Vremea Si Evolutia Sa pe Glob

După cum se știe, apariția vieții pe Pământ a fost favorizată de realizarea unor concentrații necesare ale factorilor mediului geografic din atmosferă, hidrosferă și litosferă. Evoluția climei la scară geologică a determinat și evoluția plantelor și animalelor, respectiv a fitocenozelor și zoocenozelor. Prin clima unei regiuni sau a unui teritoriu se înțelege regimul condițiilor de timp pe mulți ani, iar prin noțiunea de regim de timp se înțelege totalitatea și succesiunea condițiilor de timp pe mulți ani, în care sunt incluse nu numai stările de timp cu frecvența cea mai mare (variații periodice) ci și cele excepționale, cum ar fi anii foarte calzi sau foarte reci, foarte ploioși sau secetoși. Cu alte cuvinte, e vorba de regimul de timp multianual, multimilenar al vremii. De aceea, nu trebuie să se considere drept schimbare a climei, în general, unele stări de timp deosebite din anumiți ani, întrucât și acestea sunt incluse în noțiunea de climă. După cum se știe, factorii genetici principali ai climei sunt: radiația solară, suprafața terestră (suprafața activă) și circulația generală a atmosferei (Marcu, 1983).

Radiația solară este factorul hotărâtor în formarea climei, deoarece energia solară constituie sursa energetică primară a declanșării tuturor fenomenelor meteorologice și a vieții. Suprafața terestră contribuie în mare măsură la diversificarea climatelor pe glob. Energia solară este absorbită și transformată în mod diferit de suprafața solului, a apelor, a covorului vegetal și a zăpezii. Circulația generală a atmosferei reprezintă factorul genetic cel mai dinamic al climei, ea determinând schimbările neperiodice ale elementelor climatice și diferențieri evidente între regiunile situate la aceeași latitudine. Ea face ca o regiune să fie mai umedă sau mai uscată, mai caldă sau mai rece în funcție de influența anumitor centri barici. Atât timp cât mersul elementelor meteorologice nu se produce în sens unic, de scădere sau creștere continuă, nu se poate vorbi de schimbarea climei în ansamblu. Deoarece intensitatea radiației solare și aspectul general al suprafeței terestre nu suferă schimbări importante, cauza oscilațiilor climei constă în oscilațiile circulației generale a atmosferei, care, la rândul lor, sunt provocate de activitatea solară. Deci, atât timp cât cei 3 factori principali care determină clima, prin interacțiunea lor, nu suferă schimbări cantitative însemnate, ci numai oscilații cu caracter temporar, nici clima în general nu se schimbă.

Schimbările climatice actuale sunt determinate în principal de modificarea regimului radiației solare ca rezultat al poluării atmosferice cu CO2 și alte gaze care produc efectul de seră precum și ca urmare a modificării covorului vegetal prin despădurirea și degradarea pădurilor. În prezent, climatologia ca știință a climatului se află într-o situație paradoxală. Pe de o parte, ea a permis, începând cu anii 1990, ca preocupările sale să acceadă la nivel politic și internațional și, pe de altă parte, ea se află la originea a numeroase controverse care tind să falsifice dezbaterile și chiar să favorizeze unele atacuri denigratoare la adresa sa. Schimbările climatice ce vor avea loc depind de doi factori, și anume: emisiile de gaze cu efect de seră, determinate de dezvoltarea economică, și răspunsul sistemului climatic la aceste emisii. Schimbările climatice au apărut pe scena politică internațională pentru prima dată în anul 1988, când ONU a adoptat o rezoluție care consideră evoluția climatului pe Terra o preocupare comună a umanității. În anul 1990, Grupul Interguvernamental de Experți asupra evoluției climatului (GIEC) a prezentat primul raport, care a condus la adoptarea unei declarații ministeriale cu ocazia celei de-a doua conferințe mondiale asupra climatului, care recomandă crearea unei convenții-cadru asupra modificărilor climatice. După conferința la nivel înalt de la Rio de Janeiro din 1992, în anul 1994 a intrat în vigoare convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCNUCC). Pentru a înțelege modificările climatice, oamenii de știință elaborează unele scenarii privind emisiile de gaze și modelele climatice.

În prezent, schimbările climatice constituie o preocupare importantă a decidenților politici la nivel mondial. Această preocupare apare după o lungă perioadă de letargie, cu toate avertismentele Organizației Meteorologice Mondiale și a altor specialiști. A trebuit să vină marile catastrofe climatice care au lovit unele țări industrializate (ciclonul Katrina în SUA în 2005, valurile de căldură din Europa în 2003 ș.a.), pentru ca oamenii de decizie să ia în considerare aceste avertismente care pun în pericol viitorul omenirii.

Prin schimbări climatice se înțeleg acele schimbări ale climatului pe glob datorită activității umane, în principal datorită emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2, metan, monoxid de azot etc.), al căror efect principal este încălzirea globală a atmosferei. S-a apreciat, astfel, că între anii 1990 și 2100, temperatura globală poate să crească cu 0,3 până la 6,4o C. Majoritatea oamenilor de știință din domeniu sunt de acord că o creștere a temperaturii globului cu peste 2o C atrage după sine mari riscuri de bulversare a climei. De aceea, prin negocierile organizate la nivel mondial s-a propus o reducere treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a nu depăși această limită. Previziunile cu privire la cuantumul de precipitații sunt mult mai dificile, chiar contradictorii. Acestea pot crește în anumite zone cu vânturi regulate (musoni), ca de exemplu în Africa, Asia de Sud și Australia sau la altitudini ridicate, iar în alte zone (zonele subtropicale, bazinul Mării Mediterane, America centrală și Arhipelagul Caraibelor, Africa australă) ele vor scădea. În ceea ce privește scurgerile de suprafață, acestea vor crește cu siguranță în anumite zone. Referitor la unele fenomene extreme ca inundații, secete, valuri de căldură, ploi torențiale, însoțite de vijelii, furtuni, cicloane etc., toate simulările climatice efectuate arată o creștere ca frecvență și intensitate.

Încălzirea atmosferei modifică circuitul hidrologic al apei printr-o creștere a evaporării și variabilității precipitațiilor, care aduc inundații sau secete mai frecvente și mai intense, cu toate consecințele lor asupra surselor de apă potabilă, culturilor agricole și calității vieții. De asemenea, scurgerile de suprafață și eroziunea solului vor crește, cu toate consecințele ce decurg. Topirea ghețarilor și a zăpezii din zonele glaciare și periglaciare afectează aprovizionarea cu apă a concentrațiilor umane. Datorită eroziunii și creșterii debitului solid al apelor (turbidității și a salinității), apar de asemenea greutăți în alimentarea cu apă potabilă.

Impactul schimbărilor climatice în ceea ce privește sănătatea populației, constituie o prioritate majoră a Organizației Mondiale a Sănătații. Schimbările produse la nivelul unor elemente climatice, atât la valorile medii cât și la cel al extremelor, vor avea consecințe asupra sănătății populației globului, concretizate prin boli cardiovasculare, boli parazitare (paludism, meningită) sau hidrice (diaree, holeră), dar mai ales determinate de foamete și malnutriție. Aceste consecințe vor afecta capacitatea de muncă a populației, cu efecte directe asupra economiei și a calității vieții. Trebuie precizat, de asemenea, că nu toate efectele schimbărilor climatice sunt în prezent cunoscute, așa cum este cazul cu infrastructurile industriale și de transport. Turismul, la rândul său, va fi afectat fie prin degradarea mediului geografic, fie prin perturbarea transporturilor aeriene. De asemenea, trebuie precizat și faptul că efectele schimbărilor climatice asupra mediului și societății au și vor avea un pronunțat caracter regional. Cu toate aceste efecte, trebuie precizat faptul că, chiar de la apariția sa pe Pământ, omul, ca specie, s-a adaptat la schimbările mediului reacționând prin modificări genetice, ajustări corporale, aclimatizare sau unele practici culturale și tehnologice. Problema care se pune în prezent este aceea dacă actualii locuitori ai Terrei sunt în măsură să se adapteze schimbărilor climatice preconizate pentru secolul 21, și anume creșterea temperaturii globale, modificări în regimul precipitațiilor, evenimente extreme, cicloane, furtuni, bulversarea producției alimentare, acces limitat la sursele de apă potabilă, degradarea stării de sănătate prin multiplicarea insectelor purtătoare de boli și creșterea condițiilor de morbiditate, necesitatea modificării temperamentului lor în materie de consum de energie etc.

Bibliografie.

Hamilton, J.M., Tolrsy, 2004: The impact of climate change on tourism and recreation. Hamburg University and Centre for Marine and Atmospheric Science, Hamburg, 28 p.

IPCC Climate change, 2007: Synthesis report, Geneva, 144 p.

Marcu, M., 1983: Meteorologie și climatologie forestieră. Ed. Ceres, 238 p.