Vol I Nr. 1 2009 79PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE [628913]

Marathon

Vol I • Nr. 1 • 2009 79PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE
ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI

Asist. univ. Viorela POPESCU
Academia de Studii Economice din Bucure ști

Abstract

The knee is the biggest articulation of our body. Through its position and roll in
static and dynamic biomechanic of inferior limb and through its thin covering with
mild tissues, the knee is one of the liable articulations at the action of some direct
and indirect traumas.
The knee suffers also in the case of some immobilisations assessed by the treatment
of some traumas. From total traumas of knees, ligaments lesions are more and
more frequently. Those are producing as a result of a overstressing through
excessive forces, which causes breakings of fibres.
We distinguish three grades of ligaments lesions:
a) lesions of 1st grade – through stretching, without bursting;
b) lesions of 2nd grade – partial bursting;
c) lesions of 3rd grade – complete bursting. Objectives in recovering programms of post-trauma knee are:
I. To fight against pain;
II. Obtaining of stability;
III. Obtaining of mobility;
IV. Coordination of inferior limb motion.
Recovering of post-trauma knee can be total if treatment and kinetics programms
are well selected and right applied. Exceptions are done by old people at which
processes of osteoporosis and osteosclerosis can appear.

Keywords : articulation, traumas, ligaments, stretching, bursting, stability,
mobility, recovering

Genunchiul, cea mai mare articula ție a corpului dintre toate segmentele
aparatului locomotor, este cel mai frecvent expus diferitelor afec țiuni și
traumatisme. În afara leziunilor directe, el sufer ă și în cazul unor imobiliz ări
impuse dup ă anumite boli.
Genunchiul reprezint ă segmentul mobil al aparatului locomotor care leag ă
coapsa de gamb ă. Acesta are în mers un dublu rol: de a asigura statica printr-o
mare stabilitate în momentul de sprijin și de a asigura eleva ția piciorului pentru
orientarea acestuia în func ție de denivel ările terenului. În acela și timp, genunchiul

Programe kinetice de recuperare
în leziunile ligamentare ale genunchiului

Vol I • Nr. 1 • 2009
80are un rol important atât în activit ăți uzuale ( șezând pe scaun, ridicarea unui obiect,
încălțat etc.), cât și în activit ăți profesionale.
Ligamentele sunt structuri articulare afectate foarte frecvent în traumatismele sportive. Leziunile ligamentare se produc în urma unor
suprasolicit ări prin for țe excesive, ce determin ă rupturi ale fibrelor. Se disting trei
grade de leziuni ligamentare dup ă cum urmeaz ă:
a) leziuni de gradul I – se produc prin întindere, f ără rupturi și fără o
instabilitate semnificativ ă;
b) leziunile de gradul II – în care întâlnim rupturi par țiale ale ligamentelor
și o anumit ă instabilitate;
c) leziunile de gradul III – acestea constau în rupturi complete ale
structurii ligamentare, ce determin ă un grad mai mare de instabilitate
articulară.
În cazuri complicate (rupturi ligamentare) se recomand ă transportul de
urgență într-un serviciu de sp ecialitate pentru interven ție chirurgical ă reparatorie.
În întinderile de ligamente se aplic ă imediat imobilizarea piciorului afectat într-un
aparat ghipsat. Șoldul și degetele piciorului r ămân în afara imobiliz ării astfel încât
devin accesibile mobiliz ării pasive și active, care se efectueaz ă cu scopul de a evita
dezvoltarea redorii articulare la acest nivel. Musculatura coapsei se va men ține
tonică prin exerci țiile izometrice care favorizeaz ă
și circulația de întoarcere veno-
limfatică.
Obiectivele în programele de recuperare ale genunchiului posttraumatic
sunt:
I. combaterea durerii;
II. ob ținerea stabilit ății;
III. ob ținerea mobilit ăți.

I. Combaterea durerii se realizeaz ă prin:
 Medicamente antiinflamatoare și antialgice, administrate în general
(pastile, injec ții) sau local (infiltra ții, unguente, comprese).
 Crioterapia – aplicarea precoce a unei pungi cu ghea ță ce are ca efect
reducerea procesului inflamator, a durerii și oprirea extinderii leziunilor și în
consecință a acumul ării lichidului intraarticular.
 Electroterapia (diadinamice, ultrasunete, ultrascurte etc.).
 Repausul articular – în cazurile acute, respectiv leziuni recente,
repausul la pat este obligatoriu, cu membre le inferioare deasupra planului orizontal
și utilizarea cârjelor sau a ba stonului, pe perioade mai scurte sau mai lungi, în
funcție de caracterul cronic al leziunii.
Pozi ția cea mai bun ă este cu genunchiul flectat u șor, susținut de o pern ă,
poziție în care scade presiunea intraarticular ă. Această postură poate deveni
periculoas ă în procesele inflamatorii ale genunchiului, inducând formarea edemului
inflamator, redoare, contractur ă, fiind necesar ă interven ția chirurgical ă. Pentru
reducerea edemelor se folosesc precoce bandaje succesive.

Marathon

Vol I • Nr. 1 • 2009 81 Acupunctura poate fi util ă, de asemenea, în controlul durerilor, pe
parcursul procesului de recuperare.
Controlul durerilor este necesar nu numai în faza acut ă, ci și în continuare,
întrucât indoloritatea este o condi ție de baz ă pentru aplicarea programelor de
kinetoterapie de recuperare. În func ție de condi ții se poate face apel atât la
metodele farmacologice, cât și la cele fizioterapeutice, scopul fiind crearea
condițiilor pentru aplicarea metodelor active kineto de recuperare.

II. Obținerea stabilit ății – este vorba despre o stabilitate pasiv ă și una
activă.
a) Stabilitatea pasiv ă – este asigurat ă de aparatul capsulo-ligamentar,
format din ligamentul lateral intern, ligam entul lateral extern, ligamentul posterior,
ligamentul anterior și ligamentele încruci șate și de suprafe țele articulare (cartilajul
articular și meniscurile).
b) Stabilitatea activ ă – rolul cvadricepsului în stabilitatea genunchiului este
general recunoscut. Orice traumatism care afecteaz ă genunchiul determin ă repede o
hipotonie și hipotrofie a cvadricepsului. Tonifierea cvadricepsului este un obiectiv
principal în recuperarea genunchiului și nu va fi neglijat ă niciodată.
Cum grupele musculare nu ac ționează izolat, ci în lan țuri musculare,
contracțiile reflexe apar atât în lan țul triplei flexii, cât și în lanțul triplei extensii a
membrului inferior.
1. Tonifierea cvadricepsului – cvadricepsul asigur ă „zăvorârea”
genunchiului.
a) Exerci ții izometrice:
Decubit dorsal :
 exerciții active sau cu rezisten ță progresiv ă cu membrul inferior
sănătos;
 se contract ă puternic cvadricepsul membrului inferior afectat (2-3 min.)
repaus (1min.);
 ridicarea gambei de pe sol (pat), genunchiul fiind întins;
 sub genunchi se a șează un mic sac de nisip sau o perni ță de 8-10 cm,
prin ridicarea gambei, se contract ă puternic cvadricepsul;
 mobilizarea activ ă a gleznei în toate sensurile;
 ridicarea piciorului întins la vertical ă, revenire f ără a așeza piciorul pe
planul de sprijin;
 kinetoterapeutul cu o mâna men ține coapsa pe sol ap ăsând pe
cvadriceps, iar cealalt ă mână o plaseaz ă sub călcâi. Pacientul încearc ă
să ridice, extins, membrul inferior;
 idem ca mai sus, dar piciorul execut ă o flexie puternic ă dorsală și o
inversie;
 se ridică membrul inferior cu șoldul și genunchiul în flexie, apoi se las ă
pe sol cu genunchiul în extensie;

Programe kinetice de recuperare
în leziunile ligamentare ale genunchiului

Vol I • Nr. 1 • 2009
82 rotații interne și externe în articula ția șoldului, corespunz ător
genunchiului traumatizat.
Culcat facial:
 îndoirea genunchiului afectat cu revenire pe sol;
 ridicarea piciorului întins spre înapoi;
 forfecarea picioarelor întinse;
 ridicarea piciorului corespunz ător genunchiului afectat și menținerea
poziției (10 timpi), revenire (10 timpi);
 rotații interne și externe în articula ția șoldului, efectuate cu membrul
afectat;
Șezând:
 cu gamba în extensie, se execut ă contracțiile;
 cu genunchii flecta ți, lipiți unul de altul. Se comand ă contracția pentru
extinderea gambei f ără să se execute, continuând s ă se țină strâns lipi ți
genunchii;
 ridicarea piciorului întins, dep ărtarea și așezarea pe sol, revenire în
poziția de plecare;
 ridicarea piciorului întins, dep ărtarea și apropierea piciorului cu
revenire pe sol;
În ortostatism:
 sprijin pe piciorul s ănătos, membrul inferior afectat, cu genunchiul
întins, se duce pu țin înainte și se execut ă contracții izometrice.
b) Exerci ții cu contrarezisten ță:
Decubit dorsal:
 se execut ă extensia, în timp ce profesorul opune rezisten ța la nivelul
treimii inferioare a gambei. Contrarezisten ța se va aplica la diverse
grade de flexie a genunchiului;
 în sprijin pe mâini și pe genunchi. Se extind genunchii ca s ă se ajungă
în sprijin pe mâini și vârfurile picioarelor;
 la instalația cu scripete și contragreut ăți sau cu benzi elastice, care se
prind de glezn ă, se trage genunchiul la piept cu revenire f ără a așeza
piciorul pe planul de sprijin;
 ridicarea piciorului întins la vertical ă, revenire f ără contact cu solul;
Decubit ventral – aceleași două exerciții anterioare;
Șezând:
 gamba s ănătoasă peste cea a membrului afectat execut ă
contrarezisten ță;
 se fixează la nivelul gleznei greut ăți de valori progresive și se ridic ă
(extensia genunchiului) pân ă apare oboseala muscular ă.
De re ținut că în acest gen de exerci țiu forța maxim ă solicitat ă
cvadricepsului este de la flexia de 900 către 450 și solicitarea descre ște pe măsură
ce se ajunge la extensia complet ă.

Marathon

Vol I • Nr. 1 • 2009 83 Pentru cvadriceps, la adul ți, în cadrul înc ărcăturilor progresive se poate
ajunge la 12-15 kg. La sportivi și mai mult.
Pentru câ știgarea rezisten ței la efort se introduc exerci ții cu
contrarezisten ță mai mică, dar care se repet ă de foarte multe ori. Se recomand ă:
 exerciții la bicicleta ergometric ă sau mers pe biciclet ă, pe teren în pant ă;
 genuflexiuni (pân ă la 50% din flexia total ă) cu sau f ără fixarea
gambelor printr-o ching ă la spalier;
 alergare înainte, înapoi, lateral cu pa și ușor încruci șați etc.;
 alergare pe teren variat;
 urcatul și coborâtul sc ărilor.

2. Tonifierea ischiogambierilor. În general, for ța ischiogambierilor dup ă
traumatismele de genunchi nu este mult compromis ă. Ischiogambierii au mai mult
tendința la retractur ă. Totuși, în genunchiul instabil trebuie, a șa cum s-a ar ătat,
antrenați și ischiogambierii la nivelul celor 150-200 de final de extensie.
a) Exerciții izometrice:
Decubit ventral:
 anterior sub glezn ă se pune un sac de nisip în a șa fel încât genunchiul s ă
flecteze cu 150-200. Profesorul aplic ă o rezisten ță c u m â n a î n s p a țiul
popliteu și pacientul încearc ă să extindă genunchiul contrarezisten ței
mâinii;
Decubit dorsal:
 profesorul a șază o mână pe fața anterioar ă a gleznei, iar cu cealalt ă sub
genunchi încearc ă să-l flecteze, pacientul men ținându-l îns ă întins.
b) Exerci ții cu contrarezisten ță:
Decubit ventral:
 exerciții la scripe ți sau cu benzi elastice;
Șezând:
o gambele încruci șate (cea a membrului afectat deasupra), se execut ă
contrarezisten ță cu gamba s ănătoasă.

3. Tonifierea tricepsului sural. Hipotrofia acestor mu șchi după
imobilizare este aproape tot a șa de rapid ă ca a cvadricepsului.
Decubit ventral:
 pe un plan înclinat (variabil de la orizontal ă până la vertical ă), se ridic ă
corpul prin împingerea piciorului în flexie plantar ă. La început cu
ambele picioare, apoi numai cu piciorul afectat;
Stând:
o într-un picior, ridic ări pe vârf cu contrac ție izometric ă și apoi revenire;
o cu fața la scara fix ă, cu genunchiul accidentat îndoit, piciorul sprijinit pe
treapta a 6(8)-a, apucat de scar ă cu brațele întinse sus, întinderea
genunchiului cu ridicarea trunchiului în stând pe un picior pe scar ă;
revenire;

Programe kinetice de recuperare
în leziunile ligamentare ale genunchiului

Vol I • Nr. 1 • 2009
84o ridicări pe vârfuri cu gantere în mâini și apoi cu o halter ă pe umeri, cu
greutăți progresive.

4. Tonifierea tensorului fasciolata are rol important în stabilizarea
externă și în „zăvorârea” genunchiului.
Decubit heterolateral:
 abducția membrului inferior din șold;
 apoi flexii și extensii ale șoldului. La început f ără încărcare, apoi
progresiv la nivelul gleznei se pun greut ăți.
 flexii și extensii complete ale genunchiului.
Exerci ții de „stabilitate dinamic ă”:
 piciorul a șezat pe „suport oscilant”, se caut ă păstrarea echilibrului pe
perioade de timp tot mai lungi;
 idem, dar cu genunchiul în anumite grade de flexie;
 idem, cu o greutate legat ă de piciorul nesprijinit;
 rostogolirea unei mingi medicinale (3-5 kg), spre înainte, cu ajutorul
piciorului corespunz ător genunchiului traumatizat.
Prin tonifierea musculat urii genunchiului se asigur ă o bună stabilitate
acestei articula ții. În cadrul antrenamentului muscular, se recomand ă și exerciții
specifice de rota ție pentru stimularea selectiv ă a musculaturii, astfel:
 din decubit lateral sau din șezând, se execut ă rotații (interne și externe)
ale piciorului și gambei cu genunchiul în diverse unghiuri de flexie;
 idem, cu contrarezisten ță aplicată de kinetoterapeut, care cu o mân ă
prinde antepiciorul și cu cealalt ă face priză deasupra genunchiului;
 același exercițiu, dar în timpul rota ției contrate de kinetoterapeut se
execută flexia în trepte: 00–300; 300– 600; 600–900 și invers extensia
gambei.

III. Obținerea mobilit ății
Atât traumatismele directe, cât și imobilizarea articular ă după o fractur ă
sau alte cauze determin ă, de regul ă, redoarea și limitarea mobilit ății genunchiului.
a) Reducerea flexumului
 Se aplică intermitent saci de nisip pe genunchi (treimea inferioar ă a
gambei fiind sprijinit ă pe o pern ă sau pacientul stând pe scaun întinde
piciorul pe un alt scaun). Procedeul poate fi dureros. În prealabil, se
indică a fi pregătit cu căldură, timp de 30 – 40 de minute, sau se aplic ă
comprese cu ghea ță dacă articulația este inflamat ă. Sacii de nisip au
greutăți progresive.
 Mișcări active de extensie.
 Metode adjuvante: masajul, u ltrasunetul, diadinamice, medica ție
antiinflamatoare și antalgică.
b) Cre șterea amplitudinii flexiei
Foarte utilizat ă este întinderea sub greut ăți progresive a genunchiului. Pân ă

Marathon

Vol I • Nr. 1 • 2009 85la un unghi de 800–900, se poate executa la marginea patului, cu greutatea prins ă de
gleznă. Peste aceast ă amplitudine, trebuie s ă instalăm o tracțiune pe scripete.
Metoda întinderilor sub greut ăți se aplic ă de 3-4 ori/zi, pân ă la o ora ca
durată sau până la apariția durerii. Nu se aplic ă această metodă când genunchiul
este inflamat sau sechela postfractur ă este incomplet consolidat ă.
Mi șcări active:
Din decubit dorsal :
 flexii-extensii ale gambei, cu sau f ără patine cu rotile, alunecând pe o
placă;
 pedalaj înainte, înapoi;
 coapsa la 900, se lasă gamba să cadă liber, apoi extensie complet ă.
Din decubit ventral :
 flexia gambei, apoi extensie (sub genunchi, pe fa ța anterioar ă se pune o
pernă);
 cu o greutate pe glezn ă se face flexia rapid (iner ția mărită de greutate va
funcționa până la capătul cursei).
Din șezând :
o flexii-extensii;
o cu greutatea pe glezn ă, se balanseaz ă gamba în flexie-extensie;
o pedalaj în gol sau pe biciclet ă;
o se duce genunchiul la piept și se forțează flexia gambei.
Din stând pe genunchi :
 se încearc ă așezarea cu șezutul pe c ălcâie și revenire;
 sprijin pe mâini, membrul inferior s ănătos se duce la spate întins,
sprijinit pe vârful piciorului. Se fac fand ări pe genunchiul bolnav –
forțând astfel flexia lui.
Din stând în picioare :
 mâinile pe bar ă, se execut ă genuflexiuni rapide;
 se flecteaz ă gamba, se r ămâne în sprijin unipodal.

Aproape toate aceste mi șcări se pot executa și în bazine.
Hidrokinetoterapia are urm ătoarele avantaje:
 apa caldă are efecte analgetice, decontracturante și miorelaxante;
 facilitează mișcările prin desc ărcarea de greutate a membrelor și forța
hidrostatic ă a apei etc. Ea se recomand ă în fazele ini țiale ale
programului de recuperare, mai ales în traumatisme ale membrelor
inferioare, pentru men ținerea for ței musculare, ameliorarea mobilit ății
articulare și a rezisten ței aerobice musculare.
De asemenea, instala țiile de scripe ți permit din toate pozi țiile de mai sus
exerciții cu contragreut ăți care fie c ă ușurează mișcarea, determinând trac țiuni-
întinderi pentru cre șterea flexiei, fie ajut ă tonifierea musculaturii flexoare.

Programe kinetice de recuperare
în leziunile ligamentare ale genunchiului

Vol I • Nr. 1 • 2009
86 Exercițiile gestice uzuale sunt pentru reeducarea func țională a
genunchiului, în special mersul, urcarea și coborârea sc ărilor, pășitul peste
obstacole, aplecatul. Urcatul și coborâtul – se începe pe pante încl inate, apoi se trece la trepte de
înălțimi gradate. Pentru cre șterea forței, exerci țiile se repet ă cu încărcare (haltere
pe umeri).
P ășitul peste – se va obi șnui pacientul s ă ridice membrul inferior și să-l
treacă peste un obstacol. Acest lucru comport ă unghi de flexie, stabilitate,
echilibru. Se exerseaz ă peste obstacole tot mai înalte.
Aplecatul – mi șcarea de flexie a întregului corp, frecvent executat ă în
activitățile zilnice obi șnuite (înc ălțatul, ridicatul unui obiect de jos etc.).
Pentru prelungirea exerci țiilor de mobilizare, se indic ă: înotul (procedee
corecte de craul și spate), ciclismul, iar dac ă se permite baschet, volei etc.
De obicei, când membrul inferior traumatizat atinge nivelul de 80% se
începe un program mai viguros de antrenament sau chiar revenirea în activitatea
sportivă (de exemplu, în leziunile ligamentare ale genunchiului), sportivul purtând
o genunchier ă de protec ție.

BIBLIOGRAFIE

1. Sabău, E., Mijloace de refacere și recuperare în activitatea sportiv
ă,
București, Editura Bren, 2005
2. Sabău, E., Refacere-recuperare kinetoter apie în activitatea sportiv ă,
București, Editura Funda ției România de Mâine, 2006
3. Todea, S. F., Exercițiul fizic în educa ție fizică, sport și kinetoterapie,
București, Editura Funda ției România de Mâine, 2003