www.fpse.unibuc.ro www.reninco.ro www.worldvision.ro Conferința Națională “Parteneriatul Educațional Școală -Familie, exemple de bună practică… [611002]

www.fpse.unibuc.ro www.reninco.ro www.worldvision.ro

Conferința Națională “Parteneriatul Educațional Școală -Familie, exemple de bună
practică incluzivă în școala românească”

București, 14.06.2014

Declarația de la Salamanca (Spania) asupra educa ției cerinț elor speciale,
adoptată la conferința mondială „Acces ș i calitate” organizată de UNESCO și
Ministerul Educaț iei din Spania, în perioada 7-10 iunie 1994 .
„ Între 7 și 10 iunie 1994, peste 300 de participanți, reprezentând 92 de guverne și 25 de
organizații inte rnaționale s -au reunit la Salamanca (Spania), pentru a promova obiectivul
Educației pentru Toți, prin luare în considerare a schimbărilor politice fundamentale necesare
promovării unei abordări integratoare a educației, respectiv, pentru a permite școlilor să se pună
în slujba tuturor copiilor, în particular a celor cu cerințe educaționale speciale .
Organizată de Guvernul spaniol în cooperare cu UNESCO, această Conferință a reunit înalte
oficialități, administratori, responsabili în domeniul stabilirii de p olitici și specialiști din domeniul
educației, precum și reprezentanți ai Organizației Națiunilor Unite și ai organizațiilor sale
specializate, ai altor organizații internaționale guvernamentale și ai unor organizații finanțatoare.
Conferința a adoptat Dec larația de la Salamanca cu privire la principiile, politicile și practicile din
domeniul cerințelor educaționale speciale, precum și Cadrul de Acțiune. Aceste două documente au
la bază principiile integrării și recunoașterii necesității de a acționa pentr u crearea „școlilor
pentru toți” – respectiv, instituții care să includă toți copiii, care să respecte
diferențele dintre aceștia, să sprijine elevii în activitatea de învățare și să răspundă
cerințelor individuale. ”(extras din prefaț a)
La Salamanca a fos t adoptată viziunea asupra educaț iei incluzive și au fost
făcute recomandă ri care a u rămas de referință pentru UNESCO și întreaga
comunitate internațională, în toată perioada ulterioară :
„…școlile trebuie să includă în procesul de învățământ toți copiii, indiferent de condițiile
fizice, intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură ale acestora”. Acestea
(școlile) trebuie să includă în egală măsură copiii cu dizabilități și pe cei supradotați, copiii
străzii și pe cei încadrați în munc ă, copiii aparținând populațiilor locuind în zone greu
accesibile sau ducând o viață nomadă, copiii aparținând minorităților lingvistice, etnice sau
culturale, precum și copiii provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau
marginalizate (direcț ii de acțiune, introducere, 3) .
„Persoanele cu cerințe educaționale speciale trebuie să aibă acces în școlile obișnuite ,
care trebuie să se adapteze unei pedagogii „centrate pe copil”, capabile să vină în întâmp inarea
acestor cerințe (declaraț ie, art.2).
„Scolile obișnuite, cu orientare incluziva , sunt cele mai utile mijloace de combatere a
atitudinilor discriminatorii, creând comunități primitoare, construind o societate incluzivă și oferind
educație pentru toți ; mai mult, ele furnizează o educație utilă pentr u majoritatea copiilor, cresc
eficiența și în ultimă instanță rentabilitatea întregul ui sistem educațional” (declaraț ie, art.3).
„Principiul fundamental al școlii incluzive este acela că toți copiii trebuie să învețe împreună,
oricând acest lucru este posi bil, indiferent de dificultățile pe care le au sau de diferențele dintre
aceștia. Școala incluzivă trebuie să recunoască și să reacționeze la diversele cerințe ale elevilor ,
armonizând, pe de o parte stiluri și ritmuri diferite de învățare, iar, pe de alt ă parte să asigure

www.fpse.unibuc.ro www.reninco.ro www.worldvision.ro

o educație de calitate pentru toți, prin programe de învățământ adecvate, bună organizare, strategii
de predare, folosirea optimă a resurselor și parteneriatul cu ceilalți membri ai comunităților în care
funcționează. Trebuie să se asigu re un continu um al sprijinului și serviciilor oferite pentru cer ințele
speciale în fiecare școală. ”
Declaraț ia de la Salamanca are menț iuni i mportante cu privire la formarea
personalului didactic – în contextul educaț iei incluzive:
„ Pregătir ea corespunzătoare a întregului personal didactic constituie un element
determinant în promovarea trecerii către școlile incluzive . În plus, este tot mai recunoscută
importanța încadră rii de profesori din rândul persoanelor cu dizabilități , care servesc d rept
modele pentru copiii cu dizabilități” (art. 40, p 27).
Viziunea de la Salamanca legata de curriculum
„Curriculum -ul școlar trebuie adaptat la cerințele copiilor, și nu invers. De aceea, școlile
trebuie să ofere oportunități curriculare, care să se potrivească copiilor cu diverse capacități și
interese.
Copiii cu cerințe speciale trebuie să primească sprijin suplimentar de instruire în
contextul curriculum -ului școlar obișnuit și nu în cadrul unui curriculum distinct . Principiul călăuzitor
trebuie să constea în a oferi tuturor copiilor o educație egală, acordând asistență și sprijin
suplimentar copiilor care au nevoie de acestea.
Pentru a se putea urmări progresul fiecărui copil trebuie revizuite procedurile de
evaluare . Evaluarea formativă trebuie în corporată în procesul educațional obișnuit, pentru a -i
informa permanent pe elevi și profesori asupra nivelului de învățare atins, cât și asupra
dificultăților, dar și pentru a -i putea ajuta pe elevi să le depășească (Declaraț ia de la
Salamanca, p g. 22).
Viziunea asupra ș colilor speciale
„Repartizarea copiilor în școli speciale – sau clase sau secții speciale într -o școală, pe timp
nelimitat – trebuie să constituie o excepție , această soluție fiind recomandată numai în acele rare
cazuri în care s -a demonst rat cu claritate că educarea în clase obișnuite nu poate să vină în
întâmpinarea cerințelor educaționale sau sociale ale copilului, sau atunci când aceasta este necesară
pentru binele copilului în cauză sau al celorlalți. ”(pg.6)
Scolile speciale pot repre zenta o resursă valoroasă pentru dezvoltarea școlilor incluzive
din mai multe puncte de vedere:
– personalul acestor instituții speciale are experiența necesară depistării și identificării
timpurii a copiilor cu dizabilități;
– de asemenea, școlile speciale pot servi drept centre de instruire și centre de resurse
de personal pentru școlile obișnuite;
– școlile speciale – sau unitățile speciale din școlile obisnuite – ar putea continua să
furnizeze cea mai potrivită educație pentru un număr relativ mic de copi i cu
dizabilități, care nu pot fi incluși în clasele obișnuite ale școlilor (pg 6) ;

Parteneriatul cu părinții
„Educația copiilor cu cerințe educaționale speciale este o sarcină care trebuie
împărțită între părinții acestora și profesioniști . O atitudin e pozitivă din partea părinților
favorizează integrarea școlară și socială. Părinții au nevoie de sprijin pentru a -și putea asuma rolul
de părinți ai unor copii cu cerințe speciale .”(pg. 19)