
• Își dă seama că un alt copil este o ființă și nu un
obiect?
• Este frustrat pentru că nu poate explora ceva ce-și
dorește?
• Este frustrat pentru că a fost întrerupt brusc din
ceea ce făcea?
• A preluat tensiunea și stresul adulților din jur?
• Se așteaptă de la el să se comporte ca un copil mare
(să aștepte, să împartă cu ceilalți, să stea mult
timp liniștit)?

30
www.oscis.ro• Au existat pierderi sau schimbări în via ța
copilului (exemplu: pierderea unui părinte sau
mutatul în alt oraș)?
• Este cineva din casă bolnav?
Examinează activitățile de rutină ale
copilului…
• Asigură-te că doarme cât trebuie.
Dacă e obosit, va fi mult mai neascultător. Dacă
plănuiești o ieșire la cumpărături cu copilul, e
bine să doarmă puțin înainte.
• Asigură-te că mănâncă sănătos.
De multe ori devine agitat dacă îi e foame sau
sete. Pentru a evita astfel de situa ții, poți lua un
pacheț el și o sticlă cu suc la plimbare.
• Scoate-l la plimbare.
Copilul este interesat de multe lucruri. Dacă
mergi la cumpărături, ia-l și pe el. Poate să pună
pachetele în coș. Vorbește cu el, pune-i întrebări
sau dă-i ceva de făcut cât timp te ocupi cu
cumpărăturile (ex. să țină lista de cumpărături,
să caute cu privirea alimentul sau obiectul
numit).
• Organizează activită ți pe care le poate realiza
de unul singur.
Găsește activită ți pe care el le poate face singur
fără greutate. Dacă e prea mic ca să-și încheie
nasturii, găsește nasturi mari sau ceva care păcăne.
Schimbările de ritm ale familiei duc la schimbări
ale ritmului copilului, care, de obicei, se manifestă
prin comportamente nedorite. Iată câteva motive care pot duce la astfel de comportamente:
mutatul dintr-o casă în alta, pierderea slujbei
unuia dintre părinți, copilul bolnav, apariția unui
nou membru în familie. Chiar și schimbările mai
puțin dramatice, cum ar fi vacanț ele, aniversările
sau vizitele rudelor pot genera comportamente
dificile. Când vine bunica în vizită, toată lumea
este ocupată cu cură țenia în casă, cu gătitul unor
mâncăruri speciale și cu pregătitul unei primiri de
pomină. Sunt toate șansele ca toată lumea să-și
amintească de acest eveniment, pentru că copilul
își va aduna toate forț ele și va face multe năzbâtii.
De ce? Din cauza micilor schimbări la care a fost
supus.
• Nu fă schimbări bruște, fără să anunți!
Copiilor nu le place să fie întrerupți atunci când
sunt preocupa ți de ceva. Părinții pot evita
să-i supere, făcând în așa fel încât tranziția să
fie lentă. Spune-i copilului ce se va întâmpla:.
”Vom merge la masă în cinci minute“ . ”E timpul
să ne pregătim de masă“ . ”Te rog să termini
ce făceai și să mergi să te speli pe mâini“ .
Gândesc- Simt-Acționez
INTERPRETARE
Uneori, noi adulții, avem tendința să interpretăm
comportamentul copilului nostru, prin prisma
experienț ei noastre, a dorinț elor, așteptărilor etc. și nu
identificăm care este cauza comportamentului.
EMOȚIE
Modul cum interpretăm comportamentul,
determină apariția unor emoții.

ACȚIUNE
În func ție de ce emoție ne stârnește acel gând, acționăm

31
Uneori reacționăm la propria emoție, nu la
comportamentul copilului. Comportament înseamnă
tot ceea ce observăm, nu ceea ce credem despre ce
vedem!
merge, scrie, vorbește= comportamente
Merge arogant ; Vorbește de parcă eu nu exist. .. =
interpretări ale comportamentelor .

Există două situa ții:
Observ comportamentul

Interpretez negativ
Trăiesc o emoție negativă

Reacționez la propria emoție, nu la
comportamentul copilului și la nevoia sa

Comportament : Copilul țipă.
Interpretarea părintelui : O face intenționat ca să mă
enerveze!
Emoția trăită : Furie.
Reacția părintelu i: Țip la el să se liniștească; îl pedepsesc.
Observ comportamentul

Mă gândesc ce abilitate lipsește copilului
și că trebuie dezvoltată

Trăiesc o emoție pozitivă

Acționez cu scopul de a-i
dezvolta copilului abilitateaComportament: Copilul țipă.
Interpretarea părintelui: Nu știe să își controleze vocea
sau are toleranță scăzută la frustrare.
Emoția trăită: Calm și interes.
Reacția părintelui: Îi atrag atenția că vocea este ridicată. Îi
arăt cum ar trebui să vorbim. Îmi propun să exersăm pe viitor
această abilitate (jocuri, exerciții, exemplificare etc.).
Haideți să exemplificăm:
Fratele mai mic dărâmă construcția din cuburi a fratelui
mai mare.
Gândesc: că este un copil obraznic care
nu-i respectă pe cei din jur
Simt: furie
Acționez: îl cert și nu-l mai las să se joace
SAU
Gândesc: nu știe cum să intre și el în jocul fratelui mai mare
Simt: dorința de a-l ajuta
Acționez: exersez împreună cu el, oferindu-i un model
Copilul nu vine imediat când îl strig la masă.
Gândesc : mă sfidează, nu mă respectă, i-am pregătit
masa cât am putut de repede și el…
Simt: furie, frustrare
Acționez : țip la el ” nu-ți mai fac mâncare de acum
înainte, n-ai decât să mănânci supa rece”
SAU
Gândesc : nu m-a auzit, are ceva de terminat
Simt: îngrijorare, neliniște
Acționez : mă duc să văd ce se întămplă, eventual îi mai
spun o dată fa ță în față
1
2

32
www.oscis.roChiar dacă ești convins că interpretezi corect
comportamentul copilului tău, verifică punând întrebări
(poate este obosit, îi este foame etc.). Există posibilitatea
să cădem în capcana ”citirii gândurilor” sau să interpretăm
”ca de obicei” un comportament incert.
Comportamentele dificile pot fi adevărate provocări.
Uneori, chiar dacă identificăm corect cauza
comportamentelor și încercăm să prevenim aceste
comportamente, avem nevoie de un plan de rezervă.
Ce poți face?
• Stabilește împreună cu copilul câteva reguli
pentru buna funcționare a familiei:
»reguli clare, specifice, pozitive (formulate în
termeni de comportament- ce să facă?), puține
la număr, ușor de pus în practică, realiste,
urmate de întreaga familie;
»afișează regulile;
»discută care sunt consecinț ele nerespectării lor,
dar și recompensele în cazul urmării regulilor.
• În perioada de acomodare sau învă țare a regulilor
(primele două săptămâni) discută cu copilul atunci
când nu respectă regulile, urmând următorii pași:
»oprește-l atunci când observi că nu respectă
regula;
»întreabă copilul ce regulă a încălcat; oferă-i timp
să își amintească regula – nu uita: este în faza de
învățare;
»discută cu copilul care sunt consecinț ele
nerespectării regulii;
»roagă-l să repete comportamentul respectând
regula;
»laudă-l dacă pune în aplicare regula.
Copilul aleargă prin casă. Părintele îl oprește și spune:
– Vasile, care este regula noastră atunci când mergem
prin casă?
Copilul răspunde: – Regula este să mergem încet.
Părintele: – Ce se poate întâmpla dacă alergi?
Copilul: – Mă pot împiedica și mă pot lovi… sau pot sparge
ceva…
Părintele: – Ai dreptate! Acum arată-mi cum mergi încet
prin casă.
Copilul merge încet prin casă, respectând regula.
Părintele îl laudă: Bravo, Vasile!
• Ignoră comportamentele nedorite (care nu pun în
pericol copilul sau pe cineva din jur)
Copiii vor încerca să îți atragă atenția prin
comportamente dificile.
Dacă îi ignori, probabil se vor liniști.
Copilul țipă: ” Nu, nu vreau să merg acasă “.
Părintele nu-l ia în seamă, își pune haina, continuă să
vorbească pe un ton calm și, până la urmă, copilul își va
lua și el haina și vor pleca împreună.
• Redirecționează
Distrage atenția copilului, oferindu-i un alt punct de
interes.
Copiii mici nu se concentrează foarte mult asupra
unui singur lucru și atenția le poate fi ușor distrasă.

33• Oferă posibilită ți de alegere
Copiii vor uneori să decidă singuri. Dându-le
posibilitatea de a alege, le stimulezi gândirea.
Alegerea nu trebuie să aibă mai mult de două variante.
”Vrei lapte sau suc de portocale“ ? Amândouă
posibilită țile trebuie să fie acceptabile pentru părinte.
• Fii un model de bună purtare
Felul în care părintele se comportă în cazul unui
conflict devine un model pentru copil și va fi folosit
de acesta atunci când va avea nevoie.
Părinții trebuie să fie fermi, dar iubitori, apropia ți.
Dacă doresc ca copilul să spună ”Mulțumesc“ sau ” Te
rog“, trebuie ca ei înșiși să folosească aceste expresii
foarte des. Copiii imită comportamentul adulților.
• Orice comportament are anumite consecinț e
Explică celui mic legătura dintre comportament și
consecinț ele lui. Dacă aruncă jucăriile pe jos, trebuie
să ajute apoi la strânsul lor. Dacă necăjește pisica,
mama i-o va lua.
Este mult mai puțin eficient să folosești consecinț e
care nu au legătură cu comportamentul respectiv
”Dacă mai arunci mâncarea pe jos, nu o să te mai
las să te uiți la televizor“.
• Ce se poate face în cazul acceselor de plâns
Aceste izbucniri violente sunt foarte supărătoare
pentru părinții neexperimenta ți. Apar de obicei între
18 și 30 de luni. Cel mai eficient mod de rela ționare
cu acest tip de comportament este să te asiguri că cel mic nu se poate răni și apoi să ieși din cameră
ușor. Dacă acorzi atenție acestor manifestări este ca
și cum l-ai lăuda pentru ce a făcut. Cu cât părintele se
implică mai mult în comportamentul negativ, cu atât
acesta va dura mai mult.
Dacă nu dorești să lași copilul singur, fă câ țiva pași înapoi
și spune-i calm: ”Nu pot vorbi cu tine dacă plângi și țipi.
Când termini, putem să vorbim“. Când copilul se liniștește,
părintele poate să îl ia în bra țe, să-l mângâie și să-i explice:
”A fost greu pentru amândoi. O să te învă ț un joculeț care
o să te ajute când ești furios“.
• Un moment de liniște
Orice ”pauză“ dă copilului posibilitatea să se
liniștească atunci când e nervos. Folosește același loc
de fiecare dată: scările, un scaun din bucătărie sau un
colț liniștit în care să stea un minut sau cel mult două.
Folosește un ton hotărât, dar nu furios sau punitiv.

34
www.oscis.roPărintele poate sta cu copilul, ținându-l în bra țe, sau
spunându-i ”Stai aici până te liniștești, apoi te po ți
duce să te joci cu Irina din nou“ . După ce pauza s-a
terminat explică-i copilului de ce a fost nevoie de ea și
îmbră țișează-l cu drag.
• Dă copilului explica ții
După ce ”lecția“ de disciplină s-a terminat,
explică-i copilului despre ce este vorba.
”Dacă îi bați pe ceilalți copii, o să-i doară și n-o să
le placă.“
• Arată-i copilului că îl iubești chiar dacă nu a avut
un comportament dorit și acceptat
După ce i-ai explicat de ce nu e bine să facă
anumite lucruri, ia-l în bra țe și arată-i cât de mult
îl iubești.
”Te iubesc foarte mult, dar nu pot să te las să te
porți așa. În curând o să înveți să te controlezi
singur.“
• Întărește comportamentele pozitive
Părinții ar trebui să observe comportamentele
pozitive ale copiilor și să le comenteze:
”Ai fost foarte drăguț cu Rex. Cățeilor le place să-i
mângâi așa, încet.“
• Cere ajutor
Rudele și prietenii sunt dornici să ajute părinții cu
copii mici. Cere-le ajutorul la spălat, la cură țenie și
la cumpărături pentru a te putea concentra asupra copilului. Părinții pot afla multe lucruri folositoare
de la alți părinți, pentru că experimentează cu
toții același lucru: creșterea unui copil. Întreabă-i
cum se descurcă cu copilul lor, ce folosesc pentru
durerile de dinți, cum îi culcă, cum se descurcă cu
sfaturile binevoitorilor etc.
• Încurajează comunicarea în familie
Provocările care pot apărea în via ța familiei pot fi
prevenite printr-o comunicare eficientă! O astfel
de comunicare presupune:
Asertivitate
»vorbesc despre mine, spunând cum mă simt,
ce îmi doresc, fără să jignesc pe celalălalt;
»reacționez imediat într-o situa ție, fără să
aștept să se acumuleze frustrări;
»sunt dispus să găsim împreună soluții
convenabile pentru toți cei implica ți;
»poți folosi următorul model pentru a te
exprima asertiv:
“Mă supără să îmi iei telefonul fără să îmi ceri voie!
Înțeleg că vrei să te joci pe telefon, însă prefer să îmi
ceri voie înainte și să stabilim împreună perioada când
te poți juca cu el. Îți mulțumesc !”
Fii atent la nevoile celui cu care comunici.
Adaptează-ți stilul de comunicare în funcție de
persoana cu care discuți.

35
Păstrează enunțurile simple. Dacă spui
prea mult, copilul tău se va simți confuz. Ar
putea să nu înțeleagă ceea ce tu încerci să
spui.
Copilul tău te va asculta dacă și tu îl asculți.
Fă-ți timp pentru a-ți asculta copilul.Dacă e posibil, găsește un loc liniștit. Scapă de
lucrurile care ar putea să-ți distragă atenția de la
ceea ce îți spune copilul tău (cum ar fi TV-ul);
Așează-te sau stai în așa fel încât
copilul să se poată uita la tine și tu să
te poți uita la el.
Când vrei ca copilul tău
să continue să vorbească
folosește cuvinte precum:
”Înțeleg”, ”Povestește-mi
despre…”, ”Este interesant…”,
”Ascult…”.Spune-i copilului tău ce auzi
tu că îți spune. E important ca
el să știe ceea ce tu ai auzit
și înțeles: ”Te-ai certat azi cu
Miruna. Pari foarte trist din
această cauză.”Când asculți folosește cuvinte
precum: ”Aud ceea ce spui…”,
”Tu pari să te simți…”, ”Pare ca și
cum…”.Asumă-ți responsabilitatea pentru
propriile sentimente, gânduri și idei. Vei
da un exemplu pentru felul în care copilul
tău vorbește cu tine. De exemplu: ”Când
văd jucării pe toată podeaua, mă simt
frustrată!”
Spune lucrurile într-un mod pozitiv.
De exemplu: ”Îmi place când ajuți
adunându-ți jucăriile.” ”Mulțumesc
că ai venit la timp la masă”.Copilul tău știe că îl asculți atunci
când îi răspunzi astfel:
”Din ceea ce am auzit, înț eleg că
tu crezi că profesoara ta a fost
nedreaptă pentru că ți-a dat prea
multe teme”;
”Pari mulțumit de faptul că ai luat un
10 la lucrarea ta”.Evită mesaje de învinuire sau de
reducere la tăcere. Aceste mesaje
rănesc copilul. Îi va veni greu să te
asculte dacă sentimentele lui sunt
rănite.
MAMI, TATI, MĂ AUZIȚI??
Ascultare activă
Indica ții despre ce înseamnă ascultarea
activă:

36
www.oscis.roSUPĂRAT… FERICIT
rău bun
plictisitmândru
sigur
ușurat
anxios încrezător
nedreptmai bine
iritat curajos
confuz iubit
preocupatrespectat
important
nederanjatmulțumit
sigur pe sine rănit rănit
înfricoșatacceptat
furios bucuros
furiosfericit
minunat Cuvinte care exprimă sentimentele
Uneori nu este atât de ușor să comunici celor din
jur cum te simți. Se întâmplă ca emoțiile copilului
să “îmbrace” alte nume. Tu ca părinte ai nevoie să
știi să descifrezi ceea ce îți spune copilul tău. Mai
jos sunt câteva exemple de “cuvinte care exprimă
sentimentele”.
• Creează propriile rutine în familie
Timpul de masă și de mers la culcare împreună cu
copiii, pot fi uneori adevărate provocări, în funcție de
vârsta copilului și de cum se simte el în ziua respectivă.
Nimeni nu se bucură de o masă care devine un
câmp de război și ultimul lucru pe care îl vor părinții
(sau de care au nevoie la sfârșitul unei zile) e lupta
în momentul când se merge la culcare. Mai jos sunt
prezentate câteva sugestii pentru părinții care au de-a
face cu ciondăneli în timpul mesei sau la ora de mers
la culcare.

37În timpul mesei
• Evită cicălelile, amenințările și avertizările copilului
tău în timpul mesei. Ora mesei e un moment în
care se vorbește despre lucrurile bune care s-au
întâmplat în acea zi;
• Multe probleme cu mâncarea apar când părinții
sunt preocupați de cât și cum mănâncă un copil;
• Când se poate, lasă-l pe copilul tău să te ajute
la prepararea mâncării și la așezatul farfuriilor,
paharelor, lingurilor și furculițelor pe masă;
• Spune-i copilului tău când e momentul să vină la
masă;
• Oferă sau lasă-l pe copilul tău să ia doar cantitatea
de mâncare pe care o poate mânca. Pentru copiii
mici, o lingură din fiecare mâncare pentru fiecare
an din viață e o cantitate rezonabilă;
• Limitează gustările de dulciuri și de mâncăruri
cu multe calorii sau valoare nutritivă mică între
mese. Oferă gustări sănătoase precum legume,
fructe sau brânză;
• Când copilul tău e obosit, agitat sau bolnav el nu
prea ar vrea să mănânce mult;
• Nu-ți forța copilul să mănânce o anumită mâncare.
El are lucruri pe care le place și altele care nu-i
plac, ca și tine;
• Copiilor le place ca mâncarea să fie la temperatura
camerei – nu prea fierbinte, nu prea rece.
Timpul de culcare
• Cantitatea de somn de care are nevoie un copil
este diferită;• O rutină privind timpul de somn îl va ajuta
pe copilul tău să înțeleagă că e timpul pentru
culcare. Aceasta îl face să se simtă în siguranță,
deoarece știe ce se va întâmpla în continuare.
”Mai întâi vei face o baie, apoi vom citi o carte, apoi
îți voi aduce niște apă…”
• Evită jocurile active chiar înainte de culcare;
• Fii ferm și iubitor când păstrezi ordinea
prestabilită a timpului de culcare;
• După ce ai terminat ordinea prestabilită a
timpului de culcare, spune ”Noapte bună” și nu
te mai răzgândi;
• Dacă copilul tău părăsește patul, ia-l calm de
mână și bagă-l înapoi în pat.
”Manifestări de temperament” în public
Luarea copiilor la magazine universale și la
restaurante poate fi o șansă pentru părinți să-i
învețe cum să se comporte în public.
Pentru mulți copii faptul că sunt într-un spațiu
public constituie o provocare (mediu nou, încărcat
de stimuli, obiecte dorite care nu sunt momentan
pe lista de cumpărături) și există mari șanse ca el să
se manifeste zgomotos.
Primul gând care vă poate trece prin minte poate
fi: “Vai! Se uită lumea la noi! Ce să fac să tacă?” . În
funcție de reacția părintelui la criza de furie, copilul
va mai încerca sau va înceta acest spectacol la
ieșirile viitoare.

38
www.oscis.roÎn cazul în care îți propui să previi comportamentele
nedorite, pune în aplicare următorii pași:
• Identifică situa țiile care pot provoca manifestări
comportamentale diferite;
• Vorbește cu copilul tău înainte de a face drumul.
Spune-i unde mergi, ce plănuiești să faci și cât de
lungă va fi plimbarea;
• Alege momente pentru activitatea propusă care
să nu se suprapună rutinelor copiilor sau altor
activită ți plăcute (când copilul trebuie să doarmă,
să mănânce etc.);
• Dacă copilul este obosit sau bolnav, nu îl lua cu
tine la cumpărături. Dacă este flamând, hrănește-l
înainte de a ieși din casă.
• Dezvoltă um ”limbaj al semnelor” acasă cu copilul
– semne care să însemne ”Stop”, ”Vino aici”, ”Fii
atent” . Folosește-le în public. Copilului tău îi va
plăcea jocul, iar străinii vor fi impresionați;
• Spune-i copilului tău ce dorești ca el să facă cât
timp se află în magazin sau în restaurant:
”Mergi lângă mine”,
”Ajută-mă să aleg legumele”,
”Întreabă înainte să pui mâna pe ceva”.
• Gândește-te la activită ți interesante pe care să le
propui copilului pe durata activită ții:
»dă-i copilului tău o preocupare în timp ce tu
faci cumpărături:
”Ajută-mă să găsesc cel mai frumos măr”,
”Găsește cele mai ieftine fasole verzi”. »ia cu tine o gustare, o jucărie sau o carte de
povești pentru a-ți păstra copilul ocupat în
timpul călătoriei pentru cumpărături;
»pentru un copil mic, leagă-i o jucărie preferată
de mânerul căruțului de cumpărături;
»cântați încet un cântec împreună cât timp
împingeți căruciorul sau inventați un cântecel
împreună;
»roagă-l pe copilul tău să-ți spună numele
tuturor lucrurilor din cărucior – toate produsele
din carne, legumele, pastele făinoase, fructele și
produsele din lapte.
Lăudați, lăudați, lăudați – ori de câte ori copilul vostru
face ceva bun!
• Răsplătește comportamentul care-ți place,
vorbind cu cel mic sau jucându-te cu el. Lasă-l să
te ajute, alegând lucrurile pe care le cumpărați.
Încurajează-l să vorbească, să observe, să
asculte și să gândească;
• Dă-i de înț eles copilului că este o răsplată
specială să reușească să meargă la cumpărături
cu tine. Aceasta face ca lucrurile să fie amuzante;
• Ignoră comportamentul de ”a se da mare”,
în afara cazurilor când acesta este periculos,
dăunător pentru ceva sau pentru cineva,
stânjenitor pentru voi sau îi deranjează pe alții.
Dacă se întâmplă ca cel mic să aibă o criză
și vrei să îl disciplinezi pozitiv, poți încerca
următoarele:
• Oprește-te;
• Ridică-l (sau ia-l de mână);

39• Scoate-l afară din magazin sau din restaurant
(într-un loc privat);
• Vorbește cu el încet, ochi în ochi;
• Spune-i că nu îți place comportamentul lui;
• Dacă e necesar, pune-l pe locul din spate al
mașinii și tu stai pe locul din față sau stai lângă
mașină;
• Nu mai spune nimic altceva;
• Așteaptă-l să se calmeze – indiferent cât de
mult timp durează aceasta;
• Apoi întreabă-l dacă e gata să încerce din nou;
• Dacă nu se calmează, ia-l acasă;
• Dacă se poate, găsește pe cineva să stea cu el
cât timp vă faceți cumpărăturile sau le faceți
altădată.
Modul în care cei din jur reacționează și
“presiunea” acestora, atunci când copilul se
comportă nedorit, vă poate face să “ceda ți” în
fața acestuia și să nu mai puneți în aplicare pașii
de disciplinare pozitivă.
Gândiți-vă în astfel de momente:
”Ce înțelege copilul meu din această situație?”
Există posibilitatea ca el să repete comporamentul
nedorit, sau nu? Depinde de modul în care
reacționa ți.• În orice situație în care apare un comportament
neadecvat, adultul poate fi atent:
»să observe emoția copiilor și să o traducă în
cuvinte;
»să faciliteze exprimarea emoțională ”ce s-a
întâmplat?”;
»să facă apel la reguli (regula ghidează
comportamentul copilului într-o situație
socială).

40
www.oscis.ro
În încheiere despre…
disciplinarea copiilor mici
• Accepta ți că greșelile fac parte din natura
umană și folosiți-le ca pe un instrument pentru
a învă ța copilul cum să se comporte potrivit;
• Dacă comportamentele nedorite vin din lipsa
de încredere în sine a copilului, încuraja ți-l;
• Dați-i copilului posibilitatea de a experimenta
succesul adevărat;
• Când vă exprima ți nemulțumirea pentru
comportamentul negativ, axa ți-vă pe actul în
sine, și nu pe caracterul copilului. Nu spuneți:
”Dacă te porți așa ești un prost“ , ci ”Nu sunt de
acord să lovești alți copii pentru că ești furios“;
• Folosiți atitudini pozitive și încuraja ți
comportamentele dezirabile ”O să te străduiești
să folosești cuvinte politicoase altă dată“;
• Ajuta ți-i pe cei mici să-și exprime verbal
nemulțumirile;
• Fiți constanți în comportamente; astfel veți
oferi copiilor o serie de repere facilitându-le
adaptarea.
Rezolvarea situațiilor în care apar comportamente
nepotrivite între copii necesită parcurgerea mai
multor pași:
• Observarea și traducerea în cuvinte a emoției
copilului ”Observ că ești…” ;

41• Relaționarea cu contextul ”Ce s-a întâmplat?” ;
• Rezumarea informației primite ”Înțeleg că…” ;
• Exprimarea emoției (copilul îi comunică celuilalt
cum se simte);
• Raportarea la celălalt copil – sumarizarea
”Înțeleg că…” ;
• Apelul la regulă ”Regula este…” ;
• Aplicarea imediată a consecinței încălcării
regulii (se sancționează comportamentul și nu
emoția copilului);
• Identificarea soluțiilor de rezolvare a
problemelor.
Metode prin care se poate încuraja
participarea copilului la viața familiei
• Ascultă-l cu adevărat;
• Rezervă-ți timp pentru a-l înțelege cu adevărat;
Petrece timpul împreună cu el;
• Ascultă-i opinia și ideile lui atunci când faceți
ceva pentru toată familia;
• Consultă-l atunci când se ia o decizie care îl
privește;
• Implică-ți copilul în repartizarea bugetului
familiei;
• Copiii nu sunt perfecți, dar greșelile sunt
oportunități de a învăța ceva nou;
• Vorbește cu ei despre problemele pe care le ai, așa
încât ei să știe că nu sunt unicii care au necazuri;• Nu-i compara cu frații, surorile sau prietenii lor,
aceasta le lezează demnitatea;
• Negociază cu el regulile;
• În loc să le spui ceva negativ, găsește ceva
pozitiv să spui;
• Găsește o activitate comună care vă place
tuturor și faceți-o împreună;
• Oferă alegeri și dă-i copilului putere să aleagă
atunci când ia decizii;
• Interesează-te de viața lui la școală;
• Pregătiți și luați masa împreună cu toată familia;
• Învață copilul tău să facă față diferitelor situații
care apar;
• Spune-i că te bucuri să fii mama sau tatăl lui;
• Zâmbește când îți vezi copilul.

42
www.oscis.roAnexa
Jocuri pentru copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani

În perioada de vârstă 0 – 18 luni, copilul este capabil:
Să își controleze mișcările capului când este așezat(ă)
pe burtă
Jocuri recomandate…
• Jocuri în cadrul momentelor de tranziție în care
copilul este așezat pe burtă și se arată jucării care
produc sunete, deplasându-le în câmpul vizual al
acestuia cu scopul de a le urmări. Exerciții “Îmi țin
capul sus”, ”Ridicăm capul”, ”Privim în jur”, ”Privim
luminița mișcătoare” etc.
Să demonstreze control în mișcările mâinilor și
picioarelor
Jocuri recomandate…
• Jocuri de prindere a unei jucării;
• Jocuri de mișcare pasivă a picioarelor: ”Greierele
răsturnat”, ”Bicicleta”, ”Batem cu picioarele în
podea” etc.
• Jocuri funcționale – jocuri de prindere sau atingere
a unei jucării: ”Ia jucăria”, ”Atingem clopoț elul”,
“Aruncăm mingea”, “Lovim popicele”, “Împingem
jucăriile”, “Tragem jucăriile”.
Să execute rostogoliri de pe spate pe burtă și de pe
burtă pe spate
Jocuri recomandate…
• Jocuri de schimbare a poziției corpului prin rostogoliri de pe spate pe burtă și de pe burtă
pe spate (copilul este ajutat să se rostogolească
prin mișcarea unui prosop pe care acesta se află
poziționat, iar adultul se va adresa copilului cu o voce
caldă, afectuoasă): ”Ne rostogolim”, ”Ne răsucim”
etc.
• Exerciții pe muzică: ”Ne rostogolim ca mingea –
Uraaa!”, ”Unde e burtica?” etc.
Să stea în picioare, sustinut(ă) sau sprijinit(ă)
Jocuri recomandate…
• Jocuri pe podea sau, inițial, pe masa de înfășat,
însoțite de cântece și rime, în care copilul este
încurajat și ajutat să stea în picioare: ”Sus, sus, pui de
urs!”, ”Mergem la buni sau la tata sau la masă etc.”,
”Hopa –sus!” etc.
Să apuce obiecte și să le manipuleze în scopul explorării
sau utilizării lor
Jocuri recomandate…
• Jocuri care solicită mișcarea degetelor: bătut din
palme, cântat la pian, imitarea răpăitului de ploaie,
prindem fulgul etc.
• Exerciții de manipulare și jocuri în care se așează în
jurul copilului jucării, obiecte de diferite forme pe care
este încurajat să le apuce și să le manipuleze: ”Ne
jucăm cu păpușa sau balonul etc.”, ”Prinde sau dă-mi
cubul sau mingea, ursulețul etc.”, ”Unde e…?” etc.
Să golească cutii de conținut și să le reumple
Jocuri recomandate…
• Jocuri de construcție în care copiii sunt încurajati să
încarce și să descarce containere.

43• Jocuri de mișcare sau mici întreceri în care copiii să
exerseze golirea și umplerea unor vase cu apă, nisip,
pietricele (asista ți și ajuta ți de un adult): ”Punem bila
în cutie”, ”Așezăm cercul pe gâtul lebedei”, ”Punem
sau scoatem jucăriile din găletușă/coș/cutie” etc.
Să dea paginile unei cărți mari, adesea dând mai multe
pagini
Jocuri recomandate…
• Jocuri cu cartea: citire de imagini indicând elementele
din imagine, exersarea răsfoirii unei cărți (datul
paginii): ”Acum citim: unde e pisica/mărul/…?”, ”Mai
departe…” etc.
• Exersări libere favorizate de rutine: ”Acum e vremea
să ne culcăm sau ne relaxăm, dar mai întâi citim
împreună o carte”, ”Să așteptăm în liniște pe….
(răsfoind cărți)” etc.
Să apuce în pensă bidigitală obiecte relativ mici
(aprox.2/2 cm)
Jocuri recomandate…
• Exersări libere, sub formă de joc, în timpul unor
momente de tranziție: ”Apucăm pijamaua de guler și
mergem pe vârfuri, încet-încet, la culcare”, ”Aducem
prosopul la…”, ”Adunăm hârtiuțele de pe covor” etc.
• Jocuri de construcție cu cuburi sau pioneze mari de
plastic sau mărgele de hârtie mototolită: ”Trenul”,
”Turnul”, ”Gardul”, ”Mărgele pentru păpușă/mama/
bunica” etc.
Să localizeze sursa de zgomot și vocea umană
Jocuri recomandate…
• Jocuri cu jucării care produc zgomote și sunete (plasate la diferite distanțe de copil) în care adultul
le lovește și copilul este antrenat pentru a le localiza
sau în care copilul este încurajat să le lovească și
împreună cu adultul să le localizeze: ”Ghici unde
se aude….(rățușca/ciocănelul de plastic/clopoțelul
etc.?”, ”Cum face…cubul sau rățușca…?”
• Jocuri tip ”Cucu-Bau!”, utilizate în timpul
momentelor de tranziție, pentru localizarea vocii
umane sau a unor zgomote sau sunete produse
de diferite obiecte sau jucării: ”Unde-i mama/
tata/rățușca…”, ”Cine-i acolo?” etc.
Să dovedească abilitate în coordonarea ochi – mână
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activităti de stimulare și exersare în care
copilul este încurajat să încarce cutii sau coșuri
cu diferite obiecte (jocuri tip Incastre; jocuri de
construcție simple, suprapunerea a 2-3 cuburi,
așezarea în linie dreaptă a 2-5 cuburi etc.): ”Golim…
și umplem…”, ”Rostogolim mingile”, ”Turnăm apa/
nisipul/mălaiul”, ”Mișcăm jucăriile cu bețisorul” etc.
• Exersări libere, nedirijate, cu jucării care produc
sunete, jucării de tras și împins, jucării cu butoane și
manivele atât în timpul jocurilor sau activităților de
stimulare și exersare cât și în timpul momentelor de
tranziție: ”Alegem jucăriile care cântă”, ”Unde s-a
ascuns?”, ”Plimbă pietricelele în lingură!”, ”Dă mai
departe jucăria!” etc.
Să exploreze activ obiecte și suprafețe de diferite
texturi
Jocuri recomandate…
• Jocuri cu obiecte din materiale diferite (lemn,
plastic, pânză, carton etc.), în care copilul este
încurajat să le pipăie, să le desfacă, să le miroasă etc.

44
www.oscis.ro• De asemenea, copilul poate fi încurajat să spună
ce simte (cu ajutorul adultului) sau, în cazul
în care acestea au fost ascunse privirii lui, ce
crede că simte sau a pipăit (o floare care este
frumoasă, deci ”măi-măi”, bluzița de pijama
pufoasă și frumos mirositoare, care și ea poate
fi ”măi-măi”, un cub de lemn cu colțuri tari,
care ne deranjează, deci este tare și ne înțeapă
”Au!”etc.).
• Jocuri cu cărticelele – set cu coli din diferite
materiale sau din combinații de variante – în
culoare, în grosime, în asperitate etc. – ale aceluiași
material (carton, hârtie glasată, creponată, foiță
transparentă, plastic, material textil de diferite
consistenț e etc.) – Pipăim și spunem ”Măi-măi”
(când ne place) sau ”Nu măi-măi” (când nu ne
place și ne deranjează consistența materialului).
• Exersări libere favorizate de momentele de
rutină sau de tranziție în care copilul spune
ce a atins, ce a întâlnit în cale și cum este (cu
ajutorul adultului).
Să își exprime confortul sau disconfortul propriu în
raport cu o situa ție de igienă corporală specifică
vârstei
Jocuri recomandate…
• Activită ți de rutină (tip schimbarea scutecelor)
care sunt însoțite de un dialog cu copilul prin
care adultul își manifestă aprecierea, atenția,
dragostea etc. față de copil.
• Activități de stimulare a comportamentelor
pozitive legate de igiena personală: comentarii
de tipul ”Acum ne schimbăm, pentru că suntem
murdari”; ”Să spălăm mânuțele înainte de
masă, pentru a fi curați”; ”Ne-am sculat și acum
spălăm ochii” etc.Să anticipeze, în funcție de context, rutina sau
activitatea care urmează (somn, masă, joacă etc.)
Jocuri recomandate…
• Rutine sau activită ți de stimulare și exersare în
care, sub formă de joc, i se atrage atenția copilului
asupra acțiunii sau activității pe care o face,
corelat cu momentul sau rutina care le precede
sau urmează – Ce melodie se aude? Ce urmează/
ce facem acum?
• Stimularea (prin întrebări și încurajări sau
atenționări) copilului sau a copiilor în timpul unei
activități sau rutine deja familiare ca structură
pentru el/ei pentru a reține pașii sau etapele
derulate, precum și pentru a anticipa ce urmează
până la sfârșit: Ce am făcut acum? Ce urmează
să facem? Fii atent, fă și tu ca mine! Acum știi ce
trebuie să faci? etc.
În perioada de vârstă 19-36 luni, copilul este capabil:
Să demonstreze control asupra corpului (echilibru
și coordonare a mâinilor și a picioarelor) și oculo-
motorie
Jocuri recomandate…
• Jocuri cu mingea: exerciții de rostogolire a mingii
cu mâna, cu piciorul; aruncarea și prinderea
mingii – cu mingi de mărimi diferite. Utilizarea
momentelor de tranziție sau a plimbărilor în aer
liber pentru exersare: ”Rostogolim mingea între
noi”, ”Mergem pe o cărare”, ”Lovește mingea cu
piciorul sau mâna”, ”Lovim popicele”, “Facem
baloane de săpun (cu mâinile)”, ”Mergem pe
băncuță” etc.
• Jocuri de popice și de fixare a pieselor tip Lego.
• Jocuri muzicale care antrenează mișcarea
mușchilor mari: imitarea unor mișcări ale

45diferitelor animale, a unor activități de rutină
observate la cei apropia ți sau practicate de
ei: ”Spălăm rufele ca mama”, ”Mestecăm în
mâncare”, ”Dăm cu măturica, să facem curat”,
”Punem hăinuțele pe pat ca să ne pregătim de
ieșit afară” etc. (pot fi și mișcări pe muzică și
rime).
Să dovedească abilitate în a urca singur(ă) scările
Jocuri recomandate…
• Jocuri de mișcare în interior sau în aer liber;
exersări libere în timpul momentelor de tranziție
și chiar al rutinelor (sosirea și plecarea), în care
copiii sunt încurajați să urce trepte sau diferite
denivelări ale podelei: ”Urcăm… și coborâm”,
”Sus pe scară!”, ”Hop în jos pe scări, ca mingea!”
etc.
Să execute mersul prin alternarea picioarelor,
alergări, sărituri, rostogoliri
Jocuri recomandate…
• Activități și jocuri de mișcare în aer liber în care
copiii aleargă, sar, se rostogolesc. Mici trasee în
care se pot combina deprinderile respective.
• Jocuri cu text și cânt în care sunt prezente
mișcările tip săritură, alergare: ”Mergi după
mine”, ”La plimbare prin pădure”, ”Ocolim ob-
stacolele” etc.
• Jocuri tip: ”V-ați ascunselea”, ”Șoarecele și pisi –
ca”, ”Suntem iepurași”, ”Suntem păsărele”, ”Sun –
tem broscuțe” etc.Să exerseze ”scrierea” unor semne mari, cu diferite
instrumente de scris și pe diferite suprafeț e
Jocuri recomandate…
• Jocuri libere cu coli mari de hârtie și creioane
colorate sau negre groase (sau creioane
cerate), cu cretă pe asfalt, cu pensula groasă
pe hârtie, cu bețisorul pe nisip etc., în care
copilul va exersa trasarea de forme sau semne:
”Facem căsuța piticilor”, ”Oușoare”, ”Drumul”,
”Decorăm cutii pentru jucării” etc.
• Activități de învățare, din categoria activităților
artistico-plastice (desen, pictură), cu temă dată,
în funcție de tema săptămânii: ”Mingea”, ”Linii
de tren”, ”Căsuța din povești” etc.
• Exersarea trasării semnelor respective în
aer, însoțite de cântecele sau rime, în timpul
tranzițiilor (atunci când se poate face legătura
cu tema activitătii care urmează) sau a
plimbărilor în aer liber.
Să dea paginile unei cărti mari, deseori una câte
una
Jocuri recomandate…
• Activități de stimulare sau exersare a lecturii
sau utilizării cărții.
• Jocuri-exercițiu cu cărți din carton: citire de
imagini, concomitent cu exersarea răsfoirii cărții
(datului paginii una după alta, rând pe rând).
• Jocuri tip: ”Caută și răspunde”, în care copilul
va fi încurajat să caute și să arate unde este
un obiect/animal/element cunoscut, care se
găseste într-o carte cunoscută deja de el și
pusă la dispoziția lui în timpul jocului.
• Exersări libere ale mișcărilor specifice răsfoitului
cărții, favorizate de jocul cu cărticelele, set

46
www.oscis.rocu diferite materiale (carton, poleială, hârtie
glasată, creponată, foiță transparentă, plastic,
material textil de diferite consistente etc.) sau
de jocurile cu jetoane.
Să folosească tacâmuri (îndeosebi lingură/
linguriță) în mod corespunzător
Jocuri recomandate…
• Jocuri-mimă sau jocuri simbolice, cu păpuși și
tacâmuri de jucărie, în care copilul exersează
folosirea corespunzătoare a tacâmurilor: ”Cu ce
mâncăm asta?”, ”Hrănește păpușa cu lingura”,
”Mâncăm singuri” etc.
• Exersări libere favorizate de momentul de rutină –
servirea mesei, în care copilul e încurajat și ajutat să
folosească tacâmuri (îndeosebi lingura și lingurița
și, uneori, chiar furculița de plastic cu dinți mari,
rotunjiți) sau jocuri-rimate și jocuri cu text și cânt
(creația educatoarei), utilizate în momentele de
tranziție ce preced rutina respectivă.
Să își coordoneze corpul și membrele, corelând
mișcările cu diferite mesaje senzoriale primite
(sunete, lumini, culori, comenzi etc.)
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activități de stimulare sau exersare, din
categoria activităților euritmice, în care copilul
este încurajat să se miște pe muzică (diferite
intensită ți și ritmuri) și să exprime prin mișcare
ceea ce i se transmite prin muzică: ”Tropăim ca
elefanții din Cartea Junglei”, ”Ne legănăm și ne
întindem ca Mowgli”, ”Mergem tiptil ca pisica” etc.
• Exerciții în care, prin dans, copilul va mișca ritmic
diferitele segmente ale corpului nominalizate
de educatoare sau părinte: degete, bra țe, cap,
picioare, în funcție de ce aude și vede: ”Piciorul
drept în față!”, ”Mâinile sus!”, ”Suntem acrobați!”etc. • Exersări libere ale mișcării diferitelor părți ale
corpului sau a corpului în ansamblu, în timpul
tranzițiilor sau rutinelor, apelând la fragmente
muzicale, frământări de limbă, fragmente în
versuri, numărători etc. sau chiar la semnale
vizuale (culori, lumini) sau sugestii verbale (ne e
frig, ne e cald, cad picăturile de ploaie, bate vântul
etc.)
Să participe activ la activită ți de rutină sau tranziții
care implică mișcare: aranjarea jucăriilor, a mesei, a
hăinuț elor
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activități de stimulare, din categoria
activităților euritmice, în care copilul este
încurajat să se miște (eventual pe muzică) și să
exprime o acțiune specifică sau un ansamblu
de acțiuni din cadrul unei rutine cunoscute:
”Plecăm în parc. Ne încălțăm, punem paltonul
și împingem căruciorul singuri până la ușă”; ”E
dimineață. Ne spălăm, ne îmbrăcăm și plecăm la
creșă”; ”Ne-am jucat cu jucăriile și acum punem
la loc, pe rând: cuburile, păpușile și mașinile”
etc.
• Jocuri didactice în care copilul va fi încurajat
să mimeze și să numească acțiuni pe care le
cunoaște și le-a practicat anterior într-o rutină/
tranziție/altă activitate.
• Exersări libere ale mișcării diferitelor părți ale
corpului sau a corpului în ansamblu, în timpul
tranzițiilor sau rutinelor, apelând la fragmente
muzicale, frământări de limbă, fragmente în
versuri, numărători adecvate (cu tematică:
sănătate, igienă personală, alimentație etc.)

47Să dovedească stăpânirea unor deprinderi de
igienă corporală adecvate vârstei sau stadiului de
dezvoltare (spălat pe mâini, utilizare toaletă, spălat
pe dinți)
Jocuri recomandate…
• Jocuri de rol, jocuri cu text și cânt sau jocuri
didactice în care copilul va fi încurajat să vorbească
despre anumite deprinderi de igienă corporală
adecvate vârstei (spălat pe mâini, spălat pe față,
spălarea dinților, pieptănatul, folosirea prosopului
etc.) sau să imite și să recunoască mișcările
specifice ale acestora.
• Exersări libere, observate și îndrumate cu atenție
de către educatoare sau părinte în timpul rutinelor
sau tranzițiilor: ”Ne spălăm singuri pe mâini”,
”Periem dinții ca să crească mari!” etc.
Să aplice reguli de păstrare a sănătă ții (adecvate
nivelului lui de înț elegere), dovedind cunoașterea lor
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activități de stimulare tip: jocuri de rol,
jocuri didactice, citire de imagini sau lectură
după imagini, activități muzicale etc. prin care
se urmărește gradul de cunoaștere și modul de
aplicare al unor reguli de păstrare a sănătății (ne
spălăm pe mâini înainte de masă, spălăm dinții
după fiecare masă, mâncăm în liniște și mestecăm
bine tot ce avem în gură, nu alergăm cu gura
deschisă, nu stăm în clasă cu aceeași încăltăminte
cu care ieșim afară etc.)
• Exersări libere, observate și îndrumate cu atenție
de către educatoare sau părinte, în timpul rutinelor
sau tranzițiilor, prin care se accentuează regula
care trebuie respectată și motivația aferentă.Să recunoască diferite mâncăruri și gustul diferitelor
alimente
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activități de învățare tip: joc de rol, joc
didactic, joc senzorial, citire de imagini prin care
copilul este încurajat să guste sau să recunoască
diferite alimente sau mâncăruri și să precizeze
gustul acestora folosindu-se de diferite simțuri
(văz, miros, gust etc.): ”Cine știe ce culoare are…?”,
”Mâncarea mea preferată are gust…”, ”Simt miros
de prăjituri/lapte/pâine…” etc.
• Exersări libere favorizate de momentul de rutină –
servirea mesei, în care copilul e încurajat și ajutat
să servească diferite alimente sau mâncăruri și să
recunoască gustul lor: ”Să găsim cea mai gustoasă
mâncare sau cea mai parfumată prăjitură.”, ”Spune
ce este?” etc.
Să vorbească despre gustul alimentelor cunoscute și
despre caracteristicile nutritive ale acestora
Jocuri recomandate…
• Activități de învățare și jocuri în timpul cărora
copilul e stimulat să denumească alimentul,
gustul acestuia și calitățile nutritive, după o serie
de repetări și exemplificări anterioare oferite de
adult (ex.: Carnea de pui este dulce și gustoasă;
Merele au un gust dulce, au vitamine și ne ajută
să creștem mari; Morcovul are un gust dulce și ne
ajută să vedem mai bine; Portocala are un gust
acrișor și are vitamina C etc.).
Să evite locurile, obiectele sau situa țiile periculoase
(aragaz, fier de călcat, prize)
Jocuri recomandate…
• Jocuri și activități de stimulare tip: joc de rol, joc

48
www.oscis.rodidactic, imitare etc. în care sunt utilizate obiecte
casnice care presupun un risc de accidentare
declanșat de o manipulare greșită (ex: aragaz,
sobă, fier de călcat, uscător de păr etc.).
• Discuții libere, scurte povestiri, rime prezentate
copiilor pentru explicarea consecințelor, atât
pentru el cât și pentru ceilalți, a manipulării
greșite a unor obiecte casnice sau a necunoașterii
și nerespectării unor reguli.
Să recunoască și să vorbească despre reguli
(adecvate nivelului lui de înțelegere) care îl feresc
de accidente
Jocuri recomandate…
• Jocuri pe teme rutiere cu respectarea regulilor
de circulație. Memorare de poezii cu teme privind
regulile de protecție și de circula ție: ”La plimbare”,
”Traversăm corect”, ”Unde a greșit copilul?” etc..
• Jocuri didactice.
• Jocuri cu text și cânt.
• Jocuri de rol în care sunt utilizate simboluri care
indică pericolul. ( www.bebelogic.ro/topic/417-
repere-in-dezvoltarea-copilului-de-la-nastere-la-
3-ani-si-jocuri-recomandate )
Jocuri pentru copii cu vârsta cuprinsă
între 3 și 6 ani
• Jocuri de dezvoltare emoțională pentru copii
www.psihologpentrucopii.ro/2011/07/jocuri-de-
dezvoltare-emotionala-pentru-copii)
• Jocuri de mișcare (cu mingea, cu cercul, jocuri cu
bile, aruncarea de discuri la țintă, popice etc.). Cu
preșcolarul mare se inițiază, în cadrul organizat al grădiniței, jocuri didactice de mișcare, ce combină
muzica cu dansul. Acest gen de activități contribuie
la dezvoltarea abilităților motrice, la disciplinarea
comportamentului, precum și la creșterea rezistenței
copilului.
• Jocuri de asamblare (puzzle, incastre) și jocul de
construcție (cu cuburi, pământ, plastilină, lut, nisip
sau alte materiale). Toate aceste jocuri contribuie la
dezvoltarea deprinderilor manuale ale copilului.
• Jocuri cu subiect (jocurile cu roluri din povești sau
din viața reală – joacă ei inșiși sau folosesc păpuși).
Din această categorie un loc privilegiat în topul
preferințelor îl are jocul ”de-a familia”. El apare la toate
vârstele și îmbracă forme caracteristice mediului de
proveniență a copilului. Preșcolarul manifestă atracție
și pentru jocul de-a ”medicul”, “constructorul”,
“vânzătorul” etc. Acest tip de joc este un bun
prilej de asimilare a experienței de viață, de imitare
a atitudinilor și comportamentelor adulților, de
implicare emoționala activă (în joc, copilul exprimă
diverse trăiri: bucuria, tristețea, afecțiunea, gelozia, el
le înțelege treptat și devine conștient de ele). Jocul
cu subiect are și un caracter educativ: imitând și
identificându-se cu personajele pozitive din povești,
copiii devin sensibili la valori ca: adevăr, bine, frumos,
dreptate și la formarea unor trăsături caracteriale:
bunătate, răbdare, hărnicie, curaj, perseverență etc.
Jocul devine astfel un instrument și un mijloc în
dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială.
• Jocuri de creație – se organizează spontan, după
un eveniment marcant și impresionant. Cu cât
preșcolarul este mai mare, el devine capabil să redea
un fragment de viață mai complex. Apare și jocul
dramatic (de-a teatrul de păpuși), în care va întruchipa
diverse personaje. Fetițele răscolesc dulapurile
pentru a găsi haine potrivite ca să se costumeze sau,
mai simplu, confecționează îmbrăcăminte și accesorii
pentru păpuși.

49• Jocuri cu reguli – acest tip de joc este sugestiv
ilustrat la preșcolar prin jocul “de-a v-ați
ascunselea”. După opinia specialiștilor se poate
constata o evoluție în ceea ce privește asimilarea
regulilor aferente acestui joc, de la preșcolarul mic
la cel mare. Astfel, preșcolarul mic nu este capabil
să-și însușească corect regulile jocului și crede că
este suficient să-și ascundă capul. De asemenea,
el nu are răbdare să rămână în ascunzătoare,
iar dacă este chemat nu rezistă tentației și
se deconspiră imediat. Preșcolarul mijlociu
este capabil să asimileze corect regulile, deci
realizează un progres față de etapa anterioară.
El însă rămâne deficitar în organizarea tuturor
momentelor jocului. Concret, acesta caută mult
ascunzătoarea, manifestând preferință pentru
locuri cât mai îndepărtate și mai inaccesibile,
ca urmare, va ajunge cu greu la punctul de
bătaie, ratând finișul. În fine, preșcolarul mare
reușește să se integreze perfect la exigențele
acestei activități. Dintre jucăriile recomandate la
această vârstă amintim: echipamentul de joacă
pentru grădină, puzzle din 10-20 de piese, Lego,
animale de pluș, păpuși și îmbrăcăminte pentru
ele, mobilier pentru păpuși, căsuță, mașinuțe cu
telecomandă, tricicletă și bicicletă cu cască de
protecție, păpuși ce pot fi manipulate cu mâinile
și degetele (teatru de păpuși), hăinuțe colorate și
accesorii cu care să se poată deghiza, casetofon
și casete audio, foarfecă special destinată vârstei,
creioane colorate, carioci, lipici (toate non-toxice),
jocuri ușoare pe computer, cărți de povești etc.
• Începând cu vârsta de 4 ani, copilul simte nevoia
unui partener de joc (de preferință copil), nevoie
care se acutizează pe la 5 ani. De regulă, atracția
sa este dirijată, fie către un alt copil mai mare
ca vârstă, fie către un copil mai mic (caz în care
își asumă rolul de coordonator al jocului). Dacă
partenerul lipsește, el crează unul imaginar, ceea ce sugerează apariția “jocului de alternanță”.
Către vârsta de 5 ani, conduitele implicate în joc,
inclusiv cele verbale sunt tot mai diversificate,
numărul jucăriilor utilizate scad, dar cresc
substitutele lor imaginare. (Psih. Beatrice Pălici &
Psih. Karla Stana, Centrul de Resurse și Asistență
Educațională «Speranța» www.copil-speranta.ro )
Site-uri recomandate…
• www.desprecopii.com/info-id-2244-nm-Jocuri-in-
interior.htm
• www.scoalaparintilor.ro/dezvoltarea-copilului/
copilul-3-6-ani.html
• www.scoalaparintilor.ro/povesti-pentru-copii-de-
ascultat-online-6.html
• proiecte.pmu.ro/c/document_library/ ( Ghid de
bune practice pentru educatie timpurie- MECT
2008)
• www.copilasul.com/about/copilul3-6.php (jocuri
pregatitoare pentru citit)
• www.parintibuni.ro
• www.michaelolaf.net/BirthtoThreeDevelopment.
html

50
www.oscis.roBibliografie
Byron, Tanya (2009), Educă-ți pozitiv copilul: oferă ce vrei să primești, Editura Aramis Print, București
Carol Markie Dadds, Matthew R. Sanders, Karen M. T. Turner, Every Parent’s Self-Help Workbook, Families
International Publishing Pty Ltd, 2001;
Cucu-Ciuhan, Geanina, (2000), Psihologia școlarului mic , Editura Sylir, București.
Crețu, Tinca, (2009), Psihologia vîrstelor, Editura Polirom, Iași.
Faber, A., Mazlish E., Templeton R. (2013, ediția a IV a), Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală,
Editura Curtea Veche, București
Harwood, R. L., Miller, S. Vasta, A. R., (2010), Psihologia copilului, Editura Polirom, Iasi.
Organiza ția ”Salva ți Copiii” România (2008), Vârsta preșcolară: ghid pentru părinți, Editura Speed Promotion,
București
Organiza ția ”Salva ți Copiii” România (2008), Vârsta școlară: ghid pentru părinți, Editura Speed Promotion,
București
Organiza ția ”Salva ți Copiii” România (2008), Preadolescența și Adolescența: ghid pentru părinți , Editura Speed
Promotion, București
Pânișoară, Georgeta, (2011), Psihologia copilului modern , Editura Polirom, Iași.
Petrea, Irina (2008), Și tu poți fi Supernany 1. Cum să-ți crești bine copilul, Editura Trei, București
Petrea, Irina (2008), Și tu poți fi Supernany 2. Cu copilul la școală, Editura Trei, București
Rășcanu, Ruxandra, (2000), Introducere în psihologie aplicată , Editura Ars Docendi, București.
Sanchez, Pilar (2009), Părinți consecvenți, copii fericiți, Editura Aramis Print, București
Schaffer, H. Rudolf, (2010), Introducere în psihologia copilului Editura ASCR, Cluj-Napoca.
Șchiopu, Ursula, (2002), Introducere în psihodiagnostic , Editura Fundației ,,Humanitas”, București.
Zlate, M. (1999), Psihologia mecanismelor cognitive , Editura Polirom, Iași.

Abecedar