Vitamine Si Minerale

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1:VITAMINE SI MINERALE

VITAMINE, DEFINITIE SI CLASIFICARE

VITAMINE HIDROSOLUBILE SI LIPOSOLUBILE

MINERALE,DEFINITIE SI CLASIFICARE

CAPITOLUL 2: ROLUL VITAMINELOR SI MINERALELOR

2.1 ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

2.2 ROLUL MINERALELOR IN ORGANISM

CAPITOLUL 3: ADMINISTRAREA LA COPII A VITAMINELOR SI MINERALELOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Istoria vitaminelor, unul dintre cele mai importante episoade din istoria biochimiei, a avut un impact profund asupra sănătății și a stării de confort, ca și asupra înțelegerii proceselor catalitice ce au loc în metabolismul organismelor vii. Încă din antichitate se știa că între alimentație și boli există o legatură directă.

Cercetările actuale în legatură cu aceste micronutrimente au condus la modificarea noțiunii de aport nutrițional, sfătuind și contribuind la ameliorarea globală a sănătății populațiilor.

Vitaminele sunt componente ale alimentelor, necesare organismului în cantități mici. Organismul animal nu poate sintetiza vitamine. Lipsa lor din hrană provoacă îmbolnăviri grave, avitaminoze, care pot duce la moarte. Simptomele bolii dispar dacă se introduc din nou în hrana zilnică substanțele care îi lipsesc. În afară de cele patru grupe de materii alimentare cunoscute de fiziologia clasică, hidrații de carbon, grăsimile, proteinele și substanțele anorganice, mai sunt necesare și unele materii organice acționând în cantități extrem de mici. Numele de vitamine, dat acestor substanțe de către polonezul Kazimierz Funk cunoscut și ca, Casimir Funk (1911), datează dintr-o epocă în care structura lor nu era cunoscută, în realitate numai unele dintre vitamine conțin azot. La încaput cunoscutul chimist a denumit vitaminele amine vitale, denumire ce se datoreaza faptului ca primele vitamine identificate aveau structura chimica aminica.

CAPITOLUL 1

VITAMINE

1.1.DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

1.2.VITAMINE LIPOSOLUBILE

ȘI

HIDROSOLUBILE

Vitaminele sunt substanțe organice cu rol funcțional însemnat, se găsesc în cantitate mică în alimente și sunt indispensabile pentru creșterea și dezvoltarea normală a organismelor. Alături de enzime și hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care ajută la reglarea și stimularea proceselor metabolice. Vitaminele sunt sintetizate în principal de organismele vegetale și de microorganisme și numai în foarte mică măsură de unele specii de animale. Omul își procură vitaminele din hrană, fie în stare liberă, fie sub formă inactivă, de provitamine, care se vor transforma ulterior în organism în vitamine.

Vitaminele au în organismele vegetale și animale un rol multiplu și complex, fiind factor alimentar esențial absolut necesar tuturor organismelor. Ele se mai numesc și ,,factori coenzimatici”, deoarece un număr însemnat de vitamine (în mod deosebit cele din complexul B) îndeplinesc rolul de coenzime, iar altele sunt activatori enzimatici, justificându-se și în acest fel încadrarea vitaminelor între catalizatori biologici.

S-a făcut o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, această clasificare nu este in totalitate cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o biotransformare in prelabil, formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele au acțiune asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante fată de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități individuale de acțiune. O clasificare mai veche făcea clasificarea vitaminelor în 2 mari clase, în funcție de solubilitatea lor: – vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; – vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitamine care au o acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.

SOLUBILITATE:

LIPOSOLUBILE (vitamine solubile în grăsimi): A,D,E,K.

HIDROSOLUBILE (vitamine solubile în apă): COMPLEXUL B , VITAMINA C.

MECANISM DE ACȚIUNE:

EFECT NUCLEAR – acționează influențând transcripția ADN : vitamina A și vitamina D.

EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C.

Vitaminele sunt esențiale pentru organism, ele fiind părți componente ale enzimelor, necesare pentru producerea energiei. Cele 13 vitamine existente se împart în două clase principale: liposolubile și hidrosolubile

Fig.1

Vitaminele liposolubile pot fi stocate în celulele adipoase, de aceea organismul poate păstra depozite de astfel de vitamine până la 6 luni, putând astfel să le folosească la nevoie. În acest caz însă trebuie avută grijă la excesul de vitamine care poate dăuna organismului. Excesul se depozitează în lipidele tisulare,mai ales în cele hepatice formând astfel rezerve care pot fi folosite în perioadele de carență alimentară. În acest caz, semnele clinice ale insuficienței vitaminelor apar după o perioadă mai îndelungată de aport alimentar deficitar.

VITAMINE LIPOSOLUBILE:

-Vitamina A (retinolul) ,a fost descoperită in 1913 de către doua echipe de savanți americani. Ea se găsește în produsele de origine animală, de regulă în asociere cu lipidele, în lactate și ficat, dar și în margarină.

-Provitamina A (carotenul), sursă importantă de betacaroten o găsim în plante colorate, fructe și legume galbene și roșii. În timpul preparării termice la temperaturi ridicate sau prin expunerea la lumină se poate pierde o cantitate însemnată de vitamina A, ceea ce explică conținutul mai mic al fructelor uscate comparativ cu cele proaspete.

-Vitamina D (calciferolul), poate fi găsită în uleiul de ficat de cod, peștele gras (macrou, hering, somon, sardine), drojdia de bere. Cantități variabile se găsesc în unt,ficat, ouă, laptele uman și cel de vacă. Chiar și simpla expunere la soare asigură necesarul de vitamina D. Conținutul de vitamina D din alimente nu este influențat de modul de depozitare, conservare sau pregătire a acestora.

-Vitamina E (tocoferolul), este un puternic antioxidant, surse bogate în vitamina E sunt: uleiurile vegetale (soia, porumb, floarea-soarelui), germeni de grâu, morcovi, nuci și legumele cu frunze verzi.pierderi de vitamina E se produc doar prin frigerea alimentelor nu și prin fierberea lor.

-Vitamina K (filochinonul), se gasește în legumele cu frunze verde închis,spanac, brocoli, lăptuci, varză, ceai verde. Se găsește și în ovăz, grâu integral, mazăre proaspătă, ouă și produse lactate. Unele forme de vitamina K sunt sensibile la lumină si iradiere, de aceea preparatele pentru uz medical se păstreaza in sticle de culoare inchisă.

Vitaminele hidrosolubile ,deoarece sunt solubile în apă, ele se pot pierde ușor în timpul preparării culinare sau industriale:spălarea ,păstrarea și fierberea în apă și nefolosirea acestei ape. Se absorb relativ ușor și în mare proporție din tubul digestiv,dar pentru majoritatea dintre ele este necesara prezența acidului clorhidric în sucul gastric.

Dupa ce sângele și țesuturile primesc cantități adecvate de vitamine,excesul lor se elimină prin urină. În general, organismul nu-și face rezerve importane de aceste vitamine. În caz de aport alimentar insuficient, semnele carenței apar destul de repede. Și transpirațiile abundente și repetate sunt o importanta cale de pierdere vitaminica.

Din punct de vedere metabolic,o mare parte din vitaminele hidrosolubile intră în structura unor enzime, fiind cofermentul acestora. Majoritatea intervin în catalizarea proceselor eliberatoare de energie.

VITAMINE HIDROSOLUBILE:

Vitamina H (biotina sau vitamina B7), se găseste în ficat, lapte, gălbenușul de ou si cereale. Biotina însă este sintetizată și de către bacteriile florei intestinale. Vitamina H este distrusă de caldură.

Vitamina C (acidul ascorbic), se găsește atât în produsele de origine vegetală, cât și în cele de origine animală. Principalele surse alimentare sunt fructele, legumele si viscerele. Acidul ascorbic este distrus prin oxidare sau adăugarea bicarbonatului. Refrigerarea și înghețarea rapidă conservă vitamina C, insă în apa de gătit apar pierderi ale acesteia.

Vitamina P (citrina), se găseste în coaja citricelor (partea albă, cărnoasă a acesteia), în cantități mult mai mari decât în sucul citricelor. Cercetări ulterioare au evidențiat prezența sa în cantități semnificative și în mure, vișine, cireșe, măceșe, caise, leuștean, pătrunjel, salată, papaya, piper verde, broccoli, roșii, ceai verde, gingko biloba. Vitamina P este foarte ușor absorbită din intestin, iar excesul este eliminat prin urină și transpiratie.

Vitamina B3(niacina,nicotinamida), principalele surse alimentare sunt reprezentate de produsele de carne si peste. Cantități mari se mai găsesc în legume si cerealele imbogățite, pe cănd porumbul și orezul conțin cantități foarte mici. Vitamina B3 nu este distrusă de căldură sau acizi dar se pierde când alimentele se prepară termic în cantități mici de apă.

Vitamina B1(tiamina), cantitatea cea mai importantă se găsește în carnea de porc, cereale integrale, cartofi, drojdia de bere, carne si peste. Căldura, radiatiile ionizate și oxidarea distrug vitamina B1, care însă sunt stabile în produsele inghețate.

Vitamina B2(riboflavina),este prezentaă mai ales în produsele lactate, carne, viscere, pește, ouă, cereale integrale. Este distrusă de ultraviolete, de aceea laptele nu se mai imbuteliază în sticle, ci în cutii de carton. Cantități variabile se pot pierde și în timpul preparării termice a alimentelor în vase deschise cu multa apă.

Vitamina B6(piridoxina), este larg raspândită iâîn alimente, găsindu-se în cantități mari în carne, viscere, cereale integrale și vegetale. Este stabilă în cazul expunerii la căldură, însa este distrusă de substanțele alcaline și de lumină.

Vitamina B12(ciancobalamina), se găsește exclusiv în surse alimentare de origine animală, ficat, rinichi, carne slaba, ouă, lapte si brânză. Vitamina B12 nu suferă modificări în timpul preparării termice.

Vitamina B9(acidul folic), se găsește în vegetale, spanac, asparagus, brocoli, ciuperci, ficat, dar și în produsele de carne, pâine integrala, fasole uscată. Acidul folic este o vitamina relativ stabilă, dar în timpul depozitării sau preparării termice a alimentelor în cantități mari de apă se pot produce pierderi importante ale acestuia.

MINERALE

1.3. DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

Mineralele sunt substanțe anorganice cu structură simplă (care se pot fractiona) pe care organismul trebuie să și le procure din alimentație, fiindcă nu le poate sintetiza ca atare. La fel ca în cazul vitaminelor, mineralele îndeplinesc funcții esențiale în corpul omenesc, fară să constituie surse de calorii și fiindu-ne necesare în cantități mult mai mici decât proteinele, lipidele sau glucidele.

Mineralele sunt elemente chimice inactive, asemeni fierului dintr-un obiect sau calciului dintr-o stancă, dar in organism sunt necesare pentru construirea țesuturilor, pentru declanșarea contracțiilor musculare, reacțiilor nervoase sau pentru coagularea sângelui. De asemenea mineralele ajută la menținerea echilibrului acido-bazic care păstreaza ph-ul organismului neutru.

Clasificare :

Fiecare mineral aduce anumite beneficii organismului, din această cauză nu se va recurge la o clasificare dupa importanța mineralelor. Mineralele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului, majoritatea fiind implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism și sănătatea sistemului osos.

Mineralele se împart în doua grupe: minerale esențiale și oligoelemente.

Mineralele esențiale (macrominerale, macroelemente)

Se recomandă asimililarea a 100 mg de minerale esențiale din alimentație zilnic. Din această grupă fac parte:

Calciu, cea mai bună sursă de calciu pentru copii este laptele dar și legumehilibrul apei din organism și sănătatea sistemului osos.

Mineralele se împart în doua grupe: minerale esențiale și oligoelemente.

Mineralele esențiale (macrominerale, macroelemente)

Se recomandă asimililarea a 100 mg de minerale esențiale din alimentație zilnic. Din această grupă fac parte:

Calciu, cea mai bună sursă de calciu pentru copii este laptele dar și legumele frunzoase verzi, peștii cu oase mici, moluște și stridii. Calciul din spanac, sfecla și rubarba este, dimpotriva, greu absorbit datorită prezenței acidului oxalic.

Magneziu,este prezent în numeroase alimente, diverse semințe, cereale neprelucrate, grâul germinat si tărâța de grâu, nuci, leguminoase, cafea, ceai, cacao, apa dură. În general dietele bogate în alimente rafinate, carnea și produsele lactate sunt mai sărace decât dietele bogate în legume și alimente nerafinate.

Fosfor,se găsește în carnea de pui,pește, carnea roșie, ouă, produse lactate, nuci, leguminoase și cereale integrale.

Potasiu, este răspândit în alimentele naturale, dar prelucrarea acestora are ca rezultat cresterea concentrației de sodiu și scăderea celei de potasiu, care se pierde în apa de spalare și în timpul pregătirii termice a alimentelor. Cele mai bogate surse alimentare sunt alimentele neprelucrate.

Sodiu,provine mai ales din alimentele și băuturile ce conțin clorură de sodiu. În general, conținutul natural de sodiu al alimentelor bogate în proteine (lapte, brânză, ouă, pește, carne) este mai mare decât cel al legumelor și cerealelor, în timp ce fructele conțin puțin sau deloc sodiu. Adaosul ulterior de conservanți, condimente, arome și sare alimentară crește mult conținutul de sodiu al alimentelor în cursul procesării lor industriale.

Aceste minerale se regăsesc în aproximativ toate celulele organismului, și sunt implicate în menținerea homeostazei generale și funcționarea normală a organismului. Dezechilibrele acute ale acestor minerale pot avea potențial letal.

Micromineralele (oligoelementele),sunt micronutrienți necesari organismului uman în cantități foarte mici, mai puțin de 100 mg pe zi față de macrominerale. Din această categorie fac parte:

Fierul,este preluat de către organism mai ales din ouă, carnea slabă, legume, nuci, fructe uscate, cereale si vegetale verzi. În general, alimentele puțin colorate, cum ar fi pâinea albă, zahărul, grăsimile, cerealele rafinate, sunt surse sărace de fier. Procesarea alimentelor scade conținutul acestora în fier.

Zincul, provine mai ales din pește, carnea de păsări domestice, produse lactate, stridiile și alte animale marine, ficat, cereale, fasole uscată, produse din soia și nucile.

Cuprul, cele mai bogate surse de cupru sunt ficatul, fructele de mare, nucile si semintele; cantitați mici se găsesc în cereale și legume.

Fluorul, se găsește în general în cantități mici în cele mai multe surse alimentare, excepție făcând apa fluorurată, unele formule de lapte, ceaiul și pestele marin.

Cromul, se găsește mai ales în drojdia de bere, piperul negru, produsele de carne, produsele lactate, oua, ciuperci, prune uscate, stafide, nuci, sparanghel, bere și vin.

Seleniul, alimentele cu cel mai bogat conținut de seleniu sunt algele marine, fructele de mare, branzeturile și în general în toate alimentele care conțin proteine.

Iodul, algele marine conțin cantitatea cea mai mare de iod,se gaseste și în sare iodata, creveți, carne de curcan, pere, struguri,praz, varză.

Micromineralele pot fi găsite intr-o mare varietate de alimente, deci suplimentele sunt rareori necesare. Suplimentele cu micromineralele ar trebui să fie luate numai în cazul în care sunt recomandate de un medic. O supra-abundentă de microminerale în sistem poate interfera cu felul în care organismul se folosește de celelalte vitamine și minerale.

Fig.2

CAPITOLUL 2

ROLUL VITAMINELOR

ȘI

MINERALELOR

2.1 ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM

Fig.3

Vitamina A, cel mai important rol al ei este în sistemul vizual,ea fiind totodată foarte importantă pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului. Retinolul este responsabil pentru sănătatea pielii, a mucoasei pulmonare,intestinale și a tractului urinar, chiar și bolile de piele cum este și acneea, fiind ameliorate cu ajutorul lui. Vitamina A se găsește sub două forme în natură: retinol(în ulei de pește și ficat) și provitamina A (betacaroten ce se află în plante).

Simptome, diagnostic și tratament pentru Deficitul de Vitamina A: unul din primele simptome ale deficitului de vitamina A este orbirea nocturnă, cauzată de afectarea retinei. Albul ochilor (sclera) și corneea se pot usca – o afecțiune denumită xeroftalmie.

Excesul de Vitamina A: o cantitate prea mare de vitamina A este toxică. Administrarea zilnică a unor doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate, timp de câteva luni, poate conduce la apariția toxicității. O doză mai mică poate produce toxicitate la sugari, uneori în decurs de numai câteva săptămâni. Carotenoizii alimentari pot fi consumați fără a apărea toxicitate. Însă în caz de ingestie a unor cantități mari, pielea capătă o culoare gălbuie (carotenoza), în special, la nivelul palmelor și tălpilor. Suplimentele care conțin o cantitate mare de beta-caroten pot crește riscul de cancer.

Simptome, diagnostic și tratament în Excesul de vitamina A:

Consumul la o singură masă a unor cantități foarte mari de vitamina A poate produce somnolență, iritabilitate, dureri de cap și vomă în decurs de câteva ore, după care apare descuamarea pielii. La copii, crește presiunea intracerebrală și se produce voma. Dacă aportul de vitamina A nu este întrerupt, se poate ajunge la deces.Când într-o perioadă mai lungă de timp se consumă cantități mari de vitamina A, simptomele care apar include asprirea parului, pierderea parțială a parului, fisuri ale buzelor și uscarea pielii. Ulterior pot apărea dureri de cap, creșterea presiunii intracerebrale și stare de slăbiciune generală. Sunt frecvente durerile osoase și articulare, în special la copii. Poate apărea mărirea de volum a ficatului și a splinei.

Fig.4

Vitamina D, foarte importantă în formarea și menținerea în bună stare a oaselor și a dinților, ajută la buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular. Studii recente arată că vitamina D (fără de care calciul nu este absorbit din alimente) poate prevenii și osteoporoza, cancerul, hipertensiunea și alte boli aflate în strânsă legătură cu sistemul imunitar și regularizează ritmul cardiac.

Adulții peste 30 de ani înregistrează o încetinire semnificativă a procesului de regenerare a țesutului osos. În plus, după vârsta de 50-55 de ani, pentru a diminua riscul afecțiunilor specifice acestei perioade, cum ar fi osteoporoza, afecțiuni cauzate în special de fragilizarea oaselor, aportul extern de substanță este extrem de important.

Tulburări atribuite deficitului de vitamina D: decalcifierea oaselor este un pericol pentru cei care nu dețin în organism o cantitate suficientă de vitamina D. Bolile ce pot apărea sunt: osteoporoza, osteomalacia, scăderea tonusului muscular, rahitism la copii.

Persoanele ce depășesc o anumită vârstă, la cea mai neansemnata căzătură sau lovitură, pot suferi fracturi grave. Capacitatea organismului lor de a produce vitamina D sau de a o asimila din alimente este foarte scăzută.

De asemenea, persoanele cu sindroame de malabsorbție de grăsimi (cazul celor care suferă de fibroza chistică) sau boli inflamatorii intestinale (boala Crohn), pot prezentă deficit de vitamina D.

Tulburări atribuite consumului excesiv de vitamina D: dozele ce depășesc 250 mg/zi pot provoca intoxicații. Cantitățile mari de calciu depozitate în plămâni, rinichi, inimă, vasele sangvine, generează situații grave.

Fig.5

Vitamina E, prin efectul antioxidant, vitamina E apără membranele celulare, susține integritatea celulelor contra acțiunii destructive a radicalilor liberi și descompune toxinele solubile în grăsimi. În modul acesta se previn multe forme de cancer (digestiv, ovarien și de sân) și se încetinesc procesele de îmbătrânire.

Efectul de mărire a rezistenței capilare duce la o circulației a sângelui îmbunătățită, se previne apariția bolilor cardiovasculare, ischemia cardiacă, ateroscleroza, riscul infarctului miocardic,hipertensiunea arterială și dilatarea vaselor sanguine. În felul acesta se evită coagularea sângelui, care ar degenera în tromboze, arteriopatie obliterantă la nivelul membrelor inferioare, flebite sau arterite, cu prevenirea cazurilor de embolii. O atribuție importantă se exercită asupra echilibrului nervos, muscular și endocrin, atenuând stările de oboseală fizică și intelectuală.

În bolile oftalmologice previne apariția cataractei și evită pierderea acuității vizuale. Distrofiile musculare și osoase, precum și durerile produse de osteoporoză și poliartroze, pot fi ameliorate cu vitamina E datorită efectului antiinflamator.

În afecțiunile pielii, vitamina E grăbește refacerea țesuturilor lezate, vindecarea leziunilor și arsurilor și previne diverse infecții, inflamații și tumori. Vitamina E stimulează reacțiile imunitare întârziind astfel apariția petelor maronii de la suprafața pielii.

În combaterea factorilor generatori de radicali liberi, vitamina E reduce vătămările cauzate de smogul din atmosferă, protejând plămânii și prevenind emboliile pulmonare.

Numeroase efecte benefice sunt observate în ameliorarea simptomelor bolii Parkinson, în adenomul de prostată și în reducerea colesterolului „rău“-LDL precum și a glicemiei din diabetul zaharat.

În cazul copiilor este recomandat un aport suplimentar, în special la bebelușii prematuri, ce primesc alimentație artificială sau cei ce sunt în oxigenoterapie.

În procesele metabolice previne degradarea lipidelor și a uleiurilor esențiale . Protejarea acizilor grași polinesaturați expuși la reacțiile de oxidare și peroxidare explică efectul acesta de degradare. În calitate de cofactor participă la sinteza glutationului care se rocomandă ca un important antioxidant, apărător al sănătății contra radicalilor liberi.

Fig.6

Vitamina K sau vitamina antihemoragică, este unul dintre factorii esențiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar și o mică tăietură poate cauza sângerare continuă.

Există trei forme de vitamina K: K1 – filochinonă si K2 – menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar și în produse de origine animală) și K 3 – menadionă (varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).

Vitamina K este un nutrient esențial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecțiunilor pielii, scade riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruații abundente și dureroase, împiedică formarea pietrelor la rinichi, este un bun antivomitiv, osteoporoză, artrită și alte afecțiuni ale oaselor și favorizeaza refacerea epidermei după intervențiile chirurgicale.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: coagularea slabă a sângelui, sângerări ale gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruație, timpul de sângerare este mai mare, vânătăi fără motiv, anemia, precum și un risc crescut al hemoragiilor interne și o oarecare fragilitate osoasă. În special nou-născuții sunt predispuși la deficit de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceștia pot fi expuși unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care la naștere este recomandată administrarea la copil a unei injecții cu vitamina K1 . Însă nici adulții nu sunt feriți de efectele negative ale carenței de vitamina K, în mod deosebit cei ce suferă de fibroză chistică și boala celiacă, afecțiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele din alimentație.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă nu sunt indicate dozele mai mari de 500 de micrograme fără consultul medicului, deoarece acțiunea acesteia ar putea interfera cu anumite medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce la apariția anemiei, din cauza distrugerii globulelor roșii din organism, dar și la intoxicații la nivelul ficatului.

Fig.7

Vitamina H (vitamina B7), numită colină sau biotină, este o vitamină hidrosolubilă care intervine în degradarea acizilor grași, anumitor acizi aminați și a glucozei. Este o vitamină care nu este distrusă la caldură sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea și oxigenul o afectează. Împiedică depunerea colesterolului pe pereții arteriali și contribuie la eliminarea substanțelor toxice și a metaboliților inutili acumulați în organism, înlesnește funcțiile ficatului (ajutând la eliminarea toxinelor din organism) si ale vezicii biliare – facilitează folosirea corespunzătoare a grăsimilor și a colesterolului de către organism.

Indicații terapeutice – Colina este indicată în: ameliorarea capacității de memorare, în tratarea alcoolismului, în ateroscleroză, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres, ciroză hepatică, amețeli, ulcer gastric, dureri de inimă, blocaj renal, o inflamare a pielii și a limbii. Concentrația acesteia în organismul uman determină și stimulează creșterea părului și întârzie căderea acestuia, scăderea hemoglobinei, lipsa apetitului alimentar, oboseală, alterarea psihicului, calmează durerile musculare. Eficiența acestei vitamine sporește prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul. Inamici ai colinei sunt sulfamidele, alcoolul și tehnicile de prelucrare alimentară. Vitamina B8 este indispensabila persoanelor cu unghii fragile și casante.

Simptomele deficitului de biotină : afecțiunile pielii (inclusiv cojite la sugari și dermatită seboreică la adulți) sunt cele mai frecvente simptome legate de deficitul de biotină. Pierderea părului poate fi și ea cauzată de lipsa biotinei din organism. Simptome des întalnite ale deficitului de biotina sunt și probleme ale sistemului nervos central precum convulsii, lipsa de coordonare musculară (ataxie), precum și lipsa de tonus muscular bun (hipotonie). Crampele musculare pot fi și ele un semn de deficiență a vitaminei B7.

Excesul de vitamina B7 nu are efecte negative asupra organismului deoarece, chiar și în cantități mari, aceasta este solubilă în apă, deci excesul este eliminat prin intermediul urinei sau al transpirației. Însă rareori pot apărea dermatite si reacții alergice.

Fig.8

VitaminaC, rolul ei este unul foarte important pentru organism, contrar mitului potrivit căruia vitamina C ajută organismul doar în lupta cu răceala și gripa. Vitamina C este și un foarte bun antioxidant, de pildă, participă și ajută în procese de neutralizare a radicalilor liberi din organism, vitamina C ajută la detoxifierea organismului și joacă un rol important în producerea hormonilor anti-stres. Studiile clinice arată că organismul uman nu poate face rezerve de vitamina C și nu poate reține vitamina C în corp mai mult de câteva ore. Dacă organismul primește o doză mai mare decât necesarul său imediat, excesul de vitamina C se elimină.

Conform specialiștilor, vitamina C este indicată în prevenirea anemiilor, în special la femeile însărcinate, ca adjuvant în menținerea rezistenței naturale a organismului la infecții. Administrată în combinație cu vitamina P, crește rezistența capilară și previne riscul apariției unei afecțiuni cardiovasculare.

Vitamina C (acidul ascorbic) are o importanță vitală pentru organismul uman. Unele din principalele ei proprietăți sunt următoarele: previne și vindecă scorbutul, intervine în fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant, mărește rezistența vaselor sanguine, contribuie la formarea globulelor roșii, a dinților și oaselor, distruge toxinele acumulate în organism, are acțiune antialergică, reduce efectele unui număr mare de alergeni, mărește gradul de absorbție a fierului organic, stimulează pofta de mâncare, apără organismul împotriva infecțiilor.

Trebuie să se țină cont de faptul că necesarul acestei vitamine în organism variază în funcție de vârstă, energie, activitate, greutate, metabolism și starea generală a sănătații. De asemenea, trebuie să luați în considerație și faptul că acidul ascorbic (vitamina C) poate cauza dureri de stomac și poate vătăma smalțul dinților.

Unele suplimente pot furniza vitamina C sub forma uni complex C care includ și bioflavonidele-prezente în fructele citrice- ce ajută la absorbția vitaminei C.

Este recomandat să consultați medicul atunci când doriți să măriți dozajul oricărei vitamine și să țineți cont de faptul că excesul vitaminei C poate cauza diaree, greață, mâncarimi ale pielii și creșterea cantității de urina.

Fig.9

Vitamina P(citrina), aceasta acționează în strânsă legatură cu vitamina C. Mai exact, vitamina P este responsabilă cu absorbția vitaminei C și împiedică distrugerea acesteia prin oxidare. De altfel, vitamina P mai este supranumită și citrină, deoarece se găsește în cantități mai mari în coaja albă a citricelor decât în sucul acestora (conform studiilor, există o cantiate de zece ori mai mare a acestei vitamine în coajă, față de sucul fructelor). De asemenea, vitamina P este și un puternic antioxidant. În plus, se pare că are un rol important în prevenirea hemoragiilor. Vitamina P reduce apariția echimozelor și sângerarea gingiilor, are efect antiinflamator și intervine în procesele energetice ale tesuturilor și în menținerea permeabilitații vaselor capilare.

Asociată cu vitamina C, vitamina P are un puternic rol antiinfecțios, reușind să mărească rezistența organismului la infecții. De asemenea, această combinație poate fi folosită preventiv și împotriva gripei. Mai mult decât atât, studiile au arătat că vitamina P protejează organismul de efectele secundare ale razelor X, influențează într-un mod pozitiv creșterea cantității de calciu din sânge și ajută în tratamentul amețelilor cauzate de afecțiuni ale urechii interne. Un rol important îl are și în funcționarea glandelor endocrine, dar și în ameliorarea diabetului.

Simptomele deficitului de vitamina P: carența acestei vitamine duce la slăbiciune generală, dureri în membrele inferioare la mers și hemoragii cutanate purpura. Tulburările de permeabilitate capilară se datorează scăderii tonusului vaselor capilare.

Excesul de vitamina P: se pare că această vitamină este lipsită de toxicitate, deoarece excesul este eliminat rapid din organism prin urina și transpirație. Cu toate acestea, o cantitate prea mare de vitamina P poate provoca tahicardie, urticarie, diaree sau stări de vomă. De asemenea, excesul de vitamina P nu este indicat în caz de ulcer, diabet, tensiune arterială, insuficiență cardiacă și nici în primul trimestru de sarcină.

Fig.10

Vitamina B3, ajută la scăderea valorilor colesterolului. Este utilă și pentru stabilizarea nivelului de zahăr din sânge sau prevenirea bolii Alzheimer. Niacina susține procesele genetice în celulele organismului și ajută la procesarea grăsimilor în corp.

Vitamina B3 poate preveni sau trata anumite afecțiuni cum ar fi: guta,depresia, insomnia, dureri menstruale,vertij, tulburări ale gustului și mirosului, osteoporoza, cataracta, durerile de cap, scleroza în plăci, convulsiile, diabetul zaharat, halucinații.

Vitamina B3 joacă un rol citric în prelucrarea grăsimilor din organism. Blocurile de acizi grași care construiesc grasimea în organism (cum ar fi membranele celulare) necesită de obicei prezența de vitamina B3 pentru sinteza lor, la fel ca multe alte grăsimi bazate pe hormoni (numite hormoni steroizi). Deși niacina este necesară pentru producerea de colesterol de către ficat, vitamina a fost totuși utilizată cu succes pentru scăderea colesterolului sanguin total la persoanele cu niveluri crescute ale colesterolului. Acest efect de reducere a nivelului de colesterol datorat vitaminei B3 apare numai atunci când sunt administrate doze mari și cel mai probabil implică o caracteristică chimiă a vitaminei B3 care nu este direct legată de grăsime sau prelucrarea de grasimi .

Simptomele deficitului de vitamina B3: slabiciune musculară generalizată, lipsa poftei de mâncare, infecții ale pielii, probleme digestive.

Excesul de vitamina B3: vitamina B3 din alimente nu produce efecte adverse, însă suplimentarea poate produce mâncărimi, afecțiuni gastrointestinale, vomă, greață, hepatotoxicitate, hepatită (la doze foarte mari 3-9 g, timp îndelungat), înroșirea pielii, piele uscată. Cele mai multe efecte adverse au fost observate în cazul suplimentelor cu eliberare imediată. Persoanele care suferă de afecțiuni hepatice pot dezvolta aceste simptome mult mai repede decât persoanele sănătoase. Înroșirea pielii este cel mai des întalnit semn al excesului de B3. Această reacție poate să apară chiar și la doze de 30 mg și de aceea limita maximă admisă a fost stabilită pentru prevenirea ei.

Fig.11

Vitamina B1, este esențială pentru producerea de energie, funcționarea creierului și digestie. Ajută organismul să utilizeze proteinele. Tiamina este esențială în transformarea carbohidraților din alimente în energie. Ea ajută și la menținerea sănătății nervilor și tratează unele tipuri de boli de inimă. Vitamina B1 mambră a familiei vitaminelor B, are un rol vital în deficiențele nutriționale numite “Beriberi”. Beri-beri se întâlnește în special în țările sărace în curs de dezvoltare sau în caz de alcoolism. Boala este mai rară în țările industrializate.

Tiamina este utilă în organism pentru că ea ajută la producerea și menținerea de energie ,coordonează activitatea nervilor și a mușchilor, poate îmbunătății dispoziția, calmează indigestia, susține funcțiile cardiace.

Vitamina B1 joacă un rol-cheie în susținerea sistemului nervos unde permite o dezvoltare sănătoasă a grăsimii care înconjoară mulți nervi (numiți teci de mielină). În absența vitaminei B1 aceste acoperiri pot degenera sau se pot deteriora. Un alt tip de conexiune între vitamina B1 și sistemul nervos implică rolul său în producția de acetilcolină moleculei purtatoare de mesaje. Această moleculă este folosită de sistemul nervos de a transmite mesaje între nervi și mușchi. Acetilcolina nu poate fi produsă fără un aport adecvat de vitamina B1. Pentru că acetilcolina este utilizată de către sistemul nervos pentru a asigura un bun tonus muscular inimii, rezultă că deficitul de vitamina B1 poate conduce la disfuncții cardiace.

Simptomele deficitului de vitamina B1: pierderea poftei de mâncare, senzația de amorțeală mai ales la nivelul picioarelor, sensibilitate musculară, irascibilitate și depresie, tahicardie, dureri gastrice sau constipație, dureri oculare.

Excesul de vitamina B1: nu se cunosc efectele secundare în caz de supradozaj, tocmai de aceea nu s-a determinat încă o limită de siguranță superioară petnru administrarea orală.

Fig.12

Vitamina B2, este solubilă în apă și ușor asimilabilă. Cantitatea eliminată în procesul de excreție depinde de necesitățile organismului și poate fi însoțită de pierderi de proteine. Ca și celelalte vitamine B, nu poate fi stocată în corp, ea trebuind furnizată zilnic de către alimentele consumate sau prin suplimente. Vitamina B2 ajută la transformarea grasimilor, carbohidraților și proteinelor în energie. Este necesară pentru vindecarea și menținerea unui tegument sănătos. Riboflavina ajută organismul la echilibrarea acidității. Este importantă pentru păr, unghii și ochi, stimuleaza cresterea si functia de reproducere. Vitamina B2 este necesara in cantitati mai mari pentru persoanele care fac efort fizic. Cele mai mari concentrații de riboflavină din organism apar în ficat, rinichi și inimă. Concentrațiile mari din ficat și rinichi reflectă rolul proeminent al vitaminei B2 în activitatea metabolică.

Vitamina B2 este de mare ajutor pentru vitamina B3. Una dintre căile utilizate de organism pentru a creea vitamina B3 este aceea de conversie a aminoacidului triptofan. Acest proces de conversie se realizează cu ajutorul unei enzime numită mono kinunerina-oxigenaza și a vitaminei B2 care este necesară pentru ca această enzimă ăa funcționeze.

În cazul în care se administrează medicamente anticancerigene – ca de exemplu methotrexate – o doză prea mare de vitamina B2 poate anula efectul medicamentelor.

Semne ale deficitului de vitamina B2: senzație de arsură și mâncărime în jurul ochilor, incețoșarea vederii, imflamația limbii, crăparea pielii la colțurile gurii, cataractă, sensibilitate la lumină puternică, păr gras și fără luciu, eczeme sau dermatite, unghii casante, buze crăpate,scăderea rezistenței la efort fizic și la infecții, retard de creștere. Carența de riboflavină în timpul sarcinii crește riscul de malformții la copii. Totuși în acestă perioadă este indicat a se evita dozele excesive de vitamina B2.

Vitamina B2 este necesară în cantități mai mari pentru persoanele care fac efort fizic.

Excesul de vitamina B2: ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o doză maximă admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este eliminat prin urină sau se manifestă prin reacții alergice minore. O cantitate prea mare de vitamina B poate produce simptome ca: mancarime, ameteala, senzatii de arsura sau furnicaturi.

Fig.13

Vitamina B12, constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut până în prezent. Deși este hidrosolubilă, B12 se acumulează totuși, intr-o măsură oarecare, în ficat, rinichi, plămâni și splină. Joacă un rol decisiv în buna funcționare a sistemului nervos, ajutând la formarea tecii de mielină ce învelește fibrele nervoase, esențiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase în tot corpul. Datorită acestei funcții, vitamina B12 constituie un aliat prețios în menținerea acuității simțului tactil și auditiv, în percepția durerii, în echilibru, ca și pentru sporirea capacității de învățare, împiedicarea pierderilor de memorie și păstrarea aplombului mental;

Deficiența de vitamina B12: când sistemul digestiv este inapt să absoarbă această vitamină, apare un deficit, iar un regim alimentar inadecvat – tipic mai ales pentru vegetarienii convinși, care nu consuma nici produse lactate și nici ouă, poate genera carențe de vitamina B12. De asemenea, persoanele în vârstă sunt predispuse la deficitul menționat.

Simptomele comune asociate cu deficiența de vitamina B12 pot include constipație, pierderi de memorie, dificultăți în mersul pe jos sau când faci mișcare, anemie, tulburări ale stării de spirit, amorțeală, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielină si demență. O cantitate insuficientă de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substanțe numită homocistină care, atunci când depașește un anumit nivel, devine nocivă pentru celulele cerebrale. În același timp, pe baza proprietății sale procoagulante, care reprezintă un pericol pentru pereții arterelor, homocistina ar putea fi legată și de maladiile cardiovasculare.

Vitamina B12 este indispensabilă pentru creștere. Femeile însărcinate sau cele care alăptează au nevoie de extra porții de vitamina B12, la fel ca și de toate celelalte sunstanțe nutritive esențiale. Acestea trec în plancetă în timpul sarcinii și contribuie la dezvoltarea copilului. Și sugarii hrăniți de la pieptul mamei au nevoie să primească acești nutrienți. Lipsa lor poate provoca importante probleme pentru sănătatea celor mici.

Excesul de vitamina B12 poate crește riscul de dezvolare a anumitor celule canceroase în stadiu latent iar pentru persoanele diagnosticate cu cancer, hipervitaminoza poate duce la extinderea celulelor tumorale și un risc crescut de crize de astm bronșic.

Fig.14

Vitamina B9, mai cunoscută sub denumirea de acid folic, este o altă vitamina B cu roluri importante în organismul uman.

Vitaminei B12 în organism: este un factor important în formarea globulelor roșii, ajută la metabolizarea proteinelor, are rol important în sinteza ADN-ului și ARN-ului, intervine în procesul de diviziune celulara, are rol în procesul de utilizare al zaharurilor și aminoacizilor, ameliorează tonusul general, îmbunătățește funcțiile hepatice, reînnoiește structura tisulară, păstrează tonusul musculaturii scheletice și de la nivelul tubului digestiv, previne și scade riscul bolilor cardiovasculare și al accidentului vascular cerebral prin reducerea nivelului de homocisteina, un aminoacid din sange care, în cantități mari, afectează inima, reglează nivelul tensiunii arteriale, îmbunătățește memoria, are efect analgezic, menține activitatea diverselor organe ca ochii, pielea (îi conferă un aspect sănătos), împreună cu acidul pantotenic și cu acidul para-aminobenzoic poate întârzia încărunțirea părului, intervine în formarea sucului gastric și în stimularea apetitului, acționează preventiv împotriva anemiei, reduce riscul de anomalii congenitale și previne nașterea prematură – femeile care iau un supliment de 0,4 mg/zi cu cel puțin un an înainte de a ramane insărcinate au un risc cu 70% mai mic de a naște prematur, impiedică apariția cancerului de col – administrarea zilnică previne și împiedică dezvoltarea displaziei cervicale (apariția de celule anormale la nivelul colului, una dintre cauze fiind infecția cu virusul papiloma uman), o fază premergătoare cancerului de col uterin; sunt predispuse femeile care folosesc pilule contraceptive și cele care fumează, mărește lactația.

Deficiența de vitamina B9: poate apărea la persoanele care folosesc medicamente precum contraceptive orale, aspirină, barbiturice, antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (acidul folic nu este absorbit în intestin) sau consumul de alcool. Acidul folic poate fi distrus în timpul preparării iar simptomele carentei sunt anemia, diareea, ulcerații intestinale, astenia, depresia.

Excesul de acid folic nu creează nicio problemă organismului uman, însă o cantitate importantă de vitamina B9 poate „ascunde” un deficit de vitamina B12.

2.2 ROLUL MINERALELOR IN ORGANISM

Fig.15

Calciul, este un metal alcalino-pământos, alături de beriliu, magneziu, stronțiu, bariu, radiu. Este un element bivalent, cu greutate moleculară 40. El are un rol foarte important în organismul uman. Calciul reprezintă aproximativ 2% din greutatea noastră.

Aproximativ 99% din totalitatea de calciu din organismul nostru se situează în oase și dinți. În os, calciul este prezent împreună cu alți ioni: sodiu, potasiu, magneziu, fosfați, carbonați. Pentru a pătrunde în compoziția osului, calciul se prezintă sub diverse combinații: fosfat tricalcic ( 75%), carbonat de calciu (10%), calciu legat de proteine (10%). Restul de 5% din componența osului este reprezentat de fosfați și carbonați de magneziu și fosfați de sodiu. O cantitate de calciu este stocată și în mitocondrii și în reticulul endoplasmatic (organite celulare).

În afară de rolul structural pe care îl are, calciul are și roluri funcționale: intervine în coagularea sângelui, în contracțiile musculare, în activitatea cardiacă, în producerea secreției lactate. De asemenea, calciul este cel care favorizează absorbția vitaminei B12.

Deficiența de calciu, atunci când nivelul de calciu din sânge scade sub nivelul normal avem de a face cu o hipocalcemie. Cel mai adesea, hipocalcemia este cauzată de o alimentație săracă în calciu. Dacă hipocalcemia durează o perioadă îndelungată, pot apărea simptome ca tremurături, aritmii (tulburări de ritm cardiac) sau anomalii dentare.

Excesul de calciu, hipercalcemia, are loc atunci cand în sânge există un nivel de calciu mai ridicat decât nivelul normal. Hipercalcemia se manifestă prin oboseală, sete, grețuri, depresie, dureri de oase. Hipercalcemia poate fi extrem de periculoasă, dacă la nivelul rinichilor se formează așa-zișii „calculi renali”, deoarece aceștia pot conduce la insuficiență renală.

Fig.16

Magneziul, este un mineral important în mentinerea sănătații organismului.

Magneziul, are un aport vital în multiple funcții metabolice, are un rol deosebit în metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor, a unor hormoni, este important în metabolizarea vitaminei C și a unor minerale precum calciu, fosfor, sodiu și potasiu.

Este cheia echilibrului nervos și muscular – combate oboseala, stresul și anxietatea, are un rol important în fixarea calciului în oase și decontractarea mușchilor, ajută la scăderea excitabilității neuromusculare și păstrarea tonusului muscular, a funcționalității sistemului nervos, aparține mai multor sisteme enzimatice cu rol esențial în reglarea unor procese biochimice,influențează dezvoltarea optimă a sistemului osos și susține menținerea troficității țesutului osos , participă la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos, reglarea ritmului cardiac, normalizarea glicemiei, promovarea unei tensiuni arteriale normale, favorizaeaza scăderea nivelului de colesterol din sânge, influențează pozitiv reglarea tranzitului intestinal și coagularea sângelui, împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari, este tonic general, participă la regenerarea celulară,la formarea echilibrului psihic și face mai ușoară drenarea hepatică, ajută la intensificarea reacțiilor de apărare ale organismului și în lupta împotriva procesului de îmbătrânire, intervine în metabolismul energetic, în procesele de fosforilare oxidativă, în transportul activ de membrană, are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres, iar în combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.

Magneziul este mineralul ce protejează celulele organismului uman de substanțele nocive, pentru că oprește pătrunderea elementelor toxice în celulele organismului.

Cauzele ce sunt respunsabile cu deficitul de magneziu din organism sunt: poluarea, stresul, curele de slăbire, excesul de alcool, mâncarea prea grasă sau prea sărată, administrarea îndelungată de anticoncepționale.

De asemenea, deficitul de magneziu poate să apară și ca urmare a unor afecțiuni ce duc la scăderea absorbției acestui mineral (de exemplu, boli infecțioase), a malnutriției, excesului de diuretice sau boli precum diabetul zaharat, ciroza hepatică, sindromul cronic de malabsorbție.

Carența de magneziu se face cunoscută prin cefalee, insomnie, astenie, iritabilitate, nervozitate excesivă, stări de amețeală, lipsa puterii de concentrare, oboseală , spasme musculare, tulburări de memorie, furnicături la nivelul mâinilor, amorțeală a membrelor, pierderea pilozității, fragilitate a unghiilor și a dinților, oboseală vizuală, palpitații se poate ajunge până la tulburări cardiace grave, accidente cardiovasculare și tromboze, convulsii și halucinații, în cazurile de carență severă.

Deficitul de magneziu la copii poate produce in general diferite tulburări și manifestări, cum ar fi: hiperactivitate, impulsivitate, agitație excesivă, dificultăți de concentrare, lipsă de atenție, tulburări de memorie, somnolență crescută.

Excesul de magneziu, efectele adverse (destul de rare) ale unui aport prea mare de magneziu se manifesta prin diaree și dureri abdominale. Excesul de magneziu este o problemă ce apare in mod deosebit la persoanele cu afecțiuni renale grave, rinichii fiind răspunzători cu reglarea nivelului de magneziu în organism.

Fig.17

Fosforul, Fosforul este un mineral esențial pentru organismul nostru și este al doilea, ca răspândire în corp, duăa calciu. O persoană are în corpul său în jur de 600 de grame de fosfor, marea majoritate aflându-se în oase și dinți, restul fiind distribuit în celule, sânge și alte lichide.

Ca și calciul, fosforul are rolul de a intări dinții și oasele, însă acest mineral joacă un rol important în fiecare reacție chimică din organism. De asemenea, fosforul este responsabil cu regularizarea bătăilor inimii, dar și de funcționarea normala a rinichilor. Mai mult decat atât, fosforul reprezintă un real ajutor elevilor și studenților care se află în perioada examenelor deoarece acesta ajută la producerea naturală a lecitinei. Așadar, este recomandat ca persoanele care depun efort psihic să consume alimente bogate în fosfor sau ăa aibă în vedere un supliment alimentar bazat pe acest mineral. Tot fosforul este responsabil cu energia și vigoarea organismului.

Deficiența de fosfor, sunt destul de rare cazurile în care să existe deficiențe de fosfor în organism, deoarece el este prezent, în cantitățile potrivite, în cele mai multe produse alimentare, fie că ele sunt naturale sau prelucrate (cu aditivi și conservanți). Cu toate acestea, anumite persoane pot întâmpina această problemă din cauza lipsei unei alimentații bogate și corecte. Acestea prezintă simptome precum: carii dentare , slăbiciune, rahitism , lipsa poftei de mâncare și probleme ale oaselor.

Excesul de fosfor, cea mai gravă afecțiune produsă de excesul de fosfor este calcifierea țesuturilor moi, în special a rinichilor. Pentru că rinichii sunt foarte eficienți în eliminarea fosforului în exces, depozitele de fosfat se produc de obicei doar în cazul persoanelor ce suferă de afecțiuni renale. Au mai existat cazuri de exces de fosfor ce au fost produse de o absorbție foarte bună a fosfatului la nivelul intestinelor.

Fig.18

Potasiul, un nutrient esențial pentru menținerea volumului de fluid în organism și important pentru reglarea echilibrului dintre acizi și electroliți, joacă un rol crucial și în menținerea sănătății inimii.

Potasiul influențează în mod direct capacitatea mușchilor de a se contracta, întrucât asigură transmiterea semnalelor emise de mușchi către terminațiile nervoase. Totodată, potasiul are un impact semnificativ și asupra sănătății inimii, întrucât previne apariția unui infarct, reglează tensiunea arterială și activitatea cardiacă, fiind în același timp un factor de prevenire a afecțiunilor renale.

Alte roluri importante ale potasiului pentru sănătate includ: prevenirea și controlul stărilor de anxietate și stres, creșterea tonusului muscular, reglarea metabolismului – potasiul asistă metabolizarea mai multor nutrienți, precum grăsimile, proteinele sau carbohidrații, echilibrarea nivelului de hidratare al corpului – potasiul asigură cantitatea de apă necesară fiecărei celule specializate din organism, pentru a funcționa normal, reglarea funcționalității electroliților în organism, echilibrarea sistemului nervos, prevenirea accidentelor vasculare, tratarea afecțiunilor musculare este necesară o anumită concentrție de ioni de potasiu în corp, pentru contracțiile normale și relaxarea mușchilor, ameliorarea crampelor musculare, când acestea apar ca urmare a deficienței acute de potasiu, imbunatățirea memoriei și a capacității de invățare potasiul joacă un rol-cheie în menținerea conductivității electrice la nivel cerebral, anularea efectului sodiului asupra sistemului cardiovascular potasiul regleaza tensiunea arterială, fiind un element vital pentru sănătatea inimii, prevenirea afecțiunilor renale – potasiul asistă rinichii în evacuarea toxinelor rezultate în urma procesului excretor.

Deficiențele în potasiu produc, în general, stări de oboseală cronica și slăbiciune musculară. Alte simptome asociate cu carențele în potasiu include: reflexe întârziate sau inactive, aritmii (bătăi neregulate ale inimii), palpitații cardiace, anemie, dureri de cap severe, hipertensiune arterială, dureri intestinale, umflarea glandelor, creșterea nivelului de glicemie în sânge.

Excesul de potasiu prezintă simptome cum ar fi hiperexcitabilitatea musculară (spasme musculare), tulburări neurologice, oboseală, diaree și aritmii cardiace.

Fig.19

Sodiu, este un mineral esențial, avănd rol important în menținerea funcționalității corespunzătoare a organismului. El intervine, alături de potasiu, în reglarea echilibrului hidrosalin, influentând astfel direct valorile tensiunii arteriale și volemia, și participând în mod activ la menținerea homeostaziei mediului intern. De asemenea, sodiul are rol în menținerea la parametrii normali a activității musculare și nervoase.

Aproximativ 30% din sodiul prezent în corp este depozitat în oase, restul fiind distribuit în lichidele organismului. Este un constituent de baza al plasmei sangvine, iar 60% din totalul său se află în lichidele extracelulare. Prin prezența sa în concentrație mare în sistemul circulator, influențează tensiunea și are rol anticoagulant.

Împreună cu un alt electrolit important, potasiu, sodiul intervine în menținerea valorilor normale ale pH-ului sangvin. Printre alte efecte benefice ale sodiului se numără și intervenția sa în procesul de metabolizare a nutrientilor, cu eliberare de energie pentru desfășurarea corecta a activității organismului, precum și realizarea unei suprafețe protectoare pentru mucoasa gastrică, impiedicând astfel erodarea ei prin acțiunea sucurilor digestive acide.

Carența de sodiu, în cazul deshidratării profunde determinată de vomă, diaree, sau transpirație excesivă nivelul sodiului în sânge scade și atât apa cât și sodiul trebuie înlocuite imediat.

În timpul activităților fizice intense se pot pierde cantități mari de sodiu în ciuda hidratării intense și apare fenomenul de hiponatremie (concentrație scăzută a sodiului în sânge).

Totuși, datorită faptului că sodiul este atât de răspândit în alimente, aceste situații determină mai rar scăderi până la niveluri patologice ale sodiului. Pierderi masive de sodiu, cu consecințe grave asupra echilibrului mediului intern apar prin vărsături, diaree sau prin utilizarea iraționala a diureticelor.

Excesul de sodiu: edem și hipertensiune apar în cazul unui surplus de sodiu, care dispar după ce bem apă suficientă. Excesul prelungit de sodiu duce la cazuri mai grave de hipertensiune.

Fig.20

Fierul este prezent in toate celulele organismului uman și influențează foarte multe procese metabolice. Este un mineral (oligoelement) de care organismul nostru are nevoie.

Cel mai important rol al fierului este reprezentat de capacitatea hemoglobinei de a purta oxigenul de la plămâni în restul corpului, fierul fiind o parte importantă a acesteia. Acesta ajută muschii să stocheze și să folosească oxigenul. Lipsa acestuia provoacă anemie.

Fierul este prezent în foarte multe enzime și este folosit de celule în multe procese metabolice. Enzimele sunt foarte importante în digestie și în foarte multe alte reacții ce au loc în corpul nostru.

Carența de fier este rezultatul consumului redus de alimente ce conțin fier și al unor afecțiuni ce impiedică absorbția acestuia. Poate fi, de asemenea, provocată și de cerințe ridicate.

Este nevoie de un aport ridicat de fier în urmatoarele situații:

– Creștere rapidă

– Sarcină

– Sângerări

– Paraziți intestinali

Carența de fier este importantă pentru că: intârzie dezvoltarea capacităților motorii, intârzie dezvoltarea capacităților psihice, provoacă naștere prematură, provoacă oboseală și afectează memoria.

Fierul prezent în plante se absoarbe de 2-3 ori mai greu decât cel prezent în carne (pui, porc, vita, pește) și de aceea este posibil ca vegetarienii să nu iși acopere necesarul de fier doar din alimente. Absorbția fierului din plante depinde de alimentele consumate în timpul mesei respective.

Simptomele carenței de fier:

De obicei, simptomele nu se instalează în prima fază și apar doar când se ajunge la anemie. Câteva simptome sunt cele prezentate mai jos:

– Oboseală excesivă

– Performanțe scăzute la locul de muncă sau la scoală

– Temperatură variabilă a corpului

– Slăbirea sistemului imunitar

– Inflamarea limbii.

Excesul de fier: excesul de fier reprezintă acumularea acestui element în țesuturile corpului uman, în special în organe. În urma acumulării fierului rezultă boala numită hemocromatoză.

Organele afectate de această boală sunt glandele endocrine, ficatul si inima. Excesul de fier poate duce la ciroză hepatică, diabet, artrită, hiperpigmentare, dureri articulare.

Fierul se poate acumula în exces în organism din urmatoarele cauze: numeroase transfuzii de sânge; erapie cu fier acordată excesiv sau timp îndelungat; hemocromatoză – o boala ereditară; diverse boli cronice inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă sau malignităti leziuni hepatice, posthepatite virale sau cauzate de abuzul de alcool boala Gaucher – o alta boală ereditaă; o boală ereditară familială asociată cu cataracta congenitală (sindromul cataracta hiperferitinemie) și cu acumulare excesiva de fier în ficat și alte organe.

Există situții fiziologice în care concentrația de fier în sânge este crescută, dar la repetarea analizelor se vor observa valori normale: menstruația: premenstrual nivelul de fier seric poate fi crescut cu 10-30% față de valoarea normală, la menstruație această valoare scade cu 10-30%; în timpul sarcinii poate crește valoarea fierului seric; ingestia de fier (incluzând și complexe vitaminice care conțin și fier); valori ridicate ale fierului seric și ale transferinei.

Există însa și situații patologice care se asociază cu creșteri ale valorilor fierului în sânge. Acestea exclud diagnosticul de hemocromatoza: hepatite (incluzând si steatohepatite) – cauzează creșterea severă a valorii fierului seric până la 1.000 micrograme/dl și ale feritinei prin lezarea hepatocitelor.

Deficitul de fier – pot exista situații în care se înregistrează un nivel scăzut sau normal al fierului seric și a transferinei, dar este crescuta CTLF (capacitatea totală de legare a fierului).

În cazul în care consumam zilnic produse bogate în fier (carne, ficat, oua, spanac, fasole și alte legume) este bine să le asociem cu alimentele care scad absorbția fierului, astfel nu va exista riscul ca acesta să se acumuleze prea mult în organism. Alimentele de acest tip sunt: orezul (contine oxalati care scad absorbția fierului); grâul și alte cereale (fitatii din acestea scad absorbția fierului); polifenolii din ciocolată, vin, mere, struguri, inclusiv taninele din ceaiul negru.

Fig.21

Zincul, Zincul este unul din mineralele importante pentru organism pentru că joacă un rol important în funțtionarea corectă a sistemului imunitar. Este necesar pentru activitatea enzimelor implicate în procese ca: diviziunea celulară, creșterea celulelor, cicatrizarea rănilor. Joacă un rol important în acuitatea simțurilor ca mirosul și gustul. Zincul este deasemenea implicat în metabolizarea carbohidraților.

Fructele și legunele nu sunt surse suficiente de zinc pentru organismul uman, deoarece zincul din acestea nu este metabolizat suficient și complet de organism ca cel din proteinele animale. De aceea, o alimentație săracă în proteine sau o alimentație vegetariană este săracă în zinc.

Vitamina A depinde de acțiunea zincului pentru a-și desfășura activitatea normală. Zincul reglează nivelurile de vitamina A și cantitatea în care aceasta este eliberată de ficat. Acest mineral influențeaza de asemenea creșterea și dezvoltarea și în alte moduri. Atât hormonul stimulator folicular hipofizar (FSH), cât și hormonul luteinizant hipofizar (LH), ambele influențate de acțiunea zincului, sunt importante pentru funcționarea normaă a testiculelor și pentru spermatogeneză. Zincul ajută la menținerea în bună stare a prostatei și previne hipertrofiile benigne ale prostatei.

Carența de zinc, alopecia, dermatitele din zona nasului și a buzelor, tulburarile de comportament, lipsa vederii pe timpul nopții, hipogeuzia (reducerea percepției gustative) și hiposmia (pierderea parțială a capaciăații de a percepe unul sau mai multe mirosuri), intârzierea maturizării sexuale, hipogonadismul și hipospermia sunt toate semne posibile ale unui nivel inadecvat de zinc în organism. Carența de zinc este întâlnită și în cazul unor afecțiuni precum alcoolismul, degenerescența maculară, diabet, tumori maligne și boli ale ficatului și rinichilor. Deficitul de zinc este cel mai des intălnit la persoanele care suferă de sindrom de malabsorbție, boala Crohn, colite, diaree prelungită.

În caz de exces de zinc, simptomele sunt: dificultate la mers, vorbire neinteligibilă, tremurături, greată, vărsături.

Fig.22

Cuprul, ajută la integritatea sistemului osos și țesutului conjunctiv. Cuprul are rolul de a fixa calciul în oase, pentru construcția tuturor țesuturilor conjunctive, repararea tendoanelor, ligamentelor, pielii, părului, unghiilor, arterelor, venelor și a altor țesuturi. Lipsa cuprului poate determina afecțiuni osoase, de la spiculi osoși până la osteoporoză, cuprul ajuta la refacerea energiei de la nivelul celulelor, în etapele finale ale ciclului Krebs. Orice carență a Cuprului determină oboseală, depresie și probleme legate de prea puțină energie.

Sistemul imunitar al organismului depinde de echilibrul zinc-cupru. Când apar dezechilibre, se generează multe infecții, în special micotice și tip Candida, la nivel digestiv sau la nivel respirator.

În sistemul glandular, în special tiroida și glandele suprarenale (adrenale) sunt foarte sensibile la cupru. În dezechilibrele cuprului apar probleme precum hipotiroidia. Aceste probleme dispar după reechilibrarea alimentară, reducerea stresului și echilibrarea biochimiei organismului. Medicamentele sunt necesare doar o perioada scurtă, pentru controlul simptomelor.

În sistemul reproducător, se cunoaște relația dintre cupru și metabolismul estrogenilor. Cuprul este indispensabil pentru fertilitatea feminină și menținerea sarcinii. Dezechilibrele pot provoca dereglări genitale feminine, de la sindromul premenstrual, până la chisturi ovariene si chiar infertilitate, pierderi de sarcină, tulburări sexuale și altele. Afectează mai mult femeile, dar și la bărbați dezechilibrul cuprului poate afecta potența și dorința sexuală.

În sistemul nervos, cuprul incurajează producția de neurotransmițători epinefrină, norepinefrină și dopamină. Este util și pentru monoamin oxidaza, o enzimă legată de producția de serotonină. Ca rezultat, cuprul este implicat profund în toate aspectele sistemului nervos central. Dezechilibrele de cupru sunt in concordanță cu tulburările psihologice, emoționale și neurologice, de la pierderi de memorie, în special la tineri și până la depresie, anxietate, tulburări bipolare, schizofrenie.

Afectiuni asociate lipsei de cupru: anemie, edeme, defecte de conformatie osoasa si, posibil, artrita reumatoida.

Excesul de cupru: Anxietate, agitație, dificultate de a adormi,concentrare slabă depresie, Tinitus, dureri de cap frontale, izbucniri temperamentale, hiperactivitate.

Fig.23

Fluorul, Florul este un element intâlnit în organismul nostru sub forma fluorurii de calciu, una din componentele țesuturilor care formeaza cartilagiile, oasele, dinții, și florura de sodiu, un preparat sintetic de genul celor care se introduc în apa potabilă. Scade incidența cariilor dentare, însă surplusul poate determina decolorarea dinților.

Surse de fluor:

Apa (trebuie contactat furnizorul local de apă potabilă pentru a afla dacă apa distribuită este imbogațită cu fluor sau nu; în țara noastră, apa nu este fluorată).

Alimentatie: doar peștele și ceaiul conțin niveluri mai mari de fluor, restul alimentelor având niveluri insesizabile de fluor.

Produse pentru igiena orala: pasta de dinți, apa de gură, geluri fluorate.

Afecțiuni asociate lipsei de fluor din organism: carii dentare.

Suplimente de fluor nu se iau făra consultarea medicului. Conținutul de fluor al alimentelor crește simțitor dacă le gătiți cu apă fluorurată sau în vase de teflon. Copiii pot consuma comprimate cu fluor pe durata formarii danturii, dar în cazul adulților nu este necesar.

Excesul de fluor (fluoroza): Fluoroza apare sub forma unor zone deosebit de albe, alteori maronii la suprafața dintelui permanent și se datoreaăa ingerării unei cantități prea mari de fluor în perioada de formare a dentiției. Excesul poate proveni din: înghițirea unei cantități prea mari de pastă de dinți, consumul băuturilor ambalate în doze sau a băuturilor produse cu apă îmbogățită cu fluor, consumul dropsurilor cu fluor, suplimentele prescrise de medici în cazul copiilor.

Perioada critică de apariție a fluorazei este cea de 5 ani, întrucât coroanele dinților permanenți sunt doar calcifiate la varsta de 4 ani.

Fig.24

Funcțiile cromului în organism sunt multiple: activează enzime implicate în metabolismul glucidic, în sinteza acizilor grași și a colesterolului, efectul principal al cromului este potențarea acțiunii insulinei (hormon pancreatic al cărui rol principal este introducerea glucozei din sânge în țesuturi și scăderea concentrației sangvine a acesteia). Scăderea concentrației sangvine de crom determină prelungirea perioadei de timp în care glucoza este intodusă în celule. Această situație, care poartă denumirea științifică de "scăderea toleranței la glucoză", se află la limita dintre fizilogic și patologic și prefigurează instalarea diabetului zaharat.

Cromul protejeaza impotriva cresterii colesterolului, avand deci efecte anticolesterolemiante, fiind util in preventia bolilor cardiovasculare si arteriosclerozei.

Suplimentele de crom sunt recomandate celor care au nevoie de o creștere a masei musculare.

Mobilizează depozitele de grasimi, ducând la eliminarea acestora și la pirderea surplusului de kilograme.

Protejează împotriva glaucomului și a altor afecțiuni oculare. S-a demonstrat că deficitul de crom este asociat cu glaucomul.

Cromul scade pierderile de calciu, fiind util spre exemplu femeilor aflate la menopauză, ca metodă de prevenție a osteoporozei.

Deficitul de crom: lipsa acestui oligoelement este semnalată mai frecvent la persoanele suferinde de diabet, în vîrstă și la copiii afectați de malnutriție. Se pare că agricultura intensivă a contribuit la reducerea conținutului în crom al alimentelor. O soluție care să rezolve problema lipsei de crom o reprezintă suplimentele nutrivitve. Cromul se găsește în suplimente nutritive existente sub formă de comprimate sau de fiole buvabile. Dar sfatul medicului este obligatoriu înainte de a începe o cură de suplimente nutritive.

Excesul de crom: specialiștii ne asigură că procentajul de crom găsit în mîncare nu este dăunător. Totuși, administrarea unor cantități mari de crom poate cauza probleme stomacale. Prea mult crom poate afecta rinichii, ficatul, nervii și mai poate cauza un ritm cardiac neregulat.

Fig.25

Seleniul, are un impact imens asupra funcționării creierului. Celulele nervoase trebuie să aibă seleniu pentru a produce glutation, unul dintre antioxidanții cei mai importanți pentru creier.

Seleniul este un mineral deosebit de important de protecție împotriva efectelor radicalilor liberi, precum și cu o capacitate extraordinară de a regla funcțiile tiroidei și de a întări sistemul imunitar. De asmenea, un aport suficient de seleniu poate scădea semnificativ riscul de cancer, boli cardiovasculare și are capacitatea de a reduce cantitatea de mercur din organism.

Carența de seleniu este destul de rară. În general aceasta este prezentă în tările slab dezvoltate și în țările ce au soluri cu concentrații mici de seleniu. Lipsa acestui mineral duce la dezvoltarea bolilor de inimă, hipertiroidismului, retardului psihic și la slabirea sistemului imunitar.

Afecțiunile grave ale sistemului digestiv pot să scadă absorbția seleniului. În general, aceste afecțiuni împiedică și absorbția altor nutrienți și este nevoie de monitorizare atentă și tratament. În cazul carenței de iod, lipsa seleniului poate agrava situația pacientului prin afectarea funcțiilor tiroidei. În acest caz, un aport ridicat de seleniu poate proteja organismul de anumite efecte ale carenței de iod.

Excesul de seleniu: concentrații mari de seleniu (>100 μg/dL) pot duce la afecțiunea numită selenoză. Simptomele acestei boli sunt: probleme ale sistemului digestiv, căderea părului, oboseală, iritabilitate și afecțiuni ale sistemului nervos. Intoxicarea cu seleniu este foarte rară și de obicei este produsă de accidente industriale.

Fig.26

Iodul, este un mineral esențial pentru glanda tiroidă. El ajută la metabolizarea grasimii în exces și este important pentru dezvoltarea fizica și psihica a organismului.

Acest oligoelement produce arderea excesului de grăsimi din organism, contribuie la procesul de dezvoltare al organismului și mărește capacitatea mintală. Circa 70% din cantitatea de iod aflată în organism este concentrată în glanda tiroidă și participă la sinteza hormonului tiroxinei, care reglează și produce energia, menține temperatura constantă a corpului și tonusul muscular, asigură sănătatea pielii, a părului și a unghiilor. Restul, stocat în sânge și mușchi participă la producerea fagocitelor – celulelor patrulare din sânge, care au funcția de distrugerea agenților patogeni.

Deficiența de iod în organism poate produce tulburări grave de metabolism, influențează apariția și dezvoltarea hipotiroidismului, produce scăderea imunității,a capacității de memorare și de concentrare, la copii provoacă nanism (încetinirea creșterii). Femeile ce au această maladie, foarte des dau nastere copiilor-pitici sau copiilor cu dezvoltare întârziată. De asemenea, iodul în cantități insuficiente la femeile însărcinate poate provoca avorturi spontane sau nașteri premature. Mai mult de atât, deficitul de iod poate produce modificări în cromozomi și duce la apariția cancerului.

Una din cele mai importante moduri de prevenție a deficientului de iod este alimentația rațională care include produse alimentare bogate în această substanță chimică necesară organismului uman. Cu cât este mai mic conținutul iodului în mediul înconjurător și în apă, cu atât mai multe produse bogate în iod trebuie să includem în regimul alimentar.

Cele mai importante surse de iod pot fi: sarea iodată, algele, peștii proveniți din ape maritime, produsele lactate. Sunt și ape naturale iodate, însă acestea pot fi utilizate doar la indicația medicului.

Excesul de iod: Nu este binevenit nici surplusul de iod în organism, deoarece provoacă hipertireoidita sau boala Bazedow care se manifestă prin exoftalmie, iritabilitate, dereglări a ritmului cardiac.

CAPITOLUL 3

ADMINISTRAREA

LA COPII

A VITAMINELOR ȘI A MINERALELOR

Fig.27

Centrum Junior A-Z Pro, 30 comprimate, Pfizer:

Un aport suficient de nutrienți este o precondiție importantă pentru o viață sănătoasă si plină de energie .
Un singur comprimat din acest produs pe zi acoperă necesarul de multe vitamine , minerale și oligoelemente ale unui copil .
Produsul conține agețti antioxidațti ( vitaminele C , E si seleniu ) și , de aceea , contribuie la funcționarea adecvată a celulelor .

Indicatii :
Calciu – pentru dezvoltarea oaselor și dinților ;
Vitamina A – pentru sănătatea pielii și vederii ;
Vitamina B complex – pentru producerea de energie ;
Vitamina D – pentru sănătatea oaselor și dinților ;
Vitamina E – puternic antioxidant , pentru sănătatea celulei ;
Vitamina C – întărește sistemul imunitar propriu ;
Fier – pentru transportul oxigenului în organism ;
Magneziu – pentru sănătatea oaselor și mușchilor.

Compoziție:
Vitamina A – 1100 U.I. ,Vitamina E – 5 mg, Vitamina C – 50 mg ,Vitamina K1 – 0,01 mg, Vitamina B2 – 0,5 mg, Vitamina B12 – 1 mcg, Vitamina D – 125 U.I,. Biotina – 0,05 mg, Acid folic – 0,2 mg, Nicotinamida – 5,0 mg, Calciu 14,3 mg.

Administrare: 1 comprimat pe zi.

Fig.28

Cavit Junior Complex, 20 tablete masticabile, Biofarm:

Zincul și seleniul asigură o creștere armonioasă.
Perioadele de creștere sunt intense pentru celulele din corpul unui copil, motiv pentru care formula multivitaminizata devine mai complexă prin aportul de minerale esențiale proceselor metabolice.
Plusul de zinc și seleniu susține procesul de diviziune celulară și aduce pofta de mancare – semn că micuții cresc mult și bine.
Ingrediente:
O tabletă masticabilă conține: gluconat de calciu 181,9 mg, vitamina C (acid ascorbic) 60 mg, oxid de zinc 12,46 mg, aromatizani, vitamina E 4,55 mg (acetat de DLalfatocoferil 5 mg), Dpantotenat de calciu 5 mg (echivalent a 4,6 mg acid pantotenic sau vitamina B5), selenit de sodiu 4,42 mg (echivalent a 20 mcg seleniu ionic), vitamina PP (niacina sau vitamina B3) 3 mg, vitamina A acetat (acetat de retinol 1500000 UI/g) 0,6 mg, vitamina B2 (riboflavina) 0,6 mg, vitamina B6 0,49 mg (clorhidrat de piridoxina 0,6 mg), vitamina B1 0,44 mg (clorhidrat de tiamina 0,5 mg), betacaroten 30% 0,4 mg, acid folic (vitamina B9) 0,1 mg, Dbiotina (vitamina H sau vitamina B7) 0,01 mg, vitamina D3 0,005 mg, vitamina B12 0,001 mg.

Administrare: copii 1-14 ani: o tableta masticabilă pe zi.

Fig.29

Ca+D3+C Alinan, 20 comprimate masticabile, Fiterman Pharma:

Calciul este mineralul cu ponderea cea mai mare în organism. Prezența acestuia într-o concentrație adecvată este extrem de importantă pentru desfășurarea normală a proceselor fiziologice. Calciu intervine în procesul de coagulare a sângelui, în transmiterea influxului nervos și în procesele metabolice. Vitaminele  D și C asigură o absorbție și o utilizare optimă a sărurilor de calciu.
Compoziție:
carbonat de calciu, îndulcitori, lactoza monohidrat, acid ascorbic, celuloza microcristalina, colecalciferol, stearat de magneziu, aroma de zmeură, îindulcitor.
Valoare energetica: 0,8 kcal, Calciu Ionic 252 mg, Vitamina D3 5 μg, Vitamina C  60 mg
Indicații:
Alinan Calciu+D3+C comprimate masticabile se recomandă pentru:
– dezvoltarea armonioasă a scheletului în perioada de creștere
– corectarea carenței de calciu
– protejarea dinților împotriva cariilor
– reglarea transmisiei neuro-musculare

Administrare:
4 – 6 ani :1 comprimat   – 2 ori pe zi
peste 7 ani : 1 comprimat   – 3 ori pe zi
Se lasa comprimatul să se dizolve lent în gură sau se mestecă.

Precauții de utilizare:
– Nu se recomandă administrarea comprimatelor la copii sub 4 ani deoarece este posibilă înecarea accidentală.
– Nu se recomandă administrarea în cazul hipersensibilitații la ingrediente, hipercalcemiei, hipercalciuriei, afecțiunilor renale cronice, litiazei renale.
– Se administreaza la interval de 2-3 ore înainte sau după administrarea preparatelor cu fier.
– Conține o sursă de fenilalanina.
– Consumul în exces poate produce efecte laxative. – Se va evita utilizarea concomitentă cu blocantele canalelor de calciu, preparate cu fluor, tetracicline sau digoxina.

Fig.30

Multivitamine + Ca pentru copii, 20 comprimate efervescente, Health Advisors

SOLIX Kids Multivitamine Copii + Ca x 20 cpr efervescente este o formulă complexă pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Este indicat în :
– perioada de creștere a copiilor și adolescenților, susținând integritatea sistemului osos și dinților;
– perioadele de efort, pentru menținerea randamentului optim fizic și intelectual;
– pentru susținerea sistemului imunitar odată cu integrarea într-o colectivitate; – intervine în metabolizarea unor hormoni și neurotransmițători, menținând performanța mentală; -asigură buna funcționare a sistemului imunitar;

Compoziție:
carbonat de calciu, 12 vitamine si excipienti: acid citric, hidrogen carbonat de sodiu, rosu sfecla si antiociani din morcov (coloranti naturali), dextroza, aspartam (educolorant, contine o sursa de fenilalanina), polietilenglicol, produsul contine coloranti naturali obtinuti din sfecla rosie si morcovi.

Administrare:
Dizolvați un comprimat efervescent în 200ml apă.
Doza recomandată pentru copii peste 7 ani: 1 comprimat pe zi, după masă.
Pentru copii sub 7 ani, dozele pot fi recomandate de medicul pediatru.

Fig.31

Minimarțieni sirop cu aromă de portocale, 150 ml, Walmark

Pentru creșterea imunității copiilor de peste 1 an
susține imunitatea și vitalitatea copiilor,contribuie la dezvoltarea sistemului osos, precum și a dinților, a părului și unghiilor, sprijină organismul în perioadele de convalescență.
Complexul Imunactiv ajută la reducerea apariției îmbolnăvirilor și scade numărul de zile de boală la copii. Minimarțieni sirop este un complex de vitamine, minerale și alte substanțe active indispensabile pentru creșterea armonioasă a copiilor.

Indicații: Vitamina C și Zincul contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar Vitaminele B1, B3 și B5 sunt esențiale pentru eliberarea energiei din alimente și contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor, sprijinind vitalitatea și starea de bine Vitaminele și mineralele sprijină dezvoltarea fiziologică normală a copiilor Imunactiv Complex contine: Beta glucan, bioflavonoide (substante extrase din surse naturale), vitamina C si Zinc. Xylitol , pentru dinti sanatosi.

Administrare:

Ca supliment alimentar, se administrează copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, câte o linguriță de 5 ml pe zi. Pentru copii de peste 3 ani, se recomandă câte 2 lingurițe (10 ml pe zi). Pentru administrare puteți folosi lingurița gradată din cutie.

Atentie: este recomandat a se folosi în termen de 2 luni de la deschiderea capacului sticluței. Producătorul își rezervă dreptul de a nu răspunde în caz de folosire sau depozitare incorectă a produsului. Produsul poate fi administrat copiilor de peste 1 an.

Agitați sticluța înainte de folosire. A nu se depăși porția zilnică recomandată. Produsul nu este recomandat ca înlocuitor al unui regim alimentar variat.

Fig.32

Lactaca B1, B6, B12, 5 plicuri, Hyllan

Compoziție:
Calciu Lactic- 4 g
Vit B1-1 mg
Vit B6 -1 mg
Vit B12 -2 µg
Complex de calciu
Prezentare:
5 plicuri cu greutate netă a 4 g .
Indicații Terapeutice:
Calciul lactic este indicat în hipocalcemii, rahitism, tetanie, stări hemoragice, hemofilie, afecțiuni alergice (astm, urticarie). Este una dintre cele mai asimilabile săruri de calciu. Are toate proprietatile ionului de calciu: actiune hemostatică, remineralizantă, antiinflamatorie, anafilactică, diuretică, hipoglicemiantă. Datorită radicalului lactic, are și o acțiune antiseptică intestinală.
Vitamina B1 este indicată în tratarea a numeroase afecțiuni, cum ar fi:
-întârzieri în creștere
-digestie lentă
-colite
-anemie
-greață
-oboseală generală și convalescență
-dermatoze, etc.
Vitamina B6 este indispensabilă în buna absorbție a vitaminei B12 și în producerea internă a acidului clorhidric, ca și în asimilarea magneziului. Pentru copii, necesarul zilnic de vitamina B6 este de 1 mg. De asemenea, vitamina B6 intervine în mod esentțial în buna funcționare a sistemului nervos și a măduvei osoase;
Vitamina B12 este recomandată pentru sporirea capacității de învățare, împiedicarea pierderilor de memorie și păstrarea aplombului mental. Deasemenea, intervine în procesul de maturizare a globulelor roșii.

Mod de administrare: se recomandă administrarea unui pliculeț de Lactacab pe zi ca adjuvant în tratamentul lipsei moderate de calciu sau pentru menținerea dozelor zilnice de calciu, B1, B6 si B12 (sau conform sfatului medicului/farmacistului). Se dizolvă într-un pahar cu lapte sau apă calduță. Se recomandă administrarea a 2 pliculețe de Lactacab pe zi ca adjuvant în tratamentul lipsei severe de calciu însoțite de avitaminoza de B1,6,12

Fig.38

Azinc Optimal Junior, 30 comprimate, Arkopharma

ZINC Optimal o formulă specială cu vitamine, minerale și oligoelemente, inclusiv antioxidanți(Beta-caroten, vitaminele C si E, seleniu, magneziu, zinc) pentru a răspunde nevoile adulților cu un ritm de viața alert care poate duce la surmenaj, la stări de oboseală și dezechilibre nutriționale trecătoare.

Mod de administrare:

Copii între 4 si 6 ani: câte un comprimat de mestecat dimineața și la amiază.

Copii între 7 si 9 ani: câte 2 comprimate de mestecat dimineața și 1 la amiază.

Copii între 10 si 12 ani: câte 2 comprimate de mestecat dimineața și 2 comprimate la amiază.

Se recommandă administrarea timp de 1 luna, cura putând fi repetata la nevoie.

Fig.34

Altrifer LDS Junior picaturi, 30 ml, Sun Wave Pharma

Formula inovativă ce conține fier microîncapsulat cu biodisponibilitate și absorție crescute special concepută pentru copii.

Mod de utilizare:
1ml (10 picaturi) pe zi sau conform recomandării medicului, în timpul mesei sau imediat după masă. Pentru administrare folosiți pipeta inclusă. Produsul se poate utiliza ca atare sau diluat intr-un pahar cu apă la temperatura camerei.
Compoziție: Fier – 7 mg/1ml Beneficii: Biodisponibilitatea și absorție maximă
Formulă special concepută pentru copii, nu are gust metalic, nu pătează dinții
Nu provoacă iritație gastrică, diaree, constipație sau alte simptome digestive
Poate fi administrat în combinație cu alte multivitamine și minerale, deoarece nu interacționează cu alți compuși
Pot fi luate în orice moment, cu sau fără alimente Formula vegetariană.

Fig.35

Multi-sanosvit cu fier, sirop fără zahăr, 285 g, Nycomed

Indicații : 
Previne deficitul de vitamine și fier, ameliorează starea generaăa în convalescență. Crește apetitul, reduce sensibilitatea la infecții și previne tulburările de creștere și dezvoltare. Stimulează puterea de concentrare și randamentul elevilor și tinerilor.
– stimularea hematopoezei (formarea sângelui)
– menține apetitul, reduce sensibilitatea la infecții și previne tulburările de creștere și dezvoltare
– protejează împotriva surmenajului, epuizării fizice și psihice
– previne reducerea capacității de concentrare și oboseală școlară
– previne deficitul de vitamine și fier la orice vârstă, în sarcină și menopauză
– ameliorează starea generală în convalescență
– fortifierea organismului, ameliorarea stării de sănătate, susținerea funcțiilor diferitelor țesuturi și prevenirea bolilor.
Compoziție:
Vitamina A 2400 UI, Vitamina D3 200 UI, Vitamina B1 2 mg, Vitamina B12 2 mg, Vitamina B6 1 mg, Vitamina C 100 mg, Vitamina E2 mg, Nicotinamida 10 mg, Dexpantenol 4 mg, Gluconat de Calciu 50 mg, Gluconat Feros 86,356 mg, Îndulcitor fără zahăr.
Mod de administrare :
Copii între 1-5 ani 10-20 ml zilnic.
Peste 6 ani și adulți 20 ml zilnic în doua prize.

Fig.36

PediaFluor picături, 60 ml, Europharm

Conține:

5,56 mg/mL de fluorura de sodiu ori 1 mg de ioni de fluor în 8 picături.Sub formă de fluorură de sodiu.

Doze și Mod de Administrare:

6 luni-3 ani, 2 picături pe zi,

3 ani-6 ani, 4 picături pe zi,

6 ani-16 ani, 8 picături pe zi.

Se administrează doar la recomandarea medicului pediatru, medicului de familie sau a medicului stomatolog.

A nu se bea si nu se manca timp de 30 de minute după administrare.

Administrați într-o jumătate de linguriță de suc sau de apă.

Fig.37

Sirop B Complex + Magneziu Kids 150 ml Indicații: – dezvoltarea armonioasă a sistemului osos și muscular; – creșterea poftei de mâncare; – mărirea capacității de atenție și de concentrare; – susținerea efortului fizic în activitățile sportive; – stimularea imunității organismului; – protejarea florei intestinale în cazul tratamentului cu antibiotice; – accelerarea recuperării organismului după perioada de boală; – susținerea funcționării normale a ficatului în condițiile agresiunii unor factori hepatotoxici; (microorganisme, medicamente etc); – suplinirea necesarului de vitamine la copiii cu o alimentație necorespunzătoare; – ameliorarea condiției psihice, a indispoziției; – întreținerea sănătății pielii, părului și unghiilor.

Mod de administrare:

Copii: – 1-3 ani: 1 linguriță pe zi – 4-10 ani: 2 lingurițe pe zi – peste 10 ani: 4 lingurițe pe zi

Adulți, gravide și femei care alăptează: – 2 linguri pe zi

Fig.38

Vitamina C Jeleuri Redoxitos, 25 bucati, Bayer

Ingredientul activ din Redoxitos este vitamina C (acid ascorbic). Vitamina C joacă un rol vital în procesele metabolice prin intermediul unei varietăți de mecanisme.

Redoxitos este recomandat copiilor de peste 4 ani, se administrează ușor, la orice oră din zi, pe tot parcursul anului.

Unul dintre rolurile fundamentale ale acesteia în organism este întărirea sistemului imunitar și prevenirea infecțiilor, cum ar fi răceala sau gripa.

Vitamina C ajută, de asemenea, la absorbția fierului și la formarea colagenului necesar creșterii și dezvoltării țesuturilor (oase, ligament, piele, tendoane).

Redoxitos reduce gravitatea și durata simptomelor de răceala și gripă, ajutând sistemul nostru imunitar să funcționeze la cote maxime.

Mod de administrare:

Copii cu vârsta de peste 4 ani, 1-2 jeleuri pe zi, după masă.

Fig.39

Alive, 30 tablete, Nature's Way

Indicații :

Alive este un nutrient cu compoziție unica, 100 % naturală, care asigură necesarul zilnic de vitamine, minerale, aminoacizi, antioxidanți, fitonutrienți, micronutrienți (din ciuperci) si alți nutrienți speciali, pentru mentinerea unui nivel maxim de IMUNITATE si pentru o ENERGIZARE optima.

Alive conține:

29 vitamine si minerale

24 extracte din fructe și legume

12 extracte din plante verzi

18 aminoacizi

12 enzime digestive

10 acizi grași esențiali

12 extracte din ciuperci chinezești și japoneze.

Componentele produsului Alive trec rapid în circuitul sanguin deoarece tabletele se dizolvă în mai puțin de 20 de minute, adică de 5 ori mai repede decât în cazul altor produse similare.

Administrare : 3 tablete pe zi sau conform recomandării medicului de specialitate. A nu se asocia cu sulfonamide (PABA interferează cu astfel de substanțe).

Fig.40

Vitamina C este esențială pentru dezvoltarea copilului, fiind una dintre cele mai importante vitamine. Nu trebuie sa lipsească din alimentația micuțului, atât în sezonul rece, cât și vara (având rol antioxidant, protejează pielea copiilor de razele nocive ale soarelui). Vitamina C ajută organismul copilului să mențină țesuturile sănătoase, intărește sistemul imunitar și ajută la absorbția fierului.

Indicații:

– funcționarea normală a sistemului imunitar;

– creșterea absorbției fierului;

– funcționarea normală a sistemului osos, a ligamentelor, a vaselor de sânge, a pielii, a dinților și gingiilor, prin stimularea formării de colagen;

– reducerea oboselii și funcționarea normală a sistemului nervos;

– funcționarea normala a metabolismului energetic;

– protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ;

Administrare:

0-3 luni……………3-4 picături

4-6 luni……………4-6 picături

7-12 luni…………..7-9 picături

1-3 ani…………..10-12 picături

4-6 ani…………..12-14 picături

7-9 ani…………..14-17 picături

>10 ani………….18-20 picături

CONCLUZII

Nu poate exista viața fără vitamine, cu toate că omul se poate dispersa de zahăr și de anumite grăsimi,el nu poate supraviețui făra un aport suficient de vitamine.

Importanța vitaminelor se explică prin faptul că ele constituie suportul energetic al întreg organismului și al sistemului imunitar.

Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal, vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacții din corpul nostru.

Dacă acești catalizatori lipsesc, cum este în cazul carențelor vitaminice, funcțiile normale ale organismului nu mai funcționează corect și astfel apare riscul crescut de dezvoltare a bolilor.

Vitaminele pot fi procurate în mare parte din alimentație însă există și situații speciale, cum este cazul vitaminelor K și D. De exemplu, vitamina K este produsă în condiții speciale de către organism, mai exact de anumite bacterii prezente în intestin, iar vitamina D are nevoie de puțin "ajutor" din partea razelor soarelui pentru a ajunge în corp.

Secretul sanatații părului, pielii, dinților, ochilor și a întregului organism stă în nivelul normal de vitamine și minerale în corp. Cu cât nivelul vitaminelorși mineralelor este mai echilibrat cu atât starea de sănătate a întregului organism este una fără probleme.

Este de preferat ca aportul de vitamine și minerale să provina din hrana zilnică. Dacă alimentația este una echilibrată și variată, cantitatea de vitamine și minerale pe care aceasta o conține este suficientă pentru nevoile corpului. Totuși în perioadele de tranziție ale temperaturilor,alimentația sănătoasă nu asigură mereu necesarul complet de vitamine și minerale de care organismul are nevoie, situație în care suplimentele alimentare sunt o opțiune demna de luat în seamă. În perioadele cu temperaturi scăzute, iarna și începutul primăverii, apar probleme din cauza numeroaselor virusuri care pot sparge bariera de apărare a sistemului imunitar. Acțiunea lor este favorizată de vânturile puternice, care usucă mucoasa nazală și favorizează pătrunderea agenților patogeni în organism. Trecerea frecventă de la temperaturile scăzute de afară la cele mai ridicate din interior și viceversa permit de asemenea instalarea mai ușoara a virozelor și a răcelilor. Rezultatul este o stare generală proastă, lipsa energiei , precum și apariția simptomelor supărătoare ca tusea, frisoanele, temperatura sau strănutul.

Orice hotărare în legătură cu consumul de suplimente de vitamine și minerale trebuie luată în colaborare cu medicul sau farmacistul, deoarece atât aprovizionarea insuficientă, cât si cea excesivă a organismului poate avea efecte nedorite asupra sănătătii.

BIBLIOGRAFIE

http://www.desprecopii.com/info-id-440-nm-Cand-este-nevoie-saI-dau-suplimente-de-vitamine.htm

http://www.qbebe.ro/copilul/alimentatia_copilului/tabelul_dezvoltarii_copilului_de_la_0_la_18_ani%3A_mineralele_

http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/55-scintilatii-stiintifice-corpul-omenesc/3215-rolul-calciului-in-organismul-uman.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/mineralele-functii-si-beneficii_7562

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin%C4%83

http://www.revistahofigal.ro/articole/magneziul–mineral-important–n-men–inerea-s–n–t–-ii.html

http://naturopathicvermont.com/Minerals.pdf

http://www.revistaplafar.ro

https://comenzi.farmaciatei.ro/

http://www.alinan.ro/produse-alinan/alinan-vitamina-c/

Minimarţieni | Zi de zi, pas cu pas, până va crește mare!

http://www.copilul.ro

BIBLIOGRAFIE

http://www.desprecopii.com/info-id-440-nm-Cand-este-nevoie-saI-dau-suplimente-de-vitamine.htm

http://www.qbebe.ro/copilul/alimentatia_copilului/tabelul_dezvoltarii_copilului_de_la_0_la_18_ani%3A_mineralele_

http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/55-scintilatii-stiintifice-corpul-omenesc/3215-rolul-calciului-in-organismul-uman.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/mineralele-functii-si-beneficii_7562

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin%C4%83

http://www.revistahofigal.ro/articole/magneziul–mineral-important–n-men–inerea-s–n–t–-ii.html

http://naturopathicvermont.com/Minerals.pdf

http://www.revistaplafar.ro

https://comenzi.farmaciatei.ro/

http://www.alinan.ro/produse-alinan/alinan-vitamina-c/

Minimarţieni | Zi de zi, pas cu pas, până va crește mare!

http://www.copilul.ro