Voluntariatul Si Rolul sau In Economia Reala

Voluntariatul și rolul său în economia reală

Introducere

A face muncă voluntară presupune teoretic, realizarea unei activități fără ca cel ce o îndeplinește să urmărească o recompensă de orice natură ar fi ea. Voluntariatul reprezintă în primul rând, un interes față de problemele societății.

Conceptul de voluntariat a luat amploare în ultimii 20 de ani, astfel a devenit rapid obiect de studiu pentru cercetatori care au concluzionat ca este un mediu benefic atât pentru societate cât și pentru economie.

În primul capitol al acestei lucrari am abordat problema definirii termenului și conceptului de voluntariat în opinia autorilor de specialitate, a organizațiilor non guvernamentale și a legislatiei cu privire la acțiunile benevole.

Pe lângă aceasta am încercat sa conturez o istorie și o evoluție a voluntariatului la nivel global, de la înregistrarea oficială a termenului de voluntariat până în prezent.

În ultima parte a capitolului întâi este descrisă tipologia voluntariatului și diferențele dintre caracteristicile acțiunilor de voluntariat.

Cel de-al doi-lea capitol “Rolul voluntariatului în economia socială” definește noțiunea de economie socială care cuprinde fundații, asociații, cooperative și case de ajutor social. Toate acestea împreună joacă un rol cheie în comunitate.

În cea de a doua parte a capitolului se încearcă o constientizare a impactului economic pe care îl are voluntariatul intr-un stat. Astfel s-a încercat estimarea valorii economice a unei ore de „muncă” voluntară care ajută la recunoșterea a milioane de persoane care își dedică din timpul lor, din talentele și energie pentru a face o schimbare.

În cel de-al trei-lea capitol “Voluntariatul în România” este expusă noțiunea de voluntariat și semnificațiile pe care le percepe societatea românească. În continuare este descrisă evoluția acțiunilor voluntare la nivel national, legislația cu privire la voluntariat și procesele de implementare.

În cele din urmă, capitolul capitol al lucrării face trimitere la studiul de caz cu privire la experiența personală din cadrul unei organizații non guvernamentale ce are ca activitate principală protecția animalelor. Aici am expus motivațiile personale ca și voluntar, responsabilitățile și rolul în acțiunile caritabile.

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII SEMANTICE PRIVIND VOLUNTARIATUL

Voluntariatul are numeroase semnificații pentru diferiți oameni. Un studiu din anul 1998 a demonstrat diferențele existente răspândite între țări vis-a-vis de percepția publică a ceea ce constituie o activitate de voluntariat. În unele țări donarea de sânge a fost văzută ca activitate de voluntariat, în timp ce în altele implicarea într-un partid politic sau sindicat era un act voluntar. Pentru unii oameni caracteristica definitorie a voluntariatului a fost lipsa de recompense financiare; pentru alții lipsa de constrângere a fost identificatorul principal. Astfel, voluntariatul ia diferite forme și sensuri în diferite medii.

Conceptul este puternic influențat de istoria, politica, religia și cultura unei regiuni sau a unei țări. Ceea ce poate fi văzut ca voluntariat într-o țară poate fi văzută ca o muncă foarte prost platită sau o muncă intensivă (chiar forțată) în alta. Și totuși, în ciuda varietății de sensuri, există posibilitatea să se identifice anumite caracteristici de bază a ceea ce constituie o activitate de voluntariat. De fapt, este esențial acest lucru. Fără o înțelegere universală a elementelor comune ale voluntariatului, termenul ar fi lipsit de sens și ar avea tentative redundante.

Definitii ale conceptului de voluntariat

Voluntariatul este unul dintre acele elemente care, în ciuda faptului că există un număr limitat de persoane implicate de fapt în el, este considerat a fi foarte bun pentru buna funcționare a societății. De fapt, voluntariatul și participarea activă în asociații voluntare sunt considerate a fi componente cheie a societății civile; se consideră că acesta generează coeziuni sociale și contribuie la auro-reglementarea societății, precum și consolidarea democrației politice prin dezvoltarea cetățeniei individuale și organizarea unor puteri compensatorii.

Până în prezent termenul de „voluntariat” nu a beneficiat de o definiție universală, termenul a căpătat de-a lungul timpulului mai multe întelesuri și conotații. Astfel, au existat mai multe încercări de definire a conceptului.

Codul de bune practici “Compact” publicat în anul 2005 conține o definiție scurtă cu privire la voluntariat cuprinsă într-un context mai amplu referitor la activitățile voluntariatului. Acesta afirmă că voluntariatului este " … o activitate care implică petrecerea timpului, fără plată, și are ca scop final un beneficiu adus mediului înconjurator sau comunității, altei decât ( sau în plus față de ) rudele apropiate sau grupurile din care facem parte."

Programul European “Tineret în acțiune” propunea în anul 2012, urmatoare definiție pentru voluntariat: “Activitățile voluntare sunt definitorii voluntarilor. Acțiunile sunt înteprinse de organizațiile non-profit și niciun membru al acestora nu este platit pentru munca depusă. Acțiunile pot fi rezultatul unor manifestari ale organizațiilor non-guvernamentale sau pur și simplu din inițiativa proprie a voluntarului.”

În general, voluntariatul este descris ca o activitate neremunerată unde cineva își acrodă din timpul său liber pentru a ajuta o organizație non-profit sau pe cineva în particular de care nu este legat prin grade de rudenie.

De aceea, Studiul National de Voluntariat publica în anul 1997 următoarea definiție: "orice activitate care implică cheltuieli de timp, neplătite, care are drept scop beneficiul cuiva (individ sau grup), altele sau în plus decât rudele, sau aduce un beneficiu mediului înconjurător reprezintă o acțiune de voluntariat " ( pag. 13-14 ) .

În anul 2001, Anul Internațional al Voluntarilor, Organizația Națiunilor Unite a elaborat o definiție lungă și detaliată în cu privire la voluntariat. În opinia ONU voluntariatul este definit astfel: "Există trei caracteristici cheie definitorii ale voluntariatului.

În primul rând activitatea nu ar trebui să fie întreprinsă în principal pentru recompense financiare, cu toate că rambursarea cheltuielilor și unele plăți în semn de recunoaștere pot fi permise.

În cel de-al doilea rând, activitatea ar trebui să fie întreprinsă în mod voluntar, în funcție de propria voință liberă a unui individ, deși există aspecte neclare, cum ar fi sistemele de servicii comunitare școalare care încurajează, și, uneori “impune” elevilor să se implice în activitățile de voluntariat.

În al treilea rând, activitatea trebuie să fie în beneficiul altei persoane decât voluntarul, sau pentru societate în general, deși este recunoscut faptul că voluntariatul aduce beneficii semnificative și pentru voluntar. În acest cadru conceptual larg, este posibil să se identifice cel puțin patru tipuri diferite de activitate de voluntariat:

ajutor reciproc sau auto-ajutor;

filantropie sau serviciu pentru alții;

participarea sau angajament civic;

sprijiniul sau campanii.

Fiecare dintre aceste tipuri se manifestă în toate părțile lumii". Această definiție a fost apropbată și de comisia de consultanță Russell în anul 2004.

O altă definiție concepută de ONU sună așa: " Voluntariatul – o activitate întreprinsă de liberul arbitru, pentru binele public general, și în cazul în care recompensa monetară nu este factorul motivant principal."

În prezent există mai mult de 1,2 miliarde de oameni tineri între 15 și 24 de ani (aproximat de Organizația Națiunilor Unite) acesta fiind cel mai mare grup din istorie. Tinerii sunt agenții cheie pentru schimbarea socială și sunt cei care furnizează energia, ideile creative și determinarea de a conduce vehicule de inovare și reformă. Voluntariatul este un important, și din ce în ce mai popular, mecanism pentru tineri de a aduce o schimbare pozitivă în societate. De asemenea, reprezintă din ce în ce mai mult motorul principal de acțiune pentru implicarea tinerilor în pacea globală și în dezvoltarea umană durabilă.

De exemplu, guvernele, entitățile ONU și organizațiile societății civile dezbat și argumentează agenda de dezvoltare a anului 2015. Aceasta reprezintă un apel puternic către tineri și vârsta a II-a în îndeplinirea planului, și unde voluntariatul reprezintă un mecanism viabil pentru acest lucru.

Tinerii simt tot mai mult că voluntariatul le completează educația formală și le predă competențe necesare pentru piața locurilor de muncă, cum ar fi conducerea, munca în echipă, rezolvarea problemelor interioare, planificarea, managementul, creativitatea, comunicarea și chiar negocierea. Acest lucru este deosebit de important având în vedere criza economică mondială actuală, în care concurența pentru locurile de muncă este într-o continuă creștere.

Voluntariatul este o expresie importantă a cetățeniei și o componentă fundamentală pentru democrație. Acesta reprezintă angajamentul de timp și energie în folosul societății, al comunității, și poate lua mai multe forme. De asemenea, se realizează în mod liber și nu pentru un câștig financiar. Principiul de neplată pentru voluntari este esențial pentru prezentul “cod” și în spectru mai larg, înțelegerea conceptului de voluntariat de către societate.

În opinia specialiștilor voluntariat include activitatea oficială întreprinsă prin intermediul organizațiilor publice, private, sau de non-profit, precum și participarea comunității informale și campanii de implicare sau mobilizare.

În sensul prezentului cod, voluntariatul este definit ca o activitate care implică petrecerea timpului, fără plată.

Oamenii fac voluntariat din cele mai variate motive. Ei pot alege să se ofere voluntari pentru a dezvolta abilități, să câștige experiență, de a socializa sau de a da ceva înapoi societății. În anumite situații, voluntari simt o datorie morală sau au motive întemeiate de a participa la acțiuni de voluntariat pentru a sprijini o anumită cauză. Elementul cheie este faptul că se realizează în mod deliberat.

1.2 Istoria și evoluția voluntariatului la nivel global

Termenul “ voluntariat” a fost înregistrat pentru prima dată în anul 1755, iar acesta derivă de la substantivul francez ”voluntaire” care se referea la "cel care se oferă pentru serviciul militar". De-a lungul timpului conotațiile cuvântului s-au schimbat, iar sensurile actuale se referă la o anumită muncă prestată fără a fi remunerată.

Mișcările voluntare și gradul de implicare al comunității au avut un impact mai mare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Pe durata secolului al XIX-lea, America experimenta “Marea Trezire”. Populația devenea conștientă de persoanele defavorizate și exploatate, astfel s-a pornit mișcarea împotriva sclaviei. Tinerii au fost primii care au început să-i ajute pe cei nevoiași în interiorul comunităților de care aparțineau.

La nivel European acțiunile voluntare prind contur încă din secolul al XIX-lea.

Asociatia Christian Tinerii lui ( cunoscută sub numele de YMCA sau pur și simplu Y) este o organizatie la nivel mondial cu sediul la Geneva, Elveția, cu mai mult de 57 de milioane de beneficiari din 125 de asociații naționale. Organizația a fost fondată la 06 iunie 1844 de către George Williams la Londra și își propune să pună în practică principiile creștine prin dezvoltarea unui corp sănătos "trup, minte și spirit." Aceste trei principii sunt reflectate de diferitele părți ale triunghiului ( roșu ) – o parte componentă a tuturor logo-uri YMCA .

În anul 1851 lua naștere primul YMCA “Young Men's Christian Association” din Statele Unite, urmat șapte ani mai târziu de primul YWCA. În timpul Războiului Civil American, femeile s-au oferit voluntar pentru a coase pe uniformele soldaților emblema "Angel of the Battlefield", iar Clara Barton si o echipa de voluntari a început furnizarea de ajutor pentru militari. Clara Barton a fondat în anul 1881 Crucea Rosie Americana și a început mobilizarea voluntarilor pentru operațiunile de ajutor în caz de dezastre, inclusiv pentru victimele Potopului Johnstown din anul 1889.

“Salvation Army” sau Armata Salvării este una dintre cele mai vechi și mai mari organizații care luptă pentru persoanele defavorizate. Deși este o organizație de caritate, aceasta a organizat o serie de programe de voluntariat încă de la înființare. Înainte de secolul al 19-lea, existau prea puține organizații oficiale de caritate care ajutau persoanele nevoiașe.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, s-au înființat cele mai multe organizații de voluntariat, inclusiv “Rotary International”, „Kiwanis International”, „UNICEF”, „Heal the World”, etc.

Marea Criză Economică a scos la iveală eforturile naționale și internaționale de a coordona activitatea de voluntariat pentru o nevoie specifică.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mii de birouri de voluntari au supravegheat voluntarii care sprijineau și ajutau armata pe fronturi. Rolul acestora era de a colecta proviziil, de a îngriji soldații răniți și uneori de a le asigura divertismentul soldaților în rezervă.

După al Doilea Război Mondial, oamenii și-au mutat accentul de pe pasiunile lor altruiste spre alte domenii, inclusiv pe ajutorarea celor săraci și pe voluntariatul în străinătate. Voluntariatul a cunoscut o dezvoltare majora în anul 1960 când s-au pus bazele “Peace Corps” din Statele Unite.

„Peace Corps este un program american de voluntariat condus de Guvernul Statelor Unite ale Americii, precum și o agenție guvernamentală cu același nume.

Misiunea Peace Corps are trei obiective: furnizarea de asistență tehnică, ajutarea persoanelor din afara Statelor Unite pentru a înțelege cultura americană și ajutarea americanilor să înțeleagă cultura altor țări. În general, munca este legată de dezvoltarea economică și socială.

Fiecare participant, (adică Voluntarul Peace Corps), este cetățean american, de obicei cu diplomă de facultate, care lucrează în străinătate pentru o perioadă de 24 de luni după trei luni de formare. Voluntarii lucrează cu guvernul, școli, organizații non-profit, organisme non-guvernamentale și antreprenori în domeniul educației, foametei, afacerilor, tehnologiei informației, agricultură și mediu.”

Atunci când președintele american Lyndon B. Johnson a declarat un război săraciei în anul 1964, oportunitățiile de voluntariat au explodat și au început să se extindă și în următoarele câteva decenii. Procesul de a participa la acțiuni voluntare a devenit mai formal, existând mai multe centre de voluntariat și s-au dezvoltat noi modalitati de a găsi domenii de voluntariat, și anume internetul.

Pe scena voluntariatului a aparut în anul 1946 UNICEF, Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite. Acesta a fost creat de către Ansamblul General al Națiunilor Unite, iar în anul 1953 devine simplu Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite.

UNICEF este o agenție fondată prin voluntariat, are sediul la New York și oferă asistență umanitară și pentru dezvoltare țărilor terițiare. Misiunea UNICEF este concentrată pe 5 priorități: protecția copilului, educația fetelor, plus de imunizare, HIV/SIDA și copilărie pentru copii. Organizația supraviețuiește din fonduri guvernamentale și din donații private.

Datorită acțiunilor sale și mobilizarea voluntarilor, UNICEF a fost recompensată în anul 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

În prezent la nivel mondial există miliarde de organizații non-profit care sprijină cauze din cele mai diverse. Conform Corporației pentru serviciul în folosul comunității în anul 2012 existau aproximativ 64.500000 de voluntari americani, sau 26,5 % din populația adultă care au dat 7.9 miliarde de ore de serviciu în voluntariat în valoare de 175 miliarde dolari. Acesta se calculeaza la aproximativ 125-150 de ore pe an sau 3 ore pe săptămână, la o rata de 22 dolari pe oră.

La nivel european singura țară care s-a apropiat de această valoare a fost Marea Britanie.

1.3 Tipologia voluntariatului. Criterii de clasificare

După definirea și dezvoltarea conceptului de voluntariat este necesar un cadru care să permită referirea la gama largă a diferitelor tipuri de activități care intră sub domeniul de voluntariat. De asemenea, este necesară expunerea unor exemple concrete despre cum o astfel de activitate se manifestă în practică. În opinia specialiștilor s-au identificat cel puțin patru tipuri diferite de activitate de voluntariat, delimitate în funcție de rezultatul final sau de criteriile scopului final:

ajutor reciproc sau auto-ajutor;

filantropie sau serviciu pentru alții;

participare;

sprijin sau campanii.

Fiecare dintre aceste tipuri se manifestă peste tot în lume. Cu toate acestea, există tipuri diferite considerabil de la o țară la alta.

Factorii care influențează voluntariatul sunt de natură economică, socială, politică sau depind de stadiul de dezvoltare al țării respective. Ca o regulă nescrisă, în țările mai puțin dezvoltate economic unde formele organizate de voluntariat sunt susceptibile, se pune un accent mai mare pe sistemele de sprijin informale și pe rețele de ajutor reciproc.

În contrast, țările puternic industrializate vor expune mai multe structuri formale de voluntariat cu un accent mai mare pe formele filantropice. Acest lucru nu sugerează că lumea dezvoltată este mai bogată în activități de voluntariat decât cele în ​​curs de dezvoltare. Mai degrabă că forma voluntariatului este condiționată de societatea în care se bazează. Desigur, există și părți ale lumii unde voluntariatul este mai puternic decât altele – în anumite țări sistemul politic funcționează pe lângă asociația liberă și participarea propriilor cetățeni. Dar chiar și în țările cele mai ostile există forme de voluntariat.

Cele patru categorii de voluntariat nu se exclud reciproc. Există o suprapunere clară între ele. De exemplu, voluntarii implicați cu o agenție de tip filantropic sau serviciu de livrare pot foarte bine să fie implicați și în campanii de sprijin. De asemenea, de ajutor reciproc pot beneficia și societatea, nu neaparat membrii organizației.

Religia pare să aibă un impac major asupra voluntariatului. Într-un studiu realizat în anul 1999 în țări precum Brazilia, Ghana, Egipt, India și Thailanda, alese pentru a reprezenta marile religii: creștinismul, religiile africane, islamismul, hinduismul și budismul, Lester M. Salamon și Helmut K. Anheier au susținut că forma, mărimea și practica voluntariatului din fiecare țară a fost mult influențată de religia dominantă.

În timp ce toate religiile au ca principiu actele de caritate, individualismul instituțiilor a dus la modele foarte diferite de acțiune în voluntariat. În urma studiului s-a observat că țările cu o tradiție iudeo-creștină pare să fie cele mai asociate cu dezvoltarea formelor organizate de voluntariat și cu asociațiile voluntare filantropice, în timp ce statele budiste și cele cu tradiție islamică sunt asociate cu forme neorganizate de acțiune în voluntariat.

Ajutorul reciproc sau auto-ajutorul.

Antropologii au remarcat existența unor asociații mutuale (sau “sodalis” cuvânt de origine latină care înseamnă “prieten apropiat”) observate în comportamentul oamenilor încă din perioada neoliticului. În multe părți ale lumii de astăzi ajutorul reciproc reprezintă sistemul principal al sprijinului social și economic pentru majoritatea populației. De la micile rubedenii, la grupurile formale ale asociațiilor de credit rotative sau grupurile sociale, voluntariatului este o expresie a auto-ajutorului sau de ajutor reciproc și joacă un rol primordial în bunăstarea comunităților.

Spre exemplu, în Kenya, tradiția “Harambee” se bazează pe evenimente de ajutor reciproc ale comunității și joacă un rol vital în domeniul sănătății, al învățămantului și în furnizarea de apă potabilă. O tradiție asemanătoare se manifestă și în Senegal de către grupurile Mbootaay.

De asemenea, ajutorul reciproc joacă un rol important în țările industrializate din emisfera Nordică, în special în domeniul sănătății și al asistenței sociale. Pentru această cauză s-au înființat numeroase organizații pentru a oferi sprijin și asistență celor nevoiași, iar de multe ori acestea sunt concentrate în jurul unor anumite boli: HIV/ SIDA, hepatita C, leucemie, etc.

Un alt exemplu concret este cazul Africii Centrale și de Vest unde există tradiția “Tontine”. Acesta este un grup de auto-ajutor al cetățenilor creat pentru a oferi un sistem de credite prin rotație pentru membrii săi. Fiecare membru are o contribuție financiară regulată și fiecare are un viraj în elaborarea de fonduri.

În Slovacia, “Multiple Sclerosis Slovak Union”, organizația de auto-ajutor voluntar a dezvoltat în anul 1990 o inițiativă la nivel local. Acesta reunește cetățenii afectați de scleroza multipla și familiile lor, precum și alte persoane care doresc să ofere asistență. În plus, pentru a oferi o gamă largă de sprijin practic membrilor, campaniile Uniunii pledează în numele persoanelor cu scleroza multipla. Organizația primește o parte din fondurile statului și este una dintre expresiile cele mai active și vizibile de auto-ajutor în Slovacia.

Filantropia sau serviciul pentru alții.

Poate mai mult o caracteristică a societăților dezvoltate, în special în forma sa organizată, voluntariatul filantropic poate fi găsit în toate regiunile lumii. Acesta se distinge de activitatea de auto-ajutor în care beneficiarul principal al voluntariatului nu este un membru al grupului, dar o parte terță externă, deși cei mai mulți oameni ar recunoaște că există un element de auto-interes în astfel de activități filantropice.

O mare parte din acest tip de voluntariat are loc în cadrul organizațiilor de voluntariat sau comunitare, deși în unele țări există o tradiție puternică a voluntariatului în cadrul sectorului public și un interes într-o continuă creștere în voluntariatul din sectorul corporativ.

În unele țări au fost stabilite rețele sofisticate de a recruta și plasa voluntari cu organizația cea mai potrivită. Acestea includ centrele naționale și locale de voluntari, care au fost stabilite cu sprijin din partea guvernului. Există, de asemenea, o tradiție îndelungată ca voluntarii să fie trimiși dintr-o țară în alta pentru a oferi asistență umanitară.

De-a lungul ultimilor cinci ani peste 3.500 de voluntari ai Națiunilor Unite au fost implicați, în regiunile critice ale lumii, în democratizare, consolidarea păcii, drepturile omului, reabilitare și ajutor umanitar .

De exemplu, în Guatemala, 114 de voluntari ONU, provenind de la mai mult de 25 de țări, au ajutat să verifice respectarea Acordurilor de Pace semnate în decembrie 1996; în timp ce în Peru, 11 voluntari ONU au asistat la procesul de descentralizare a biroului Ombud a celor cinci zone regionale, astfel încât aceste servicii vitale să poată fi la îndemâna cetățenilor din întreaga țară.

Participarea

Aceasta se referă la rolul jucat de către persoanele fizice în cadrul procesului de guvernare, de la reprezentarea organismelor consultative guvernamentale până la implicarea în proiectele de dezvoltare locală. Ca formă de voluntariat se regăsește în toate țările, deși este puternic dezvoltat în țările avansate democratic și în statele cu o puternică tradiție a societății civile.

Participarea a fost recunoscută ca o componentă esențială a unei bunei guvernări la Summit-ul de la Copenhaga și a devenit cuvântul de ordine al dezvoltării din ultimii ani, deși există o puternică critică, care susține că o mare parte din ceea ce a trecut de participare a fost ceva mai mult decât o implicare simbolică și nu un mijloc de legitimarea a deciziilor externe.

Sprijinul și campaniile

Al patrulea tip de voluntariat este sprijinul și campaniile, care împreună fac lobby guvernamental pentru o schimbare în legislație răspunzatoare de drepturile persoanelor cu handicap sau de presiunile pentru interzicere la nivel mondial.

Voluntarii au deschis calea pentru introducerea de noi servicii de asistență socială în domeniul HIV și SIDA, au sesizat opinia publică cu privire la încălcările drepturilor omului și distrugerea mediului, au fost activi în mișcările feministe și în campaniile de democrație în multe părți ale lumii.

Unele campanii sunt foarte localizate altele sunt la nivel mondial. Campania anti-mină, de exemplu, s-a estimat că ar fi implicat mai mult de 300 de milioane de voluntari din peste 100 de țări. Prin natura sa, activitatea de campanie are capacitatea de a aduce voluntarii în conflict cu statul. Unele guverne au căutat să combată aceste activități. Alții au acceptat că voluntariatul joacă un rol în campanii pentru schimbare și acționează ca un control al executivului cu rol legitim.

Voluntariatul, în toate formele sale motivează și dezvoltă comunitățile în care se desfășoară.

CAPITOLUL 2. ROLUL VOLUNTARIATULUI ÎN ECONOMIA SOCIALĂ

Supranumită “economie solidară” sau “al treilea sector”, economia socială s-a constituit și a evoluat din necesitatea găsirii unei soluții noi și inovatoare cu privire la anumite aspecte sociale, economice sau de mediu care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public și privat. De asemenea, un alt rol este acela de a satisface nevoile comunității.

În comparație cu obiectivul economiei de piață, scopul principal al economiei sociale nu este acela de a obține profit ci constă în îmbunatățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități persoanelor dezavantajate. Economia socială cuprinde diverse forme de organizare, acestea putând fii juridice sau nu: fundațiile, asociațiile (ONG-urile), cooperativele și societățile mutuale. La nivel european există diferențe de la țară la țară, însă principiul de bază este același chiar dacă nu sunt descrise ca făcând parte din economia socială și nu sunt reglementate juridic în toate statele.

Sursa: http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1

Fig. 2.1. Economia socială și caracteristicile definitorii ale sectorului

Inteprinderea de economie socială este modelul de bază al economiei solidare și joacă un rol cheie în sprijinirea obiectivelor stabilite de politicile guvernamentale, precum: creșterea productivității și a competitivității, dezvoltarea unei comunități inclusive și participative, încurajarea participării la rezolvarea problemelor locale, dar și oferirea unei noi modalități de furnizare a serviciilor publice. Modelul inteprinderii de economie socială nu se poate caracteriza prin dimensiuni sau prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune ca:

Apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității

Adeziunea voluntară și deschisă

Supremația participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului

Comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general

Autonomia de gestiune și independent față de autoritățile publice

Controlul democratic exercitat de membrii organizației

Alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general.

La “Conferința Europeană Permanentă a Cooperativelor, Mutualităților, Asociațiiilor și Fundațiilor” din anul 2002 a fost adoptată următoarea definiție a sectorului economiei sociale: “Organizatiile Economiei Sociale sunt actori economici si sociali activi în toate sectoarele care se caracterizeaza în principal prin scopurile si prin forma lor specifica de antreprenoriat. Economia sociala include organizatii cum sunt cooperativele, mutualele, asociatiile si fundatiile. Aceste întreprinderi sunt deosebit de active în anumite domenii cum ar fi protectia sociala, serviciile sociale, sanatatea, bancile, asigurarile, productia agricola, serviciile de proximitate, educatie si formare, cultura, sport si activitati recreative.” (Carta principiilor Economiei Sociale, CEP – CMAF Conferinta Europeana Permanenta a Cooperativelor, Mutualitatilor, Asociatiilor si Fundatiilor, 2002).

2.1 Avantajele economice ale voluntariatului

Fără îndoială voluntariatul aduce un aport major la economie, dar din păcate avantajele sale și impactul asupra societății nu sunt atât de cunoscute publicului larg. În majoritatea statelor lumii voluntariatul este exclus din sistemul național al contabilității nemăsurându-se procentul pe care îl economisește sau îl aduce la bugetul statului. Voluntariatul reprezintă o contribuție economică importantă pentru societate. Activitățile desfășurate de voluntari ar trebui altfel să fie finanțate de către stat sau de sectorul capitalurilor private. Voluntariatul se adaugă la producția economică globală a unei țări și reduce povara asupra cheltuielilor guvernamentale. Mai mult decât atât, ajută la construirea "capitalului social" și are un rol important în regenerarea economică a statului.

La nivel european problema economică a voluntariatului a încolțit în Marea Britanie în jurul anului 1997. Pe atunci foarte puține state erau procupate de noțiunea voluntariatului și doar un număr limitat de guverne erau în stare să măsoare rudimentar avantajele sale pe plan economic sau social și să le includa în date statistice cu privire la activitățile practicate și valoare lor economică.

Un prim pas în valorificarea economică a voluntariatului este reprezentat de Studiul Național de Piață asupra voluntariatului realizat în 1997 de către Institutul Național de Voluntariat din Marea Britanie. În publicațiile sale, Davis Smith sugerează ca numai în anul 1997 jumătate din populația adultă a Angliei a participat la activități de voluntariat, contribuind la economie cu o suma notabilă de aproape 40 miliarde de lire sterline. De aici mai multe state au preluat modelul britanic și au acordat o importanță mai mare voluntariatului, implicit al impactului economic. Astfel, Canada este următorul stat care efectuează un studiu de piață în urma căruia peste 5 milioane de adulți de pe tot teritoriul statului participaseră la activități de voluntariat și împreună au adus o creștere economică de aproximativ 16 miliarde de dolari canadieni.

Un astfel de studiu la nivel european a fost realizat în anul 1998 pe doar 8 dintre țările Europei și anume: Regatul Unit al Marii Britanii, Franța, Belgia, Germania, Spania, Suedia, Norvegia și Finlanda. Din păcate numărul populației implicate în acțiuni voluntare se rotunjea în jurul procentului de 20 %, iar impactul asupra economiei nu a putut fi măsurat din lipsa datelor cu privire la aportul economic al voluntariatului din anumite țări.

Eșecul guvernelor cu privire la măsurarea contribuției voluntariatului asupra Produsul Intern Brut îl aruncă într-un con de umbră, astfel voluntariatul rămâne o activitate marginală și invizibilă. După această perioadă, voluntariatul face punte comună cu economia domestică.

Mișcarea feministă, majoritară defapt, a suținut voluntariatul și beneficiile sale, argumentând că atâta timp cât muncile gospodărești vor rămane invizibile din punct de vedere economic guvernul va continua să ignore și voluntariatul.

În absența unor informații fiabile și regulate cu privire la dezvoltarea și contribuția voluntariatului, guvernele au continuat să ignore importanța acestuia și nu au reușit să țină seama de dimensiunea sa atunci când au elaborat diferite politici. Astfel, odată cu intrarea în cel de-al III-lea Mileniu, Universitatea Johns Hopkins și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNPD) au realizat un studiu comun prin care au încercat să dezvolte un model pentru măsurarea contribuției economice a organizațiilor voluntare și comunitare (inclusiv valoarea voluntariatului), prin utilizarea conturilor satelit. Între timp UNPD își propune să includă măsuri de guvernare și participare din cadrul voluntariatului în Raportul Dezvoltării Umane publicat in anul 2001.

Andy Haldane este în același timp directorul economic al Băncii Naționale a Angliei și unul dintre susținătorii aprigi ai voluntariatului. Prelegerile sale au un mesaj simplu: voluntariatul are un impact mult mai mare asupra societății și economiei decât cred majoritatea oamenilor. Andy Haldane susține că voluntariatul și beneficiile sale economice sunt de cele mai multe ori ignorate de statistici deoarece nu au loc tranzacții monetare.

Ca un amasador al muncii neremunerate, de-a lungul timpului a conturat pe baza statisticilor participarea societății la voluntariat și a definit în 3 categorii impactul acestuia asupra: sectorului economic, privat si social. Valoarea economică este cel mai ușor de înțeles. Atunci când voluntarii renunță la timpul lor liber pentru a picta o clădire sau să hranească animale fără adăpost , care este valoarea muncii pe care ei o prestează? Cât de mult ne-ar trebui să plătim pentru aceste locuri de muncă ca să fie făcute, dacă nu ar exista voluntari?

Biroul Național de Statistică admite că munca voluntară formală și frecventă, poate realiza o creștere de circa 24 miliarde de lire sterline pentru producția economică din Marea Britanie. Acesta ar fi echivalentul a 1,5% din Produsul Intern Brut . Voluntariatul produce de două ori la fel de mult ca și valoare ca sectorul agricol și aproximativ aceeași sumă ca și în sectorul telecomunicațiilor. De asemenea, diferitele tipuri informale de ajutor reciproc și cooperare între indivizi, ar putea adăuga un plus de 19 miliarde de lire sterline. Așadar beneficiile economice aduse de voluntariatul formal, organizat și de cel informal, reprezentat de ajutoare reciproce, pot ajunge cu ușurință o creștere la bugetul statului de aproximativ 50 miliarde de lire sterline pe an, aproximativ cât întreg sectorul energetic din Marea Britanie.

Valoarea privată a voluntariatului este mai complicat de definit și imposibil de măsurat în valori economice. Însă dovezile sugerează că voluntariatul are un impact major pentru bunăstarea comunității, defapt numai perspectivele mediului de sănătate și ocuparea forței de muncă sunt mai importante. În medie , oamenii ar trebui să fie compensați cu circa 2.400 de lire sterline pe an ca să rateze ocazia de a fi voluntar. Suma este destul de importanta pentru britanicul din clasa de mijloc, a cărui salariu mediu este de aproximativ 23.000 de lire sterline pe an. În concluzie, dacă ar exista 15 milioane de voluntari în mod regulat, se va obține un beneficiu privat din voluntariat de aproximativ 36 miliarde de lire sterline pe an .

Cea de a III-a categorie a economistului Andy Haldane este reprezentată de sectorul social și beneficiile aduse. Spre exemplu, ajutorarea persoanelor fără adăpost, are în termeni economici "externalități pozitive semnificative" ca: îmbunătățirea ocupării forței de muncă și a perspectivelor de venit, scăderea ratei criminale și creșterea securității naționale, scăderea riscului de apariție a problemelor de sănătate mintală, etc.

Așa cum sugerează statistica de mai jos, țările mai puțin dezvoltate dedica un timp mai mare voluntariatului, iar oamenii se implica într-un număr semnificativ la acțiuni de voluntariat. Statistica se referă la îngrijirea persoanelor infectate cu HIV pe durata anului 2012, unde Turmekistan și Sri Lanka ocupă locurile fruntașe, în schimb ce SUA se clasează pe poziția a III-a.

Sursa : http://www.economist.com/blogs/freeexchange

/2014/09/economics-volunteering

Fig. 2.2. Forța de muncă în voluntariat în campaniile de ajutorare din anul 2012

Estimarea valorii economice a unei ore de „muncă” voluntară ajută la recunoșterea a milioane de persoane care își dedică din timpul lor, din talentele și energie pentru a face o schimbare. Din această cauză, pe baza statisticilor centralizate pe site-ul de origine americană www.independentsector.org, organizațiile caritabile pot folosi această platformă pentru a cuantifica valoarea enormă pe care voluntari o pot furniza. Astfel, potrivit site-ul, o oră de muncă voluntară pe teritoriul SUA a fost estimată la 23.07 dolari americani în martie 2015.

Potrivit Corporației pentru Serviciile Naționale și Comunitare, aproximativ 62.6 milioane de americani, sau 25,4 % din populația adultă, a acordat statului 7.7 miliarde de ore de muncă voluntară într-o valoare totală de 173 miliarde dolari doar în anul 2013. De asemenea, voluntarii sunt aproape de doua ori mai susceptibili în a dona în scopuri caritabile ca non- voluntarii. Aproape 8 din 10 voluntari ( 79,2%) au donat în scopuri caritabile, în comparație cu 4 din 10 ( 40,4%) din numarul total al celor neimplicați în voluntariat. În general, jumătate din toți cetățenii ( 50,7 % ), au donat cel puțin 25 de dolari în scopuri caritabile pe parcursul anului 2013.

Sursa: http://www.independentsector.org/volunteer_time

Fig. 2.3.Evoluția valorii unui dolar american pentru o ora de muncă voluntară între anii 2001- 2014

Odată cu creșterea interesului pentru voluntariat a crescut și valoarea economică a unei ore de muncă voluntară. Așa cum arată și imaginea de mai sus, valoarea unei ore de muncă benevolă a crescut de la 15 dolari americani și a ajuns la 23 de dolari în anul 2014. În prezent se află într-o contină creștere.

Cea mai veche încercare de estimare a ratei de valoare medie a unei ore de muncă voluntară îi aparține lui Harold Wolozin în Campania "Valoarea Serviciilor Voluntare din Statele Unite ale Americii" din luna Septembrie a anului 1976, prin folosirea unei valori de bază a pieței.

Calculele anterioare, din anul 1974, indicau o estimare de 4,76 de dolari, unde o oră de muncă voluntară valora mai mult decât câștigul mediu pe o oră de muncă ai salariaților din afara mediului agricol. Toate valorile ulteriorare pentru perioada voluntariatului, au fost lansate de Sectorul Independent și s-au bazat pe câștigul mediu pe oră a lucrătorilor extrase din ștatele de plată, carora li s-a adăugat un spor de 12% pentru o estimare corectă.

Sursa: http://independentsector.org/uploads/resources/Value-of-Volunteer-Time-by-State-2001-2014.pdf

Fig. 2.4. Valoarea unei ore de muncă voluntară la nivel de stat în SUA între anii 2001 – 2014

Din pacate, această metodă oferă doar o rată națională pentru perioada de voluntariat și nu ia în considerare diferențele de condiții de muncă între state. Pentru a corecta pentru aceste diferențe, a fost luată în considerare o măsură de salariu comparativ, aceste date fiind disponibile în arhivele statului.

Rata medie pe oră pentru angajații din sectorul privat a fost obținută atât pentru întreg teritoriul SUA cât și pentru fiecare stat în parte. Raportul dintre rata națională și cea de stat a fost calculată și a fost aplicată aceluiași raport pentru câștigurile pe oră din sectorul non-agricol național pentru a calcula un nivel individual pentru fiecare dintre state.

Aceste numere oferă publicului posibilitatea de a utiliza valoarea dolarului național acordat unei ore de voluntariat sau valoarea specifică a dolarului dintr-un anumit stat.

Sursa: http://www.independentsector.org/volunteer_time

Fig. 2.5.Harta valorii în dolari a unei ore de voluntariat

Organizațiile caritabile folosesc cel mai frecvent estimarea financiară a orei de voluntariat pentru acțiuni de informare și recunoaștere, dar și pentru a arăta sprijinul pe care o organizație îl primește de la voluntarii săi.

Conform Financial Accounting Standards Board (FASB) din SUA, valoarea serviciilor voluntare pot fi folosite și în raporte financiare, inclusiv în cele cu obiective interne și externe, sau acordări de credite și rapoarte anuale, doar dacă voluntarii își folosesc specializările într-o organizație.

Este foarte dificil de exprimat în bani valoarea exactă a voluntariatului. Voluntarii furnizează diverse valori intagibile care nu pot fi cuantificate de fiecare dată cu usurință.

De exemplu, voluntarii demonstrează valoarea sprijinului pe care o organizație îl are într-o comunitate, aceștia îndeplinesc sarcini de muncă pe perioade scurte de timp și furnizează suport pe o gamă variată de proiecte.

Valoarea economică a voluntariatului prezentată în figurile de mai sus este calculată doar pe salariul mediu al forței de muncă “obișnuită”, lucrători care nu fac parte din departamente de conducere și care nu aparțin nici sectorului de agricultură. Acesta este doar un instrument și doar o modalitate de a arăta valoarea imensa pe care voluntarii o furnizează unei organizații.

Biroul de Statistica a Muncii deține infortații despre salariile medii în funcție de ocupație, iar acestea pot fi utilizate pentru a determina valoarea unei specializări.

Este important să ne amintim că atunci când un doctor, avocat sau meștesugar, sau oricine ce are o specialitate, participă la acte voluntare, valoarea muncii se bazează pe acțiunea voluntară și nu pe capacitatea de câștig. Cu alte cuvinte, voluntarii ar trebuii să-și folosească specializarile ca acțiuni benevole. În cazul în care un doctor pictează un gard sau un avocat sortează cumparăturile, specializarea lor nu este folosită ca act benevol, iar valoarea financiară a orei lor de lucru nu va fi la fel de profitabilă ca cea în care își exercită specializarea.

Indicatorul financiar al voluntariatului ajută la conștinetizarea impactului și contribuția voluntarilor. Calculul valorilor ajută la demostrarea importanței economice și sociale pe care le are. Semnul monedei naționale cu siguranță atrage atenția, iar valoarea economică a devenit instrumentul principal de comunicare.

Pentru organizațiile non profit , capacitatea de a transforma o ora de act voluntar în bani este o metodă facilă de a atrage noi fonduri, în special în cazul în care se poate demonstra că fiecare leu investit în activități de voluntariat generează o valoare de x lei.

Un alt exemplu elocvent al impactului pe care voluntariatul îl are în economie este cel al Scoției, unde în anul 2012 acțiunile benevole ale comunității au adus o creștere economică de 2.202.685.193 lire sterline.

2.2 Voluntariatul și capitalul social

De-a lungul timpului, teoriile creșterii și dezvoltǎrii economice au gravitat în jurul capitalului, atributele de „natural”, „tehnic”, „uman” și „social” fiind cele care i-au oferit mereu alte valențe.

Capitalul social se referă la normele și valorile care fac ca indivizii să acționeze colectiv: solidaritatea, reciprocitatea, generozitatea, supunerea față de autorități etc. sunt calități cognitive sau predispoziții generate de credința în sau afilierea la anumite norme sau valori.

Dezvoltarea conceptului de capital social și actuala sa influențǎ în științele sociale se datoreazǎ, în mare mǎsurǎ, lucrǎrilor lui Pierre Bourdieu, James Coleman și Robert Putnam.

De pe poziții sociologice, autorii amintiți au identificat capitalul social cu un ansamblu de instituții (formale și informale) și organizații sociale (verticale și orizontale) care faciliteazǎ cooperarea indivizilor în dobândirea unui beneficiu mutual și cu incidențe asupra eficienței activitǎții dintr-o comunitate.

Putnam, unul din pionierii cercetǎrilor pe aceastǎ temǎ, utiliza în prima sa lucrare definiția: „capitalul social… se referă la trăsăturile organizării sociale, precum încredere, norme și relații care pot ameliora eficiența în societate prin facilitarea acțiunilor comune”. Ulterior, autorul a schimbat retorica discursului sǎu dinspre beneficii cǎtre “conexiunile între indivizi – rețelele sociale și normele de reciprocitate și încredere care apar în cadrul lor”. Coleman în “Fundamentele teoriei sociale” oferă o caracterizare similară conceptului:“…organizarea socială constituie capital social, facilitând atingerea obiectivelor care nu pot fi atinse în absența ei sau pot fi atinse dar cu un cost mai ridicat”.. Pe baza acestor definiții se pot schița urmǎtoarele caracteristici ale conceptului:

capitalul social generează externalități pozitive pentru membrii unui grup;

aceste externalități sunt produse pe fondul încrederii, normelor și valorilor comune;

încrederea, valorile și normele își au originea în organizațiile sociale informale.

Implicarea a fost vazută mult timp ca un element esențial al unei bune guvernări și al unei dezvoltări eficace. De asemenea, voluntariatul are o contribuție importanta ca parte a dezvoltării sociale de capital. Prin construirea încrederii și reciprocității între cetățenii, voluntariatul contribuie la metamorfoza societății intr-una stabilă, mai coerentă și mai prosperă din puncte de vedere economic.

În clasica sa lucrarea despre guvernul regional din Italia, Robert Putnam concluzionează că diferențele de performanță între regiuni pot fi contabilizate în mare măsură de diferențele nivelului de capital social. Acest lucru l-a definit ca " elemente de organizare socială, cum ar fi încrederea, norme și rețele, care pot îmbunătăți eficiența societății prin facilitarea acțiunilor coordonate". Una dintre măsurile cheie ale lui Putnam de capital social a fost participarea în asociații voluntare , sau " rețele de angajament civic ".

Mai multe studii recente au indicat că legătura între capitalul social și economic

avansează în țările în curs de dezvoltare.

Spre exemplu, Anirudh Krishna și Norman Uphoff (1999) au găsit o relație pozitivă între nivelurile de capital social (măsurată prin rețelele informale și sprijin reciproc) și performanță satului, și au implementat un program de conservare și dezvoltare în India. Între timp, Deepa Narayan (1997) a constatat o legatura între implicarea în asociații de voluntariat și bunăstarea gospodăriilor casnice dinn Tanzania. În studiul său din Tanzania, Narayan a cautat dovezi ale capitalului social prin măsurarea ratei de implicare în asociații și încrederea în instituții în aproximativ 750 de gospodării. Comunitatea aleasă pentru studiu s-a dovedit a fi foarte bogată în grupuri voluntare și comunitare, variind de la asociații de credit prin rotire la societățile de înmormântare și cluburi pentru tineri și bătrâni .

Implicarea a avut un grad ridicat, unde peste 70% din populație aparținea cel puțin unei grupări și cu o apartenență medie de 1,5 grupuri pe persoană. Prin potrivirea datelor cu privire la implicarea în asociații și venitul gospodăriei, concluzia studiului a arătat că există o legătură pozitivă între capitalul social și bunăstarea gospodăriilor.

În literatura de specialitate nu este definit în termeni clari rolul voluntariatului în capitalul social, însă sunt sugerate 3 moduri prin care acesta acționează și aduce beneficii comunității:

prin facilitarea schimbului de informații între membrii grupurilor;

prin intensificarea cooperării;

prin facilitarea deciziei colective.

De asemenea, capitalul social pare să aibă un rol important în construirea coeziunii sociale. Într-un studiu separat, Narayan ( 1999) face o distincție între "lipirea" capitalului social dezvoltat în cadrul grupurilor și "puntea" capitalului social care rezultă din interacțiunea între grupuri. Pentru ca acesta să contribuie la integrarea socială, este necesar nu numai nivelul ridicat de activitate asociativă , ci o rețea densă de legături transversale între

grupuri.

Acest punct de vedere este puternic ilustrat de Ashutosh Varshney ( 1998) într-un studiu de revolte comunale din India. În încercarea de a explica de ce unele orașe cu un amestec de hindus și populațiile musulmane rămân fără conflicte în timp ce altele, cu un profil similar al populației erup în violențe etnice, Varshney se uita la rolul jucat de asociațiile de voluntariat si rețele informale comunitare care conduc la dezvoltarea capitalului social. El conchide că cei ce aparțin zonelor cu niveluri scăzute de conflict comunale nu sunt caracterizate doar de un nivel ridicat de activitate asociativă, dar și de un nivel ridicat al angajamenuluit transversal între hindus și populațiile musulmane.

Guvernele joacă un rol important și ar trebuii să investească mai mult în capitalul social, să sprijine voluntariatul și organizațiile comunității.

Așa cum scriitorul Christiaan Grootaert (1999) concluziona în lucrarea sa că legatura dintre capitalul social și bunăstarea gospodăriilor din Indonezia, este reciprocă și dependentă: "Promovarea interacțiunii sociale în rândul agricultorilor săraci poate avea nevoie de un ajutor de a completa furnizarea de semințe și îngrășăminte.O asociere funcțională părinte – profesor

poate fi un complement necesar pentru construirea de școli și instruirea profesorilor”.

Un alt autor de referință în literatura de spacialitate, Robert Putnam afirma:” Pentru stabilitate politică, pentru un guvern eficace și chiar pentru progresul economic, capitalul social s-ar putea să fie mult mai important decât capitalul uman sau fizic.”

2.3 Probleme și provocări pentru Voluntariat

În ultima perioadă, voluntariatul este supus unor presiuni externe și în special de cele cauzate de fenomenul globalizării.

În tările puternic industralizate din emisfera nordică, există preocuparea că voluntariatul se află într-un declin, problemă alimentată de reducerea numărului de enoriași, ruperea indivizilor de comunitate și implicit de tradițiile și obiceiurile acesteia, precum și cresterea individualismului.

În curs de dezvoltare este și preocuparea pentru restricțiile economice și reducerile din serviciile publice, care au devenit o povară intolerabilă pentru voluntarii din grupurile comunitare și asociațiile de ajutor reciproc.

În majoritatea țărilor, mărirea numărului de femei de pe piața muncii, au tendința să reducă disponibilitatea voluntarilor, în special în domeniul de îngrijire și sănătate, (deși cele mai multe studii sugereaza ca barbații și femeile voluntari sunt la un nivel aproximativ egal) ; în timp ce o scădere a implicării civice în rândul tinerilor a ridicat temeri pentru viitorul voluntariatului, astfel și-a concentrat atenția asupra necesității de a educa tinerii în valorile cetățeniei.

Însă, nu toate tendințele lucrează împotriva voluntariatului. Îmbătrânirea populației este un concept comun în mai multe părți ale lumii și este un factor de creștere a sarcinii privind serviciile de îngrijire în voluntariat , dar, de asemenea, deschide noi oportunități pentru activitatea de voluntariat în rândul noului, și din ce în mai activ, element – vârsta a treia. Deși evoluția tehnologiei de comunicare avea riscul de a reduce interacțiunea socială, mai nou este deschizător de noi drumuri și oportunități pentru activitatea de voluntariat. Internetul s-a dovedit a fi o resursă puternică pentru comunitate și pentru campaniile de grup, avand un rol important în răspândirea ideilor și mobilizarea recruților.

În anul 1999 Raportul Dezvoltării Umane a publicat: "grupurile minoritare și excluse social și-au creat comunități cibernetice pentru a găsi putere în unitatea on-line și rup tăcerea cu privire la încălcărea drepturilor lor ." ( PNUD , 1999 ) .

De asemenea, răspândirea tehnologiei la nivel global deschide noi oportunități cu privire la implicarea în voluntariat direct de la domiciliu, cum ar fi persoanele cu handicap , care au fost excluși inițial de la participare.

Voluntariatul se află într-o continua evoluție, astfel alte forme noi de voluntariat iau forma. Una dintre cele mai interesante forme este cea de serviciu pe credit, supranumită schema dolari-timp, unde persoanele care iau parte la activități de voluntariat sunt " plătite " în timp donat de alți voluntari. La momentul actual exista peste 200 de astfel de sisteme în Statele Unit, iar ideea este să atragă atenția în rândul cât mai multor țări, inclusiv Japonia , Suedia , Regatul Unit și Germania.

Multe dintre scheme sunt extrem de sofisticate, având un sistem informatic central care înregistrează fiecare "dolar-timp" care s-a câștigat și uzat, dar și administrarea participanților cu conturi regulate. Susținătorii acestor sisteme puncteză importanța și valoarea acestora în dezvoltarea capitalului social și în contestarea stereotipurilor tradiționale de voluntariatul ca și caritate, iar accentul cade pe schimb și reciprocitate. Guvernele pot sprijini dezvoltarea unor astfel de sisteme prin scutirea lor de la impozitare și prin facilitarea participantilor de a utiliza "creditele lor de timp" pentru a cumpăra servicii, cum ar fi asistența medicală sau educația continuă.

Programul AmeriCorps de servicii în voluntariat din Statele Unite ale Americii permite deja pentru utilizarea de "dolari-timp” de a achita creditele pentru studenți.

Spre exemplu, În Washington DC firma de avocatură “Holland and Knight” au dezvoltat un proiect pe baza acestei scheme „dolar-timp” în cadrul programului său de pro bono. Serviciile juridice au fost puse la dispoziția comunității pentru o serie de probleme: de la aprobarea creditelor financiare, la repararea cl[dirilor, sau funcționarea continuă a școlii din cartier .

În total au facturat echivalentul a 230.000 $ în „dolari-timp”. Proiectul de lege a fost plătit pentru activitatea voluntară a rezidenților locali care au luat parte la o serie de activități, inclusiv furnizarea unui serviciu de escortă de noapte pentru persoanele în vârstă și îndrumare pentru copii de școală .

Teoriile pieței sau eșecul guvernului sugerează că voluntarii vor interveni pentru a umple eventualele lacune lăsate de retragerea afacerilor sau ale statului. Acest lucru a exprimat îngrijorarea că guvernele ar putea fi tentate să taie din nou din cheltuielile publice.

Voluntarii au jucat mult timp un rol important în dezvoltarea de noi servicii, ca răspuns la nevoile umane – fenomenul azilelor și dezvoltarea serviciilor pentru persoanele cu HIV si SIDA- fiind două exemple recente. Dar există puține dovezi care să susțină ideea că voluntariatul va prospera în absența statului. În schimb opusul pare să fie cheia succesului. Voluntariatul beneficiaza de un sector public sănătos. Mai degrabă substituent pentru serviciile publice, acțiunile de voluntariat le completează și se hrănește din ele. Robert Putnam concluziona în lucrarile sale: "Capitalul social lucrează prin și cu piețele de stat și nu în locul lor ".

Voluntariatul este un mod eficient de a oferi o gamă largă de servicii sociale și de asistență socială, însă nu este gratuit. Pentru a înflori este nevoie de o infrastructură eficientă , atât la nivel național cât și local, pentru a ajuta la mobilizarea de sprijin și găsirea voluntarilor potriviți pentru organizații, ai celor cu sarcini specializate. De asemenea, guvernele au un rol major de jucat în finanțarea acestei infrastructuri. Un exemplu elocvent este cutremurul din Marea Hanshin / Awaji din Japonia în anul 1995, în urma căruia peste un milion de voluntari s-au îngrămădit la regiunea Kobe pentru ajutorarea la operațiunile de salvare. Guvernul japonez a luat o serie de măsuri, pe baza exploziei de interes public pentru activitățile de voluntariat, de a consolida infrastructura și de a crea un nou cadru legislativ favorabil voluntariatului.

Într- un număr relativ mic de țări, guvernele acestora au adoptat sau au susținut programe și campanii specifice de promovare a voluntariatului . Printre exemple se numără: campania „Give Fiven” în Statele Unite ale Americii, campania „Imagine” în Canada, „Active Community Initiative” în Regatul Unit , programul „MIRA” în Mexic și Sistemul Național de Dezvoltare al Voluntariatului în Nepal.

În Mexic în anul 1994 “Centro Mexicano para la Filantropia” a lansat programul MIRA (tradus ca "grija pentru alții"), pentru a crește numărul de donatori și voluntari. Un obiectiv cheie a fost acela de a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la filantropie și de a proiecta o imagine mai pozitivă asupra voluntariatului și a actului de dăruire.

Conexiunile au fost făcute în colaborare cu mass-media națională, cu mediul de afaceri și un grup numit "Prietenii MIRA" alcătuit din figuri cunoscute din lumea showbiz-ului, sportului și afacerilor. Rezultatul a fost uimitor, iar participanții au primit titlul de "cetățeni MIRA", aceștia acordandu-și cel puțin o oră pe săptămână activităților de voluntariat sau 1% din venitul lor.

Sprijinirea și susținerea voluntariatului de catre guverne este o necesitate pentru prosperitatea comunității și a economiei. Pe de alta parte, guvenrnele ar trebui să evite tentația de a folosit voluntariatul pentru propriile sale scopuri.Voluntariatul ca un element esențial al bunei guvernări și a societății civile necesită o separare de la stat.

În timp ce voluntariatul aduce beneficii semnificative pentru societate în ceea ce privește integrarea socială și economică în avans, servește de asemenea, funcția vitală de a proteja libertatea cetățeanului de la un executiv puternic. Voluntariatul poate fi astfel în conflict cu statul. Dar, dacă guvernele trebuie să beneficieze de avantajele voluntariatului trebuie să fie, de asemenea, pregătit să trăiască cu un potențial de confruntare și repercusiune.

În Regatul Unit guvernul laburist a semnat recent un pact cu organizațiile voluntare și comunitare prin care se recunoaște independența esențială a sectorului și a dreptului de voluntari de a pleda pentru schimbare; în timp ce în Canada guvernul și sectorul de voluntariat au realizat împreună o serie de "tabele comune" pentru a produce o strategie de dezvoltarea și consolidarea a agențiilor voluntare și de voluntariat.

Studiile au demonstrat că există o legătură între voluntariat și șansele de angajare . Pentru cei în căutare de locuri de muncă, voluntariatul poate stimula încrederea în sine, oferă acces la rețelele de la locul de muncă și oportunitatea pentru dezvoltarea de aptitudini specifice. De asemenea, voluntariatul poate duce la crearea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea de servicii care sunt ulterior preluate de stat și transformate în locuri de muncă plătite.

De exemplu , răspunsul inovator de la voluntari din întreaga lume la răspandirea epidemiei de HIV / SIDA a condus la crearea a mii de locuri de muncă în sectorul sănătății publice și private.

În ultimii ani, sectorul privat a arătat un interes major față de voluntariat. Ambele

ca parte a unei strategii mai largi de investiții comunitate și ca un mijloc de dezvoltare a personalului, afacerile au dezvoltat sisteme pentru sprijinirea personalului lor în activitățile de voluntariat din comunitate. Astfel de scheme au luat avânt și s-au dezvoltat intr-o varietate de forme. Unii angajatori asigura – timp liber cu plată pentru personalul lor implicat în acțiuni de voluntariat; altele oferă sprijin financiar sau asistență, de exemplu, transport sau facilități de fotocopiere, pentru a facilita implicarea comunității.

Unii angajatori organizează un sistem de companie de voluntariat; alții preferă să recunoască și să susțină implicarea personalului existent.Oricare ar fi modelul exact, dovezile sugerează că voluntariatul sprijinit de angajatori crește abilitățile personale și moralul, dar și îmbunătățește statutul afaceri în cadrul comunității locale.

Prin urmare la baza acestor argumente sta exemplul companiei “Osaka Gas Company Ltd” , principalul furnizor de gaze din regiunea Kansai din Japonia, care în anul 1981a lansat un program de voluntariat sprijinit de angajatori sub numele de "Chiisa na Tomoshibi" sau "Mica lumină a lampii". Societatea industrială a promovat campania prin buletine informative și afișe, iar noii recruți au fost introduși în program ca parte a lor la inducție.

Două sisteme de concediu au fost concepute : unul care permite personalului să îți ia liber între 1 și 12 luni, numit și "concediu de servicii voluntare", iar cel de-al doilea care permite până la 10 zile, supranumit și "Concediu în folosul comunității".

După un început lent, cu doar 400 de voluntari din personalul implicat în primul său an de funcționare, acesta s-a extins rapid, astfel încât prin anul 1994 un uimitor număr de 13.500 de angajați au fost implicați ca voluntari. Sistemul a fost extins pentru a include atât personalul pensionat și familiile angajaților.

CAPITOLUL 3. VOLUNTARIATUL ÎN ROMÂNIA

Implementarea conceptului de voluntariat într-o societate proaspăt ieșită dintr-un regim opresiv nu a fost deloc facilă. Cristina Rigman, președintele Federației Volum, afirmă: "Conceptul de voluntariat și-a dobândit destul de greu locul în societatea românească de după 1989. Primele contacte după decembrie 1989 au avut loc prin intermediul diferitelor entități străine care aduceau în România ajutoare de diferite feluri și, odată cu ele, de cele mai multe ori și voluntari. Ulterior au început să funcționeze în România programe de asistență pentru dezvoltare bazate pe voluntariat de tipul Peace Corps, realizat de SUA, sau Voluntary Service Overseas (realizat de organizația cu același nume din Marea Britanie). Voluntariatul autohton practicat de români a rămas însă o perioadă destul de sporadic, fiind mai degrabă un comportament excepțional al unor oameni cu curajul de a alege o astfel de opțiune. (Re)apariția sectorului neguvernamental a adus un impuls necesar creșterii gradului de dezvoltare a voluntariatului autohton. Încet încet au apărut și voluntarii români afiliați organizațiilor neguvernamentale create."

Cu siguranță unul dintre motivele acestui amplu proces de implementare a fost confuzia dintre voluntariat și munca patriotică, în special de percepția pe care acest termen o căpătase în regimul comunist. Ideea de a desfășura activități neplătite amintea românilor de obligativitatea diferitelor acțiuni de muncă patriotică practicată în vechiul regim.

Valeriu Antonovici, doctorand la [anonimizat] de Studii Politice și Administrative, explică felul în care s-au dezvoltat astfel de acțiuni “voluntare” și ce însemnau ele pentru oameni:”Imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și odată cu venirea la putere a comuniștilor s-a instituit o nouă practică de implicare a „cetățenilor” în viața „cetății”. Într-o primă fază majoritatea populației a fost chemată la „Reconstrucția țării după război” – curățarea terenurilor arabile, reconstrucția de drumuri, fabrici, școli, instituții publice etc, lucru care s-a întâmplat și în țările democratice. Însă după finalizarea acestor acțiuni au intrat în „modă” și în discursul politic – acțiunile Brigadierilor – echipe de tineri care munceau în mod gratuit la mai multe obiective naționale: construirea de drumuri, căi ferate, uzine. Aceste prime Șantiere Naționale erau un fel de „școli de reeducare” pentru cei care proveneau din familii nesănătoase, iar prin participarea la acest tip de muncă primeau un certificat de „bun cetățean”.

O schimbare cu adevărat vizibilă a avut loc în regimul lui Nicolae Ceaușescu: Începând cu anii ‘70 au apărut o serie de legi (inclusiv un articol în constituție) care prevedea că muncile patriotice sunt obligatorii. Prin urmare, atunci când era vorba de lucrări în folosul comunității, Consiliile Populare erau îndreptățite să oblige populația la astfel de munci și să solicite și anumite sume de bani pentru acțiuni cum ar fi: construcții de școli, cămine culturale, spitale etc.

În aceeași perioadă s-au introdus și acțiunile celor 3R (Recuperare, Reciclare, Refolosire) – fiecare cetățean avea obligația să predea o anumită cantitate (normă) de fier vechi, hârtie, plante medicinale, sticlă etc. Și aceste acțiuni au fost numite Patriotice – de altfel statul comunist adora folosirea unor termeni confuzi: Munca Patriotică, Munca Voluntară, Munca în Folosul Comunității Locale – de fapt acești termeni desemnau același lucru – o muncă obligatorie neplătită. Din această cauză după 1989 în spațiul public românesc nu se putea vorbi deschis despre voluntariat, activism sau chiar patriotism. Pe de o parte exista această reținere pentru că PCR „pusese monopol” pe acești termeni, iar pe de alta parte pentru că populația atribuia acestui tip de activitate o semnificație negativă. ”

În România voluntariatul a început sa apară imediat după Revoluția din 1989, atunci când organizațiile internaționale au deschis filiale în Romania și au adus experiența lor în sprijinul dezvoltării activităților de acest gen și la noi.

În 1997 au apărut în Romania primele centre de voluntariat, respectiv departamentul din cadrul Pro Vobis din Cluj și Centrul Activ din Botoșani, cu sprijinul Uniunii Europene prin programul PHARE. Acestea au fost urmate apoi de alte centre, care mai apoi au pus bazele unei rețele naționale a centrelor de voluntariat din țara noastră.

Același an a fost cel în care a avut loc prima conferință națională cu privire la voluntariat și au fost lansate prima pagină web și prima revistă dedicată voluntarilor români, sub numele Voluntariat.ro.

Între timp fusese votată o primă variantă a Legii voluntariatului, care a fost ulterior modificată și adăugită până la forma actuală. În anii următori au mai fost instituite săptămâni naționale ale voluntariatului, premii pentru implicarea în comunitate și s-au scris lucrări legate de acest domeniu.

3.1 Infrastructura voluntariatului din România

Infrastructura voluntariatul este un concept destul de nou în România, iar utilizarea sa este limitată în prezent la cei direct implicați în dezvoltarea voluntariatului din țară . Cu toate acestea, elemente de infrastructură din voluntariat există de ceva timp în România, deși nu sunt în mod necesar percepute ca fiind parte a infrastructurii de voluntariat .

Nu există o definiție și nu a fost inițiată nici o discuție formală până acum în România cu privire la ceea ce reprezinta infrastructura voluntariatului, care sunt principalele sale roluri și funcții, sau care sunt componentele esențiale.

Centrul Național de Resurse pentru voluntariat, Pro Vobis, a folosit termenul de infrastructură de voluntariat pentru a defini unul dintre obiectivele sale strategice pe parcursul anul 2007.

Acțiunile au fost incluse și menționate în obiectivele cu privire la dezvoltarea centrelor de voluntariat locale, prin dezvoltarea unui portal web național privind voluntariatul, și facilitarea de rețele între centrele de voluntariat și organizațiile care lucrează direct cu voluntarii.

Conceptul a luat amploare pe parcursul anului 2010, când un nou personaj a apărut în peisajul voluntariatului din România, Federatia VOLUM – Federatia Organizatiilor care Sprijina Dezvoltarea Voluntariatului în România, organismul național de bază pentru centrele de voluntariat și organizațiile care lucrează cu voluntari din țară. După înregistrarea acesteia legal în decembrie 2010, Federația VOLUM a devenit un actor principal în promovarea conceptului de infrastructură din voluntariat, în special în timpul activităților implementate pentru a sărbători Anul european al voluntariatului (AEV) 2011 din România.

Având în vedere discuțiile și dezbaterile organizate în ultimii ani în jurul conceptului de voluntariat și al infrastructurii acestuia, în România, putem contura următoarea definiție : infrastructura voluntariatului include un set de resurse și o combinație de mobilizare a actorilor și a rețelelor care furnizează un anumit sentiment de împuternicire a voluntarilor și a organizațiilor de voluntariat în conformitate cu principiile de auto-reglementare asumate voluntar.

Resursele incluse se referă la permisiunea cadrelor juridice, mecanisme adecvate de sprijin financiar la toate nivelurile, acces la logistică corespunzătoare (cum ar fi spații pentru birouri, facilități de comunicare, personal calificat,etc.), precum și o mass-media corespunzătoare pentru susținerea voluntariatului ca o mișcare socială.

Actorii și rețelele de mobilizare includ implicarea voluntară a organizațiilor și instituțiilor care oferă oportunități de voluntariat organizat pentru toate persoanele interesate de a se implica în calitate de voluntari și rețelele lor care să faciliteze cooperarea și schimbul de experiență.

Sentimentul de abilitare că resursele și actorii de mobilizare pot oferi împreună beneficii, se referă la o înțelegere comună a voluntariatului în societate și recunoașterea publică corespunzătoare valorii acestuia pentru individ și societate. Alături de acestea, un rol important îl are valorificarea pozitivă socială a voluntarilor și a voluntariatului, precum și un nivel rezonabil de responsabilitate socială atât la nivel individual cat și la nivel de corporate.

Procesele managementului din cadrul voluntariatului sunt menite să asigure experiențe de voluntariat de calitate pentru voluntari și metode bine stabilite de monitorizare și evaluare pentru controlul periodic al valorii și impactului voluntariatului în țară.

Componentele infrastructurii din voluntariat:

Funcțiile majore pe care infrastructura voluntariatului trebuie să le îndeplinească, includ furnizarea regulată de oportunităților pentru un voluntariat de calitate și organizat pentru toate persoanele care doresc să se implice. De asemenea, trebuie să asigure existența, funcționarea și actualizarea periodică a unui cadru de reglementări care să permită voluntarilor accesul la informații și la îndrumarea corectă a părților interesate.

O altă funcție este aceea de coordonare a eforturilor și acțiunilor lor pentru realizarea unei dezvoltări durabile a voluntariatului în țară, prin organizarea de evenimente regulate de promovare la nivel național, de punere în scenă a Galelor de recunoaștere publică vizând creșterea profilului de voluntari și voluntariat, dezvoltarea și implementarea de instrumente și mecanisme care să asigure calitatea voluntariatului, precum și recunoașterea lui și a impactului acestuia.

Una dintre problemele cu care se confruntă voluntariatul în România se rezumă la întrebarea "Câți voluntari sunt în România?", iar răspunsul este departe de a fi unul simplu.

Cel mai simplu răspuns ar fi de 20% din populație, așa cum indică Eurobarometru numărul 731 din Noiembrie 2010. Conform acestui studiu aproximativ 4 milioane de români au declarat că au luat parte la acțiuni voluntare în ultimele 12 luni. În ciuda încrederii în metodologia sondajului, fiabilitatea și profesionalismul autorilor săi pot fi puse la îndoială.

Astfel de îndoieli sunt de natură terminologică din jurul voluntarilor din România. Este foarte dificil să se precizeze clar ce anume înseamnă voluntariatul în România și chiar mai greu să-și imagineze cum este reprezentat în mintea românilor.

Când o persoană declară că a fost implicată în activități de voluntariat, activitatea raportată ca voluntariat poate varia de la a fi membru într-o asociație, la participarea într-o campanie de sensibilizare, până la a ajuta o persoană care are nevoie, sau de a da bani la cerșetorul de la colțul străzii sau din fața bisericii.

O altă problemă cu care se confruntă voluntariatul în țara noastră este definirea acestuia ca și concept. Problemele definiției provin dintr-o varietate de surse. În primul rând, legea română cu privire la voluntariat (Legea 195/2001) îl definește ca "activitatea de interes public desfășurată prin voință liberă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără nici un beneficiu financiar."

Legea se referă doar la activitățile de voluntariat desfășurate într-un cadru organizat, și anume în cadrul unei asociații non-profit sau al unei instituții publice.

Acest lucru este foarte limitat, deoarece activitățile informale de voluntariat sunt lăsate pe dinafară. Cu toate acestea, respondenții sondajului au raportat că au participat la acțiuni de voluntariat, chiar dacă își desfășoară activitatea ca voluntar informal în afara ariei de acoperire a legii.

În al doilea rând, utilizarea abuzivă a termenului ”voluntariat” în discursurile publice de către diferiți oameni ai statului crește confuzia.

Legile cu privire la "serviciul militar voluntar" arată că "soldații voluntari primesc o plată lunară" pentru serviciile prestate, contrazicând astfel definiția citată mai sus, iar soldații voluntari sunt de fapt angajați în baza unui contract de muncă, dar decizia de a se alăture armatei ca un angajat este la liberul arbitru, iar acest fapt duce la creșterea confuziei.

Dicționarului limbii române explică termenul de voluntar, după cum urmează:

despre oameni: care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; despre acțiuni: săvârșite de cineva în mod conștient, voit;

Persoană care cere să fie chemată sub arme fără a avea această obligație; p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să execute o misiune de luptă. Persoană care se oferă să facă un. serviciu de bunăvoie și dezinteresat.

Doar prima definiție atinge într-un fel adevăratul sens al voluntariatului abordat de prezentul capitol, dar se referă exclusiv la liberal arbitru al voluntariatului, lăsând deoparte alte caracteristici definitorii, cum ar fi beneficiul public sau absența unei remunerații.

În al treilea rând , moștenirea comunistă a fostei " munci patriotice" obligatorie este încă o umbra pentru adevăratul sens al termenului de voluntariat. Așa numita "munca patriotica" a fost un tip obligatoriu de activitate în timpul regimului comunist, impus tuturor categoriilor de cetățeni. De exemplu, în fiecare Septembrie anul școlar era marcat de două săptămâni de "practică în agricultură", în care toți elevii și profesorii lor participau la recoltarea de porumb, mere sau cartofi. Același tip de activitate a fost impus și pentru lucrătorii din fabrici. În plus, fiecare cetățean a trebuit să participle la muncă în folosul comunității. Participarea era obligatorie și monitorizată strict de către reprezentanții Partidului Comunist, iar consecințele pentru neparticipare puteau fi foarte severe.

În al patrulea rând, termenii de voluntar și membru într-o asociație au o relatie surprinzator de neclară, ceea ce face foarte greu ​​clarificarea exacta a ceea ce înseamnă să fii voluntar în România .

Încurcătura terminologică din jurul termenilor de voluntar/voluntariat este departe de a fi rezolvată, în ciuda acestui fapt mișcarea este continuă și se dezvoltă constant.

Un studiu din 2007 privind statutul voluntariatului și raza de acțiune din România ne permite să conturăm profilul voluntarilor români. Studiul "Voluntariatul în România" a fost parte dintr-un proiect implementat de Pro Vobis în anul 2007 și finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională și Învățământ prin Programul Societății Civile Române de Consolidare.

Studiul a fost realizat de Centrul pentru Democrație la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în perioada mai-iulie 2007. Acesta a constat într-o probă de organizare și o una de voluntariat.

În general au fost 427 de voluntari și 62 de ONG-uri din 12 de orașe din întreaga România care au răspuns la chestionare. Analiza datelor a fost realizată de către inițiatorii programului. Din păcate, eșantionul nu a fost reprezentativ, iar rezultatele nu au putut fi generalizate.

Cu toate acestea, rezultatele oferă informații descriptive cu privire la profilul voluntarului din România. Un lucru este cert, există mai mulți voluntari femei decât voluntari de sex masculin.

Acestea sunt în mare parte tinere, 71,4% fiind cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani, 8,1% între 26 și 35 de ani, și mai puțin de 4% aparțin celelorlalte grupe de vârstă, cu excepția grupului adolescent cu 9,3%. Voluntarii au fie studii superioare sau încă sunt în sistemul de învățământ. Peste jumătate au terminat deja liceul, iar 21,5% au finalizat deja studiile universitare, în timp ce un procent de 5,4% au obținut diplomele postuniversitare.

Un alt procent de 14,4% se află încă la școală în diferite niveluri, în timp ce numai 4,2 nu au absolvit liceul. 34% dintre voluntari sunt angajați, fie cu normă întreagă sau cu jumătate de normă, în timp ce 58,8% sunt în prezent elevi sau studenți, și doar 3,7% sunt pensionari.

Există trei posibile explicații pentru procentul mare de voluntari tineri si cu studii superioare din România.

În primul rând, moștenirea comunistă încă influențează modul în care oamenii care au fost obligati la munca în folosul comunității, percep voluntariatul, în timp ce persoanele mai tinere nu sunt influențate de toate acele lucrări obligatorii.

În al doilea rând, majoritatea covârșitoare a oportunităților de voluntariat sunt potrivite persoanelor dinamice; de cele mai multe ori acestea necesită alfabetizare și cunoștiințe pe calculator sau de limbi străine, abilități specifice tineretului.

În al treilea rând, voluntariatul implică organizațiile care de cele mai multe ori sunt localizate în mediul urban. Viața cea mai activă din punct de vedere asociativ se găsește în orașele mari și cu precădere în cele universitare, făcând astfel oportunitățile de voluntariat disponibile pentru o anumită categorie de persoane, cel mai probabil tineri și educați.

Organizațiile fac eforturi de a crește rata de implicare a adulților în voluntariat, dar marea majoritate prefer voluntarii tineri și calificați, acestia fiind disponibili și foarte dinamici.

Cu toate acestea, date mai recente din anul 2010, furnizate de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile arată că grupa de vârstă cea mai activă în acțiuni de voluntariat începe să se schimbe treptat de la 15- 25 de ani la cea de 25-35, în timp ce voluntariatului în rândul celor în vârstă are o tendință de creștere mai ales în acțiunile ce implică biserica. În ceea ce privește tipurile de activități prestate de voluntari, în topul activităților se situează munca directă de diferite tipuri cu beneficiarii (29,7%), urmată de organizarea de evenimente (15,9%), comunicații și activități de administrare sau de coordonare a acestora (12%), de relații publice (11,8%), campanii de sensibilizare a opiniei publice (7,62%), management (6,15%), și redactare de documente (5.16%).

Percepția publică despre voluntariat în România este destul de dificilă de evaluat.

Câteva afirmații pot fi făcute totuși, pe baza experiențelor practice relevante din domeniu. Voluntariatul nu este o prioritate pe agenda factorilor de decizie din România. Un indicator foarte clar în acest sens este faptul că niciun funcționar de rang înalt nu a participat la evenimentele oficiale ale Anului european al voluntariatului 2011 din România, ci doar al doilea sau chiar al treilea din ierarhia de angajați publicia luat parte la eveniment. Aceasta fapt exprimă, în ciuda eforturilor considerabile ale organizatorilor de a asigura prezența unui ministru la deschiderea și conferințele de închidere a EYV 2011 din România, rata scăzută a interesului pentru voluntariat pentru Guvern sau Parlament. Nici măcar mass-media nu a fost interesată de acest subiect, fapt constatat din lipsa reporterilor de la televiziunile naționale.

Cele mai multe știri pe acest subiect au venit din partea mass-mediei locale sau regionale.

Unele eforturi corporative individuale sau sponsorizate a dus la difuzarea națională a unor emisiuni TV legate de voluntariat, dar durata lor a fost extrem de scurtă și impactul nu a avut succesul dorit. De asemenea, întotdeauna trebuia să fie o persoană publică bine cunoscută care să vorbească despre voluntariat și rolul său.

Un astfel de exemplu este emisiunenea TV " Voluntar de profesie" sponsorizat de Fundatia Vodafone și difuzat în anul 2010. Impactul acestui show este discutabil, deoarece programul se bazează pe o utilizare abuzivă a conceptului de voluntariat.

Astfel, Fundatia Vodafone alege specialiștii de la marile companii și le plătește salariul pentru 6 luni, astfel încât să participe la acțiunile dintr-o organizație non-profit. Programul se bazează pe contracte de muncă legale semnate de fundație și participanți, astfel, statutul de " voluntari" pe care aceștia îl au este pus sub semnul întrebării.

Politici și legislație cu privire la voluntariat și implementarea acestuia

Voluntariatul în România este guvernat de un set de legi și regulamente. Cel mai important act legislativ este legea-cadru adoptată în anul 2001, Legea cu privire la voluntariat nr. 195.

De la adoptarea sa, legea a fost modificată în 2002 și 2006, dar schimbările nu au fost semnificative. Legea a fost adoptată în urma apropierii România de a adera la Uniunea Europeană (UE) și necesitatea unui cadru de reglementări care să guverneze participarea România în cadrul Programului de Tineret a Uniunii Europene și în special pentru schimburile internaționale cu tineri voluntari.

Acest context este foarte important în contextul legislativ care se referă în mod explicit și în mod repetat la tinerii voluntari. Alte inconsecvențe ale legii se referă la dispozițiile sale neclare referitoare la modul în care activitatea de voluntariat ar trebui monitorizată și raportată sau cum pot fi sprijinite acțiunile de voluntariat de către autoritățile publice. În ciuda problemelor sale, legea a marcat un progres important în dezvoltarea voluntariatului din România și a permis organizațiilor să-și schimbe direcția de promovare a voluntariatului.

Voluntariatul a intrat astfel în legalitate și a devenit legitim să fie organizat, promovat, și să solicite sprijinul pentru dezvoltarea sa în continuare.

Un alt efect extrem de important al existenței unei legi cu privire la voluntariat a fost deschiderea instituțiilor publice, cum ar fi școli, spitale, muzee etc. spre implicarea în voluntariat.

În plus față de această lege, există și alte acte legislative ce ating subiectul voluntariatului. Aceste reglementări sunt în principal preocupate de protecția socială, furnizarea de servicii sociale, serviciile de îngrijire la domiciliu pentru bătrâni, protecția civilă și dezastre naturale, protecția mediului și a consumatorului, personalul militar voluntar.

Legea Educației Naționale nr 1/2011, adoptată recent oferă posibilitatea universităților de a acorda credite transferabile studenților care participă la activități de voluntariat . Însă, aceste aspecte vor fi reglementate de fiecare instituție în parte și însemnate în "Carta Universității".

Alte seturi de reglementări se referă în principal la probleme generale, legate mai pe largă de societatea civilă și cuprinde norme de consultare cu aceasta, transparența proceselor decizionale, precum și finanțare pentru societatea civilă din bugetele publice de la toate nivelurile.

Una dintre problemele majore generate de atât de multe reglementări care ating subiectul voluntariatului este lipsa lor de coordonare cu legea – cadru și contradicțiile în definirea de voluntariat pe care le găsim în cel puțin două dintre aceste reglementări suplimentare. Legile privind protecția civilă și a personalului militar voluntar redefineasc voluntariatul prin eludarea recompenselor non – financiare, caracteristică inclusă în definiția prevăzută de legea – cadru, dar și de reglementarile ce vizează tipurile de recompense financiare pe care persoane angajate ca " soldații voluntari " sau " voluntari în protecția civilă " le primesc, crează de astfel o confuzie semnificativă.

Începând cu anul 2009, Legea cadru privind voluntariatul a fost supusă mai multor inițiative de revizuire.

Cele mai multe eforturi coordonate au fost realizate în anul 2009 de Pro Vobis- Centrul Național de Resurse pentru Voluntariat și de grupul de coordonare AEV din România în anul 2011. În urma acestor eforturi, la sfârșitul anului 2011 procesului de schimbare a Legii cu privire la voluntariat a fost lansat oficial de către Guvernul român, iar instituția responsabilă pentru a gestiona voluntariatul este Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, parte din Ministerului Educației, Cercetarii, Sport și Tineret.

De-a lungul anului 2011, un grup tematic a adunat experți din sectorul non-profit și al instituțiilor publice și împreună au lucrat pentru a pune cap la cap o nouă lege ce vizeză voluntariatul. De asemenea, au lucrat la corectarea majorității deficiențelor pe care legea actuală le avea și au adăudat îmbunătățiri și actualizări în conformitate cu peisajul voluntariatului aflat într-o continuă schimbare.

Au fost realizate două dezbateri publice în anul 2012 de către instituția responsabilă înainte de a prezenta noul text al legii comisiei de aprobare a Parlamentului.

Schimbările majore incluse în legea propusă sunt:

Recunoașterea oficială a importanței voluntariatului ca o activitate ce creează capitalul social, dezvoltă abilități și comunități individuale;

Eliminarea tuturor trimiterilor explicite la voluntariatul tânăr și definirea clară a voluntariatului pentru toate vârstele, ca principiu al legii;

Includerea referințelor cu privire la asigurarea calității voluntariatului (necesitatea unui coordonator voluntar desemnat fie angajat sau voluntar, clarificarea drepturilor obligatorii și responsabilitățile voluntarului și organizația gazdă, contractul de voluntariat obligatoriu, de ințierea obligatorie / orientarea către voluntari);

Includerea prevederilor referitoare la angajaților voluntari (care nu este menționat în dreptul curent și creează probleme pentru angajatori în cursul de dezvoltare a sisteme de voluntariat);

Clarificarea distincției dintre voluntariat și internship sau stagiu profesional;

Clarificarea rolului de susținere a statului în dezvoltarea voluntariatului;

Cererea de norme de punere în aplicare și metodologia care trebuie create pentru a clarifica punerea în aplicare a prevederilor legii.

Dezvoltarea acestor noi propuneri a fost un exercițiu de colaborare de un real succes între organizațiile non -profit și instituțiile publice responsabile.

Cu toate acestea , nu este clar dacă instituția responsabilă cu procesul de consultare va avea în continuare un rol important în punerea în aplicare a noii legi sau de dezvoltare a normelor de aplicare a acestuia, însă decizia finală referitoare la conținutul legii și competențelor pentru punerea sa în aplicare aparțin Parlamentului.

În cele din urmă aceste eforturi au fost răsplătite, iar în anul 2014 a fost adoptată Legea nr. 78/2014 și a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 469/2014 intrând în vigoare pe 26 iulie 2014. Această nouă lege a abrogat Legea nr. 195/2001.

Prima modificare pe care o aduce noua lege este încheierea, sub formă scrisă, a unui contract între voluntar și organizația-gazdă, la care se anexează fișa postului și fișa de protecție a voluntarului. Conform noilor prevederi aduse de Legea nr. 78/2014, art. 11, acest document trebui să includă următoarele:

datele de identificare ale părților contractante;

descrierea activităților pe care urmează să le presteze voluntarul;

timpul și perioada de desfășurare a activității de voluntariat;

drepturile și obligațiile părților;

stabilirea cerințelor profesionale, a abilităților sociale, intereselor de dezvoltare, a celor de sănătate, confirmate prin certificate de sănătate sau alte documente;

condițiile de reziliere a contractului.

De asemenea, tot în cadrul contractului de voluntariat trebuie să fie specificate drepturile și obligațiile voluntarului și cele ale organizație-gazdă.

Contractul de voluntariat încetează în următoarele condiții:

la expirarea termenului stabilit în contract, respectiv la data la care prestațiile care fac obiectul contractului au fost executate;

de comun acord;

când organizația-gazdă își încetează activitatea;

în caz de reziliere a contractului;

prin denunțare unilaterală, la inițiativa oricăreia dintre părți, care se comunică și se motivează în scris.

Condițiile denunțării se stabilesc prin contractul de voluntariat, termenul de preaviz fiind de 15 zile, cu 15 zile mai puțin față de actualele prevederi.

Potrivit Centrului Natțional de Resurse pentru Voluntariat – ProVobis, definirea voluntarului aduce o schimbare majoră față de situația de până acum, introducând ca referință pentru voluntar dobândirea capacității de muncă potrivit legislației în vigoare. Potrivit Codului muncii, în România o persoană dobândește capacitate de muncă la vârsta de 16 ani, munca fiind posibilă de la vârsta de 15 ani, dar numai cu acordul părinților sau reprezentantului legal.

Articolul 4 al legii 78/2014 extinde lista de principii pe care este fundamentată legea, păstrând toate principiile existente în precedentul cadru legislativ, dar adăugând unul extrem de important la alineatul f) caracterul de interes public al activității de voluntariat, principiu care poate deveni relevant în analizarea și clarificarea statutului de activități de voluntariat al unor tipuri de acțiuni al căror beneficiu public este indirect sau extrem de greu de identificat, având menirea să ajute la clarificarea a ceea ce este și ceea ce nu este voluntariat.

Conform art. 10 alin. 2 din L 78/2014, activitatea de voluntariat se consideră experiență profesională și/sau în specialitate, în funcție de tipul activității, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.

Un nou element introdus în lege este Certificatul de Voluntariat. Pe durata perioadei activității de voluntariat, precum și la încheierea activității de voluntariat, organizația-gazdă, la cererea voluntarului, are obligația de a elibera un certificat de voluntariat la care este anexat un raport de activitate.

Potrivit art. 10, alin. 4, certificatul de voluntariat trebuie să conțină următoarele elemente:

datele de identificare ale organizației-gazdă care emite certificatul;

numărul de înregistrare și data emiterii certificatului;

numărul de înregistrare și data contractului de voluntariat;

numele, prenumele și datele de identificare ale voluntarului;

perioada și numărul de ore de voluntariat;

numele și prenumele coordonatorului voluntarilor;

numele și prenumele reprezentantului legal al organizațieigazdă;

mențiunea “Voluntarul și organizația emitentă sunt responsabili pentru veridicitatea datelor și informațiilor cuprinse în acest certificat”.

În ceea ce privește raportul de activitate, acesta trebuie să includă:

activitățile de voluntariat prestate;

atribuțiile asumate;

aptitudinile dobândite.

Alte modificări demne de a fi menționate se referă la explicitarea faptului că sprijinirea voluntariatului de către autoritățile administrației publice locale nu trebuie să se constituie într-o metodă de reducere a cheltuielilor (Art. 6), menționarea întâlnirilor anuale dintre autoritățile administrației publice locale cu reprezentanții organizațiilor gazdă ale voluntarilor în vederea organizării unei cooperări eficiente (Art. 7 alineatul 2) și implicarea autorităților administrației locale în promovarea și susținerea celebrării Zilei Internaționale a Voluntarilor în data de 5 decembrie (Art. 7 alineatul 3).

3.3 Sectorul organizațiilor implicate în voluntariatul din România

Entitățile non – profit din România sunt înregistrate la autoritățile juridice locale, iar la nivel național există un registru al entităților non – profit care intră în competența Ministerului Justiției.

Registrul trebuie să fie actualizat în mod constant, să ofere încredere, și să fie la zi cu informațiile despre numărul de entități non – profit care activează în România. Acest lucru nu este întotdeauna valabil având în vedere numeroasele modificări ale prevederilor legale pentru sectorul non – profit din ultimii 20 de ani. De asemenea, registrul nu a fost actualizat în mod regulat pentru anumite perioade de timp și datorită prevederilor legale ce reglementează încheierea activității unei astfel de entități nu sunt clare și există o mulțime de organizații incluse în registrul chiar dacă acestea nu mai sunt active de ceva timp.

Acest registru este sursa cea mai fiabilă de informații cu referire la numărul de entități non – profit înregistrate în România.

Un studiu realizat în anul 2010 de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile ( FDSC ) arată că, în luna ianuarie a anului 2010 România a avut un număr de 62.680 de entități non-profit înregistrate, după cum urmează:

asociații 44.271

fundații 16.785

federații 758

sindicate 633

alte tipuri de entități non-profit 213

Creșterea cea mai accelerată a numărului de asociații și fundații înregistrate a fost înregistrată între anii 2002 și 2005, când numărul acestora a crescut de cinci ori.

Viața asociativă este mai proeminentă în zonele urbane, având în vedere ponderea mare a localizării, 87% din totalul non-profit înregistrate în România.

În ceea ce privește aria de acoperire a acțiunilor sale, procentul de 24.13% din acțiunile înregistrate ale sectorului non-profit sunt la nivel național, 17,95% la nivel regional, 22.73% la nivel de țară și 20,94% la nivel local.

Este foarte dificil de evaluat cât de multe asociații din total celor înregistrate sunt încă active în România având în vedere lipsa reglementărilor cu privire la o raportare periodică sau alt tip de prevederi care ar putea permite autorităților să aibă informații actualizate cu privire la această chestiune.

Un indicator, chiar dacă nu foarte precis, este numărul de entități non-profit care înregistrează situația lor financiară anuală la Ministerul Finanțelor.

În anul 2008, aproape o treime dintre entitățile legal constituite, mai exact 21.319 de organizații non-profit (ONG-uri), a înregistrat conturile închise anual la Ministerul Finanțelor. Din păcate această acțiune nu este una obligatorie, așa ca încă nu este clar cât de mulți dintre cei care nu își înregistrează conturile sunt încă activi.

Același studiu realizat de FDSC în anul 2010 conține o secțiune specială pentru liderii sectorului non-profit, iar răspunsurile lor arată că 90% dintre organizațiile non – profit din România implică voluntari în activitățile lor, în timp ce 68% dintre ei funcționează exclusiv pe voluntariat , neavând personal angajat.

  Aprecierea în această secțiune arată, de asemenea, că cererea și oferta de voluntari nu sunt bine echilibrate, numărul de persoane care doresc să se implice depășește numărul de oportunități organizate disponibile. Astfel, 63,3 % dintre liderii non-profit au declarat că voluntarii pot aborda organizațiile personal, 50 % declară că organizațiile lor au suficienți voluntari și nu găsesc dificultăți în atragerea de noi membrii, în timp ce 3,3 % declară că au mai mulți voluntari decât au nevoie sau decât au capacitate să se implice.

În cadrul entităților non-profit înregistrate, există organizații, cum ar fi Pro Vobis-

Centrul Național de Resurse pentru Voluntariat, Rețeaua Națională a Centrelor de Voluntariat locale, și Federația VOLUM, care reprezintă nucleul infrastructurii de voluntariat din România. Primul centru de voluntariat din România a devenit activ în anul 1997 și a fost înființat ca departament umanitar al Asociației Pro Vobis cu sediul in Cluj-Napoca. În anul 2001 organizația a schimbat numele și misiunea sa, înregistrându-se ca primul centru de voluntariat din România sub numele de Pro Vobis – Centrul de Voluntariat.

În urma activității extinse în promovarea voluntariatului și furnizarea de servicii legate implicare și de formare în voluntariat, Pro Vobis a extins activitatea la nivel național, iar din anul 2004 a devenit Centru de Resurse pentru Voluntariat, unde principalele activități au fost:

promovarea voluntariatului

training și consultanță pentru dezvoltarea voluntariatului

proiecte pilot în voluntariat

sprijinirea acțiunilor voluntare.

Principalele direcții de acțiune ale Centrului Pro Vobis se axează pe promovarea agresivă a muncii benevole, dezvoltarea infrastructurii de voluntariat, "profesionalizarea" proceselor de management, precum și furnizarea de consultanță și formare pentru organizațiile de voluntari și instituțiile publice.

În cursul anului 1999 și 2011, Pro Vobis a oferit sprijin în înființarea a 35 de centre de voluntariat locale din care 25 sunt încă active .

Cele mai multe dintre centrele de voluntariat locale sunt departamente din cadrul organizațiilor mari non -profit, în timp ce foarte puține sunt înregistrate exclusiv ca centre de voluntariat. Unele centre de voluntariat sunt înregistrate ca asociații, fiind membru pe baza; unele sunt departamente din cadrul fundațiilor.

Rolul lor principal este de a acționa ca brokeri la nivel local, și anume să " potrivească" voluntari și oportunitățile de voluntariat .

Unele dintre centre de voluntariat își desfășoară activitatea în orașe mici și în zone rurale, iar numărul acestora este extrem de mic. Majoritatea centrelor de voluntariat își lansează propriile programe de voluntariat oferind oportunități doar la nivel local. În anul 2001, patru centre de voluntariat locale au creat Rețeaua Națională a Centrelor de Voluntariat Locale din România.

Rețeaua Națională a Centrelor de Voluntariat Locale din România este o structură informală care facilitează schimbul de practici între centrele de voluntariat. De asemenea reprezintă un forum de dezbatere și o platformă de cooperare pentru evenimente de promovare a voluntariatului la nivel național. Din păcate, rețeaua nu a devenit o forță motrice în promovarea voluntariatului, rolul său fiind limitat la participarea de evenimente anuale și schimbul de experiență între membrii săi. Acest lucru se datorează limitării din punct de vedere legislativ.

În anul 2011 desclarat Anul european al voluntariatului, conștient de necesitatea unei entități reprezentative înregistrate legal și care să acționeze ca un organism național pentru voluntariat, Pro Vobis a inițiat în anul 2010 înființarea Federației VOLUM-Federația Organizațiilor pentru Sprijinirea și Dezvoltarea Voluntariatului în România, înregistrată oficial în decembrie 2010, având 25 de membri fondatori și alte 13 organizații care s-au alăturat imediat după înregistrarea acesteia. Federația VOLUM joacă un rol cheie în dezvoltarea și punerea în aplicare a planului național de acțiune din România. Misiunea VOLUM este de a facilita dialogul și coordonarea părților interesate de voluntariat, cu scopul de a asigura dezvoltarea durabilă a acestuia în România. Federația are în prezent 46 de membri, voluntari care implică organizații active în domenii precum: servicii sociale, educație, tineret, mediu, sănătate, drepturile omului și vizează o gamă largă de grupuri țintă.

Federația are patru direcții principale strategice:

1.să devină principalul organ reprezentativ al voluntariatului în România;

2.crearea unui mediu propice voluntariatului în România;

3.dezvoltarea capacității membrilor săi și creșterea calității voluntariatului în România;

4.dobândirea recunoașterii publice a voluntariatului și a contribuției pe care o are asupra dezvoltării individuale și sociale.

Rapoarte din anul 2011 arată că organizațiile membre Volum aveau un total de 83.394 participanți individuali, 402 de persoane angajate, și implică 13.497 de voluntari în activitățile lor curente. Din cei 46 de membri ai săi, 7 acționează la nivel național și internațional, 12 acționeazăla nivel național, 9 la nivel regional, și 18 la nivel local, fiind înregistrată în 21 de localități diferite, 43 în mediul urban și 3 în mediul rural. Nouă dintre membrii volum sunt centre de voluntariat locale.

Federația VOLUM lucrează în strânsă colaborare cu Pro Vobis și au o împărțire clară a sarcinilor și responsabilităților. Astfel, misiunea VOLUM este de a sprijini voluntariatul, în timp ce Pro Vobis este specializata in furnizarea de resurse pentru organizațiile care implică voluntari.

Unele dintre cele mai mari organizații de voluntariat din România sunt filiale ale organizațiilor internaționale de renume, cum ar fi: Crucea Roșie, Salvați Copiii, Federația Caritas, World Vision, Habitat for Humanity, Hospices of Hope, dar și organizații naționale, cum ar fi: Fundația pentru Sprijin Comunitar, Asociația Mai Mult Verde sau Fundația noi Orizonturi. Cele mai multe dintre aceste organizații sunt membre VOLUM.

În afară de organizațiile non-profit, care rămân vehiculul major pentru implicarea cetățenilor în voluntariat, există și alte părți interesate implicate în furnizarea de activități de voluntariat și promovarea acestuia.

 Instituțiile publice, ca furnizorii de asistență socială, spitale publice, instituțiile publice de cultură (muzee, grădini botanice și zoologice) și instituții de învățământ, toate organizează activități de voluntariat și acțiuni de promovare a acestuia. De asemenea, unele companii sunt în curs de dezvoltare al programelor de voluntariat pentru angajați și cooperează cu sectorul non-profit în implementarea unor astfel de programe.

Printre furnizorii de servicii publice de asistență socială, cele mai deschise la voluntariat sunt Direcțiile pentru Protecția Copilului care cooperează cu ONG-urile locale.

Unul dintre cele mai de succes programe de voluntariat din spitale este administrat de Asociația Little People, în colaborare cu spitale din București, Cluj-Napoca și Timișoara. Acest program implică voluntari pentru furnizarea de asistență și agrement pentru copii din secțiile de oncologie. Un alt proiect-pilot este condus de Centrul Național de Resurse pentru Voluntariat Pro Vobis în colaborare cu Organizația britanică pentru Sanatate Mentală, și presupune furnizarea de asistență și agrement pentru pacientii din saloanele închise ale unui spital de psihiatrie.

De asemenea, Muzeul Țăranului Român din București are un program de voluntariat de succes pentru promovarea și conservarea tradițiilor populare românești; Grădina Botanică din București organizează în fiecare an programul “Curățenia de primăvară”.

Implicarea întreprinderilor în voluntariat este aproape întotdeauna parte din responsabilitate socială corporativă (CSR), politicile corporative ale companiilor și, uneori, se desfășoară în colaborare cu sectorul non-profit.

Pot fi identificate câteva tendințe în acest sens:

înființarea fundațiilor corporatiste care rulează programe comunitare, cum ar fi Fundația Ronald McDonald, Fundația Sensiblue, Fundatia Vodafone;

compani care organizează programe de finanțare pentru ONG-uri, cum ar fi Comunitățile Raiffeisen, Rompetrol "Împreună pentru fiecare";

crearea de programe de voluntariat ale angajaților puse în aplicare în colaborare cu ONG-uri sau institutii publice;

gestionarea programelor proprii de CSR, de exemplu, Petrom " Țara lui Andrei", UnicreditTiriac "Gift Matching", Mol Romania "Spații verzi";

dezvoltarea de societăți mixte, pentru un impact social mai amplu, între societăți sau fundații corporative și non-profit sau de servicii publice de importanță majoră, cum ar fi serviciile de urgență sau unități de protecție civilă, de exemplu cazul Vodafone și Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare SMURD- "Parteneriat pentru viata".

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ – ASOCIAȚIA PHOENIX – ANIMAL PROTECTION AND HUMAN CARE

Pentru a sublinia rolul și impactul voluntariatului asupra societății, dar și asupra voluntarului, am ales ca prezenta lucrare să expun experiența personală ca voluntar activ în cadrul unei asociații de protecție a animalelor.

Impulsul care m-a făcut să iau atitudine a fost nedreptatea și modul crud în care erau tratate animalele de pe străzile din România.

Motivațiile mele ca și voluntar au fost: în primul rând, iubirea față de animale, dorința de a schimba ceva în comunitatea în care trăiesc, curiozitatea, acumularea de experiență și nu în ultimul rând satisfacția pe care o aveam după fiecare misiune dusă la bun sfârșit.

Asociația Phoenix – Animal Protection and Human Care și-a început activitatea în anul 2006 din dorința de a oprii maltratările din adăpostul public al câinilor comunitari din orașul Giurgiu. De-a lungul timpului asociația și-a extins aria de acoperire la nivelul întregului județ, iar obiectivele principale s-au modificat și diversificat. Astfel, de la obiectivul principal din anul 2006, acela de a stopa cruzimea față de animalele din adăpostul public, în prezent asociația este implicată în acțiuni de salvare, campanii de sterilizare a animalelor cu și fără stăpân, campanii de adopție a animăluțelor din grija voluntarilor și mai recent înființarea propriului adăpost și construirea clinicii private a asociației pentru tratarea animalelor luate sub tutela Phoenix.

De asemenea, în anul 2008 Asociația Phoenix a început o frumoasă și lungă colaborare cu Pelastetaan Koirat, organizație non-guvernamelntală din Finlanda. Inițial asociația din Finalnda ajuta periodic cu hrană, pături și tratamente pentru puținele animale luate din adăpostul public și îngrijite de voluntarii Phoenix.

Ulterior, odată cu promulgarea noii legi, Legea nr. 9/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor, acțiunile asociației au luat amploare.

Numărul animalelor salvate și adoptate a crescut semnificativ, probabil datorită legii promulgate și cu singuranță un rol major l-a jucat mass-media, care a mediatizat cazuri de cruzime și de salvare a animalelor de pe stradă.

Prin prisma mass-mediei am realizat și noi, un reportaj cu cei de la PRO TV în care era prezentat cazul unui cocker spaniel salvat de pe strazile orașulului și care, la aceea vreme, se afla în grija unei doamne voluntar din asociația Phoenix. Ulterior difuzării reportajului, batrănul coker a fost adoptat de o familie din București.

Tot în aceea perioadă, organizația Phoenix a început colaborarea cu Jurnalul Giurgiuvean, editorial local, unde în fiecare săptămână ne era alocat un spațiu pentru a prezenta câte un caz al unui animal care avea nevoie de un stăpân, iar pe lângă asta, săptămânal era adobrdată căte o problemă de interes local privind protecția animalelor și implicarea cetățenilor în rezolvarea civilizată, legală, a problemei animalelor fără stăpân.

În perioada ce a urmat, organizația Pelastetaan Koirat din Finlanda a început promovarea cazurilor din asociația Phoenix, a situației din adăpostul public avănd ca finalitate adoptarea animalelor de către familiile finlandeze. O evidență proprie a asociației Phoenix arată că din anul 2008 și până în prezent, au fost adoptați în Finlanda aproximativ 10.000 de patrupede.

Odată cu promovarea cazurilor, finlandezii obișnuiți deja cu acțiunile de voluntariat au început să strangă fonduri pentru animăluțele aflate în sufeință din România. De asemenea, în prezent există voluntari de la Pelastetaan Koirat care vin în mod regulat în România și participă la acțiunile voluntare din cadrul asociației. Acestia sunt „cazați” la președinta asociației și alături de noi trăiesc printre animăluțe.

Procedura de adopție în strainătate era următoarea: voluntarul, în cazul de față eu, postam un caz al unui patruped cu traducere în limba engleză; cazul era preluat de voluntarii din Finlanda care în cele din urmă îi găseau stăpân. Pentru ca animalul să poată părăsii țara trebuia să aibă completă schema de vaccinare, în special vaccinul anti-rabic, acesta fiind ultimul din schemă, fără de care nu se putea să părăsească teritoriul României. Toate vaccinurile erau notate în carnetul de sănătate al patrupedului. Pe lângă carnet, este nevoie de microcip și înregistrarea sa într-o bază de date, apoi întocmirea actelor de părăsire a teritoriului, mai exact a pașaportului. După ce toate actele au fost întocmite, se asteaptă pentru ocuparea celorlalte locuri din cuști. Un transport până în Finlanda presupunea cumpărarea unui bilet de avion la compania Lufthansa și plata unui cost suplimentar pentru transportul animalelor. Toate acestea erau suportate din donații și fonduri proprii ale celor două organizații non-guvernamentale.

Din experiența proprie a mai multor zboruri în Finlanda, pot spune că nu există sentiment mai frumos al concretizării unei acțiuni de voluntariat.

Responsabilitățile mele ca și voluntar în cadrul asociației Phoenix sunt următoarele:

verificarea în teritoriu a sesizărilor

acțiuni de salvare a patrupedelor aflate în suferință

organizarea și participarea la campanii de sterilizare

organizarea campaniilor de adopție

concretizarea adopțiilor

deplasări externe

îngrijirea animalelor atât din adăpostul public cât și din adăpostul asociației

organizarea de campanii de educare a populației

strângerea de fonduri

Voluntariatul a jucat un rol important în educarea și dezvoltarea personală. Am inceput voluntariatul în anul 2008, la vârsta adolescenței.

Unul dintre preimele lucrurii pe care le-am invătat ca și voluntar a fost modul în care să interacționez cu posibilii adoptatori, iar din micul chestionar pe care îl adresam la telefon ar fi trebuit sa îmi dau seama dacă sunt serioși și apți pentru a deține un animal de companie. Întregul proces de adopție nu presupunea doar luarea patrupedului de la asociație, ci semnarea unui contract de adopție și verificarea de către asociație a bunăstării patrupedului.

Experiența de voluntar mi-a modelat caracterul și mi-a deschis viziuni. Astfel am devenit mult mai receptivă la orice acțiune voluntară și m-am maturizat din punct de vedere emoțional. Unele cazuri nu se sfârșeau întotdeauna cu adopția sau salvarea animalului, ba dimpotrivă uneori eram nevoiți să-i curmăm suferința prin eutanasiere.

Munca de voluntar nu este remunerată însă este recompensată prin oprtunitățile pe care ți-le oferă. Din punctul de vedere al oportunităților cea mai importantă este cu siguranță calatoria în Finlanda și experiența voluntariatului dincolo de granițele țării.

Cea de-a doua oportunitate a fost participarea la sedințele primăriei alături de un reporter din Finlanda, interesat de situația actuală a căinilor comunitari din Giurgiu, urmare a unor proteste on-line pe rețelele de socializare. Pe lângă aceasta am avut exclusiv o audiție la domnul primar al Municipiului Giurgiu, Dl. Barbu Nicolae.

Ultima, dar nu cea din urmă, este oportunitatea de a cunoaste foartă lume din domeniu, de la simpli voluntari până la medici, politicieni și care împreună luptăm pentru aceiași cauze: reducerea numărului de animale de pe stradă prin sterilizare și lupta împotriva abandonului.

În concluzie voluntariatul schimbă vieți!

Concluzii și propuneri

În general, voluntariatul reprezintă un interes față de problemele societății și a face muncă voluntară presupune teoretic, realizarea unei activități fără ca cel ce o îndeplinește să urmărească o recompensă de orice natură ar fi ea.

Oamenii fac voluntariat din cele mai variate motive. Ei pot alege să se ofere voluntari pentru a dezvolta abilități, să câștige experiență, de a socializa sau de a da ceva înapoi societății. În anumite situații, voluntari simt o datorie morală sau au motive întemeiate de a participa la acțiuni de voluntariat pentru a sprijini o anumită cauză. Elementul cheie este faptul că se realizează în mod deliberat.

Cele 4 tipuri de activitate de voluntariat sunt delimitate în funcție de rezultatul final sau de criteriile scopului final: ajutor reciproc sau auto-ajutor; filantropie sau serviciu pentru alții; participare; sprijin sau campanii. Fiecare dintre aceste tipuri se manifestă peste tot în lume. Cu toate acestea, există tipuri diferite considerabil de la o țară la alta.

Factorii care influențează voluntariatul sunt de natură economică, socială, politică sau depind de stadiul de dezvoltare al țării respective.

Așa cum am prezentat în cadrul lucrării, una din modalitățile prin care se poate practica voluntariatul, îl constituie asociațiile non-profit, având nenumărate beneficii atât din perspectiva celor care participă, dar și din perspectiva comunității.

Comune printre aceste beneficii se numără dezvoltarea abilităților de comunicare, voluntarii fiind puși în multiple situații, în postura de a comunica cu diverse persoane. Acestea au personalități diferite și provin din medii total diferite și , astfel pot da naștere unor situații în cadrul cărora sunt nevoiți să discute pentru a ajunge la un consens sau pentru a finaliza taskurile primite. Un alt avantaj îl constituie caracterul practic, activitățile la care sunt supuși și care, de multe ori, sunt orientate către a stimula creativitatea, spiritul de echipă și, mai ales, ingeniozitatea prinvind găsirea unor soluții cu privire la situațiile identificate.

În urma realizării activităților de voluntariat, persoanele implicate pot obține în baza legii adoptate în anul 2014 recunoașterea acestei munci și din punct de vedere legal. Anii în care se prestează acțiuni de voluntariat se vor considera ca fiind vechime de muncă. Acest lucru se va realiza doar în baza unor documente doveditoare, și anume: contract de voluntariat, carnet de voluntar și carnet nominal. De asemenea, cei care vor activa în acest domeniu și vor căpăta experiență, vor avea un avantaj considerabil în ochii angajatorilor, mai ales daca acțiunile sunt dintr-un domeniu conex cu job-ul la care aplică persoana în cauză.

De-a lungul timpului acțiunile de voluntariat au crescut și din punct de vedere al cantității, dar cel mai important, în opinia mea, au crescut din punct de vedere al calității activităților. ONG-urile și-au îndreptat atenția către diverse domenii: protecția animalelor, turism, business, antreprenoriat social, marketing ,etc dorind să dezvolte proiecte care să aibă un impact pozitiv asupra oamenilor și al comportamentului acestora, iar tot mai mulți tineri doresc să se implice în astfel de acțiuni. Voluntariatul a dobândit o notorietate tot mai mare, în special, datorită acțiunilor internaționale și entuziasmul voluntarilor, efectele fiind mărturii grăitoare care sprijină conceptul.

În ceea ce privesc propunerile pentru a dezvolta în continuare voluntariatul, una din ele face referire la atitudinea statului cu privire la acesta, și anume promulgarea a tot mai multor legi și acțiuni în favoarea voluntariatului pentru a stimula un astfel de comportament pro activ. Există în prezent câteva legi, însă procedura pentru a beneficia de pe urma acțiunii de voluntar este complexă și de multe ori anevoioasă, așadar propun simplificarea metodologiei în care se recunoaște munca voluntară. De asemenea, aș propune promovarea mai intensă a acestui statut de om-voluntar și a beneficilor dobândite în urma unei activități de acest tip.

În opinia mea, voluntariatul are un potențial extraordinar în țara noastră care încă nu este exploatat la capacitate maximă, dar acest lucru se va realiza treptat, în timp, pe măsură ce se vor conștientiza efectele benefice și vor fi tot mai mulți aderenți și susținători ai acestei idei.

Bibliografie:

F. Fukuyama, “Economic Development and the Idea of Social Capital”, 1997, 378-379

J. Coleman, “Fundamentele teoriei sociale”, 1990, p 304

R. Putnam, “Capitalul social și comunitatea civică”, 1993, p 167

*** Articol “Voluntariatul în Romania, între altruism și trend” http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/1035-voluntariatul-in-romania-intre-altruism-si-trend.html

*** “Cartea Albastra” Alianța mondială a YMCA http://www.ymca.int/uploads/media/The_YMCA_Blue_Book_02.pdf

*** Dictionarul etimologic http://www.etymonline.com/index.php?term=volunteer

*** Eurobarometer no. 73, vol. 2, November 2010, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol2_en.pdf

*** Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile . 2010. " România 2010. Sectorul neguvernamental – profil , tendințe , Provocări "

*** Guvernul Canadei / inițiative voluntare comune, 1999 http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CC8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.stiriong.ro%2Fdocumente%2F306.doc&ei=CGZoVZjwE4H4ywPqjYOABQ&usg=AFQjCNFwuDB0q1I-YyfQRVbI-4N68_HsPg&sig2=0UETI4rqU5r1iWQJ5qZlNw&bvm=bv.93990622,d.bGQ

*** Home Office, 1998 http://data.ncvo.org.uk/wp-content/uploads/2013/09/NCVOAlmanac06VolunteersAndTrustees.pdf

*** Interviu Cristina Rigman, președintele Federației Volum aparut pe site-ul http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/1035-voluntariatul-in-romania-intre-altruism-si-trend.html

*** Legea Nr. 1 din 5 ianuarie 2011, Legea educației naționale” publicată în Monitorul Oficial al României Nr.18 din 10 Ianuarie 2011, Art 203 (9), pag. 69 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php

*** Legea nr. 384/2006 cu privire la statutul voluntar al soldatilor. http://www.dreptonline.ro/legislatie/statut_soldati_gradati_voluntari.phphttp://www.un.org/documents/ga/docs/56/a56140.pdf

*** „România 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări” http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%2010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

*** Raportul “Voluntarii Națiunilor Unite”, pregătit pentru sesiunea specială a Adunării Generale a ONU pentru Dezvoltare Socială, Geneva, februarie 2001 http://www.compactvoice.org.uk/sites/default/files/volunteering.pdf

*** www.communities.gov.uk/publications/communities/2005citizenshipsurveyactive

*** http://en.wikipedia.org/wiki/Clara_Barton

*** http://en.wikipedia.org/wiki/The_Salvation_Army

*** http://dexonline.ro/search.php?cuv=voluntar

*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Peace_Corps

*** http://ccss.jhu.edu/wp-content/uploads/downloads/2011/08/Global-Civil-Society-I.pdf

*** http://en.wikipedia.org/wiki/Communal_work#Harambee

*** https://www.linkedin.com/company/pro-vobis-national-volunteer-center

*** http://voluntardeprofesie.ro/home.htm\

*** http://www.codulmuncii.ro/titlul_2/capitolul_1/art_13_1.html

*** http://legestart.ro/ce-retinem-din-noua-lege-a-voluntariatului/

***http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_78_2014_reglementare_activitate_voluntariat.php

*** http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx

***http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf paginile 21-28

*** http://www.thelittlepeople.ro/intalnirea-internationala-voluntarilor-oncopediatrici-international-paediatric-oncology-volunteer

*** http://www.muzeultaranuluiroman.ro/voluntariat.html

*** http://www.stiriong.ro/ong/mediu/curatenia-de-primavara-10-ani-de-curat\

*** http://jurnalgiurgiuvean.ro/respect-inseamna-civilizatie/

*** http://www.zooland.ro/asociatia-phoenix-1971

*** http://www.dcul.cz/pdf/grassroots_volunteering_AGORA.pdf

*** https://www.energizeinc.com/a-z/article-internal/49

*** http://dictionary.infoplease.com/volunteer

*** http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1

*** www.economist.com/blogs/freeexchange/2014/09/economics-volunteering

*** www.volunteerscotland.net/policy-and-research/resources/assigning-economic-value-to-volunteering/

*** http://www.independentsector.org/volunteer_time

*** http://www.independentsector.org/scope_of_the_sector

*** http://www.independentsector.org/economic_role

*** http://www.handsonnetwork.org/tools/volunteercalculator

*** http://www.peacecorps.gov/volunteer/learn/whatvol/busdev_01/

*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Capital_social

*** http://stiri.acasa.ro/cariera-189/voluntariatul-in-romania-4926.html

*** http://www.saptamanavoluntariatului.ro/

*** http://www.csnmeridian.ro/files/docs/Economia%20Sociala.pdf

*** http://www.unicef.org/about/

Anexa 1:

CONTRACT DE ADOPȚIE

Între

Subscrisa Asociatia Phoenix, avand sediul social in Giurgiu, str. Decebal, bl.50/3D, ap.8, legal reprezentata de Magdalena Radu, („Asociatia”)

și

Subsemnatul(a)_________________________________________,domiciliat în ___________________________________________________________________, posesor al B.I. seria___ nr._________C.N.P._______________________, tel.___________________________ („Adoptatorul”)

se incheie astazi, __________, prezentul Contract de Adoptie, in urmatoarele conditii :

1. Adoptatorul adopta si Asociatia da spre adoptie un catel/felina cu urmatoarele caracteristici:

Sex :

Culoare :

Vârsta :

Semne particulare :

2. Adoptatorul se obliga să creasca felina/catelul și sa o îngrijeasca în cele mai bune condiții, sa-i asigure controlul medical necesar si vaccinarile obligatorii

3. În cazul în care animalul nu se va adapta noului mediu, Adoptatorul se obliga să o înapoiez Asociatiei iar Asociatia se obliga sa o primeasca fara obiectii. Inapoierea se va face persoanei care reprezinta Asociatia la incheierea prezentului contract.

4. Asociatia va avea permisiunea adoptatorului pentru a verifica prin orice reprezentant al acesteia, periodic, in primii 2 ani, conditiile de viata, starea de sănătate și modul de comportare al animalului iar in cazul in care se constata ca acesta nu beneficiaza de conditii bune de ingrijire si hrana ori se afla intr-o stare precara de sanatate ori are un comportament deviat, anormal Asociatia isi rezerva dreptul de a lua felina/catelul de la adoptator.

4.1 In cazul in care se constata cele de la art. 3 si 4 din culpa Adoptatorului, Asociatia are dreptul la daune constand in: contravaloarea tratamentelor necesare; cheltuielui cu privire la adoptie; cheltuieli cu privire la reeducarea animaluilui in vederea integrarii intr-o noua familie

5. Adoptatorul se obliga sa nu comercializeze si/sau doneze cainele/pisica adoptata fara acordul expres al Asociatiei; in cazul in care Adoptatorul nu mai are posibilitatea sau nu mai doreste sa tina felina/catelul, acesta este obligat sa contacteze Asociatia si sa comunice acest lucru iar Asociatia va prelua felina/catelul in vederea gasirii uneui nou adoptator; daca Adoptatorul a gasit deja un nou adoptator, va comunica acest lucru Asociatiei iar Asociatia va prelua cainele/pisica si, dupa verificarile de rigoare, fie o va reloca la noual adoptator fie o va pastra in vederea gasirii unui nou adoptator; incalcarea prezentelor dispozitii da dreptul Asociatiei de a cere despagubiri Adoptatorului.

6. La varsta de maximum 6 luni Adoptatorul se obliga sa castreze/sterilizeze cainele/felina, sa comunice acest lucru Asociatiei. In cazul in care, Adoptatorul nu poate sustine costul interventiei este obligat sa ia legatura cu Asociatia in acest scop.

7.In cazul bolii, decesului sau pierderii, Adoptatorul are obligatia sa comunice Asociatiei in maximum 48 de ore. Bolala sau decesul vor fi sustinute de dovezi medicale.

7.1. In cazul incalcarii obligatiilor din prezentul contract, Asociatia poate cere despagubiri in valoare de 2500 ron.

8. Ambele parti se obliga sa-si comunice reciproc orice modificare de adresa, telefon sau alte modificari ce au legatura directa cu adoptia, comunicandu-si-le in cel mai scurt timp telefonic sau prin posta electronica.

9. Adoptatorul v-a fi notificat prin executor judecatoresc in cazul incalcarii obligatiilor.

10. Prin conventia partilor prezentul contract este titlu executoriu.

11. La prezentul contract se atasaza act aditional cu privire la datele de identificarea ale felinei/cainelui (microcip, carnet de sanatate, eventual certificat medic daca este necesar si foloseste starii animalului); a fost incheiat in 2 exemplare originale, cate una pentru fiecare parte.

Asociatia Phoenix Semnătura

Bibliografie:

F. Fukuyama, “Economic Development and the Idea of Social Capital”, 1997, 378-379

J. Coleman, “Fundamentele teoriei sociale”, 1990, p 304

R. Putnam, “Capitalul social și comunitatea civică”, 1993, p 167

*** Articol “Voluntariatul în Romania, între altruism și trend” http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/1035-voluntariatul-in-romania-intre-altruism-si-trend.html

*** “Cartea Albastra” Alianța mondială a YMCA http://www.ymca.int/uploads/media/The_YMCA_Blue_Book_02.pdf

*** Dictionarul etimologic http://www.etymonline.com/index.php?term=volunteer

*** Eurobarometer no. 73, vol. 2, November 2010, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol2_en.pdf

*** Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile . 2010. " România 2010. Sectorul neguvernamental – profil , tendințe , Provocări "

*** Guvernul Canadei / inițiative voluntare comune, 1999 http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CC8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.stiriong.ro%2Fdocumente%2F306.doc&ei=CGZoVZjwE4H4ywPqjYOABQ&usg=AFQjCNFwuDB0q1I-YyfQRVbI-4N68_HsPg&sig2=0UETI4rqU5r1iWQJ5qZlNw&bvm=bv.93990622,d.bGQ

*** Home Office, 1998 http://data.ncvo.org.uk/wp-content/uploads/2013/09/NCVOAlmanac06VolunteersAndTrustees.pdf

*** Interviu Cristina Rigman, președintele Federației Volum aparut pe site-ul http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/1035-voluntariatul-in-romania-intre-altruism-si-trend.html

*** Legea Nr. 1 din 5 ianuarie 2011, Legea educației naționale” publicată în Monitorul Oficial al României Nr.18 din 10 Ianuarie 2011, Art 203 (9), pag. 69 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php

*** Legea nr. 384/2006 cu privire la statutul voluntar al soldatilor. http://www.dreptonline.ro/legislatie/statut_soldati_gradati_voluntari.phphttp://www.un.org/documents/ga/docs/56/a56140.pdf

*** „România 2010. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări” http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%2010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

*** Raportul “Voluntarii Națiunilor Unite”, pregătit pentru sesiunea specială a Adunării Generale a ONU pentru Dezvoltare Socială, Geneva, februarie 2001 http://www.compactvoice.org.uk/sites/default/files/volunteering.pdf

*** www.communities.gov.uk/publications/communities/2005citizenshipsurveyactive

*** http://en.wikipedia.org/wiki/Clara_Barton

*** http://en.wikipedia.org/wiki/The_Salvation_Army

*** http://dexonline.ro/search.php?cuv=voluntar

*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Peace_Corps

*** http://ccss.jhu.edu/wp-content/uploads/downloads/2011/08/Global-Civil-Society-I.pdf

*** http://en.wikipedia.org/wiki/Communal_work#Harambee

*** https://www.linkedin.com/company/pro-vobis-national-volunteer-center

*** http://voluntardeprofesie.ro/home.htm\

*** http://www.codulmuncii.ro/titlul_2/capitolul_1/art_13_1.html

*** http://legestart.ro/ce-retinem-din-noua-lege-a-voluntariatului/

***http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_78_2014_reglementare_activitate_voluntariat.php

*** http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx

***http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf paginile 21-28

*** http://www.thelittlepeople.ro/intalnirea-internationala-voluntarilor-oncopediatrici-international-paediatric-oncology-volunteer

*** http://www.muzeultaranuluiroman.ro/voluntariat.html

*** http://www.stiriong.ro/ong/mediu/curatenia-de-primavara-10-ani-de-curat\

*** http://jurnalgiurgiuvean.ro/respect-inseamna-civilizatie/

*** http://www.zooland.ro/asociatia-phoenix-1971

*** http://www.dcul.cz/pdf/grassroots_volunteering_AGORA.pdf

*** https://www.energizeinc.com/a-z/article-internal/49

*** http://dictionary.infoplease.com/volunteer

*** http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1

*** www.economist.com/blogs/freeexchange/2014/09/economics-volunteering

*** www.volunteerscotland.net/policy-and-research/resources/assigning-economic-value-to-volunteering/

*** http://www.independentsector.org/volunteer_time

*** http://www.independentsector.org/scope_of_the_sector

*** http://www.independentsector.org/economic_role

*** http://www.handsonnetwork.org/tools/volunteercalculator

*** http://www.peacecorps.gov/volunteer/learn/whatvol/busdev_01/

*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Capital_social

*** http://stiri.acasa.ro/cariera-189/voluntariatul-in-romania-4926.html

*** http://www.saptamanavoluntariatului.ro/

*** http://www.csnmeridian.ro/files/docs/Economia%20Sociala.pdf

*** http://www.unicef.org/about/

Anexa 1:

CONTRACT DE ADOPȚIE

Între

Subscrisa Asociatia Phoenix, avand sediul social in Giurgiu, str. Decebal, bl.50/3D, ap.8, legal reprezentata de Magdalena Radu, („Asociatia”)

și

Subsemnatul(a)_________________________________________,domiciliat în ___________________________________________________________________, posesor al B.I. seria___ nr._________C.N.P._______________________, tel.___________________________ („Adoptatorul”)

se incheie astazi, __________, prezentul Contract de Adoptie, in urmatoarele conditii :

1. Adoptatorul adopta si Asociatia da spre adoptie un catel/felina cu urmatoarele caracteristici:

Sex :

Culoare :

Vârsta :

Semne particulare :

2. Adoptatorul se obliga să creasca felina/catelul și sa o îngrijeasca în cele mai bune condiții, sa-i asigure controlul medical necesar si vaccinarile obligatorii

3. În cazul în care animalul nu se va adapta noului mediu, Adoptatorul se obliga să o înapoiez Asociatiei iar Asociatia se obliga sa o primeasca fara obiectii. Inapoierea se va face persoanei care reprezinta Asociatia la incheierea prezentului contract.

4. Asociatia va avea permisiunea adoptatorului pentru a verifica prin orice reprezentant al acesteia, periodic, in primii 2 ani, conditiile de viata, starea de sănătate și modul de comportare al animalului iar in cazul in care se constata ca acesta nu beneficiaza de conditii bune de ingrijire si hrana ori se afla intr-o stare precara de sanatate ori are un comportament deviat, anormal Asociatia isi rezerva dreptul de a lua felina/catelul de la adoptator.

4.1 In cazul in care se constata cele de la art. 3 si 4 din culpa Adoptatorului, Asociatia are dreptul la daune constand in: contravaloarea tratamentelor necesare; cheltuielui cu privire la adoptie; cheltuieli cu privire la reeducarea animaluilui in vederea integrarii intr-o noua familie

5. Adoptatorul se obliga sa nu comercializeze si/sau doneze cainele/pisica adoptata fara acordul expres al Asociatiei; in cazul in care Adoptatorul nu mai are posibilitatea sau nu mai doreste sa tina felina/catelul, acesta este obligat sa contacteze Asociatia si sa comunice acest lucru iar Asociatia va prelua felina/catelul in vederea gasirii uneui nou adoptator; daca Adoptatorul a gasit deja un nou adoptator, va comunica acest lucru Asociatiei iar Asociatia va prelua cainele/pisica si, dupa verificarile de rigoare, fie o va reloca la noual adoptator fie o va pastra in vederea gasirii unui nou adoptator; incalcarea prezentelor dispozitii da dreptul Asociatiei de a cere despagubiri Adoptatorului.

6. La varsta de maximum 6 luni Adoptatorul se obliga sa castreze/sterilizeze cainele/felina, sa comunice acest lucru Asociatiei. In cazul in care, Adoptatorul nu poate sustine costul interventiei este obligat sa ia legatura cu Asociatia in acest scop.

7.In cazul bolii, decesului sau pierderii, Adoptatorul are obligatia sa comunice Asociatiei in maximum 48 de ore. Bolala sau decesul vor fi sustinute de dovezi medicale.

7.1. In cazul incalcarii obligatiilor din prezentul contract, Asociatia poate cere despagubiri in valoare de 2500 ron.

8. Ambele parti se obliga sa-si comunice reciproc orice modificare de adresa, telefon sau alte modificari ce au legatura directa cu adoptia, comunicandu-si-le in cel mai scurt timp telefonic sau prin posta electronica.

9. Adoptatorul v-a fi notificat prin executor judecatoresc in cazul incalcarii obligatiilor.

10. Prin conventia partilor prezentul contract este titlu executoriu.

11. La prezentul contract se atasaza act aditional cu privire la datele de identificarea ale felinei/cainelui (microcip, carnet de sanatate, eventual certificat medic daca este necesar si foloseste starii animalului); a fost incheiat in 2 exemplare originale, cate una pentru fiecare parte.

Asociatia Phoenix Semnătura