Viorel Neaga Disertatie 2018 [631477]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRO NOMICE
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA : PROTECȚI A AGROECOSISTEMELOR
ȘI EXPERTIZĂ FITOSANITAR Ă

LUCRARE DE DI SERTAȚIE

Îndrum ător Științific:
Șef lucrări univ. dr. Rada ISTRATE
Absolvent: [anonimizat] 2018 –

2

SPECIALIZAREA: PROTECȚI A AGROECOSISTEMELOR ȘI
EXPERTIZĂ FITOSANITAR Ă

LUCRARE DE DI SERTAȚIE

MONITORIZAREA MICROLEPIDOPTERELOR DIN LIVEZILE
DE MĂR ȘI PRUN DIN ZONA LIMITROFĂ A MUNICIPIULUI
BUCUREȘTI (CERNI CA ȘI MOGOȘOAIA)

Îndrum ător Științific:
Șef lucrări univ. dr. Rada ISTRATE
Semn ătura …………………………………… ..
Absolvent: [anonimizat] 2018 –

3
Cuprins

Pag.
Introducere ………………………………………….. ………………………………………………………………… ….. 5
CAPITOLUL I – Stadiul actual al cunoașterii utilizării feromonilor în prognoza și
combaterea insectelor dăunătoare
1.1. Aspecte generale privind conceptul de feromoni …………………………………………………………
1.2 Stabilirea răspândirii dăunătorilor …………………………………………………………………………….. .
1.3 Avertizarea momentelor optime de tratament cu ajutorul feromo nilor …………………………… 11

11
15
15
CAPITOLUL II – Material și metodă
2.1. Obiective ……………………………………………………………………………………………………. ………..
2.2. Materialul studiat ………………………………………………………………………………….. …………. …..
2.2.1. Cydia funebrana Tr. (viermele prunelor) ……………………………………………………………. …
2.2.2. Cydia pomonella L. – Viermele merelor …………………………………………………………….. …
2.2.3 . Adoxophyes reticulana Hbn. – Molia pieliței fructelor ………………………………………….. …
2.3. Determinări efectuate ……………………………………………………………………………………….. ……
2.4. Centralizator al controlul microlepido pterelor din livezile din Mogoșoaia ș i Cernica ……. 18
18
19
19
21
25
28
30
CAPITOLUL I II – Condițiile generale în care s -au efectuat cercetările
3.1. Amplasarea experiențelor ……………………………………………………………………… ………….. …..
3.2. Condițiile pedoclimatice în localitatea Cernica ……………………………………………………… …
3.2.1. Așezare geografică ……………………………………………………………………………. ………….. …..
3.2.2. Relieful …………………………………………………………………………………………………………… ….
3.2.3. Solul ……………………………………………………………………… ……………………………………….. …
3.2.4. Regimul pluviometric ……………………………………………………………………………………….. ..
3.2.5. Regimul termic ……………………………………………. ……………………………………………………. ..
3.2.6. Regimul eolian …………………………………………………………………………………………………….
3.2.7. Nebulozitatea ……………………………………………………………………………
3.3. Condițiile pedoclimatice în localitatea Mogoșoaia ……………………………………………………. .
3.3.1. Așezare geografică …………………………………………………………………………………………. ….
3.3.2. R elief …………………………………………………………………………………………………………….. ….
3.3.3. Rețea hidrografică …………………………………………………………………………………. ……………
3.3.4. Climă …………………………………………………………………………………………………………….. ….
3.3.5. Vegetația …………………………………………………………………….. …………………………………… .
3.5.6. Solurile …………………………………………………………………………………………………………….. ..
32
32
33
33
34
35
36
37
38
38
39
39
40
40
41
42
43

4
CAPITOLUL I V – Rezultate obținute
4.1. Rezultate privind dinamica speciilor de microlepidoptere la măr și prun în livezile din
zona Cernica …………………………………………………………………………………………………………….. ….
4.1.1. Dinam ica speciei Cydia pomonela ………………………………………………………………………. .
4.1.2. Dinamica speciei Adoxophyes reticulana ……………………………………………………………… .
4.1.3. Dinamica speciei Cydia funebrana ………………………………………………………
4.2. Rezultate privind dinamica speciilor de microlepidoptere la măr și prun în livezile din
zona Mogoșoaia ………………………………………………………………………………………………………….. .
4.2.1. Dinamica speciei Cydia pomonela ………………………………………………………………………. .
4.2.2. Dinamica speciei Adoxophyes reticulana ………………………………………………………………
4.2.3. Dinamica speciei Cydia funebra na ………………………………………………………………………. . 44

44
44
45
46

48
48
49
50
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………… ….. 52
BIBLIOGRAFIE 53

5
INTRODUCERE

Importanța economică și alimentară a mărului
Mărul ( Malus domestica ) este cea mai cunoscută și răspâ ndită cultură pomicolă de climat
temperat. Vechimea culturii, suprafața și producția obținută, valoarea alimentară, dietet ică și
terapeutică a fructului, plasticitatea ecologică și productivitatea sunt însușiri care conferă mărului
o importanță primordială.
Fruct al arborelui Binelui si Răului, mărul constituie un mic univers, o imagine împlinită a
esențelor vieții -apă și lum ină.
Această sferă de arome, dulce ață si culoare, generatoare a păcatului originar, a î nsoțit
existența omului de la o riginea timpurilor si i -a îmbogă țit spiritul fiind de multe ori sursa de
inspira ție pentru creațiile artistice ș i literare.
În ultimele de cenii, însă, pe mă sura creării unor soiuri noi, cu cerințe mai mici față de f rig
(Anna, Einshemer, Prințesa ș i Primicia), aria de cultură a mărului s -a extins mult si în zonele
calde ale Africii si ale Americii de Sud (în unele state din Brazilia). În ac este condiții, pe piața
liberă și -au făcut apariția noi producă tori, care au înc eput să influențeze prețul de vâ nzare al
merelor. Mai mul t, fermierii din emisfera sudică (Australia) au început să exporte în Europa
cantități mari de mere proaspete (recoltare martie -aprilie), care se vând la un preț superior celu i
al merelor noastre, păstrate î n depozite timp de 3 -4 luni.
În aceste condiții, cultivatorul va trebui sa -și însușea scă și să aplice cele mai noi tehnici de
lucru, pentru a obține recolte economice și de calitate foarte bună. Numai așa va reuși să
concureze și să reziste pe piața liberă.
Importanța economică a mărului se extinde dincolo de sfera pomiculturii ș i a consumului,
creând activități economice, locuri de muncă și resurse financiare în industrii paralele legate de
producerea pesticidelor, îngrașămintelor, a ambalajelor, industria alimentară și transport.
Alături de importanța economică a culturii mărului trebuie relevată importanța deosebită a
merelor în alimentația omului. Consumul de mere are un efect benefic nu numai asupra omului
bolnav sau covalescent, ci și asupra omului sănătos.
Merele, ca de altfel și alte fructe, constituie unul din componentele es ențiale, indispensabile
unei alimentații raționale. Existența unui număr mare de soiuri cu o coacere eșalonată î n diverse
epoci, contribuie la sporirea importanței merelor, care asigură consumul de fructe proaspete o
mare parte a anului și în special în perioada de iarnă, când posibilitățile de aprovizionare a
organismului uman cu vitamine sunt reduse. Datorită conținutului și armoniei dintre diverse
componente fizico -chimice ale fructelor, acestea s unt aproape singurele alimente î n stare finită,

6
gata pregătite de natură, car e se pot consuma proaspete, fără nici un fel de adaos, sau proces de
prelucrare.
Valoarea alimentară se datorează componentelor chimice ușor accesibile consumului uman,
la care se adaugă diferiți excitanți olfactivi, vizuali și gustativi, care fac merele accesibile la
consum și să fie savurate cu plăcere.
Merele au o compoziți e chimică extrem de complexă. Ele conțin: zaharuri, acizi organici,
substanțe tanoide, pectice, proteine, celuloză, substanțe fenolice, alcooli, eteri, carbonili. Numai
în alcătuirea aromei (gustul și mirosul) merelor au fost identificate 169 substanțe din aceste
ultime categorii. În alimentație, un rol deosebit revine însă, alături de cele enumerate mai înainte,
vitaminelor și sărurilor minerale. Din prima categorie enumeră m, în ordine descrescătoare a
cantității: vitamina C (0,5 -40 mg/100g substanță proas pătă); vitamina PP(0,1 -7 mg/100g);
vitamina A (β -caroten 0,02 -0,09mg/100g); apoi vitamina B1, B2, biotină, acid pantolenic și
vitamina B6. În privința sărurilor minerale, p ână î n prezent, au fost identificate în mere 45 de
elemente, în cantități diferite.
Conținutul în substanțe hrănitoare, precum și echilibrul zahăr/aciditate specific, asociat cu
substanțe aromate și cu o corelație variată, face ca mărul să constituie o îmbinare feri cită de
proprietăți alimentare ș i organoleptice. Armo nia gustului, parfumu l subtil, ș i textura plăcută a
merelor sunt apreciate unanim și le situează în categoria alimentelor solicitate pe toate
meridianele și paralele globului. Sunt consumate proaspete, uscate, preparate în mâncăruri gătite,
ca mere murate, ca băuturi nealcolic e (sucuri și nectaruri) sau alcoolice, rachiu de mere ș i cidru.
În privința producției de sucuri, este de subliniat că mărul deține primatul cu 21% din totalul
consumului mondial.
Despre cidru menționăm că este o bautură mult apreciată în Franța, cea mai mare
producătoare din lume, unde rezistă „concurenței” vin urilor ( Franța ocupă și locul î ntâi în l ume
la producția de vin), apoi î n Germania, Elveția, Anglia, Spania.
Conținutul merelor face ca, alături de valoarea alimentară, acest fruct să aibă și o se rie de
proprietăți terapeutice ș i explică prezența lui nu numai în alimentația omului sănătos, ci și în
regimuri alimentare recomandate, atât de medicina populară, cât și de cea științifică, multor
categorii de bolnavi. Deconstipant renumit, mai ales dacă este consumat la micul dejun, el are rol
important în prevenirea cancerului intestinulu i gros.
La nivelul intestinului, mărul manifestă o mare putere absorbantă a toxinelor. Ca urmare,
este indicat în infecții intestinale, iar celuloza lui nu este iritan tă. Mărul are o acțiune favorabilă
asupra diurezei și a eliminării acidului uric, fiind recomandat artriticilor, obezilor și reumaticilor.
Mulți medici recomandă folosirea cojilor de mere, în același scop, precum și pentru înlăturarea
insomniilor. Mărul es te, de asemenea, unul din mijloacele cele mai simple de luptă contra

7
hipertensiunii arteriale, preventiv sau curativ. Deci putem spune că se confirmă adevărul din
zicala populară „ Un măr la masă, alung ă doctorul din casă ”.
În legatură cu utilizarea mărulu i ca aliment -medicament, mai este de subliniat faptul că,
datorită existenței unui număr mare de soiuri cu coacere eșalonată (din iunie -iulie pană în iarna)
și datorită capacității mare de păstrare a fructelor în timpul iernii, această specie este prezentă în
consum pe cea mai mare parte a anului și în special în sezonul rece, cand posibilitățile de
aprovizionare a organismului uman cu vitamine sunt reduse. (Ligia Ion, 2007)

Aria de răspâ ndire
Pe glob, mărul deține o suprafață de peste 4,5 milioane hectare , răspândire în ambele
emisfere si în toate cont inentele. În emisfera boreală, î n care mărul deține primatul, limita
septentrională a acestui areal se situează în nordul Chinei, Siberia (unde temperatura scade iarna
la -40˚C), urcă la peste 66˚ latit udine, aproape de Cercul Polar î n Norvegia, apoi coboară la
latitudini ceva mai mici în Canada. În emisfera australă, limita sudică a culturilor de măr este
aproximativ paralela 40˚ în Chile, Argentina, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă. Între
aceste două limite extreme, culturile masive formează două centuri amplasate în cele două zone
temperate de pe glob.
În România există condiții naturale de climă și sol foarte favorabile pentru cultura mărului,
care ocupă în prezent 78 mii ha, amplasate preponderent î n regiunile ce corespund ariei naturale
de raspândire a speciei Malus silvestris -mărul pădur eț. Principalele regiuni producă toare de mere
din țara noastră sunt situate în același areal , respectiv pe dealurile subcarpatice, în zona
pădurilor de stejar și f ag.
Conform a nalizei producției pe țară, cultura mărului este cel mai bine reprezentată de
județele din nordul țării și anume: Bistrița -Năsăud, Argeș, Maramureș, Vâlcea și Suceava, care
asigură aproximativ 40% din recolta totală a țării. Centrele cele mai importante din aceste județe,
în care cultura mărului ocupă primul loc , depașind prunul, sunt: Baia -Mare, Șomcușa, Seini,
Beclan, Bistrița, Rădășeni. Alte anumite centre, fără ca mărul să predomine sunt: Rîmnicu –
Vîlcea, Horezu, Câmpulung -Muscel, Curtea de Argeș, Merișani, Mărăcineni.
(www.anivagro -iași.ro )

Importanța economică a culturii mărului pe plan mondial și în țara noastră
În lume mărul se cultivă în prezent pe aproximativ 4,5 milioane hectare, într -un număr de
peste 80 de țării, reprezentând specia pomicolă caracteristică zonelor geografice temperate.
Datorită plasticității ecologice mari, mărul are largi posibilități de aclimatizare în aproape toate
zonele globului pământesc.

8
Producția mondială de mere se situează la nivelul a 36 -40 milioane tone anual. Din această
producție, cea mai mare cantitate se realizează în Europa (12 225 000 t) și Asia (11 718 000 t) iar
cea mai mică în Oceania (315 000 t).
Între țările mari producătoare de mere menționăm: Chin a (5 017 000 t), SUA (4 885 000 t),
Franța (2 031 000 t), Turcia (2 000 000 t), Italia, Federația Rusă etc.
În România, cultura pomilor ocupă o suprafață de 320 000 ha, concentrată cu precădere în
zonele colinare, acolo unde condițiile climatice sunt mai f avorabile decât la șes, datorită
precipitațiilor mai frecvente și regimului termic mai echilibrat. Din suprafața totală, mărul ocupă
116 000 ha, situându -se pe primul loc, înaintea prunului, cireșului, vișinului, piersicului și
caisului.
Pe plan mondial, România se situează între primele 15 țări mari cultivatoare de măr, iar în
Europa, prin producția obținută, ocupă locul 9. De pe cele 116 000 ha, România produce anual
aproximativ 604 000 t de mere.
În ceea ce privește comerțul cu mere, cele mai mari expor tatoare de mere sunt Franța și
Italia, cu aproape 1 000 000 t, anual, în timp ce importul cel mai mare îl face Germania.
În ultimul tip, pe plan mondial se înregistrează o tendință evidentă de concentrare și
specializare a producției de mere.
În Europa oc cidentală se înregistrează un proces intens de modernizare a culturii mărului în
ceea ce privește sortimentul de soiuri și destinația de valorificare, punându -se accent pe
tehnologii cu grad redus de poluare a mediului.
În România, după anul 1989, pomicul tura în general și cultura mărului în special, au
cunoscut un regres vizibil.
Ca efect al Legii 18/1991, peste 50 % din suprafața cultivată cu măr a trecut în proprietatea
privată a cetățenilor, care nu dispun de mijloace tehnico -materiale și cunoștințe pr ofesionale
pentru a obține producții performante, ceea ce face ca aceste plantații să intre într -un proces lent
dar sigur de degradare și dispariție.
În sectorul de stat, blocajul economico -financiar existent la nivel național, a lovit nemilos
pomicultura și mai ales plantațiile de măr. Este de așteptat, ca până în anul 202 0, suprafața
pomicolă a României să scadă cu aproximativ 100 -120 mii hectare, defrișându -se în special
plantațiile de măr, cais și piersic.
În ultimul timp s -au extins plantații mici de măr de tip familiar, care vor asigura în cea mai
mare parte autoconsumul cultivatorilor. Este necesar ca și în România producția de mere să
crească pe seama măririi considerabile a randamentului livezilor și nu pe seama suprafețelor
acestora.

9
Pentru acesta trebuie să se înființeze ferme private de mărime optimă din punct de vedere
economic (15 -25 ha).

Importanța economică și alimentară a prunului
Cultura prunulu i se bucură de multă atenție în toate ță rile care dispun de condiții
climatice corespunzătoare cerințelor biologice ale speciilor ș i soiurilor cunoscute.
Prunul a deținut până nu demult, primul loc în producția de fructe. Astfel, în 1905
reprezenta 87,9% din numărul total de pomi cultivați (48 de milioane). Abia în ultimul deceniu,
producția de mere a reușit să depășească producția de prune. În 1988, producția de prune a fost
de 800 000 tone și reprezenta 12,2 % din producția mondială.
În țara noastră, cultura prunului prezintă o importanță deosebită pentru economia
națională. După ultimul recensămân t, efectuat în 1979, cât și din date statistice mai recente
(1994), prunul deține 47 % din totalul plantațiilor de pomi fructiferi, fiind urmată de cultura
mărului cu 29 %.
Importanța culturii prunului este dată de valoarea economică, socială, alimentară ș i
terapeutică a fructelor sale consumate în stare proaspătă sau prelucrat.
Valoarea economică rezultă din:
• capacitatea mare de producție;
• perioadă lungă de exploatare a plantațiilor;
• intrarea timpurie pe rod, în anul 4 -5 de la plantare;
• cost uri relativ reduse, determinate de cerințele modeste față de tehnologia de cultură,
plecând de la rusticitatea speciei și gradul mare de adaptabilitate la condițiile ecologice diferite;
• înmulțirea ușoară, prin altoire, pe mai mulți portaltoi (ușor de obț inut), unele soiuri direct
prin sămânță sau drajoni;
• cerințele mari ale pieții pentru prunele proaspete și a industriei de prelucrare, pentru o gamă
diversă de produse (gem, dulceață, compot, distilate, fructe deshidratate etc.);
• valorificarea unor soi uri de pruni ca pomi decorativi.
Valoarea alimentară a prunelor este dată de:
• aportul energetic, mai ales, de calitatea și diversitatea substanțelor nutritive;
• variabilitatea însușirilor organoleptice a fructelor proaspete, care satisfac preferințele
consumatorilor din diverse zone ale globului;
• posibilitatea consumului fructelor în diferite forme de preparate culinare;
• perioadă lungă de satisfacere a cerințelor de fructe proaspete, prin multitudinea soiurilor din
cultură, cu epoci diferite de coace re;
• proporția redusă de deșeuri a prunelor (sâmburi, codițe, pielițe).

10
Valoarea terapeutică a prunelor este susținută de complexitatea și conținutul bogat în
unele elemente biochimice. Astfel, majoritatea glucidelor sunt reprezentate de glucoză și
zaharo ză, ușor absorbite de organismul uman.
Glucoza asigură formarea rezervelor de glicogen (tonic al celulei hepatice), și de energie
a sistemului nervos central și a celui muscular.
Metabolizarea glucozei în acid gluconic face ca acesta să conjuge multe subs tanțe toxice
din organism (de origine internă sau externă), ducând la detoxifierea organismului.
Conținutul ridicat în glucide nedigerabile, hemicelulaza în primul rând, celulază și
lignina, stimulează peristaltismul intestinal, cu un rol covârșitor în men ținerea sănătății
organismului uman.
Antocianele, reprezentate de ciadină, au acțiune bacteriostatică, iar vitamina P, cu rol
circulator (de permeabilitate a capilarelor).
În prune predomină elementele minerale bazice (K, Ca, Mg), asigurând echilibrul
acid/bază, contracarând tendința de acidază, determinată de unele alimente (carne, ouă, grăsimi,
pâine etc).
Conținutul ridicat în apă și glucide simple, alături de potasiu, dau prunelor un rol diuretic
remarcabil. Efectul terapeutic este dat și de conținutul ridicat în vitamine: A, C, thriamină,
riboflavină, niacină, acid pantotenic, B 6, folacin (Consumer Nutrition Center, 1982, după
Romming D. W. și Cociu V., 1990).
Valent Jean, 1991, arăta că prunele au următoarele proprietăți terapeutice: stimulează
sistemu l nervos, diuretic, laxativ, dezintoxicant, decongestionant hepatic. Sunt indicate în
următoarele afecțiuni: atenie, anemie, surmenaj, arteroscleroză, intoxicație alimentară, hepatită,
temperamente bilioase.
Distilatul de prune (țuica) utilizată rațional a re un rol important circulator și vasodilatator.
Frunzele au acțiune diuretică, laxativă, febrifugă și vermifugă.

11
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII UTILIZĂRII FEROMONILOR ÎN
PROGNOZA ȘI COMBATEREA INSECTELOR DĂUNĂTOARE

1.1. Aspecte gener ale privind conceptul de feromoni (definiție, clasificare, funcții)
Feromonii ca mijloc tehnologic reprezintă un factor de integrare în arsenalul mijloacelor
moderne de protecție a plantelor având posibilitatea, alături de celelalte mijloace, să acționeze pe
cale nepoluantă și selectivă în limitarea populațiilor d e dăunători sub limita economică cerută de
producția agricolă .
Deși funcțiile biologice ale feromonilor în comportamentul insectelor au fost descoperite
încă de mult timp, totuși valorificarea ace stora ca mijloc de combatere s -a realizat în ultimul
deceniu. Î n 1837 Czarl Von Siebold găsește că semnalele odorante transmise de femele unor
specii de insecte atrag masculii acelorași spe cii. Această idee a fost ignorată timp de peste 50 de
ani până la observațiile prețioase efectuate de Fabre (1890) care menționează atracția unui mare
număr de masculi de Saturnia pyri de către femelele ținute în cuști. Fabre interpreta la timpul lui,
că femelele ar putea emite niște radiații olfactive.
Importantele pro grese realizate în ultimul timp în fiziol ogia insectelor au demonstrat că anumite
semnale chimice odorante emise î n mediu extern de către o insectă determină anumite reacții
specifice de comportament la indivizii receptori ai aceleiași specii.
Ca nomencla tură, termenul de feromon atribut acestor substanțe odorante este introdus in
literatura din (1599) de către Karlson și Butenandt (1959) și deriva etimologic din cuvintele
grecești: pherein = a purta și horman = a excita, a stimula.
Feromonii, ca semnale chimice intraspecific sunt produși de glande exocrine și se
deosebesc în acest fel de hormonii propriu zis , care sunt secreț ii interne vehiculate de sânge ș i
care acționează ca mesageri chimici între diferite țesuturi ale corpului.
Feromonii pot fi secret ați ca semnale chimice de diferite forme :picături, jet, pelicule fine,
aerosoli sau gaz.
Organele emițătoare ale insectelor au posibilitatea de autoreglare fiind echipate cu orificii
de aplicare retractabile precum și cu un sistem complex de evaporare a e misiunii feromonilor.
Tot atât de complexe sunt și organele receptoare; astfel după Mut zenbecher și Olsen
(1974) există tipuri specializate de recepție, de exemplu: organele ce primesc emisiile lichide sau
solide (organe gustative) precum și organe care permit recepția semnalelor moleculare și anume,
celulele receptoare localizate în antenele fluturilor.
Potrivit cunoștințelor actuale existente, feromonii pot fi clasificați în următoarele tipuri :

12
– Feromoni sexuali, sunt substanțe odorante emise de un si ngur sex pentru a atrage indivizi de
sex opus în vederea împerecherii, constituind astfel indivizi de sex opus în vederea împerecherii,
constituind astfel factorul esențial pentru supraviețuirea și perpetuarea speciei.
– Feromonii de alarmă , menționați d e Blum (1969,1970), Gabba și Pavan (1970) ,permit
insectelor informarea asupra prezenț ei unui peric ol, antrenând o migrare rapidă și colectivă a
populației din zona de emisie a feromonului; aceștia sunt proprii furnicilor, afidelor, albinelor,
etc.
– Ferom onii de agregare, citați de Jacobsom (1965, 1974) la Scolytide și Ipide , au proprietatea de
a produce o concentrar e a populațiilor pe arbori gazdă adecvați, în vederea împerecherii ș i
hrănirii . Feromonii sunt produși de un singur sex (numai de femele de Scolytus quadrispinonus
sau numai de masculi la Ispconfusus ) și poate determina reacție de comportament la ambele sexe
ale aceleiași specii. O importanță deosebită prezintă feromonul de agregare a gândacului de
bucătărie ( Blatella germanica ) descris de Ishi i și Kuwahara (1967) pentru a fi folosit în
combatere (Ritter și Persoons , 1975).
– Feromonii de marcare a traseului, descriși de Gabba și Paven (1970) se refera la substanțele ce
permit insectelor să se deplaseze în scopul găsirii hranei; sunt proprii fu rnicilor, termitelor.
– Feromoni de recunoaștere și reglare socială (Butler,1976,1970; Velthuis, 1971 cu rol în
menținerea unui sistem de casta și de control al reproducerii în interiorul unei colonii sau cuib, la
unele Hymenoptere sociale (albina) .
Dintr e feromonii menționați, cei mai importanți și mai mult studiați sunt feromonii
sexuali, denumiți și atractanți sexuali.
Prin cercetări laborioase efectuate în ultimul deceniu au putut fi izolați, identificați și
reproduși prin sinteza în laborator feromon i sexuali pentru numeroase specii de insecte. Cele mai
multe specii care produc feromoni sexuali aparțin ord. Lepidoptera, Hymenoptera, Diptera.
Feromonii sexuali sunt produși în general de femele și au rol în orientarea și apropierea
masculilor de la dis tanțe mari. La unele specii însă masculii emană feromonul, acesta acționează
doar la distanțe mici, ca stimulator al copulației când indivizii sunt deja în apropiere. Jacobson
listează 283 specii de insecte la care femelele produc feromoni sexuali și 107 s pecii de insecte la
care feromonul este emanat de masculi, de exemplu: Mamestra brassicae, Tenebrio molitor .
La femele, glandele emițătoare de feromoni se găsesc, în cazul lepidopterelor, în partea
posterioară a abdomenului, în membrana intersegmentară di ntre al 8 -lea și al 9 -lea segment
abdominal și uneori între al 7 -lea și al 8 -lea segment. La Hymenopterae (Apis mellifera) glandele
sunt localizate în cap, probabil și în abdomen. La unele specii de Coleopterae (Tenebrio molitor)
ar fi localizate în abdome n.

13
La masculi, glandele producătoare de feromoni pot fi localizate în orice parte a corpului,
de exemplu:
– în torace și abdomen la Acanthoscelides obtectus ;
– în glandele rectale la Ceratitis capitata ;
– la baza aripilor anterioare la Galleria mellonella ;
– în glandele mandibulare la Lassius sp.
Distanța până la care mesajul chimic poate fi transmis depinde de mai mulți factori,
printre care cei mai importanți sunt:
– volatilitatea compusului;
– rata de difuziune;
– stabilitatea în aer;
– puterea olfac tivă a receptorului.
Ei pot fi percepuți în doze de ordinul nanogramelor la distanțe foarte mari, de exemplu
masculii de Bombix mori depistează femela la distanță de 10,9 km, spațiul activ al speciei,
incluzându -se în această noțiune zona în care concentr ația feromonului este mai mare decât
nivelul necesar din punct de vedere biologic, are o valoare de 1.820 m lungime, 97 m lățime și
48,5 m înălțime la o viteză a vântului de 5 m/sec.
Datorită puterii de atracție a feromonilor sexuali, aceștia au devenit f oarte valoroși în
detectarea și estimarea populațiilor de insecte și chiar în acțiunea directă de combatere.
Identificarea atractanților sexuali s -a putut realiza cu ajutorul inegalabil al electroantenogramei
propusă și dezvoltată de Schneider și Arn. Prin această metodă s -a demonstrat că fluturii au
capacitate senzitivă, receptoare prin antenele lor, iar răspunsul nervos poate fi pus în evidență pe
un osciloscop. Astfel au putut fi selectate diferite fracțiuni cromatografice dintr -un extras
atractiv, stabi lind fracțiunea care conține feromonul.
Atractanții sexuali identificați fac parte din punct de vedere chimic din grupa alcoolilor,
acetaților nesaturați sau aldehidelor având un lanț de 9 -18 atomi de carbon, iar amplitudinea
lanțului ar fi de 6 -30 atomi de carbon. Substanțele atractante pentru dăunătorii din pomicultură
sunt asemănătoare compusului bombicol (feromonul speciei Bombyx mori ), în timp ce
coleopterele au feromonii de structuri diferite. Dintre cei aproximativ 400 de feromoni puși în
evidență, o parte au fost reproduși pe cale sintetică, stabilindu -se tehnologiile de producere în
vederea utilizării lor în protecția plantelor.
Pe plan mondial, firma Zoecon Corp. din S.U.A, specializată în sinteza de feromoni și
alte produse hormonale, a realizat și comercializat primele produse pe bază de atractanți sexuali.
Primele sinteze de atractanți sexuali în România, au fost realizate de către Institutul de Chimie
din Cluj -Napoca și experimentate biologic în cadrul laboratorului de Zoologie Agricolă din

14
Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor și în unele laboratoare de specialitate din mai
multe țări, performanțele tehnice fiind comparabile cu ale produselor străine atât sub aspectul
eficienței cât și al selectivității.
Feromonii sunt utilizați sub diferite forme de condiționare în raport cu scopul urmărit.
Astfel pentru funcția atractantă, se utilizează capsule cu feromoni plasate în capcane. Pentru
aceasta, feromonul se impregnează în capsule de cauciuc, material plastic poros sau PVC, de
forme diferite (circulare sau poliedrice) cu mărimea cuprinsă între 0,5 – 2 cm. Capcanele se
confecționează din material plastic sau carton special impermeabil și pot avea forme diferite: tip
OILB, ZOECON, MONTEDISON și alte variante plecând de la aceste tipuri . Cercetările
efectuate privind eficiența diferitelor tipuri de capcane în capturarea masculilor de Cydia
funebrana au stabilit eficiența superioară a capcanei ZOECON (Pherotrap). Clei corespunzător
pentru capcane cu un grad de viscozitate corespunzător, i ncolor, inodor, nesicativ și nelavabil,
utilizat în majoritatea cazurilor pe plan mondial este “BIRD TANGLEFOOT”, comercializat de
firma cu același nume din S.U.A.
În scopul combaterii, în prezent se experimentează diferite tipuri de condiționare a
feromo nilor dintre care forma de introducere în tuburi se pare că va avea o utilizare mai extinsă
în anii următori. Aceste tuburi confecționate din cauciuc sau material plastic poros, permit
difuziunea treptată a feromonului, având lungimea de 2 -3 cm și diametru l de 2 -3 mm. Acestea
sunt agățate cu ajutorul unui fir în coroana pomilor, într -o anumită densitate care să asigure doza
planificată de feromon evaporat, raportată la unitatea de suprafață sau la pom, ținând seama de
durata de evaporare a cantității din tu b. De exemplu, în condițiile climatice din zonele pomicole
din țara noastră tuburile se schimbă după aproximativ 1,5 – 2 luni o data cu epuizarea
feromonului.
Cercetările recente atestă utilizarea feromonilor pentru dezorientare, condiționați în
microcaps ule confecționate din gelatină cu un diametru de 50 -250  și conținând circa 2%
feromon. Produsul microcapsulat se diluează în apă în diferite concentrații și se aplică sub formă
de stropiri cu aparatură obișnuită.
Altă formă de condiționare testată, con stă în introducerea feromonului în fibre de plastic
cu lumen, de 10 mm lungime și 0,03 mm diametru, care sunt dispersate în pom în mănunchiuri
de 25 fibre conținând 4 mg feromon.
Utilizarea feromonilor în protecția plantelor a demonstrat în scurt timp, pr in numeroase
cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în sistemul de
luptă integrată. Cea mai importantă funcție din acest punct de vedere o constituie aprecierea pe
care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor.

15
Printr -o supraveghere continuă a populațiilor din culturile infestate, feromonii pot
determina reducerea substanțială a numărului de tratamente sau în unele cazuri chiar suprimarea
totală a acestora. Prezența feromo nilor într -un agrosistem ne poate da, de asemenea, indicații
prețioase asupra prezenței dăunătorilor, a frecvenței de răspândire a acestora, oferind în acest fel
elemente de prognoză a apariției în zona în care a fost depistat sau în zonele limitrofe.

1.2 Stabilirea răspândirii dăunătorilor
Pentru dăunătorii a căror importanță economică este relevată anual ( Cydia funebrana ),
datele asupra prezenței acestora, oferă elemente de supraveghere dinamică a efectivului numeric
al populației, obținându -se în aces t caz, date valoroase pentru cunoașterea potențialului de
dăunare a speciei. Acest principiu este utilizat în organizarea fitosanitară din țara noastră și din
alte țări.
Pentru dăunătorii de carantină la care arealul de răspândire este controlat după norm e
impuse de legislația fitosanitară, cunoașterea răspândirii lor are o importanță hotărâtoare. De
exemplu, în România, molia orientală a fructelor ( Grapholitha molesta ) ca dăunător de carantină,
a putut fi pusă în evidență în anumite regiuni (Suceava, Mara mureș) în care anterior nu fusese
depistată prin utilizarea metodelor clasice de control (controlul vizual, controlul existenței
larvelor în lăstari sau fructe).
Metoda controlului răspândirii dăunătorilor prin capcane cu feromoni constituie o
metodologie adoptată în rețelele de carantină fito sanitară din tot mai multe țări.

1.3 Avertizarea momentelor optime de tratament cu ajutorul feromonilor
Pentru Cydia pomonella pragurile de intervenție a tratamentului au fost stabilite la
plafonul de 1-2 % f ructe atacate pentru prima generație și 1 % pentru a doua generație.
Producerea pe scară largă a atractanților sexuali la nivelul unor firme sau laboratoare
specializate, a determinat standardizarea metodei de avertizare a tratamentelor pe plan
internațio nal în cadrul Organizației Internaționale de Luptă Biologică (OILB).
Importante cercetări de avertizare cu ajutorul feromonilor pentru Cydia funebrana au fost
efectuate în ultimii ani în SUA, Franța, Elveția, Olanda, Rusia și România. În scopul avertizări i
se utilizează câte 3 -4 capcane la hectar, la distanță de minim 30 -50 m dispuse pe un ax
perpendicular pe direcția vântului dominant. Observațiile asupra capturilor sunt luate de 2 -3 ori
pe săptămână, iar datele înregistrate sunt ordonate pe diagrame care să permită interpretarea
capturilor în raport cu alți factori ecologici dominanți (condiții climatice).
Se prezintă dinamica fluturilor capturați la 4 specii de Tortricidae dăunătoare în
plantațiile pomicole și viticole din România și Elveția.

16
Din anal iza datelor se evidențiază mărimea efectivului populației în condițiile naturale de
zbor din plantația de prun. Curba sezonieră evidențiază numărul de generații, maximul și
sfârșitul zborului pentru fiecare generație.
Datele din literatură obținute până î n prezent, demonstrează ca printre factorii care
influențează capturile, densitatea populației are un rol important. În cazul când densitatea
naturală a populației este numeroasă (cazul livezilor netratate, cu infestare puternică etc.)
eficiența capcanelor este diminuată de influența feromonului sexual natural emanat de femelele
existente în plantație.
În experiențele comparative efectuate în Franța asupra speciei Grapholitha molesta
privind randamentul capturilor realizate în capcane cu feromon sintetic O RFAMONE și în
capcane cu femele virgine (feromon natural), a reieșit că diferențele dintre aceste două metode de
capturare sunt nesemnificative, eficiența lor fiind foarte apropiată. Totuși utilizarea femelelor
virgine, ca metodă practică de urmărire a din amicii populației dăunătoare în plantații, comportă
inconveniente practice datorită dificultăților de a avea în flux continuu femele ca material
biologic pentru capcane și în special datorită neuniformității mărimii capturilor la variații mai
mari de tempe ratură.
În privința condițiilor meteorologice, ele pot influența de asemenea, randamentul
capturilor; astfel izoterma lunii iulie cu temperaturi de 200C separă în două zone, favorabil și mai
puțin favorabil, zborul speciilor Lobesia botrana și Clysia ambi guella .
Temperatura crepusculară reprezintă un factor important de corelație, deoarece
intensitatea cea mai mare a zborului se efect uează în timpul crepusculului. Î n ceea ce privește
specia Cydia funebrana , temperaturile crepusculare ca factor meteorologi c determinant în
activitatea zborului, împerecherii și pontei, au o limită inferioară de 13 – 150 C, optimul biologic
fiind înregistrat începând de la o temperatură crepusculară de 170 C.
Rolul umidității relative a aerului este mai puțin studiat; Russ me nționează pentru specia
Cydia funebrana că o umiditate superioară plafonului de 75% însoțită de ploi intermitente
întrerupe zborul fluturilor.
Vântul influențează captarea masculilor, dacă capcanele sunt orientate pe un plan
perpendicular pe direcția lui. Dacă viteza vântului depășește 1 m/sec. capturile se diminuează și
încetează complet la o viteză de peste 4 m/sec.
Corelația dintre randamentul capturilor și înălțimea de amplasare a capcanei în coroana
pomilor, experiențele efectuate în S.U.A. cu feromo nii sexuali ai speciilor Grapholitha molesta,
Cydia funebrana și Anarsia lineatella au demonstrat că eficacitatea de capturare cea mai bună a
fost obținută la înălțimea de 2 – 3 m.

17
Eficacitatea capcanelor cu feromoni sexuali comparativ cu capcanele lumino ase și
alimentare, a fost reliefată prin diferite lucrări. Astfel în Franța, Guennelon și D’Arcier
menționează superioritatea randamentului capturilor cu feromoni sexuali comparativ cu
capcanele luminoase și alimentare pentru specia Lobesia botrana ; Audema rd menționează pentru
tortricidele din plantațiile pomicole, deficiențele produse de capcanele luminoase, care se referă
la o eficacitate corelată numai de sezonul de vară și mai puțin în primăvară și nopțile cu lună
plină. Experiențele comparative efectua te în Elveția la Capua reticulana , pun în evidență
superioritatea capcanelor cu atractant sexual (foarte eficace și selective), față de capcanele
luminoase.
Eficiența capcanei alimentare e foarte dependentă de temperatură și nu capturează decât
dacă nivel ul populației este foarte ridicat. În același timp această metodă capturează un număr
mare de insecte în mod neselectiv.
Metodologia de urmărire a dinamicii populațiilor de dăunătoare cu ajutorul capcanelor cu
feromoni, a permis stabilirea unor modele mat ematice care să permită calculul numărului de
generații și stabilirea importanței economice comparative a fiecărei generații a dăunătorului în
cursul unui an.

18
CAPITOLUL I I
MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. Obiective
În România viermele prunelor ( Cydia funebrana Tr.) și viermele merelor ( Cydia
pomonella L.) sunt considerați cei mai importanți dăunători ai prunului, respectiv ai mărului,
determinând în fiecare an pagube însemnate. Adulții sunt prezenți în livezi încă de la începutul
lunii mai până în septembrie, larvele lor producând deprecierea calității fructelor fenomen
denumit „viermănoșarea fructelor”.
Deși s -au efectuat numeroase cercetări supra biologiei, ecologie și combaterii acestor
dăunători, încă de la începutul secolului, problema reduc erii riscului de atac și a succesului
combaterii a rămas de actualitate.
S-au făcut de asemenea, cercetări privind utilizarea feromonilor sexuali în evaluarea
nivelului populației acestor specii și acțiunea acestora în avertizarea tratamentelor de combat ere.
În lucrare ne -am propus să prezentăm rezultatele cercetărilor efectuate pe parcursul
anului 2017 în livezile de măr și prun din Cernica și Mogoșoia:
– stabilirea nivelului populației viermelui prunelor ( Cydia funebrana Tr.);
– stabilirea nivelului po pulației viermelui merelor ( Cydia pomonella L.);
– stabilirea nivelului populației molia pieliței fructelor (Adoxophyes reticulana) .
Feromonii sexuali, incluși în ultimele două decenii în sistemele de combatere biologică a
insectelor dăunătoare, servesc l a avertizarea tratamentelor chimice și stabilirea exactă a ariei de
răspândire și la supravegherea nivelului populațiilor microlepidopterelor dăunătoare din
pomicultură.
Cu toate că la Institutul de Cercetări în Chimie Raluca Ripan – Cluj Napoca au fost
omologate 35 de feromoni pentru avertizarea, supravegherea și combaterea insectelor dăunătoare
din livezi, plantații de viță de vie, culturi de câmp, depozite și silvicultură, ritmul utilizării
acestora în producție este foarte redus.
Importanța utilizării feromonilor a fost demonstrat ă în numeroase lucrări elaborate de
cercetători din diferite institute din țară: Iacob M. (1976, 1977, 1981), Susea S. (1985), Ghizdavu
I. (1983), Drosu S. (1993, 2001), Rosca R. (.), Istrate R. (2005), totuși considerăm să t rebuie să
menținem în actualitate importanța utilizării feromonilor sexuali în programele de combatere
integrată, în special în pomicultură.
În această lucrare prezentăm rezultatele cercetărilor efectua te pe parcursul anului 2017 în
livezile de măr și pr un din Localitățile Cernica și Mogoșoaia, în care am încercat să demonstrăm
importanța feromonilor sexuali în supravegherea microlepidopterelor dăunătoare din livada de

19
măr, în vederea aprecierea aplicării tratamentelor de combatere la momentele optime , în funcție
de nivelul populațiilor.

2.2. Materialul studiat
2.2.1. Cydia funebrana Tr. (viermele prunelor)
Răspândire . Dăunător cunoscut în Europa, cele două Americi, Orientul Apropiat și
Extremul Orient, la noi semnalat în toate zonele cu livezi de pru ni.
Descriere . Fluturele măsoară în poziția de repaos, în jur de 8 mm ( fig. 2.1.), anvergura
15-17 mm . Aripile anterioare, gri -brun mat cu desen difuz și o pată cenușie ușor marcată în
unghiul exterior. Aripile posterioare, gri închis uniform, înconjurat e cu franjuri de perișori albi .
Ouăle lenticulare și translucide, de 1,7 mm și sunt ouate izolat. Larvele sunt la început albe, apoi
devin roz -roșietice ( fig. 2.2.). Au capul brun și măsoară 10 -12 m m în ultimul stadiu larvar.

Sursa: http://www.pesticide.ro/
Figura 2.1 Cydia funebrana

Generația a doua apare în iulie -august, când sunt trei generații (mai ales la câmpie), până
în mai, anul următor când sunt două generații pe an. Omizile din generația a treia se hrănesc cu
fructele coapte. Ciclul de dezvoltare al carpocapsei prunului este strâns legat de sumel e
temperaturilor superioare temperaturii de 10°C.

20

Sursa: http://www.agropataki.ro
Figura 2.2 Larva de Cydia funebrana

Plante atacate și daune . Atacă prunul, fructele de cais și piersic, fiind un dăunător
periculos al livezilor de prun. Larvele atacă numai fructele, distrugând pulpa și sâmburele.
Majoritatea fructelor atacate rămân pe pom până la maturare. Galeriile pe ca re le fac sunt
umplute cu excremente și resturi de hrană. Fructele atacate de larvele din prima generație iau o
culoare bleu -violet particulară în zona pedunculară și cad prematur, cele atacate de larvele
generației a doua, se identifică deseori prin elimi narea unei substanțe gomoase pe suprafața
fructului în punctul de pătrundere ( fig. 2.3.). Sfârșitul galeriei larvei este vizibil sub epidermă,
aceasta se lărgește apoi într -o cavitate plină de excremente în apropierea sâmburelui. Fructele
atacate se coc pr ematur, devin moi și cad .

Sursa: http://www.horticultorul.ro

Figura 2.3 Fruct atacat de Cydia funebrana

21
Combatere . Adunarea și distrugerea fructelor viermănoase, înainte de a fi părăsite de
omizi; aplicarea de brâie -capcană pe trunchiul pomilor, în scopul atragerii larvelor pentru
împupare sau diapauză hiemală. Brâiele -capcană se aplică și se distrug la fiecare generație în
parte, înainte de părăsirea de către adulți. Rezultate foarte bune se obțin prin captarea fluturilor
cu ajutorul capcanelor cu feromoni, instalându -se 40 -50 de capc ane adezive de tip IAC -IM,
prevăzute cu momeli feromonale de tip atraFUN la fiecare hectar de livadă
Tratamentele cu biopreparate pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin PU, Dippel
PU 16000, Bactospaine PU 6000, în concentrație de 0,1 -0,25 %) sunt f oarte eficiente.
Viespea parazită Trichogramma embryophagum acționează cu succes asupra ouălor, iar
paraziții Ascogaster quadridentatus și A. rufipes , asupra larvelor.
Prognoza se poate stabili cunoscând în fiecare an rezerva biologică a insectei, ținând cont
și de mortalitatea naturală a larvelor hibernante. Avertizarea tratamentelor este asemănătoare cu
cea a viermelui merelor ( Cydia pomonella ), însă feromonul specific speciei Cydia funebrana este
atraFUN. Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/c apcană/săptămană sau 5 % frunze cu
ouă sau 2 -3 % fructe atacate.
Prin tratamente aplicate la termenele stabilite prin avertizare se realizează de obicei
combaterea chimică împotriva omizilor din ambele generații cu produse omologate, cum sunt:
Decis Mega 50 EW (deltametrin) -100g/L, Fastac 10 EC (alfa -cipermetrin 100g/l) -0,015 %,
Karate Zeon 50 CS (lambda -cihalotrin 50g/l) – 0,15l/ha, Calypso 480 SC (tiacloprid 480g/l)
0,02%.

2.2.2. Cydia pomonella L. – Viermele merelor
Insecta este răspândită pe toate cont inentele (Balachowski, 1968). În țara noastră se
întâlnește în toate zonele (Manolache, 1957).
Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 15 – 20 mm, iar lungimea corpului de 10
mm ( fig.2.4.). Culoarea corpului și a aripilor este cenușie -brună. Pe arip ile anterioare se găsesc
mai multe benzi transversale înguste, de culoare cenușie -închis. În regiunea apicală a aripilor
anterioare se găsește o maculă semilunară brună, cu luciu metalic, delimitată de un chenar
roșietic și străbătută de de trei linii sinu oase aurii. Aripile posterioare sunt brune -roșcat, având
reflexe arămii. Marginea apicală a aripilor anterioare și marginea apicală și dorsală a aripilor
posterioare sunt prevăzute cu franjuri. În stare de repaus, aripile au forma unui acoperiș de casă.
Oul este în formă de disc, de culoare albă -verzuie. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze și
lăstari, pe ramuri, în apropierea fructelor.
Larva este o omidă adevărată, la completa dezvoltare are corpul de 15 – 20 mm lungime
(fig. 2.5 .). Capul și pronotul sunt de culoare brună, restul corpului de culoare roz -deschis. Dorsal,

22
fiecare segment prezintă câte 2 negi de culoare închisă, prevăzuți cu peri senzitivi. Picioarele
abdominale cu numeroase croșete chitinoase, cele anale poartă câte 26 – 30 de croșete, dispus e în
semi coroană și mai mulți spiculi lungi, dispuși în jurul picioarelor.

Sursa: http://idtools.org/id/leps/tortai/Cydia_pomonella.ht m

Figura 2.4 Adult de Cydia pomonella

Sursa: htt p://www.omafra.gov.on.ca

Figura 2.5 Larva de Cydia pomonella

23
Biologie și ecologie. Evoluează 2 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă ajunsă la
completa dezvoltare, într -un cocon mătăsos, adăpostit sub scoarța trunchiului și în crăpăturile
acestuia, în diferite locuri de păstrare a fructelor. În primăvară, prin luna mai, când se rea lizează
pragul inferior de dezvoltare (t 0 = 90C), iar bobocii florali abia se colorează, larvele se transformă
în pupe. Zborul fluturilor se înregistrează când temperatura aerului depășește 150C și apar
eșalonat pe o perioadă de 35 – 80 zile. Perioada preo vipozitară durează 10 – 20 zile.
Copulația are loc în prima jumătate a lunii mai. Prima generație, de primăvară -vară, se
dezvoltă din a doua jumătate a lunii mai, când femelele, provenite din larvele hibernante, încep
depunerea ouălor. Ouăle sunt depuse iz olat, pe frunze, fructe și lăstari, când fructele au mărimea
unei alune; o femelă depune 50 – 150 ouă, medie 50 – 60 ouă. Incubația durează 8 – 15 zile. În
dezvoltarea embrionului se disting fazele din ou hialin, ou cu inel roșu, ou roșu și cu capul negru,
când larva are deja capsula cefalică formată. După câteva ore de la eclozare larvele pătrund în
fructe, fie prin partea laterală, fie pe la peduncul sau mucron.
Dezvoltarea stadiului larvar durează 20 – 30 de zile, timp în care năpârlește de 4 ori,
trecâ nd prin cinci vârste. La completa dezvoltare larvele părăsesc fructele, migrează pe tulpină
și, sub ritidomul acesteia, în scorburi, la colet, sub resturi de vegetație sau sol, își formează
fiecare câte un cocon din fire mătăsoase și se transformă în pupe. Stadiul pupal durează 5 – 10
zile, după care zboară fluturii din prima generație.
Generația a II -a, de toamnă, se dezvoltă începând din a doua jumătate a lunii iulie și până
în septembrie. Perioada ovipozitară durează 3 – 6 zile. Ouăle sunt depuse pe fru cte, foarte rar pe
frunze. Incubația durează 5 – 12 zile. După eclozare larvele pătrund în fructe, hrănindu -se în
același mod, ca și cele din prima generație. Dezvoltarea larvelor durează 20 – 25 zile, după care
se retrag în diapauză: o parte sub scoarța t ulpinilor, iar altă parte în magazii, duse odată cu
fructele recoltate; aici, ele își formează câte un cocon mătăsos și rămân în diapauză. Dezvoltarea
insectei este condiționată de factori abiotici (temperatură, umiditate, curenții de aer) și biotici
(hran ă, epizootii și zoofagi). S -a stabilit că temperatura și curenții de aer reprezintă 1/3 din
acțiunea celorlalți factori ce determină activitatea insectelor adulte (Privstavko. 1969). Constanta
termică a dezvoltării (K) viermelui merelor este de 6240C, prag ul inferior de dezvoltare este de
90C, pragul de prolificitate este 150C, iar optimul termic este de 30,50C. Pragul inferior de
umiditate este de 15%, limitele favorabile de umiditate, inferioară și superioară fiind de 55% și
respectiv 75% (Săvescu și cola b., 1960 -1963).
Epizotii și dușmanii naturali. Speciile ovifage ale genului Trichogramma (T.
embryophagum cacoeciae March. și T. evanescens Wstw.) și ihneumonidele parazite
(Pristomerus vulnerator Panz.), puse în evidență de Constantineanu (1966), la Iași și Săvescu și
colab. (1960) la București, reduc în mare măsură populațiile viermelui merelor.

24
Plante atacate și mod de dăunare. Insecta preferă fructele de măr ( Mallus domestica ),
dar infestează și pe cele de păr ( Pyrus communis ), gutui ( Cydonia oblonga ), precum și de nuc
(Juglans regia ) (Danilevski și Kuznețov, 1968). Larvele rod galerii de nutriție în pulpa fructelor,
consumând semințele, trec dintr -un fruct în altul. Larvele din prima generație atacă fructele
tinere, de mărimea unei nuci; cele din genera ția a II -a atacă fructele ajunse la coacere. Din
galeriile roase se scurge un rumeguș din excremente și resturi de hrană, adesea aglomerate cu
fire mătăsoase ( fig.2.6.). Fructele sunt depreciate calitativ, cad de timpuriu și putrezesc datorită
infecției cu ciuperci ( Monilinia fructigena ).

Sursa: https://es.wikipedia.org/wiki/Cydi a pomonella

Figura 2.6 Atac de Cydia pomonella

Combatere. Adunarea fructelor viermănoase, imediat după cădere. Aplicarea pe
trunchiul pomilor de brâie -capcană, din carton gofrat, în scopul atragerii larvelor pentru
împupare și diapauză. Brâiele -capcane se adună și se ard înaintea începerii vegetației; ele se
aplică și pentru determinarea curbei de zbor a fluturilor din prima generație.
Combaterea pe cale biologică a dăunătorului, prin aplicarea de tratamente cu
biopreparate, res pectiv cu produse microbiologice pe bază de virusul granulozei. Răspândirea în
livezi a ovifagilor ( Trichogramma embryophagum și T. evanescens ) (Săvescu, 1971; Audemard,
1986).

25
Aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, utilizând produse organofosfori ce,
carbamice și piretroide (Lefter, 1971; Peiu și colab., 1978; Iacob Maria și colab., 1989; Șuta
Victoria și colab., 1982).
Împotriva generației întâi, când starea fitosanitară a livezilor este bună, se folosesc
insecticide cu remanență (20 – 25 de zile) ; este indicat să se aplice un singur tratament și numai
dacă timp de două săptămâni consecutiv s -a realizat sau depășit PED de 2,5 fluturi / capcană /
săptămână / ha; un al doilea tratament se recomandă doar în cazul depășirii acestui prag timp de
două să ptămâni.
Împotriva generației a doua, se aplică un tratament în săptămâna următoare celei în care
s-a realizat sau depășit PED = 2,5 fluturi / capcană / săptămână / ha, tratamentele repetându -se
ori de câte ori acest prag este atins sau depășit.
Prin reali zarea efectului de dezorientare este necesar asigurarea unei rate de emisie a
feromonului superioară limitei de 800 – 820 mg / ha /săptămână; se aplică un singur tratament în
jurul datei de 20 – 25 aprilie, în doză de 25 g/ha, difuzat din evaporizatoare de 100 mg, dispuse
la 7 x 7 m. Acestea difuzează feromonul pe o suprafață de 40 m2 și asigură o impregnare
uniformă a atmosferei. Este de dorit a se asigura o concentrație mai mare a feromonului la
marginea plantațiilor (Ghizdavu, Hodoșan și Oprean, 1987).
Până la 2 fluturi / capcană / săptămână, din cele două tratamente avertizate după schema
2 + 2 (sau 3 + 2), poate fi neglijat unul din ambele tratamente, la fiecare generație (Székely,
1986). Un sistem de combatere integrată a viermelui merelor a fost conce put de Baicu și Săvescu
(1986), Bobârnac, Matei Iulia și Șuta Victoria (1991).

2.2.3 . Adoxophyes reticulana Hbn. – Molia pieliței fructelor
Răspândire . În Europa, și Asia, la noi a fost semnalată în plantațiile de măr și păr din
nordul Moldovei de Iriciu c (1958).
Descriere . Fluturii prezintă un dimorfism sexual marcat. Masculul cu anvergura de 20
mm, aripile anterioare, maron deschis cu desen brun mai mult sau mai puțin estompat (fig. 2.7. ).
La cele două sexe, aripile posterioare sunt gri -brune. Ouatul co nstă din ooteci de culoare galbenă
ca lămâia, cuprind 30 -40 ouă.
Larvele au capsula cefalică de culoare închisă în primele stadii, dar în ultimul stadiu are
culoarea brun deschis, culoarea mierii. Corpul este de culoare verzuie, cu o lungime de 18 -20
mm l a sfârșitul dezvoltării (fig. 2.8.). Crisalida brună măsoară în jur de un cm.

26

Sursa: http://www.elliser.ro

Figura 2.7. Adult

Sursa: www7.inra.fr
Figura 2.8. Larvă

Biologie și ecologie . 2 generații/an, iernează pe arbori, ca larv e mici în stadiul al doilea și
al treilea, în crăpăturile scoarței pomilor, în scorburile trunchiului și rugozitățile de la baza
mugurilor, adăpostite în cocon mătăsos, își reia activitatea în aprilie și se hrănește pe seama
mugurilor și a frunzelor tiner e. Se împupează în mai, în organele atacate. Primul zbor se
efectuează la sfârșitul lunii mai și în cursul lunii iunie. Femelele depun ouă, pe fața superioară (la
măr) și inferioară (la păr și cireș), în grupe de câte 30 -100 (200 -350/femelă). Larvele neona te se

27
deplasează spre frunzele tinere, își fac un adăpost din fire de mătase, ca un tunel, la adăpostul
căruia rod frunzele, mai târziu se hrănesc, în special, cu coaja fructelor, roasă la adăpostul unor
frunze prinse cu mătase. Uneori, în perioada recolta tului, larvele se află în adâncitura de lângă
peduncul, sub o rețea de mătase și ajung chiar în depozite unde își continuă hrănirea. Dăunătorul
se poate răspândi prin curenții de aer, ce transportă larve neonate, suspendate de fire de mătase,
la pomii înve cinați.
Larvele din prima generație de vară se dezvoltă la sfârșitul lunii iunie și iulie în special pe
mlădițele în creștere hrănindu -se din frunzele extremităților pe care le unesc printr -un fir
mătăsos. O parte din larve atacă epiderma fructelor pe car e le rod pe suprafețe mari în ramificații
neregulate pornind de la cavitatea pedunculară sau din punctul de contact cu alte organe. Fructul
se cicatrizează rău, fără a produce o nouă epidermă, dar ele nu se deformează practic. După o
perioadă de nimfă de 1 0-15 zile, al doilea zbor se derulează în funcție de an, între sfârșitul lunii
iulie și septembrie.
Plante atacate și daune. Polifagă, atacă peste 47 specii, lemnoase și ierbacee, preferate
mărul, părul, apoi cireșul, caisul, piersicul, prunul, coacăzul n egru (Perju, 1995). Larvele
hibernante rod în primăvară mugurii, inflorescențele și fructele tinere, apoi, frunzele sunt roase
neuniform. În fructe sunt săpate chiar galerii superficiale, rănile de la suprafața fructelor se
suberifică (fig. 2.9.), fructele sunt deformate și cu crăpături, infestate de Monilia sp., și nu pot
rezista la păstrare.

Sursa: www7.inra.fr
Figura 2.9. Fructe atacate

Combatere. În combaterea directă a dăunătorului metodele agrotehnice nu au
importanță. Soiuri rezistente de măr sunt Grawenstein , Ionathan și Pătul , iar la păr Beurre

28
Giffard și Beurre d’Amanlis sunt mai sensibile la atacul dăunătorului. Dintre prădători și paraziți
au fost puse în evidență speciile: Trichogramma sp. și Anthocoris sp., prima parazitând, cea de a
doua consumând ouăle; Forficula suricularia , distruge ouăle și larvele, iar Coccinella
septempunctata se hrănește cu larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator
F., Liotryphon cercopithecus Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees
(Braconidae), Colpoclyeus flores Wlk. (Eulophidae) și Gonia capitata De Geer (Tachinidae) ,
parazitează stadiile de larvă și pupă ale moliei . De asemenea, speciile de pițigoi ( Parus sp.)
consumă larvele din adăposturi (P e r j u și colab., 1989). S -au făcut încercări cu lansări de
Trichogramma sp., însă nu au devenit o metodă de combatere.
Prin folosirea capcanelor cu feromon specific (atraRE T) și prin controlul recoltei se
efectuează prognoza de lungă durată . Dacă în capcanele cu feromoni nu sunt mai mult de 20
fluturi/capcană/ săptămână, în generația a doua și controlul recoltei nu arată daune, în anul
următor nu va fi nevoie de tratamente d e combatere.
Pentru depistarea larvelor hibernante controlul prefloral al inflorescențelor ajută la
urmărirea evoluției populațiilor. Totodată se instalează capcane cu feromoni, iar primăvara se
calculează suma temperaturilor necesară maturării pontelor.
Pragul economic de dăunare este de 8 % din inflorescențe ocupate de larve, primăvara; 5 –
8 % lăstari atacați vara; la capcana feromonală, 20 fluturi/capcană/săptămână.
La noi în țară sunt avizate și se recomandă în combatere următoarele produse: Decis
Mega 5 0 EW (deltametrin) -100g/L, Karate Zeon 50 CS (lambda -cihalotrin 50g/l) – 0,15l/ha,
Calypso 4 80 SC (tiacloprid 480g/l) 0,02%, Imidan 50 WP (fosmet) -0,05 %, Fast ac 10 CE
(cipermetrin) -0,015 %, Ripcord 40 0 EC (ciperm etrin) -0,0075 %, Sumi Alpha 5 EC
(esfenvalera t)-0,015 %, Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin + clorpirifos) -0,1 %.
La părăsirea adăposturilor de iernare se aplică tratamente împotriva omizilor hibernante
și la maximum de ecloziune, în cazul omizilor din generațiile de vară și de toamnă.

2.3. Determină ri efectuate
Supravegherea lepidopterelor s -a efectuat cu ajutorul capcanelor feromonale cu adeziv
(AtraFun și AtraPom). Feromonii sexuali sintetici au fost procurați de la Institutul de Chimie
Cluj-Napoca. Capcanele feromonale au fost amplasate la margini și în centrul variantelor
experimentale, așezate în coroana pomilor la înălțimea de 1,5 m ( fig 2.7.).
Capsulele feromonale au fost schimbate la o lună, iar suprafețele cu adeziv la colmatarea
cu faună (fig. 2.8.).
Dinamica densității populațiilor celor do uă specii din familia Tortricidae a fost stabilită
prin determinări decadale, efectuate în cursul sezonului de vegetație al plantațiilor.

29
Datele obținute la fiecare capcană s -au înscris în tabele, iar pe baza fluturilor capturați la
fiecare observație s -a efectuat curba de zbor, pentru a urmări mai ușor evoluția populației
dăunătorului.

Sursa:Neaga Viorel,2017

Sursa:Neaga Viorel,2017
Figura 2.7. Instalarea capcanelor feromonale AtraPom în coroana pomilor la măr

30

Sursa : Neaga Viorel, 2017
Figura 2.8. Placă adezivă cu masculi capturați pe prun

2.4. Centralizator al controlul ui microlepid opterelor din livezile din Mogoșoaia ș i
Cernica
Livada din Localitatea Mogoș oaia cuprinde aproximativ 50 de pomi, dintre care 18 pruni
și 14 meri, restul livezii fiind alcatuită din alte specii de pomi fructiferi(cais,cireș,vișin).
Livada din localitatea Cernica cuprinde 18 pomi, dintre care 5 pruni si 8 meri , în rest
regăsindu -se doi cireși și câte un visin,păr și nuc .
Tratamen te efectuate la mă r:
-februar ie 2017: Confidor Oil SC 004, î n doză de 150 ml/10 L apă, î mpotriva Paduchelui din San
Jose – Quadraspidiotus perniciosus ;
-aprilie 2017:Karate Zeon 50CS în doză de 2ml/10 L apă, î mpotriva viermelor merelor(Cydia
pomonella);
-mai 2017:Calypso 480SC în doză de 1,8 ml/10 L apă, Reldan 22EC, 20ml/10 L apă, împotriva
Cydia pomonella ș i defoliatoare;
-iunie: Actara 25WG, 1gr/10 L apă,Nisso run 10WP, 5 gr/10 L apă, împotriva păduchelui
lânos(Eriosoma la nigerum), afidelor ș i acarienilor;
-august: Decis Mega 50 EW, 2 ml/10 L apă, împotriva viermelui merelor ș i afidelor;
-septembrie: după recoltare , Mospilan 20SG, 1,5 gr/10 L apă, î mpotriva afid elor, păduchelui
lânos și a pă duchelui din San Jose.

31
Tratamente efectuate la prun:
-februarie:Confidor Oil SC 004, în doză de 150 ml/10 L apă, împotriva păduchilor țestoși și
ouălor de afide hibernante;
-martie:Karate Zeon 50CS, în doză de 2ml/10 L, î mpotriva acarienilor;
-aprilie:Calypso 480SC 480SC în doză de 1,8 ml /10 L apă, î mpotriva vierm elor prunelor(Cydia
funebrana) și viespea neagră a prunelor(Hoplocampa minuta);
-mai:Actara 25WG ,1gr/10 L apă împotriva afidelor și a viepii prunelor,ș i Mospilan 20 SG, 1,5
gr/10 L apă, împotriva pă duchelui din San Jose;
-iunie: Karate Zeon 50CS în doză de 2ml/10 L apă, î mpotriva viermelui prunelor,viespea
prunelor, păduchele verde și omida păroasă ;
-iulie:Decis Mega 50EW, în doză de 2ml/10 L apă, împotriva viermel ui prunelor și pă duchele
verde;
-august:Karate Zeon 50CS, în doză de 2ml/10 L apă, î mpotriva vierme lui prunelor,viespea
prunelor,păduchele verde.

32
CAPITOLUL I II
CONDIȚIILE GENERALE ÎN CARE S -AU EFECTUAT CERCETĂRILE

3.1. Amplasarea experiențelor
Cercet ările privind identificarea și combaterea microlepidopterelor din plantațiile de măr
și prun s -au efectuat într-o livadă familiară din localitatea Cernica (figura 3.1.) și o livadă din
localitatea Mogoșoaia (figura 3.1.) pe parcursul anului 2017 .

Sursa: Neaga Viorel,2017

Figura 3.1. Livada de meri si pruni – Cernica

33

Sursa: Neaga Viorel,2017
Figura 3.2.. Livada de me ri și prun i – Mogoș oaia

3.2. Condițiil e pedoclimatice în localitatea Cernica
3.2.1. Așezare geografică
Din punct de vedere administrativ comuna Cernica (figura 3.3.) este situată la est de
București, în Câmpia Română. Suprafața teritoriului administrativ al comunei Cernica este de
3800 h a din care intravilan este 523,5 ha. Forma teritoriului administrativ al comunei are
aspectul unei potcoave cu deschidere sud -estica în care se insinueaza o prelungire a judetului
Calarasi. Teritoriul administrativ se găsește aliniat de -a lungul râurilor D âmbovița si Colentina,
chiar la confluența acestora. În teritoriul intravilan al comunei -trupul Tânganu este mărginit de
râul Tânganu la vest si de râul Pasarea la est.
Numărul de locuitori ai comunei este de 7000 locuitori, deci este o comună relativ m ică,
situată la intersecția unor circulații rutiere si a unor căi ferate importante, atât pentru comună cât
și pentru municipiul București. Șoselele ce străbat teritoriul comunei sunt Autostrada A2,
Soseaua de Centură cu regim de drum național, Drumurile j udețene 100, 301 si 301A, Drumul
comunal 56, CF București – Oltenița, si CF Centură.

34

Sursa: www.cjrae -ilfov.r
Figura 3.3. Harta j udețului Ilfov
3.2.2. Relieful
Comuna Cernica se află la confluența dintre Dâmbovița și Colentina. Aceste râuri străbat
terioriul administrativ al comunei de la nord -vest la sud est.Ambele râuri au caracter
meandriform precum și afluenții lor. Dâmbovița es te canalizată pe toată porțiunea de teren pe
care o străbate, de -a lungul întregului teritoriu administrativ. Ea prezintă numeroase promontorii
și retrageri. Lățimea luncii Dâmboviței variază de la 850 m în nord -vest la 300m în sud -est. Râul
Colentina a fo st transformat antropic într -o salbă de acumulări, din care cea care este cuprinsă în
teritoriul administrativ al comunei este acumularea numită Cernica. Lunca Colentinei este practic
în întregime acoperită de apa, deși în partea extrem vestică se mai poat e observa o zonă de luncă
de lățime de 125m. Lățimea acumulării Cernica variază de la 100m la limita vestică a comunei
până la 580 m la confluența cu lunca Dâmboviței.
În zona studiată se evidențiază forme geomorfologice caracteristice câmpiei străbătute d e
râuri, terase, frunți de terase, lunci și crovuri.Acestea din urmă constituie un microrelief care

35
complică mult zona. După cum am mai spus lunca Colentinei este în cea mai mare parte
inundată.Terasele care pot fi recunoscute în cadrul teritoriului admini strativ sunt patru,
prezentând caracteristicile tuturor teraselor. Altitudinea lor crește spre interfluviu.La sud de
Dâmbovița altitudinea teraselor crește de la sud spre nord, deoarece în sud se află râul Argeș care
este mai important decât Dâmbovița. Spr e nord altitudinea teraselor crește căci distanța până la
alt râu mai important, Ialomița, este suficient de mare.

3.2.3. Solul
Din punct de vedere pedologic solurile din teritoriul administrativ al comunei Cernica se
pot grupa în soluri zonale (care aco peră interfluviile) și soluri azonale formate în luncile joase în
partea inundabilă, formate din aluviuni recente. Principalele tipuri de soluri din teritoriul studiat
sunt soluri preluvosoluri, cernoziomuri argice, cernoziomuri cambice precum și aluviosol uri.
– Solurile din categoria preluvosoluri au n profil bine stabilit (orizonturile A, B și C) cu un
conținut de humus de aproximativ 3% și cu o circulație bună a substanțelor nutritive, prielnice
culturilor de câmp, plantelor furajere, viței de vie si pom ilor fructiferi. Necesitatea de apă și
îngrașăminte nu este stringentă.
– Cernoziomurile argice ocupă partea de est a teritoriului administativ al localității. Datorita
cantităților de precipitații de 500 mm pe an, procesul de levigare poate fi intens cu c onsecințele
acumulării carbonaților la în baza profilului (Orizontul C). Cernoziomurile argice din Cernica
sunt slab levigate cu procent ridicat de humus (4 -4,5%) și azot sunt fertile și au structura stabilă.
– Aluviosolurile sunt reduse ca suprafață de -a lungul luncilor, sunt soluri tinere cu profile
incomplete în funcție de stadiul de evolutie în care se găsesc. De obicei orizontul superior de 20 –
35 cm se desface în bulgări. Cantitatea de humus este variabilă de la 1,3% la 7% în funcție de
cantitatea de a rgilă, iar azotul este 0,07% și 0,33%. Aceste soluri cer ridicarea fertilitații precum
și irigații fiind potrivite pentru cultura cerealelor și legumelor.
Învelișul de soluri
Teritoriul comunei Cernica se află în microzona (IS -BR 23) preluvosoluri roșcat e (cu
incluziuni de cernoziomuri argice și cambice), cu climă călduroasă -secetoasă, în regiuni de șes,
el este traversat pe direcția NV -SE de către o “limbă“ a microzonei (IL -SA 31) aluviosoluri, cu
climă călduroasă -secetoasă, cu relief de luncă.
Considera ții generale asupra proceselor de formare a solurilor
Ca zonă de vegetație teritoriul se află în zona pădurilor subzona silvostepei. Condițiile
climatice de formare sunt cele descrise în capitolul respectiv, temperatura medie anuală de 10,5
oC, cu precipi tații medii anuale de 558,1 mm, deficit anual de apă față de evapotranspirația
potențială 170 mm și indicele anual de ariditate 26,7.

36
Rocile parentale sunt reprezentate prin loessuri, depozite loessoide și depozite fluviatile.
Vegetația naturală este repr ezentată prin stejărețe (stealuri de câmpie) în asociere cu un
covor erbaceu mai slab reprezentat.
Sunt soluri argiloiluviale, orizont B, ca și la cernoziomurile argiloiluviale, în afara orizontului
activ de formare a argilei are loc și acumularea de canti tați însemnate de fracțiune argiloasă
migrată din orizonturile superioare.
Indicele de diferențiere texturală are valori între 1,1 -1,2. Conținutul de argilă este cuprins
între 29 -37% în orizontul A și 35 -42% în orizontul Bt.
Conținutul de humus în orizont ul A reprezintă 1,8 -3,2%, iar în compoziția acizilor humici crește
proporția acizilor fulvici. Complexul coloidal este parțial debazificat, gradul de saturație în baze
oscilează între 82 -90% sunt soluri slab moderat acide.
Valorile indicilor ce caracteri zează fertilitatea oscilează între următoarele limite:
-coeficientul de higroscopic itate 6,5 -9 % în orizontul A și 7-11,2 % în orizontul B.
-coeficientul de ofilire 9,8 -14 % în orizontul A și 15 -16,5 % în orizontul B.
-capacitatea de apă utilă pe 0 -100 c m este 9,2 -16,3%.
-permeabilitatea pentru apă 50 -150 mm/l
Învelișul de soluri ca rezultat al interacțiunii reciproce, complexe și continui a tuturor factorilor
pedogenetici, reflectă varietatea condițiilor.
Astfel în perimetrul cercetat, s -au delimitat u n număr de 13 unități de sol, iar în cele ce urmează
voi prezenta caracterele generale și specifice fiecărei unități de sol.

3.2.4 Regimul pluviometric
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 557,8 mm.Acestea cad inegal si neuniform
în tot timpul anului, se înregistrează totuși un maxim în perioada mai -iunie cu 66,7 mm și
respectiv cu 85,7 mm.
Precipitațiile din lunile de vară, deși importante cantitativ sunt în general insuficiente, deoarece
coincid cu o perioadă călduroasă în care evapotranspira ția este intensă depășind în valoare
absolută precipitațiile.
Începând din luna iulie apare un deficit de umiditate de 45 mm, reprezentând 31,5% din
totalul necesar de 143 mm, deficitul se accentueaza în luna august la 75 mm, adica 60% din
necesarul total (evapotranspirația potențială) al lunii, pentru ca în luna septembrie deficitul să se
mențină tot ridicat 44 mm -53% din necesarul lunar.Deficitul se diminuează în luna octombrie
6mm -13,3% din necesarul lunar.Deficitul anual se ridică la 170 mm.

37
Tabelul 3.1
Datele climatice din perioada de observație

ANUL 2017
LUNA Temperatura
(°C) Precipitații
(mm) Umiditatea
%
Ianuarie -2,8 8,1 93
Februarie 5,6 18,2 76
Martie 9,3 28,6 68
Aprilie 11,8 31,2 71
Mai 21,7 12,3 62
Iunie 24,2 61,6 66
Iulie 26,9 104,4 71
August 23,6 84,2 74
Septembrie 18,4 98,3 78
Octombrie 11,2 77,2 86
Noiembrie 7,5 29,7 85
Decembrie -5,3 47,7 89
Media anuală 12,6 601,5 76,5

3.2.5 Regimul termic
Clima teritoriului comunei Cernica păstrează caracteristicile generale ale clim atului
Câmpiei Române. Astfel diferența dintre temperaturile maxime si minime este foarte mare 70o-
75oC ceea ce caracterizează climatul de stepă. Precipitațiile sunt în cea mai mare parte sub formă
lichidă (aproximativ 500 mm/an).Se constată 35 pană la 50 de zile cu zapadă pe an. Vânturile
dominante sunt cele de est și nord -est cu frecvența de 19 -21%. O ușoară temperare a acestui
climat o aduc pădurile în toată Câmpia Vlăsiei.
Regimul termic se caracterizează prin ierni aspre și veri călduroase. Temperatur a medie
anuală ca rezultat al mediilor multianuale este de 10,3oC. Luna cu temperatura medie cea mai
mare este luna iulie cu 22,3 oC urmată de luna august cu 21,6 oC. Temperaturile medii cele mai
scăzute se înregistrează în lunile ianuarie ( -3,3 oC) și feb ruarie ( -1,2 oC).
Amplitudinea medie anuală a temperaturii (adică diferența dintre medii) este de 25,6 oC.
Temperaturile maxime absolute în cursul verii ating valori de 41,1 oC și aceasta
contribuie la accentuarea evapotranspirației, accentuând seceta.
Temperaturile minime absolute în timpul iernii ating -30o C și aceasta poate duce la

38
compromiterea semănăturilor de toamnă dacă acestea nu sunt acoperite cu strat protector de
zăpadă și pot prejudicia livezile de pomi fructiferi și a plantațiilor de vie.
De interes pentru zona analizată este contribuția la emisiile de metan și protoxid de azot
(creșterea animalelor, industria, utilizarea combustibililor fosili). Aplicarea unor metode mai
eficiente de producere a energiei, îmbunătățirea transportului în comu n și a tehnologiilor
motoarelor autovehiculelor private și comerciale, vor ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră, dar și a emisiilor de poluanți cum ar fi dioxidul de azot, monoxidul de carbon și
particulele ce afectează negativ sănătatea p opulației . La nivelul comunei Cernica nu există un
inventar al emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) din diferite surse.

3.2.6. Regimul eolian
În ceea ce privește regimului eolian di n câmpul didactic experimental s-a urmărit direcția,
frecvența și int ensitatea vânturilor.
Regimul eolian din zona București este caracterizat de curenții de tip oceanic care se
manifestă primăvara și vara, în timp ce iarna predomină un curent continental din direcția N -E.
Luna mai au fost prezente cele mai puternice vânt uri, cu viteză ce a atins 30 m/s. Vântul
dominant este cel de NE, cu o intensitate de 21,6 m/s, urmat de cel de E cu intensitatea de 19,7
m/s și în al treilea rând se situează cel de V cu o intensitate de 16,8 m/s.
În ceea ce privește intensitatea vântulu i pe primul loc se situează cel de NE (4,5 m/s),
urmat de cel de E (3,8 m/s) și pe locul al treilea se situează vântul de V (3,4 m/s).
Viteza medie a vânturilor dominante se situează la valoarea de 4,5 m/s și uneori
primăvara sau/și toamna când ating vite za de 8 -10 m/s.
Zilele calde, fără vânturi, din zona câmpului didactic experimental reprezintă aproximativ
10% din totalitatea zilelor ce aparțin perioadei de vegetație.
În tabelul 3.2 sunt prezentate caracteristicile principale ale vânturilor din câmpul didactic
experimental.
Tabelul 3.2
Direcția și intensitatea vântului din zona București
Direcția N NE E S SE SV V NV Calm
F (%) 5 21,6 19,7 3,3 5 16,8 14,9 4,9 9,9
I (%) 2,6 4,5 3,8 2,2 2,5 3,1 3,4 2,3 –

3.2.7. Nebulozitatea
Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire a cerului cu nori, iar aprecierea acestuia se
face după o scară convențională ce cuprinde 11 grade de nebulozitate arătând numărul de zecimi

39
din suprafața bolții cerești acoperite cu nori.
Se consideră zile senine acelea în care media zilnică a nebulozității este cuprinsă între 0 –
3,5, zile noroase când media zilnică a nebulozității este cuprinsă între 3,6 -7,5 și zile acoperite în
situația când media zilnică a nebulozității este cuprinsă între 7,6 -10.
Nebulozitatea în București și în ju rul acestuia atinge în lunile decembrie și ianuarie indici
de 7,4 -7,5, iar în perioada iunie -octombrie, gradul de acoperire variază între 4 și 4,9.
Statisticile arată că în centrele industriale (București), nebulozitatea este mai mare decât
în regiunile d in jur datorită pulberilor a căror densitate este mai mare și care favorizează
formarea norilor. Datele din tabelul 3.3, evidențiază regimul nefric. În timpul anului numărul de
zile senine crește din luna decembrie până în luna august, iar al celor acoperi te este invers.
Tabelul 3.3.
Regimul nefric din București și din jurul acestuia
Anotimp Iarna Vara Anual
Nebulozitatea medie normală 7,0 4,3 5,7

Număr de zile (%) Senine 20,4 42,5 30,2
Noroase 26,0 40,9 34,5
Acoperite 55,7 10,6 35,3

3.3. Condiț iile pedoclimatice în localitatea Mogoșoaia
3.3.1. Așezare geografică
La nivel teritorial, comuna Mogoșoaia este localizată în partea de sud a țării, făcând parte
din cadrul Regiunii de Dezvoltare București -Ilfov, care este înglobată în cadrul Regiuni i Sud –
Muntenia, astfel comuna fiind influențată de ambele entități regionale.
Regiunea București Ilfov, constituită din orașul București – capitala României – și județul Ilfov,
este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei Române.
Suprafața t otală a Regiunii București – Ilfov este de 1.821 kmp, din care 13,1% reprezintă
teritoriul administrativ al Orașului București și 86,9% al județului Ilfov. Cele două entități care
alcătuiesc regiunea sunt totodată și cele mai mici unități teritorial adminis trative ale României
din punct de vedere al întinderii.
Din punct de vedere administrativ, comuna Mogoșoaia face parte din Județului Ilfov,
fiind localizată în partea central -nordică a acestuia, în conexiune directă cu Municipiul
București.
Teritoriul a dministrativ al județului Ilfov este situat în sud -estul țării, în centrul Câmpiei Valahe,
cuprinzând ca un inel municipiul București, în bazinele hidrografice Argeș, Ialomița și

40
Mostiștea. Județul Ilfov se învecinează cu următoarele județe: la nord cu jud ețul Prahova, la est
cu județele Ialomița și Călărași, la sud cu județul Giurgiu, iar la vest cu județul Dâmbovița.
Județul Ilfov este cel mai mic județ al țării cu o suprafață totală de 158.328 hectare (1.583 kmp).
De asemenea, comuna face parte din zon a metropolitană a Municipiului București conform
proiectului de lege a Zonei Metropolitane București.

3.3.2. Relief
Comuna Mogoșoaia are un relief de câmpie, cu altitudini cuprinse între 50 – 120 metri,
având un aspect morfologic neted. Este amplasată în Câmpia Vlăsiei, ce are ca și subdiviziuni
Câmpia Colentina, Câmpia Otopeni, Câmpia Ilfovului. Aceasta este o câmpie de tip piemontan –
terminală, care face parte din punct de vedere geografic din Platforma Valahă. Se înscrie în linia
majoră a Câmpiei Ro mâne, caracteristice fiind nisipurile, pietrișurile si argilele, apele subterane
si hidrocarburile, dar valorificată este doar rețeaua hidrografică bogată.
Cele mai frecvente riscuri geomorfologice, care conduc la modificarea reliefului sunt
tasarea, sufo ziunea, pluviodenudarea, deflația. Toate aceste procese naturale sunt accentuate prin
acțiunea antropică (despăduriri, desțeleniri, etc).
În prezent se constată antropizarea reliefului prin volumul masiv de construcții, prin
sistematizarea spațiilor verzi (mai ales în zona fostei livezi).

3.3.3. Rețea hidrografică
Principalele cursuri de apă de pe teritoriul județului sunt:
– Argeșul cu un debit mediu multianual de 38,5 mc/s la postul hidrometric Malul Spart și 63,1
mc./s la vărsare;
– Dâmbovița, aflu ent al Argeșului, cu un debit mediu anual de 17,0 mc/s la ieșirea din județ;
– Colentina, afluent al Dâmboviței, cu un debit mediu multianual de circa 0,63 mc/s la postul
hidrometric Colacul;
– Ialomița cu un debit mediu multianual de 13,5 mc/s la intrar ea în județ și 14,5 mc/s la ieșirea
din județ.
Apele subterane cele mai importante sunt localizate în aluviunile de luncă ale râurilor Ialomița,
Argeș și Dâmbovița, cantonate la adâncimi cuprinse între 1,6 m, dar care sunt oscilante în funcție
de nivelul apei râurilor.
Pe teritoriul administrativ al comunei Mogoșoaia sunt amenajate lacurile Mogoșoaia și
Chitila, lacuri antropice amenajate pe râul Colentina, situate la 15 km în amonte de București.
Acestea însumează o suprafață de aproximativ 100 ha, un vo lum de 2.000.000 mc, o lungime de
4,6 km, o lățime între 50 și 500 m și o adâncime de 0,5 m la 4,0 m.

41
3.3.4. Climă
Clima păstrează caracteristicile generale ale climatului Câmpiei Romane, fiind temperat –
continentală cu ușoare nuanțe excesive caracteris tice zonei de silvostepă în care se află, și cu
amplitudini mari de temperatura de -a lungul celor 4 anotimpuri.
Circulația generală a maselor de aer are o însemnătate deosebită, întrucât zona de studiu
se află în aria de activitate periodică a unor struct uri barice ce acționează din vestul, sudul, estul
și chiar nordul Europei și care aduc mase de aer cu proprietăți diferite, situații ce impun variația
temporală a valorilor elementelor climatice exprimate într -o mare varietate a stărilor de vreme.
Cea mai mare importanță o are circulația vestică, ce are o frecvență mare aproape tot anul, fiind
deosebit de activă vara și primăvara, când aici sunt aduse mase de aer polare maritime, umede și
răcoroase ce dau precipitații. Ponderea cea mai mare o au în lunile m ai, iunie, iulie, dar ele apar
uneori și iarna când dau ploi, lapoviță, ninsori.
Radiația solară globală se situează în jurul valorii medii de 125 kcal/cm2/an, aceasta
scăzând treptat în regiunea Câmpiei Vlăsiei, acolo unde și nebulozitatea este mai mare .
Regimul termic este dat de relieful aplatizat, slaba fragmentare, denivelările mici, ce se reflectă
în desfășurarea aproape uniformă a valorilor elementelor climatice și mai ales a celor de
temperatură.
În cadrul zonei de studiu s -au înregistrat temper aturi lunare și anuale din cele mai mari, acestea
fiind stimulate de poziția geografică a acestea care favorizează prezența în timpul anului a unor
mase de aer cu proprietăți foarte diferite (poluare, arctice, tropicale, continentale uscate și
fierbinți et c.).
Vara este cel mai călduros anotimp datorită uscăciunii și pătrunderii maselor de aer
tropical uscat și fierbinte din Africa de Nord și a celor uscat și cald din sud -estul continentului
european, fiind 105 -108 zile de vară, 34 -40 zile tropicale și 0, 5-2,5 nopți tropicale. Temperatura
medie înregistrată este de 20 -23°C, cu fenomene de secetă variabile în timp.
Iarna clima se află sub influența circulației de aer est -continentale și arctice, care generează
Crivățul, fiind 110 -130 zile cu îngheț, 25 -30 zile de iarnă, 11 -24 nopți geroase, temperaturi medii
de -2,7 °C și 0,2 °C, temperaturi zilnice cuprinse între
-10 °C și -20 °C, fiind prezente zăpezi abundente și viscole. Stratul de zăpadă este instabil și
discontinuu, vântul din nord -est, cunoscut sub denumirea populară de crivăț, având intensități
variabile determinând formarea de troiene în zonele locuibile și în regiunile forestiere. Media
temperaturii de iarnă este de -3 °C. Minimele absolute variază între -30 °C si -35°C, pentru
Voluntari media fii nd de -32,5°C.
În ultima perioada se observă un fenomen de încălzire în cea de -a doua jumătate a iernii
(ianuarie -februarie), din diverse cauze, una dintre acestea fiind și efectul de seră.

42
Precipitațiile căzute pe acest teritoriu apar sub formă lichid ă și solidă și au mari variații
neperiodice, reflectând continentalismul climatului; în cursul anului, cantitatea medie de
precipitații este de 500 -550 ml. Maximul de precipitații este specific lunii iunie (92 mm), iar
minimul lunii februarie (25 mm).
O caracteristică importantă definită de tipul climatului, este frecvența mare a ploilor torențiale,
de care sunt legate valori de 30 – 100 mm. Ele se manifestă îndeosebi în intervalul mai –
septembrie și mai rar în celelalte luni. În sezonul cald, ele sunt în soțite de căderi de grindină (1 –
4 ploi pe an).
Importanța deosebită a acestor precipitații este vădită în dezvoltarea vegetației spontane, a
plantelor de cultură și în asigurarea unui climat propice pentru habitatul uman.
Vânturile sunt dependente de modul în care se face circulația generală a maselor de aer
sub comanda principalilor centrii barici. Acestea sunt dirijate pe diagonală, respectiv pe direcția
nord-est-sud-vest. Direcțiile dominante ale vântului sunt cele din sectorul NE și N – NE cu
frecv ențe de apariție de 14,4 % si respectiv de 11,5 % urmate de cele de V – SV cu frecvențe
anuale de apariție de 9,5 – 10,5 %.
În timpul iernii bate Crivățul, pe fondul circulației active dinspre NE ce dă viscole. În sezonul
cald, pe fondul unor advecții din estul continentului sau ale unui aer uscat tropical apare
Suhoveiul, care este un vânt uscat și fierbinte cu viteze mai mari de 5 m/s.

3.3.5 . Vegetația
Comuna Mogoșoaia este situată în zon a de câmpie, la limita dintre zona nemorală și
silvostepă. Clima tul regiunii oferă condiții staționale destul de diferite, acestea fiind acentuate și
de faptul că teritoriul este străbătut de râuri și lacuri, oferind posibilitatea instalării unei vegetații
variate.
Vegetația din zona de silvostepă, se caracterizează prin consistență redusă, o stare
vegetativă puțin activă, un număr redus de specii, motiv pentru care acestea oferă un caracter
monoton zonei.
Ca și tip natural dominant, se remarcă pădurile de șleau, constituite dintr -un amestec de păduri
de foioase, ins talate pe un subsol de tip brun – roșcat.
În prezent, vegetația a fost afectată de intervenția antropică, reducându -și semnificativ suprafața
în defavoarea altor folosințe
Fauna este reprezentată de specii antropofile, ce s -au adaptat noilor condiții de mediu.
Unele păduri, în special acelea unde activitățile de recreere nu sunt foarte intense, prezintă
interes cinegetic, fiind populate periodic cu specii valoroase.
De asemenea, datorită diversității, fauna acvatică este de cele mai multe ori controlată.

43
De remarcat este faptul că, datorită antropizării (extinderea zonei arabile și a celei locuite), fauna
s-a redus numeric.

3.5.6 . Solurile
Din punct de vedere geologic, relieful s -a format prin retragerea treptată a lacului
cuaternar, ca urmare a mi șcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări.
În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la
începutul Holocenului depresiunea a fost complet exondată. În acest timp râurile își p relungesc
cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel Câmpia
Vlăsiei.
Ulterior, relieful a fost divizat în interfluvii sau câmpuri, caracterizate prin amplitudine, fiind
orientate NV – SE.
În comuna Mogoșo aia, distribuția spațială a tipurilor de sol este legată de fragmentarea
reliefului de câmpie, de condițiile climatice, tipurile de roci și depozite, condițiile hidrologice/
hidrogeologice și activitățile antropice.
Solurile s -au dezvoltat în cea mai mare măsură pe loessuri și depozite loessoide, situație care a
făcut ca influența rocii în diferențierea lor să aibă, pe ansamblu, o importanță mai redusă.
Datorită dezvoltării acestora, se disting solurile din clasa cernisoluri, reprezentate de
cernoziomuri , cernoziomuri cambice și cernoziomuri argiluviale. Acestea s -au format pe
depozite löessoide, pânza freatică aflându -se la peste 8 m adâncime. Luvisolurile s -au format sub
o vegetație de pădure de cvercinee, pe depozite löessoide, în
condițiile unei pânz e freatice situate la adăncimi de peste 6 m, predominante fiind preluvisolurile
(brun – roșcate).
Solurile hidromorfe (hidrisoluri) sunt legate de sectoarele joase, plane din luncile unor
râuri; sunt lăcoviști (gleiosol) și soluri gleice (gleiosol) care au grosime mică, fiind o rezultantă a
proceselor de gleizare. S -au format în condițiile excesului de umiditate determinat de existența
pânzei freatice aproape de suprafață și a proceselor de hidromorfism pe tot profilul, cu fertilitate
redusă, iar folosire a lor necesită măsuri ameliorative și în primul rând coborârea nivelului freatic.

44
CAPITOLUL I V
REZULTATE OBȚINUTE

4.1. Rezultate privind dinamica speciilor de microlepidoptere la măr și prun în
livezile din zona Cernica
Utilizarea feromonilor în protecția plantelor a demonstrat în scurt timp, prin
numeroase cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în
sistemul de luptă integrată. Cea mai importantă funcție din acest punct de vedere o constituie
aprecierea pe care o oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a
tratamentelor.
Printr -o supraveghere continuă a populațiilor de dăunători din plantațiile pomicole,
feromonii pot determina reducerea substanțială a numărului de tratamente chimice sau în unele
cazuri chiar suprimarea totală a acestora. Prezența feromonilor într -un agroecosistem ne poate
oferi, de asemenea, indicații prețioase asupra prezenței dăunătorilor, a frecvenței de răspândire a
acestora, oferind în acest fel elemente de prog noză a apariției în zona în care a fost depistat
dăunătorul sau în zonele limitrofe.
Feromonii sexuali sintetici, servesc la supravegherea și estimarea nivelului populațiilor
microlepidopterelor dăunătoare din pomicultură și avertizarea tratamentelor chimi ce.
În această lucrare prezentăm rezultatele cercetărilor e fectuate pe parcursul anului 2017 și
2018 în două livezi de măr si prun, iar speciile urmărite sunt: Cydia pomonella, Cydia funebrana
și Adoxophyes reticulana.

4.1.1. Dinamica speciei Cydia pomone la
Viermele merelor ( Cydia pomonella L.) este considerat cel mai periculos dăunătorul al
livezilor de măr, determinând anual pagube importante de producție, atât cantitative cât și
calitative.
În figura 4.1., este prezentată dinamica zborului viermelu i merelor pe parcursul anului
2017 în livada de la Cernica.
Se observă că aceasta specie a prezentat o populație scăzută, aj ungând la un maxim de
zbor de 21 fluturi/ca pcană în prima generație și de 25 fluturi/capcană în generația a doua (tabelul
4.1.).
Rezerva biologică a acestei specii a scăzut condiderabil față de anii anteriori, datorită
eficacității tratamentelor efectuate la momente optime.

45
Tabelul 4.1.
Număr de capturi de Cydia pomonella L.
Data Nr. capturi
31.05.17 21
22.06.17 16 (38 grade cels ius)
30.06.17 12 (38 grade celsius)
10.07.17 25
19.07.17 7
02.08.17 5
16.08.17 17
25.08.17 11
16.09.17 12

21
16
1225
7
517
1112
051015202530Cydia pomonella -Cernica, 2017

Figura 4.1. Dinamica zborului speciei Cydia pomonella L.

4.1.2. Dinamica speciei Adoxophyes reticulana

Molia p ieliței fructelor ( Adoxophyes reticulana Hb.) nu a avut nicio semnalare pe t oată
perioada amplasării ( tabelul 4.2. și figura 4.2. ).
Tabelul 4.2 .
Număr de capturi de Adoxophyes reticulana
Data Nr. capturi
31.05.17 0
22.06.17 0
30.06.17 0

46
10.07.17 0
19.07.17 0
02.08.17 0
16.08.17 0
25.08.17 0
16.09.17 0

0 0 0 0 0 0 0 0 0
00.10.20.30.40.50.60.70.80.91Adoxophyes reticulana -Cernica, 2017

Figura 4.2. Dinamica zborului speciei Adoxophyes reticulana Hb.

4.1.3. Dinamica speciei Cydia funebrana
Viermele prunelor ( Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai p ericuloși dăunători ai
prunului, întâlnindu -se în toate zonele țării, cu preponderență în livezile neîngrijite, astfel că în
anii favorabili înmulțirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste 70 % din
recoltă (Șuta Victoria, 1975).
Din cercetările efectuate de Șuta Victoria la Voinești, județul Dâmbovița și la
Mărăcineni, Pitești în perioada 1951 -1978, s -a sintetizat o metodă de studiu a biologiei, ecologiei
și combaterii speciei Cydia funebrana Tr., denumită “metodă de avertizare ”, care ulterior s -a
predat stațiilor de prognoză și avertizare în toată țara.
Această metodă a fost folosită cu succes și de alți cercetători: Szekely I., la Cluj -Napoca
(1976 -1978); Smaranda Breban la Baia Mare (1978); Șerboiu Albertina la Voinești, Min oiu N.la
Bistrița (1977 -1978), Lefter Gh. la Geoargiu, (după Metodici de pronoză și avertizare, 1980),
Iacob Maria, Susea Sonica (1986). Utilizarea capcanelor feromonale, ne -au furnizat date
obiective și reale cu privire la dinamica și efectivul populațiil or de Cydia funebrana Tr., folosite
cu succes în vederea stabilirii prognozei și avertizării tratamentelor.

47
Viermele prunelor ( Cydia fumebrana ), a pus în evidență în perioada observată prima
generație, cu o populație nu meroasă de 57 de capturi/capcană înr egistrată pe data de 21.06.2017,
după care populația scade până la 28 de capturi 19.07.2017 (tabelul 4.3 .). Populația cele i de-a
doua generație este scazută avâ nd un maxim de zbor de numai 32 de captui/capcană
(02.08.2017), iar cea de -a treia generație ar e un maxim de zbor de 36 de captui/cap cană
înregistrată la data de 16 .09.2017 (figura 4.3.).
Se poare observa populațiile celei de -a doua generații și a treia generație sunt mai scăzute
și datorită faptului că s -au aplicat tratamente de combatere.
Tabe lul 4. 3.
Număr de capturi de Cydia funebrana
Data Nr. capturi
31.05.17 38
22.06.17 57
30.06.17 42
10.07.17 34
19.07.17 28
02.08.17 32
16.08.17 25
25.08.17 33
16.09.17 36

3857
42
34
2832
253336
0102030405060Cydia funebrana -Cernica, 2017

Figura 4.3. Dinamica zborului speciei Cydia fun ebrana

48
4.2. Rezultate privind dinamica speciilor de microlepidoptere la măr și prun în
livezile din zona Mogoșoaia
Plantația de la Mogoșoaia este o livadă tânără, fapt pentru care populațiile de
microlepidoptere sunt mai reduse.

4.2.1. Dinamica speciei Cydia pomonela
Populația speciei Cydia pomonella s-a remarcat printr -o activitate mai redusă față de
livada din Cernica, înregistând 18 capturi/capcană în data de 31.05.2017 dup ă care nivelul
populație scade la 2 capturi/capcană la data de 30.06.2017 (tabelul 4.4.) . Pe parcursul lunii
august apare un maxim de zbor de 11 capturi/cap cană în data de 16.08.2017, după care frecvența
adulților în livadă scade considerabi l până la 1 adult/capcană înregistrat în a doua decadă a luni i
septembrie.

Tabelul 4. 4.
Număr de capturi de Cydia pomonela
Data Nr. capturi
31.05.17 18
22.06.17 6 (38 grade celsius)
30.06.17 2 (38 grade celsius)
10.07.17 3
19.07.17 2
02.08.17 9
16.08.17 11
25.08.17 5
16.09.17 1

49

18
6
232911
5
1
02468101214161820Cydia pomonella -Mogoșoaia, 2017
Figura 4.4. Dinamica zbo rului speciei Cydia pomonella

4.2.2. Dinamica speciei Adoxophyes reticulana
Molia pieliței fructelor ( Adoxophyes reticulana Hb.) la Mogoșoaia de asemenea nu a avut
nici o semnalare pe capcanele fer omonale. Absența capturilor semnifică inexistența risculu i de
atac și deci inutilitatea aplicării unui tratament specific pentru acestă specie ( tabelul 4.5. și figura
4.5.).

Tabelul 4. 5.
Număr de capturi de Adoxophyes reticulana
Data Nr. capturi
31.05.17 0
22.06.17 0
30.06.17 0
10.07.17 0
19.07.17 0
02.08.17 0
16.08.17 0
25.08.17 0
16.09.17 0

50

0 0 0 0 0 0 0 0 0
00.10.20.30.40.50.60.70.80.91Adoxophyes reticulana -Mogoșoaia, 2017
Figura 4.5. Dinamica zborului speciei Adoxophyes reticulana

4.2.3. Dinamica speciei Cydia funebrana
Viermele prunelor ( Cydia funebrana ) prin activitatea s -a în coroana pomilor determi nă
viermănoș irea fructelor, depreciindu -le calitativ și cantitativ prin căderea lor înainte de maturare.
În livada de la Mogoșoaia, în perioada observată a avut o populație de 15 capturi/capcană
la sfârșitul lunii mai după care populația crește semnificat iv la 65 de capturi/capcană în primele
două decade ale lunii iunie (22.06.2017). Populația cele i de-a doua gen erații a manifesta t un zbor
maxim de 53 capturi/capcană pe 19.07.2017, iar cea de -a treia generație a manifesta un vârf de
creștere de 55 de captu ri/capcană pe 16.08.2017.
Din datele prezentate ( tabelul 4.6. și figura 4.6.) se po ate remarca o activitate consta ntă a
acestei specii în coroana pomilor pe toată perioada de observație .
Tabelul 4. 6.
Număr de capturi de Cydia funebrana
Data Nr. capturi
31.05.17 15
22.06.17 65
30.06.17 38
10.07.17 46
19.07.17 53
02.08.17 48
16.08.17 55
25.08.17 26
16.09.17 24

51

1565
384653
4855
2624
010203040506070Cydia funebrana -Mogo șoaia, 2017

Figura 4.6. Dinamica zborului speciei Cydia funebrana

52
CONCLUZII

1. Monitorizarea microlepidopterelor dăunătoare din livezile de măr este posibilă prin
utilizarea capcanelor feromonale specifice fiecărei specii;
2. Rezultatele obținute în acești ani arată că folosirea capcanelor cu feromoni sexuali
sintetici este o metodă corespunzătoare pentru aprecierea rezervei biologice a viermelui
prunelor și merelor, pentru stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor;
3. Feromonul sexual sintetic AtraFun a prezentat putere de atracție mare și selectivitate
bună, deosebindu -se practic și util în cunoașterea nivelului populației viermelui prunelor
(Cydia funebrana Tr.), a dinamicii populației acestuia, aplicarea tratamentelor putându -se
face cu mult discernământ și la momente optime;
4. Molia pieliței fructelor ( Adoxophyes reticulana Hb.) atât la Cernica cât și la Mogoșoaia
nu a avut nici o semnalare pe capcanele fermononale .
5. Se observă că specia Cydia pomonella a prezentat o populație scăzută în livada din
Cernica , ajungând la un maxim de zbor de 21 fluturi/ca pcană în prima generație și de 25
fluturi/capcană în generația a doua ;
6. Popul ațiile celei de -a doua generații și a treia generație a specie i Cydia funebrana în
livada din Cernica, sunt mai scăzute și datorită faptului că s -au aplicat tratamente de
combatere.
7. În livada din Mogoșo aia populația sp eciei Cydia pomonella s-a remarcat printr -o
activitate mai redusă față de livada din Cernica, înr egistând 18 capturi/capcană după care
nivelul populație i scade la 2 captu ri/capcană;
8. Specia Cydia funebrana în livada din Mogoșoai a manifestă o activitate cons tantă și mai
numeroas ă fiind prezent ă aprope pe toată perioada de observație în coroana pomilor.

53
BIBLIOGRAFIE

1. Baicu T., 1975 – Situația cercetărilor și a utilizării în practică a metodelor de combatere
integrată I.N.I.D., București;
2. Baicu T., 1990 – Selectivitate substanțelor chimice pentru organismele utile în
combaterea integrată I.C.P.P. Redacția de propagandă tehnică agricolă, București;
3. Baicu T., Săvescu A., 1978 – Combaterea integrată în protecția plantelor. Editura Ceres,
București;
4. Baicu T., Să vescu A., 1986 – Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe
culturi. Editura Ceres, București;
5. Benassy C., Milaire H.G., 1969 – Itroduction a la Lutte intégrée en vergers de pommiers
– O.I.L.B., Paris;
6. Brader L., 1974 – Intergrated control in the Netherlands E.P.P.O. Bull. 4,3, Hagg;
7. Cartier J.J., 1974 – Lutte integree en hoerticulture an Canada conferința O.E.P.P. sur la
lutte integree en Hortic, Kiev;
8. Drosu Sonica, 1993 – Utilizarea feromonilor în combaterea integrată a dăunătorilor din
România, Testarea mijloacelor de protecție a plantelor, vol. XII, 27 -35;
9. Fluiter H. J., 1968 – Introduction on integrates control modern Spray Scheme for orchard
pests and diseases, Meded, Rijksfac Landbouwet Gent;
10. Ghizdavu I., 1983 – Supravegherea nivelulu i populațiilor de Laspeyresia pomonella L.,
cu ajutorul capcanelor feromonale în vederea raționalizării tratamentelor chimice.
Lucrările celei de -a VIII -a Conferință națională de protecția plantelor, Iași, 356 -367;
11. Hassan S.A., 1979 – Integrated control o n glasshous vegetable crops Wien 8 -12 oct;
12. Iacob Maria, 1977 – Acțiunea feromonilor sexuali de sinteză în avertizarea tratamentului
de combatere a unor dăunători ai plantelor pomicole și viticole. “În: Anuale ICPP”.
București. “Vol. XII”. p. 126 -215;
13. Iacob Maria , N. Iacob , 1979 – Utilizarea feromonilor în prognoza și combaterea
dăunătorilor plantelor cultivate. “În: Biblioteca ASAS”. București. p. 31;
14. Ionescu M., și colab., 1975 – Fauna. Ed. Academiei RSR;
15. Isac Gr., 1967 – Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii gărgăriței florilor
de măr ( Anthonomus pomorum L.), în bazinul pomicol Muscel. Teză de doctorat,
București;
16. Istrate Rada, 2004 – Dinamica speciei Cydia funebrana Tr., și aplicarea elementelor de
prognoză în perioada 2002 -2003 (Lucr ările științifice, U.S.M.V.B., seria A, volum
XLVII);

54
17. Istrate Rada, Grigore Mărgărit, 2004 – Structura și dinamica faunei dăunătoare și utile din
plantațiile de pruni, în anul 2003, Lucrările științifice, U.S.M.V.B., seria A, volum
XLVII;
18. Istrate Rada, 200 4, – Dinamica speciei Cydia funebrana TR., si aplicarea elementelor de
prognoza in perioada 2002 -2003, Lucrările științifice, U.S.M.V.B., seria A, volum
XLVII;
19. Istrate Rada, 2004 – Monitoring of plum microlepidoptera population pest by pheromone
traps, XXX IV Annual Meeting of ESNA, Novi Sad, Serbia and Montenegro;
20. Keiner C., Meylan G. – Lutte biologique: control des revageurs et maladies, Revue
horticole suisse, vol 67, I -II, 1994;
21. Knechtel W.K., 1923 – Thysanoptere din România . Bull. Agric. Vol II -IV;
22. Kühn elt W., 1950 – Bodenbiologie. Mit besonderer Berücksichtigung der Tierwelt.
Verlag herold. Wien.
23. Kuhnt Paul, 1913 – Illustrierte Bestimmungstabellen der Käfer Deustschlands. E.
Schwetzerbast’sche Verlaqsbuchhandlung Nagele. Dr. Sproesser. Stuttgart.
24. Lăcătu șu Matilda, Filipescu C., 1983 – Speciile genului Bracon (Hymenoptera,
Braconidae) și importanța lor economică. A III –a Conf. Naț. Ent. Iași;
25. Lefter Gh., Minoiu N., 1990 – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole
semințoase. Ed. Ceres, Bucur ești;
26. Mészáros Z. și colab., 1984 – Result of Faunistical and Forestical Studies in Hungarian
Apple Orchards (Apple Ecosystem Research no. 26.). Acta Phytopathologica Academiae
Scientiarum Hungaricae. Vol. 19;
27. Panin S., 1951 – Determinatorul Coleopterelo r dăunătoare și folositoare din RSR. Ed. de
Stat, București;
28. Perju T., și colab., 1989 – Entomofagii și utilizarea lor în protecția integrată a
ecosistemelor horticole. Ed. Cerse, București;
29. Rafăilă C., Săvescu A., 1961 – Îndrumător pentru combaterea bolil or și dăunătorilor la
culturile horticole. Ed. Agrosilvică, București;
30. Reitter E., 1916 – Fauna Germanica. Die Kafer des Deutschen Reiches. “Vol V”. Ed.
K.G. Lutz., Verlag. Stuttgart.
31. Roșca I., Sonica Drosu ,Elena. Bratu, 2001 – Entomologie horticolă spec ială. Editura
didactică și pedagogică, R.A., București;
32. Rosca Ioan, Istrate Rada, 2009 – Tratat de entomologie (agricultura, horticultura,
silvicultura), Ed. ALPHA MDN ;

55
33. Rosca Ioan, Istrate Rada si colab., 2011 – Tratat de entomologie generală și specială, Ed.
ALPHA MDN ;
34. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului
populațiilor unor molii ( Lepidoptera : Tortricidae ) dăunătoare plantațiilor vitipomicole
din România. Analele ICPP, XX, 117 -126;
35. Șuta V. și colab. 1974 – Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi. Ed. Ceres, București;
36. Șuta V., 1980 – Metodici de prognoză și avertizare, Red. de propagandă tehnică agricolă,
București.
37. *** 1980 – Metodici de propagandă și avertizare a tratamentelor împotriva bolilor și
dăunător ilor plantelor de cultură – Centrul de material didactic și propagandă agricolă.
București. p 538.