Vizitați o piață din apropiere și veți găsi cafea indiană , ciocolată elvețiană și o mulțime de [609451]

2
Capitolul 1. Noțiuni generale despre comerțul internațional
Vizitați o piață din apropiere și veți găsi cafea indiană , ciocolată elvețiană și o mulțime de
produse chinezești care sunt efectele comerțului exterior. Obiectivul final al politicilor
comerciale internaționale din orice țară este extinderea cotei de piață pentru bunuri și servicii . Ei
ne oferă posibilitatea de a alege între produsele din întreaga lume. Ca rezultat, companiile se
confruntă cu o finalizare a calității și prețului prod uselor și serviciilor, în schimb noi obținem
produse mai ieftine de pe piață.
Cumpărarea și vânzarea de bunuri și servicii între diferite țări se numește comerț
internațional. Importurile sunt achiziții și exporturi sunt vânzări către țări str ăine. Fiecare țară nu
este autosuficientă pentru a satisface cerințele publicului larg. Nevoia de comerț internațional se
datorează distribuției inegale a resurselor naturale, condițiilor climatice, ratei de creștere,
tehnologiei și managementului profesio nal. Ambiția fiecărei națiuni este că ar trebui să existe o
balanță de plăți favorabilă. Aceasta înseamnă mai multe exporturi și mai puține importuri. Țările
avansate și cele dezvoltate pot a vea o poziție favorabilă. Țările dezvoltate se află în poziția ma i
slabă a balanței de plăți, iar nivelul datoriilor este în creștere.

1.1. Definiția și importanța comerțului internațional
Comerțul este unul dintre acele lucruri pe care le ințelegem în mod natural, dar î ntâmpinăm
dificultați atunci câ nd trebuie sa -l definim. Dificultatea se datorează tocmai conținutului foarte
diferit pe care -l primește termenul, c a atare, in forme derivate sau î n expresii.
Comerțul exterior reprezint ă activitatea referitoare la opera țiunile comerciale și/sau de
cooperare ec onomică și tehnico -științifică î n raporturile cu străinătatea privind:
vânzarea – cumpărarea de mărfuri;
lucrări și servicii;
licențe;
consignația sau depozitul;
reprezentarea sau comisionul;
operațiile financiare; asigurările;
turismul;
sau orice alte acte sau fapte de comerț care
asigură participarea statelor la cooperarea
economică internațională.

3
Definiția dată pune î n evidență doua componente ale activitații de comerț exterior:
1. schimburile comerciale ale unei țări cu stră inatatea – care î n raport de sensul lor pot
îmbrăca una din formele:
– exportul – care cuprinde totalitatea operațiilor prin care o parte din mărfurile produse
sau prelucrate într -o țara se vând î n alte ț ari. Î ntr-un sens mai larg, exportul cuprinde și
serviciile prestate în alte ță ri în domeniul transporturilor, asigurărilor , turismului, etc. Această
componentă este cunoscută și sub denumirea de ” export invizibil ”. Exportul are funcția
principală de a asigura piața de vâ nzare pentru o parte din bunurile c reate î n economia
naționala, diminuând corespunzător consumul final.
– importul – care cuprinde totalitatea operațiilor comerciale prin care se cumpără mărfuri
din alte ț ari în vederea satisfacerii consumului productiv și neproductiv. Similar exportului,
importul cuprinde și operații specifice importului invizibil . Importul contribuie la sporirea
bunurilor economice care intră în consumul personal și la asigurarea factorilor de producție pe
care importatorul nu -i poseda sau are șanse de a -i crea cu efort exagerat.
ă + +
ț ă ț ă

= ă + +
ț ă ț ă

ț +

2. relațiile de cooperare internaționala – privita separată, cooperarea internațională
reprezintă o formă superioară a legăturii economice dintre state î n care se un esc elemente din
domeniul producției cu cele din sfera circulației; cele din economie cu cele din știință si
tehnică. Cooperarea presupune existența unor legături mai strânse și pe perioade mai lungi
între parteneri. Se realizează într-o serie de forme concrete cu diferit e grade de complexitate
în funcție de domeniul de activitate și de interesele economice ale pă rților.

4
Avantajele comerțului internațional
1. Utilizarea mai bună a resurselor. Producătorul încearcă să controleze costul prin
combinarea optimă a factorilor de producție. Deci, nu există o utilizare
necorespunzătoare a factorilor de producție.
2. Economii de scară mare. Economiile de producție, transpo rt, management, finanțe și
publicitate sunt disponibile producătorilor.
3. Diversitatea culturală. Importul și exportul de bunuri și servicii întroduc gustul și
preferința unui grup de oameni către restul lumii.
4. Monopol. Elimină monopolul, uneori bunurile și serviciile pot fi importate, iar
excedentul poate fi exportat. În ambele cazuri, vânzătorul nu poate crea monopol pe
piață.
5. Oportunita ți de angajare. Când țările își măresc exportul, trebuie să producă
mărfuri, ceea ce va necesita mai multă putere umană.
6. Dezvoltare economică. Datorită exporturilor, atât creșterea producției, cât și a
venitului pe capital, care au ca rezultat prosperitatea economică.
7. Relatii Interna ționale. Comerțul internațional aduce relații de prietenie cu alte țări,
ceea ce poate duce la oportunități de angajare, precum și la burse educaționale și multe
altele.
8. Transferul de tehnologie. Cu relațiile comerciale de dezvoltare pot transfera metode
de îmbunătățire, mașini pentru i nvenții și inovare.
9. Stabilitatea prețurilor. Este benefică menținerea stabilității prețurilor ca urmare a
livrării de bunuri în timp. Produsele excedentare sunt exportate și, dacă se confruntă
cu o lipsă, bunurile pot fi importate pentru a menține nivelul prețului.
10. Pacea mondiala. Atunci când țările se implică în comerțul internațional, doresc să
mențină relații de prietenie între ele pentru a crește exporturile și a angaja forța de
muncă din restul lumii, care este o sursă de remitențe prietenoase.

5
Dezav antaje ale comerțului internațional
1. Industria locală suferă. Atunci când țările importă bunuri sau servicii din alte
localit ăți. Sunt gata de utilizare și prețuri sunt ieftine, iar industria locală nu poate
concura cu calitatea sau prețul.
2. Utilizarea excesivă a resurselor naturale. După implicarea pe piața comerțului
internațional, țările doresc să exporte cantități în vrac. Aceștia trebuie să producă
produse în vrac care implică utilizarea resurselor naturale.
3. Lipsa pieței locale. Pentru captarea cote i de piață, țările implică exportul prea mult,
astfel că se confruntă cu o lipsă pe piața locală și observă o creștere a prețurilor.
4. Șomaj. Atunci când capitaliștii constată că mărfurile de import le pot da mai mult
profit decât cele produ se pe piața local ă, preferă să importe , ceea ce duce la șomaj pe
piața locală.
5. Colonialism. Uneori, țările independente devin colonii ale altor națiuni. Un bun
exemplu sunt marile corporații și mega -proiecte. Vine timpul când întreaga lor
economie este controlată de magnaț ii corporativi. Ele devin atât de puternice încât
destabilizează țările din punct de vedere economic și politic.
6. Război economic și militar. Fiecare țară dorește să conducă în poziția de export și
cea economică, ceea ce duce la devenirea rivalilor economici. Ei doresc să
destabilizeze alți rivali, prin terorism, războaie etc. Exportul de arme militare, arme
atomice este un alt exemplu de comerț internațional.

1.2. Locul comerțului exterior în economie
Schimbul de bunuri și servicii la nivel global are un impact semnific ativ asupra economiei
naționale pe măsură ce exporturile cresc, sporind astfel balanța plăților internaționale și
contribuind în mod semnificativ la PIB-ul (produsul intern brut ) al unei țări.
În timp ce comerțul internațional a fost prezent pe tot parcursul istoriei, importanța sa socială,
politică și, mai ales, economică a crescut în ultimul timp.

6
Autorii unui studiu publicat de Productivity commission din Australia1 prezintă în mod
sugesti v – bazandu -se la rândul lor pe cercetările lui Barger si Oi – creșterea importanței
comerțului în lumea contemporană : „Pe masură ce economia se dezvoltă, progresul
tehnologic în privința producției și dorința de a extinde vânzările pe piețe mai indepărta te –
cuplate cu reducerea costurilor de transport – conduc la înmulțirea tranzacțiilor între
producători și consumători. Adesea aceste tranzacții pot fi realizate mai eficient de către
instituții de comerț cu ridicata și cu amănuntul specializate în a asig ura deplasarea de bunuri,
furnizarea de informații cu privire la produse, potrivirea cererii cu oferta și reducerea costului
schimbului. Creșterea comerțului este demonstrată în lucrările lui Berger (1955) și, mai
recent, în cele ale lui Oi (1992). De exem plu, in Statele Unite, pentru fiecare 100 de persoane
care produc bunuri, era nevoie, in 1880 de circa 9 lucrători în comerț. Această cifră a crescut
progresiv la 13 în 1900, 46 în 1950 și 77 în 1980.”
Particularita ți evolutive cu impact asupra raportului comer ț – economie:
– progresul economic al unei țări este în mod direct influen țat de gradul de mobilizare și
de folosirea intensiv ă a resurselor na ționale, adic ă de eforturile proprii;
– politica economic ă autarhic ă genereaz ă efecte extrem de grave asupra propriei
dezvolt ări economice;
– participarea la diviziunea interna țional ă a muncii și, implicit, la circuitul economic
mondial este de natura s ă potenteze eforturile proprii și să accelereze progresul
economic al fiec ărei țari;
– nivelul de dezvoltare economic ă al diferitelor țări și gradul de diversificare și
specializare a produc ției lor materiale determin ă ponderea particip ării țărilor
respective la circuitul economic mondial și reflect ă locul pe care îl ocup ă acesta în
cadrul economiei globale;
– creșterea interdependen țelor dintre țări a m ărit importan ța comer țului lor exterior care
a devenit astfel indispensabil pentru dezvoltarea economic ă și social ă;
– creșterea veniturilor na ționale din comer țul exterior a generat cre șterea consumului și
a determinat creșterea cererii.

1 Alan Johnston, Darrell Porter, Trevor Cobbold, Robert Dolamore, Productivitz in Australia ’s Wholesale and
Retail Trade, October 2000, pag. 5 -8

7
Funcțiile comerțului internațional:
Ø favorizează obținerea de factori de producție și bunuri economice de consum, pe care
unele țări nu le au sau ar putea să le creeze cu un efort prea mare, diminuând astfel tensiunea
dintre cerere și oferta;
Ø stimulează dezvoltarea și perfecționarea activității de producție prin asimilarea
permanentă a noutaților științifico -tehnice mondiale; întreprinzătorii au astfel șansa de a
desfășura activități economice în proporții sporite, mai eficiente, care să se concretizeze în
bunuri ce depășesc cererea pe piața inte rnă, fiind destinate exportului;
Ø creează piața de vânzare, într -o anumită pondere, pentru bunurile economice produse în
mod eficient în economia națională;
Ø stimulează concurența atât în activitatea de producție, cât și în cea de desfacere a
bunurilor economice pe plan național.
Toate țările au nevoie de bunuri și servicii pentru a satisface nevoile locuitori lor
lor. Producția de bunuri și servicii necesită resurse. Fiecare țară are resurse limitate. Nici o
țară nu poate produce toate bunurile și serviciile necesare. Trebuie să cumpere din alte țări
ceea ce nu poate produce sau poate produce mai puțin decât cerințele sale. În mod similar,
aceasta vinde în alte țări mărfu rile pe care le are în cantități excedentare. Chiar și China,
cumpără și vinde în alte țări diverse tipuri de bunuri și servicii. În general, nici o țară nu este
autosuficientă. Trebuie să depindă de alte țări pentru a importa bunurile care nu sunt
disponi bile sau sunt disponibile în cantități insuficiente. În mod similar, se poate exporta
mărfuri, care sunt în cantitate excesivă în țară și sunt în mare cerere în afara ei.
Comerțul internațional înseamnă comerțul dintre cele două sau mai multe
țări. Comerțu l internațional implică valute diferite din diferite țări și este reglementat de
legile, regulile și reglementările țărilor în cauză. Astfel, comerțul internațional este mult mai
complex.
Potrivit lui Wassermann și Haltman, "Comerțul internațional constă în tranzacții între
rezidenți din diferite țări".
Potrivit lui Anatol Marad, "comerțul internațional este un comerț între națiuni".
Potrivit lui Eugeworth, "comerțul internațional înseamnă comerțul între națiuni".

8
Industrializarea, transportul avansat, glo balizarea, corporațiile multinaționale și externalizarea
au toate un impact major asupra sistemului de comerț internațional. Creșterea comerțului
internațional este esențială pentru continuarea globalizării. Fără comerțul internațional,
națiunile ar fi lim itate la bunurile și serviciile produse în interiorul propriilor frontiere.
Comerțul internațional nu este, în principiu, diferit de cel al comerțului intern, motivarea și
comportamentul părților implicate într -un comerț nu se schimbă fundamental, indifere nt dacă
comerțul este peste graniță sau nu. Principala diferență este că comerțul internațional este de
obicei mai costisitor decât comerțul intern.
Motivul este că, de obicei, o frontieră impune costuri suplimentare, cum ar fi tarifele, costurile
de timp datorate întârzierilor la frontieră și costurile asociate cu diferențele dintre țări, cum ar
fi limba, sistemul juridic sau cultura.
Comerțul internațional sau extern este recunoscut ca fiind u nul dintre cei mai importanți
factori determinanți ai dezvoltă rii economice a unei țări, în întreaga lume. Comerțul exterior
al unei țări constă în circulația internă (import) și a exportului (export) a bunurilor și
serviciilor, care are ca rezultat ieșirea și fluxul de schimb valutar.
Dicționar de afaceri definește comerțul internațional ca ”schimbul de bunuri sau servicii de -a
lungul frontierelor internaționale. Acest tip de comerț permite o mai mare concurență și
prețuri mai competitive pe piață. Concurența are ca rezultat produse mai accesibile pentru
consumator.
Schimbul de mărfuri afectează, de asemenea, economia lumii așa cum e ste dictată de cerere și
ofertă , ceea ce face ca să poată fi obținute bunurile și serviciile, care altfel nu pot fi
disponibile consumatorilor la nivel global2”.
1.3. Fluxuri economice inter naționale

Fluxuri comerciale internaționale pot fi definite ca totalitatea activitaților economice,
care au ca scop realizarea de operațiuni comerciale internaționale , privind
circulația mărfurilor de la v ânzător la cump ărător, în cadrul prevederilor convenite prin

2 http://www.businessdictionary.com/definition/international -trade.html

9
contractul de v ânzare – cump ărare. Fluxurile comerciale sunt generate de cump ărarea și de
vânzarea de bunuri și servicii între țări.
Fluxurile comerciale dau măsura balan ței comerciale. Aceasta este cantitatea de bunuri
pe care o țară vinde în alte țări minus cantitatea de m ărfuri pe care respectiva țară o cump ără
din alte țări : ț ă
Acest calcul include toate tranzac țiile interna ționale de mărfuri și reprezint ă balan ța
comercial ă a unei țări.
Tipologia fluxurilor economice internaționale

Relațiile economice interna ționale cuprind at ât fluxuri financiare , cât și fluxuri comerciale :
– Fluxurile financiare interna ționale sunt acele tranzac ții intre reziden ții unei țari și cei din
restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plata și/sau d e credit. Aceste fluxuri
vizeaz ă, pe de o parte, compensarea tranzac țiilor comerciale , iar pe de alta parte, tranzac ții
financiare independente fa ță de activitatea comercial ă interna țional ă. Aceasta a doua categorie Fluxuri comerciale
Bunuri Tangibile
Materii prime
Semifabricate
Bunuri manufacturate
Bunuri Intangibile
Brevete
Know -How
Proiecte
Servicii
Transport și asigurări
Servicii profesionale
Turism internațional
Fluxuri financiare
Compensarea tranzac țiilor comerciale
Fluxuri financiare independente

Împrumuturi și credite pe termen mediu și lung
Investiții străine
Mișcări de capital pe termen scurt
Venituri din plasamentele externe de capital
Transferuri

10
de flu xuri financiare se concretizeaz ă în mi șcările interna ționale de capital (credite externe
acordate sau/ și primite, investi ții str ăine directe sau de portof oliu, mi șcări de fonduri
financiare pe termen scurt). Consecin țele migra ției transfrontaliere a capitalului în vederea
valorific ării pe o alta piață dec ât cea pe care s -a format el se reflect ă tot sub forma unor
fluxuri financiare, dar de sens invers fa ță de sensul mi șcării capitalului, fiind concretizat în
veniturile din plasame ntele externe de capital. O bun ă parte din aceste venituri se repatriaz ă în
țara de origine a capitalului sub forma de dob ânzi (pentru credite), profituri (pentru investi ții)
și sume generate de diferen țele existente pe diferite pie țe financiare între ratele de schimb
(pentru mi șcările de fonduri pe termen scurt).
– Fluxurile comerciale interna ționale reflect ă interdependen țele dint re țări în planul
econo miei reale, fiind rezultatul ad âncirii treptate a specializ ării operatorilor economici din
diferite țări în producerea și comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii
prime, semifabricate și produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligen ței
umane sub forma de produse incorporale: brevete de inven ție, know -how, lucr ări de
proiectare) sau de prest ări de servicii (transporturi și asigur ări, turism interna țional, servicii
profesionale).

Teoria comerțului internațional oferă o idee de ceea ce stă la baza beneficiilor din
comerț, sau prin ce se determină căi de flux uri comerciale.
Competitivitatea țării în schimbul internațional este determinată de:
– Condițiile factorilor
– Condițiile cererii
– Strate gia firmelor
– Natura ind ustriilor conexe și de sprijin, disponibile în țară.