Vreau să devin școlar [303961]

Cuprins

Argumentul lucrării……………………………………………………………………………………………………….2

Capitolul 1. Dimensiuni teoretice privind folosirea jocului didactic matematic pentru

învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar

1.1. Aspecte teoretice privind aspectele psihologice ale învățarii în învățământul preșcolar……..6

1.2. Aspecte teoretice privind conceptul de joc didactic matematic în învățământul preșcolar………………………………………………………………………………………………………………………..12

1.3. Aspecte specifice privind folosirea jocului didactic matematic pentru învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar……………………………………………………………………………………17

Capitolul 2. Dimensiuni practice de folosire a jocului didactic matematic pentru învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar

2.1.[anonimizat] a jocurilor didactice matematice pentru învățarea operațiilor cu mulțimi și a elementelor de logică matematică în învățământul preșcolar………….26

2.2. [anonimizat] a jocurilor didactice matematice pentru învățarea numerației în învățământul preșcolar…………………………………………………………………………………32

2.3. [anonimizat] a [anonimizat]………………………………………………………………….39

Capitolul 3. Activitate experimentală

Studiul experimental: ,,Rolul jocului didactic matematic optimizarea activităților matematice la grupa mare în învățarea conținuturilor matematice”

3.1. Ipoteza, obiectivele și variabilele studiului experimental……………………………………………….44

3.2.Prezentarea eșantionului de subiecți și a metodele de cercetare………………………………………45

3.3. Organizarea și desfășurarea experimentului…………………………………………………………………47

3.4 Concluzii și recomandari privind studiul experimental………………………………………………….72

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………….73

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………….75

Anexă1.Microculegere de jocuri didactice matematice folosite în învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar……………………………………………………………………………76

Anexă 2. Exemple de proiecte de activitate didactică pentru activitățile matematice din învățământul preșcolar………………………………………………………………………………………………….84

[anonimizat], centrarea procesului educațional asupra copilului prin cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Acest concept de dezvoltare globală a copilului influențează în mod direct modul de organizare a educației la vârsta preșcolară, deoarece toate experiențele sunt experiențe de învățare și accelerează dezvoltarea în toate domeniile.

La această vârsta se dezvoltată personalitatea copilului, în funcție de ritmul propriu, de trebuințele sale, acum are loc dezvoltarea capacității de interacțiune cu ceilalți copii și cu adulții în cadrul mediului educațional mediul pentru abordarea cunoștințelor, a deprinderilor și a atitudinilor.

În acste condiții, jocurile didactice sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii, având funcții diferite pe nivele de vârstă și pe conținuturi tematice. La primul nivel rolul său este de a exersa capacitățile de identificare și satisface cel mai bine tendința spre acțiune specifică vârstei.

Jocul didactic asigură efectuarea în mod independent a unor acțiuni cu obiectele, stimulând descoperirea prin efort direct a unor proprietăți obiectuale, care valorificate și îmbogățite vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe.

La cel deal doilea nivel preșcolar, jocul didactic dobândește o nouă funcție, cea de consolidare și verificare a cunoștințelor dobândite, a deprinderilor și priceperilor formate, constituind un mijloc de evaluare pentru cadrul didactic.

De asemenea el îmbină în mod plăcut elementele de învățare cu cele de joc, care trebuie bine pregătite de cadrul didactic, prin studierea temeinică a conținuturilor, fixarea clară a scopurilor, metodelor, procedeelor și mijloacelor alese a fi utilizate.

Dacă sunt bine pregătite ele stârnesc interesul, curiozitatea copiilor, care declanșează mecanismul de asimilare de cunoștințe antrenând procesele psihice ce mențin trează curiozitatea, voința și spiritul colectiv.

Toate conținuturile domeniilor experențiale, sunt experiențele de învățare unde alături de jocuri și activități didactice alese, sunt completate de activități de dezvoltare personală precum: rutine, tranziții, activități de după-amiază și activități opționale.

Aceste finalități țin cont de tendințele actuale în pedagogie, de evoluția sistemului de învățământ preșcolar, unde găsim abordarea metodei proiectelor, abordarea activităților integrate și a metodelor interactive de grup.

O sarcină primordială a curriculumului pentru învățământul preșcolar este de a ține seama de nivelul de maturizare al copiilor, de tendințele și evoluțiile în domeniul informațiilor și de noile stategii active-participative.

Domeniul Științe conține atât abordarea activităților matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.

Acest domeniu experențial, poate fi abordat de preșcolar dacă sunt folosite jocuri dirijate cu materiale și pot fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr, discriminare, clasificare sau descriere cantitativă.

De asemenea, ,,dezvoltarea capacităților de raționament, inclusiv de raționament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor.” (Curriculumul pentru învățămâtul preșcolar, 2008, pag. 11)

De asemenea, în cadrul activităților matematice trebuie să-i oferim posibilitatea preșcolarului de a explora noi contexte cum ar fi: generarea unor desene geometrice, a unor scheme și cuantificarea unor rezultate obținute.

Toate abilitățile și competențele asociate demersurilor de investigație științifică, nu pot fi dobândite de preșcolari decât dacă sunt puși în contact cu domeniul cunoașterii și cu jocul didactic matematic.

Un rol primordial în procesul învățare a conținuturilor matematicii în învățământul preșcolar îl are jocul logico-matematic, unde copilul devine conștient de propriile sale acțiuni și unde își dezvoltă gândirea și modul de exprimare.

Mi-am ales această temă, convinsă că învățarea unor noțiuni matematice nu înseamnă numai abordări matematice, ci și performarea unor unor operații ale gândirii precum exersarea capacităților de analiză, sinteză, comparație, generalizare ci și constituirea primilor pași spre conturarea raționamentului logico-matematic.

Jocul didactic matematic este cel care antrenează întregul colectiv al grupei, stârnește curiozitatea preșcolarilor, dezvoltă memoria, stimuleză gândirea și ajută la o bună armonizare din punct de vedere comportamental.

Astfel, ,,copilul se dezvoltă prin joc, își potențează funcțiile latente, punând în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, pe care le traduce în fapte, le asimilează și le complică. ” (Nicolae-Păușescu, A., 2012, pag. 11)

În stadiul preoperațional, preșcolarul dispune mai mult de o gândire intuitivă și prin urmare, jocul didactic matematic este o metodă utilă specifică vârstei timpurii care pune la dispoziția cadrului didactic posibilitatea instruirii cu succes a copiilor.

Astfel abordarea matematicii se realizează într-o manieră simplă, ținând cont de dorințele și nevoile preșcolarului prin logica jocului, copiii sunt plasați în diferite activități rezolvative oferindu-le posibilitatea de a deduce singuri calea ce duce spre răspunsul cel corect, dându-le astfel prilejul de a pătrunde și de a cunoaște spațiul virtual al sistemului matematic.

Astfel, ,,copilul începe să înțeleagă că și matematica seamănă întrcâtva cu cu un joc cu reguli, cu deosebire că uneori, pentru a rezolva anumite probleme, trebuie să schimbăm regulile și să căutăm alte căi.” (Dumitrana, M., 2002, pag. 15)

Toate aceste activități vin în sprijinul formării preșcolarului, netezindu-i calea pentru realizarea judecăților, a raționamentelor și utilizarea unui limbaj matematic.

Jocul didactic matematic reprezintă cea mai importantă sursă de învățare pentru copii, este activitatea care îi ajută cel mai mult și eficient să învețe.

Prin joc copiii învață să interacționeze cu ceilalți, să exploreze mediul, să găsească soluții la situațiile problemă, să își exprime emoțiile, să achiziționeze cunoștințe și abilități care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerințele școlii.

Copilul are nevoie nu numai de sprijin și îndrumare, ci și de libertate și inițiativă personală, iar educatorul trebuie să înțeleagă, să accepte și să încurajeze modalitățile specifice prin care copilul achiziționează cunoștințe: imitare, încercare și eroare, experimentare.

În aceste condiții, ,, jocul este o metodă importantă de învățare și memorare în dezvoltarea fizică și psihică a copiilor, jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă de joc fiind un act de învățare.” (Nicolae-Păușescu, A., 2012, pag. 12)

Prin excelență, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneității și al libertății de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității și flexibilității psihice. E plin de promisiuni și surprize, poate să se dezvolte liber, dar când intervine controlul, jocul se încheie.

Vârsta timpurie este o perioadă de evoluție spectaculoasă a conduitei ludice, iar o evoluție cu o asemenea intensitate nu se mai regăsește în nici-o perioadă a vieții.

Acum, bogăția și impetuozitatea conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării și maturizării psihofizice, ci și posibilităților de relaționare și a experiențelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniță

În centrul preocupărilor oricărui cadru didactic se află o serie de obiective operaționale utile actului instructive- educativ micilor preșcolari care reușește sau nu să obțină performanțe dorite, deoarece copiii reacționează în mod pozitiv la metodele educaționale aplicate la nivel de grup.

Din cele arătate mai înainte am văzut că în abordarea strategiile didactice matematice în cadrul activităților cu conținut matematic, jocul didactic matematic determină și stimulează colaborarea, încrederea în procesul de învățare, presupune interactivitate și creativitate în

Lucrarea cuprinde trei părți: o parte teoretică, o parte aplicativă și o parte experimentală, care vizează modul de folosire a jocului didactic matemativ în învățarea continuturilor matematice în învățământul preșcolar.

Dimensiunea teoretică este axată pe prezentarea unor aspecte teoretice privind caracterul psihologic al învățarii în învățământul preșcolar, aspectul teoretic al conceptului de joc didactic matematic în învățământul în învățământul preșcolar și aspectele specifice ale folosirii lui în învățarea conținuturilor matematice.

Cea de-a doua parte este legată de aspectele practice de folosire a jocului didactic matematic, dimensiune necesară cadrului didactic în abordarea fiecărei noțiuni matematice din domeniul ,,Știinte” ,,pentru a putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la volum, masă, număr și, de asemenea ei vor fi implicați în activitati de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă.” (Curriculumul pentru învățămâtul preșcolar, 2008, pag. 11)

În această secțiune voi prezenta jocuri didactice matematice pentru învățarea numerației, jocuri logico-matematice pentru abordarea teoriei mulțimilor și de logică matematică și

jocuri didactice matematice pentru învățarea operațiilor aritmetice.

Ce-a de-a treia parte este rezervată unui studiul experimental: ,,Rolul jocului didactic matematic optimizarea activităților matematice la grupa mare în învățarea notiunilor matematice”, care se termină cu câteva exemple de jocuri didactice matematice folosite în învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar și prezentarea unor exemple de proiecte de activitate didactică pentru activitățile matematice din învățământul preșcolar.

CAPITOLUL 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND FOLOSIREA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC PENTRU ÎNVĂȚAREA CONȚINUTURILOR MATEMATICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Aspecte teoretice privind aspectele psihologice ale învățarii conținuturilor matematice în învățământul preșcolar

La nivelul învățământului preșcolar, copilul prin dezvoltarea operațiilor gândirii, își perfecționează tehnica numărării obiectelor concrete, își perfecționează mecanismele analitico-sintetice implicate în percepție și procesul de conceptualizare.

După ce este depașită percepția global-sintetică a realității și se ajunge la o percepere diferențiată, apare posibilitatea constituirii treptate a operației și a generalizărilor numerice pe nivelul formal de conceptualizare a numărului natural.

Astfel, plecând de la grupa mică unde sunt abordate numerele naturale numerele în limitele 1-3, la grupa mijlocie în limitele 1-5, la grupa mare în limitele 1-10, număratul capătă o importanță deosebită, datorită rolului acestuia în dezvoltarea generală a preșcolarului.

La grădiniță, învățarea conținuturilor matematice se realizează prin ridicarea treptată de la concret la abstract, de la particular la general, la niveluri succesive, unde relația între concret și logic se modifică în direcția esențializării realității.

În stadiul preoperațional, copilul învață prin intuiție și manipulare directă de obiecte specificul activității matematice, activitate care se produce între anumite limite și în spațiul fizic în care copiii se dezvoltă și datorită caracterului abstract al conceptului de număr, el nu poate conștientiza acest concept prin actul de predare.

De aceea, cadrul didactic este cel care îl conduce spre acele experiențe care au legătură cu înțelegerea conceptului de număr natural, concept care se consideră format dacă se dezvoltă raporturi reversibile și se realizează sinteza șirului numeric.

La grupa mare, copilul interiorizează operația de numărare, când urmărește numai cu privirea obiectele care alcătuiesc o anumită grupare și când are loc un proces de transpunere a operației externe în operație internă, adică o interiorizare a acțiunii externe.

Iată de ce, pornind de la aspectele enunțate mai sus, ne interesează să stabilim în ce măsură, începând de la această vârstă și cu ce mijloace învățământul preșcolar am putea contribui atât la însușirea unora dintre noțiunile matematice elementare, cât și la pregătirea terenului pentru însușirea acestea.

Astfel, ,,abilitățile specifice activităților matematice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi și capacități ce se formează prin acțiunea directă cu obiectele, valorificând potențialul senzorial și perceptiv al copilului.” ( Neagu, M., Beraru, G., 1997, pag. 6)

Abilitățile matematice ne conduc la înțelegerea noțiunii de număr natural prin percepția mulțimilor de obiecte, a șirului numeric și rezolvarea problemelor cu conținut concret.

La nivelul învățământului preșcolar, activitățile de învățare favorizează constituirea de modele matematice ale situațiilor concrete ce vor genera structuri operatorii specifice fiecărui conținut matematic.

Abilitățile matematice dobândite la vârsta timpurie dezvoltă capacități ce conduc ulterior la formarea conceptelor fundamentale, fără a recurge la terminologia specifică matematică, dar și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic.

Procesul de formare și dezvoltare a abilităților se desfășoară treptat, pe grade de dificultate, de la simplu la complex. În acest sens, dezvoltarea capacităților se produce atât în sens cantitativ, cât și calitativ, prin evoluția și întărirea abilităților formate anterior, generalizarea capacităților însușite prin aplicarea acestora în situații multiple și variate, precum și prin producerea unui transfer optim al capacităților însușite pe baza repetării, întreținerii și extensiei lor.

Abilitățile matematice dobândite în activitățile matematice din grădiniță se pot ierarhiza sunt abilități de identificare a obiectelor, abilități de triere, sortare și formare a mulțimilor, abilități de apreciere globală a cantității, abilități de grupare, asociere a obiectelor în perechi, abilități de ordonare, clasare, seriere indiferent de cantitate și abilități de elaborare a judecăților.

Orice achiziție matematică, la vârsta timpurie trebuie să fie dobândită de copil prin acțiune însoțită de cuvânt și asimilarea unei structuri matematice trebuie să fie rezultatul unor acțiuni directe cu obiecte, imagini sau simboluri, ce reflectă același conținut matematic.

Astfel, toate ,,operațiile mentale corespunzătoare și structurile cognitive rezultă din acțiunile practice, se fixează în cuvinte și în operațiile cu cuvinte și sunt orientate prin scopul și condițiile activității practice.” (Neagu, M., Beraru, G., 1997, pag. 10)

Astfel, de la acțiunea însoțită de cuvânt până la concept, trebuie mai întâi contactul cu copilul, adică curiozitatea copilului declanșată de noutăți îl face să întârzie perceptiv asupra lor, să le observe.

După aceea urmează explorare acțională, adică copilul descoperă diverse atribute ale clasei de obiecte, iar cunoașterea analitică îl conduce la obținerea unei sistematizări a calităților perceptive ale mulțimii.

În etapa explicativa, copilul intuiește și numește relații între obiecte, clasifică, ordonează, seriază și observă echivalențe cantitative, după aceea are loc dobândirea conceptului desemnat prin cuvânt, iar acum, cuvântul constituie o esențializare a tuturor datelor senzoriale și a reprezentărilor și are valoare de concentrat informațional cu privire la clasa de obiecte pe care o desumeste.

Cunoașterea și înțelegerea procesului de formare, pe etape, a reprezentărilor și conceptelor matematice induce o serie de aspecte metodice de care cadrul didactic trebuie să țină cont în activitatea didactică.

Toate aceste afirmații s-au bazat pe rezultate pozitive, concrete, determinate îndeosebi pe dezvoltarea psiho-fizică a preșcolarilor, pe integrarea curriculară, care este o modalitate pe cât de nouă pe atât de eficientă și pe realizarea obiectivele prevăzute în noul curriculumul.

Ca treaptă a abordării matematicii, învățământul preșcolar are rolul principal de a lega prin relații trainice gândirea concretă, perceptivă de abstractizare care, unde pe măsura aprofundării ei devine tot mai accentuată.

În acest sens, cadrului didactic îi revine sarcina de a stabili și a cunoaște în amănunt acest punct de vedere al copilului, deoarece el poate să fie modelat astfel încât să abordeze mai ușor noțiunile matematice, să cunoască stadiul dezvoltării sale într-o anume perioadă și care sunt metodele pe care trebuie să le folosească.

Un moment de referință este studiul lui Dienes, ce abordează introducerea primelor noțiuni matematice la copiii de vârstă preșcolară cu ajutorul jocurilor logice.

Astfel, prin aceste jocuri, conceptele matematice sunt reprezentate prin relații concrete între obiecte, relații stabilite după cele patru atribute ale pieselor, ușor de perceput de către toți copiii: formă, culoare, mărime și grosime.

Atunci, numărul acestor atribute nu este fix: acesta putând fi sporit sau diminuat în funcție de vârsta sau potențialul intelectual al copiiilor, iar în acest studiu: ,,noțiunea de mulțime este una dintre cele mai generale și importante noțiuni, deoarece joacă un rol unificator al tuturor conceptelor matematice” (Dinuță, N., 2009, pag. 77)

Formarea noțiunii de număr la copil este un proces de durată care se realizează în etape și atinge diferite niveluri la diferite vârste și se bazează pe de o parte pe perceperea mulțimii și pe de altă parte pe activitatea concretă, adică pe numerație.

La vârsta timpurie se creează numai premisele formării noțiunii de număr, se conturează unele elemente ale conținututlui acestei noțiuni, însă punctul de plecare trebuie să-l constituie înțelegerea de către copil a succesiunii numerelor în șirul lor natural.

Iată der ce, numai după ce copiii sunt capabili să perceapă global mulțimile și să separe din aceaste un singur obiect se poate trece la numărarea propriu-zisă, fiindcă numărul doi este ușor de perceput dat fiind faptul că mediul apropiat lui ușurează perceperea acestuia, adică are două mâini, două picioare, doi ochi și două urechi.

Trecerea la o fază superioară se realizează tot prin folosirea experienței de viață a copiilor, adică dacă se așează în fața lor două jucării și li se cere să le numere, atingând cu mâna fiecare obiect, în acel moment el sintetizeaza „sunt pe masă două jucării și face gestul de „încercuire” a celor două jucării, ce se referă la întrega grupă de jucării.

În cadrul jocurilor didactice, copiii sunt puși în situația de a „ghici” câte bătăi din palme au auzit, câte obiecte au pipăit cu ochii închiși, de cîte ori au fost atinși pe umăr, deoarece numai așa va avea siguranța că număratul este un proces realizat conștient și nu o simplă memorare de cuvinte și numărarea devine logică cu ajutorul materialului intuitiv.

Se știe că una din particularitățile psihice ale vârstei preșcolare este capacitatea de memorare, unde de multe ori întâlnim copii care cunosc rezultatul unor operații destul de complexe, fără a-i înțelege însă mecanismul logic, adică noțiunile matematice sunt rezultatul direct al memoriei și nu al înțelegerii.

Cu ajutorul calităților deosebite ale memoriei sau cu ajutorul intuiției, unii copii reușesc să se descurce foarte bine la activitățile matematice, găsind răspunsul corect dar înțelegând parțial sau neînțelegând deloc operația în sine.

În acest sens, cadrului didactc îi revine sarcina să acționeze eficient astfel încât să imbunătățească formarea reprezentărilor matematice, să desfășoare jocuri sau activități bazate pe integrarea a conținuturilor matematiceși să aibă atitudine diferențiată fată de cerințele de vârstă și individuale ale copiilor.

La vârsta timpurie, prin formele diferite de desfășurare a fiecărei activități în parte, le putem stimula copiilor atenția, interesul, le putem în valoare abilitățile matematice și nu în ultimul rând le putem dezvoltă atitudinea pozitivă față activitatea de învățare.

Această abordare a conținuturilor matematice încurajează activitatea independentă, creatoare a copilului, solicită mai mult gândirea logică și reduce timpul de recuperare a diferențelor dintre rezultatele copiilor.

La vârsta timpurie copilul, se caracterizează prin fragilitatea lui fizică, care îl menține într-o stare de dependență față de adult, deorece mersul lui nesigur, gesturile lui neprecise mărturisesc perfecțiunea coordonărilor neuromotrice.

Acum limbajul lui este mai mult sau mai puțin dezvoltat, redus doar la monolog sau la exprimarea în necesitățile lui esențiale și face greu diferența între el, obiectele și ființele care îl înconjoară.

La această vârstă, activitatea esențială a copilului este jocul, care la început este solitar, apoi paralel cu jocul altora și este caracterizat prin discontinuitate.

Copilul mic nu se duce spre ceilalți, îi este chiar frică de ei și are momente când este stăpânit de un profund sentiment de nesiguranță, care se traduce prin lacrimi și strigăte.

Deosebit de activă acum este formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, a deprinderilor și a obișnuințelor legate îndeosebi de comportamentele alimentare, de îmbrăcare și de starea de igienă.

Prin structura unor caracteristici voluționale, copilul se poate antrena în activități de mai lungă durată și se străduiește să-i fie de folos adultului.

Mișcările devin acum mai precise și mai rapide, iar mersul mai sigur și prin mișcare, prin manipularea obiectelor are loc o dilatare a câmpului perceptiv, ceea ce duce la dezvoltarea bazei intuitive a gândirii.

La aceasta contribuie și evoluția calitativă a limbajului, îndeosebi a formei sale interioare, care contribuie la organizarea întregii activități psihice, devinind un factor de autoreglaj și se observă o evoluție a personalității copilului în direcția dobândirii unei anumite conștiințe de sine.

Astfel, datorită creșterii gradului de maturizare generală a personalității copilului, se constată o mai mare adaptare a acestuia la mediile sociale în care trăiește și la exigențele exprimate de membrii acestora, o autoreglare mai eficientă a comportamentelor copilului în raport cu interacțiunile pe care le are în mediul familial și al grădiniței și o dezvoltare a inteligenței generale exprimată prin creșterea gradului de înțelegere a raporturilor de cauzalitate, de determinare, de condiționare dintre fenomene, exprimate în mod concret.

Activitatea esențială este tot jocul didactic, și ,,în acest sens este necesar ca preșcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale didactice și prin simularea unor activități practice cunoscute de copii.” (Dinuță, N., 2009, pag. 100)

La această vârstă, copilul așteaptă de la cadrul didactic protecție, o autoritate încurajatoare, multă afecțiune, încredere, admirație și în ciuda conflictelor și a capriciilor pe care le manifestă el se identifică.

Chiar dacă sunt probleme, copilul de diferite vârste se integrează destul de bine în grup și aceasta datorită cadrelor didactice, care sunt conștiente de rolul lor delicat pe care îl au în găsirea mijloacelor adecvate adaptării copilului preșcolar la activitatea de grup.

Preocuparea lor permanentă este aceea de a crea condițiile de activitate proprii fiecărei vârste, a mijloacelor de dezvoltare afectivă și de expansiune a forțelor creatoare pentru micuții pe care îi au în grijă.

Astfel, la vârsta de 3-4 ani, achiziția psiho-comportamentală principală este legată de consolidarea limbajului, iar gândirea se formează și se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul, fiind legată nemijlocit de lealitate.

Acum, copilul își formează imagini și reprezentări, raționează numai prin analogii imediate și nu poate dobândi concepte referitoare la clase de obiecte, iar procesele cognitive se desfășoară în situații concrete și în contextul acțiunilor practice.

Pentru acest stadiu este specifică formarea de preconcepte și prerelații, raționamentul fiind de tip intuitiv, iar procesele afective sunt puternice și copilul manifestă un echilibru emoțional instabil.

Analiza și sinteza însușirilor obiectului sunt realizate de copil prin percepție vizuală și tactilă și el poate să identifice un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună mental însușirile obiectului analizat și să-1 recompună din părțile componente. în examinarea obiectelor, copilul operează cu diverse criterii: formă, culoare, mărime, suprafață, volum, număr și poziție spațială.

Progresul se datorează dezvoltării limbajului, astfel încât copilul poate să efectueze operații în plan mental și să verbalizeze acțiunea și la vârsta de 6 ani se produce tranziția dintre gândirea intuitivă, preoperatorie la gândirea operatorie.

Dacă caracterizăm schimbările produse la această vârstă, am putea spune că curiozitatea, în mare măsură perceptivă, poate fi stimulată prin observarea sistematică a obiectelor și clasificarea acestora și activitatea intelectuală se constituie simultan cu interiorizarea acțiunilor exterioare.

Acum, activitățile cu conținut matematic, urmăresc formarea prin acțiune a unor reprezentări, concepte și noțiuni organizate în structuri cognitive puse în evidență prin dobândirea de deprinderi, priceperi, abilități și în structuri operatorii.

Activitățile matematice conduc la formarea de priceperi de grupare, ordonare, măsurare, reprezentare grafică în condițiile în care sarcinile de învățare solicită anumite categorii de deprinderi și priceperi, acestea devin treptat abilități.

Abilitățile matematice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi și capacități ce se formează prin acțiunea directă cu obiectele, valorificând potențialul senzorial și perceptiv al copilului.

Ele sunt rezultatul dezvoltării bazei senzoriale de cunoaștere și a familiarizării cu toate formele de gândire matematică și logică, iar formarea lor conduce la înțelegerea noțiunii de număr prin percepția mulțimilor de obiecte, a șirului numeric, la efectuarea de operații și rezolvarea problemelor cu conținut concret.

În acest sens. Dienes identifică trei stadii în ănvățarea conceptelor matematice la vârsta preșcolară, stadii cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:

stadiul preliminar – în care copilul manipulează și cunoaște obiecte, culori, forme, în cadrul unor jocuri preliminare fără un scop aparent.

stadiul jocului dirijat – în scopul evidențierii constantelor și variabilelor mulțimii prin jocuri structurate.

stadiul de fixare și aplicare a conceptelor – asigură asimilarea și explicitarea conceptelor matematice în așa numitele jocuri practice sau analitice.

1.2. Aspecte teoretice privind conceptul de joc didactic matematic în învățământul preșcolar

În cadrul metodelor acționale, ca metodă bazată pe acțiune fictivă face parte și jocul didactic, deoarece se poate învăța nu numai din experiența directă, autentic trăită, ci și din experiența simulată.

La baza metodelor de simulare stă analogia sprijinită pe analiza riguroasă a faptelor, deoarece deși simularea are o structură artificială, ea reține, totuși, o serie de elemente reale care nu pot fi găsite de exemplu în cursul unei simple expuneri.

Implicarea cât mai directă a preșcolarilor în situații și circumstanțe simulate poate lua forme foarte variate începând cu obișnuitele jocuri didactice sau educative și continuând cu jocurile de simulare, învățarea prin dramatizare, până se ajunge la exersarea și asumarea unor roluri reale, nesimulate.

Pentru însușirea conținuturilor matematice se are în vedere logica internă a acestei discipline, precum și particularitățile concret-intuitive, formele și operațiile specifice gândirii copilului de vârstă preșcolară .

Astfel, ,,un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic, dacă realizează un scop și o sarcină din punct de vedere matematic, dacă folosește elemente de joc pentru realizarea sarcinii propuse, folosește un conținut matematic accesibil și utilizează reguli de joc cunoscute anticipat și respectate de preșcolari”. (Dinuță, N., 2009, pag. 214)

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care copilul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o creează singur.

Jocul didactic satisface nevoia de motricitate și gândire concretă a copiilor, îmbină spontanul și imaginarul – elemente specifice vârstei mici – cu efortul solicitat și programat în procesul învățării.

Elementele de joc, încorporate în procesul de instrucție și educație, pot motiva și stimula puternic acest proces, mai ales în prima fază a învățării, în care interesul obiectiv este minim.

Integrarea jocului didactic în activitatea de învățare a preșcolarilor este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalității copilului.

Învățarea prin efort personal și în grup, prin manifestarea independenței în acțiune, gândire și exprimare, însoțită de bucurie și satisfacție, va fi temeinică și va genera noi interese de cunoaștere.

Integrate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de divertisment și destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Restabilind un echilibru în activitatea școlară, jocurile didactice fortifică energiile intelectuale și fizice ale elevilor, furnizează o motivație secundară, dar stimulatorie, o prezență indispensabilă în ritmul muncii didactice.

Astfel, jocul didactic se poate înălța până la nivelul seriozității, nu numai al divertismentului, asumându-și importante funcții pedagogice atunci când este rațional integrat în sistemul muncii instructiv-educative.

În raportul joc-instrucție se pot stabili două coordonate: pe de o parte, jocul stimulează procesul de instruire, îl adâncește și-l ameliorează, pe de altă parte, jocul este condiționat de procesul de instruire, calitatea și rezultatele lui fiind în mare măsură determinate de pregătirea anterioară a copilului în privința temei și a subiectului jocului.

Aplicând cu pricepere jocul didactic, cadrul didactic poate și trebuie să valorifice unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalității copilului de a desfășura o activitate ce solicită efort susținut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare și înțelegere.

Ideea de joc ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne lăsăm ademeniți de această activitate, iar „a te juca” este o confruntare plăcută cu tine însuți, cu ceilalți, cu elemente din mediul înconjurător.

Performanța, dobândirea prestigiului comportamentului concurențial și răsplata materială sunt astăzi motivațiile principale pentru joc, chiar dacă valențele legate de fantezie și creativitate sunt lăsate la urmă.

Jocul, reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate, acea formă de manifestare fără bariere, acea activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă.

În cadrul jocului copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunoștințele din toate domeniile deci și cele cu conținut matematic.

Manifestându-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, copilul își asumă rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni.

În acest fel jocul este social prin natura lui. Însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește de viitor.

În învățământul preșcolar jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil.

Jocul didactic matematic trebuie să se constituie pe fondul activității dominante urmărindu-se scopul, să fie pregătit de cadrul didactic în direcția dozării timpului și a materialului folosit, să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învățare și să antreneze toți copiii în activitatea de învățare.

De asemenea trebuie să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă, să solicite gândirea creatoare și să valorifice cu maximum de eficiență posibilitățile intelectuale ale preșcolarilor.

Toate sacinile trebuie să fie repartizate, după caz, în diferite secvențe, sarcinile didactice având caracter progresiv, să respecte indicațiile privind desfășurarea activității, să fie clare, corecte, precise, să fie conștientizate de către preșcolari și să le creeze o motivație pentru activitate;.

Jocul este activitatea fundamentală a copilului preșcolar, influențând întreaga conduită și prefigurând personalitatea în plină formare a acestuia și constituie un veritabil revelator al evoluției mentale, un instrument pentru a măsura procesul de maturizare și dezvoltare mentală și afectivă a copilului.

Jocul didactic favorizează atât aspectul informativ cât și cel formativ al procesului de învățământ indiferent de vârsta la care este utilizat. În contextul activităților preșcolare el are o particularitate esențială trebuind să îmbine elementul instructiv cu cel distractiv.

Componentele de bază ale jocului didactic matematic

Scopul didactic – se formulează în strânsă concordanță cu programa activităților matematice ținând cont de obiectivele specifice și operaționale.

Acesta, ,, trebuie să fie clar și precis, pentru a asigura organizarea și desfășurarea corectă a activității(Dinuță, N., 2009, pag. 77)

Sarcina didactică – este elementul de bază prin care se transpune la nivelul copilului scopul urmărit într-o activitate matematică.

În acest sens, ,,aceasta este strâns legată de conținutul matematic și arată copilului ceea ce trebuie să facă pentru a realiza scopul propus.” (Dinuță, N., 2009, pag. 214)

Sarcina didactică ,,trebuie să țină cont de nivelul de vârstă și să respecte următoarele condiții:

să se refere la un singur aspect al conținutului;

să antreneze intens operațiile gândirii: analiză, sinteză, comparație și imaginație;

să fie bine precizate activitățile desfășurate pentru realizarea obiectivului operațional;

să fie valorificate corespunzător cunoștințele, priceperile și deprinderile.” (Dinuță, N., 2009, pag. 215)

Elementele de joc – se împletesc cu sarcina didactică și contribuie la realizarea acesteia în cele mai bune condiții;

Ele ,,reprezintă modalități de realizare a sarcinii didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învățare.” ( Păiși-Lăzărescu, M., Ezechil, L., 2011, pag. 140)

În jocurile didactice matematice se pot alege și utiliza cele mai variate elemente de joc precum întrecerea individuală și pe grupe, cooperarea între participanți, penalizarea greșelilor comise, recompensarea rezultatelor bune care trebuie să fie de ordin moral, aplauze și aprecieri stimulative.

Conținutul matematic – trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate și prin volumul de cunoștințe folosite;

Materialul didactic – trebuie să fie variat, adecvat conținutului matematic și să contribuie la reușita jocului. Putem folosi ca materiale didactice obiecte: creioane, cărți, jucării dar și fișe individuale, figuri geometrice, planșe. Materialele didactice trebuie să fie ușor de mânuit de către copii;

Regulile jocului – sunt cele ce asigură legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului.

Pentru o bună înțelegere acestea trebuie să fie formulate clar, corect și să asigure calcularea punctajului.

Astfel, ,,regulile de joc propuse de cadrul didactic trebuie să fie din cele cunoscute de către copii, iar acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului și să subordoneze interesele personale la cele ale colectivului.” (Dinuță, N., 2009, pag. 215)

II. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic.

Folosire jocului didactic într-o activitate matematică se aseamănă cu o situație problemă care trebuie abordată minuțios atât în ceea ce privește alegerea momentului corespunzător, alegerea materialului didactic, dar mai ales în alegerea timpului corespunzător care să pună în valoare conținutul matematic.

Jocurile didactice matematice oferă copilului posibilitatea de a exersa și pune în valoare propriile capacități care favorizează interacțiunea tuturor factorilor psihici care contribuie la activitatea de cunoaștere.

Principalele etape în organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic:

1.Pregătirea jocului didactic. Acesta presupune studierea conținutului matematic, pregătirea materialului didactic și elaborarea proiectului jocului didactic;

2.Organizarea jocului didactic matematic. Pentru această etapă se va reașeza mobilierul școlar, se va împărți clasa pe grupe pentru a pune în valoare acțiunea jocului și a realiza corespunzător sarcina didactică. Materialul didactic se distribuie în majoritatea cazurilor la începutul activității, deoarece copiii vor înțelege mai ușor explicațiile date de educatoare referitoare la desfășurarea jocului;

3.Respectarea momentelor jocului didactic. Pentru desfășurarea jocului didactic matematic trebuie parcurși următorii pași:

Introducerea în joc – se face în mod variat fie sub formă de surpriză (apariția unui personaj îndrăgit de copii), fie printr-o scurtă povestire, ghicitoare sau o scurtă poezie.

Astfel se realizează o atmosferă plăcută, urmărind ,,crearea unei atmosfere favorabile, trezirea interesului și a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma.” ( Păiși-Lăzărescu, M., Ezechil, L., 2011, pag. 141)

Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor operaționale. Aceasta se realizează sintetic, folosind cuvinte pe care copiii le înțeleg.

Astfel, ,,denumirea jocului trebuie să sintetizeze esența sa, să fie scurt, sugestiv și să aibă valoare formativă.” (Dinuță, N., 2009, pag. 219)

Scopul și obiectivele operaționale sunt cele ce coagulează conținutul matematic în jurul căruia se structurează sarcina didactică, se precizează regulile și elementele de joc.

Prezentarea materialului didactic – se fac în mod explicit bazându-se pe obiectivele propuse.

Acesta este pus la dispoziția copiilor pentru a se familiariza cu el și pentru intuirea proprietăților caracteristice, iar la grupa mică el este prezentat de cadrul didactic de obicei sub formă de surpriză, iar la celelalte grupe prezentarea se poate face cu ajutorul copiilor.

La grupele mari, intuirea se poate face cu ajutorul copiilor sub forma reactualizării cunoștințelor.

Explicarea și demonstrarea jocului. Pentru reușita activității rolul hotărâtor îl are educatoarea, care trebuie să explice și să demonstreze cum funcționează.

Astfel, cadrul didactic trebuie ,,să explice astfel încât să-i facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin, să precizeze regulile jocului și să asigure însușirea lor rapidă și corectă, să prezinte conținutul jocului și principalele etape de realizare ale acestuia, să dea indicații necesare de folosire a materialului didactic și să stabilească modalități de complicare treptată a jocului pentru dozarea corespunzătoare a efortului intelectual și fizic al copiilor.” ( Păiși-Lăzărescu, M., Ezechil, L., 2011, pag. 142)

În realizarea acestei etape, cadrul didactic se poate folosi de ajutorul unui copil sau a mai multora, demonstrația este obligatorie și este însoțită de o explicație făcută cu cuvinte puține, precise și clare și fixarea regulilor poate fi făcută și în timpul executării jocului, mai ales atunci când acțiunea este complicată.

Executarea jocului de probă.Aceasta se face la semnalul conducătorului de joc care pentru început poate interveni mai des pentru reamintirea regulilor jocului și pe parcurs se dă mai multă independență deoarece copiii capătă experiența necesară.

În modul de conducere a jocului există două forme: conducere directă, când conducătorul de joc are rolul principal și conducere indirectă, când conducătorul participă, însă nu are rolul de lider.

După desfășurarea jocului de probă, cadrul didactic trebuie ,, să imprime un anumit ritm jocului, să mențină atmosfera corespunzătoare jocului și să stimuleze inițiativa și inventivitatea copiilor, să antreneze toți copiii în acțiune și să evite momentele de monotonie în joc, să urmărească modul de rezolvare a sarcinii didactice și modul de folosire a limbajului matematic adecvat și să urmărească modul de comportare al copiilor, relațiile dintre ei și să adopte modul corect de colaborare.” (Dinuță, N., 2009, pag. 221)

Executarea jocului de către copii – se face imediat după executarea jocului de probă. Acum se poate observa mai bine modul de desfășurare a jocului didactic și se intervine numai pentru păstrarea ritmului.

Complicarea jocului – aceasta se realizează numai după executarea corectă a jocului propriu-zis. În această etapă putem introduce elemente noi de joc, alte materiale și putem complica sarcinile prin introducerea altor situații problemă;

Încheierea jocului – este momentul în care se fac aprecieri finale asupra modului de desfășurare, asupra modului de respectare a regulilor de joc asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare copil și se stabilește câștigătorul.

1.3. Aspecte specifice privind folosirea jocului didactic matematic pentru învățarea conținuturilor matematice în învățământul preșcolar

Înțelegerea conceptului de număr natural este un obiectiv care nu poate fi atins în perioada preșcolarității, dar pregătirea pentru conștientizarea numărului trebuie să înceapă de timpuriu, inclusă în activități obișnuite.

Formarea conceptului de număr natural se face pe baza mulțimilor, deoarece noțiunea de mulțime joacă un rol unificator al conceptelor matematice, iar numărul apare ca proprietate comună a mulțimilor care pot fi puse în corespondență element cu element.

În formarea conceptului de număr sunt fundamentale următoarele operații precum clasificare în grupe omogene sau neomogene, comparare a grupelor de obiecte, stabilirea asemănărilor și deosebirilor și operațiile de seriere.

Numărul, așa cum este el perceput în perioada preoperatorie, constituie expresia unei caracteristici obiective a mulțimilor, înțeleasă ca o însușire de grup și în acest sens, ,,procesul de formare a numărului, copilul parcurge trei niveluri :

senzorial-motric: operare cu grupe de obiecte;

operare cu relații cantitative pe planul reprezentărilor, adică operare cu numere concrete;

înțelegerea raportului cantitativ ce caracterizează mulțimea:, adică operare cu numere abstracte.” (Neagu, M., Beraru, G., 1997, pag 12)

Însușirea numerației necesită o perfecționare a mecanismelor analitico-sintetice implicate în percepție, reprezentare și conceptualizare, unde numai după ce percepția globală a realității este depășită și se ajunge la o percepere diferențiată, apare posibilitatea constituirii treptate a numărului și a generalizării numerice la nivelul formal de conceptualizare a numărului natural.

Astfel, ,,jocul didactic poate desemna o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, generatoare de plăcere, distracție, reconfortare, dar care are, în același timp, rolul de asimilare a realului în activitatea proprie a copilului.” (Nicolae-Păușescu, A., 2012, pag. 22)

În formarea noțiunii de număr și a numerației se parcurg două momente cognitive semnificative, apariția numărului ca parte dintr-o suită ordonată de obiecte și își relevă natura sa ordinală și apariția numărului ca o mulțime de unități legate între ele, ca o clasă, de natura cardinală.

În prima etapă, numărul nu desemnează încă mulțimea sintetic, ci este un indicator al structurii ei pe unități, însă prin limbaj, numărul se detașează de conținutul său concret și capătă un caracter abstract, prin semnificația cuvântului care îl denumește, indiferent de natura particulară a obiectelor.

Numărul se reflectă în cuvânt nu numai ca procedeu de numărare a elementelor mulțimii, ci ca noțiune rezultată prin acțiune, desemnând sintetic mulțimea elementelor.

Exercițiile de punere în corespondență a grupelor de obiecte element cu element se realizează încă din primele zile de grădiniță, prin asocierea fiecărui copil a unui scăunel, a unei măsuțe, a unui creion și a unei jucării.

Cu ajutorul jetoanelor se pot face astfel de operații: pe fiecare floare vine un fluture, fiecarui iepuraș i se atribuie un morcov. Se observă astfel dacă sunt tot atâția morcovi câți iepurași sau sunt mai mulți sau mai puțini.

Perioada preșcolară este una a progreselor remarcabile pe plan psihologic, este perioada în care are loc dezvoltarea proceselor cognitive, când copilul poate explora fenomene matematice complexe: relații cu mulțimi, clasificări, ceea ce facilitează formarea și dezvoltarea gândirii logice și a operațiilor acesteia.

În acest sens, rolul activităților matematice, concepute ca o succesiune de situații de învățare, constituie o inițiere în domeniul matematic, ceea ce va asigură înțelegerea conceptelor și dezvoltarea gândirii operatorii. Gândirea se formează și se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul, fiind legată nemijlocit de realitate.

Iată de ce, ,, formarea si dezvoltarea proceselor cognitive se explică și prin dezvoltarea limbajului intern și extern, copilul putând să efectueze operații în plan mintal, să verbaJizeze operațiuni și raporturi stabile în mod corect.” (Nicolae-Păușescu, A., 2012, pag. 33)

Fișele pe care sunt desenate obiectele care trebuie puse în corespondență au deja un nivel mai ridicat de abstractizare, copiii având de trasat linii între reprezentările obiectelor, unde la început, poziția elementelor este astfel încât copilul are de trasat o linie dreaptă între elemente, iar ulterior perechile pot să nu fie în apropiere și nici la același nivel.

În afară de corespondența unu la unu, pe care o realizează prin trasarea de linii între elementele pereche, copilul va observa că nu mai există potrivirea de dinainte, tot timpul una dintre imagini rămâne fără pereche, este în plus.

Copiii observă că există situații în care un grup de obiecte are cu unul mai mult decât alt grup de obiecte și acest tip de exerciții pregătește învățarea numărării prin adăugarea succesivă a câte unui element.

Punerea în corespondență element cu element este necesară pentru înțelegerea numărului ca proprietate a tuturor mulțimilor care se pot pune în corespondență, adică numărul sub aspect cardinal.

Introducerea numerelor și a operației de numărare se face atât prin jocuri didactice, cât și prin activități pe bază de exerciții, unde materialul didactic este esențial pentru manipularea efectivă a obiectelor de către copii.

La început, copiii percep în mod imprecis elementele de același fel din care este compusă o mulțime, deoarece ei nu pot să perceapă limitele acestei mulțimi și spațiul ocupat de ea și nici legătura între elementele care formează mulțimea.

O dată cu îmbogățirea experienței senzoriale și a conținutului activității lor, copiii ajung să perceapă mulțimea ca un tot unitar și acordă atenție elementelor componente.

Preșcolarul mic percepe mai târziu însușirile cantitative, deoarece desprinderea relațiilor de cantitate necesită o activitate de abstractizare și generalizare complexă, în care trebuie depășită faza simplei perceperi a mulțimii.

La început, copiii desprind dintr-o cantitate oarecare de obiecte un singur obiect. La vârsta de 3 ani, ei deosebesc și denumesc în general numărul unu, prin comparația: multe obiecte – un obiect.
Uneori, în cuvintele lor, numeralul apare mascat: încă, altul, mai dă-mi, etc.. De îndată ce încep să folosească numeralul unul-una, preșcolarii mici determină cu ajutorul acestuia cantitățile pe are le mânuiesc.

Număratul se însușește într-un ritm mai rapid după ce copiii au reușit să perceapă foarte clar unitatea în raport cu mulțimea. Ei ajung să înțeleagă cu timpul că prin adăugarea unității, numărul crește, își însușesc treptat numerația și, ceea ce este mai important, valoarea numerică, adică raportează numărul la cantitatea corespunzătoare.

Copiii de 3-4 ani folosesc deseori numeralele în vorbirea lor curentă, dar procesul de numărare se limitează în cele mai multe cazuri la reproducerea verbală a numerelor. Copiii mici numără mecanic, deoarece și-au însușit număratul pe baza imitației și a reproducerii numerelor în forma auzită la adult.

Caracterul mecanic al număratului se reflectă și în felul în care ei respectă succesiunea numerelor. Unii copii fac inversiuni sau omisiuni în șirul numeric sau se încurcă atunci când însoțesc numeralul de substantivul corespunzător. Aceasta se explică prin faptul că n-au fost puși în situația de a aplica numerația pe obiecte concrete pentru a-și da seama de valoarea numerică a unei cantități date.

De aceea, o etapă importantă în procesul de formare a reprezentării unui număr o constituie perceperea șirului natural de numere cu ajutorul materialului, al obiectelor, număratul conștient pe bază de material concret.

Copiii întâmpină dificultăți și în ceea ce privește stabilirea totalului unei cantități, nu înțeleg faptul că ultimul număr din operația de numărare reprezintă întreaga cantitate numărată.

Procesul de înțelegere a numărului și, mai târziu, de formare a noțiunii, trece prin mai multe etape.În prima etapă, cea senzorio-motorie, gândirea copilului se ridică la primele generalizări matematice conștiente, determinate cantitativ.

Copilul face abstracție de unele proprietăți (forma, culoarea) prin raportarea șirului de obiecte la număr. Acest lucru se realizează printr-un proces de comparație care se desfășoară după un nou criteriu, acela al cantității, ce se realizează în însăși percepția și operarea cu grupe de obiecte ca întreg și cu elementele grupei ca unități componente.

În această primă etapă, copilul percepe și operează concret cu grupa de obiecte, iar numărul este un cuvânt care denumește o grupă de obiecte.

Etapa a doua constă în reprezentarea determinată a aceleiași grupe de obiecte exprimate printr-un număr concret, în absența obiectelor.

Ajungând la această etapă, copiii pot să desprindă relația cantitativă de operația imediată exterioară cu grupa de obiecte și să introducă această relație pe planul experienței proprii.

În etapa a treia, copilul începe să folosească numerele abstracte, dar concomitent el operează și cu numere concrete.

Reprezentările cu care operează copilul dobândesc un grad mai înalt de generalizare. Operând cu reprezentări cantitative, copilul devine conștient de unele raporturi numerice, în condițiile în care obiectele lipsesc.

Ultima etapă în însușirea noțiunii de număr este cea în care copiii pot compune și descompune un număr abstract, pot stabili locul său în raport cu celelalte numere. În această etapă, numărul se eliberează complet de conținutul senzorial și începe să semnifice raporturile cantitative, indiferent de natura concretă a obiectelor. Acest proces începe încă din perioada preșcolară și continuă până spre vârsta de 10 ani, când copilul este stăpân pe operațiile de calcul cu numere naturale și nu simte nevoia de a se sprijini pe obiecte.

În grădiniță se creează deci premisele formării noțiunii de număr, se conturează unele elemente ale conținutului noțiunii de număr. Punctul de plecare în introducerea numărului nou îl constituie înțelegerea de către copil a succesiunii numerelor în șirul natural, cunoscut fiind faptul că preșcolarul folosește numerele încă înainte de de a înțelege corespondența cantitativă corespunzătoare fiecăruia, adică valoarea lor numerică.

La grupa mică, accentul cade pe perceperea mulțimii și a unității. La această grupă se cere copiilor să determine cantități de 1, 2, 3 obiecte, să le numere, să utilizeze corect în vorbirea zilnică: un, o, doi, două, trei, mulți, multe.

La grupa mijlocie se va acorda atenție perceperii unor mulțimi determinate în limitele 1-5. În acest scop, se va urmări felul în care dispun copiii obiectele pe masă, insistându-se asupra sistemului liniar, care permite perceperea clară a cantității. Pe lângă deprinderea de numărat, copiii învață să perceapă numărul prin intermediul diverșilor analizatori: vizual, auditiv, tactil, chinestezic. Pentru o bună fixare a numerelor în limitele 1-5, copiii vor învăța: să respecte succesiunea numerelor, denumindu-le după locul lor în șirul numeric; să raporteze corect numărul la cantitate; să separe dintr-o mulțime o cantitate dată; să compare cantități.

La grupa mare, volumul de cunoștințe și deprinderi se lărgește, șirul numeric se extinde până la 10. Se introduc și numerele sub aspect ordinal, cu atenție la acordul dintre numeral și substantivul care îl însoțește.

La grupa mare se folosește, pe lângă așezarea în sistem liniar orizontal, și cea verticală, și diferite alte grupări. Un pas mai departe în procesul de formare a noțiunii de număr îl constituie determinarea cantității indiferent de așezarea spțială a obiectelor, de culoarea, forma sau mărimea lor.

Pentru înțelegerea mai profundă și în mod activ a numerelor, copiii vor cunoaște procesul de formare a unui număr nou prin adăugarea unei unități la ultimul număr cunoscut. Pentru ordinea crescătoare a numerelor, se vor așeza jetoanele în șir vertical, de la mulțimea cu cele mai puține, cu 1 jeton, la cele mai multe, iar sub fiecare șir se va așeza cifra corespunzătoare. Astfel se vor putea compara cantitățile alăturate. Compararea cantităților se va realiza numai pe plan concret, pentru a se asigura perceperea clară a diferențelor.

La grupa mare, volumul de cunoștințe și deprinderi crește, accentul căzând mai mult pe latura calitativă a însușirii procesului de numerație. La această grupă se reiau cunoștințele
dobândite în grupa mare, în vederea unei pregătiri bune pentru școală.
Un element nou îl constituie compunerea și descompunerea numerelor pe bază de material intuitiv. Prin intermediul exercițiilor de compunere și descompunere se realizează, pe de o parte, înțelegerea componenței numărului, iar pe de altă parte, pregătirea pentru înțelegerea operațiilor aritmetice de adunare și scădere.

Dar compunerea și descompunerea numerelor presupun operații mintale care nu sunt încă structurate la această vârstă. Se recomandă inițierea de jocuri de toate tipurile care oferă copiilor înțelegerea faptului că o cantitate de elemente rămâne la fel, indiferent de poziția acestora (conservarea cantității).

Unul dintre obiectivele urmărite prin activitățile matematice este plasarea unui număr cuprins între 1 și 10 în interiorul șirului crescător sau descrescător. Fiind un obiectiv pe termen lung, el va fi avut în vedere din momentul în care preșcolarul învață să numere 1-2 și va rămâne în atenția cadrului didactic până la sfârșitul perioadei de preșcolaritate.

Copiii învață relativ repede care este poziția numărului în șirul dat, dar, de multe ori, performanța se datorează memorării. Important este ca preșcolarul să înțeleagă că locul pe care îl ocupă numărul este determinat de cantitatea pe care o reprezintă, de faptul că este mai mic sau mai mare decât un alt număr.

Pentru stabilirea poziției unui număr în șirul numeric sunt bune exercițiile de găsire a numărului care lipsește dintre două numere date și cele de stabilire a vecinilor unui număr.

În general, în jurul vârstei de 4 ani, copilul este pregătit să abordeze cifrele. Preșcolarul trebuie pus în prezența cifrelor chiar de la intrarea în grădiniță, dar direcționarea mai fermă a atenției lui este bine să înceapă în jurul vârstei de 4 ani. Cadrul didactic nu va refuza unor copii mai mici satisfacerea curiozității în ceea ce privește numerele sau cifrele și nici nu va obliga preșcolarii care au depășit 4 ani să învețe cifrele dacă aceștia nu par pregătiți să le abordeze.

Metoda cea mai simplă prin care copilul este familiarizat cu cifrele este existența acestora în mediul ambiant. Numeroase jocuri conțin cifre. Pe moment, copilul pare că le ignoră, concentrându-se asupra imaginilor, dar, la timpul potrivit, el va dovedi că a observat aceste semne și le va folosi în diferite contexte.

Activități cu scop complet diferit de cel aritmetic, dar în care cifrele sunt prezente, sunt ușor de găsit sau de construit. Așa cum cifrele se află pretutindeni în jurul nostru, în viața de toate zilele, tot astfel ele trebuie să se găsească în mod natural în mediul educațional al grădiniței.

Copilul face cunoștință cu cărțile de la venirea în grădiniță. Acestea sunt în general cărticele cu imagini colorate sau de colorat. Există de asemenea cărți special confecționate pentru învățarea numerelor. Copiii le răsfoiesc și, ajutați de cadrul didactic, vor număra împreună imaginile și vor identifica cifra corespunzătoare. Cărțile pot fi confecționate și de cadrul didactic, chiar cu ajutorul copiilor, începând cu grupa mijlocie.

În jocurile de rol se vor include numere și cifre. Mai ales la cumpărături este nevoie de bancnote pe care se vor scrie cifre. Ori de câte ori este nevoie să se numere obiecte, cadrul didactic va arăta și cifra corespunzătoare, chiar dacă nu a fost încă predată. Copiilor nu li se va cere să le învețe și să le recunoască. Ei vor înțelege că numărului spus de ei, rezultat din numărare, îi corespunde un semn scris, o cifră care va semnifica întotdeauna același lucru, același număr.

Cifrele pot să apară și în jocurile de mișcare, ca de exemplu șotronul. Jocurile sportive presupun purtarea unui număr pe tricou.
În activitățile enumerate, corespondența cifră-cantitate apare de multe ori, cu toate că nu reprezintă obiectivul principal al învățării. Este necesară și organizarea unor activități speciale, prin care copilul să facă asocierea cifrei la numărul de obiecte și să conștientizeze această corespondență. La învățarea unui nou număr se prezintă și cifra de tipar. Se insistă asupra legăturilor dintre forma cifrei și obiecte, astfel încât memorarea cifrei să se facă mai ușor.
În activități frontale, cadrul didactic le prezintă copiilor un grup de obiecte reale sau desenate pe o planșă, copiii le numără și ridică jetonul cu cifra corespunzătoare.

În activitățile de grup, copiii primesc coli mari pe care sunt desenate grupuri de obiecte cărora le vor asocia jetoanele cu cifrele respective.

În activitățile individuale, copilul are pe masă grupuri de obiecte sau de jetoane, figurine, fișe pe care sunt desenate grupuri de elemente și jetoane cu cifre, pe care trebuie să le așeze în dreptul mulțimii cu atâtea elemente câte arată cifra.

Numeralul ordinal este utilizat permanent de cadrul didactic, cu și fără intenție, fiind folosit într-o mulțime de contexte naturale. Se va accentua în orice context apar: primul, ultimul. De asemenea, obiectul sau ființa despre care este vorba se va indica prin atingere și se va insista: prima floare este roșie, a doua floare este albastră, etc..
Numeralul ordinal va fi utilizat preponderent în relația cu obiectele concrete, fără a se ocoli situațiile în care el exprimă evenimente invizibile, dar cu efecte perceptibile: prima dată, a doua oară, etc.

Achiziționarea comportamentului de a identifica și numi primul și ultimul element dintr-un șir presupune două etape importante. În prima fază, copilul va găsi primul și ultimul element dintr-un șir, utilizând cuvintele: primul/prima, ultimul/ultima.

De aceea, ori de câte ori se face rândul pentru a ieși în curte sau la activitățile sportive, copiii învață cine este primul și cine este ultimul. Există jocuri, de exemplu telefonul fără fir, în care primul și ultimul copil au de îndeplinit sarcini speciale. În activitățile de construcții sau activitățile plastice, copiii pot primi sarcini care se referă la primul sau ultimul element dintr-un șir.

În cea de a doua etapă, se trece la identificarea elementului care urmează după primul, al doilea. Din punct de vedere matematic, doi reprezintă cantitatea, iar al doilea reprezintă poziția pe care o ocupă un element într-un șir. Pentru a se evita confuziile, cuvintele se vor exersa în contexte adecvate pentru înțelegerea conceptelor respective.

Un mijloc eficient pentru predarea numeralului ordinal pot să îl constituie poveștile, în care se face referire la primul pitic, al doilea pitic, până la al șaptelea pitic.

Un alt procedeu este manevrarea unor obiecte și ordonarea lor în conformitate cu instructajul primit: mașina roșie este prima, cea verde a doua, a treia este mașina albastră, și așa mai departe.

În încheiere putem spune că între jocul didactic și activitatea de învățare există o dublă legătură: pe de-o parte, jocul sprijină activitatea de învățare a continuturilor matematice, o ameliorează, pe de altă parte, jocul este condiționat de activitatea de învățare prin pregătirea anterioară a copilului în domeniul în care se plasează jocul.

CAPITOLUL 2. DIMENSIUNI PRACTICE DE FOLOSIRE A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC PENTRU ÎNVĂȚAREA CONȚINUTURILOR MATEMATICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

2.1.Aspecte practic-aplicative de folosire a jocurilor didactice matematice pentru învățarea operațiilor cu mulțimi și a elementelor de logică matematică în învățământul preșcolar

Cadrul didactic trebuie să țină cont de faptul că motivația preșcolarului este influențată de modul cum se desfășoară activitățile de învățare în sala de grupă.

De aceea, pentru ca o activitate didactică să fie motivantă trebuie să ofere copiilor cel puțin o provocare pentru a le capta interesul, deoarece curiozitatea lor poate fi suscitată prin introducerea unor elemente de noutate și prin crearea unor conflicte cognitive.

Desfășurarea unei activități didactice începe cu prezentarea unui personaj legendar, cu o anecdotă sau cu un cântec, care să, aibă legatura cu conținutul nou, astfel încât cadrul didactic să câștige spiritele prin ceea ce le recomandă, să pună întrebări din conținuturile anterioare cu ajutorul cărora să trezească curozitatea abordării conținuturilor noi

O activitate de învățare trebuie să aibă obiective și cerințe clare, să țină cont de interesele copiilor, să reprezinte o provocare pentru ei, să le permită să interacționeze, să-i responsabilizeze și să le solicite utilizarea cunoștințelor din diferite domenii experențiale.

Pentru ca activitatea de învățare să fie eficientă, cadrul didactic trebuie să-și proiecteze activitățile astfel încât să fie semnificative pentru copii, care, astfel vor fi motivați să învețe.

Cadrul didactic care se face plăcut și respectat de copii, și-a asigurat angajarea deplină a acestora în tot ce le propune și această predispoziție și activare dezvoltată a motivației este o condiție de succes în activitate și în atingerea anumitor rezultate.

O atenție deosebită trebuie acordată preșcolarilor cu probleme, adică trebuie să-i stimuleze prin exprimarea încrederii în capacitatea lor de a reuși, să le acorde atenție și să evite crearea de situații competitive în care ei nu pot decât să piardă.

1.Grupa: Mică

Titlul jocului : Din care grupă sunt?

Conținutul abordat: Formarea de grupe

Scopul didactic:

Familiarizarea copiilor cu denumirea jucăriilor și a obiectelor din clasă

Formarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte.

Sarcina didactică: Recunoașterea și denumirea corectă a grupelor de obiecte.

Regulile jocului:Grupele de obiecte se denumesc pe rând. Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Copiii alearga la semnalul educatoarei spre grupa de obiecte precizată.

Elemente de joc: Întrecerea, aplauzele șimișcarea.

Material didactic: Mai multe grupe de jucării: cuburi, mingi, păpuși, mașinuțe, ursuleți, iepurași, scăunele, flori sau alte grupe de obiecte aflate în sala de grupă.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic, înainte de începerea jocului, în diferite locuri din sală se așază grupele de obiecte: farfurii, ceșcuțe grupate la căsuța păpușii, cuburile la construcții, mingile într-o plasă sau într-o cutie, câteva scăunele grupate într-un colț al clasei, mai multe ghivece cu flori la un loc pe măsuță, ursuleți, iepurași așezați pe scăunele în semicerc.

La întrebarea cadrului didactici, copiii spun ce se află pe masă, pe ladă , răspunzând la întrebarea: Din care grupă sunt?

Indicații metodice:

Totdeuna când pe masă sunt cuburi , cadrul didactic repetă denumirea jucăriilor precizând: Aceasta este grupa cuburilor, este grupa păpușilor și este grupa piticilor

In funcție de spațiul din sala respectivă, la semnalul cadrului didactic: Alergați la grupa…, câțiva copii se deplasează spre grupa respectivă.

Copiii aleargă spre grupa respectivă și verbalizează acțiunea: Am alergat la grupa de la grupa de păpuși.

Se va juca jocul ,,Băieți și fetițe”, unde printr-un semnal dat de clopoțel, cadrul didactic cheamă fetițele într-o parte a grupei și băieții în cealaltă parte precizând formarea grupelor de fetițe și de băieți. Printr-un alt semnal sonor sau printr-un îndemn, cum ar fi: Mergem ca piticii spre locurile noastre, sărim ca mingea, adunăm floricele, toți copiii sunt dirijați spre locurile lor, adică spre grupele respective.

2.Grupa : Mică

Titlul jocului : Spune-mi ce am ascuns!

Conținutul abordat: Formarea noțiunii de grupă

Scopul didactic:

Formarea unor grupe de obiecte;

Perceperea globală a cantității și denumirea diferitelor grupe de obiecte.

Sarcina didactică:

Recunoașterea grupelor de obiecte și denumirea corectă a culorii obiectelor, ghicirea grupei ascunse.

Regulile jocului:Pe rând, câte un copil descoperă o grupă de obiecte și o denumește și toți copiii repetă raspunsul in cor.

După ce copiii închid ochii, cadrul didactic schimbă grupa de obiecte, o acoperă, iar copiii trebuie să ghicească ce grupă a fost ascunsă în cutie.

Elemente de joc: descoperirea grupelor de obiecte, aplauzele.

Material didactic: un ursuleț obișnuit sau păpușa de mânuit, șase grupe de obiecte din sala de grupa

Desfasurarea jocului:

Copii sunt asezați pe scăunele în semicerc, iar grupele de obiecte sunt puse în fața lor în cutii.În fiecare cutie se află câte o grupă de obiecte.

Copiii vor alege pe rând câte o cutie pentru a descoperi ce se ascunde în ea.Modalitățile de a alege o cutie pot fi diferite: cu o baghetă magică, cu ajutorul unei poezii ritmate și cu laimotivul: Spune-mi ce am ascuns!

Copii aplaudă răspunsul corect și îl repetă.Astfel se vor descoperii și denumi toate grupele.Copiii închid ochii, iar educatoarea ascunde o cutie.Copiii trebuie să ghicească care cutie a fost ascunsă.

Indicații metodice

Cu ajutorul unei ghicitori, copiii încearcă să descopere ce se află în cutie, iar îndrumarea este prezentă și are un caracter stimulativ urmărind să imprime și să mențină atmosfera de joc, să controleze modul în care copiii rezolvă sarcina de lucru, respectând regulile limbaj adecvat conținutului, să urmărească și să sprijine comportarea și modul de cooperare dintre copii și să antreneze toți copiii în activitate.

3. Grupa : Mică

Titlul jocului : Ați găsit grupa de jucării!

Conținutul abordat: Denumirea grupelor

Scopul didactic:

Familiarizarea copiilor cu diferite obiecte din grupă;

Formarea deprinderii de a percepe global o cantitate.

Sarcina didactică:

Denumirea grupelor de obiecte din clasă.

Regulile jocului:

Grupele se identifică și se denumesc pe rând. Sunt aplaudate răspunsurile corecte.Alegerea grupei se realizează la semnalul cadrului didactic.

Elemente de joc: aplauze, închiderea și deschiderea ochilor, mișcarea.

Material didactic: jucării și obiecte din grupă: păpuși, ursuleți, iepurași, mingi, creioane colorate și cărți.

Regulile jocului: În diferite locuri din clasă sunt așezate grupe de obiecte, adică păpuși la colțul păpușii, creioane colorate pe o masă la bibliotecă, ursuleți pe un scaun mingi într-un coș etc.

Desfășurarea jocului

Cadrul didactic cere unui copil să găsească și să denumească o grupă de jucării. Copiii sunt îndrumați să folosească expresia: o grupă de păpuși.

Copiii închid ochii, iar cadrul didactic acoperă o grupă de jucării. După ce copiii deschid ochii sunt întrebați: A-ți găsit grupa de jucării!, iar copiii denumesc grupa ascunsă.

Indicații metodice

Cadrul didactic alege un grup de patru copii care la semnalul dat trebuie să alerge spre grupa de jucării precizată de aceasta. Grupurile de copii se schimbă de câteva ori.

Pentru gupa fetițelor, sarcina va fi să așeze păpușile și ursuleții la bibliotecă, iar pentru grupa băieților mingile pe o măsuță.

4. Grupa : Mijlocie

Titlul jocului : Cine are o grupa la fel ca a mea?

Conținutul abordat: Recunoașterea și denumirea obiectelor unei mulțimi

Scopul didactic:

Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune.

Formarea reprezentării despre noțiunile: mare – mic, lung – scurt, gros – subțire.

Sarcina didactică:

Recunoașterea și denumirea corectă a obiectelor și a dimensiunilor acestora (gros – nare – mic, lung – scurt).

Regulile jocului:

Copiii grupează obiectele la semnalul cadrului didactic. Grupa identificată de copii trebuie confirmată de către personajul prezent.

Elemente de joc: Piticul Barbă-Cot, aplauze, mișcarea, întrecerea.

Material didactic: grupe de obiecte de diferite mărimi, grosimi, culori.

Desfașurarea jocului:

Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea Piticului Barbă-Cot venit să-i ajute la aciivitate.

Copiii primesc mai multe obiecte (sau jetoane) pe care le denumesc, iar la semnalul unui clopoțel, constituie grupele după criteriul dat (mărime, grosime sau lungime).

La întrebarea: Cine are o grupă la fel ca a mea?, copiii caută o grupă echivalentă cu cea a educatoarei, o identifică și i-o dă Piticului Barbă-Cot care le confirmă dacă au lucrat corect sau nu.

Indicații metodice

Rezolvarea unor fișe de lucru individuale având ca sarcină constituirea de grupe de obiecte după criteriul dat. Piticul va aprecia corectitudinea realizării fișelor.

Îndrumarea cadrului didactic este prezentă și are un caracter stimulativ urmărind să imprime și să mențină atmosfera de joc, să controleze modul în care copiii rezolvă sarcina de lucru. De asemenea trebuie respectate regulile unui limbaj adecvat conținutului, să sprijine comportarea și modul de cooperare dintre copii și să antreneze toți copiii în activitate.

5. Grupa : Mijlocie

Titlul jocului : Descoperă grupa!

Conținutul abordat: Recunoașterea grupei după un criteriu

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după formă, culoare.

Dezvoltarea capacității de a percepe global cantitatea.

Sarcina didactică:

Recunoașterea și denumirea grupelor formate după un criteriu dat.

Regulile jocului:

Copilulcăruia i se aruncă mingea descoperă grupa de obiecte și o denumește. Se aplaudă răspusurile corecte.

Elemente de joc: prinderea mingei, descoperirea grupelor de obiecte, aplauzele,

Închiderea și deschiderea ochilor.

Material didactic: 4-5 mingi, mașinuțe, păpuși, cuburi etc.

Desfășurarea jocului:

Grupele de jucării sunt așezate pe o măsuță și acoperite cu un șervețel.

După prezentarea jocului și a regulilor ce trebuie respectate, se trece la desfășurarea lui. Educatoarea aruncă mingea către un copil. Cel care prinde mingea vine la masa cu jucării, descoperă o grupă și denumește obiectele de sub șervețel. El răspunde la întrebarea educatoarei:

Ce ai găsit? Eu am găsit o grupă de mingi albastre.Fiecare răspuns corect este aplaudat. Când un copil greșește este ajutat de colegi sau deeducatoare.

În final se va desfășură jocul: Spune ce lipsește. Copiii sunt rugați să închidă ochii în

timp ce educatoarea ascunde din grupe. Ei trebuie să ghicească ce grupă de obiecte lipsește:

Educatoarea arată grupa ascunsă. Dacă copilul a ghicit este recompensat.

Indicații metodice

Se cere copiilor să așeze grupele de obiecte pe o etajeră pentru aranjarea unui magazin de jucării. Copiii pot desfășură jocul de creație De-a magazinul

6. Grupa : Mijlocie

Titlul jocului : Rezolvă correct!

Conținutul abordat: Corespondenței dintre obiectele a două grupe și sesizarea diferențelor

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după criteriul formei.

Consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte prin așezarea acestora în perechi.

Sarcina didactică:

Constituirea grupelor de obiecte după criteriul formei.

Realizarea corespondenței dintre obiectele a două grupe și sesizarea diferențelor.

Regulile jocului:

Copiii grupează obiectele după formă la semnalul educatoarei. Câte doi copiii trebuie să colaboreze pentru a constitui perechi între obiectele a două grupe. Copilul ales de educatoare va verbaliza acțiunea.

Elementele de joc: mânuirea materialului.

Material didactic: jetoane reprezentând diferite obiecte.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați la mese. Pe fiecare masă sunt mai multe jetoane reprezentând diferite obiecte. Copiii au sarcina de a le separa formând grupe de obiecte după formă.

Exemplu: grupa baloanelor, grupa piticilor, grupa fluturașilor, grupa florilor etc.

Pe fiecare masă se vor forma cel puțin patru grupe de obiecte. Copiii denumesc grupele formate. Fiecare copil își va alege o grupă de obiecte. Jocul continuă în perechi, respectiv fiecare copil va forma o echipă cu un alt coleg.

Ei trebuie să așeze în perechi obiectele din grupele pe care le au și să constate dacă au mai multe obiecte, respectiv mai puține obiecte.Ei verbalizează rezolvarea sarcinii.

Indicații metodice

În grupa mea sunt tot atâția fluturași câte flori sunt în grupa lui, iar grupele se pot constitui și după alte criterii: culoare sau mărime.

Activitățile matematice devin mult mai accesibile pentru copil dacă se desfășoară sub formă de joc și copilul este puternic motivat, iar participarea sa directă la rezolvarea sarcinii cu minim de efort.

2.2. Aspecte practic-aplicative de folosire a jocurilor didactice matematice pentru învățarea numerației în învățământul preșcolar

Grupa : Mică

Titlul jocului : Ne jucăm cu cartonașele

Conținutul abordat: Să numărăm în limitele 1-2

Scopul didactic:Fixirea număratului în limitele 1-2.

Sarcina didactică: Numărarea obiectelor desenate pe jetoane.

Regulile jocului:

La solicitarea cadrului didactic, copiii întorc cartonașul și numără floricelele desenate. La clichetul clopoțelului, copiii ridică jetonul cu tot atâtea obiecte câte arată cadrul didactic.

Elemente de joc: sunatul clopoțelului, mișcarea.

Material didactic: jetoane pe care sunt desenate unul sau două floricele, jetoane cu floricele cololorate.

Desfăsurarea jocului:

Fiecare copil primește câte un jeton pe care este desenat unul sau două floricele. Pe rând, fiecare copil solicitat întoarce cartonașul aflat cu fața în jos pe masă și spune câte floricelee sunt desenate pe el.

Astfel, copii spun: Eu am pe cartonaș un obiect.Eu am pe cartonaș două floricele: un arici, două floricele.

Pentru a complica jocul, la clinchetul clopoțelului, cadrul didactic solicită copiilor să ridice cartonașul pe care sunt desenate tot atâtea floricele câte arată ea. Se motivează acțiunea.

Indicații metodice

Fiecare copil primește unul sau două cartonașe colorate. În fața copiilor sunt așezați doi copii căpitani. Unul are o floricică, iar celălalt două floricele. La semnalul cadrului didactic, cei care au o flrocică se vor grupa în jurul căpitanului cu o floricică, iar cei care au două floricele în jurul căpitanului cu două floricele.

2.Grupa : Mică

Titlul jocului : Câte cuburi am ascuns?

Conținutul abordat: Să numărăm în limitele 1-2

Scopul didactic:

Fixarea număratului până la 2;

Perfecționarea acuității analizatorilor.

Sarcina didactică:Determinarea cantității prin analizatorii tactili.

Regulile jocului:Cadrul didactic cheamă un copil care trebuie să pipăie cuburile din săculeț și să spună câte sunt. Sunt scoase cuburile din săculeț și arătate copiilor pentru a aprecia răspunsul dat.

Elemente de joc: surpriza, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

Material didactic: un săculeț din pânză, cuburi.

Desfâșurarea jocului:

În fața copiilor sunt aduse cuburi și un săculeț. Copiii închid ochii și cadrul didactic ascunde unul sau două cuburi în săculeț. Copiii deschid ochii. Este chemat un copil care prin pipăire trebuie să spună câte cuburi sunt în săculeț. Pentru verificarea răspunsului, scoate din săculeț cuburile și le așază pe masă. Dacă copilul a răspuns corect este aplaudat de colegi. Dacă nu, va fi corectat.

Indicații metodice

Copilul chemat de cadrul didactic, va suna din clopoțel, sau va bate în tobiță, sau va bate din palme de tot atâtea ori câte cuburi a găsit în săculeț.Ceilalți colegi vor spune numărul cuburilor găsite. Răspunsul se verifică.

3.Grupa : Mijlocie

Titlul jocului : Arată jetonul potrivit

Conținutul abordat: Număratul în limitele 1-5

Scopul didactic:

Verificarea număratului în limitele 1-5.

Dezvoltarea operațiilor gândirii.

Sarcina didactică:Identificarea jetonului cu tot atâtea obiecte câte arată cifra.

Regulile jocului:

La semnalul cadrului didactic, copiii vor scoate din coșuleț jetonul corespunzător numărului li:. Conducătorii echipelor vor afișa imaginea la panou.

Elemente de joc: ghicirea, aplauze, întrecerea.

Material didactic: jetoane cu cifre de la 1 la 5, panoul pentru afișat, jetoane cu 1-5 obiecte desenate pentru fiecare copil.

Desfășurarea jocului:

După intuirea materialelor primite, cadrului didactic cere copiilor să precizeze numărul de obiecte desenate pe jetoane. Ea va spune un număr, iar copiii vor arăta jetonul pe care sunt deserve tot atâtea obiecte câte reprezintă numărul ales. Copiii motivează alegerea jetonului.

Exemplu: Eu am ridicat jetonul cu patru obiecte pentru că numărul spus de cadrul didactic este 4.

Indicații metodice

Copiii sunt împărțiți în două grupe, fiecare alegându-și câte un conducător. Cadrul didactic ridică o cifră (de la 1 la 5), iar copiii din fiecare echipă aleg jetonul care are tot atâtea obiecte desenate pe el câte arată cifra. Câștigă echipa care așază corect jetonul la panou.

4.Grupa: Mijlocie

Titlul jocului : Adu tot atâtea obiecte câte cere păpușa

Conținutul abordat: Număratul în limitele 1-5

Scopul didactic:

Exersarea număratului în limitele 1-5.

Folosirea corectă a numeralelor cardinale.

Sarcina didactică: Numărarea corectă a obiectelor unei grupe și raportarea numărului la cantitate.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să numere atent cerculețele desenate pe jetonul ridicat de păpușă. Copilul numit trebuie să-i aducă un număr identic de jucării sau obiecte. Copiii vor aplauda când sarcina a fost executată corect.

În complicarea jocului, copiii vor aduce numărul de jucării indicat de cadrul didactic prin bătăi în tobă sau din palme etc.

Elemente de joc: dialogul cu păpușa, căutarea și aducerea jucăriilor, ridicarea cartonașului, bătăile în tobă, aplauzele.

Material didacti:o păpușâ la masa cadrului didactic, obiecte și jucării mărunte, jetoane cu cerculețe în limitele 1-5.

Desfășurarea jocului:

Pe masa cadrului didactic sunt mai multe jetoane pe care sunt desenate 1-5 cerculețe. Păpușa este personajul principal al jocului se va juca cu copiii. Ea arată câte un jeton. Copiii au sarcina de a număra cerculețele de pe jeton și de a aduce la masa cadrului didactic tot atâtea câte cerculețe erau desenate pe jeton. Se va verbaliza acțiunea.

Exemplu: Eu am adus cinci steluțe pentru că pe jeton erau cinci cerculețe. (copiii numără iciectele).

Indicații metodice

Cadrul didactic indică numărul de obiecte pe care trebuie să-1 aducă copiii prin bătăi din aime, în tobă sau alte mișcări sugestive.

5.Grupa : Mijlocie

Titlul jocului : Cine știe să numere mai departe?

Conținutul abordat: Număratul în limitele 1-5

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralele cardinale în limitele 1-5.

Dezvoltarea atenției voluntare.

Sarcina didactică:

Numărarea corectă a obiectelor unei grupe în limitele 1-5.

Regulile jocului:

Copilul care a primit stegulețul de la cadrului didactic începe număratul. Copiii vecini continuă număratul, ridicându-se în picioare. Ei nu au voie să spună decât un singur număr, iar cel care a greșit iese din joc (temporar). Cei cinci copii care au numărat bine au voie să defileze prin clasă, numărând până la 5 în ritmul pasului.

Elemente de joc: ridicarea în picioare, înmânarea stegulețului, defilarea.

Material didactic: un steguleț și grupe de cinci jucării.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic împarte cinci jucării la cinci copii din grupă așezați unul lângă celălalt. Ei rebuie să așeze jucăriile în fața copiilor pe masa educatoarei numărând de la 1 la 5. Copilul care primește stegulețul de la cadrul didactic începe să numere așezând astfel prima jucărie și precizând: numărul unu.

Al doilea copil vine și așază jucăria primită numărând și arătând cantitatea: unu, doi. Jocul continuă cu următorii care vor proceda la fel. Dacă au numărat corect vor fi aplaudați de colegi și pot defila prin fața acestora mergând în pas cadențat și numărând (1,2, 3, 4, 5).

Indicații metodice

Cadrul didactic scoate un număr de obiecte. De exemplu: două obiecte. Copilul indicat trebuie să numere mai departe până la 5.

5.Grupa: Mijlocie

Titlul jocului: Spune a câta jucărie lipsește

Conținutul abordat: Numărul ordinal

Scopul didactic:

Formarea deprinderii de a utiliza numeralul ordinal.

Dezvoltarea spiritului de observație.

Sarcina didactică:

Recunoașterea locului jucăriei lipsă în șirul numeric și folosirea corectă a numeralului ordinal.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să închidă și să deschidă ochii la semnal, să observe a câta jucărie lipsește.

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, ascunderea jucăriei, ghicirea.

Material didactic: cinci păpuși, cinci iepurași sau ursuleți așezați fiecare pe câte un cub, un cerc mic din material plastic.

Desfășurarea jocului:

Fiecare jucărie va fi așezată pe câte un cub pentru a putea fi sesizată lipsa primei sau a ultimei jucării.

În prima parte a jocului, cadrul didactic va folosi numai un singur fel de jucării, urmărind realizarea corectă a acordului între numeral și substantivul corespunzător (primul iepuraș, prima păpușă). Copiii închid ochii, iar educatoarea va lua o jucărie de la locul ei. Copiii deschid ochii și observă a câta jucărie lipsește. Dacă răspunsul copilului numit este corect, acesta este ecompensat.

Exemplu: Te rog să iei al doilea iepuraș.

Indicații metodice

În partea a doua a jocului, câte un copil va veni la masa cadrului didactic și va lua jucăria solicitată de acesta.

6.Grupa: Mare

Titlul jocului: Poți să-mi iei locul?

Conținutul abordat: Stabilirea relației cantitative

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte și de a sesiza unele relații mtative.

Dezvoltarea rapidității și a promptitudinii în gândire.

Sarcina didactică: Compararea a două grupe de obiecte pentru a stabili relația cantitativă.

Regulile jocului:

Conducătorul jocului arată copiilor un jeton cu un anumit număr de buline și întreabă:Poți să-mi iei locul?.

Copilul întrebat trebuie să spună dacă are tot atâtea, mai multe sau mai puține obiecte decât numărul de obiecte arătat de cadrul didactic. Răspunde numai după ce a numărat bulinele de pe jetonul cadrului didactic, dar și materialul său.

Acesta poate schimba locul cu conducătorul, numai dacă are aceeași cantitate ca și el.

Elemente de joc: mânuirea materialului, schimbarea conducătorului.

Material didactic: opt cartonașe cu imagini de la 1-8 pentru conducătorul jocului; pentru fiecare copil material mărunt (castane, sâmburi, nuci etc.).

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic are cartonașe pe care sunt desenate diferite obiecte în număr variabil (1-8). Copiii au pe masă material mărunt tot în număr diferit (1-8). După ce fiecare copil a așezat grupa de obiecte pe masă, educatoarea îi întreabă: Poți să-mi iei locul?.

Copilul întrebat verifică daca numărul său de obiecte corespunde numărului de pe jetonul educatoarei și răspunde.

Exemplu: Da, pentru că pe cartonaș sunt șase buline, iar eu pe masă am tot șase castane. Sau: Nu, pentru că eu am doar cinci castane pe masă.

Copilul care are același număr de obiecte cu cel al cadrului didactic devine conducătorul jocului. În complicarea jocului, copiii vor preciza dacă nu au același număr cu cadrul didactic câte obiecte le lipsesc pentru a avea tot atâtea sau cu câte obiecte au mai mult.

Indicații metodice

Cadrul didactic arată un cartonaș și adresează întrebarea: Poți să-mi iei locul?. Copiii care au tot atâtea obiecte câte arată educatoarea vor ridica mâna. Dintre aceștia îi va lua locul cadrului didactic cel care dezleagă o ghicitoare.

7.Grupa : Mare

Titlul jocului : Cine știe mai bine?

Conținutul abordat: Corespondența între două grupe

Scopul didactic: Consolidarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte după formă.

Sarcina didactică: Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenței între elementele a două grupe și sesizarea diferenței dintre acestea.

Regulile jocului:

Copiii rezolvă sarcinile jocului în funcție de cerințe și de semnalul cadrului didactic. Cele două grupe de copii răspund pe rând. Fiecare răspuns corect este recompensat cu o bulină roșie (albă). Colegii dintr-o echipă se pot sprijini între ei pentru a rezolva sarcina.

Elemente de joc: întrecerea, mișcarea.

Material didactic: jetoane cu puișori, flori, copaci, fluturi etc.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt împărțiți în două echipe. Ei vor avea de rezolvat mai multe sarcini în funcție de materialul primit:

Copiii au jetoane reprezentând diferite obiecte. Ei trebuie să le grupeze după criteriul formă.

Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Copiii așază în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raporturile cantitative dintre acestea.

Indicații metodice

Pe panou se așază o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe așază pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Câștigă echipa care a rezolvat corect sarcinile primite.

8.Grupa: Mare

Titlul jocului: La întrecere cu veverițele!

Conținutul abordat: Număratul până la 9

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a grupa diferite obiecte după un criteriu dat.

Consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitatea de obiecte.

Verificarea număratului până la 9.

Sarcina didactică:Raportarea cantității la număr.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să așeze în brad tot atâtea veverițe câte indică jetonul cadrului didactic sau bătăi au auzit. Răspunde copilul care-și aude numele în versurile educatoarei:

Toată lumea a lucrat

Ionel câte ai așezat?

Elemente de joc: mișcarea, surpriza, folosirea semnalelor vizuale sau auditive, gruparea rițelor, versurile.

Material didactic: nouă veverițe, un brad, jetoane cu cifre și o tobă, jetoane cu conuri de

Desfășurarea jocului:

In prima parte a jocului, educatoarea va cere așezarea în brad a tot atâtea veverițe câte jetonul ei (cifre de la 1 la 9). După așezarea veverițelor în brad, copiii trebuie să motiveze îea.

Exemplu: Eu am așezat în brad cinci veverițe pentru că pe jeton era cifra 5.

In continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copiii vor veverițele după numărul bătăilor cadrului didactic.

Exemplu: Eu am așezat în brad șapte veverițe pentru că ați bătut de șapte ori din palme.

Indicații metodice

În brad sunt așezate mai multe conuri de brad. Copiii au sarcina de a așeza tot atâtea rițe câte conuri sunt.

9. Grupa : Mare

Titlul jocului : Cine are un număr mai mare sau mai mic?

Conținutul abordat: Compararea numerelor

Scopul didactic:

Consolidarea capacității de a compara grupe de obiecte sesizând diferențele cantitative;

Dezvoltarea atenției voluntare și a calităților gândirii.

Sarcina didactică: Găsirea unei cantități mai mari sau mai mici cu o unitate decât cantitatea dată.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să ridice un jeton cu un număr mai mare sau mai mic decât cel indicat de

cadrul didactic. Cei care ridică primii jetoanele primesc câte o bulină roșie. Câștigă cel care a primit cele mai multe buline roșii în cursul jocului.

Elemente de joc: întrecerea, ridicarea jetoanelor; surpriza, împărțirea bilelor roșii.

Material didactic: câte nouă ciuperci, puișori, bile pentru flecare cifră, buline roșii.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic împarte jetoane copiilor și prezintă regulile jocului, explicându-le modalitățile de participare la joc și modul de câștigare a întrecerii. La solicitarea cadrului didactic, copiii vor ridica de pe masă jetonul corespunzător numărului arătat de aceasta. Se va motiva acțiunea. Câștigător va fi acel copil care are cele mai multe bile roșii obținute.

Indicații metodice

Copiii sunt solicitați să formeze grupe de obiecte corespunzătoare cerinței formulate de educatoare. Răspunsurile corecte vor fi notate cu o bulină roșie.

2.3. Aspecte practic-aplicative de folosire a jocurilor logico-matematice pentru învățarea operațiilor aritmetice în învățământul preșcolar

1. Grupa : Mare

Titlul jocului : Ghicește rezultatul?

Conținutul abordat: Operații de adunare și scădere

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a realiza operații de adunare și scădere cu una sau două unități în limitele 1-6.

Dezvoltarea rapidității și a promptitudinii în gândire.

Sarcina didactică:Efectuarea operațiilor de adunare și de scădere cu una și două unități în limitele 1-6.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să privească jetonul ridicat de conducătorul jocului, să adauge sau să scadă din numărul de obiecte de pe masă astfel încât să ajungă la același număr cu cel de pe jeton. Ei vor verbaliza operația efectuată.

Nu au voie să adauge sau să scadă mai mult de două unități. În partea a doua a jocului se pot înlocui jetoanele cu semnale auditive (bătăi din palmă, bătăi în tobă etc.).

Elemente de joc: surpriza, mișcarea.

Material didactic: puișori sau alt material mărunt pentru fiecare copil în limitele 1-6; șase jetoane cu figuri numerice diferite.

Desfășurarea jocului:

Copiii primesc un număr diferit de obiecte. Cadrul didactic ridică jetonul pe care este un mumit număr de obiecte. Copiii trebuie să vadă dacă au același număr de obiecte cu educatoarea. Cei care au un număr mai mic de obiecte decât pe jetonul conducătorului trebuie să sară unul sau două obiecte pentru a ajunge la același număr, formulând operația respectivă. Dacă au un număr mai mare de obiecte precizează câte trebuie să ia pentru a avea tot atâtea câte arată educatoarea.

Indicații metodice

Exemplu: Cadrul didactic ridică un jeton pe care sunt desenate patru obiecte. Copiii care au șei obiecte vor solicita unul pentru a avea în total patru. Cei care au cinci obiecte vor lua un biect.

24.Jocul: Cea mai bună echipă

Scopul didactic:

Consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10.

Dezvoltarea spiritului de echipă.

Sarcina didactică:Compunerea și rezolvarea problemelor matematice.

Regulile jocului:

Echipele rezolvă pe rând problemele matematice. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze și buline pentru echipă.

Elemente de joc: aplauze, mânuirea materialului.

Material didactic: planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou pentru afișarea bulinelor fiecărei echipe, buline.

Desfașurarea jocului:

Grupa este împărțită în două echipe. La început, cadrul didactic formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă apoi, problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de câte un reprezentant al fiecărei echipe.

Copilul care trebuie să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Dacă răspunsul este corect echipa primește o bulină. Echipa care adună mai multe buline câștigă concursul. Fiecare echipă rezolvă problema. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exercițiul problemei.

Exemple: Cinci fetițe se joacă cu mingea. O fetiță pleacă acasă. Câte fetițe se vor juca în continuare cu mingea? 5 – 1 = 4.

Indicații metodice

Cadrul didactic citește pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.

Exemplu:

Într-o curte-s cinci căței

Pe portiță pleacă unul

Câți au mai rămas din ei?

Și-a scos puii-n ulicioară

Cinci sunt mici și unul mare

Socotiți câți pui ea are?

2. Grupa : Mare

Titlul jocului : La bibliotecă

Conținutul abordat: Operații de compunere și descompunere

Scopul didactic:

Formarea capacității de a compune și descompune un număr dat.

Exersarea număratului în limitele 1- 7 (1- 10).

Sarcina didactică: Compunerea și descompunerea unui număr.

Regulile jocului:

Copiii-bibliotecari așază cărți pe raft în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10). Dacă așază corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să așeze un număr de 7 (8, 9, 10) cărți pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează așezarea.

Elemente de joc: surpriza, mișcarea.

Material didactic: cărți și jetoane reprezentând cărți, foi de hârtie pe care sunt desenate două rafturi de bibliotecă.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic anunță copiii că au primit un pachet de la poștă. Ei deschid pachetul și descoperă cărțile primite. Acestea trebuie așezate în bibliotecă alături de celelalte cărți. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt așezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărți. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărți.

Fiecare bibliotecar va verbaliza acțiunea efectuată.

Exemplu: Pe raft erau cinci cărți, eu am așezat încă două și acum sunt șapte. Copiii numără cărțile de pe raft.La fel se va proceda și cu celelalte rafturi.

Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde cadrului didactic la o întrebare sau o ghicitoare.

Exemple de întrebări:

Cum se numește povestea în care ursul își pierde coada?

Câți pitici sunt în povestea Albă ca Zăpada?

Denumește trei obiecte care au culoarea galbenă etc.

Indicații metodice

Fiecare copil primește câte șapte jetoane reprezentând cărți și o foaie pe care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a așeza cărțile pe cele două rafturi, apoi să spună um le-a așezat.

Exemplu: Eu am așezat cele șapte cărți astfel: cinci cărți pe primul raft și două cărți pe il doilea raft. împreună sunt șapte cărți. Se verifică prin numărare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat cărțile.

3. Grupa : Mare

Titlul jocului : Vreau să fiu școlar!

Conținutul abordat: Efectuarea operațiilor de adunare și scădere

Scopul didactic:Consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una sau două unități în limitele 1-10.

Sarcina didactică:Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere :u una sau două unități.

Regulile jocului:

Copilul care are rolul cadrului didactic de compune cu ajutorul materialului didactic o problemă de matematică. Cel care rezolvă primul problema va fi solicitat să vină în fața copiilor pentru a arăta modul de rezolvare. Dacă răspunsul este corect, acel copil devine cadrul didactic.

Elemente de joc: interpretarea de roluri.

Material didactic: material individual pentru fiecare copil, jetoane reprezentând obiecte,

cifre de la 1-10, semne matematice, planșe cu probleme ilustrate.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic anunță titlul jocului, regulile lui și alege un copil care va avea rolul de conducător. El alege o planșă ilustrată și compune pe baza ei o problemă. La mese copiii rezolvă problema cu ajutorul jetoanelor, cifrelor și semnelor matematice (+, – =). Primul care termină de rezolvat problema anunță prin ridicarea mâinii. El va spune copiilor cum a rezolvat problema.

Indicații metodice

Dacă este corect rezolvată devine cadrul didactic, dacă nu, va fi solicitat un alt copil să-1 ajute.

CAPITOLUL 3. ACTIVITATEA EXPERIMENTALĂ

Studiu experimental:,,Rolul jocului didactic în abordarea numerației în activitățile matematice la grupa mare”

3.1. Ipoteza, obiectivele și variabilele studiului experimental

Activitățile cu conținut matematic contribuie la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, stimulează inteligența și creativitatea lor.

Prin intermediul jocului didactic matematic se face trecerea treptată de la gândirea concret intuitivă la gândirea abstractă și pregătește copiii pentru înțelegerea și însușirea conținuturilor matematice.

Jocul didactic matematic reprezintă o modalitate esențială de formare a deprinderii de a munci, de a învăța, de a-l pune pe copil în fața unei situații pe care el trebuie să o rezolve, prin intermediul unor reguli și a unor elemente de joc.

Sarcina didactică constituie pentru preșcolar un exercițiu prețios pentru dezvoltarea inițiativei, a priceperii de a căpăta încredere în puterile proprii.

Obiectivele studiului experimental:

În cadrul activității experimentale mi-am propus câteva obiective care să jaloneze direcțiile de penetrare a jocului didactic matematic în abordarea conceptelor de numerație și de operare cu cele două operații aritmetice: adunare și scădere.

Dintre acestea cele mai importante sunt:

Cunoașterea componentelor jocului didactic matematic și a modalităților specifice de folosire al lui în abordarea conținuturilor matematice;

Cunoașterea metodelor de cercetare folosite în cadrul unui studiu experimental și influențarea lor de către jocul didactic matematic;

Analiza datelor statistice și modalitatea de a cunoaște rolul jocului didactic matematic în abordarea conținuturilor matematice.

Activizarea și optimizarea potențialului intelectual al copiilor prin folosirea jocului didactic matematic face ca activitatea de învățare să capete o nouă conotație și să inițieze procesul de matematizare în învățământul preșcolar.

Ipoteza studiului experimental: ,,presupunem că folosind jocul didactic matematic în abordarea numerației scădere, se optimizează activitatea preșcolarului din grupa mare”

De asemenea folosirea jocului didactic matematic în cadrul activităților matematice duce la dezvoltarea gândirii logice a preșcolarilor.

În experiment intervin, în principal, două categorii de variabile:

variabilele independente – care se referă la schimbările (modificările) introduse de cercetător în vederea studierii efectelor produse de acestea.

În acest caz variabila independentă este folosirea jocului didactic matematic în abordarea numerației.

variabilele dependente – sunt rezultatele obținute constatate în urma utilizării variabilelor independente, care sunt supuse măsurărilor și interpretărilor.

În acest caz variabila dependentă este optimizarea activității preșcolarilor din grupa mare în abordarea numerației.

3.2. Eșantionul și metodele de cercetare

Locul: Grădinița cu program prelungit Nord 2 -Râmnicu Vâlcea

Lotul de subiecți este alcătuit dintr-o grupă de preșcolari cu 16 copii – Grupa experimentală Grupa mare -A și 16 copii – Grupa de control Grupa mare B, având următoarea componență:

Nivelul de pregătire al colectivului a fost omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale.

Metodele de cercetare

Metoda de cercetare pedagogică reprezintă calea delimitată pentru a ajunge le obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic. Pentru aceasta este nevoie de un sistem de strategii cu ajutorul cărora se va ajunge la o nouă configurație a procesului didactic.

Metoda de cercetare, ,,reprezintă demersal de descoperire a adevărului, ansamblul de acțiuni practice și intelectualecare se desfășoară planificat în scopul atingerii scopurilor bine precizate.”( Păiși Lăzărescu, M., 2011, pag. 63)

În cadrul metodelor de cercetare pedagogică se poate organiza o grupare a acestora în metode de colectare a datelor: observația, experimentul, convorbirea, proba de evaluare și analiza produselor activității și metode de prelucrare statistică a acestora: tabele, grafice și diagrame.

Observația este metoda clasică definită ca procedeu al cunoașterii științifice care constă în perceperea metodică precisă și intenționată a unui obiect sau proces.

Ea, ,,presupune un mecanism psihologic plurisenzorialde organizare a activității perceptive, de selectare, colectare și codificare a rezultatelor și continuat la nivel abstract prin raționamente și interpretîri implicite.” (Păiși Lăzărescu, M., 2011, pag. 69)

Ea este o metodă principală de investigație directă, care se manifestă ca un act sistematic de urmărire atentă a procesului instructiv-educativ, în ansamblul său, ori sub diversele lui laturi, aspecte, situații, fără să aducă modificări din partea cercetătorului.

Observația ne dă posibilitatea să venim în contact direct cu faptele și să le valorificăm, iar ori de câte ori luăm contact direct cu o realitate, așa cum este ea și cum se desfășoară în timp, avem observație și ea trebuie folosită ca atare.

Această metodă cu un minim de pregătire, poate fi folosită de orice educator și nu necesită o aparatură specială.

Observația naturală se poate realiza în paralel cu activitățile curente, observatorul poate sesiza calitatea prestațiilor copiilor, erori ce apar cu o frecvență mai mare în rezolvarea unor probleme și situații tipice în care se produc indisciplina.

Experimentul sau metoda experimentală este tot o metodă principală de investigație pedagogică directă, fiind definită ca o observație provocată.

Spre deosebire de observație, experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic pe care-l investigăm, creându-i-se acestuia condiții speciale de apariție și desfășurare, în mod repetat, orientat și controlat.

Experimentul găsește și măsoară efectele obținute într-o situație provocată prin introducerea unuia sau mai multor factori determinanți și pornește de la ipoteze științifice de lucru formulate anterior.

Experimentul, ,,presupune manipularea variabilelor independente în conformitate cu ipotezele cercetării, repartizarea subiecților în condiții experimentale și controlul deplin al variabilelor implicate în acest studiu.” (Păiși Lăzărescu, M., 2011, pag. 177)

El are ca scop optimizarea procesului pedagogic urmărind fie ameliorarea unor soluții instructiv-educative, fie descoperirea altora noi, calitativ superioare, mai moderne și mai eficiente.

Convorbirea se desfășoară în funcție de obiectivele urmărite, pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate.

Astfel, prin intermediul convorbirii se pot dobândi informații de cea mai mare importanță cu referire la interesele și opiniile educaților. Ea se poate realiza individual sau în grup, ocazional sau planificat.

Această metodă am folosit-o pe tot parcursul experimentului, în vederea obținerii de informații despre cum funcționează grupurile, cum cooperează membrii lor, ce greutăți întâmpină, dacă se ajută, dacă se încurajează.

Proba de evaluare reprezintă un instrument experimental constând într-o probă standardizată sub aspectul conținutului, al condițiilor de aplicare și al tehnicilor de evaluare a rezultatelor. Standardizarea în acest context asigură reglementarea detaliată a normelor de aplicare și a modalităților de măsurare.

Probele de evaluarecare cuprind un set de întrebări „item-uri”, prin care se urmărește înregistrarea și evaluarea randamentului preșcolarului, luând în considerare cerințele curriculumului pentru timpul sau compartimentul de verificare.

Pentru a fi corect elaborate, trebuie să delimităm aria tematică pe care o acoperă, trebuie să elaborăm întrebările și să aplicăm testul.

Metode de prelucrare statistică a datelor, sunt modalități de măsurare, modelare și cuantificare a unor date pedagogice. Ele evidențiază variația, frecvența apariției, nivelul înregistrat în cadrul fenomenului educativ, materializate printr-o serie de mijloace statistico-matematice ca: tabele, tabele numerice, procente, curbe diferite și diagrame.

Cuantificarea matematică poate avea valoare și operativitate pedagogică numai dacă este însoțită și de analiza calitativă a fenomenului pedagogic, adică prelucrarea datelor și stabilirea concluziilor pedagogice să fie realizate în strânsă corelație cu rezultatele obținute prin intermediul celorlalte metode de cercetare pedagogică.

3.3. Desfășurarea studiului experimental

Etapa I – Etapa inițială

Etapa inițială este reprezentativă pentru că verifică acele capacități ce sunt solicitate în instruire, identifică nivelul de performanță dobândit, dar și lacunele din etapa anterioară de instruire.

Se vor planifica spre învățare întâi noțiunile cu cel mai mic grad de dificultate pentru înțelegere, pentru ca treptat, să se facă completări succesive până când dezvoltarea gândirii și fondul de cunoștințe acumulate permit înțelegerea și învățarea logică a cunoștințelor și a noțiunilor deplin elaborate.

Rezultatele din evaluările inițiale vor direcționa activitatea în două planuri: modalitatea de predare-învățare a noului conținut și aprecierea necesității unor programe compensatorii de recuperare.

Evaluarea inițială a fost organizată după perioada de reactualizare a cunoștințelor prevăzută de programă, pe baza probelor de evaluare.

Prin testarea inițială am urmărit atât volumul cunoștințelor dobândite, dar mai ales gândirea logică, independența în gândire, inițiativa și creativitatea copiilor.

În construirea itemilor în cadrul probei inițiale am avut în vedere baremele minime de cunoștințe, deprinderi, priceperi și capacități dobândite de copii.

Proba inițială

Obiective urmărite:

O1: Să cunoască șirului crescător și șirului descrescător;

O2: Să cunoască aspectul ordinal al numărului natural;

O3: Să cunoască vecinii numărului natural;

O4: Să descompună numerele naturale cunoscute.

Itemii probei inițiale

I1. Desenează în casetă o bulină roșie în dreptul șirului crescător și o bulină albastră în caseta din dreptul șirului descrescător.

I2. Colorează cu roșu al doilea măr, cu galben a patra gutuie și taie cu o linie a treia floare.

I3.Colorează cu galben vecinul mai mic al lui 3 și cu roșu vecinul mai mare al lui 3.

I4.Descompune numerele naturale încrise în casetă:

Procentele realizate pe fiecare indice de progres sunt următoarele:

Această probă s-a folosit pentru evaluarea ambelor grupe în același timp și în urma acestui test s-au obținut următoarele rezulate:

Indicii de progres

Tabel nr. 1 Rezultatele obținute pe obiective la proba inițială-Grupa experimentală

Fig. 1 Graficul pe obiective la proba inițială-Grupa experimentală

Tabel nr. 2. Rezultatele obținute la proba inițială pe indici de progres-Grupa experimentală

Tabel 3. Rezultate obținute pe procente la proba inițială – Grupa experimentală

Fig. 2 Graficul pe indici de progres la proba inițială-Grupa experimentală

Tabel nr. 4 Rezultatele obținute pe obiective la proba inițială-Grupa de control

Fig. 3 Graficul pe obiective la proba inițială-Grupa de control

Tabel nr. 5. Rezultatele obținute la proba inițială pe indici de progres-Grupa de control

Tabel nr.6. Rezultate obținute pe procente la proba inițială – Grupa de control

Fig. 4 Graficul pe indici de progres la proba inițială-Grupa de control

Fig. 5 Graficul cu rezultatele comparative la proba inițială

Etapa a II-a- Etapa experimentală

În această etapă activitățile matematice organizate cu eșantionul experimental cuprins în cercetare au fost structurate pe activități de invățare ce au avut la bază jocul didactic matematic ca formă dominantă și care au avut în vedere rezultatele obținute la proba inițială.

În funcție de aceste rezultate, s-au urmărit aceleași obiective, dar cu un grad de dificultate mai ridica, adică jocurile didactice matematice au conținut multiple variante, în special pe obiectivele abordării numerației.

Dintre jocurile activitățile de învățare bazate pe joc didactic folosite la grupa experimentală voi da doar două exemple.

1.Activitate de invatare

Subtema: “ Vreau să devin școlar”

Tema activității: Jocul : ” De-a școala!””

Mijloc de realizare: Joc didactic matematic

Tipul activității: Activitate de evaluare

Forma de organizare: Individual, pe echipe.

Obiective operationale:

O1-să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;

O2-să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;

O3-să efectueze operații simple de adunare și scădere cu una și două unități în limitele1-10;

O4-să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;

Sarcina didactica: Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate; Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;

Regulile jocului: Jocul se desfășoara pe două echipe, fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;

fiecare raspuns este recompensat cu o față zâmbitoare. Castigă echipa care are cele mai multe fețe zâmbitoare.

Elemente de joc: Surpriza, aplauzele, intrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.

Strategii didactice:

Metode și procedee: Explicația, expunerea, exercițiul, jocul didactic, conversația, problematizarea, algoritmizarea.

Mijloace didactice: Ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoțel, diplome.

Demersul didactic

2.Activitate de invatare

Subtema: “ Păsări de curte”

Tema activității: Jocul: „Hai să socotim!”

Mijloc de realizare: Joc didactic matematic

Tipul activității: Consolidarea cunoștințelor.

Forma de organizare: Frontal, individual, pe echipe.

Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor referitoare la efectuarea operațiilor de adunare sau scădere cu 1-2 unități și compunerea de probleme după ilustrații, în concentrul 1-10.

Obiective operationale:

O1-să efectueze operații de adunare și scădere în concentrul 1-10, în contexte variate;

O2-să rezolve probleme prin intermediul calculatorului;

O3-să verbalizeze acțiunile realizate utilizând un limbaj matematic corespunzător („..am adăugat”, „..am luat”, „..au rămas”, „..sunt în total”);

O4-să manipuleze jetoanele puse la dispoziție;

Sarcina didactica: Rezolvarea, compunerea de probleme după suport intuitiv.

Regulile jocului: Copiii recunosc și denumesc cifrele cuprinse între 1 și 10, simbolurile matematice („+”, „-”, „=”), alcătuiesc probleme după ilustrații, le rezolvă și află rezultatul.

Elemente de joc: Personajul – surpriză, întrecerea, aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor, mișcarea organizată;

Strategii didactice:

Metode și procedee: Conversația, explicația, observația, demonstrația, problematizarea, instruirea asistată de calculator, exercițiul, algoritmizarea, „Metoda cubul”.

Mijloace didactice: Jetoane, siluete, panou, scara numerică, simboluri aritmetice („-”, „+”, „=”), cifrele de la 1 la 10, calculatoare, soft educațional, buline colorate diferit, fișe de muncă individuală, instrumente de scris.

Demersul didactic

Etapa a III- a Etapa finală

În această etapă au fost revizuite cunoștințele, deprinderile matematice dobândite în perioada formativ-ameliorativă, cu scopul explicit al întăririi și stabilizării noilor comportamente achiziționate și pentru abordarea numerației și gradul de participare a copilului la activitățile matematice.

Etapa evaluării finale pune mai ușor în evidență aspectele evolutive, sau, dimpotrivă, unele involuții, stagnări, care, prin acumulare, atrag atenția asupra urgenței de a se interveni ameliorativ și optimizator.

În evaluarea finală se iau în considerare și rezultatele obținute în etapa constatativă și în etapa formativ-ameliorativă, în acest fel ajungându-se la o evaluare mai obiectivă, prin corelarea erorilor de apreciere operate pe parcurs.

Estimările finale pot constitui un mijloc de diagnostic și pot să furnizeze informații relevante pentru ameliorarea strategiei de învățare.

Astfel, pentru verificarea numerației în limitele 1-10 am folosit următoarele două fișe în care am urmărit:

Proba finală

Obiective urmărite:

O1: Să cunoască șirului crescător și șirului descrescător în limitele 1-10;

O2: Să cunoască aspectul ordinal al numărului natural;

O3: Să cunoască vecinii numărului natural în limitele 1-10;

O4: Să descompună numerele naturale cunoscute în limitele 1-10.

Itemii probei finale:

I1.Scrie în șir crescător și descrescător numerele de la 1 la 10.

I2.Scrie în căsuță cifra corespunzătoare numărului de obiecte.

I3.Colorează cu galben vecinul mai mic al lui 7 și cu roșu vecinul mai mare al lui 7.

I4.Descompune numerele naturale încrise în casetă:

Indici de progres

Tabel nr. 7 Rezultatele obținute pe obiective la proba finală -Grupa experimentală

Fig. 6 Graficul pe obiective la proba finală -Grupa experimentală

Tabel nr. 8. Rezultatele obținute la proba finală pe calificative-Grupa experimentală

Tabel 9. Rezultate obținute pe procente la proba finală – Grupa experimentală

Fig. 7 Graficul pe calificative la proba finală -Grupa experimentală

Tabel nr. 10 Rezultatele obținute pe obiective la proba finală -Grupa de control

Fig. 8 Graficul pe obiective la proba finală -Grupa de control

Tabel nr. 11. Rezultatele obținute la proba finală pe indici de progres-Grupa de control

Tabel nr.12. Rezultate obținute pe procente la proba finală – Grupa de control

Fig. 9 Graficul pe indici de progres la proba finală-Grupa de control

Fig. 10 Graficul cu rezultatele comparative la proba finală

3.4 Concluzii și recomandări privind studiul experimental

Analizând rezultatele înregistrate mai sus, e ușor de remarcat că numărul preșcolarilor care au obținut indici de progres de C.A. și C.D. de la grupa experimentală a crescut de la 60 % la 80%, ceea ce dovedește că folosirea jocurilor didactice matematice optimizează activitatea preșcolarilor de la grupa mare.

Acest lucru îl constatăm și din rezultatele grupei de control unde procentul indicilor de progres de C.A. și C.D. a crescut de la 57 % la 62 % fără să avem indici S.P..

Prezentarea comparativă a rezultatelor obținute la cele două probe de evaluare evidențiază evoluția preșcolarilor, printr-o creșterea evidentă la grupa experimentală și prin stagnarea situației le grupa de control.

În desfășurarea studiului experimental, evaluarea a asigurat o modalitate distinctă de analiză cantitativă și calitativă a rezultatelor învățării, iar jocul didactic matematic a constituit pentru copii o modalitate stimulativă de antrenare la lucru și de motivare a învățării.

Astfel, în urma experimentului efectuat putem spune că utilizarea lui satisface cerințele unui învățământ formativ, deoarece antrenează majoritatea preșcolarilor și sporește gradul de motivație a abordării numerației.

Prin probele aplicate am căutat să ilustrez importanta jocului didactic matematic în activitățile matematice, în cadrul cărora copiii lucrează cu mai mult interes și plăcere, iar jocurile nu conțin altceva decât conținuturi matematice prezentate sub altă formă.

Deci abordarea numerației trebuie privită ca un fenomen complex, dar unitar, care angajează plenar întreaga personalitate a preșcolarului, iar rezolvarea sarcinilor jocurilor didactice matematice dezvoltă creativitatea ca dimensiune psihologică și stimulează motivația.

Modul de prezentare al unor itemi din probele de evaluare aplicate, alegerea răspunsului corect din mai multe posibilități, au trezit interesul copiilor și dorința exprimată de a mai primi astfel de sarcini.

Aspectele prezentate, date de analiza statistică, verifică ipoteza studiului experimental, adică dacă folosim jocurile didactice matematice în abordarea numerației, atunci se optimizează activitatea preșcolarilor în modul de utilizarea a lor și se dezvoltă gândirea logică.

CONCLUZII

Jocurile logico-matematice desfășurate la vârsta timpurie asigură accesibilitatea unor cunoștințe cu un grad sporit de abstractizare, prin faptul că ele țin seama de structura celui căruia i se adresează, adică copilului cu psihologia lui specifică.

Eficiența jocurilor logico-matematice depinde și de modul în care cadrul didactic asigură o concordanță între temă, material didactic și cuvântul, ca mijloc de îndrumare și apreciere.

Toate jocurile logico–matematice, pot realiza mai bine acea corelație între conținuturile matematice și elementele de logică matematică, în sensul că toate conținuturile matematice sunt mai bine determinate, asigură posibilitățile de vârstă și intelectuale și satisfac nevoia naturală a copilului de a se juca.

Unul dintre scopurile activităților matematice, este acela de a le stimula abilitățile în a raționa logic, care mai târziu devine capacitate transferabilă, ce poate fi folosită și la alte domenii experențiale în cadrul activităților de învățare.

De asemenea, caracterul interdisciplinar al achizițiilor pe plan logico–matematic se relevă cu prioritate în cadrul activităților matematice, iar jocurile logico-matematice nu face altceva decât să realizeze acea modalitate de integrare.

Astfe, toate categoriile de activități, fac ca jocurile logico–matematice, să facă legătura între conținuturile unor domenii ca: educarea limbajului, cunoașterea mediului, activități artistico–plastice și activitățile matematice și să pună în valoare achizițiile în comportamentul verbal și practic–acțional la preșcolari.

Lucrarea se compune din trei părți: o parte teoretică, o parte metodic-aplicativă și o parte experimentală ce conține un studiu experimental.

Prima parte cuprinde aspecte teoretice privind valorificarea jocurilor logico-matematice în în stimularea abilităților matematice la vârsta timpurie.

În acest sens am prezentat o serie de aspecte teoretice privind conceptul de joc logico matematic și componentele jocului logico-matematic la vârsta timpurie, aspecte teoretice privind metodologia organizării și desfășurării jocului logico -matematic la vârsta timpurie și aspecte specifice privind valorificarea jocurilor logico-matematice în în stimularea abilităților matematice la vârsta timpurie.

Cea de-a doua parte este consacrată prezentării unor aspecte practic-aplicative de valorificare a jocului logico-matematic în activitățile matematice la vârsta timpurie.

Astfel, am prezentat aspecte practic-aplicative de valorificare a jocului logico-matematic pentru evidențierea operațiilor cu mulțimi la vârsta timpurie, aspecte practic-aplicative de valorificare a jocului logico-matematic pentru evidențierea numerației la vârsta timpurie și aspecte practic-aplicative de valorificare a jocului logico-matematic pentru evidențierea operațiile aritmetice la vârsta timpurie

Activitate experimentală s-a finalizat cu un studiul experimental:,,Rolul jocului logico-matematic în optimizarea activității preșcolarilor în abordarea numerației la grupa mare”

În încheiere am prezentat o microculegere de jocuri didactice matematice folosite în activitățile matematice la vârsta timpurie și trei exemple de proiecte de activitate didactica pentru activitățile matematice la vârsta timpurie.

Plecând de la ideea potrivit căreia unul dintre scopurile fundamentale ale actului de învățare este utilitatea viitoare a rezultatelor obținute, existând două posibilități de folosire în viitor a acestor rezultate: aplicarea specifică a celor învățate în domenii asemănătoare și aplicarea sau transferul nespecific sau ,,transferul principiilor și atitudinilor”.

Prezenta lucrare prezintă, valoarea formativă a jocului logico-matematic și posibilitățile pe care le oferă acesta, în dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor, în transpunerea sarcinilor în activitățile de învățare și dezvoltarea proceselor psihice ale preșcolarului.

Toate aspectele metodice prezentate, vin în sprijinul cadrelor didactice cu mai puțină experiență, pentru abordarea corespunzătoare a jocurilor logico–matematice, care au o contribuție decisivă în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, motiv pentru care trebuie să le acordăm un loc deosebit de important în sistemul activităților matematice din învățământul preșcolar.

În concluzie, abordarea jocului logico-matematic, împreună cu aspectele metodice specifice, permite cadrului didactic din învățământul preșcolar o cunoaștere atât a proceselor psihice implicate cât mai ales o valorificare formativă a acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Antone V. Gheorghinoiu C., Obeada M., (2002), Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic, Brăila, Editura Ex Libris;

Badea Elena, (1993), Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului, București, Editura didactică și Pedagogică;

Claparède, E., (1975), Psihologia copilului și psihologia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Dinuță Neculae, (2009), Metodica activităților matematice în grădiniță, Pitești, editura Universității din Pitești;

Dumitrana, M., (2002), Activități matematice în grădiniță”, Editura Compania, Bucuresti;

Ezechil, L.,(2003), Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, Pitești;

Ezechil., L. Păiși, Lăzărescu, M.,(2002), Laboratorul preșcolar – ghid metodologic”, Editura V& Integral, București;

Gongea E., Ruiu G., Breben S.(2002), Activități bazate pe inteligențe multiple, Craiova, Editura Reprograph;

1Iftimie Gh.,(1976), Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici, București, Editura Didactică și Pedagogică;

Liboteanu I., Cicioc E., Seling M.,(1998), Jocuri didactice matematice pentru grădiniță – ediția a IIa, București, editura V&I Integral;

Lovinescu A.V.,(1979), Jocuri – exercițiu pentru preșcolari, București, Editura Didactică și Pedagogică;

Lupu, C.; Săvulescu, D,(2000), Metodica predării matematicii, Manual pentru clasa a XI-a, Licee pedagogice, Editura Paralela 45, Pitești;

Neagu, M., Beraru, G.,(1995), Activități matematice în grădiniță, Editura As”s, Iași;

Nicolae-Păușescu, A., (2012), Jocul didactic mathematic în învățământul preșcolar, Editura Nova Didact, Casa corpului didactic Râmnicu Vâlcea;

Păiși, Lăzărescu, M., (2011), Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești;

Curriculumul pentru învățămâtul preșcolar, 2008.

ANEXĂ1.MICROCULEGERE DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE FOLOSITE ÎN ÎNVĂȚAREA CONȚINUTURILOR MATEMATICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

1. Să cunoaștem ceasul!

Scopul didactic: Fixarea și consolidarea cunoștințelor despre unitatea de măsură a timpului; formarea deprinderii de a citi corect pe ecranul ceasului; îmbogățirea vocabularului cu cuvinte noi; dezvoltarea operațiilor gândirii; dezvoltarea unei atitudini corecte față de prețuirea timpului.

Obiective operaționale:

O1. să citească corect ora pe cadranul ceasului de perete, precum și a diferitelor tipuri de ceasuri, inclusiv pe cel confecționat în sala de grupă;

O2. să poziționeze corect limbile ceasului, indicând astfel ora precizată de educatoare(ore fixe);

O3. să asocieze corect ora cu diferitele momente ale zilei, prin raportare la diferite activități personale , sau colective din grădiniță.

Sarcina didactică: Citirea corectă a ceasului, poziționarea corectă a limbilor acestuia după indicațiile educatoarei, asocierea corectă a orei cu diferitele momente ale zilei.

Regulile jocului: Copiii vor folosi plicurile cu ceasurile individuale. Se vor juca cu ceasurile, cu orele, conform cerințelor educatoarei. În partea a doua a activității, se va prezenta o planșă cu desene ilustrând diferite activități care se desfășoară în momente ale zilei. Sarcina de lucru a copiilor este de a potrivi ceasurile după momentul realizat în imagine.

Elemente de joc: Aplauze, mișcarea

Material didactic: Diferite tipuri de ceasuri (cu limbi-pendulă, electronice), ceas confecționat în clasă – din carton, fișă de muncă independentă, clepsidră, plicuri cu ceasuri, mici.

Desfășurarea jocului:

În dirijarea jocului se punctează aspectele principale: intuirea și fixarea noțiunilor de bază, cadru cu cifrele lui, de jur-împrejurul cadranului, care indică ora exactă, precum și limbile ceasului, cu precizările esențiale( limba mică ce indică ora și se mișcă mai încet, limba mare se mișcă mai repede și „aleargă” pe cadranul ceasului, reprezentând minutele).

Se face precizarea că : ziua începe la miezul nopții, cu ora 0. Când este ora 0, ceasul are ambele limbi în dreptul cifrei 12. În derularea jocului didactic, copiii vor folosi plicurile cu ceasurile individuale. Se vor juca cu ceasurile, cu orele, conform cerințelor educatoarei.

Se va complica jocul prin citirea orelor după 12, respectiv:13,14, 15…

În partea a doua a activității, se va prezenta o planșă cu desene ilustrând diferite activități care se desfășoară în momente ale zilei . Sarcina de lucru a copiilor este de a potrivi ceasurile după momentul realizat în imagine.

Se poartă discuții libere pe marginea acestor probleme, fixând perioadele potrivite în toate momentele zilei.

Variantă

Se dau sarcini de rezolvat copiilor, solicitându-li-se să fixeze ceasurile la orele dorite de educatoare: ex. ora 8, de începerea programului la grădiniță, ora 12, pentru servitul mesei, ora 20, ora de somn, etc.

Vor lucra pe fișele individuale de muncă independentă, unde vor găsi ceasuri cu ore diferite și momente ilustrate speciale.

2.Așezăm și ordonăm!

Scopul didactic: Alcătuirea de grupe de obiecte de același fel; stimularea operațiilor gândirii și dezvoltarea calităților ei: corectitudinea, promptitudinea, independența și rapiditatea.

Obiective operaționale:

O1. să formeze grupe de obiecte de același fel;

O2. să-și dezvolte operațiile și calitățile gândirii;

O3.să folosească un limbaj matematic corect.

Sarcina didactică: Separarea, gruparea și denumirea corectă a grupelor de obiecte de același fel.

Elemente de joc: Mânuire, mișcare, surpriză, întrecere, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

Reguli de joc: Copiii separă și grupează obiectele de același fel conform exemplarului primit. Ei acționează independent prin întrecere și denumesc pe rând grupele de obiecte formate.

Material didactic: Cinci – șase feluri de obiecte (cercuri, nuci, un căluț, creioane, bețișoare, etc.), un coș și un șervețel pentru acoperit coșul.

Desfășurarea jocului:

Copiii numiți de educatoare (cinci-șase, după câte feluri de obiecte sunt folosite în joc) vor primi câte unul din obiectele existente, se vor așeza cu fața spre ceilalți copii și spre obiectele de pe covor, iar la cuvintele: ,, Cine așează mai bine?”, ei vor grupa obiectele de același fel și pe rând le vor denumi. De exemplu: ,, Eu am format grupa cercurilor”, ,,Eu am format grupa creioanelor” etc. Gruparea se face prin întrecere și cei care așează repede și bine sunt aplaudați.

Repetarea grupării obiectelor rămâne la latitudinea educatoarei.

Variantă: Copiii numiți să grupeze obiectele nu vor mai primi câte un exemplar, ci, la cerința verbală a educatoarei, vor efectua acțiunea tot prin întrecere. În continuarea jocului, la primul semnal, copiii vor închide ochii, în timp ce educatoarea mai adaugă și alte obiecte prin grupele de obiecte deja formate, de exemplu: în grupa creioanelor mai apare și un căluț sau în grupa cercurilor apare o nucă etc. La al doilea semnal, copiii deschid ochii și trebuie să sesizeze greșeala și să o corecteze.

3.Cine are același număr ca al meu!

Scopul didactic: Compararea numerelor alăturate pe bază de material concret; recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitatea; înțelegerea și folosirea termenilor matematici necesari verbalizării operațiilor efectuate.

Obiective operaționale:

O1. să raporteze cifra la cantitate și invers;

O2. să efectueze operații de adunare și scădere;

O3. să efectueze operații simple de calcul oral, recunoscând semnificația simbolurilor matematice: ”+;-;=”.

Sarcina didactică: Efectuarea unor operații de adunare și scădere; raportarea numărului la cantitate.

Elemente de joc: Mânuirea materialului, surpriza, aplauze.

Reguli de joc: La deschiderea cortinei apare un număr de rățuște. Copiii le numără în gînd și le raportează la cantitatea de rățuște de pe jetonul primit, apoi vor raporta numărul la cifra corespunzătoare.

Material didactic: Pentru fiecare copil, câte un jeton cu 1-10 lebede, teatru de păpuși, un panou, o vulpe, zece pui de lebădă și cifrele 1-10.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea atrage atenția copiilor că pe lac vor veni pe rând lebede. Ei trebuie să privească lebedele, să le numere și cel care are pe jeton un număr de lebede egal cu numărul celor aflate pe lac, în acel moment, ridică jetonul, motivând acțiunea. Un alt copil va alege cifra corespunzătoare numărului de lebede de pe lac. Așa se va proceda până vor fi așezate toate cele zece lebede. Se va închide cortina. La redeschiderea cortinei, pe lac apare un număr de lebede ( ex. patru). Se simulează apariția vulpii care mănâncă o lebădă. În continuare se procedează ca mai sus (se numără, se ridică jetonul cu același număr de lebede, apoi jetonul cu cifra corespunzătoare numărului, se motiveză ).

Variantă: Educatoarea deschide cortina. Pe lac va fi un număr de lebede. Educatoarea va cere copiilor să ridice jetonul cu o lebădă mai puțin (mai mult), decât cele de pe lac. Copilul va motiva acțiunea. Astfel jocul va continua în limita timpului afectat.

4. Cunoaștem animalelel din curte?

Scopul didactic:

Consolidarea număratului în limitele 1-7;

verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat;

Obiective operaționale:

O1. să constituie mulțimi cu 1-7 elemente;

O2. să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

O3. să efectueze operații de compunere și descompunere în limitele 1-7;

O4. să perceapă numărul în întregul său;

O5. să rezolve sarcinile fișei;

Sarcina didactică: Compunerea și descompunerea unui număr;

Regulile jocului: Copilul numit va așeza fiecare animal la căsuța lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale. Copiii vor compune și descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adoposturi (descompunere), ori copletând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.

Elemente de joc: Surpriza, mânuirea materialului.

Material didactic: Siluete cu animale domestice (găini, oi, cățeluși, pisici,cai etc.), imagini cu căsuțele animalelor.

Desfășurarea jocului:

Animalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la casele lor. Copiii le vor ajuta să intre în căsuța lor. Vor număra fiecare grupă și vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier. În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul care a primit rolul de fermier va trebui să completeze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale.

Exemplu: În coteț erau 5 găini. Eu am așezat încă 2 și acum sunt 7 găini.

Copiii numără animalele din căsuțe. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată.

La fel se va proceda și cu celelalte căsuțe. Rolul de fermier îl va primi acel copil care știe să raspundă la o ghicitoare despre animale domestice.

Are coarne și bărbiță,

Părul aspru și-o codiță.

Ea pe pomi se cațără,

Iedul drag își apără. (Capra)

Variantă:

Copilul ales va primi 7 (5, 4, 6) animale. El are sarcina de a așeza animale în două căsuțe și apoi vor spune cum le-au așezat.

Exemplu:Eu am așezat cele șapte oițe astfel: cinci în primul grajd și două în al doilea grajd. Împreună sunt șapte oițe. Se verifică prin numărare și se alege cifra corespunzătoare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat animalele de la fermă.

5.Să numărăm ursuleții!

Scopul didactic: Folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3; fixarea locului numerelor în șirul numeric; exersarea atenției, a spiritului de observație, a memoriei; familiarizarea cu pozițiile spațiale: în față, în spate, în, lângă.

Obiective operaționale:

O1. să numere corect în șir crescător;

O2. să recunoască locul fiecărui număr în șirul numeric;

O3. să folosească corect numeralul ordinal;

O4. să verbalizeze acțiunile folosind un limbaj matematic corect.

Sarcina didactică: Recunoașterea locului ocupat de ursuleț și a numărului în șirul numeric.

Elemente de joc: Mișcarea, aplauze, închiderea și deschiderea ochilor .

Reguli de joc: Copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleț s-a ascuns și ce loc ocupă el în șirul numeric. Vor închide și vor deschide ochii la fluierul educatoarei.

Material didactic: Un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit), trei ursuleți (jucărie) așezați în ordine pe o măsuță în fața copiilor.

Variante:

I. Ursuleții sunt așezați în sistem liniar orizontal cu distanță potrivită între ei. La fluierul educatoarei, copiii închid ochii, timp în care educatoarea ascunde un ursuleț. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a ascuns?”. Copilul numit trebuie să răspundă: ”Al doilea ursuleț s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze.

II. Se descoperă copacul. Se vor intui pozițiile spațiale: în, în fața, în spatele, lângă copac. Se atrage copiilor atenția că unul din ursuleții din șirul nostru vor ocupa una din aceste poziții. Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleț se află în acea poziție. La fluierul educatoarei copiii închid ochii, timp în care educatoarea așează un ursuleț în fața copacului. La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă:”Al câtelea ursuleț s-a așezat în fața copacului?”. Copilul numit răspunde:”Al treilea ursuleț s-a așezat în fața copacului „. Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze.

6. La gară!

Scopul didactic: Consolidarea deprinderii de a număra în limitele 1-6; consolidarea deprinderii de a folosi numeralul ordinal.

Obiective operaționale:

O1. să numere corect și conștient în limitele 1-6;

O2. să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte și invers;

O3.să folosească corect numeralul ordinal;

Sarcina didactică: Stabilirea locului unui număr în șirul numeric.

Regulile jocului: Fiecare copil trebuie să încarce vagonul indicat prin numărul de buline de pe semnalizatorul conducătorului. Copilul la care a fost așezat semnalizatorul trebuie să spună al câtelea vagon a fost încărcat, menționând după care vagon urmează și cu câți saci a fost încărcat.

Elemente de joc: Imitarea mersului trenului, încărcarea vagoanelor cu saci, dialogul dintre conducătorul jocului și copii.

Material didactic: Un tren cu patru vagoane de marfă (făcut fie din cutii de chibrit sau desenat pe o foaie de carton cu partea de sus a vagoanelor decupată); șase saci decupați pentru fiecare copil, șase semnalizatoare cu 1-6 buline, chipiu pentru conducătorul jocului și două semnalizatoare pentru Stop și Start.

Desfășurarea jocului:

Conducătorul jocului va da semnalul de oprire și de încărcare a trenului. Pentru aceasta ridică un semnalizator cu buline (cerculețe). Copiii vor încărca cu saci vagonul corespunzător numărului de buline de pe semnalizator.

Exemplu: Dacă sunt două buline pe semnalizator va fi încărcat al doilea vagon cu doi saci. Copilul căruia i-a fost încredințat semnalizatorul spune al câtelea vagon este, după al câtelea urmează și câți saci a încărcat în vagon. După încărcarea trenului, toți copiii imită mersul acestuia până la semnalul de oprire.

Variantă:Trenul încărcat ajunge la destinație unde trebuie descărcat. Descărcarea vagoanelor se realizează în ordinea cerută de conducătorul de tren.

Exemplu: Descărcați al patrulea vagon, sau descărcați ultimul vagon, vă rog!

7. Să-l ajutăm pe Aschiuță!

Scopul didactic: Verificarea număratului până la 2; consolidarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte după formă, mărime și culoare.

Obiective operaționale:

O1. să raporteze cifra la cantitate și invers;

O2. să formeze grupe de două obiecte după criterii date: mărime, formă, culoare;

Sarcina didactică: Separarea obiectelor de aceeași formă, mărime sau culoare și numărarea obiectelor din fiecare grupă constituită.

Regulile jocului: Preșcolarii numiți vor rezolva sarcinile și vor răspunde întrebărilor educatoarei, unde fiecare răspuns corect este recompensat prin aplauze, iar cel greșit va fi îndreptat.

Elemente de joc: Personajul îndrăgit Așchiuță

Material didactic: Bețișoare, ascuțitori, cărți, ceșcuțe, cuburi, bile, cerculețe etc.

Desfășurarea jocului: Un personaj îndrăgit de copii (Așchiuță) sosește în clasă și aduce copiilor o cutie cu jucării. Personajul va ruga preșcolarii să-1 ajute să separe jucăriile după formă (culoare sau mărime) și să precizeze numărul obiectelor din fiecare grupă.

Exemplu:

Cine alege bețișoarele roșii?

Câte sunt?

Cine alege cuburile? Câte sunt?

Separați cuburile mari de cele mici! Câte sunt din fiecare?

Variantă: Pe fiecare masă vor fi așezate jetoane reprezentând diverse obiecte. Preșcolarii vor avea sarcina de a le separa și de a le aduce educatoarei în ordinea solicitată.

Exemplu: Aduceți grupa în care este un obiect. Aduceți grupa în care sunt două obiecte.

Preșcolarii care execută sarcina motivează acțiunea.

8. Jucăriile neastâmpărate!

Scopul didactic: Îmbogățirea cunoștințelor copiilor privind relațiile spațiale.

Obiective operaționale:

O1. să identifice pozițiile spațiale;

O2. să plaseze obiecte sau grupuri de obiecte în poziția spațială indicată;

O3. să utilizeze un limbaj matematic corect.

Sarcina didactică: Denumirea poziției spațiale a unor obiecte sau grupuri de obiecte față de un reper dat.

Regulile jocului: Copiii răspund numai după ce găsesc obiectele și precizează poziția spațială ocupată. Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

Elemente de joc: Aplauze, închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: Diferite jucării.

Desfășurarea jocului:

Jucăriile care vor fi ascunse vor fi stabilite împreună cu întreaga grupă de copii. Copiii închid ochii, iar educatoarea așează jucăriile sau grupele de jucării în diferite locuri din clasă. Copiii trebuie să caute jucăriile. Când le găsesc trebuie să precizeze locul respectiv.

Exemplu: Eu am găsit păpușica pe raft.

Eu am găsit mașina în dulap.

Dacă s-au ascuns grupe de obiecte, copiii formulează răspunsuri cum ar fi:

Eu am găsit grupa de rățuște lângă televizor.

Eu am găsit grupa de ciupercuțe sub masă.

Variante:

1. Copiii vor primi jucării pe care trebuie să le așeze în diferite poziții spațiale indicate de educatoare.

2. Un copil numit de educatoare așează o grupă de obiecte într-un anumit loc din clasă, iar restul copiilor vor preciza locul unde este așezată.

ANEXA 2. EXEMPLE DE PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ PENTRU ACTIVITĂȚILE MATEMATICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Proiect didactic de activitate integrată

Grupa: Mare

Propunător: Tretinu Elena-Denisa

Tema anuală: Cine sunt/suntem?

Subtema: Prietenii mei

Tema zilei: Comoara fermecată

Forma de realizare: Activitate integrată

Domeniile experiențiale: Domeniul științe și Domeniul om și societate

Categoria de activitate: Activitate matematică și practică

Exemplu de activitați integrate:

„Descoperă comoara!" – joc didactic

„Câinele", „Pisica" – decupare, lipire

Mijloc de realizare: Joc didactic

Tipul activității: consolidare de cunoștințe și deprinderi

Obiectivele operaționale

Domeniul Științe:

O1-Să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10;

O2-Să compună și să rezolve probleme simple,utilizarea simbolurilor matematice „+", „-", „=" în limitele 1-10;

Domeniul Om și Societate:

O3-Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;

O4-Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea activităților practice.

Activități pe centre de interes

Joc de rol: „Animale de la fermă"

desfășurarea jocurilor cu rol prin imitarea unor comportamente specifice animalelor, utilizând vorbirea dialogată și nuanțarea vocii;

interacționarea activă cu partenerii de joc.

Știința : „Completează ce lipsește!"

enumerarea părților corpului animalelor;

completarea părților lipsă pe fișa de lucru.

Strategia didactică:

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, expunerea, demonstrația, exercițiul, metodele „Piramida" și „Turul galeriei"

Mijloace de învățământ: planșa piramida, jetoane animale, jetoane cifre, tablă și cifre magnetice, coli colorate, aracet, foarfecă, cariocă,

Forme de organizare: în grupuri, individual, frontal

Metode de evaluare: oral, practice,

Sarcina didactica:

Domeniul Științe:

să așeze atâtea animale câte indică numărul;

să numere câte animale sunt și să atașeze jetonul cu numărul corespunzător;

să efectueze exerciții de adunare și scădere;

să compună și să rezolve probleme.

Domeniul Om și Societate:

să decupeze după contur animale;

să lipească corespunzător părțile corpului pentru a forma un animal;

să respecte reguli de utilizare corectă a foarfecii și a aracetului.

Regulile jocului:

Jocul va consta într-un traseu sub formă de piramidă care trebuie parcurs pentru a descoperi o comoară. Copiii trebuie să rezolve corect sarcinile de pe fiecare treaptă a piramidei pentru a înainta spre comoară. După parcurgerea celor șase trepte, copiii vor fi recompensați prin deschiderea comorii și intuirea materialului găsit

Elemente de joc: aplauzele, autocolante cu animale, surpriză

Scenariul zilei:

Voi prezenta copiilor cutia în care se află comoara, anunțându-i că a fost trimisă pentru ei de către căluțul Negruț. Le voi spune că acesta îi roagă să găsească cheia pe care a pierdut-o, pentru a putea deschide lacătul comorii.

Voi adăuga faptul că vom desfășura o serie de activități care îi vor ajuta în cele din urmă să găsească cheia pentru comoară. Le voi prezenta centrele de interes unde urmează să desfășoare activități la libera alegere.Copiii observă fiecare centru, apoi își aleg activitatea preferată. Pentru fiecare centru de interes, anunț tema zilei, explicând sarcina care trebuie îndeplinită. Copiii grupați la centrul „Joc de rol" vor primi măști de animale, urmând a-și imagina că sunt animale care trăiesc pe lângă casa omului.

Vom discuta despre comportamentul acestora, modul de hrănire și activități desfășurate zilnic.Voi insista asupra faptului că animalele nu umblă și nu vorbesc la fel ca oamenii. Copiii vor încerca să imite cât mai corect comportamentul acestora.

La centrul de interes „Știință", preșcolarii vor primi o fișă de lucru cu sarcina de a completa părțile corpului care lipsesc la animalele prezentate. Se discută mai întâi ce animale domestice cunosc și din ce e alcătuit corpul acestora. După completarea părților lipsă, copiii colorează fiecare animal cu culoarea corespunzătoare. Pe parcursul activității copiilor, voi urmări modul de relaționare și colaborare a acestora, voi da indicații unde este cazul.

După încheierea activității la centrele de interes, copiii se așează în semicerc pentru a desfășura „Întâlnirea de dimineață". Ca modalitate de salut, copiii vor alege nume de animale domestice. După stabilirea „Calendarului zilei", preșcolarii își desenează pe mână animalul domestic preferat. Urmează discuții pe tema „Ce animal îmi doresc", moment în care copiii își exprimă și motivează alegerea animalului desenat.

Ca element de tranziție vom desfășura jocul „Ghicește animalul", sarcina acestuia fiind de a mima caracteristicile unui animal domestic astfel încât ceilalți să ghicească despre ce animal este vorba, fără a se folosi deloc cuvintele în timpul jocului. La sfârșitul activității, apreciez efortul și rezultatele copiilor și le propun să desfășurăm jocul cu cântecul „Plăcinta la fermă".

Desfășurarea demersului didactic

Grupa: Mijlocie

Propunător: Tretinu Elena-Denisa

Tema anuală : Când, cum și de ce se întâmplă?

Proiect tematic: Tradiții și obiceiuri

Domeniul experiențial: Domeniul Științe

Categoria de activitate: Activitate matematică

Subiectul activității: Ajută-ma, te rog!

Varianta de realizare: Joc logico-matematic

Tipul activității: consolidare-sistematizare a cunoștințelor

Sarcina didactică:perceperea corectă a însușirilor pieselo și stabilirea apartenenței la o mulțime

Regulile jocului: Copii vor răspunde doar copiii care sunt solicitați și vor folosi formula „Ajută-mă, te rog !”

Elemente de joc: întrecere, aplauze, recompense, mânuirea materialului.

Obiective operaționale:

O1 : să asocieze corect piesa cu obiecte asemănătoare din mediul înconjurător.

O2 : să descrie corect figurile geometrice după formă, grosime, culoare, mărime.

O3 : să grupeze adecvat figurile geometrice după unul sau mai multe criterii enumerate.

O4 : sa rezolve independent fișa matematică.

Strategii didactice:

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

Mijloace didactice: trusa Dienes, creioane colorate, fișe de lucru, instrumente de scris.

Forme de organizare: individuală, pe grupe, frontală

Metode de evaluare: orală, practică, scrisă

Desfășurarea demersului didactic

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Tretinu Elena-Denisa

Tema anuală : Când, cum și de ce se întâmplă?

Domeniul experiențial: Domeniul Științe

Categoria de activitate: Activitate matematică

Subiectul activității: Să-l ajutăm pe ursuleț!

Varianta de realizare: Joc logico-matematic

Tipul activității:Activitate de consolidare-sistematizare a cunoștințelor

Sarcina didactică:identificarea și denumirea corectă a caracteristicilor pieselor geometrice: formă, culoare și mărime

Regulile jocului:

Copilul la semnalul dat de educatoare rezolvă regula implicată de etapa jocului, motivând verbal acțiunea;

Regula 1: așezarea după culoare;

Regula 2: așezarea după formă;

Regula 3: așezarea după mărime.

Elemente de joc: surpriza, ursulețul de pluș, mânuirea materialelor, recompensa.

Obiective operaționale:

O1: să identifice corect piesele pe baza unui singur atribut;

O2: să separe corect piesele conform regulii de joc;

O3: să identifice corect piesele prin întrebări care să vizeze cele trei atribute (formă, culoare și mărime);

O4: să rezolve corect fișele de lucru individuale.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația,exercițiul.

Mijloace de învâțământ: ursulețul de pluș, trusa Diennes, recompensa .

Forme de organizare:individuală, pe grupe, frontală

Metode de evaluare:orală, practică, scrisă

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mică

Propunător: Tretinu Elena-Denisa

Tema anuală: Când, cum și de ce se întâmplă?

Subtema: Rapsodii de primăvară

Domeniul experiențial: Domeniul Științe

Categoria de activitate: Activitate matematică

Varianta de realizare: Joc didactic- ,,În grădina cu flori”

Tipul activității: Activitate de consolidare a cunoștințelor și deprinderilor matematice

Obiective operaționale:

O1: Să recunoască principalele flori de primăvară;

O2: Să asocieze corect numărul la cantitate în limitele 1-5;

O3: Să denumească în mod corect culorile florilor de primăvară;

O4: Să asocieze corect fluturii cu florile de aceeași culoare.

Sarcina jocului: Raportarea cantității la număr și gruparea după criteriul culoare.

Regulile de joc: Zâna Primăvara va scoate din coșulețul ei meterialul necesar și sarcinile fiecărei probe:

Regula 1: “Lipește pe panou tot atâtea flori câte indică cifra”;

Regula 2: “ Atașează fiecărei flori fluturele potrivit”;

Regula 3 (complicarea jocului): “Adună de pe panou tot atâția fluturi câți indică cifra aleasă”.

Elemente de joc: surpriza, aplauze, recompense

Strategii didactice:

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația,exercițiul.

Mijloace de învățământ:fluturi și flori din cartoane de diverse culori, panou, Zâna Primavara, coșul cu regulile de joc, jetoane cu cifre, fișe de lucru;

Forme de organizare a activității: frontală, pe grupe, individual.

Metode de evaluare: orală, scrisă.

Desfășurarea demersului didactic