Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă [624980]

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

1

INTRODUCERE

Progresele în restaurările de avangardă a edentaț iilor parțiale și totale sunt de o
magnitudine impresionantă, și în ziua de azi putem oferi soluții atât fixe cât și mobile unor
pacienți edentaț i care își pot relua funcțiile pierdute od ată cu dinții. În ceea ce privește noutatea,
este bine să privim înainte și nu înapoi, însă tehnicile și soluțiile protetice care s -au dovedit a fi de
succes în trecut ar trebui să ne rămână partenere în practică având în vedere statusul socio –
economic în care ne aflăm. Astfel, trebuie să aducem progres și în protezarea amovibilă,
provizorie și definitivă, care rămâne un pilon al proteticii și medicinei dentare în general.
Evoluția materialelor disponibile și a tehnicilor de
realizare a aparatelor gnato -protetice amovibile nu este de contestat și așadar avem la dispoziție o
multitudine de variante terapeutice pe care le putem oferi pacienților nostri , care sunt tot mai
diverși.
În ceea ce privește amprentarea, aceasta este metoda noastră cea mai de înc redere prin
care observăm particularități le fizice și mecanice a le câmpului protetic, prin care redăm în
întregime și în detaliu câmpul protetic edentat și prin care comun icăm cu tehnicianul atât
indicațiile , cât și cerințe le cu privire la protezare. În pr actică, ne dorim să fim cât mai eficienți
atât ca timp, cât și ca realizare, însă amprentarea trebuie să fie real izată cu cea mai mare atenție în
detaliu și dedicație pentru perfecțiune, deoarece reprezintă oglin da a ceea ce ne dorim să
proteză m. Protezare a provizorie, care este prima întâlnire a bolnavului cu soluția protetică,
trebuie să îi cauzeze cât mai puțin disconfort, î n etapa de amprentare funcțională ne propunem să
înregistram detalii ca re, transpuse în piesă protetică finită să îndeplinească în t otalitate obiectivele
propuse. Punctul de vedere subiectiv al pacientului nu trebuie trecut cu vederea și astfel, alegând
corect, luând în considerare particularitățile câmpului protetic și a pacientului în sine, vom opta
pentru tehnici și materiale potriv ite situației. În ceea ce privește protezarea definitivă, aici ne

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

2
propunem să oferim pacientului o soluție de durată, un confort superior, și o piesă protetică care
să îi permită exercitarea perfectă a tuturor funcțiilor. Astfel, este datoria medicului cur ant să
transmită laboratorului de tehnică dentară toate detaliile câmpului protetic care vor ajuta la
îndeplinirea acestor scopuri. Așadar, du pă cum spuneau Mccord și Grant ’’Amprenta nu se ia, ci
se executa’’ ('impressions are made, not taken”).
În pr actică, medicii primesc cele mai multe plângeri de la pacienții cu aparate gnato –
protetice amovibile. Dacă un pacient: [anonimizat], din cauza complicațiilor postoperatorii, acesta devine nemulțu mit de soluție în
momentul finalizării apar atului. Majoritatea sunt nemulțumiț i de estetică, de comportamentul
protezei în masticație și fonație. Ca și opțiune, cunoaștem fap tul că toți pacienții ar prefera o
protezare fixă. Însă odată cu evoluția medicine i dentare, putem oferi astăzi soluții terapeutice
amovibile de calitate, care nu necesită atât de mult timp de execuție, care sunt fidele și durabile.
Dacă în trecut tehnicile de amprentare er au greoaie și necesitau mulți pa și tehnologici, astăzi ne
permit em să oferim pacienților confort atât după protezare cât și în timpul realizării protezei.
Edentația parțial întinsă și cea totală reprezintă o panoplie de simptome, de particularități,
de afectări locale și loco -regionale care pe lângă suferința insuflat ă pacientului, pentru medi c
implică o privire de ansamblu , o cunoaștere perfectă a tuturor materialelor și tehnicilor ce îi stau
la dispoziție astăzi pentru a oferi soluția terapeutică ideală, atât provizoriu cât și definitiv.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

3

PARTEA GENERALĂ

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

4

CAPITOLUL I
ASPECTE ALE TABLOULUI CLINIC AL EDENTAȚIEI
PARȚIAL Î NTINSE

Constatarea clinică, respectiv paraclinică, a modificărilor ireversibile la nivelul sistemului
stomatognat, cu răsunet la nivel local, loco -regional și general , semnifică apariția complicațiilor
în aceste compartimente. Complicații care implică reabilitarea complexă cu restabilirea
homeostaziei.
Ca o consecință a intensificării efortului pentru supleerea insuficienței funcționale
consecutivă edentației, apar la nivelul suportului dentar abrazia și malpoziții dentare secundare
postextracționale.
În urma apariției malpozițiilor, dinții limitrofi spațiului edentat expun pentru contactul cu
antagoniștii alte suprafețe decât cele normale, punctul de contact cu dinții vecini este desființat,
deci se va înregistra o perturbare a rapoartelor ocluzale statice și dinamice.

Clinic, migrările orizontale cunosc două forme:
– migrare prin basculare (înclinație) – coroana dintelui este înclinată spre edentație iar rădăcina
în direcție opusă;
– migrarea prin translație axială – coroana și rădăcina dintelui se deplasează în totalitate în
același sens, noul ax de implantare fiind sensibil paralel cu cel inițial.

Viteza și amplitudinea migrărilor este mult mai mare la maxilar, datori tă structurii spongioase
a osului, care opune o rezistență mai mică tendinței de deplasare. Înclinăr ile de peste 30ș duc la
pierderea valorii protetice a acestor dinți, deoarece spre partea în care s -a făcut înclinarea se
exercită presiuni asupra alveolei și nu tracțiuni prin fibrele parodontale.
Deci, cauza migrărilor orizontale nu poate fi altfel exp licată decât prin lipsa de rezis tență a
dinților la forțele orizontale tangente arcadelor, ca urmare a pierderii punctelor de contact

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

5

interdentare în zon a edentației. Astfel că dintele ajunge să fie izolat, iar solicitări le ocluzale
funcționale, care pâ nă acum puteau fi tolerate, ajung să aibă efect patologic asupra impalntării
dintelui, creând o traumă primară.
Rotațiile, care sunt tot deplasări orizonta le, pun probleme privind plasarea croșetului și
impun de multe ori acoperirea dintelui respectiv cu microproteze. Lingualizările pot face dificilă
sau imposibilă inserția protezei parțiale, mai ales a barelor linguale, iar vestibularizăr ile creează
zone de retenție exa gerate, pentru croșete, sau chiar împiedică inserția protezei, croșetele
neputând să treacă de aceste zone retentive fără intervenții proprotetice.
Migrările verticale, din punct de vedere morfo -clinic , se manifestă sub două aspecte:
– egresiunea – migrarea verticală a dintelui împreună cu procesul alveolar, fără a se modifica
raportul anatomic coroană -rădăcină; complicația importantă este că dintele egresat poate
ocupa în întregime spațiul edentat, dinții migrați vertical venind în cont act cu mucoas a crestei
antagoniste. În aceste situații, tratamentul protetic a întârziat prea mult și nu mai poate fi
realizat fără extracția dinților migrați și chiar remodelarea chirurgicală. Egresiunea se poate
datora și unei activități exagerate a cent rului osteogenic parodontal, lipsit de stimuli inhibitori
ocluzali.
– extruzia – migrarea verticală a dintelui fără proces alveolar, constând în expulzia dintelui din
alveolă.

Ca urmare acestor modificări raportul coroană -rădăcină care normal este 1/3, se modifică în
defavoarea rădăcinii, ajungând uneori la 3/1. În paralel, punctul de contact va fi desființat și sub
acțiunea forțelor tangențiale ce rezultă prin descompunerea forțelor ocluzale. Consecința acestor
complicații o reprezintă și deplasarea spre apical a punctului de contact și poziționarea lui
radiculară, cu transformarea contactului punctiform în unul de suprafață.
Amploarea acestor modificări variază în funcție de următorii factori: vârsta pacientului,
momentul extracției, strctura osului al veolar, malpozițiile primare, contactele statice și dinamice
între dinții antagoniști, starea de troficitate generală a întregului organism.
Evaluarea clinică relevă denivelarea planului de ocluzie cu apariția contactelor premature și
interferențelor care constituie obstacole ce se interpun pe traiectoria cinematicii mandibulare;

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

6
acestea antrenează disfuncții la nivelul elementelor neuro -musculare și articulare temporo –
mandibulare. Ocluzia dentară reprezintă “cheia întregii stomatologii”, având rolul de a stabiliza
mandibula în pozițiile sale față de craniu, participând la realizarea unor funcții sistemice. Fețele
ocluzale ale dinților participă la protecția reciprocă, jucând un rol important în asigurarea unei
funcționalități optime la nivel parodontal, mu scular, articular.
Orice denivelare a planului de ocluzie sau orice interferență ocluzală poate declanșa
modificări patologice la nivelul elementelor sistemului stomatognat.
În special migrările verticale ale dinților au ca și consecință modificarea direc ției de
transmitere a forțelor masticatorii care solicită nefiziologic dinții stâlpi și dinții restanți, cu
denivelarea planului de ocluzie ce antrenează apariția contactelor premature și interferențe
propulsive și latero -pulsive active și/sau pasive care pot duce la denivelarea sau limitarea unor
mișcări ale mandibulei și instalarea unei ocluzii de necesitate.
După unii autori, prin piederea dinților din zona laterală de sprijin, se poate produce o
micșorare a dimensiunii vertical e de ocluzie, cu o mărire a gradului de supraocluzie frontală, sau
cu vestibularizarea dinților frontali superiori sau lingualizarea celor inferiori. În unele cazuri de
edentații termino -terminale bimaxilare, din cauza unei abraziuni exagerate a dinților restanți, se
ajunge la o ocluzie cap la cap.
Întreruperea sau scurtarea arcadelor dentare modifică solicitările funcționale la care sunt
supuse unitățile odonto -parodontale restante, cu implicații directe și asupra structurilor
parodontale. Leriche considera că dintele își păstrează nealterată implantarea atâta timp cât se
menține un echilibru între forțele care tind să -l deplaseze și forțele care acționează în sensul
menținerii lui în alveolă. Aceste forțe sunt dependente de contracția musculară, consistența
alimentelor și direcția de acțiune a forței asupra dintelui.
În condițiile edentației întinse netratate, d atorită masticației unilaterale sau segmentare,
dinții restanți vor fi suprasolicitați și consecutiv scade rezistența parodonțiului.
Modificarea sau desființarea p unctului de contact au un impact direct asupra stării de
sănătate a papilei și, implicit a parodonțiului marginal și de susținere. Tot ca efect al solicitărilor
mecanice prin preluarea sarcinilor de la nivelul dinților absenți, fibrele desmodontale cresc c a
număr, devin mai groase, asigurând dintelui o mai bună implantare. Și lamina dura a dinților
stâlpi și manșonul epitelial al gingiei marginale suferă procese de adaptare la noile condiții
dishomeostatice.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

7
În stadiile de decompensare, produse în cazul unu i mecanism local deficitar, protezări
nereușite sau în cazul pacienților cu o stare generală tarată, se înregistrează un tablou evolutiv
descendent, de decompensare și a sistemului odonto -parodontal: micșorarea spațiului periodontal
(aspect ev idențiat radiografic), predomina nța țesutului conjuntiv lax neorientat, subțierea fibrelor
desmodontale și distrugerea lor, dintele devine mobil, lamina dura este subțiată, întreruptă,
ulterior dispare. Clinic fenomenele de decompensare se traduc prin involuția pa pilei care poate
merge până la atrofia completă, în locul ei apărând o depresiune sau o pungă gingivală, în care
sunt retenționate resturi alimentare ce favorizează inflamația parodonțiului marginal. Acest rest
de papilă interdentară, lipsit deseori și de stratul de cheratină, trebuie ferit de contactul cu
proteza.
Astfel că suprasolicitarea parodontală va conduce la o parodontită de solicitare, prin
epuizarea fazei de echilibru parodontal. Valorile crescute ale indicilor de evaluare a statusului
parodonta l, reflectă realitatea traumatizării directe ocluzale în cazul edentației parțiale întinse.

Indicele de sângerare papilară -PBI:
Aspect clinic:
Grad: 0 = absența sângerării
1 = sângerare punctiformă
2 = sângerare liniară
3 = triunghiul interdentar devine sângerând
4 = picătură care curge

Indicele Ramfjord:
Grad: 0 = absența inflamației
1 = gingivită medie
2 = gingivită ușoară / moderată
3 = gingivită avansată cu eritem sever
4 = pierdere până la 3 mm a atașamentului măsurat de la JAC
5 = pierdere de atașament de 3 -6 mm
6 = pierdere de atașament peste 6 mm

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

8

Indicele CPITN (examinarea vizează dinții : 1.7,1.6,1. 1,2..6,2.7,3.7,3.6,4.1,4.6,4.7)
STA TUS PAROD ONTAL
Grad: 0 = sănătos
1 = sângerare la sondare
2 = tartru și pungi sub 3,5 mm
3 = pungi de 4 -5 mm
4 = pungi peste 6 mm
NECESITĂȚI DE TRA TAMENT
Grad: 0 = nu necesită tratament
I = igienă orală
II = igienă orală + detartraj profesional
III = igienă orală + detartraj profesional
IV = igienă orală + detartraj profesional + tratament complex

Cunatificarea mobilității dentare patologice:
Grad: 0 = normal
1 = mobilitate în sens V -O
2 = mobilitate în sens V -O și M -D
3 = mobilitate în sens V -O, M -D și în plan vertical

Într-o arcadă întrerurptă prin edentație, sarcinile nu mai sunt repartizate pe întreaga arcadă,
fiind suportate de dinții resta nți. Aprecierea capacității de rezistență a arcadei restante în raport cu
suprasolicitările din edentație se realizează prin aprecierea clinică și matematică a indicelui de
competență biomecanică. Determinarea acestui indice se realizează în funcție de cri teriile: forța
maximă de solicitare suportată (Beliard), coeficienții de masticație (Duchange, Leriche, Agapov),
suprafețele de inserție parodontală (Ante, Watt, Jepsen). Clinic însă, substructurile odonto –
parodontale sunt însoțite de o patologie variată, ce le afectează coeficientul de rezistență

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

9
biomecanică. Astfel, acest indice este influențat de: morfologia dentară, prezența leziunilor
odonto -parodontale, vitalitatea dentară, leziunile parodontale marginale și periapicale, prezența
dinților antagoniști, ocluzia dentară.

Evoluția defavorabilă a parametrilor parodontali va avea drept consecință o dishomeostazie
manifestă, avansată a sistemului stomatognat, prin instalarea malpozițiilor consecutive edentației,
conducând astfel la malrelații de postură și centrice.
La nivelul suportului muco -osos, complicațiile locale se instalează prin resorbție și atrofie
osoasă și a fibro -mucoasei.
Fibromucoasa care acoperă zonele edentate se modifică prin apariția hiperplaziei gingivale în
zonele aproximale ale dințil or aflați în versie și migrarea liniei muco -gingivale asociată
întotdeauna cu îngroșarea fibromucoasei . Aceste modificări sunt elemente ale procesului de
compensare realizat de suportul muco -osos în vederea restabilirii homeostaziei perturbate prin
edenta ția parțială întinsă.
Factorii locali care pot influența evoluția mucoasei de acoperire sunt legați și de irigația
sanguină terminală a fibromucoasei și comprimarea acesteia de către baza aparatului
gnatoprotetic adjunct, ducând la ischemie locală și invo luție a mucoasei.
Complicațiile componentei mucoase la edentatul parțial întins sunt în strânsă corelație cu
complicațiile suportului osos subiacent, întregind a stfel tabloul dishomeostaziei. Clinic s -a
decelat apariția unor zone de mucoasă atrofiată, su bțire, friabilă care nu suportă nici un fel de
presiune, încât protezarea nu mai este posibilă decât în cazul unei intervenții chirurgicale inițiale,
cu adiție de mucoasă. Dar aspectele cele mai frecvente sunt reprezentate de tipul mucoasei
balante sau în creastă de cocoș, atunci când se înregistrează atrofia marcată a osu lui și
hipertrofierea mucoasei.
Ca rezultat al proceselor de resorbție și atrofie osoasă, ceea ce determină o scădere a înălțimii
crestei alveolare, inserția mucoasei mobile, a plicilor al veolojugale și a frenurilor se apropie de
muchia crestei; la nivelul bolții palatine rugile palatine se desfac în evantai, papila bunoidă
migrează de asemeni spre muchia crestei; la mandibulă mucoasa tuberculului piriform îmbracă
aspectul unei mucoase fib romatoase , deosebit de mobilă.
Procesul normal de ortokeratoză este decompensat prin instalarea hiperkeratozei, ce constă în
înmulțirea crestelor papilare, cu evoluție spre hiperpapilita inflamatorie.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

10
Radiologic se constată îngroșarea compactei osoase și a trabe culațiilor, dispoziția regulată ,
neîntreruptă, paralelă cu muchia crestei. În absența unor stimuli corespunzători, în cazul unor
solicitări exagerate sau status general deficitar se constată decompensarea manifestă a suportului
osos alveolar prin f enomene de atrofie și resorbție.

Datorită resorbției și atrofiei exagerate a osului subiacent se produc modificări de reziliență a
mucoasei, cu apariția formelor clinice cu aspect particular ce prezintă zone asortate de creastă
balantă (reziliență crescu tă) sau fibromatoză g ingivală. Aceste modificări repr ezintă complicații
ale edentației parțiale întinse ce necesită reabilitare prin intervenții chirurgicale, întrucât
construcția unui aparat gnatoprotetic adjunct pe un astfel de câmp protetic este comprom isă prin
lipsa condițiilor de stabilitatea optimă.
Atrofia crestelor alveolare reziduale constituie un proces care se poate produce mai lent sau
mai rapid, cu modificări accentuate sau de mică importanță, depinzând de o serie de factori:
etiologia edentaț iei, vechimea ei, vârsta pacientului, str uctura osului alveolar, arcada antagonistă,
teren. Dintre aceștia, cel mai rele vant este factorul etiologic, cunoscut fiind că după pierderea
dinților parodontotici, cres tele se resorb mai acce ntuat, devenind îngust e, în lamă de cuțit. După
extracția unor dinți cu carii complicate, crestele alveolare sunt bine rep rezentate, rotunjite.
Ținând cont de regulile care guvernează metabolismul osos, edentația modifică echilibrul
osteogeneză -osteoliză. Osteogeneza este favo rizată de presiunile și tracțiunile intermi tente și
alternative exercitate asupra osului alveolar prin intermediul fibrelor desmodontale și prin
fibromucoasă. Țesutul osos, odată format , suferă în cursul procesul său de dezvoltare și o
modelare continuă, a sigurând astfel echilibrul necesar.

Procesului de remaniere i se pot descrie 3 etape :
– remodelarea din timpul vieții intrauterine – cu formarea osului compact sau spongios și
secundar;
– remodelarea continuă a osului compact – formarea de noi sisteme havers iene și lamele osoase
interhaversiene;
– remodelarea osului spongios secundar – schimbarea spațială a direcției traveelor în raport cu
solicitările biomecanice.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

11

Din punct de vedere morfologic, remodelarea osoasă cuprinde două procese: resorbția osului
în sp ecial în zonele puțin solicitate mecanic, și un alt proces, de formare a țesutului osos nou în
zonele mai mult solicitate mecanic.
În edentațiile intercalate extracția unui dinte sau a unui grup de dinți determină reducerea
considerabilă a fibrelor desmodontale; astfel în absența stimulilor fun cționali, țesutul osos
corespunzător spațiului edentat suferă un proces de osteoliză.

În edentațiile terminale transmite rea stimulilor funcționali revine exclusiv fibromucoasei,
cu condiția ca ea să fie solic itată prin intermediul șeilor protetice.
La nivelul spațiilor edentate, gradul de atrofie variază, pe lângă factorul etiologic, și în
funcție de vechimea edentației. La tin eri, raportul de dintre apoziție și atrofie este în favoarea
apoziției, în timp ce la adult există un echilibru între aceste fenomene, iar la bătrini predomină
fenomenel de atrofie. În absența tratamentului protetic, atrofia de inactivitate a osului alveolar
este adesea mai intensă decât cea provocată de presiuni.
Așadar, sindromul de r esorbție și atrofie alveolară este considerat ca fiind un aspect
particular, deosebit de grav, caracterizat prin creste cu resorbție accentuată, uneori absente.
Cauzele instalării sunt atit de tip local cât și general: extracții intempestive, excesul de
regularizare a septurilor soase în cadrul extracțiilor alveolo -plastice, hiper sau hiposolicitarea
osului restant, tulburări ale metabolismului fosfocalcic, patologia anterioară extracției ( boală
parodontală, osteite, tumori, traumatisme).
Aceste cauze lo cale ale modificărilor suportului osos, se complică prin cumularea cu
legile metabolismului osos. Conform legii Wolf, o presiune exercitată pe suprafața osului produce
atrofia, în timp ce tracșiunea favorizează apoziția osoasă. Mușchii și ligamentele cu in serție
proximală osului alveolar au tocmai rolul de a contribui la menținerea unui echilibru între aceste
douăa procese. Dar, odată cu pierderea dinților în edetația parâială întinsă, încetează și
posibilitatea de a transforma presiunea în tracțiune, predo minând deci resorbția.
Unii autori consideră că forțele de nivel liminar întrețin metabolismul local, cel e
supraliminare și subliminare favorizează procesele de resorbție și atrofie prin presiunile și
tracțiunile exagerate exercitate asupra osului, respect iv prin lipsa gradientului ne cesar realizării
unui stimul.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

12
Totuși, dacă presiunile se exercită o perioadă de timp îndelungată, capătă un potențial de
stimulare osteoclastică, produce ischemie locală, împiedicând aportul de substanțe nutritive și
favorizâ nd instalarea resorbției și atrofiei (legea Jores). Deci, stimulul mecanic care se exercită
asupra osului este activ atunci când se manifestă intermitent, dând posibilitatea refacerii
proceselor metabolice și circulației locale.
Legea Leriche explică procesele metabolice locale în raport cu circulația periferică capilară.
Dacă circulația locală se accentuează, așa cum se întâmplă în stările inflamatorii ușoare, atunci
procesele de atrofie și resorbție cresc și invers. Deci un proces echilibrat de depu nere și
remaniere osoasă este asigurat de o circulație periferică capilară normală.
Tiparul evolutiv al resorbției și atrofiei este diferit la maxilar față de cel al mandibulei.
Maxilarul se resoarbe mai frecvent pe versantul vestibular al crestei, cu int ensitate maximă la
nivelul muchiei crestei, înregistrând u-se un model de atrofie centripet, tradus prin micșorarea
diametrului antero -posterior și transversal. Resorbția de tip centrifug este caracteristică
mandibulei: resorbția maximă este la nivelul muc hiei crestei și a versantului lingual, determinând
astfel creșterea diametrului antero -posterior și cel transversal. Ca urmare a acestor modificări,
axul interalveolar vertical în condiții de normalitate, devine oblic. Evaluarea clinică a tipologiilor
particulare, nou create în urma proceselor de resorbție și atrofie osoasă, se realizează utilizând
clasificările:

Schroder – pentru maxilar:
Clasa I – creste înalte, rotunjite, bolta palatină adâncă, tuberozități proeminente, distanța
dintre sinus și creasta e dentată mare, cu peretele sinusal gros la polul inferior;
Clasa II – încadrează formele clinice cu creste edentate diminuate, boltă medie spre
plană, tuberozități șterse, peretele sinusal redus, apropiat de muchia crestei;
Clasa III – atrofie marcată cu cr este alveolare desființate, tuberozități dispărute, boltă
plană, sinus foarte aproape de muchia crestei, despărțit de aceasta print r-o folie subțire de țesut
osos.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

13
Koller și Russov -pentru mandibulă:
Clasa I – creste alveol are înalte, rotunjite, tuberc ulii piriformi proeminenți;
Clasa II – creastă alveolară proeminentă în zona anterioară și cu atrofie accentuată în
zona distală;
Clasa III – atrofie marcată a crestei edentate în zona anterioară, lateral crestele edentate
fiind de înălțime medie, cu tuber culi piriformi bine reprezentați;
Clasa IV – resorbția și atrofia osoasă marcate au desființat aproape complet creasta
alveolară reziduală.

Deci, complicațiile sistemului muco -osos decelabile clinic în lumina celor prezentate mai
sus, sunt repre zentate de instalarea sindromului de resorbție și atrofie alveolară, și apariția
exostozelor.
Stimularea osteoblastică exagerată, cu apariția exostozelor împiedică un tratament
protetic imediat, necesitând o pregătire chirurgicală. Localizările cele mai frecvente sunt torusul
palatin, torusul mandibular, exostoze la nivelul crestei milohioidiene și apofizelor genii.
Hipertrofia alveolară este rară și se localizează cel mai frecvent la nivelul tuberozităților
maxilare care devin hipertrofice, cu diametr ul vestibulo -oral și vertical crescut, sunt deci
retentive sau plonjante, ocupând spațiul protetic potențial și sunt defavorabile protezării.
Totuși, ceea ce frapează prin dezechilibrul instalat este atrofia marcată a câmpului protetic
de clasă II I Schroder asociat cu clasa IV Koller și Russov:
– migrarea liniei oblice interne și externe pe muchia crestei;
– migrarea apofizelor genii și găurile mentoniere în zona funcțională de sprijin, evoluând chiar
și până la dehiscența canalului mandibular;
– atrofi a aproape mutilantă în special a osului mandibular care se transformă într -o linie;
– deschiderea sinusală și migrarea spinei nazale la nivelul câmpului protetic maxilar.

Dishomeostazia sistemului stomatognat apărută ca o complicație a edentației întinse
reprezintă un episod de decompensare a componentei homeostazice de autoreglare, declanșat de
dispariția mai mult sau mai puțin rapidă a arcadelor dentare.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

14

Teoria dento -musculară susține că ocluzia traumatizantă nu se manifestă direct asupra
articulați ilor, ci prin intermediul mușchilor, fiind de fapt precursoarea teoriei musculare.

Complicațiile edentației întinse prezintă și manifestări la nivelul musculaturii sistemului
stomatognat, ca urmare a prezenței dizarmoniilor ocluzale apărute care direcțion ează mandibula
în poziții noi, ce solicită neobișnuit mușchii. Se produce o solicitare inegală, asimetrică, urmată
de hipertrofie, spasme și dureri musculare, care pot determina la rândul lor, alte modificări
ocluzale. Stereotipul dinamic de masticație se destramă, activitatea neuro -musculară devine
haotică, cu pierderea unor reflexe, ast fel că dinamica mandibulară se desfășoară pe traiectorii
simplificate, deveni nd necoordonată. Micșorarea etajului inferior însoțesc aceste modificări, prin
dezechilibrul cr eat și între mușchii coborâtori și cei ridicători. Musculatura se poate adapta în
timp la noile poziții ale mandibulei și se aju nge la o ocluzie de obișnuință.
Tulburările ocluzale pot determina deci alterări ale relațiilor cranio -mandibulare statice și
dinamice, ulterior antrenând și disfuncționalizând și alte elemente sistemice.
Disfuncția articulară de natură funcțională, în cazul edentației parțiale întinse, reprezintă un
factor etiopatogenic important în apariția malrelațiilor cranio -mandibulare, acț ionând prin două
mecanisme importante: prin alterarea reflexelor de poziționare mandibulară cu punct de plecare
în recept orii articulari, cunoscut fiind că relațiile cranio -mandibulare dinamice sunt coordonate în
proporție de paroximativ 10% pe calea acesto r reflexe; și prin funcționarea asimetrică și
asinergică a celor două articulații cu repercu rsiuni directe asupra reperului muscular ce definește
aceste relații.
Masticația unilaterală generată de edentație va determina contracții musculare inegale
dreapta /stânga, solicitare articulară a simetrică, asimetrizând și traiectoriile de dinamică
mandibulară cu și fără c ontact dentar, deci implicit re lațiile cranio -mandibulare dinamice.
Durerea ce însoțește disfuncția masticatorie (durere musculară sau prin compres iunea alimentelor
pe creasta edentată ) va fi evitată de pacient prin schimbarea tiparului de masticație, prin
stabilirea unor malrelații cranio -mandibulare. Deci, însuși procesul de autoreglare care se

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

15
instalează în insuficiența masticatorie duce la modif icări de dinami că mandibulară în scopul
suplee rii eventualelor deficiențe funcționale, accelerându -se ritmul de masticație pentru ca pragul
de deglutiție să rămână nemodificat. De asemena poate crește numărul de cicluri masticatorii sau
se poate prelungi p ragul de deglutiție.
Toate aceste aspecte ale insuficienței masticatorii, inclusiv tendința de autoreglare, se reflectă
atât asupra aspectelor relaționale cranio -mandibulare statice, dar și mai ales a celor dinamice,
întrucât masticația este prin excelenț ă asigurată de contracția musculară și producerea de forță și
mișcare.
Instalarea fenomenului de decompensare este evidențiat de elementele: capsula articulară
fisurată, cu afectarea meniscului (perforat, plicaturat), cu evoluție spre cracmente, crepitați i, până
la fenomene de blocaj articular, subluxații, luxații, însoțite de fenomenele dureroase consecutive.
În absența dinților se produce colapsul condilian posterior cu o comprimare a elementelor
articulare. Dinamica mandibulară nu mai suportă influența determinantului anterior și posterior .
Astfel că prin contribuția mușchilor și articulației temporo -mandibulare se va realiza ghidajul. În
consecință, mișcările articulației devin tot mai ample, capsula articulară și ligamentele devin tot
mai laxe, se subț iază, suprafețele articulare s -au deformat, modificări ce afectează și valorile
interliniului articular, favorizând subluxația cronică anterioară.

Complicațiile generale se vor manifesta la nivelul sistemului nervos și digestiv, prin
complicațiile psihic e și digestive.
Edentația parțială întinsă de tip intercalat sau terminal, induce o instabilitate accentuată a
mandibulei față de craniu, determinând la eforturi suplimentare în realizarea deglutiției.
Amploarea tulburărilor masticatorii este proporțional ă cu topografia și numărul de unități
masticatorii desființate prin extracție. Astfel că prin autoreglare, sistemul stomatognat își va
modifica funcționalitatea în vederea adaptării la noile condiții prin : accelerarea ritmului de
masticație, creșterea cic lurilor masticatorii sau prelungirea pragului deglutiției.
În general starea de edentație este însușită de pacient ca un sindrom de amputare. În urma
extracțiilor dentare imaginea proiectată nu mai corespunde cu realitatea, inducând stări
confuzionale ce pot duce la dezechilibre psihice. Patologia nou aparută reprezintă o consecință a
modificării de schemă corporală, datorită proi ecției la nivelul propriei conșt iințe a morfologiei
propriului organism. Tocmai de aceea în cursul dezvoltării somato -psihice se dezvoltă un grad de

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

16
confort al individului în raport cu alcătuirea corectă a propriului organism, fapt perturbat în
condițiile instalării edentației parțiale întinse.
Se poate afirma cu certitudine că tulburările consecutive edentației obligă ca arcadele dentare
să joace rolul primordial în echilibrul bio -funcțional al sistemului stomatognat , iar tulburările
consecutive edentației obligă întregul ansamblu la eforturi suplimentare de compensare pentru
echilibrarea funcțională și de adaptare. Totuși , în mult e din cazuri, aceste eforturi compensatorii
nu reușesc decât o ameliorare parțială, fără o revenire la normal nici după protezare.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

17

CAPITOLUL II
MA TERIALE ACTUALE UTILIZATE ÎN AMPRENTAREA
FUNCȚIONALĂ

2.1.Materialul ideal. Istor ic. Caracteristici și proprietăți

De-a lungul istoriei și odată cu dezvoltarea materialelor și biomaterialelor folosite în
medicină dentară, un loc important l -a avut reprezentarea cât mai fidelă a țesuturilor orale prin
amprentare. Așadar, încă din 1711, începând cu Mathias Purmann, care a amprentat un câmp
protetic edentat total cu ceară, s -a încercat găsirea unui material ideal de amprentare .
Deși în 1728, Pierre Fauchard a creionat caracteristicile pe care trebuie să le posede un
material de amprentă, timp de 100 de ani nu au existat progrese în acest domeniu. Astfel, prima
amprentă funcțională în edentaț ia totală a fost luată în 1864 de Schrott.
Francois de la Barre a fost primul care a utilizat o lingură metalică pentru amprentare, iar
în 1848 a apăru t gutaperca pe care același Francois de la Barre a încercat să o introducă în
amprentarea câmpurilor protetice edentate total.
În Londra anilor 1850, Charles Stent (Fig.I.4) a creat un amestec de ceruri, rășini, talc
('compound'), care se înmoaie la o temp eratură de circa 60 °C. Acest amestec se mai utilizează și
astăzi în diferite tehnici de amprentare.
Materialele utilizate frecvent astăzi au început să apară după cel de -Al Doilea Război
Mondial. În încercarea de a extrage geloză din Marea Sargaselor, ame ricanii au eșuat, extrăgând
în schimb acidul alginic ale cărui săruri de sodiu și potasiu au stat la baza producerii
hidrocoloizilor ireversib ili, Alginatul fiind introdus ca material de amprentă în 1940 de către
Wilding.
Tinzând mereu către perfecțiune, o amenii de știință au creat materiale mai complexe

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

18
chimi c și cu proprietăți superioare Alginatului , formând astfel primii elastomeri sintetici
(cauciucurile polisulfurice), în Statele Unite ale Americii, în 1953, urmați de siliconii de

condensare și polie terii în Germania – 1969. Siliconii de adiție au apărut în anul 1976.

În ultimul deceniu a început dezvoltarea unor tehnici complet digitizate în toate domeniile
medicinei dentare. Astfel a apărut amprenta optică ce exclude utilizarea materialelor în
ampr entare, care are numeroase avantaje și care reprezintă următoarea treaptă în progresul
medicinei dentare.

Calitățile ideale ale unui material de amprentă (după Huțu, 2005):
 Reproducere cât mai fidelă a celor mai mici det alii ale câmpului protetic
 Miros, culoare și gust agreabile
 Consistență și textură satisfăcătoare
 Fără compuși toxici sau iritanți pentru țesuturile orale
 Plasticitate la o temperatură suporta tă de cavitatea orală (maxim 50ș Celsius)
 Plasticitatea să dispară relativ repede (timp de priză d e aproximativ 2 -3 minute ) , dar să
poată fi întârziată la dorința practicianului
 Rezistență mecanică suficientă pentru a evita deteriorarea la dezinserare
 Ușurință de îndepărtare din cavitatea orală
 Ușurință de preparare, cu minim de echipament
 Aderența la portamprentă
 Să fie suficient de elastic pe ntru a se acomoda cu retentivităț ile posibile ale câmpului
protetic;
 Timp de valabilitate adecvat pentru stocare
 Raport calitate -preț favorabil
 Priză corespunzătoare necesităților clinice
 Stabilitate în mediul um ed oral
 Elasticitate – să permită revenirea totală din deformarea datorată solicitării
 Stabilitate dimensională în limitele normale de temperatură și umiditate din cursul

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

19
procedurilor clinice sau d e laborator și pentru o perioadă de timp suficientă care să
permită turnarea modelului.
 Dezinfectarea să se realizeze fără că acesta să piardă din calități
 Să nu deterioreze modelul de gips.

Proprietăți ale materialelor de amprentă

1. Plasticitatea = capacitatea materialului de amprentă de a fi deformat și mo delat cu
presiune minimă, înregistrând toate detaliile unui câmp protetic, fără a deforma reliefurile
acestuia. Această p roprietate depinde de consistența inițială a materialului .
2. Fidelitatea = exactitatea cu care materialul de amprentă reproduce cele m ai fine detalii
ale unui câmp protetic. Aceasta depinde de : mări mea particulelor, de consistența materialului și
de proprietățile hidrof ile ale materialului de amprentă .
3. Elasticitatea = permite dezinserția amprentei de pe câmpul protetic cu grade divers e de
retentivitate, fără deformări.
4. Rezistență mecanică
5. Stabilitate dimensională = păstrarea imaginii negative a câmpului protetic amprentat
din momentul dezinserției amprentei până la turnarea mo delului. Materialele de amprentă suferă
un grad vari abil de contracție direct proporțional cu perioada de timp între aceste două etape.
6. Timpul de priză = trebuie să fie de ajuns pentru ca practicianul să realizeze manoperele
de amprentare. Este ideal ca acest timp să poată fi modificat de către practicia n în funcție de
tehnica utilizată.
7. Compatibilitatea cu material ul de confecționare a modelului
8. Biocompatibilitatea = materialul de amprentă nu trebuie să reprezinte un factor de risc
pentru pacient sau pentru personalul medical. Un material ideal tre buie să fie cât mai puțin nociv
pentru pulpa dentară și țesuturile moi, să nu conțină substanțe toxice difuzabile în circulația
generală, să nu conțină elemente cu potențial alergic și să nu prezinte imediat sau în timp efect
carcinogenetic .

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

20

9. Ușurință de utilizare

În prezent nu există un material care să îndeplinească toate aceste cerințe ale idealității,
însă cunoașterea proprietăților și calităților fiecărui material vor ghida practicianul în alegerea
tehnicii în funcție de câmpul protetic și situaț ia clinică.

2.2. Clasificarea materialelor actuale

Pogiolli a clasificat materialel e de amprentă în 3 categorii :
• RIGIDE : gips, acrilat autopolimerizabil – Nu se mai utilizează
• SEMIRIGIDE : mase t ermoplastice, ceară bucoplastică , pastă Z.O.E.
• ELASTICE : hidrocoloizi reversibili – agar-agar
hidrocoloizi ireversibili – alginate
elastomeri de sinteză – polisulfurici
– siliconici
– polieterici
acrilate cu priză retard

Munteanu și Bratu au realizat o clasifi care ce ține cont de consistența materialului și de
caracterul de reversibilitate / ireversibilitate a acestuia .

a. MATERIALE RIGIDE ȘI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE
• Gips
• Rășini acrilice
• Pastă Z.O.E.
b. MATER IALE RIGIDE REVERSIBILE :

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

21
• Compoundurile Stents
• Materiale bucoplastice
• Gutapercă
• Cerurile
c. MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE
• Hidrocoloizi reversibili – agar-agar

d. MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE:
1. Hidrocoloizi ireversibi li: alginatele – forme ază în combinație cu apă substanțe coloidale sub
formă de gel.
2. Elastomeri de sinteză
• Polisulfuri
• Siliconi de adiție și de condensare
• Polieteri

e. MATERIALE DE AMPRENTA FOTOPOLIMERIZABILE

2.3. Materiale utilizate în amprentarea funcțională . Ela stomerii de sinteză

1) Clasificare

a. După variația dimensională (VD) și deformarea remanentă (DR) la compresiune :
• Categoria A – VD.=0 -0,35% ; DR=0 -2%
• Categoria B – VD=0,35 -0,90% ; DR= 0 -2%
• Categoria C – VD=0 -0,35% ; DR= 2 -3,5%
• Catego ria D – VD=0 -0,35% ; DR= 2 -3,5%

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

22

b. Clasificarea ISO 4823:2000 ia în considerare vâscozitatea acestora după cum urmează :
• Tip 0 – consistentă putty (chitoasă )
• Tip 1 – cu vâscozitate crescută – heavy
• Tip 2 – cu vâscozitate medie (medium sau regular)
• Tip 3 – cu vâscozitate redusă (light)

2) Elastomerii Polisulfurici
INDICAȚII :
 În amprentarea edentaț iilor parțiale și totale
 Amprente în tehnologia coroanelor și punților
 Elastom erii polisulfurici de consistență chitoasă se utilizează în special că material de
susținere a materialului fluid .
 Elastom erii polisulfurici de consistenț ă normală se utilizează în amprentarea funcțională a
câmpurilor protetice edentate parțial sau total .
 Elastom erii polisulfurici de consistenț ă fluidă se utilizează pentru amprentarea fi delă a
detaliilor în tehnologia protezelor unidentare și punților.

DOZARE ȘI PREP ARARE:
Se prezintă sub formă de pastă bază de culoare albă și pastă accelerator de culoare brună.
Pentru preparare este necesară o spatulă rigidă, lată, din oțel inoxidabil. Prepararea se
efectuează prin amestecul celor două cantități de pastă cu ajutorul spatulei până la obținerea unei
culori și a u nei consistenț e omogene; inițial se efectuează mișcări circulare, apoi se continuă cu
mișcări energice largi.
Timpul de preparar e este de 45 -60 secunde, iar timpul de lucru este de 7 minute.
Se usucă câmp ul protetic și eventual se lubri fiază . Se aplică în portamprenta individuală un
strat de lac adeziv, apoi un strat subțire de 2 -4 mm de material polisulfuric. [22]

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

23
În continuare se recomandă utilizarea tehnicii dublului amestec care constă în spatularea
simultană a pastei chitoase și fluide, aplicarea materialului chitos în portamprenta standard (are
rol de a menține ulterior materialul fluid în portamprentă ). Materialul de consiste nță fluidă se
încarcă într -o seringă și apoi se injectează în șanțul gingival, peste preparații, pe dinți i vecini. Se
aplică portamprenta cu materialul chitos pe câmpul protetic și se menține timp de 7 -10 minute
sub o presiune moderată. După priza material ului se dezinseră și se igienizează. Se indică
turnarea modelulu i la 20 -30 minute după dezinserț ia amprentei.

3) Elastomerii siliconici
Există două tipuri de elastomeri siliconici (în funcție de tipul de reacție chimică prin care
sunt obținuți): SILICONI DE CONDENSARE și SILICONI DE ADIȚIE .
Varianta clasică de prezentare este sistemul bicom ponent fie sub formă de două pas te, fie
o pastă și un lichid.
Cele trei variante sub care se comercializează siliconii sunt în funcție de vâscozitate :
CRESCUTĂ, MEDIE sau SCĂZUTĂ.
Varianta modernă este reprezentată de sistemele „automixing„, în care cele două pas te
sunt ambalate în cartușe predozate aplicate într -o seringă dotată cu un pistol, în care sunt mixate
automat cele do uă componente. P entru siliconii chitoș i de adiție, aceste sisteme au, adițional, și
un lichid inițiator de priză și un adeziv pentru retenția materialului de amprentă.

A) PROPRIETĂȚI
• siliconii sunt geluri coloidale hidrofobe, însă au apărut și siliconi hidrofili
(ORANWASH, Zhermack)
• insolubli în apă și solvenți clasici
• vâscozitatea lor crește rapid – nu este avantajos în practică
• nu suferă modificări dimension ale prin imbibiție
• variațiile dimensionale sunt mai mari decât la polisulfuri. Cu cât stratul de material este
mai gros (ideal – 2-3 mm)

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

24
• siliconii de condensare suferă o contracție volumetrică de 0,4% în prima oră după
priză, datorită evaporării unor componente
• siliconii de adiție sunt mai stabili dimensionali, deoarece nu apar produse secundare
volatile. Modificările sunt de ap roximativ 0,05% în 24 de ore – fiind cea mai mică modificare
dimensională dintre toate materialele elastice de amprentă. De asemenea, deformarea permanentă
la îndepărtarea din cavitatea orală este mică 0,07% -0.16%.
• modulul de elasticitate maxim al elasto merilor siliconici este atins după 15 minute, însă
au o flexibilitate mai redusă, îndepărtarea amprentei din zonele retentive realizându -se mai greu.
Are loc și o contracție liniară de 0,34% la trecerea amprentei de la 37ș în cavitatea orală la aceea
a lab oratorului, aceasta fiind însă compen sată de aderența la portamprentă .

B) DOZARE ȘI PREP ARARE
Pentru prep ararea siliconilor de consistenț ă fluidă și medie, amestecul celor două
componente dozate în prealabil se face prin spatulare ene rgică timp de 1 minut, pe plăcuț ă de
sticlă sau pe hârtia cerată, până se obține o pastă omo genă . Ulter ior, materialul se poate încărca
în seringi î n vederea injectării pe preparaț ii (materialul fluid) sau în portamprentă (materialul de
consistenț ă medie).
Timpul de preparare e ste de 1 minut, iar timpul de lucru este de 3 -5 minute.
Pentru prep ararea siliconilor de consistență vâscoasă și chitoasă se fac depresiuni în
material, în care se aplică cantitatea de catalizator indicată și se amestecă inițial cu spatulă rigidă,
apoi se malaxează manual 30 -50 secunde până la obținerea unei culori omogene. Se recomandă
utilizarea mănușilor de protecție.
Se pot folosi următoarele tehnici de amprentare :
 Tehnica amestecului unic
 Tehnica amestecului dublu
 Tehnica amprentării duble.
Tehnica de amprentare utilizată actual folosește un silicon chitos, care va îndeplini rolul
de portamprentă rigidă pentru siliconul fluid.
Se selectează o portamprentă standard cu perforații (dacă nu are perforații se aplică pe

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

25
pereții interni un lac adeziv sau benz i de leucoplast pentru retenție). Se aplică în portamprenta
standa rd siliconul chitos și se inseră în cavitatea bucală înainte de prepararea dinților, se creează
spațiu pentru siliconul fluid de 1 -2 mm prin decupare și se introduce 1/3 din siliconul fluid în
seringă și se injectează în jurul preparaț iilor. Restul cantității de silicon fluid se aplică în
portamprentă peste cel chitos și se reinseră portamprenta pe câmpul protetic, unde se menține
prin presiuni moderate.
Se dezinseră amprenta de pe câmpul pr otetic după priza materialului, printr -o manevră
fermă, se igienizează (soluție de glutaraldehidă 2%, clorhexidină). Nu este obligatorie turnarea
imediată a modelului.

C) INDICAȚII
Elastomerii siliconici se utilizează pentru amprentarea funcțională a câmpulu i protetic
edentat parțial sau total și amprentarea câmpurilor protetice pentru protezarea fixă. Pentru situații
în care este nevoie de modele deosebit de fidele se recomandă amprentarea siliconilor cu reacție
de adiție, siliconii de condensare fiind chiar contraindicați.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

26

PRODUSE COMERCIALE

Tabel I. Produse comerciale – SILICONI DE CONDENSARE

FORMA DE PREZENTARE PRODUS

Consistență chitoasă OPTOSIL CONFORT, OPTOSIL PLUS -Heraeus
SILAPLAST FUTUR – Detax
PANASIL – Kettenbach
COLTOFLAX – Coltene
Vâscozitate crescut ă XANTOPREN galben – Heraeus
COLTEX HARD – Coltene

Vâscozitate medie XANTOPREN verde – Heraeus
COLTEX MEDIUM – Coltene
STASEAL – Detax
LASTIC 55 – Kettenbach

Vâscozitate redus ă XANTOPREN albastru – Heraeus
COLTEX FIN E – Coltene
SILASOFT – Detax
PRESIDENT – Coltene
SILOFLEX – Spofa Dental

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

27

Tabel II. Produse comerciale – SILICONI DE ADIȚIE

PRODUS
DEGUFLEX – Degussa
EXAFLEX – Gc
PROVIL NOVO, FLEXITIME – Heraeus
IMPRINT – 3M
EXPRESS STD – 3M
EXTRUDE – Kerr
ACCESS – Centrix
PERMAGUM GARANT -Espe
PRESIDENT – Coltene
TURBOFLEX – R&S, PANASIL PLUS – Kettenbach

4) Elastomerii polieterici
A) CARACTERISTICI
-sunt hidrofili at ât înainte cât și după priză
-reproducere a detaliilor
-recuperare foarte bună după deformare
-stabil itate dimensională excelentă
B) INDICAȚII
Polieterii sunt indicați în amprentarea funcțională a câmpului protetic edentat parțial sau total
și amprentarea câmpurilor protetice pentru protezarea fixă .

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

28

C) DOZARE ȘI PREP ARARE:
Polieterii se prezintă în 3 consistențe :
• Vâscoasă
• Medie
• Fluidă

Cele două cantități de pastă bază și catalizator exprimate pe hârtia cerată sau pe plăcuța de
sticlă se amestecă prin spatulare energică până la omogenizarea culorii, timpul de preparare fiind
de 35 -50 secunde.
Materialul p reparat corespunzător se aplică în funcție de consistență, în seringă sau în
portamprenta individuală prevăzută cu stopuri. Se utilizează tehnica amestecului dublu sau
tehnica amprentării în doi timpi, timpul de priză fiind de 5 -6 minute.
După î ncheierea manevrelor de amprentare, se contraindică păstrarea amprentei în apă
(materialul este hidrofil). Se recomandă turnarea imediată a modelului.

Tabel III. Produse comerciale – POLIETERI

FORMA DE PREZENTARE PRODUS
Consistență chitoasă PERMADYNE PE NTA H – 3M Espe
Vâscozitate medie IMPREGUM PENTA – 3M Espe
Vâscozitate redus ă IMPREGUM F – 3M Espe
PERMADYNE GARANT – 3M Espe
Pentru înregistră ri ocluzale RAMITEC – 3M Espe

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

29

CAPITOLUL III
TIPURI DE AMPRENTE FUNCȚIONALE. TEHNICI DE
AMPRENTARE

3.1. Obiectivele amprentării funcționale

Scopul amprentării funcționale, secundare sau finale este de a obține negativul
funcț ionalizat al câmpului protetic edentat, de a transpune toate detaliile câmpului protetic pe
modelul funcțional în poziția normală a țesuturilor , fără distorsiuni.
Menținerea, spirjinul și stabilitatea protezei sunt obiectivele biomecanice la îndeplinirea
cărora participă amprentarea funcțională corect. Amprenta funcțională crează condițiile perfecte
de realizare a fenomenului de ad eziune prin înregistrarea fidelă a tuturor detaliilor câmpului
protetic. Astfel se ajunge la un contact intim între proteză și câmp ul protetic, dar se păstrează și o
grosime suficientă pentru filmul salivar.
Succiunea internă este definită prin compresiun ea în limite fiziologice a benzii de
mucoasa pasiv -mobilă de la periferia câmpului edentat, iar cea externă are loc prin aplicarea
intimă a mucoasei reflectate pe faza protezei, acest obiective fiind îndeplinite și de portamprenta
individuală cu care se re alizează amprenta finală. Prin ocolirea formațiunilor mobile cu răscroirea
marginii portamprentei, reducându -le sau extinzându -le ac olo unde este nevoie, se asigură
menținerea viitoarei proteze pe câmpul protetic. Tot la menținerea viitoare i proteze va con tribui și
tonicitatea musculară. Astfel, se vor modela versanții vestibulari și linguali ai portampren tei
individuale și se vor acoperi de material în timpul amprentării funcționale și periferice.
Stabilitatea viitoarei proteze va fi asigurată încă din et apă amprentării secundare prin
înregistrarea fidelă a tuturor suprafețelor vertica le și retentive. Se realizează extinderea bazei
portamprentei în zonele greu accesibile ale câmpului protetic : zonele retrotuberozit are, zona

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

30
Fisch, zonele vestibulare later ale maxilare.
Asigurarea sprijinului se realizează prin amprentarea corectă și ideală a zonelor de sprijin
primar – rafeul median și o treime superioară a versanților crestei și de sprijin secundare –
versanții bolții palatine și două treimi inferioare a versanților crestei. Pentru un sprijin
netraumatizant, distribuția forțelor trebuie realizată pe o suprafață cât mai mare, ș i se include sub
proteză zonele biostatice de sprijin – tuberozitățile maxilare și tuberculii piriformi. De asemenea,
compresiunea selectivă i mplică o amprentare necompresivă a zonelor cu reziliența mare și o
amprentare compresivă a zonelor cu reziliența mică , muc oasa ferm aderentă de os și suficient de
groasă. Încă din etapă de confecționare a portamprentei individuale se realizează distribuția
selectivă a presiunilor prin distanțarea acesteia de zonele care trebuie amprentate necompresiv.
Distanțarea se realizează prin folierea modelului preliminar sau radierea unui strat de material din
portamprentă, dacă aceasta este realizată din acrilat. Despovărarea se completează prin perforarea
portamprentei individuale după a mprentarea funcțională perferică în zo nele unde modelul a fost
foliat, dar și prin uti tlizarea materialelor fluide și presiunilor lejere.

Obiectivele funcționale ale am prentării finale sunt paralele cu funcțiile pe care le va
îndeplini viitoarea proteză. Obiectivul fizionomiei se realizează atât în faza de realizare a
portamprentei cât și în etapă clinică de amprentare prin acoperirea marginilo r și a feț ei externe a
portamprentei cu un ma terial corespunzător, prin funcț ionalizarea corectă a părților moi. Se
încearcă compensarea resorbției inegale a unui câmp protetic sau pierderile mari de substanță
osoasă de etiologie plurifactorială . În ceea ce priveș te funcția fonetică , scopul este de a obține o
modelare marginală corectă a periferiei câmpului protetic și de a asigura spațiul funcțional al
limbii. Se poate apela la tehnici fonetice de amprentare funcțională sau la completarea tehnicilor
clasice cu teste fonetice. Funcți a masticatorie este restabilită prin asigurarea unui sprijin
netraumatizant , pe o suprafață cât mai mare și prin compresiuni selective. Deglutitia va putea fi
asigurată perfect dacă vom utliza teste de deglutitie incluse în metodele clasice de amprentare.

Din punct de vedere biologic, amprenta funcțională trebuie să îndeplinească corect și
complet obiectivele biomecanice și funcționale astfel încât să determine o solicitare echilibrată a
țesuturilor. Presiun ile nefiziologice pot determina ischemie, hipe remie sau leziuni de dec ubit.
Instabilitatea protezei ca sursă a unor funcții parafuncț ionale, nocive și favorabile resorbț iei

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

31
osoase, trebuie combătută încă din etapă amprentării funcționale, începând cu adaptarea
portamprentei individuale.

Ca și caract eristici pe care portamprenta individuală trebuie să le posede, menționăm :
rigiditatea, rezistență la rupere și deformare în timpul amprentării, stabilitate pe câmpul protetic,
marginile rotunjite și îngroșate în conformitate cu lățimea zonelor funcțional e periferice cu care
să realizeze un contact intim.

Având în vedere scopul de a reproduce perfect suportul dento -parodontal și muco -osos, se va
avea în vedere:
• marginile amprentei (și apoi ale șeii protezei) să fie extinse la maxim, dar în limite fizi ologice –
și anume bandă de mucoasa pasiv – mobilă vestibulară, inserțiile mușchilor milohioidian și
genioglos, inserțiile ligamentare și a plicilor alveolo -jugale. Astfel, forțele de masticație se
distrubuie pe o suprafață mare a crestelor alveolare , se m ărește stabilitatea orizontală ducând la o
adeziune mai bună a protezei. La maxilar, redarea retentivi tății anatomice a tuberozităților
sporește menținerea protezei.
• modelarea marginală funcțională a formei și grosimii amprentei diminuează senz ația de co rp
străin pe care o dă proteza cu margini scurte, pacientul se adaptează mai repede la aceasta , nu se
reten ționează alimente la marginile șeilor și proteza se menține pe câmp datorită tonicității
musculare. Acestea au loc datorită permiterii mobilității fi ziologice a țesutu rilor periferice în
timpul funcționaliză rii.
• amprenta trebuie să redea forma funcțională a mucoasei crestelor alveolare, de pref erat sub forță
masticatorie pentr u a se a sigura un suport stabil pentru șei. Presiunea masticatorie se distr ibuie
uniform pe creasta alveolară și se evită efectul de pârghie asupra dinților restanți.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

32

3.2. Clasificarea amprentelor funcționale

A. În funcție de gradul de mobilizare a periferiei câmpului protetic :

1) MUCOSTA TICE (Page, Granger, Pautsch, Slack)
– se obțin am prente de adeziune, nu pun în valoare succiunea, to nicitatea musculară sau
echilibrul neuro -muscular
– se utilizează portampr ente cu margini scurte și materiale cu fluiditate crescută

2) MUCODINAMICE (Herbst, Schrei nemakers)
– portamprente b ine adaptate marginal în vederea funcționaliză rii periferiei mobile cu ajutorul
testelor.
– amprentele au margini bi ne delimitate ce ocolesc formațiunile mobile perife rice, se obține
succiune de efect
– intensitatea mobil izării periferiei este direct proporțională cu g radul de vâscozitate al
materialului utilizat

B. După poziția mandibulei în timpul amprentării :
1) CU GURA DESCHISĂ (Salzar, Herbst, Hromatka) – combină mișcă rile efectuate de
medic cu cele efectuate d e pacient
2) CU GURA ÎNCHISĂ (Green )
– sub presiune ocluzală
– portamprente rezistente, cu valuri de ocluz ie adaptate la o dimensiune verticală
corespunzătoare
– ca și dezavantaj, apare lipsa funcționaliză rii periferiei mobile a câmpului protet ic ducând la
margini mai lungi ale protezei

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

33
3) COMBINA TE -în prima etapă cu gură închisă și cu gură deschisă pentru modelarea
perferiei mobile.

C. După numărul de materiale utilizate
1) SIMPLE – un singur material – un singur timp ( gips, pastă de zinc oxi d-eugenol,
siliconi)
2) COMPOZITE
– două sau mai multe materiale folosite în funcție de obiective
– tehnicile moderne sunt de obicei tehnici compo zite, fiecare material, cu consistentă și
fluiditate urmărind obiective diferite

D. După gradul de compresiune :
1) COMPRESIVE /ANA TOMICE
– utilizează portamprente rezistente
– materiale de amprenta cu vâsco zitate ridicată (Stents, Kerr)
– numai pentru câmpuri protetic e dure, cu mucoasa fe rm aderentă de os
2) DECOMPRESIVE
– pentru câmpuri protetice moi, cu reziliența crescută
– portamprente distantate de câmp
– materiale cât mai fluide
3) COMPRESIUNE SELECTIVĂ
– material adecvat în raport cu rezi liența câmpului protetic
– distanțare prin foliere/radiere și despovărare prin orificii

E. După funcția stimulată în timpul efectuării testelor automatizate :
1) FONETICE (Harve, Devin, amprenta piezografica)
2) DE MASTICAȚIE (Speng)
3) DE DEGLUTIȚIE (Hromatka)

F. După zona câmpului protetic amprentată :
1) ÎNTR -UN SINGUR TIMP – înregistrare în totalitate a câmpului protetic

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

34
2) AMPRENTE FUNCȚIONALE PARCELARE – se adresează anumitor zone ale
câmpului protetic – zonele de sprijin, perifer ice, spațiul protetic potențial

3) ÎN DOI TIMPI :
a) AMPRENTAREA P ERIFERICĂ – se obține succiunea și modelarea marginală
b) AMPRENTA CENT RALĂ – înregistrarea zonelor de sprijin

G. După înregistrarea separată sau concomitentă a ce lor două câmpuri protetice :
1) UNIMAXILARĂ
2) BIMAXILARA
3) GLOBALĂ

3.3. Tehnici de amprentare funcțională

1. Pregătirea pentru amprentare

După alegerea tehnicii de amprentare funcțională se trece la pregătirea locală și generală a
pacientului p entru că amprentarea să decurgă fără riscuri. Se pregătesc materialele și
instrumentarul necesar, după care se verifică și se adaptează port -amprenta individuală. Extraoral,
se examinează pentru a se observa execuția și respetarea indicațiilor oferite tehn icianului în ceea
ce privește materialul, distanțarea totală sau parțială, plasarea butonilor și a maneru lui. Se vor
urmări eventualele neregularități la nivel ul marginilor, bazelor, urmarind și raportul marginilor cu
linia de mucoasa pasiv mobilă și stabi littea portamprentei pe model.
Intraoral, verificarea este statică și dinamică, și se urmăresc rapoa rtele marginilor
portamprentei cu țesu turile moi. În mod special, va trebui sa ținem cont de prezența
retentivitaț ilor, a alternanței suport dento -parodont al și muco -osos, de existența unor aparate
gnato -protetice conjuncte și a unor breșe edentate. Se recomandă folosirea în întregime a
câmpului protetic chiar și în cazul apa ratelor amovibile scheletizate. Adaptarea și verificarea
portamprentei se va realiza din aproape în aproape pentru fiecare zona în parte.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

35

2. Amprenta finală prin tehnică dublului amestec – WASH TECHNIQUE

Se utilizează o portamprenta preliminară și două materiale de consistență diferită ( vâscos
și de fluiditate medie sau crescută). În cazul alegerii unui material siliconic (Optosil), se vor
realiza retenț ii la nivelul portamprentei, iar materialul pregătit prin malaxare manuală se va
introduce în portamprenta. După introducerea centrată în cavitate a orală a portamprentei,
funcț ionali zarea se va realiza de către medic. După priză, amprenta se va dezinsera și se va
pregăti pentru cel de -al doilea timp. Se vor îndepărta marginile prea groase, se vor scurtă cu 2
mm marginile și se îndepărtează orice fragment pătruns interdentar. În portam prenta astfel
pregătită, se va insera materialul fluid, reali zând o amprenta de fidelitate.

În locul siliconului chitos se poate utiliza masă termoplastică, plastifiată în baie ter mostat,
aplicată în portamprentă și poziționată pe câmpul protetic sub pre siune digitală. Dezinserț ia se
realizează înaintea prizei complete a materialului care poate deveni foarte rigid și pune probleme
la îndepărtarea de pe câmpul protetic retentiv edentat pa rțial. Amprenta se poate corecta prin
încălzire acolo unde este cazul , iar apoi se poate realiza amprenta de spălare p rin introducerea în
portamprentă a unul material fluid siliconic.

În prezent există tehnici care folosesc materiale de rebazare a protezelor pentru
amprentarea funcțională, datorită proprietăților sale vî scoelastice. Fluiditatea materialului poate fi
modificată prin alterarea proporțiilor pulbere -fluid, permițând astfel prac ticianului să aleagă
consistenta materialului în funcție de caz, și să utilizeze același material de rebazare pentru o
tehnică WASH, în primul timp folosind materialul în consistență mai vâscoasă, iar în al doilea în
consistență fluidă.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

36

3. Ampre nta funcțională cu 3 siliconi cu vâscozități diferite

Este o tehnică de amprentare cu compresiuni selective. În practica curentă, datorit ă
economiei de timp, există o tehnică de amprentare finală care utilizează polivinilsi loxanii de
vâscozităț i dfierite, producând o amprentă fidelă, stabilă dimensio nal, cu priză rapidă, ușor de
adaptat și de adăugat, elastică, stabilă î n timpul transportul ui, bine tol erată de pacient și eficace ca
și timp. Tehnică este asemă nătoare cu tehnică Massad , care utilizează portamprente standard.
Se realizează amprentarea periferică în primul timp cu silicon de consistentă crescută
(heavy body sau putty), aplicat numai pe marginile pot ramprentei individuale, se funcționalizează
periferia
câmpului protetic, apoi se îndepărtează amprenta și se elimina excesul cu un bisturiu. În al doilea
timp se aplică si licon fluid în zonele de mucoasă cu reziliența mică, și silico n ultrafluid în zonele
care s -au notat a fi cu reziliență mare. Când fac priză, toate cele 3 materiale vor face corp comun.
Într-un posibil timp 3, se mai poate adaugă un strat de silicon ultrafluid, compresiunea selectivă
fiind menținută de straturile sub iacente.

4. Amprenta finală cu portamprenta individuală completă

Pentru această metodă într -un singur timp se utilizează portampren ta individuală din
placă de bază (în edentatia subtotală ) sau acrilat. Această portamprent ă acoperă în tot alitate
câmpul protetic și dinti i restanți și au perforații la nivelul unităților odontale. Portamprenta
individuală se adaptează atât static cât și dinamic și amprenta se înregistrează cu material
siliconic. Unii autori recomandă și alginatul ca material d e amprenta în această tehnică.

5. Amprenta finală cu portamprenta decupată vestibular (inițiată de Gyssi și preluată de Osborne
și Lammie)

Tehnica folosește o p ortamprent ă individuală care acoperă în totalitate crestele edentate, față

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

37
orală și marginile incizale ale dinților restanți (doar fața vestibulară rămâne liberă) si este indicată
in edentațiile termi no-terminale de clasa I dupa Kennedy .

Etape tehnologice
Portamprenta individuală va fi realizat ă din material termoplastic, din acri lat auto sau
termopolimeriza bil. Macheta acesteia se va r ealiza in laboratorul de tehnică dentară pe model din
ceară roz sau va fi realizată din placă de bază . Pentru machete, et apele din laboratorul de tehnică
dentară sunt :

 Se verifică modelul preliminar realizat după amprentarea campului protetic cu alginat in
portamprente standard , apoi se trasează limitele câ mpului protetic
 Se vor folia: muchi a crestei alveolare, tuberozitaț ile m axilare, tuberculii piriformi, ș i
tourusurile (daca acestea exista)
 Pentru distanț are, se va aplica o plăcuță din biomaterialul utili zat la realizarea
portamprentei, pe fața orală a unitaț ilor odonta le restante si marginea incizală a dinților
frontali restanți și pe fețele vestibulare ș i ocluzale ale pre molarilor
 O plă cuță din ceară roz se adaptează pe mo del, pe fața orală a dinților anteriori restanț i, si
marginea incizala si marginile ocluzale ale premolarilor si pe restul câmpului protetic
până la limitele acestuia, care să acopere și placa de distanțare de pe dinții restanți, însă
neacoperind fața vest ibulară a acestora. Se decupează și se adaptează ceara în limitele
câmpului protetic, rotunjind și netezind marginile, avâ nd o grosime de 1,5 mm.
 Se modelează și se adaptează elementele accesorii:
– Mânerul: pe linia mediană , cu o po ziție vertical ă față de c reasta alveolară , cu rolul
de a permite manipularea și dezinserț ia portamprentei din cavitatea orală . Acesta
va avea dimensiunile unui incisiv central superior
– Butonii: de formă paralelipipedică, se aplică î n dreptul premolarilor. Rolul lor este
de a reali za presiuni uniforme în timpul amprentă rii
– Întăriturile: datorită pericolului de fracturare al portamprentelor acrilice, se aplică
întărituri prin îngroșarea acestora de la un capă t la altul

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

38
 În pașii ce urmează se transformă machet a din ceară în portampren tă individuală din
materialul al es, portamprenta care nu acoperă față vestibulară a coroanelor dinților
restanți și partea anterioară a procesului alveolar din dreptul acestora.
Etape clinice
Amprentarea funcțională se va realiza în doi timpi. În primul utilizâ ndu-se un material
siliconic pentru î nregistrarea tuturor detaliilor câmpului protetic în portamprenta individuală, iar
în cel de -al doilea t imp cu un material de consistență mai mare, rezultând o cheie vestibulară din
gips, în care se va amprenta p orțiunea anterioară a procesului alveolar, și fața vestibulară a
dinților restanț i.

6. Amprenta finală cu portamprenta decupată dentar (introdusă de Hindel)

Este o tehnică în doi timpi, care se bazează pe acelaș i principiu de amp rentare compresivă
separ ată a crestelor alveolare față de unitațile odontale restante și utilizează două portamprente
separate.

Etape tehnologice

 Se verifică modelul preliminar realizat după amprentarea câmpului protetic cu alginat î n
portamprente standa rd, apoi se trasează lim itele câ mpului protetic
 Se vor folia muchi a crestei alveolare, tuberozitaț ile m axilare, tuberculii piriformi ș i
tourusurile (dacă acestea există)
 Din ceară roz se va realiza machet a primei portamprente, cea funcțională, acoperind
breșele edentate, de grosi me 1,5 mm cu margini rotunjite la limitele câ mpului protetic
 Se va transforma macheta în piesă finită din acrilat foto sau autopolimerizabil, cu butoni
de presiune
 Cea de -a doua portamprentă este standard, și se vor realiza două orificii î n dreptul
butonil or primei portamprente.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

39

Etape clinice

Primul timp se realizează cu portamprenta funcțională cu material siliconic sau zinc -oxid
eugenol iar cel de -al doilea timp cu alginat, a două portamprentă fiind poziționată peste prima
astfel încât dintii să fie co mplet acopeiț i, iar butonii de presi une să pătrundă în orificiile create în
portamprenta standard.

7. Amprenta finală cu portamprenta decupată incizal (propusă de Rapuano)

După amprentarea portamprentei individuale și amprentarea crestelor cu past ă de zinc –
oxid-eugenol, se introduce material a lginic prin deschiderea incizală cu ajutorul unei seringi care
să acopere spațiul peridentar. Greenfield a modificat această tehnică, prin aplicarea alginatului pe
toată suprafața ocluzală a port amprentei, în scopul înregistrăr ii concomitente a relației de ocluzie.
La nivelul alginatului se aplică un fir metalic care ajută la îndepărtarea amprentei.

Deși aceste tehnici au fost inițial create pentru realizare pe model obișnuit, în prezent se
utilizează modelel e corectate, după cum urmează:

8. Tehnici de amprentare cu model corectat(secționat) – Applegate, Holmes

Acestea se adresează edenta țiilor terminale, și se dorește în principal înregistrarea în
relație funcțională a suportului muco -osos în ra port cu su portul dento -parodont al. De aceea, se
execută presiuni funcționale ocluzale sau prin presiune digitală pe șeile terminale, în prealabil
tapetate cu material de amprent ă. Astfel, se obține o presiune funcțională a muco -periostului de la
nivelul crestelor ed entate, cu o solicitare mult mai redusă a suportului dento -parodontal, ducând
la o presiune judicioasă asupra dinților și suportului muco -osos la aplicarea aparatului gnato –
protetic.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

40
Etape tehnologice

 Se obține un model de lucru ( fie prin amprenta f inală în tehnica dublu lui amestec,
fie prin o amprentă secundară folosind portamprente complete și amprentare î ntr-
un singur timp),
 Pe model se confecționează un schelet cu șei acrilice la nivelul zonelor edentate
terminal.
 Apoi, se secț ionează modelul la nivelul crestelor ed entate, la 1 -2 mm distal de
dinții restanți
 In modelul restant se realizează retenț ii.
 Clinic, scheletul cu șei acrilice se adaptează static și dinamic în cavitate a orală.
 În cabinet, s e înregistrează o amprentă marginală cu ceară ter moplastică și o
amprentă funcțională cu zinc -oxid-eugenol sau c eruri buco -plastice la nivelul
șeilor.
 Scheletul este menținut prin presiune digitală pe bordurile de ocluzie sau pe
butonii de presiune.
 În laboratorul de tehnică dentară, se poziționează scheletul și se toarnă modelul
funcțional la nivel terminal. Gipsul turnat va face corp comun cu modelul inițial
prin retențiile create.

9. Tehnica modelului corectat cu portamprenta functionalizat ă (Boucher și Renner)

Se amprentează în maniera prezentat ă anterior și se toarnă modelul de gips, c ofrat, apoi se
îndepărtează masa de amprentă și în spațiul rămas se introdu ce acrilat elastic. Se dezinseră
scheletul cu port amprenta astfel funcționalizată și se înregistrează o nouă amprentă care
reprezintă forma finală – se urmărește extensia maximă a ș eilor protetice.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

41

10. Controlul amprentei – defecte posibile ale amprentei

Tabel IV . Defectele posibile ale amprentei (Haghieac G, Pauna M, Aspecte practice in protezarea
edentatiei partiale – V olumul I, Ed. Cerma Bucuresti, 2003, p. 116)
Defectul amprentei Cauza
Amprentă asimetrică Centrare necorespunză toare a portamprentei
Amprentă descentrat ă Centrare necorespunză toare a portamprentei
Amprenta nu redă î ntreaga z onă de sprijin Adaptare incorectă a portam prentei
Material de amprentă insuficient cantitativ
Amprenta nu redă marginal frenurile ș i bridele
bucale Material de amprentă cu vâscozitate exagerată
Manevre de modelare marginală incorecte din
punct de vedere a l intensității și/sau al
momentului aplică rii
Materialul de amprentă are o grosime exagerată Portamprenta confecționată incorect
Material de amprentă cu vâscozitate exagerată
Presiune insuficientă aplicată î n momentul
amprentarii
Materialu l este desprins din portamprentă Portam prenta nu are orif icii de retenț ie
Retenț ii insuficiente

Materialul nu este susț inut de marginea lingurii
individuale Portamprenta nu a fost prelungită cu material
termoplastic acolo unde este scurtă
Suprafața amprentei redă fața dorsală a limbii sau
a planș eului bucal Medicul nu a solicitat pacientului să ridice limba
sau acesta nu s -a conformat

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

42
Suprafața amprentei nu este netedă, prezintă pliuri Priza prea r apidă a materialului de amprentă
Manevre de modelare marginală incorecte d in
punct de vedere al intensitații și/ sau al
momentului aplică rii
Suprafața amprentei prezintă minusuri date de
prezenț a unor bule de aer Material de amprentă amestecat incorect
Aplicare defectuoasă a materialului de amprenta ă
în portamprentă
Suprafața amprentei prezintă minusuri date de
prezența unor bule de salivă Pacientul nu a clatit gura energic î nainte de
amprentare
Suprafața amprentei relevă porț iuni ale
portamprentei individuale Adaptare incorectă a portamprentei
Presiune exagerată în timpul amprentă rii

11. Dezinfecția amprentelor

Dezinfectarea amprentelor este necesară pentru a preveni transmiterea infecțioasă din
cabinet î n laboratorul de tehnică dentară . Imediat după dezinserare și verificare, amprentele
trebuie clătite cu apă de la robinet pentru a îndepărta restur ile de sali vă sau sânge care pot fi
prezente, apoi dezinfectate. Amprentele cu polieteri se dezinfectează numai pri n pulverizarea
agentului dezinfectant și prin introducere a lor timp de 10 minute într -o pungă etanșă. Amprentele
cu siliconi se dezinfectează prin imers ie în soluții clorurate – 3 minute, Hipoclorit 1% – 10
minute, glutaraldehid ă 2% 10 -25 minute sau combinație fenolică – 10 minute, la 20 -25 grade
Celsius. După scurgerea timpului, amprenta se clătește cu apă și se scutură. Amprentele siliconice
pot fi dezi nfectate și prin pulverizare .

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

43

CAPITOLUL IV
PARTICULARITĂȚI ALE CÂMPULUI PROTETIC CE NECESITĂ
DIFERITE TIPURI DE AMPRENTARE

În ceea ce privește corelarea între tipul de amprentare și particularitatea cazului clinic,
evaluarea atentă individuală a câmpului protetic și a pacientului reprezintă un punct de plecare
pentru argumentarea soluției de tratament și a etapelor clinico -tehnologice de realizare a piesei
protetice. Atât starea generală cât și aspectele loco -regionale și locale, dento -parodontal e și
muco -osoase conduc practicianul în a alege o anume tehnică de amprentare și un anume material.
La fel de important este și statutul social și educațional al pacientului, starea lui de igienă și
indicii clinico -biologici înainte și după pregătirile spe cifice și nespecifice.
Sub influența etiologiei edentaț iei, a formei clinice, a evoluției și complicațiilor întâlnim
anumite particularități ale spațiului protetic potențial și a elementelor sale. Dinamica resorbție –
atrofie are o imp ortantă deosebită în a rhitectura edentaț iei pentru fiecare pacient în parte.

4.1. Particularități ale câmpului protetic edentat parțial

a. Înălțimea spațiului protetic potențial
Aceasta poate fi mărită dacă există o atrofie accentuată a crestei alveolare post –
extractional, dacă există ocluzie deschisă sau dacă au avut loc egresii sau extruzii ale dinților
limitrofi. Înălțimea poate fi micșorată dacă a avut loc abraziunea sau distrucț ia coronară
(traumatic sau prin boală carioasă) a dinților limitrofi breș ei edentate și/sau egresia sau extruzia
dinților antagoniști.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

44

b. Amplitudinea spațiului protetic potențial
Amplitudinea spațiului protetic poate fi modificată de volum ul substructurilor o dontale
prin preparare, distrucție coronară, respectiv obturaț ii debordante sau tra tamente protetice
incorect realizate.

c. Lățimea spațiului protetic potențial
Aceasta poate fi mărită dacă au loc înclinări vestibulo -orale ale dinț ilor limitrofi, dacă
există creste exostotice, tratamente odontale sau prot etice necorespunzătoare pe dinți i limitrofi.
Lățimea poate fi micșorată când au loc rotații î n ax ale dinților limitrofi, prepară ri ale acestora sau
dacă creasta alveolară este atrofiată.

4.2. Caracteristici ale elementelor spațiului protetic potențial și implicații clinice – Amprentare în
funcție de câ mpul protetic
Crestele alveolare bine reprezentate oferă rezistență la forțele de dislocare laterale.
Crestele late oferă o rezistență bună la forțele aplicate vertical, pe când crestele resorbite, plane,
deși rezistă bine la aplicare a de forțe vericale, nu opun rezistență forțelor orizontale. Crestele bine
reprezentate, cu exostoze și micșorarea înălțimii spațiului protetic potențial reduc spațiul necesar
pentru montarea dinților. Crestele alveolare reziduale ascuțite nu vor rezistă la for țele verticale și
vor cauza durere la exercitarea forțelor.
Boltă palatină înalta, de formă ogivală sau cea plană, de înălțime mică nu sunt favorabile
pentru retenția protezei maxilare. În cazul prezenței unui torus palatin, dacă acesta nu a fost
îndepărt at în timpul etapei de pregătire pro -protetică, se va folia modelul pentru despovărare în
timpul amprentării.
Tuberozitățile maxilare ajută la retenția protezei superioare dacă sunt mari, însă spațiul va
trebui deretentivizat înaintea amprentării.
Un alt spațiu care trebuie deretentivizat în vederea amprentării este spațiul lingual fro ntal
și lateral, unde pot exista margini osoase. De asemenea se poate întâlni un spațiu retentiv, atât la
maxilar cât și la mandibulă, în zona frontală vestibulară.
În cee a ce privește frenurile și bridele, acestea trebuie ocolite încă din momentul
amprentării periferice, deoarece nerespectarea acestui obiectiv va duce la dislocarea protezei de

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

45
pe câmp. Etapă de amprentare periferică este foarte importantă deoarece oferă in dicii
practicianului cu privirea la menținerea protezei pe câmp. Dacă se respectă limitele câmpului
protetic și amprentarea se realizează corect, medicul resimte o rezistență la îndepărtarea
portamprentei de pe câmp, realizâ ndu-se cu materialul de amprentă o succiune eficientă.
Țesuturile moi, mucoasa rezilientă și cea mai puțin rezilientă sunt factori ce trebuie lu ați
în considerare. Dacă edentaț ia a survenit în urmă pierderii dinților de cauza parodontală putem
observa mucoasa foarte fragilă și în exces la muchia crestei alveolare, iar dacă pacientul a purtat
proteză în trecut, putem observa hiperplazii ale mucoasei. Așadar, capa citatea țesuturilor de a
rezista la forțe depinde de consistența lor, fie ea densă și fe rmă sau compresibilă. Calitatea
mucoasei va indica alegerea materialului și a metode i de amprentare. Mucoasa se va examina pe
zone, în funcție de aspect, integritate, indice de reziliența și mobilitate orizontală.

4.3. Amprentarea funcțională pentru Edentaț iile de clasa a III -a si a IV -a Kenned y

În general, aceste clase de edentaț ie sunt considerate cu suport dento -parodontal.
Deoarece suportul este în principal pe dinți, scoala Americană nu consideră necesară înregistrarea
unei amprente funcț ionale. Pentru asemenea aparate gnato -protetice, scheletul metalic acoperit de
șeile acrilice permit transferul forțelor ocluzale la dinții stâ lpi prin intermediul pintenilor ocluzali.
Deoarece crestele alveolare nu sunt responsabile în principal de menținerea ș i sprijinul protezei
amovibile, așadar, rezil iența, configurația si forma crestei și tipul de os nu reprezintă factori in
menț inerea protezei. Indiferent de amplitudinea spațiilor protetice potențiale, atâta timp cât
scheletul este rigid, dinții stâ lpi sunt demni si bi ne implantati, iar designul croș etelor e ste realizat
corect, dinții stâlpi vor suporta forțele ocluzale. Așadar, este necesară o amprentă care s ă
înregistreze forma anatomică a dinților și a structurilor înconjurătoare. Această amprentă va
înregistra țesuturile de la periferia câmpului p rotetic într -o stare netensionată, pentru ca relația
dintre viitoarea proteză și periferie să fie cât mai exactă posibil. Deș i subexten sia bazei protezei
nu este de d orit, o bază supraextinsă poate duce la retentive de alimente, ș i poate modi fica
conturul facial. Pentru a înregistra țesuturile planș eului oral, vom folosi o portamprentă
individuală .
Se realizează amprente anato mice convenț ionale, materialele de elecț ie fiind hidrocoloizii
irevers ibili. Elastomerii se utilizează atunci când există retentivi tați mari sau dacă utilizăm

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

46
sisteme special de menținere sprijin ș i stabilitate. Alginatul este preferat datori tă ușurinței de
utilizare și preț ului de cost redus.

4.4. Amprentarea funcțională pentru protezarea definitiv ă a câ mpurilor protetice Edentate
terminal
Aceste cazuri nu au avant ajul unui suport care se bazează în î ntregime pe dinți, aș adar cre stei
alveolare ii rev ine rolul de a contribui la menț inere, spr ijin ș i stabilitate. Așadar, intervin
urmă torii factori în î ndeplinirea cu succes a aces tui rol pentru restaurarea funcției și confortului
într-o manieră placută din punct de vedere estetic:
a. Conturul ș i calitatea crestei reziduale
b. Suprafața de creastă ce urmeaza a fi acoperită de ș ea
c. Tipul și acuratețea amprentei î nregistrate
d. Designul scheletului
e. Totalul de forț e aplicate
Creasta alveolară ideală pentru a menține și susț ine baza proteze i are os dens, c u un contur
rotunjit, cu versanți înalți, ș i este acoperi tă de mucoasa densă și fermă. O asemenea situație
clinică este însă rar întalnită .
Fig.1 Po rțiunea punctată delimitează muchia crestei reziduale care trebuie înregistrată în mod
anatomic în procedurile de amprentare.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

47

Mucoasa rezilientă nu va oferi un suport propice, iar țesuturile se vor interpune între baza
protezei și o creastă ascuțită . Nu doar natura osului crestei treb uie luată în considerare, ci și
poziția sa în raport cu direcția forțelor aplicate. Creasta alveolară mandibulară este adesea
resorbită, iar în urma extracțiilor dentare în zona posterioară, se va pierde și natura fermă a
mucoasei acoperitoare.
Forțele ce se aplică în această zonă vor irita adesea țesuturile și vor cauza inflamație cronică.
Așadar, creasta alveolară mandibulară nu poate fi o regiune primara de aplicare a stresului.
Pentru maxilar, mucoa sa este pregatită pe ntru a rezista forț elor. Topo grafia unei arcade
maxilare parțial edentate impune o restricție asupra selectării zonei primare de sprijin. Î n ciuda
proceduri lor de amprentare, zona crestală va deveni zona primara de sprijin pentru forțele
verticale, iar ver sanții crestei se vor opune forțelor orizontale – rotaționale. Zona dintre rafeul
median și versanț i oral i posteriori nu va putea fi zonă primara de sprijin datorită mucoasei
reziliente. Ace ste zone trebuiesc despovarate în bazele protezei sau î n conectori i principali.
Cu cât zona acoperită de ș eile protezei este mai mare, cu atât mai mare este distribuția
forțelor. Bazele protezei trebuie să acopere câ t mai mult posibil din creasta alveolar ă în limita
toleranței fiziologice a țesuturilor periferiei câ mpulu i protetic.
Creasta alveolară reziduală are astfel două forme : forma anatomică și forma funcțională.
Forma anatomică este conturul suprafeței crestei atunci când nu suportă forț e ocluzale . Forma
funcțională este atunci când creasta este suspusâ unor forț e funcționale. Forma anatomică este
înregistrată cu un material de consistență mică , cum es te pasta zinc -oxid eugenol, dacă întreaga
portamprentă este corect despovărată. Depinzând de vâ scozitatea materialului folosit ș i de
rigiditat ea portamprentei, putem folosi ș i siliconi sau hidrocoloizi pentru acest tip de amprentare.
Pot exista însa distorsiuni și modificări ale poziției țesuturilor din combinaț ia materialului cu
rigiditatea portampre ntei și din grosimea insuficientă a materialului între portamprentă și țesuturi.
Totuș i, cele mai complete tehnici sunt cele selective compresive care înregistrează forma
anatomică a zonelor ce nu pot rezista forțelor, cât ș i zonele primare de sprijin, de fapt, forma
funcțională a crestei alveolare. Cât de mult va diferi a ceasta de forma anatomică a crestei va
depinde d e caracteristicile structurale și de grosimea ț esuturilor moi .
Țesuturile orale care sunt distorsionate încearca mereu să revină la forma lo r inițiala.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

48
Cănd baza pr otezei nu permite acest lucru, ț esuturile de vin inflamate și funcț ionalitatea lor devine
imposibilă, ducând și la resorbție osoasă. Țesuturile care sunt minim îndepartate î n amprentare
raspund favorabil la presiunile adiț ionale apli cate de bazele protezei dacă aceste presiuni sunt
intermitente ș i nu continui.
Principiul cel mai indicat după care ar trebui să amprentăm aceste cazuri în funcție de
particularitățile fiecărui ț esut. Ast fel vom amprenta anatomic unitațile odontale ș i functional
crestele reziduale. Aceste tehnici, denumite dual e, pot fi f iziologice , funcțional duale sau
funcț ional duale cu presiuni selective. Dificultatea practică a acestor tehnici este îmbinarea celor
două amprente, care poate fi realizată prin amprentar ea funcțională inițială urmată de
amprentarea anatomică – cu care se despond împreună ambele amprent e sau realizarea unui
model iniț ial, anatomic, alterat ulterior conform amprentei funcț ionale.

Figura 2. Comparație între amprenta anatomic ă (A) și amprentarea funcțională (B)
(Carr A, Brown D, Mccracken’s Removable Partial Prosthodontics)

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

49

PARTE A SPECIALĂ

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

50

Capitolul V
REABILITAREA PACIENȚILOR CU PROTEZE AMOVIBILE

5.1 Introducere

Edentația parțială fie ea redusă sau întinsă poate evolua fie spre compensare și restabilirea
homeostaziei sistemului stomatognat la o nouă situație, fie spre instalarea rapidă sau progresivă a
dishomeostazei, fără posibilitate de r evenire.

Mecanismele proprii compensatorii se pot constata: la nivelul suportului odontal prin
abraziune (de cele mai multe ori la grupul frontal restant marginile incizale se transformă în
suprafețe care preiau funcția masticatorie), depuneri de cement, fibre desmodontale mai
numeroase, lamina dura îngroșată. La suportul parodontal se constată manșonul epitelial al
gingiei marginale îngroșat. La nivelul crestei edentate trabeculațiile osoase sunt organizate paralel
cu muchia crestei, sunt bine organizate și există o corticală osoasă continuă.
În această etapă de edentație orice tip de protezare fixă sau mobilă rezolvată corect poate
opri evoluția edentației.

Cu cât întinderea edentației este mai mare cu atât apar mai repede mecanismele de
decom pensare. La pacienții vârstnici, cu o stare generală precară și un metabolism deficitar
decompensarea se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere unde se constată creșterea
mobilității dentare, congestia manșonului epitelial, lărgirea spațiului period ontal, dispariția

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

51
laminei dura. Aceste fenomene sunt favorizate și de edentația în sine care desființează punctul de
contact și antrenează schimbar ea poziției dinților, acționând ca la “domino” și grăbind evoluția
spre edentația totală. În absența unor sti muli corespunzători osul alveolar suferă un fenomen de
atrofie și resorbție lentă, mucoasa acoperitoare se atrofiază odată cu osul subiacent, fiind
implicată direct în masticație. În tot acest ansamblu de manifestări se suprapune și trauma
ocluzală ce acți onează de cele mai multe ori lent, consecutiv apariției migrărilor dentare.

În contextul evoluției de edentație să nu uităm legătura interarcadică, stabilită prin
ocluzie. S -au constatat frecvente manifestări ocluzale care accelerează starea de edentație din faza
de debut, de la prima extracție dentară: migrări dentare verticale și orizontale ce antrenează
modificarea curbelor sagitale și transversale, cuspizilor de sprijin și apariția contactelor
premature și interferențelor ocluzale.

5.2 Motivarea alegerei temei

Cresterea numărului de pacienți care solicită o metoda de protezare amovibilă, insă care
prezintă particularități și caracteristici diferite ce necesită tehnici diverse de amprentare.

5.3 Scopul studiului

Multitudin ea de cazuri clinice ce necesită tratament amovibil ne pune în imposibilitatea
clasificării metodelor de tratament în funcție de starea de edentație. Ceea ce se poate deduce în
urma unui examen clinic minuțios este întinderea edentației, gradul de compensa re la nivelul
suportului odontal, parodontal, mucos și osos și menținerea relației de ocluzie stabilă.
Scopul acestui studiu vizeaza individualizarea un ei etape esențiale de tratament , respectiv
amprenta funcțională , cuantificarea factorilor ce stau la baz a alegerii metodei de amprentare , în
acord cu particularitatea câ mpului protetic , în vederea asigură rii unui management optim terapiei
protetice amovibile.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

52

55..44 MMaatteerriiaall șșii mmeettooddăă
Studiul a fost facut pe o perioada de 12 luni , din anul 2018 luna iunie pan a in anul 2019
luna mai, pe un lot de 30 de pacienti cu forme diferite de afectiuni parodontale din care 4 pacienți
prezentau parodontită marginală superficială, 10 pacienți parodontită ulcero -necrotică, 7 pacienți
cu parodontită cronică a adultului și 9 p acienți cu parodontită rapid progresivă.
Aceste afectiuni au dus in timp la edentatii mai mult sau mai putin extinse, pacientii
necesitand de diferite tipuri de protezari.

În cadrul edentației parțial întinse au fost descrise mai multe metode de ampren tare
funcțională, diferite de edentația totală, folosind de regulă anumite criterii:
1) clasa de edentație I,II,III,IV, Kennedy, V, VI, Kennedy, Applegate
2) câmp protetic cu suport muco -osos cu reziliență crescută sau scăzută; cu creastă edentată cu
resorbție accentuată sau staționară;
3) tipul de protezare pentru care se face amprentarea:
1) protezare parțială mobilă
2) protezare mixtă unimaxilară
3) protezare compozită
4) situații clinice cu tot dinții restanți preparați sau când se păstrează și dinți i nepreparați
5) tipul de ocluzie – absența contactelor dento -dentare
– prezența contactelor dento -dentare instabile
– prezența contactelor dento -dentare stabile

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

53

Tehnicile de amprentari funcționale cunoscute și utilizate în funcție de criteriile
menționate anterior sunt:
1. Amprenta funcțională prin tehnica dublului amestec
2. Amprenta funcțională prin wash -technique
3. Amprenta funcțională cu portamprentă individuală completă
4. Amprentă finală cu porta mprentă decupată vestibular (Gysi, Osborne și Lammie)
5. Amprentă finală cu portamprentă decupată incizal (Greenfield)
6. Amprentă funcțională cu model corectat (Applegate, Holmes)
7. Amprenta finală cu portamprentă decupată dentar

Este o tehnică de a mprentare în 2 timpi propuse de Hindels și Rouot și necesită 2
portamprente. Prima este o portamprentă individuală decupată în dreptul dinților și prevăzută cu
butoni de presiune pe șei. Cea de -a doua este o portamprentă standard, prevăzută cu orificii în
dreptul butonilor de presiune ai primei portamprente. Prima amprentă se înregistrează cu Z.O.E.,
iar a doua cu material alginic. Este recomandată ca o amprentă de compresiune pentru câmpuri
protetice dure, regulate și neretentive.
De asemeni metoda de prep arare a substructurilor organice poate eficientiza tratamentul
protetic prin protezare mixtă.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

54

5.5 Rezultate și discuții

Analiza lotului de pacienți a luat în calcul următoarele variabile:

 Repartitia pe boli parodontale
 Repartitia pe m ediul de proveniente
 Repartitia pe sexe
 Repartitia pe pacienti cu boli psihice
 Repartitia pe grupe de varsta

Distributia pacientilor in functie de boala parodontala :
 Parodontita marginala superficiala – 4 pacienti
 Parodontita ulcero -necrotica – 10 pacient i
 Parodontita cronica a adultului – 7 pacienti
 Parodontita rapida progresiva – 9 pacienti

Fig.5.1 Repartiția pe boli parodontal

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

55

În urma studiului statistic pe repartiția pe mediul de proveniență putem observa că cei mai
multi pacienți provin din mediul urban.

Fig. 5.2 Repartiția pe mediul de proveniență

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

56

Lotul de studiu a fost reprezentat de subiecți de sex masculin și feminin. Din numărul
total de pacienți se observă că avem un p rocent de 60% predominat de partea feminină.

Fig. 5.3 Repartiția pe sexe

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

57

1614
13 13.5 14 14.5 15 15.5 16 16.5PACIENT CLINIC SĂNATOSPACIENT CU BOLI PSIHICERepartitia pe loturi de pacienți cu boli
psihice
Pacient clinic sănatos pacient cu boli psihice

Fig.5.4 Repartiția pe loturi de pacienți cu boli psihice

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

58
În statistica de mai jos putem observa că procentul cel mai mare este de 64% la pacienții
cu proteze amovibile cu varste cuprinse între 60 -70 ani.

Fig. 5.5 Repartiția pe grupe de vârste

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

59

Cazuri clinice

Caz clinic 1

Pacienta M .S în varstă de 65 ani , s-a prezentat la cabinetul stomatologic în urma unor
tulburări funcționale ( masticatorii, fonetice) determinate de edentația întinsă maxilară și
mandibulară. Du pă examenul clinic am stabilit diagnosticul împreună cu medicul, s-a hotârât ca
soluție terapeuti că o proteză provizorie amovibilă și pațial acrilică.

Examen dento – parodontal

X X X X X X X X X X X X X
1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8

4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
X X X X X X X X X X

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

60

În urma examenelor clinice și paraclinice s -a formulat urm ătorul diagnostic :

 Diagnosticul de stare generala: bună ( favorabilă tratamentului)
 Diagnosticul parodontal: parodontită marginală cronică superficială localizată la nivelul
grupului frontal mandibular, de eti ologie bacteriană, ce antrenează tulburări funcționale
masticatorii, fizionomice, de deglutiție, evoluție lentă, complicații locale (resorbție și
atrofie osoasă), loco -regionale, cu prognostic favorabil prin tratament, netratată.
 Edentație parțial întinsă maxilară, clasa I Kennedy ,subclasa A Lejoy eux, de etiologie
carioasă și parodontală, cu tulburări funcționale masticatorii, fonetice, de deglutiție,
fizionomice, evoluție lentă cu complicații locale, loco -regionale, prognostic favorabil prin
tratament, incorect tratată
 Edentație parțială mandibul ară, clasa I Kennedy subclasa A Lejoyeux, de etiologie
carioasă și parodontală, cu tulburări funcționale masticatorii, fonetice, de deglutiție,
fizionomice, evoluție lentă cu complicații locale, loco -regionale, prognostic favorabil prin
tratament, incorect tratată
 Diagnostic ocluzal: malocluzie determinată de modificarea parametrilor ocluziei statice și
dinamice, consecutiv edentației.
 Malrelație mandibulo -craniană excentrică, consecutivă edentației, produsă prin basculare
antero -posterioară, cu tulburarea funcțiilor masticatorii, fizionomice, fonetice și de
deglutiție, evoluție lentă cu complicații locale, loco -regionale și generale, prognostic
favorabil prin tratament, netratată.
 Dishomeostazie manifestă clinic, etiologie carioasă, parodontală și de edent ație, cu
tulburări masticatorii, fonetice, de deglutiție, fizionomice, evoluție lentă cu complicații
locale, loco -regionale, generale, prognostic favorabil prin tratament, netratată.
 Stare de igienă orală nesatisfăcătoare, depozite de tartru la nivelul tut uror unităților
odonto -parodontale restante.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

61

EXAMEN CLINIC

Fig. 5.6 Aspectul initial al arcadei maxilare ( arcada superioară )

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

62

Fig. 5.7. Aspectul iniț ial al arcadei mandibulare ( arcada inferioară )

Fig. 5.8 Aspe ctul iniț ial al arcadelo r (superioară ș i inferioară )

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

63

Fig. 5.9 Aspectul i nițial în intercuspidare maximă

Oglinda indicilor clinico -biologici oferă aspecte pozitive ale suportului muco -osos și
aspecte negative ale suportului odonto -parodontal datorită formei de paro dontită marginală
superficială .
Soluția terapeutică aleasă a fost reprezentată de protezarea provizorie acrilică, în vederea
repoziționă rii cranio -mandibulare corecte.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

64

Algoritmul terapeutic a vizat urmă toarele etape:

Prima etapă este reprezentata de amprenta preliminara. Obiectivul prin cipal al acestei faze
consta in reproducerea tuturor elementelor anatomo -functionale utile confectionarii unui model
de studiu .

Fig. 5.10 Amprentarea preliminara , înregistrată cu alginat

A doua etapă este reprezentată de realizarea modelelor funcț ionale, care redau
copia fidelă a câ mpului protetic și este utilizat pentru confecționarea lingurii individuale.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

65

Fig. 5.11 Modelele funcț ionale

Realizarea tehnologica a portamprente lor individuale in deplin acord cu tehnica
utilizata.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

66

Amprenta funcțională

La maxilar am optat în urma evaluă rii parametrilor ce caracterizează câ mpul p rotetic
pentru amprentarea funcțională cu portam prentă decupată incizal .
Într-un pri m timp s-a adaptat portamprenta individuală , ulterior s -au amprentat cu material
siliconic , cu ajutorul unei seringi, s -a introdu s materialul siliconic prin deschiderea incizală, care
să acopere spațiul peridentar.

Fig. 5.12 lingura individuala confection ata
pe modelul de gips

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

67

Fig. 5.13 Plasarea cerii bucoplastice pe marginile portamprentei pentru amprentarea
marginală

Fig. 5.14 Verificarea statică și dinamică a portamprentei

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

68

Fig. 5.15 Primul timp de amprentare

Fig.5.16 Amprenta cu portam prenta decupată incizal

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

69

La mandibulă am optat pentru amprentare finală cu p ortamprentă decupată vestibular .
Această tehnică utilizează o portamprentă care acoperă în întregime crestele edentate, fața
orală și marginea incizală a dinților rest anți, lăsând liberă fața vestibulară a acestora.

Fig. 5.17 Aspecte tehnologice ale realizarii portamprentei pentru amprentarea functionala
decupata vestibular

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

70

O primă etapă a fost reprezentată de verificarea statică și dinamică a portamprentei, în
etapa următoare s -a înregistrat amp renta, utilizând ca material de amprentă siliconii de
condensare.
În etapa următoare s -a realizat o cheie vestibulară din material siliconic.

Fig 5a

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

71

Fig. 5b

Fig. 5c

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

72

Fig. 5d

Fig. 5 e

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

73
Fig 5 a, b, c, d, e – Aspecte clinice ale inregistrarii amprentei functionale decupate
vestibular

Fig. 5.18 Aspecte ale amprentelor functionale

Fig. 5.19 Inregistrarea relatiilor mandibulo -craniene cu ajutorul machetelor de ocluzie

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

74

Fig. 5.20 Aspecte ale protezarilor amovibile

Fig. 5.21 Aspecte intraorale ale reabilitarii provizorii in intercuspidare maxima

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

75

Fig. 5.22 Aspectul final al cazului clinic

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

76

CCoonncclluuzziiii

1. Amprentarea functionala reprezinta o e tapa clinica deosebit de importanta cu profund
impactin elaborarea finala a protezarii .

2. Acuratetea amprentarii functionale depinde in mod direct de tehnica utilizata ,precum si de
tipul de material utilizat.din acest punct de vedere se remarca in plan pra ctic rezultatele care
se obtin prin utilizarea modelului sectionat,adaptata particularitatilor campului protetic ce tin
de statusul suportului muco -osos si dento -parodontal.

3. Particularitatile campului protetic legate de indicii clinio -biologici ce caracte rizeaza statusul
odonto -parodontal si pe cel muco -osos sunt cele care dicteaza tipul de material de amprenta
ales,viscozitatea materialului de amprenta, respectiv tehnica aleasa

4. Tehnicile moderne de amprentare au rolul de a scurta timpul alocat acestei e tape de tratament
protetic, dar, în același timp sunt mult mai fidele decât tehnica clasică cu portamprentă
completă, deoarece înregistrează separat suportul odonto -parodontal și cel muco -osos.

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

77

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Armellini D B, Heydecke G, Witter D J , Creugers NHJ – Effects of removable partial
dentures on the quality of life in people with shortened dental arches; Nederlands
tijdschrift voor tandheelkunde, 12 -2012
2. Brudvik JS – Advanced removable partial dentures, Ed.Quintessence, 1999
3. Brudvik JS, Palacios R – Lingual retention and the elimination of the visible clasp arm,
Journal of esthetic and restorative dentistry : official publication of the American
Academy of Esthetic Dentistry, 2007
4. Buchner A, Calderon , Ramon Y – Localized hyperpl astic lesion of the gingiva Journal of
periodontology, 48.
5. Budtz -Jørgensen E , Bochet G , Grundman M , Borgis S .- Aesthetic considerations for the
treatment of partially edentulous patients with removable dentures, Pract Peri odontics
Aesthet Dent. 2000 Oct;12(8):765 -72; quiz 774
6. Cleaton J – Surface, caracteristics of cells from different layers of keratinized and
nonkeratinized oral ep ithelium J Periodontal Research , 1975, nr. 10.
7. Clem PG, Rodriguez M, Voigt JA, Ashley CS – U.S. Patent 6,231,666. (2001)
8. Conrad A., Schwalm – Aclinical study of patients 1 to 2 years after placement of
removable partial dentures J.P.D., 1977, vol.38, nr.4, pag.380 -391.
9. Craig, R.G. -Restorative Dental Materials, 7th ed. St.Louis: The C.V. Mosby Co. 1985.
10. Davenport JC, Basker RM, Heath J, Ralph JP, Glantz P -O Need And Demand For
Treatmant, BRITISH DENTAL JOURNAL, VOLUME 189, NO. 7, OCTOBER 14
2012

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

78
11. Davies SJ, Gray RMJ, McCord JF – Good occlusal practice in removable
prosthodontics – British Dental Journal -volume 191, no. 9, november 10 2001 BDJ
12. Dechaume M., Schefer P., Laundenbach P., Payen J. – “ Un facteur inconuu
d’intolerance aux protheses dentaires adjointes. La fragilité capillaire “. La presse
medical, 2012, nr.39.
13. del Palomar AP , Santana -Penín U , Mora -Bermúdez MJ , Doblaré M .- Clenching TMJs –
loads increases in partial edentates: a 3D fi nite element study, Ann Biomed Eng. 2008
Jun;36(6):1014 -23. Epub 2008 Apr 4. PMID: 18389372 [PubMed – indexed for
MEDLINE]
14. Devlin H., Sloan P ., Luther F. – Alveolar bone resorption. A hystologycal study
comparing bone turnover in the edentulous mandible and iliac crest, J.P.D., mai 2012,
vol. 71, nr. 5.
15. Diernberger S, Bernhardt O, Schwahn C, Kordass B – Self-reported chewing side
preference and its associations with occlusal, temporomandibular and prosthodontic
factors: results from the population -based Study of Health in Pomerania (SHIP -0), J
Oral Rehabil. 2008 Aug;35(8):613 -20
16. Dumitrescu S – Edentația parțială și proteza mobilizabilă Ed. Medicală București, 1970
17. Dumitrescu S – Restaurarea protetică mobilizabilă în edentația parțială, Ed. Medicală
București, 1973
18. Dunbar WL, Un K, Donze lli PS, Spliker RL – An evaluation of tree -dimensional
diarthrodial joint contact using penetration data and finite element method.
J.Biomech.Eng 123 -333-340, 2001
19. Dykema RW, Cumingham DM, Johnston JF, – Modern practice in removable partial
prosthodontics P hiladelphia, Saunders, 1969
20. Forna N – Evaluarea stării de sănătate afectate prin edentație, Editura Demiurg, 2007
isbn 978 -973-152-017-9
21. Forna N, Protetica Dentara, V ol I si II, Editura Enciclopedica, 2011, Bucuresti

Vitalie Marii Tipuri de amprentări funcționale în protezarea amovibilă

79
22. Forna N – Dental medicine between reality and paradigm, Ed. Demiurg, 2008
23. Forna N – Telescopar ea în edentația parțial întinsă , Ed. Apollonia, Iași, 2001
24. Forna N. -Tratat de Protetica Dentara, Editura”Gr. T. Popa » Iasi, 2010
25. Kamel Erar, Diana Cerghizan, Protetica Denatara. Protetica Fixa. Principi i de evaluare
si tratament, Iasi : Ed. Gr. T. Popa, 2017
26. Sorin Popusor, Tratamentul Protetic al Edentatiei Partiale prin Proteze Partiale
Mobilizabile.Note de curs pentru studenti Facultatii de Medicina Dentara si Medicii
rezidenti in specialitatea protet ica dentara. UNIVERSITY PRESS Tîrgul Mures 2018