VULNERABILITATI SI RISCURI IN DEZVOLTAREA MUNICIPIULUI BUZAU [307921]

[anonimizat], Informatica si Geografie anul III

Program de studii: GEOGRAFIE

VULNERABILITATI SI RISCURI IN DEZVOLTAREA MUNICIPIULUI BUZAU

Profesor Coordonator: CORNELIA MARIN

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAP 1 – [anonimizat]

1.1 AMPLASARE GEOGRAFICA

1.2 GEOLOGIE SI RELIEF

1.3 CARACTERISTICI CLIMATICE

1.4 HIDROGRAFIE

1.5 FLORA SI FAUNA

CAP 2 – [anonimizat]

2.1 POPULATIE

2.2 CAI DE TRANSPORT

2.3 ECONOMIE

CAP 3 – RISCURI SI VULNERABILITATI

3.1 RISCURI NATURALE

3.2 RISCURI TEHNOLOGICE

3.3 RISCURI BIOLOGICE

3.4 RISCURI SOCIALE

CAP 4 – GESTIONAREA RISCURILOR

4.1 ACTIUNI DE PROTECTIE

4.2 ACTIUNI DE INTERVENTIE

4.3 ROLUL AUTORITATILOR LOCALE

4.4 ROLUL EDUCATIEI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAP 1 – [anonimizat]

1.1 [anonimizat] o altitudine de 101 m [anonimizat] 45°09" latitudine nordică și 25°5" longitudine estică. Are o suprafață de 81,3 km2 și o populație de 115494 locuitori (la recensământul din 2011).

[anonimizat], este situat în zona centrală a

județului, [anonimizat] 45°09" [anonimizat] 25°5" [anonimizat] o suprafață totală de 81,3 km2.Se află la confluența dintre drumul european E85, ce leagă sudul continentului cu zona de nord și drumul național ce unește Transilvania cu porturile dunărene și litoralul Mării Negre. [anonimizat]. [anonimizat] o ramă de dealuri cu înălțimi cuprinse între 500-700 m, [anonimizat]. În partea de est a [anonimizat], cu terenuri roditoare. Clima orașului Buzău are un caracter continental.

1.2 [anonimizat]: munți, dealuri și câmpie. Varietatea formelor de relief și a alcătuirii geologice a imprimat și diversitatea celorlalte elemente ale cadrului natural. [anonimizat], una în continuarea celeilalte (fig2.2).

Astfel, [anonimizat] a D.A. Buzău-Ialomița, este reprezentată de masive muntoase și culmi aparținând Carpaților Meridionali (masivele Leaota și Bucegi între 2000-2500 m) și Carpaților de Curbură ([anonimizat], Ciucașului, Siriului, [anonimizat] 1600-2000 m). Zona subcarpatică este reprezentată de:

– Subcarpații Ialomiței între Dâmbovița și Cricovul Dulce,

– [anonimizat]-Mislea,

– [anonimizat] o parte și de alta a văii Teleajenului,

– [anonimizat] a bazinului Cricovului Sărat,

– [anonimizat]-Cricovul Sărat.

Culmile acestora au altitudini mari (800-1000 m) [anonimizat] 200-300 m la contactul cu zona de câmpie (în partea sudică), [anonimizat] – Istrița (care de la 750 m coboară în Câmpia Buzăului la 100-200 m).

Zona de câmpie se situează în sud, ocupând aproape 40 % din teritoriu, fiind reprezentată de unități de relief coborâte (sub 100 m): Câmpia Târgoviștei, Câmpia Ploieștilor, Câmpia Gherghiței, Câmpia Buzăului și Râmnicului.

Aceste unități fac legătura între Subcarpații din nord și Marea Câmpie a Bărăganului din sud și sud-est (câmpie divizată la rândul ei în Bărăganul Sudic, Central și Nordic). Dacă la contactul cu subcarpații au altitudini de 100-150 m, spre fluviul Dunărea au valori mici (sub 40 m), ajungând până la 10 m în câmpia joasă a Siretului.

Spațiul hidrografic Buzău-Ialomița se caracterizează prin trei mari trepte de relief: munți, dealuri subcarpatice și câmpie.

Zona montană carpatică situată în nord-vestul spațiului hidrografic Buzău – Ialomița include Masivele Leaota și Bucegi ce fac parte din Carpații Meridionali, Munții Baiului, Ciucașului, Siriului, Podu Calului, Penteleu și cei ai Vrancei, ce fac parte din Carpații de Curbură. Culmile acestor munți au înălțimi cuprinse între 1.600 m și2.500 m.

Zona subcarpatică urmează ca și poziționare linia de desfășurare a zonei montane și este reprezentată la rândul ei de 5 unități: Subcarpații Ialomiței, Subcarpații Prahovei, Subcarpații Teleajenului, Subcarpații Cricovului Sărat, Subcarpații Buzăului. Aceste unităti de relief se află la altitudini cuprinse între 800-1.000 m și coboară brusc, uneori lent, până 200-300 m.

Zona de câmpie ocupă aproape 40% din teritoriu și este formată din Câmpia Târgoviștei, Câmpia Ploieștilor, Câmpia Gherghiței, Câmpia Buzăului și Râmnicului, variind de la altitudini de 100-150 m până la 10 m.

Din punct de vedere geologic, spațiul hidrografic Buzău-Ialomița se compune dintr-o multitudine de formațiuni aparținând Paleozoicului, Mezozoicului sau Neozoicului.

În zona montană sunt prezente șisturi cristaline și granite, care suportă uneori roci sedimentare permo-mezozoice. Flișul intern ce capătă lățimea maximă la Curbura Carpaților este constituit dintr-un complex inferior de marne, marne calcaroase, microconglomerate, peste care urmează un complex de șisturi argilo-marnoase cenușii negricioase, cu intercalații de gresii și calcare, la care se adaugă șisturi negre și apoi complexul conglomeratic. Subunitățile depresiunilor intramontane s-au format ca unitate geomorfologică în Sarmațian.

În zona deluroasă subcarpatică aflată în spațiul hidrografic Buzău – Ialomița se regăsesc depozite din miocen și sarmato-pliocene. Aici se găsesc roci siliciose, carbonatice și roci organogene.

La câmpie apar în general, roci arenitice și pelitice (bolovănișuri, pietrișuri, nisipuri, marne, argile și maluri), depozite ce datează din perioada începând din Paleozoic și până în Neozoic.

Pe teritoriul D.A. Buzău-Ialomița apar formațiuni aparținând atât Paleozoicului, cât și Mezozoicului și Neozoicului.

În zona de munte apar:

– roci silicioase (șisturi cristaline, gresii silicioase, conglomerate);

– roci carbonatice (calcare, gresii calcaroase, marnocalcare, dolomite);

– roci organogene (calcare recifale, depozite bituminoase).

În zona subcarpatică se găsesc roci silicioase și carbonatice (gresii silicioase și carbonatice), tufite și roci organogene (șisturi argiloase bituminoase, cărbuni, calcare organogene). În zonele de câmpie apar, în general, roci arenitice și pelitice (bolovănișuri, pietrișuri, nisipuri, marne, argile și mâluri). Vârsta depozitelor ce aflorează la zi în teritoriu este cuprinsă între Paleozoic și Neozoic. Astfel, în zona șisturilor cristaline apar formațiuni de vârstă Cambrian-Eocen-Oligocen, în zona de fliș depozitele având vârste cuprinse între Jurasic superior – Paleogen.

Molasa subcarpatică este de vârstă Mio-Pliocenă, iar în câmpie formațiunile sunt, în general, de vârstă cuaternară (Pleistocen inferior – Holocen). Principalele unități geologice caracteristice spațiului hidrografic Buzău-Ialomița sunt prezentate în fig. 2.4.

1.3 CARACTERISTICI CLIMATICE

Prin așezarea în partea central-sud-estică a țării, Direcția Apelor Buzău-Ialomița are un climat temperat-continental, cu diferențieri între partea nord-vestică (temperaturi mai scăzute și precipitații mai mari cantitativ) și partea sud-estică (temperaturi mai ridicate și un grad mare de ariditate). Repartiția precipitațiilor, ca și cea a temperaturii, urmărește marile forme de relief. Astfel, precipitațiile medii anuale variază de la 400 mm/an la 1200 mm/an, iar temperatura medie anuală variază de la – 4 oC la munte la +11oC la câmpie.

În bazinul hidrografic al Ialomiței, precipitațiile sunt mai abundente în partea sa superioară (zona montană), comparativ cu partea de mijloc și inferioară a bazinului. Același lucru se întamplă și în cazul bazinului hidrografic Buzău. Bazinele Mostiștea și Călmățui, prin plasarea lor în zona de câmpie, se încadrează într-un climat arid, deși partea vestică a bazinului Mostiștea primește o cantitate mai mare de precipitații (450-500 mm).

Spațiul hidrografic Buzău – Ialomița areoclimătemperat-continentală,cu diferențieri între partea nord-vestică (temperaturi mici, precipitații multe) și partea sud-estică (temperaturi mari, precipitații puține).

Temperaturile variază astfel: temperatura medie anuală este de -3oC la munte și ajunge la +12oC la câmpie; temperatura maximă absolută de 44,5 oC iar cea minimă este de -29,6 oC.

În ceea ce privește precipitațiile, acestea sunt mai abundente în partea superioară (zona montană), comparativ cu partea de mijloc și inferioară a bazinelor hidrografice ale Ialomiței și Buzăului. Bazinele Mostiștea, Călmățui se încadrează într-un climat arid. Precipitațiile medii anuale variaza de la 400 mm/an la 1.200 mm/an.

1.4 HIDROGRAFIE

Direcția Apelor Buzău-Ialomița, cu sediul în municipiul Buzău, este o unitate teritorială a Administrației Române „Apele Române”, având în administrare bazinele hidrografice Ialomița, Buzău, Călmățui, Mostiștea și fluviul Dunărea, cu o suprafață de 24699 km2, reprezentând 9,4 % din teritoriul țării.

Planul de management se elaborează pentru spațiul hidrografic format din bazinele hidrografice Ialomița (suprafața de 10350 km2), Buzău (suprafața de 5264 km2), Călmățui (suprafața de 1668 km2) și Mostiștea (suprafața de 1758 km2), conform fig. 2.1.

Spațiul hidrografic Buzău-Ialomița este situat în partea de sud-est a țării, învecinându-se în partea de nord-vest cu bazinul hidrografic Olt, în nord-est cu bazinul hidrografic Siret, în vest și sud-vest cu bazinul hidrografic Argeș, în sud cu fluviul Dunărea (care formează granița între România și Bulgaria pe 75 km), iar în est cu spațiul hidrografic Dobrogea-Litoral.

Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Buzău-Ialomița cuprinde teritorii din județele: Călărași, Dâmbovița, Prahova, Ilfov, Ialomița, Brașov, Covasna, Buzău și Brăila.

Bazinul hidrografic Ialomița are o suprafață de recepție de 10350 km2 și o lungime de 417 km, reprezentând 4,34% din teritoriul țării. Altitudinea medie variază între 327 m în zona muntoasă și 42 m în zona de confluență. Panta medie a bazinului este de 15‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este forma alungită, cu o lățime medie de cca. 60 km. Bazinul are 142 afluenți codificați. Densitatea hidrografică a bazinului Ialomița este de 0,30 km/kmp.

Bazinul hidrografic Buzău are o suprafață de recepție de 5264 km2 și o lungime de 302 km, reprezentând 2,2% din teritoriul țării. Altitudinea variază între 1250 m în zona de munte și 8 m în zona de confluență. Panta medie a bazinului este de 4‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este faptul că cei mai mulți afluenți îi primește din partea stângă. Bazinul are 102 afluenți codificați, râul Buzău fiind transcarpatic, având izvoarele pe rama nordică a Carpaților de Curbură. Densitatea hidrografică a bazinului Buzău este de 0,31 km/kmp.

Bazinul hidrografic Mostiștea are o suprafața de recepție de 1758 km2 și o lungime de 98 km, reprezentând 0,73% din teritoriul țării. Altitudinea variază între 91 m și 13 m. Panta medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este faptul că se formează, în totalitate, în zona de câmpie, sub altitudinea de 100 m. Are 13 afluenți codificați. Densitatea hidrografică a bazinului Mostiștea este de 0,19 km/kmp.

Bazinul hidrografic Călmățui are o suprafață de recepție de 1668 km2 și o lungime de 152 km, reprezentând 0,7% din teritoriul țării. Altitudinea variază între 92 m în amonte și 5 m în aval. Panta medie a bazinului este de 1‰. O caracteristică a bazinului hidrografic este, ca și în cazul bazinului Mostiștea, formarea sa numai în zona de câmpie. Bazinul are 4 afluenți codificați. Densitatea hidrografică a bazinului Călmățui este de 0,17 km/kmp.

Resursele de apă de suprafață ale spațiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău-Ialomița, cuprind resursele de apă ale celor 5 bazine hidrografice: Ialomița, Buzău, Mostiștea, Călmățui și Berza plus resursele de apă ale fluviului Dunărea. Lungimea totală a reƫelei hidrografice a spațiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău-Ialomița este de 5.373 km.

Râul Ialomița (cod cadastral XI.1.) își culege izvoarle glaciare situate pe versantul sudic al Masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2.390 m, de sub Piatra Obârșiei. Acesta are o lungime de 417 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 10.350 km2. Râul Ialomița primește 142 afluenți, dintre care amintim: Ialomicioara Mica (S = 95 km2; L = 24 km), Bizdidelul (S = 92 km2; L = 26 km), Cricovul Dulce (S = 611 km2; L = 71,7 km), Crivățul (S = 85 km2; L = 32 km), Prahova (S = 3.735 km2; L = 169 km), Sărata (S = 1388 km2; L = 75 km) ș.a.

Râul Buzău (cod cadastral XII.2.82.) este unul dintre afluenții importanți ai Siretului și se formează în zona de curbură a Carpaților. Acesta are o lungime de 308 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 5.264 km2. Râul Buzău primește 102 afluenți codificați, dintre care amintim: Strâmbul (S = 25 km2; L = 9 km), Buzoelul (S = 54 km2; L = 15 km), Coșoaca Mare (S = 57 km2; L = 15 km), Bâsca (S = 776 km2; L = 71,4 km), Bâsca Chiojdului (S = 348 km2; L =39 km), Sărățel (S = 188 km2; L= 28 km) ș.a.

Râul Mostiștea (cod cadastral XIV.1.35.) izvorăște din apropierea comunei Moara Săraca, de lângă lacul Căldărușani. Acesta are o lungime de 98 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 1.758 km2. Râul Mostiștea primește 13 afluenți codificați, dintre care amintim: V. Livezilor (S = 27 km2; L = 6 km), Belciugatele (S = 92 km2; L = 16 km) ș.a.

Râul Călmățui (cod cadastral XIV.1.46.) își are originea la sud de orașul Buzău, în apropierea Bălții Plopului. Acesta are o lungime de 152 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 1.668 km2. Râul Călmățui primește 4 afluenți codificați

Pe teritoriul aferent acestui spațiu hidrografic, resursa de apă este monitorizată prin intermediul a 52 stații hidrometrice și a 6 stații hidrologice (Buzău, Târgoviște, Ploiești, Slobozia, Brăila și Călărași).

În tabelul 1 – 1 se prezintă principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici.

Tabel 1 – 1 Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici

La nivelul spațiului hidrografic Buzău – Ialomița se întâlnesc atât lacuri naturale cât și lacuri de acumulare.

Lacurile naturale cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 20, unele cu folosință piscicolă (Strachina, Iezer Slobozia Nouă, etc) și terapeutică (Amara, Fundata, etc.).

Lacurile de acumulare cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 13: Bolboci, Pucioasa, Dridu, Paltinu, Măneciu, Tâncăbești, Gheorghe Doja, Fundulea, Gurbănești, Frăsinet, Iezer, Siriu și Cândești.

Resura de apă teoretică de suprafață pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmățui și Mostiștea este de 197.411,097 mil.m3, iar cea utilizabilă este de 55.919,45 mil.m3.

Resura de apă teoretică subterană pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmățui și Mostiștea este de 2.727,8 mil.m3, iar cea utilizabilă este de 1.004,55 mil.m3.

În planșa nr. 2 se prezintă rețeaua hidrografică și amplasamentul stațiilor hidrometrice din cadrul spațiului hidrografic Buzău – Ialomița.

Identificarea și delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut pe baza următoarelor criterii:

geologic;

hidrodinamic;

starea corpului de apă: calitativă

cantitativă.

Delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut numai pentru zonele în care există acvifere semnificative ca importanță pentru alimentări cu apă și anume debite exploatabile mai mari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiții locale de acumulare a apelor în subteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform prevederilor Directivei Cadru 60 /2000 /EC.

Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă, ci și prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea și proprietățile lor de a înmagazina apa. Au fost delimitate și caracterizate astfel corpuri de apă de tip poros, fisural, fisural –carstic și mixt (fisural – poros).

Criteriul hidrodinamic acționează în special în legatură cu extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde și în afara bazinului.

Starea corpului de apă, atât cea cantitativă, cât și cea calitativă, a constituit obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare și caracterizare a unui corp de apă subterană.

Corpurile de ape subterane care se dezvoltă în zona de graniță și se continuă pe teritoriul unor țări vecine sunt definite ca transfrontaliere.

În spațiul hidrografic Buzău-Ialomița au fost identificate, delimitate și descrise un număr de 18 corpuri de ape subterane (Bretotean et al., 2004).

În spațiul hidrografic Buzău-Ialomița s-au identificat 263 râuri cu suprafețele bazinelor mai mari de 10 km2 și 33 de lacuri cu suprafețe mai mari de 50 ha, dintre care 13 lacuri de acumulare și 20 lacuri naturale (fig. 3.1).

Râul Ialomița, vecin cu Argeșul, Oltul și Buzăul, prin afluenții săi închide șirul sistemelor fluviatile sudice. Izvorăște din versantul sudic al masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2390 m, de sub Piatra Obârșiei și se varsă în fluviul Dunărea.

Afluenții din sectorul superior (montan și subcarpatic) se înșiră destul de simetric în lungul Ialomiței.

Râul Ialomița are o lungime de 417 km, o suprafață de 10350 km2, panta medie de 15‰, coeficient de sinuozitate de 1,88 și are 25 de afluenți. Cel mai important este Prahova, cu o lungime de 193 km și o suprafață de 3738 km2, panta medie de 5‰, coeficient de sinuozitate de 1,71 și are, la rândul său, trei afluenți mai importanți, și anume: Doftana (cu lungimea de 51 km și suprafața de 410 km2), Teleajen (cu lungimea de 122 km și suprafața de 1656 km2) și Cricovul Sărat (cu lungimea de 94 km și suprafața de 609 km2).

În aval, Ialomița este însoțită pe partea stângă de o serie de cursuri care se termină în limane fluviale anastomozate, fără scurgere spre Ialomița. Drept consecință se remarcă o ușoară scădere a debitului Ialomiței pe sectorul inferior.

Râul Buzău își are originea în munții Ciucașului, de la altitudinea de circa 1800 m și se varsă în râul Siret; suprafața totală a bazinului este de 5264 km2, având o lungime de 302 km, panta medie de 4‰ și un coeficient de sinuozitate de 2,27.

Are 36 afluenți, dintre care mai importanți sunt: Bâsca Unită, Bâsca Chiojdului, Bălăneasa, Sărățel, Nișcov, Slănic și Câlnău. Buzăul este ultimul și unul din afluenții cei mai importanți ai râului Siret, care îi aduce acestuia un aport de apă de circa 14% din debit.

De la vărsarea Slănicului și Nișcovului începe desfășurarea marelui con aluvionar al Buzăului.

Râul Călmățui (S=1668 km2, L=152 km) își are originea la sud de orașul Buzău, în apropierea Bălții Plopului (altitudinea de 92 m) și se varsă în fluviul Dunărea (altitudinea de 5 m), având o pantă medie de 1‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,71.

Are patru afluenți, și anume: Rușavăț (S=81 km2, L=16 km), Negreasca (S=73 km2, L=20 km), Strâmbul (S=143 km2, L=55 km) și Buzoel (S=145 km2, L=37 km).

Mostiștea izvorăște din apropierea comunei Moara Săracă, de lângă lacul Căldărușani (altitudinea medie de 60 m). Are o lungime de 98 km, o suprafață de bazin de 1758 km2, panta medie de 1‰ și coeficientul de sinuozitate de 1,30. Are șase afluenți, și anume: Valea Livezilor (S=37 km2, L=7 km), Colceag (S=211 km2, L=33 km), Valea Bisericii (S=60 km2, L=10 km), Belciugatele (S=96 km2, L=21 km), Corâta (S=89 km2, L=12 km), Vânăta (S=498 km2, L=37 km) și Argova (S=305 km2, L=23 km).

Lacuri de acumulare

Lacurile de acumulare cu peste 0,5 km2 din spațiul hidrografic Buzău-Ialomița sunt:

Bolboci, Pucioasa, Dridu, Paltinu, Măneciu, Tâncăbești și Gheorghe Doja (B.H. Ialomița). Primele trei acumulări sunt situate pe cursul principal al Ialomiței, au suprafețe cuprinse între 1 și 9,96 km2 și adâncimea medie între 7 și 24 m. Volumele totale reținute în acumulările Pucioasa și Dridu sunt de 5 milioane m3 și respectiv 35 milioane m3. Următoarele două sunt situate pe râurile Doftana și Teleajen, cu suprafețe de aproximativ 1,9 km2 și adâncime medie de 28 m, respectiv 44 m. Aceste acumulări au ca principale folosințe: alimentare cu apă populație, producere energie electrică, irigații, atenuare viituri, agrement.

Fundulea, Gurbănești, Frăsinet, Iezer (B.H. Mostiștea). Sunt situate pe cursul Mostiștei și au fost construite în cascadă. Aceste acumulări au ca principale folosințe: irigații, atenuare viituri, agrement și piscicultură. Au suprafețe cuprinse între 5 și 28 km2, adâncimea medie între 4 și 6,5 m. Volumele totale reținute în acumulările Fundulea și Iezer sunt de 28 milioane m3 și respectiv 201 milioane m3.

Siriu și Cândești (B.H. Buzău). Lacul Siriu este situat pe valea superioară a râului Buzău, în zona comunei Siriu. Are o suprafață de 5 km2 și o adâncime medie de 45 m. Lacul Cândești, lac de acumulare amplasat pe râul Buzău, la 19 km amonte de orașul Buzău, în zona comunei Cândești, are o suprafață de 0,74 km2 și o adâncime medie de 5 m. Volumele totale reținute sunt de 155 milioane m3 și respectiv 3,7 milioane m3. Aceste acumulări au ca principale folosințe: alimentare cu apă populație, producere energie electrică, irigații, atenuare viituri.

1.5 FLORA SI FAUNA

La nivelul spaƫiului hidrografic Buzău-Ialomița se disting următoarele unități zonale bioclimatice:

Habitate de pădure:

o etajul subalpin;

o etajul montan de molidișuri;

o etajul montan de amestecuri de fag cu rășinoase;

o etajul montan – premontan de făgete;

o etajul deluros alcătuit din gorunete, făgete și gorneto-făgete;

o etajul deluros de cvercete (gorun, garnită, cer și amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal;

o etajul deluros de cvercete cu stejar;

o câmpia forestieră;

o lunca.

Habitate de pajiști și tufărișuri: în zona montană, în zona de deal, în zona de câmpie, în zona de luncă;

Habitate de ape dulci;

Habitate de stâncării și peșteri;

Habitate de mlaștini și turbării.

În ceea ce privește flora sălbatică, aceasta este în funcție de relief, de următoarele tipuri:

mezofila – în zonele montană, deluroasă, de câmpie;

ermofila – în zonele deluroasă, de câmpie;

xerofita – în silvostepa deluroasă specifică județului Buzău, în zona de câmpie.

Fauna sălbatică este diversă, de la mamifere, amfibieni și reptile, la diferite specii de pești și nervertebrate, ca de exemplu: zimbrul, capra neagră, pisica sălbatică, ursul brun, păstrăvul comun, mreana, etc.

Partea nordică și nord-estică a teritoriului se afl ă in zona pădurilor montane, de fag

și molid, in timp ce in zona central-sudică, in arealul vulcanilor, există elemente de tip stepic

precum colilia dintre ierburi și popândăul dintre animale. Cea mai mare parte a teritoriului este

insă un mozaic haotic de petice de pădure, tufi șuri, pajiști și terenuri arabile, rezultat al activității

omului, așa cum se observă din harta alaturată. Rămășițele de pădure matură, sau fânețele in

care există sute de specii de plante la hectar, sunt fi ecare in parte zone de refugiu pentru fl oră

și faună, fi ecare reprezentând o posibilă arie de interes pentru conservare și de atracție pentru

turismul specializat sau pentru specialiști. Ele constituie in același timp elemente importante

in atragerea de fonduri europene pentru refacere, conservare, compensații, continuarea unor

practici agricole tradiționale.

Harta utilizării

CAP 2 – CARACTERISTICI SOCIO-ECONOMICE

2.1 POPULATIE

NUMĂR LOCUITORI – DENSITATE

POPULATIA PE GRUPE DE VARSTA AMBELE SEXE

POPULATIA PE SEXE SI GRUPE DE VIRSTA – MASCULIN

POPULATIA PE SEXE SI GRUPE DE VIRSTA – FEMININ

Aria protejată Lunca Buzăului, are 86% din suprafață repartizată pe teritoriul județului Buzău, în localitățile Siriu, Nehoiu, Pătârlagele, Pănătău, Cislău, Viperești, Măgura, Pârscov, Unguriu, Berca, Săpoca, Vernești, Mărăcineni, Buzău, C.A.Rosetti, Vadu Pașii, Galbinași, Săgeata, Cilibia, Robeasca, și 14% pe teritoriul județului Brăila, în localitățile Făurei, Galbenu, Jirlău, Surdila-Greci, și Vișani. Aspectele demografice și economice ale localităților de pe raza sitului sunt sintetizate în Anexa 5 Tabelele 53- Aspecte demografice iar harta unităților administrative teritoriale este prezentată în Anexa 2 Figura 44.

Comunitățile locale au un rol extrem de important în atingerea obiectivelor de conservare ale sitului Natura 2000 Lunca Buzăului, deoarece pornind de la documentele programatice relevante la nivel regional și până la planurile de dezvoltare ale comunităților, sunt și vor fi manifestate atât în mod direct, cât și indirect, o serie de influențe asupra planului de management elaborate pentru sit.

Fiind o zonă preponderent agrară, comunitățile locale doresc implementarea unor programe de dezvoltare integrată a zonei însă experiența în planificare strategică și implementarea unor planuri de acțiune locală care să reflecte necesitățile reale și care să fie în beneficial comunităților locale este redusă. Astfel este necesară promovarea unor strategii și planuri de dezvoltare care să aiba ca temă centrală durabilitatea, acestă abordare fiind în interesul pe termen lung al comunităților locale garantând în același timp și succesul planului de management pentru aria protejată.

Din acest punct de vedere, existența ariei protejate Lunca Buzăului, care include o serie de atribute naturale și culturale valoroase și recunoscute la nivel național și european, reprezintă o oportunitate pentru atragerea de finanțări pe programe de dezvoltare durabilă și dezvoltarea unor activități economice cu pondere limitată în economia zonei. Promovarea tradițiilor și produselor tradiționale ale zonei, ar contribui la sporirea ponderii acestora în economia comunităților locale, alături de dezvoltarea agro-turismului și ecoturismului.

Caracteristici generale demografice pentru județele Buzău și Brăila sunt următoarele:

vârsta medie a populației este în creștere fiind majoritar formată din persoane de peste 60

ani;

se înregistrează o scădere semnificativă a populației tinere (pe grupa de vârstă 0-14 ani);

populația tinde sa se concentreze în zona rurală în comune mai degrabă, decât în sate (aici

declinul fiind evident);

în ciuda numărului mai mare al nașterilor în mediul rural, s-a constatat un spor natural

mai mare în zona urbană, cauzată probabil de migrarea populației.

populația are ca ocupație de bază agricultura și silvicultura

industria extractivă are cea mai mare pondere în sectorul industrial.

Principalele surse de venituri provin, in ordinea importanței, din: agricultură, creșterea

animalelor, prelucrarea lemnului, industrie, industrie extractivă, comerț și activități de turism.

Zona rurală are o tendință de imbătrânire a populației și de migrare, mai ales în străinătate.

Principalele surse de venituri provin, în ordinea importanței, din: agricultură, creșterea

animalelor, prelucrarea lemnului, industrie, comerț și activități de turism.

2.2 CAI DE TRANSPORT

Structura și repartiția geografică a căilor de comunicație reflectă strânsa legatură a acestora cu desfășurarea reliefului și a vechilor axe comerciale ce treceau prin județ, precum și transformările profunde care au avut loc în economia județului.

Arterele principale de comunicație leagă direct centrele cu funcții industriale și de schimb și asigură o circulație rapidă a populației între toate localitățile județului. Se remarcă desfășurarea a două mari artere care se intersectează în orașul Buzău și care, în mare, urmăresc traseele unor vechi drumuri comerciale (încă din secolele XIII-XIV).

Prima arteră urmarește în mod fidel albia Buzăului și prezintă un profil de transport dublu: calea ferată (Buzău-Nehoiașu) și drumul național DN 10 în curs de modernizare. Ea stabilește comunicații lesnicioase cu centrele și județele din Transilvania. În partea sudică a județului Buzău, urmărind îndeaproape linia de contact a dealurilor cu câmpia, se desfășoară două artere principale de comunicație ce leagă orașele București și Ploiești de sudul Moldovei, trecând prin Buzău și Rm. Sărat. În afara acestora, către sud, se desprinde din Buzău un alt traseu dublu de transport (șosea și cale ferată), care se orientează spre Urziceni.

O deosebită importanță în activitatea de transport de mărfuri și călători o au magistrala rutieră (E-85) și cea feroviară (Siret – Suceava – Bacău – Focșani –Buzău – Ploiești – București – Giurgiu), acestea reprezentând principalele noduri feroviare și rutiere ale țării, prin care trec fluxurile de mărfuri și călători din toată țara.

CAI TRANSPORT RUTIERE:

CAI TRANSPORT FEROVIAR:

CAI DE TRANSPORT FEROVIAR STATIA CFR BUZAU NORD

2.3 ECONOMIE

În economia municipiului predominantă este industria, urmată de prestările de servicii și agricultură.

Pe teritoriul municipiului, industria s-a dezvoltat destul de târziu, de-abia din primele decenii ale secolului XX-lea. Până atunci era limitată la unele mici ateliere de postav, dimie, ceramică, la unele mori.

Prima parte a secolului al XX-lea se caracterizează prin dezvoltarea unor ramuri ale industriei prelucratoare în orasul Buzău (morărit, rafinarea primară a petrolului, prelucrarea metalelor, ceramică etc.), legată de existența materiei prime și de poziția acestor orașe pe traiectul și la intersecția unor intense artere comerciale.

Industria reprezintă ramura conducătoare a economiei municipiului Buzău. Structura producției globale industriale scoate în evidență, ca ramură principală, industria construcțiilor de mașini și de prelucrare a metalelor în cadrul căreia se produc utilaje tehnologice pentru industria metalurgică, petrolieră și chimică, materiale feroviare (schimbători cu ace flexibile, trifoane pentru fixarea șinelor de cale ferată), rezervoare, cisterne și containere metalice, instalații de filtrare, subansamble pentru tractoare, bunuri de larg consum (mașini de gătit, sobe de încălzit, extintoare pentru incendii, fiare de călcat, etc.).

Alte ramuri, cu ponderi importante în producția industrială sunt: metalurgia feroasă (sârma și produse din sârmă, corduri metalice pentru anvelope – singura producătoare din țară, pulberi metalice, industria de exploatare a combustibililor, industria chimică, prelucrarea maselor plastice, folii de vinilin, tuburi și plăci, industria textilelor și a confecțiilor, industria alimentară: preparate din carne și lapte, conserve de legume și fructe, uleiuri vegetale, zahăr, vin, bere, produse de panificație, etc.

CAP 3 – RISCURI SI VULNERABILITATI:

3.1 RISCURI NATURALE

Tipurile de risc naturale care se pot manifesta în zona de competență a Inspectoratului

pentru Situații de Urgență „Neron Lupașcu” al județului Buzău sunt următoarele:

a. fenomene meteorologice periculoase ( inundații, furtuni, secetă, îngheț, grindină și

înzăpeziri);

b. incendii de pădure;

c. fenomene distructive de origine geologică (cutremure de pamânt)

3.1.a) FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE

Fenomenele meteorologice periculoase sunt deja de notorietate pentru ultimii ani, caracteristicile principale situandu-se intre intensitatea deosebita a lor si modul atipic de manifestare fata de caracteristicile geo-climatice ale zonei geografice in care se afla municipiul Buzău, fara a neglija efectele secundare pe care acestea le-au avut (inundatii, recolte distruse, distrugeri ale cailor de comunicatii rutiere si feroviare etc.). din punct de vedere cartografic nu se pot evidentia zone cu vulnerabilitate crescuta; din acest punct de vedere practic tot teritoriul este afectat de astfel de fenomene

.

3.1.a1) INUNDAȚII :

Din punct de vedere al frecventei si al consecintelor distructive in ultimii ani un loc aparte l-au ocupat inundatiile, în caz de precipitații abundente, care au afectat zonele fără canalizare

Poate fi afectată infrastructura, gospodăriile și terenurile agricole, ca urmare a producerii

Inundațiilor

Situația meteorologică este monitorizată prin stațiile meteorologice și posturile pluviometrice ale Direcției Apelor Buzău Ialomița.

Direcția Apelor Buzău Ialomița transmite instituțiilor cu atribuțiuni în domeniul situațiilor de urgență atenționări și avertizări meteorologice și hidrologice. Pe baza acestora Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Neron Lupașcu” al județului Buzău transmite localităților posibil a fi afectate conținutul acestora , precum și măsurile ce trebuiesc întreprinse.

În planul de evacuare în situații de urgență au fost cuprinse efectele dinamice ale posibileleor inundații și dacă necesită evacuarea persoanelor, precum și necesitatea instalării eventualelor tabere pentru sinistrati.

Lucrările hidrotehnice de pe teritoriul municipiului sunt într-o stare tehnica și de întreținere bună, acestea fiind supuse controlului annual de către colective din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Neron Lupașcu” al județului Buzău și Direcției Apelor Buzău Ialomița .

Primăria are obligația inventarierii construcțiilor realizate în zone inundabile, realizarea unor măsuri de protecție suplimentare și analizarea posibilitații strămutării construcțiilor respective în zone ferite de inundatii.

Inundații se pot produce și ca urmare a avriilor și distrugerilor la următoarele construcții

hidrotehnice:

– barajul SIRIU și acumularea de apă CÂNDEȘTI – care pot afecta infrastructura, gospodăriile și

terenurile agricole din municipiul BUZĂU.

1.a2) FURTUNI, SECETĂ, ÎNGHEȚ, GRINDINĂ ȘI ÎNZĂPEZIRI

Pe teritoriul municipiului s-au manifestat cu precadere furtuni si ploi abundente urmate de distrugeri ale infrastructurii, la gospodării și terenuri agricole.În ultimii ani au fost semnalate furtuni violente.

Datorita modificarilor climatice din ultimii ani sunt tot mai frecvente furtunile cu aspect de vijelie insotite deseori și de grindina.

Înzăpezirile, depunerile de gheață pe conductorii electrici, înghețuri și vânturile puternice ( peste 100 Km/h) , pot afecta :

– căile principale de comunicație rutieră și C.F. ;

– magistralele de transport a energiei electrice și de telecomunicații ;

1.b) INCENDII DE PADURE

Urmare a existenței unei suprafețe mari a fondului forestier, a neglijenței în exploatare,

nerespectării normelor P.S.I., descărcărilor electrice, accidentelor de circulație, actelor de sabotaj executate de elemente teroriste, cutremure, etc, există posibilitatea producerii incendiilor de această natură.

Cauza cu frecvența cea mai mare de apariție a fost arderea (igienizarea) de către persoane fizice sau juridice a suprafețelor de pășune sau miriște care sunt adiacente fondului forestier. Această cauză se manifestă primăvara și are o frecvență ridicată, putând fi afectate suprafețele împădurite limitrofe suprafețelor de pășune sau miriște incendiate.

Direcția Silvică Buzău are suprafața fondului forestier împărțită pe 9 (nouă) ocoale silvice, printre care și Ocolul Silvic Buzău, conform tabelului următor:

1.c) FENOMENE DISTRUCTIVE DE ORIGINE GEOLOGICA:

1.c1) CUTREMURE

Municipiul Buzău este situat în zona de risc seismic VIII a cutremurelor de adâncime cu epicentrul în zona Vrancea, conform macro- și microzonarea seismică a teritoriului național

Ca urmare a condițiilor geografice și geologice, în municipiul Buzău există pericolul manifestării acțiunilor distructive a unor cutremure de pământ și/sau dezastre complementare acestora. Accidentele tehnologice posibil a fi provocate de către mișcarea seismică, sunt însoțite de apariția așteptată a unor pierderi, pagube și dereglări ale unor activități economice și sociale pe teritoriul municipiului Buzău.

Distribuția cutremurelor ca magnitudine M>4, produse în regiunea Buzău arată că cea mai importată activitate seismică s-a observat în perioada 1276-2003, în anii 1571, 1746, 1886, 1904, 1912, 1916, 1942, 1975, 1976, 1977, 1986, 1987, 1991, 1993, 1995.

În perioada 1971-2003 se remarcă o creștere semnificativă a numărului de cutremure pe unitatea de timp.

Analiza riscului seismic stabilește că în urma unui cutremur de pământ major cu magnitudinea M 7,50 R în județul Buzău pot apare evenimente dezastruoase provocate, direct sau indirect, de către mișcarea seismică.

Tipurile de dezastre complementare ce se pot produce în municipiul Buzău sunt:

– Prăbușiri

– Accidente chimice

– Incendii

– Explozii

– Inundații

Pe teritoriul municipiului poate fi afectat fondul construit, în special până în anul 1977, deoarece până la producerea cutremurului din 04.03.1977 nu se solicitau în proiectele pentru construcții respectarea normelor de rezistență la cutremre cu magnitudine mai mare de 6 grade pe scara Richter.

De asemenea, în urma unor seisme de mare intensitate se pot produce dezastre complementare, ca: avarii la amenajările hidrotehnice Siriu și Cândești, în zonele menționate, incendii de masă, accidente tehnologice la agenți economici, avarii majore la rețelele electrice, termice, de gaze și telecomunicații.

Din datele statistice reiese că seismele produse în anii anteriori nu au produs un număr mare de victime și daune.

3.2 RISCURI TEHNOLOGICE:

3.2.a) RISCURI INDUSTRIALE

Pentru prevenirea și înlăturarea posibilelor categorii de accidente și a limitarii consecințelor lor asupra securității și sănătății populației precum și asupra calității mediului Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Neron Lupașcu” al județului Buzău împreună cu Agenția Județeană de Protecție a Mediului Buzău monitorizează îndeplinirea prevederilor legislatiei in vigoare.

Pe teritoriul municipiului se pot produce accidente chimice la operatorii economici deținători de amoniac (S.C.,,URSUS BREWERIUS” S.A. –SUCURSALA BUZĂU, S.C. ,,AAYLEX PROD” S.R.L.) și gaz petrolier lichefiat S.C. ,,TOTAL TRANS GAZ” S.R.L. Buzău.

3.2.b) RISCURI DE TRANSPORT ȘI DEPOZITARE DE PRODUSE PERICULOASE

3.2.b1) TRANSPORT RUTIER

Municipiul Buzău beneficiază de o rețea de căi de comunicație bine dispersată în teritoriu, aflată într-un stadiu continuu de modernizare, care facilitează dinamica schimburilor economice pe plan local și național. Pe această rețea se efectuează un mare trafic de călători și o intensă circulație de marfuri, curenții de marfuri fiind orientați in dublu sens – în afara și către interiorul județului. Din categoria mărfurilor dirijate în afară fac parte produsele agricole (cereale, struguri, fructe, sfecla de zahăr, floarea soarelui, animale), produsele chimice, produsele metalurgice, mașini și utilaje, produse din lemn, materiale de construcție, produse agro-alimentare, etc. În schimb, din afară, municipiul primeste o serie de produse finite și semifinite (mașini, materiale de construcție, utilaje, metale, combustibili), produse agroalimentare, în special în industrie și în consumul populației.

O deosebită importanță în activitatea de transport de mărfuri și călători o au magistrala rutieră (E 85) aceasta reprezentând principalul nod rutier al țării, prin care trec fluxurile de mărfuri și călători din toată țara, pe aceasta au fost produse și sunt posibilele producerea de accidente în care sunt implicate materiale periculoase.

Deasemenea au fost produse și sunt posibilele producerea de accidente în care sunt implicate materialelor periculoase și pe celelalte drumuri naționale care tranzitează municipiul ( D.N. 1 B, D.N.2 B, D.N.2C și D.N. 10 ).

Transporturile cuprind toate tipurile de materiale și deșeuri periculoase, iar în ce privește destinația acestora numai o mică parte din acestea au ca destinație teritoriul municipiului, celelalte fiind în tranzit.

3.2.b2) TRANSPORT FEROVIAR

În prezent, rețeaua căilor de comunicație cuprinde un număr mare de căi ferate care cuprinde municipiul pe traseele:

– PLOIEȘTI – BUZĂU – FOCSANI ;

– BUZĂU – NEHOIAȘU ;

– BUZAU – FĂUREI

Au fost produse și sunt posibilele producerea de accidente în care sunt implicate materiale periculoase în special pe magistrala feroviară (Siret – Suceava – Bacău – Focșani –Buzău – Ploiești – București – Giurgiu), cale ferată dublă electrificată .

La fel ca și în cazul transporturilor rutiere și pe calea ferată sunt transportate toate tipurile de materiale și deșeuri periculoase, iar în ce privește destinația acestora numai o mică parte din acestea au ca destinație teritoriul municipiului, celelalte fiind în tranzit.

3.2.c) RISCURI NUCLEARE

Municipiul Buzău nu are pe teritoriul său obiective specifice, nu se află în zona de urgență a obiectivelor naționale și nici nu prezintă un risc transfrontalier.

Pot avea efecte accidentele nucleare produse în exteriorul țării sau la centrala atomoelectrică Cernavodă, accidente cu surse de radiație sau materiale radioactive și căderi de sateliți cu alimentare nucleară.

In toate situațiile, municipiul Buzău este situat doar în zona de protecție, nivelul de radiație maxim ce se poate înregistra neimpunând măsuri de evacuarea populației.

Pe teritoriul municipiului operatorii economici cuprinși în tabel dețin surse radioactive folosite în procesele de producție , care pot produce urgențe radiologice.

3.2.d) RISCURI DE POLUARE A APELOR

Ignorarea problemelor de mediu de-a lungul timpului a condus la agravarea deteriorării calității apelor, lucru care se poate greu repara, necesitând timp îndelungat și cu condiția stopării sau cel puțin a diminuării surselor de poluare.

Poluările accidentale reprezintă un fenomen în municipiu datorită în primul rând consecințelor. Fie ele cu produse petroliere sau cu alte categorii de poluanți, poluările accidentale prezintă același grad de risc pentru flora și fauna acvatică.

Pe lângă calamitățile naturale (seisme puternice, ploi extrem de abundente), printre cauzele provocatoare de poluări accidentale pot fi erori de operare, distrugeri sau defecțiuni apărute accidental la instalațiile și utilajele din dotare, spargeri accidentale de conducte, rezervoare, agitatoare, neetanșeități la utilajele tehnologice și conducte, distrugerea malurilor batalelor, scurgeri din malurile batalelor, incendii, acțiuni răuvoitoare.

De luat în seamă este și poluarea difuză. Fără sursă precisă, poluarea difuză se încadrează în acea categorie de poluare extrem de periculoasă, neputând fi nici prevenită, nici anticipată.

Uneori, ne-am confruntat cu creșterea bruscă a concentrațiilor substanțelor în apa de suprafață (chiar și sub limita admisă de standarde) fără a sesiza cauza datorită faptului că poluantul nu provenea dintr-o evacuare “organizată” , cunoscută.

Analizând doar principalele cursuri de apă (râu, curs de apă cu evacuări ale potențialilor poluatori), este posibil ca un afluent de mică importanță care străbate așezări umane, fără sistem de canalizare, să fie cauza creșterii concentrației poluantului în apa de suprafață. Sistemul de monitoring al Administrației Naționale “Apele Române” (recoltarea periodică a probelor de apă de suprafață) nu permite caracterizarea acestor fenomene, el are drept scop caracterizarea și aprecierea evoluției calității apelor de suprafață de-a lungul timpului, de-a lungul unui râu. Doar întâmplarea și/sau analizarea apei brute la intrarea în stațiile de tratare (unde este absolut necesar) pot conduce la depistarea poluărilor difuze, încercându-se explicarea apariției și evitarea opririi stației de tratare, în caz că apa nu poate fi tratată.

3.2.e) PRABUSIRI DE CONSTRUCȚII, INSTALAȚII SAU AMENAJĂRI

Pe teritoriul județului pot fi afectate construcțiile, instalațiile sau amenajările, în special până în anul 1977, deoarece până la producerea cutremurului din 04.03.1977 nu se solicitau în proiectele pentru construcții respectarea normelor de rezistență la cutremre cu magnitudine mai mare de 6 grade pe scara Richter, de cutremur, dar și de celelalte riscuri naturale și tehnologice.

Construcțiile posibil a fi afectate de un cutremur major, inventariate de instituțiile abilitate, sunt prezentate în tabelul următor:

3.2.f) EȘECUL UTILITĂȚILOR PUBLICE

Operatorii econumici furnizori de astfel de servicii dețin sisteme, instalații și echipamente a căror scoatere din funcțiune poate conduce la întreruperea alimentarii cu apa, gaze naturale, energie electrica și termica pentru o zona extinsă din cadrul municipiului.

Aceștia au organizate echipe specializate de intervenție care pot interveni la orice oră în orice punct de pe teritoriul municipiului.

3.2.g) CĂDERI DE OBIECTE DIN ATMOSFERĂ SAU DIN COSMOS

La nivelul municipiului Buzău există riscul producerii de astfel de evenimente datorate căderii de obiecte cosmice din atmosferă și din cosmos. Căderile de obiecte cosmice sunt fenomene relativ rare și greu de prognozat cu toate acestea la nivelul județului este constituit Comitetul judetean pentru Situatii de Urgenta si un grup de suport tehnic pentru prevenirea și apărarea împotriva accidentelor nucleare și căderilor de obiecte cosmice, coordonat de prefectul județului. In municipiu până la această oră nu au fost semnalate astfel de evenimente.

Căderile de obiecte din atmosfera terestră sunt fenomene posibile dar greu de anticipat, se au în vedere mijloacele de transport aerian de pasageri sau mărfuri și rutele de deplasare a acestora. La nivelul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență există forțe de intervenție specializate gata să intervină pentru limitarea și înlăturarea efectelor produse de un astfel de eveniment.

Sursele de energie nucleară utilizate în spațiu pot suferi diferite tipuri de accidente. Căderea accidentală, a uneia dintre ele, poate apărea ca rezultat al pierderii controlului navei spațiale, conducând la intersecția traiectoriei ei cu atmosfera terestră, astfel încât satelitul suferă o revenire neplanificată și prematură și impactul cu suprafața pământului. Accidentul unui satelit cu alimentare nucleară poate fi prevăzut cu câteva săptamâni sau luni înainte, dar se poate întâmpla ca anumite astfel de accidente să poată fi prevăzute doar cu câteva ore înainte. Deși nu se poate determina exact locul impactului, se poate face o determinare a zonei unde se așteaptă să aibă loc impactul. Zona tipică de impact este de 100 000 km2. Un satelit poate conține materiale radioactive sub formă de reactor nuclear sau de generator termic. Riscul iradierii dat de aceste materiale poate varia de la foarte mic la foarte mare. Din resturile de sateliți au fost

înregistrate nivele ale radiațiilor de până la 5000 mSv/h.

Conform Convenției de Notificare Rapidă în caz de Accident Nuclear autoritățile naționale competente vor fi informate prin AIEA despre orice cădere de satelit, după ce s-a primit notificarea din partea statului responsabil pentru satelit. De obicei, este suficientă o notă pentru pregătirea răspunsului. Când este primită notificarea, personalul național de răspuns la urgență trebuie alertat asupra posibilității de impact a satelitului. De la nivel național, prin IGSU suntem informați despre probabilitatea căderii obiectului cosmic și se iau măsuri pregătitoare pentru activarea Comitetul Județean pentru Situații de Urgență respectiv a Grupului de Suport tehnic pentru Prevenirea și Apărarea Impotriva Accidentelor Nucleare și Căderi de Obiecte Cosmice.

3.2.h) MUNIȚIE NEEXPLODATĂ

Pe teritoriul municipiului Buzău au existat zone de conflicte militare în timpul celor două

conflagrații mondiale, zone în care se pot descoperi importante cantități de muniție neexplodată.

Utilizându-se și datele statistice referitoare la misiunile de asanare pirotehnică desfășurate pe teritoriul județului se constată că zonele de risc cel mai ridicat sunt teritoriul municipiului Buzău și împrejurimile acestuia.

Conform situațiilor centralizatăare ale I.G.S.U. județul Buzău se regăsește între primele județe pe țară în ceea ce privește numărul misiunilor de asanare pirotehnică executate.

Descoperirea muniției neexplodate se face, de regulă, pe timpul executării de:

– lucrări arheologice;

– lucrări de construcție;

– sistematizări și îmbunătățiri funciare;

– lucrări agricole;

– în alte cazuri speciale.

3.3 RISCURI BIOLOGICE

Epidemiile și epizootiile se pot produce în orice moment, cu cauze cunoscute sau

necunoscute, în special pe fondul asigurării precare a asistenței medicale și sanitar-veterinare, atât în localitățile urbane, cât și în cele rurale.

Măsurile profilactice și terapeutice în aceste cazuri sunt cuprinse în planurile întocmite de Direcția Sanitară Județeană, respectiv Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Principalele surse potentiale de izbugnire a unor epidemii, pe domenii monitorizate de A.S.P.Buzău – Serviciul Evaluarea factorilor de mediu si Serviciul Supraveghere si control al bolilor transmisibile, sunt:

– sisteme de aprovizionare cu apă potabilă a populației;

– servicii de salubritate;

– servicii de canalizare – epurare a apelor uzate fecaloid menajere;

– gestionarea deșeurilor medicale periculoase;

– habitat;

– stranduri;

– bazine naturale;

– unități agro-zootehnice;

– colectivitați temporare ( șantiere, colonii de muncitori, campinguri etc.);

– zone locuite paupere – fără utilități publice;

– unitati sanitare.

1.Sisteme de aprovizionare cu apă potabilă a populației

Factorii de risc principali la adresa sănătății publice legate de acest domeniu îl reprezintă:

– lipsa în majoritate covârșitoare a cazurilor a dimensionării instituirii, asigurării și respectării

zonelor de protecție sanitară a surselor și instalațiilor de tratare și transport a apei către consumator;

– deficientele tehnico-constructive si/sau uzura instalatiilor/retelelor de distributie, care duc frecvent

la aparitia de avarii si intreruperi ale furnizarii apei catre consumatori;

– deficiente de exploatare si intretinere ;

– lipsa monitorizarii/sau monitorizarea necorespunzatoare a calitatii apei potabile ;

– lipsa permanentei la nivelul statiilor de tratare si in general neasigurarea cu personal de paza

specializat a sistemelor de aprovizionare cu apa;

– furnizarea pentru consum uman a apei industriale din surse neautorizate si neverificate sanitar.

Magnitudinea riscului de izbucnire a unei epidemii este data nu numai de actiunea singulara sau asociata a factorilor de risc amintiti ci si de marimea populatiei comunitatii din zona de aprovizionare a sistemelor de aprovizionare cu probleme.

La nivelul municipiului apa potabilă este asigurată de sisteme centralizate de alimentare cu apa potabila și din surse locale si proprii (fantani publice si pompe de mana ).

Municipiul este aprovizionat prin sistem centralizat de alimentare cu apă cu distribuție continuă.

2.Servicii de salubritate

Asigurarea serviciilor de salubritate in cadrul unei comunitati reprezinta un factor de prevenire si combatere a aparitiei factorilor de risc potentiali de izbucnire a unor epidemii, fiind cunoscuta interrelatia existenta intre factorii de mediu ( apa, aer,sol, habitat) si modul de reflectare a poluarii unuia dintre ei in ceilalti factori de mediu.

Primăria are obligația asigurarii cu servicii de salubritate a localitatii.

3. Servicii de canalizare epurare a apelor fecaloid menajere

Principala problema in acest domeniu din punct de vedere epidemiologic o reprezinta lipsa canalizarii în unele zone ale municipiului cu deversarea apelor uzate direct pe sol, canalizarea partiala/sau deteriorata si neutralizarea necorespunzatoare a apelor uzate datorita lipsei/sau existentei unor statii de epurare neperformante / sau exploatate necorespunzator ( in special nerezolvarea dezinfectiei inainte de deversarea in emisar a efluentului ( pentru statiile de epurare orasenesti ) si in canalizare ( pentru unitatile sanitare )

4.Gestionarea deseurilor medicale periculoase

Principala problema in acest domeniu o reprezinta existenta unor spatii si circuite

necorespunzatoare de depozitare temporara respectiv evacuare a deseurilor medicale periculoase datorita solutiilor constructive depasite moral al tuturor unitatilor sanitare din municipiul Buzău.

La aceasta se adauga si posibilitatea nerespectarii cu strictete a prevederilor existente in actul normativ ce reglementeaza acest domeniu ( O.M.S. 219/2002) .

Riscul epidemiologic este cu atat mai important cu cat grupele populationale expuse prezinta deja o imunitate scazuta( pacienti).

5.Habitat

Chiar daca mai dificil de cuantificat exista numerosi factori de risc cu potential epidemiologic in habitat , in afara celor deja amintiti, care actionand independent sau sinergic pot sa-si produca efectul, astfel:

– poluarea aerului ( industriala, trafic, interioara ) cu afectarea grupelor populationale la risc (copii, batrani, bolnavi , convalescenti) ducand la deprimarea imunologica a acestora si creand premizele aparitiei unor epidemii ( gripa etc.).

Surse : unitati industriale intens poluatoare (uzine chimice, industria materialelor de constructii, metalurgie, centrale termoelectrice ) sisteme locale de incalzire ale populatiei, traficul intens din municipiu, conditii insalubre de habitatie (locuinte necorespunzatoare ca suprafata/ volum, lipsita de utilitati).

6.Bazine naturale

Cu toate ca in municipiul Buzău nu exista declarate bazine naturale amenajate / neamenajate pentru imbaiere. A.S.P.Buzău a monitorizat calitatea apei din bazinele naturale ale raurilor din județ, evidentiind incarcatura microbiologica a acestor cursuri de apa precum si prezenta bacteriofagilor anti Salmonella ceea ce sugereaza prezenta unuia sau mai multor purtatori cronici si eliminatori de Salmonella creand un risc crescut de izbucnire a unei epidemii de febra tifoida.

Astfel o atentie deosebita trebuie acordata exploatarii, dezinfectiei si monitorizarii corespunzatoare a apei tratate in cadrul statiilor de apa care folosesc ca sursa râurile din județ. La aceasta se adauga si necesitatea avertizarii turistilor care campeaza langa aceste cursuri de apa si care le folosesc in scop menajer.

7. Unitati agro-zootehnice

Principala problema o reprezinta în cazul acestor unitati depozitarea, evacuarea și neutralizarea purinului și a gunoiului de grajd necorespunzatoare ca și practicile de folosire a apelor uzate rezultate din activitatea lor ca și a gunoiului de grajd neutralizat necorespunzător ca ape de irigare / îngrășământ în special pentru culturile agricole care se consumă în stare crudă.

De asemenea deversarea necontrolată a apelor uzate din aceste unități influențează încărcătura microbiologică a surselor de apă subterane și de suprafață folosite ca surse pentru consumul uman.

În domeniul sănătății animalelor există pericolul îmbolnăvirii animalelor, care poate să ducă la evoluția unor epizootii sau zoonoze. Pericolul îl reprezinta un element care influențează direct sau indirect sănătatea animalelor. Pentru animale cel mai frecvent pericol îl reprezintă agenții patogeni și/ sau toxinele acestora. În categoria agenților patogeni sunt incluși: virusuri, bacterii și paraziți. În anumite condiții acești agenți patogeni pot produce boli la animale, unele dintre ele putând să se transmită și la oameni (zoonoze). Bolile infecțioase pot avea un caracter sporadic (apar rar) sau pot să apară cazuri frecvente, cu o oarecare permanență într-un teritoriu sau regiune și cu difuzibilitate mare. În acest din urmă caz boala evoluează epizootic.

Se știe că animalele domestice și sălbatice bolnave sau covalescente precum și produsele provenite de la acestea, cadavrele de la animale pot constitui surse de infecție.

8.Unități sanitare

Dintre unitățile sanitare care reprezintă surse potențiale de izbucnire a unor epidemii datorită specificului afecțiunilor tratate amintim în special spitalele de boli transmisibile

Factori care favorizează producerea unor epizootii și zoonoze:

Modificări în mediul social

– factori demografici (densitatea populației, urbanism)

– neajunsuri ale măsurilor legate de sănătatea publică

– statut socio-economic (sărăcia, lipsa resurselor pentru un trai

decent)

– mobilitate (călătorii în alte țări, continente)

Factori tehnologici

– medicali ( vaccinarea)

– producția de hrană (reciclarea)

Factori ecologici

– contactul cu animale (din sălbăticie, grădina zoologică)

– agricultura (defrișările)

– poluarea mediului (produce imunosupresie)

– încălzirea globală (consecințe asupra florei și faunei)

3.4 RISCURI SOCIALE:

Riscul social se referă la acea parte a riscului ce poate afecta un număr oarecare de oameni ce participă la diferite manifestări cultural-sportive.

Toate aceste adunări și manifestări pot aduna un număr apreciabil de oameni (de la 4500-

5000 la festivaluri și până la 10000-13000 la meciuri sportive).

Manifestările tip obor sau festivaluri au ca particularitate numărul mare de tarabe, chioșcuri etc. pentru etalarea produselor sau a diferitelor obiecte artizanale. La aceste manifestări se utilizează foc deschis (grătare) ce poate constitui un pericol potențial în caz de evenimente nedorite sau panică.

Pentru aceste manifestări cu aglomerări de persoane, ca riscuri potențiale ce pot afecta un

număr mare de persoane se pot enumera:

– fenomene meteo deosebite ca vijelii, ploi torențiale sau grindină;

– cutremur;

– îmbolnăviri în masă;

– act terorist;

– artificii sau focuri de artificii neautorizate;

– panică ce poate determina învălmășeli, striviri, răsturnări de grătare urmate de arsuri,

izbucniri de incendii datorită densității mari de obiecte și îngustarea căilor de intervenție și acces/evacuare.

CAP 4 – GESTIONAREA RISCURILOR

Forțele de intervenție specializate acționează conform domeniului lor de competenta, pentru:

a) salvarea și/sau protejarea oamenilor, animalelor și bunurilor materiale, evacuarea și transportul

victimelor, cazarea sinistratilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente și materiale de prima necesitate;

b) acordarea primului ajutor medical și psihologic, precum și participarea la evacuarea populației,

instituțiilor publice și a operatorilor economici afectați;

c) aplicarea măsurilor privind ordinea și siguranta publica pe timpul producerii situației de urgenta

specifice;

d) dirijarea și îndrumarea circulației pe direcțiile și în zonele stabilite ca accesibile;

e) diminuarea și/sau eliminarea avariilor la rețele și clădiri cu funcțiuni esențiale, a căror integritate pe

durata cutremurelor este vitala pentru protecția populației: sediul poliției, construcții aferente serviciilor

sanitare, clădirile instituțiilor cu responsabilitate în gestionarea situațiilor de urgenta, stațiile de producere

și distribuție a energiei și/sau care asigura servicii esențiale pentru celelalte categorii de clădiri menționate,

rezervoare de apa, clădiri care conțin gaze toxice, explozivi și alte substanțe periculoase, precum și pentru

cai de transport, clădiri pentru învățământ;

f) limitarea proportiilor situației de urgenta specifice și înlăturarea efectelor acesteia cu mijloacele din

dotare.

4.1 ACTIUNI DE PROTECTIE