Voluntariatul aplicat în sistemul educa țional rom ȃnesc [611507]

Voluntariatul aplicat în sistemul educa țional rom ȃnesc
Prof. înv. pre școlar: Mitrache Alina Constantina
Liceul Teoretic „Adrian P ăunescu”, B ȃrca

De ce voluntariat în educa ție? – o întrebare care î și găsește răspunsul în chiar definirea
conceptului: ca ac țiune cu motiva ție intrinsec ă și fără așteptări de recompens ă, de a veni în sprijinul
celui care se afl ă într-o situa ție de criză, o situație-problem ă. În domeniul educa ției pot fi identificate
anumite crize, limite și blocaje care intervin (generate de prob leme economice sau de ordin social ce
apar de-a lungul timpului) în vast ul proces instructiv-educativ din școli și care, în mod implicit, au
rezonanță în viața socială și profesional ă a comunit ății de mai t ȃrziu. Rata mare a absenteismului și
abandonului școlar, situa ții materiale precare și imposibilitatea familiei de a sus ține pregătirea
educațională a copilului, lipsa unor condi ții și dotări materiale și tehnice moderne în unit ățile
școlare, lipsa de informare și consilire parental ă, posibilit ăți limitate ale comunit ăților locale de a
spijini actul educa țional, de a stimula și recompensa eforturile celor implica ți, etc – sunt doar c ȃteva
exemple de factori/probleme care fr ȃnează succesul în educa ție.
Odat ă identificate aceste situa ții-problem ă, putem contura și formula și țintele pe care
voluntariatul și le propune: sus ținerea egalit ății șanselor educa ționale a tuturor copiilor, sprijin în
educarea și consilierea familiei, dezvoltarea institu țională a unităților furnizoare de educa ție,
susținerea educa ției pe tot parcursul vie ții pentru o dezvoltare integral ă a personalit ății individului,
promovarea și susținerea educa ției de tip incluziv ș.a.
Pentru a solu ționa problemele la care se raporteaz ă și a-și realiza scopurile fixate,
voluntariatul trebuie s ă funcționeze pe mai multe planuri și să fie exersat de c ătre toți factorii
implicați în educa ție, și anume familie- școală-comunitate. “într-o comu nitate, mediul educa țional nu
se rezumă la mediul școlar (…) mediul educa țional comunitar are posibilitatea s ă se cristalizeze și să
se coalizeze în pr ocesul de educa ție continu ă a cetățenilor”1. Așadar, cine sunt voluntarii și cine sunt
beneficiarii? Pentru a r ăspunde nevoilor și cerințelor educa ției și pentru a ob ține succesul, acest
demers de voluntariat trebuie s ă realizeze permanent schimbul de roluri astfel ca fiecare s ă își asume
atȃt rolul de voluntar, c ȃt și pe cel de beneficiar. Familia și comunitatea î și vor asuma
responsabilit ăți de susținere (ca voluntari) a educa ției din școală și sprijin în solu ționarea și
depășirea limitelor procesului instuctiv-educativ desf ășurat aici ( școala= beneficiar), și, invers,
școala(ca voluntar) trebuie s ă răspundă și să susțină nevoile societ ății (=beneficiar) de dezvoltare
durabilă.În urma unor asemenea interac țiuni și forme de voluntariat exersate pe r ȃnd de actan ții
principali din educa ție, rezultatele nu pot fi altele dec ȃt de un real c ȃștig pentru toate p ărțile
implicate.
Dacă educația în spiritul voluntariatului începe din familie (chiar și în formele ei cele mai
simpliste) și este complementat ă apoi de demersul educa tiv formal din cadrul institu țiilor de
învățămȃnt (implicit prin educa ția de tip nonformal), în mod cert va fi exersat ă ulterior, în cadrul
comunitar al societ ății, de către adultul responsabil, capabil de ac țiune și schimbare.
În primul r ȃnd subliniem, deci, importan ța și nevoia de implicare a familiei în traseul
educațional al copiilor, întruc ȃt plecȃnd dintr-un cadru familial centrat pe reu șita școlară a copilului,
se asigură baza pe care va in terveni ulterior școala. S-a demonstrat prin riguroase studii de cercetare2
                                                             
1 Velea, L.S., Todera ș, N., Ionescu, M., “Participarea elevilor în școală și în comunitate. Ghid pentru profesori și elevi”,
TEHNE Centrul pentru Inovare și dezvoltare în educa ție, ed. Agata, Boto șani, 2006, pag. 76
2  “(…)Based on our descriptive evidence, we assume that low-educated parent s prioritize less education than high-
educated parents. In this respect, there are two aspects of e ducation: the time spent with children and the quality of this

că reușita școlară a copilului este str ȃns legată de concep ția asupra educa ției a părinților, așa cum și
insuccesul copilului, care cre ște într-o familie ai c ărei membri nu au beneficiat de servicii
educaționale și prin urmare nu acord ă interes nici în cazul educa ției copilului.
Și într-un caz și în altul, școala se alf ă în obliga ția de a lansa p ărinților invita ția la cooperare, la
implicare în educa ție, oferind șanse egale tuturor: o bun ă informare, o strategie de consiliere a
părinților inactivi ini țial, un program de sprijin al ături de funda ții sau organiza ții non-profit, ședințe,
întȃlniri, ateliere de lucru în co mun etc., toate acestea pot aduce al ături, ca parteneri și voluntari
părinții. Amintim aici formula celor șapte modalit ăți de implicare a p ărinților în spa țiul educațional,
elaborată de Joiyse Epstein3, între care se reg ăsește voluntariatul, ca manier ă de implicare
productiv ă a familiei în activit ățile școlii.
Pornind de la premisa c ă în cadrul familiei copilul beneficiaz ă de primele experien țe
educative – iar dac ă nu este a șa, școala și comunitatea trebuie s ă intervină ca voluntari în ac țiuni de
educație a părinților și consiliere – , școala are, apoi, rolul de a forma la elevi spiritul de
receptivitate, capacitatea de ini țiativă, angajarea responsabil ă în indentificarea problemelor
comunității și proiectarea de direc ții de acțiune pentru solu ționarea acestora. Iar ca drele didactice, ca
“facilitatori”/ “modera tori”, “ trebuie s ă manifeste foarte mult ă receptivitate, îng ăduință și să ofere
mereu un r ăspuns la solicit ările elevilor și ale comunit ății”4.
Așadar, profesorii sunt cei care conduc și orienteaz ă actele de voluntariat ale elevilor/ școlii
în comunitate și tot ei trebuie s ă aducă soluții la problemele școlii prin atragerea de sponsori/
parteneri, demararea de proiecte educa ționale, înfiin țarea de asocia ții de părinți, atragere de fonduri
de la comunitatea local ă, implicarea ONG-urilor etc. Practic ȃnd alături de cadrele didactice primele
practici de sprijin, de voluntariat, elevii/tinerii vor realiza tranzi ția de la școală la o viață activă
socială.
Ca voluntari pentru ob ținerea succesului școlar, factorii sociali de baz ă – administra ția
locală, instituțiile de cultur ă, ONG-urile, agen ții economici – pot sus ține eforturile școlii de
dezvoltare prin ac țiuni de amenajare/dot ări cu materiale, echipamente tehnice moderne, extinderi ale
spațiilor școlare, finan țarea de programe after-school, înfiin țarea unor centre de recreere, cluburi de
dezvoltare a abilit ăților și talentelor copiilor. De asemenea pot fi aplicate programe de finan țare prin
atragere de fonduri, sponsoriz ări, prin care s ă fie promovat ă educația incluziv ă, soluționȃnd o parte
din problemele identificate la nivelul grupurilo r vulnerabile: grupuri d ezavantajate din punct de
vedere material și social, copii cu nevoi speciale de educa ție, a căror integrare în înv ățămȃntul de
masă este necesar ă, și de multe ori condi ționată de prezen ța și sprijinul permanent al unei persoane
specializate în acest domeniu, care s ă lucreze al ături de profesorul de la clas ă. Pentru a asigura un
mediu cu condi ții optime de formare a abilit ăților elevilor și care să răspundă intereselor lor de
dezvoltare, este necesar ă o implicare din partea reprezentan ților comunit ății. De exemplu, înv ățarea
și exersarea rolurilor profesionale poate fi realizat ă în cadrul unor activit ăți la care s ă participe și să
impărtășească impresii speciali ști din diverse domenii de activitate : cadre din domeniul medical,
ingineri, manageri de comp anii. O astfel de experien ță va fi un punct de referin ță în orientarea
profesional ă a elevilor, iar activit ățile extrașcolare, și parteneriatele educa ționale, răspund cu succes
acestor nevoi.
                                                                                                                                                                                                         
time.” – Patacchini, E., Zenou, Y., “Intergenarational edu cation transmission: Neighborho oh Quality and/or Parent’s
Involvement”, Institut for the Study of Labor, Bonn, 2007, pag. 3
3 Godfrey, C., Parteneriat școală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Proiect PHARE 2004. Acces la
educație pentru grupurile dezavantajate, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2007, pag. 103
4 Velea, L.S., Todera ș, N., Ionescu, M., “Participarea elevilor în școală și în comunitate. Ghid pentru profesori și elevi”,
TEHNE Centrul pentru Inovare și dezvoltare în educa ție, ed. Agata, Boto șani, 2006, pag. 49

La rȃndul lor, elevii/tinerii î și pot asuma rolul de voluntar în ac țiuni pe care înva ță să le
gestioneze pe cont propriu, pornind de la probleme pe care le vor identifica ei în șisi. De la ac țiuni ce
se pot ini ția chiar de la v ȃrstele școlarilor mici – probl ema mediului înconjur ător care necesit ă
ecologizare, și pȃnă la activit ăți de voluntariat mai ample, elevii/tinerii sunt antrena ți în veritabile
exerciții de interac țiune cu comunitatea într-un spa țiu de acțiune pe care înva ță să-l observe, s ă-l
investigheze, pentru ca mai t ȃrziu, ca adul ți respnsabili, s ă-l poată gestiona și dezvolta. Un exemplu
de acțiune voluntar ă, care dă răspuns, pe de alt ă parte și provocărilor educa ției intergenera ționale,
este sprijinul acordat de tineri genera țiilor vȃrstnice în a în țelege și învăța să utitlizeze mijlocele și
tehnologiile moderne de comunicare din prezent. Sunt vizate astfel dou ă grupuri țintă: tinerii, care
se implică în probleme actuale ale societ ății și vȃrstnicii, care sunt reintegra ți în viața comunit ății
moderne. Astfel de exemple pot comp letate de numeroase alte oportunit ăți pe care at ȃt școala cȃt și
societatea trebuie s ă le promoveze.
Prin toate aspectele pe care le-am pus în discu ție, putem concluziona c ă posibilitățile de
interacțiuni și exerciții de voluntariat în spa țiul educa țional pot fi multiple și variate. Iar dac ă
aplicăm o abordare pe termen lung, av ȃnd prespectiva durabilit ății, putem observa c ă, deși vorbim
de voluntariat – ac țiune care nu urm ărește un cȃștig –, beneficiile sunt multiple: o școală care
investește voluntari în societate, va beneficia în viitor de un spa țiu social mai bine dezvoltat, și care
îi va garanta condi ții mai bune de desf ășurare a actului educativ, a șa cum, o societate care este
partener voluntar în educa ție, va dispune mai t ȃrziu de genera ții responsabile și capabile de ac țiune,
de forță de munc ă în raport cu cerin țele și dezvoltarea social ă. Astfel, av ȃnd aceeași țintă –
“education as a Local Public Good”5 – școala, familia și comunitatea ac ționează, în același spațiu de
comunicare, “camera comunit ății”6,una în favoarea celeilalte, exers ȃnd și aplicȃnd practica
voluntariatului. Bibliografie:

‐ Velea, L.S., Todera ș, N., Ionescu, M., “Participarea elevilor în școală și în comunitate. Ghid
pentru profesori și elevi”, TEHNE Centrul pentru Inovare și dezvoltare în educa ție, ed.
Agata, Boto șani, 2006 
‐ Patacchini, E., Zenou, Y., “Intergenarational education transmission: Neighborhooh Quality
and/or Parent’s Involvement”, Inst itut for the Study of Labor, Bonn, 2007  
‐ Godfrey, C., Parteneriat școală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Proiect
PHARE 2004. Acces la educa ție pentru grupurile dezavantajate, Ed. Didactic ă și
Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2007 
‐ Benabou, R., “Working of a City: Location, Education and Production”, The Quarterly
Journal of Economics, vol.108, no.3(august 1993)  

Rezumat
Privită din perspectiva educa ției, practica voluntariatului este raportat ă la interac țiunea
factorilor principali ai educa ției: familia, școala, societatea. Interdependen ța acestora descrie un
exercițiu de sprijin reciproc, în care rolurile de voluntar și beneficiar sunt pe r ȃnd asumate de fiecare
dintre ei. O comunitate care sus ține dezvoltarea actului educativ din școală, va beneficia ulterior de
generații de profesioni ști, de actori sociali implica ți, activi și capabili de schimbare; pe de alt ă parte,
                                                             
5 Benabou, R., “Working of a City: Location, Education and Production”, The Quarterly Journal of Economics, vol.108,
no.3(august 1993), p.624
6 Godfrey, C., Parteneriat școală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Proiect PHARE 2004. Acces la
educație pentru grupurile dezavantajate, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2007, pag. 7

acțiunile de voluntariat ale institu țiilor școlare și reprezentan ților lor de a r ăspunde nevoilor
comunității, vor contribui la rezolvarea problemelor actuale ale societ ății.
Se constat ă că rezultatele unor astfel de ac țiuni voluntare nu sunt temporare sau imediate, ci,
abordate pe termen lung, vizeaz ă dezvoltarea durabil ă atȃt în spațiul educațional, cȃt și în cel social.

Abstract
Volunteering, from an educational standpoint, re fers to how the most important educational
factors interact: the family, the school and the society. Their interdependence describe a mutual
support exercise, where each factor takes the places of volunteer and beneficiary, one at a time. A
community that invests in its educational system will ensure the training of professionals, active
social members, capable of making changes; on the other side, the volunteeri ng efforts of the school
and their members will help solve the current problems from the society.
We can notice that the benefits volunteering brings into society are not immediate or
temporary, but if we analyze the long term effects, it set the premises for an educational and social
continuous development.