Violenta Si Consumul DE Droguri In Randul Adolescentilor
VIOLENȚA ȘI CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR
Cuprins
Introducere
Capitolul 1: Consumul de droguri ca fenomen social
. Fenomenul consumului de droguri- definire, scurt istoric
. Teorii și modele explicative ale consumului de droguri
. Descrierea principalelor tipuri de droguri
Capitolul 2: Impactul psihosocial al consumului de droguri
2.1. Drogul ca factor al violenței juvenile
2.2. Modele teoretice privind relația dintre consumul de droguri și
Delincvența
2.3. Date statistice comparative privind consumul de droguri în rândul adolescenților din România și Europa
Capitolul 3: Reactia juridică cu privire la consumul de droguri
3.1. Sancțiuni legale aplicate consumatorilor de droguri din România
3.2. Legalizarea drogurilor în țările europene
3.3. Politici de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților din România
Capitolul 4: Analiza corelației dintre consumul de droguri și violența
Concluzii finale
Bibliografie
Anexe
Introducere
Motto: “Drogurile ne aduc la porțile Paradisului și apoi ne împiedică să intrăm.” (Mason Cooley)
“ Drogurile sunt un pariu cu mintea ta.”(Jim Morrison)
Atât violența , cât și consumul de droguri în rândul adolescenților, sunt două probleme sociale extrem de spinoase , ce au atins cote alarmante atât pe plan național, cât și pe plan european . Trendul ascendent al acestor fenomene trebuie să tragă un semnal de alarmă , fiind un element evident al degradării umane. Cu toate că există numeroase studii și o întrteagă literatură în acest sens, încă există dificultăți și controverse legate de definirea acestui fenomen, și mai ales în implementarea cu success a mecanismelor care să ducă la o scădere a violenței și consumului de droguri. Lucarea de față, se dorește a fi un mic instrument de clarificare a fenomenului consumului de droguri, dar și un instrument de testare a modelelor teoretice explicative ce vizează această problemă socială.
Având în vedere că piața drogurilor din România este relativ nouă, ea apărând pe harta traficului de stupefiante după încheierea erei comuniste, consider că tema aleasă este una de actualitate.
Primul capitol va începe cu definirea acestui fenomen social și plasarea sa în timp , printr-un scurt istoric, ce începe chiar din Preistorie, urmând ca în cel de-al doilea subcapitol sa tratez principalele teorii și modele explicative ale consumului de droguri. După ce voi explica teoriile și modelele parțiale sau bazate pe puține componente, teoriile și modelele evolutive sau bazate pe stadii și cele integrative și comprehensive, voi clasifica drogurile în funcție de efectul asupra sistemului nervos central, după originea lor, după regimul juridic al substanțelor sau după dependența generată , făcând totodată și descrierea celor mai uzuale și mai importante droguri. Capitolul doi, numit Impactul psihosocial al consumului de droguri , debutează cu o ipoteză ce descrie drogul ca factor al violenței juvenile, urmat de o serie de metode teoretice privind relația dintre consumul de droguri și delincvență, pe care mă voi baza în crearea ipotezelor cercetării acestei lucrări .
În partea a treia a capitolul doi, voi compara cu ajutorul datelor statistice consumul de droguri în rândul adolescenților din România și Europa, lucru ce ne va arăta că deși este o situație spinoasă la nivel național, nu atinge aceleași dimensiuni ca în cazul altor țări din Uniunea Europeană. În capitolul trei, numit Reacția juridică cu privire la consumul de droguri, voi trece în revistă sancțiunile legale aplicate de statul român consumatorilor de stupefiante. Trecând de cealaltă baricadă, voi vorbi puțin despre legalizarea drogurilor în țările europene, fiind bineștiut faptul că în România consumul de substanțe ilicite este total interzis. Următorul subcapitol, îl reprezintă politicile de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților, de altfel, acestea aplicându-se și populației generale. În ultimul capitol voi prezenta o mică cercetare bazată pe analiza de date statistice. Aceasta va atinge anumite probleme legate de consumul de droguri și anume: prevalența consumului de droguri în rândul populației generale și adolescentine, tipul de drog folosit , date despre piața drogurilor, referitoare la capturile efectuate de Poliția Română și prețul drogurilor la nivelul străzii, dinamica deținuților din penitenciarele României, din 2009 până în 2013, comparația infracționalității în regimul drogurilor din 2009 până în 2013, dinamica deținuților consumatori de droguri și nu în ultimul rând corelația dintre violență și consumul abuziv de stupefiante și alcool.
Obiectivul general al acestei cercetări a fost acela de a analiza relația dintre consumul de droguri și alcool în rândul populției generale , dar și adolescentine și comportamentul violent al acestora. Deasemenea trebuie determinată măsura în care consumul de substanțe psihoactive o are asupra infracțiunilor comise. Din acest demers investigativ, au rezultat și alte obiective operaționale precum:stabilirea prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale și adolescentine;determinarea tipul de drog folosit;obținerea de date despre piața drogurilor, referitor la capturile efectuate de Poliția Română și prețul drogurilor;stabilirea dinamicii deținuților din penitenciarele României din 2009 până în 2013; realizarea unei comparații a infracționalității în regimul drogurilor din 2009 până în 2013; determinarea dinamicii deținuților consumatori de droguri; precizarea tipul de infracționalitate comisă; realizarea unei corelații între violență și consumul de substanțe psihoactive.
În urma cercetării, mi-am propus testarea următoarelor ipoteze:consumul de droguri confirmă modelele teoretice privind relația dintre consumul de droguri și violență; alcoolul și drogurile predispun la afișarea unui comportament violent, însă nu îl influențează decât într-o anumită măsură ce variază datorită altor factori.
Capitolul 1: Consumul de droguri ca fenomen social
Fenomenul consumului de droguri- definire, scurt istoric
Etimologic, există numeroase controverse legate de adevărata origine a cuvântului drog . Unii adepți, sunt de părere că provine din cuvântul persan droa, însemnând miros aromatic sau din evreiescul rahab care înseamnă parfum. Cu toate acestea , se presupune că la originea cuvântului drog se afla cuvântul olandez droog, ce înseamnă produs uscat și care desemna în urmă cu circa 200 de ani substanțe vegetale comercializate în farmacii.
În Dicționarul Explicativ Român se găsește următoarea definiție a drogului: „drogul reprezintă acea substanță de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant”.
Organizația Mondială a Sănătății ne oferă o definiție ce ilustrează sensul clasic al termenului de drog , ca fiind, „acea substanță care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia”.
Potrivit documentelor internaționale, prin drog se înțelege „stupefiantele supuse controlului internațional, prin Convenția Unică privind Stupefiantele, din 1961 (tablourile I și II)” și„substanțele psihotrope al căror control internațional este prevăzut de Convenția privind Substanțele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tablourile I, II, III și IV)”
Scurt istoric
Analizat din perspectiva spirituală , consumul de droguri a fost prezent în sânul omenirii încă din cele mai vechi timpuri, fiind un răspuns la dorința de a sparge barierele lumii tangibile , a realității, de a străpunge limitele cunoștinței.
De obicei erau folosite în cadrul ritualurilor mistice, a ceremoniilor religioase dar și pentru inducerea unei stări de plăcere sau în scopuri terapeutice, fiind mult timp considerate leacuri sigure pentru multe boli.
Omul preistoric credea că, prin consumarea anumitor plante, ce erau considerate ca purtătoare a unei esențe divine, putea intra în contact cu zeitățile dătătoare de viață și belșug.
Putem spune că sumerienii din Mesopotamia au fost primii de la care omenirea a primit informații despre consumul de halucinogene, macul , plantă din care se produce opiul și derivatele sale, fiind menționat în tăblițele acestora cu circa 7000 de ani în urmă. Aceste propietăți ale macului au fost cunoscute și folosite în Persia și Egipt grație babilonienilor. Pentru calmarea durerilor, tratarea tusei și a diareei , grecii și arabii utilizau opiul,în Grecia macul fiind considerat un simbol al fecundității.
În urmă cu aproape 5000 de ani, împaratul Chinei Shen Nung vorbea despre efectele benefice ale marijuanei în tratamentul malariei, constipației si reumatismului.
Mărturii ale existenței drogurilor găsim și în America de Sud , unde încă din anul 3000 î.Hr. se practica mestecatul frunzelor de coca , cocaina reprezentând un simbol sacru pe care zeul soarelui l-a dăruit fiului său, Marele Inca, încă dinaintea apariției Imperiului Incaș.
În jurul anului 450 î.Hr. , Herodot , descria practica unor triburi mongole, ce constaîn inhalarea fumului produs de semințele de cânepa și a unor fructe aruncate pe o plită încinsă .
Vechii șamani siberieni preparau o băutură numită “Braga” , rezultată prin infuzia unor ciuperci cu propietăți halucinogene , având un efect imediat și de durată.
S. Takarev, amintește în lucrarea sa , “Religia în istoria popoarelor lumii ”că locuitorii Americii de Nord foloseau în timpul ceremoniilor mistico-religioase băuturi obținute din plante halucinogene , ce deformau realitatea, creând vedenii ce deveneau mai apoi obiect de venerație.
Perioada marilor descoperiri geografice, a facilitat consumul și odată cu acesta transportul și comerțul cu substanțe halucinogene. Creșterea consumului de opiu, folosit de altfel încă din timpul dinastiei Tang (618-906) , dar și relațiile comerciale dintre China dinastiei Ming și portughezi , au stat la baza “razboiului opiului “ din anul 1838 dintre Anglia , ce proteja comerțul cu droguri și China , țară ce blama consumul de dorguri.
Pe teritoriul țării noastre, a existat deasemenea tentația pentru atingerea stării de euforie ,chiar pe vremea dacilor și a romanilor care fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace și halucinogene (cânepa indiană). Au fost atestate arheologic, pe teritoriul țării noastre, anestezicele frecvent folosite în operatiile chirurgicale , adică fumul de cânepă si substanța obținută din amestecul sucului de mandragora cu vin, acesta provocând un somn profund de câteva ore, timp suficient pentru desfășurarea operației. Ovidius, fiind exilat la Tomis, vorbea despre "filtre vestejitoare" care "dăuneaza sufletelor și au puteri înnebunitoare". Filtrele se obțineau din substanțe toxice de tipul ambrei, moscului si boraxului și suc de mandragora, laptele-câinelui , fiind găsite sub forma prafurilor, unguentelor, parfumurilor, pomezilor, lichidelor și afrodisiacelor.
În timp, progresele chimiei duc la apariția morfinei (opiu distilat) și la administrarea ei prin injectare, odata cu inventarea seringii. În 1918, Dresser , un chimist german creează heroina prin distilarea morfinei, inițial considerată a fi remediul împotriva intoxicațiilor cu morfină.
„După 1990 , România s-a transformat într-o țară de tranzit pentru toate felurile de droguri. În România se intersecteaza trei mari căi de tranzit. Din cauza războiului, calea africană – Egipt, Iran, Irak, Turcia, Bulgaria, România- care trecea înainte prin Iugoslavia, și-a schimbat traseul prin România. Cea de-a doua cale este cea asiatică – China, Rusia,Ucraina,Republica Moldova, și din nou România . Cea de-a treia cale, mai nou apărută , este calea Americii de Sud, de unde vine cocaina, atât pe cale maritimă, prin Mediterana , cât și pe cală aeriană , prin aeroportul Otopeni. Din acest moment, România devine unul dintre depozitele și furnizorii de droguri pentru toată Europa de Vest.”
1.2.Teorii și modele explicative ale consumului de droguri
Majoritaa seringii. În 1918, Dresser , un chimist german creează heroina prin distilarea morfinei, inițial considerată a fi remediul împotriva intoxicațiilor cu morfină.
„După 1990 , România s-a transformat într-o țară de tranzit pentru toate felurile de droguri. În România se intersecteaza trei mari căi de tranzit. Din cauza războiului, calea africană – Egipt, Iran, Irak, Turcia, Bulgaria, România- care trecea înainte prin Iugoslavia, și-a schimbat traseul prin România. Cea de-a doua cale este cea asiatică – China, Rusia,Ucraina,Republica Moldova, și din nou România . Cea de-a treia cale, mai nou apărută , este calea Americii de Sud, de unde vine cocaina, atât pe cale maritimă, prin Mediterana , cât și pe cală aeriană , prin aeroportul Otopeni. Din acest moment, România devine unul dintre depozitele și furnizorii de droguri pentru toată Europa de Vest.”
1.2.Teorii și modele explicative ale consumului de droguri
Majoritatea teoriilor și modelelor explicative ale consumului de droguri,s-au orientat asupra cauzelor care duc la consumul de droguri.Importanța acestora constă în informarea corectă despre consumul de droguri, ce ușurează aplicarea de programe de prevenire sau de asistență. Cele mai importante teorii și modele
explicative ce pleacă de la o revizuire extensivă realizată de Becona (1999) , sunt clasificate în următoarele trei mari grupe:
“1. Teorii și modele parțiale sau bazate pe puține componente
2. Teorii și modele evolutive sau bazate pe stadii
3. Teorii și modele integrative și comprehensive”
1. Teorii și modele parțiale sau bazate pe puține componente
Aceste teorii se caracterizează prin încercarea de explicare a consumului de droguri prin foarte puține elemente sau componente.
Una dintre aceste teorii și modele sunt cele biologice ce consideră adicția ca o tulburare cu substrat biologic. Acestea reduc explicarea tulburării la o cauză fundamental biologică și la ipoteza automedicației, în care individul ar consuma substanțe pentru că, odată ce a descoperit-o, a încercat-o și a experimentat efectele sale pozitive își va soluționa problemele cu ajutorul ei, multe din aceste probleme fiind de natură psihopatologică, sau în care organismul necesită autoreglarea cu ajutorul acesteia (Casas și colab., 1992).
Teoriile explicative biologice se bazează pe:
Înclinația indivizilor de a intra în contact cu drogurile;
Neîncetarea consumului odată ce contactul a fost realizat.
Modelul sănătății publice este un model foarte folosit în ultimele trei decenii pentru explicarea comportamentului în relație cu starea de sănătate . Un model derivat al acestuia este modelul convingerilor asupra stării de sănătate, care a fost elaborat pentru prima dată de către un grup de cercetători în domeniul studiului comportamentelor din cadrul Serviciului de Sănătate Publică al SUA în anii 1950-1960. Elementele sale fundamentale sunt susceptibilitatea, severitatea, beneficiile și barierele percepute.
Diverși autori , începând cu jumătatea anilor ’70, au susținut un model legat de competențe, în detrimentul modelelor prin deficit care primau până în acel moment. Fundamentul acestui model îl reprezintă anticiparea problemelor pentru a le putea evita, lăsând în plan second încercarea de a ajuta subiecții să-și rezolve problemele.” Acest model teoretic are două componente principale (Costa și Lopez, 1996):
• promovarea competenței individuale
• dezvoltarea de comunități și organizații competente.”
Teoriile învățării . Această teorie explică consumul ca fiind un fenomen de dobândire a unor trăsături prin condiționare clasică, operantă și prin imitare. S-au propus explicații plecând de la fiecare dintre paradigmele de învățare, însă, în momentul actual cel mai potrivit în explicarea comprehensivă a comportamentului de consum de droguri este cel al învățării sociale, în special pentru etapa de inițiere a acestuia.
Dintre teoriile atitudinal – comportamentale, subliniem teoria acțiunii raționale a lui Fishbein și Ajzen, 1975, și teoria comportamentului planificat al lui Ajzen, 1988. În momentul de față este posibil să prognosticăm comportamentul plecând de la atitudini și credințe ale subiectului sau de la comportamente anterioare sau relaționate cu acestea precum normele subiective, intențiile comportamentale etc. Această teorie este utilă atunci când urmărim predicția unui comportament plecând de la intenții, credințe sau atitudini (Becona, 1993) separat sau în combinație cu alte componente. Cât privește teoria comportamentului planificat, aceasta prezice mai eficient decât cea anterioară, cazurile în care nu este posibilă exercitarea permanentă a unui control voluntar ori a unui control exterior persoanei.
Teoriile psihologice sunt bazate pe cauze intrapersonale. Se pleacă de la premisa că adolescenții doresc acceptarea și aprobarea comportamentului lor. Atunci când comportamentul adolescentului se îndepărtează de așteptările părinților, profesorilor sau al altor persoane, acesta va deveni o sursă de disconfort psihologic. Când se pierd atenția și favorurile adulților, vor apărea sentimente de autorespingere , care necesită un răspuns compensator sau corector .
“Teoria integrativă a comportamentului deviant sintetizează teoriile și elementele preliminare ale teoriei sinelui, stresului, controlului, asocierii diferențiate, a învățării sociale.”
Pandina și colab (1992), a dezvoltat modelul afectivității, care pune accent pe relația dintre afectul negativ, un status de excitație crescut și vulnerabilitate la abuzul de droguri. Astfel, persoanele ce nu primesc suficiente dovezi de afectivitate , sunt predispuse la consumul de droguri.
Teorii bazate pe familie și pe abordarea sistemică. Aceste teorii pleacă de la ipoteza că utilizarea substanțelor este expresia comportamentelor neadaptate al unuia sau mai multor membrii ai familiei, producând o disfuncție în sistemul familial (Waldrom, 1998).
Modelul social al lui Peele (1985) spune că substanțele sau comportamentul nu sunt cele care produc adicția, ci modul în care consumatorul înțelege aceasta experiență și cum reacționează la nivel fiziologic, emoțional și comportamental la respectivele substanțe. Pentru respective persoană, drogurile vor deveni scuturi folosite spre a înfrunta mai bine situațiile de stres, durere, anxietate, depresie și de a scăpa de presiunea socială tot mai mare .
Teorii și modele evolutive
Modelul evolutiv al lui Kandel susține că adicția se face treptat, pornind de la droguri legale ,care servesc ca element facilitator pentru consumul ulterior de alte substanțe, în special marijuana și apoi alte droguri ilegale.
“Studiile realizate de Kandel, atât de tip longitudinal cât și transversal, indică existența a patru etape prin care trec consumatorii de droguri ilegale:
1. bere sau vin
2. țigări sau lichior
3. marijuana
4. alte droguri ilegale
Există diverse influențe care se relaționează cu consumul sau nonconsumul de droguri ilegale. Principalele două sunt familia și anturajul.Alături de acestea ar mai fi factorii legați de individ și alte comportamente deviante. Alături de contactul cu diferitele substanțe ar mai exista două tipuri de influențe: interpersonal și intrapersonale – sau caracteristicile personalității. “
Un alt model de stadii sau etape este cel al lui Werch și DiClemente (1994) – modelul etapelor motivaționale multicomponente. Werch și DiClemente sunt de părere că, pornind de la non-utilizarea drogurilor până la consumul continuu exista cinci stadii:
“1. precontemplare, când nu se ia în considerare utilizarea de droguri
2. contemplare, când se gândește în mod serios inițierea consumului
3. pregătire, când se ia în considerare utilizarea drogurilor într-un viitor imediat
4. acțiune, când se inițiază consumul de droguri
5. menținere, când este continuat consumul”
Modelul procesului de afirmare al tinerilor (Kim și colab, 1998).
Se bazează pe îmbinare de teorii sau componente ale acestora, cum ar fi teoria controlului social, a comportamentului problemă ,a modelului dezvoltării sociale și a învățării sociale.
Acest model include următoarele componente:
• suport familial ;
• suport social adecvat;
•expectanțe sociale înalte din partea persoanelor importante pentru adolescent;
• oportunități de dobândire a unor abilități necesare dezvoltării profesionale;
• asumarea de responsabilități;
• implicarea în activități economice ,sociale, culturale, în școală și comunitate;
• oportunitatea de a demonstra abilități și de a obține succese;
• suport psihologic din partea membrilor familiei și a persoanelor importante pentru tânăr.
O importanță deosebită este dată familiei , dar și elementelor legate de adaptarea individului la ordinea socială, prin intermediul teoriei învățării sociale și a stadiilor-expectativă. Comportamentul social este definit ca rezultat al condiționării prin imitare, obținut prin procesele de reîntărire și pedeapsă. Stadiul expectative se bazează pe ideea că gândim în mare parte în funcție de modul în care ne văd și ne tratează ceilalți. Prin urmare, modul în care ceilalți ne percep este în mare parte determinat de așteptările pe care aceștia le au dinainte. Teoria mai este cunoscută sub numele de efectul Pigmalion sau modelul comunicării expectativelor.
Modelul maturității prin consumul de droguri ( Labouvie, 1996), este un model bazat pe autoreglare, unde componentele importante sunt personalitatea și autoeficiența. Atunci când acestea eșuează, individul va răspunde presiunilor situațiilor cu ajutorul drogului. Eșecurile îl pot conduce la o stare de alienare și depresie , care poate fi aparent depășită prin consumul de droguri.
Modelul psihopatologic al dezvoltării propus de Glantz (1992) se bazează pe factorii de risc care se asociază cu abuzul de substanțe (factorineurologici și genetici, predispoziția la comportamente problemă, factori psihologici și psihopatologici, factori ambientali și sociali). Acest model ia în considerare dezvoltarea persoanei în primii ani de viață, astfel,”în perioada neonatală (0-3 luni) copii cu risc mare, conform ipotezei autorului, ar fi aceia care au un temperament cu următoarele caracteristici:
• labilitate mărită și intensitate mai mare a afectului decât media copiilor de aceeași vârstă;
•capacitate mai mica pentru a se obișnui la noi stimuli sau de adaptare la schimbare;
• latență mai mare decât media copiilor de aceeași vârstă în a răspunde la situații neplăcute;
• dificultate mai mare de a fi liniștiți;
• regularitate mai mică a ciclurilor biologice.”
Premisa teoriei socializării primare a lui Oetting și colab. (1998) este următoarea: „chiar dacă baza biologică a comportamentului uman este de necontestat, în mod esențial toate comportamentele sociale umane sunt învățate sau conțin componente principale care sunt învățate”. Comportamentele deviante, precum consumul de droguri, criminalitatea, violența, sunt comportamente învățate. Principalele surse de socializare primară, care influențează individual sunt: familia, școala, grupul de egali.
Există și influențe indirecte în socializarea primară care sunt date de: trăsăturile de personalitate și de sursele de socializare secundară, precum caracteristicile comunității:
• dimensiune
• mobilitatea
• sărăcia populației
• distribuția populației pe vârste
• oportunități sociale
• familia numeroasă
• religia și instituțiile religioase
“Referitor la trecerea de la socializarea primară la consumul de droguri această teorie susține că aceasta tranziție se poate realiza pe două căi:
• dependența apare ca rezultat al socializării
• prin dependența față de un stil de viață bazat pe consumul de droguri. Aceasta include tipul de drog, accesibilitatea acestuia și gradul de acceptare.”
Teorii integrative și comprehensive
Teoria învățării sociale redenumită azi teoria cognitivă social ,propusă de Bandura în 1986 insistă pe conceptul de autoeficiență ca fiind o componentă centrală și totodată un element explicativ principal privind dobândirea, menținerea și schimbarea comportamentului.
Aceasta ia în considerare atât factorii învățării (condiționare clasică, operantă și prin imitare), procesele cognitive cât și componenta socială în care trăiește și se dezvoltă individul.
Modelul dezvoltării sociale, model dezvoltat de Catalano, Hawkins și colab. are ca ipoteză principală idea că oamenii sunt în căutarea satisfacției, iar comportamentul uman depinde de interesul individului față de actele sale; aceasta semnificând faptul că indivizii se implică în activități sau interacțiuni pentru a-și satisface ceea ce speră că vor primi de la acestea.
Conform teoriei interacționale a delincvenței (Thornberry, 1996), comportamentul deviant este rezultatul atât al legăturilor slabe ale persoanei cu societatea convențională cât și a unui mediu social sărac în care să poată fi învățat și întărit un comportament adecvat.
“Teoria comportamentelor de risc ale adolescenților (Jessor și Jessor, 1993). Această teorie consideră anumiți factori de risc și de protecție, anumite comportamente de risc și anumite rezultate de risc. Aceasta dă o mare importanță în apariția comportamentelor cu risc la adolescenți, sărăciei sociale, inegalității și discriminării, elemente fundamentale pentru menținerea unei părți din populația adolescentă în ceea ce autorii au numit risc.”
Modelul stilurilor de viață (Calafat, 1992), este fundamentat pe modelul stilurilor de viață și factorilor de risc, considerând „cauzele și factorii care determină sau facilitează ca indivizii să fie interesați de droguri având legătură cu întreaga dinamică personală și socială anterioară contactului cu drogurile” . Prevenirea și asistența în consumul de substanțe se bazează pe influența acestor factori de risc și de protecție care să permită ca individul să fie liber față de consum.
Teoria influenței triadice (Flay și Petraitis, 1995), are la bază trei grupe de influențe:
“• influențele culturale și de mediu asupra cunoștințelor și valorilor care influențează atitudinile
• influențele contextual – sociale ce influențează credințele sociale normative ale individului
• influențele intrapersonale determinante asupra controlului de sine și abilitățile sociale, ce conduc la autoeficiență.”
Modelul autocontrolului (Santacreu și colab., 1992). are la bază autocontrolul pornind de la modelul bio- psiho- social. Se considreră că problema pornește de la încercarea tânărului de a obține alte surse de întărire altele decât cele pe care le are deja, sau îi sunt oferite, scopul principal fiind obținerea independenței.
Modelul secvențial și comprehensiv al fazelor consumului de droguri (Becona, 1999) cuprinde următoarele cinci faze ale consumului:” faza de predispoziție (sau preliminară) în care se iau în considerare factori biologici,
psihologici și socio-culturali; faza de cunoaștere, în care se manifestă influența mediului, a proceselor de învățare și socializare și expectativele individului; faze de experimentare și de inițiere a consumului, când devin decisivi factorii de risc și de protecție; faza de consolidare(abuz și dependență) a consumului ca urmare a consecințelor (pozitive sau negative) ale acestuia și a relației lor cu anturajul, familia și cu sine; faza de abandon sau de menținere, ce reprezintă un continuum temporal în care individual menține sau nu comportamentul de consum și faza de recădere care cuprinde perioada de tratament a dependenței văzută ca un lung șir de recăderi în procesul de renunțare la comportamentul de consum învățat.”
1.3. Descrierea principalelor tipuri de droguri.
Pentru o mai bună cunoaștere a substanțelor psihotrope, este necesară realizarea unei clasificări, dar și a unei descrieri a celor mai importante și mai uzuale droguri.
Aceste substanțe le vom clasifica în funcție de efectul asupra sistemului nervos central, după originea lor, după regimul juridic al substanțelor sau după dependența generată.
Cea mai recomandată clasificare este cea în funcție de efectul asupra sistemului nervos central, fiind utilizată de organismele ONU, Interpol.
Astfel, drogurile se clasifică în:
substanțe stimulente sau psihoanaleptice;
substanțe depresoare sau psiholeptice;
substanțe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.
Stimulentele sunt substanțe care accelerează activitatea sistemului nervos central , precum crack-ul, frunzele arbustului de coca, amfetaminele, anorexigenele și psihostimulenții. Acestea se subclasifică în:
stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. Acestea întrețin starea de veghe,însă în doze moderate, conferă o senzație de bine și cresc activitatea mintală.
stimulente ale umorii – substanțe ce îndepărtează starea depresivă.
Depresoarele sunt substanțe care au ca efect încetinirea activității sistemului nervos central, având efecte analgezice și sedative. Reprezentantele acestei categorii sunt: opiul și derivații săi (morfina și heroina), hipnoticele, medicamente pe bază de opiu sau derivați ai acestuia, tranchilizante, morfinice de sinteză și barbiturice.
Halucinogenele „deformează senzațiile și percepțiile celui care le utilizează”, halucinațiile produse de acestea devenind adevărate coșmaruri. În această categorie sunt cuprinse: mescalina, cannabisul, LSD și altele.
Cea de-a doua a clasificare a drogurilor este realizată în funcție de originea produsului:
Drogurile naturale provin direct din plante sau arbuști: opiul și opiaceele, cannabisul și rășina acestuia, khat-ul, frunzele de coca și derivații săi și alte plante cu principii halucinogene
Drogurile de semisinteză pornesc de la o substanță extrasă dintr-un produs vegetal și realizate prin procedee chimice: heroină,LSD
Drogurile de sinteză (sintetice) sunt produse doar prin sinteze chimice, dezvoltă o puternică dependență psihică , dar și toleranță pentru acestea. Exemple de droguri sintetice: mescalina, metadona, LSD 25, ecstasy, amfetamina, solventi volatili (aurolac) ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine.
Regimul juridic al substanțelor, împart drogurile în două categorii:
substanțe supuse controlului, atât privind fabricarea cât și administrarea, fiind folosite în tratamentele medicale (morfina, barbituricele)
substanțe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină).
Din punctul de vedere al dependența generate (clasificare de ordin medical),drogurile se împart în trei categorii:
droguri ce creează dependență fizică;
droguri ce creează dependență psihică;
droguri ce creeată dependență mixtă – din această ultimă categorie fac parte cele mai multe stupefiante.
Alcoolul este unul din puținele droguri acceptate de societate. Deși există persoane care nu consideră alcoolul un drog, acesta este într-adevăr un drog, abuzul față de această substanță a crescut devenind o serioasă problemă socială.
Efectele dorite : bună dispoziție, relaxare, dezinhibiție, euforie, creșterea capacității de imaginație, stimulare sexuală.
Efectele nedorite:
intoxicația acută prezintă următoarele simptome: vorbire incoerentă, performanțe profesionale și sociale diminuate,beție, pierderea echilibrului, labilitate emoțională, diminuarea reflexelor, atenție și memorie diminuate, agresivitate, sexualitate anormală, iritabilitate.
pe termen mediu și lung alcoolismul duce la apariția unor boli sau stări precum: gastrită, pancreatită, hipertensiune, tulburări senzoriale, ale memoriei, ciroza hepatică, tulburări respiratorii, afecțiuni cardiace, encefalopatii, halucinații, degradare morală, comportament violent.
sindromul de sevraj presupune: insomnie, transpirație abundentă, tremur al membrelor superioare, creșterea pulsului, greață, vomă, halucinații și iluzii vizuale, agitație psihomotorie, anxietate, confuzie mentală, accese epileptice tactile și auditive, delirium tremens.
Opiul sau opimul – este latexul uscat, obținut prin incizarea capsulelor încă verzi ale macului opiaceu (Papaver somniferum). Are o culoare negricioasă, miros caracteristic și gust amar. Opiul poate fi folosit în medicină ca somnifer, clamant sau analgezic, în doze mici, cu un conținut de 10% morfină. Opiumul este de obicei fumat în pipe speciale și rar ingerat sau injectat. Efectele durează 6 – 8 ore și sunt senzația de bine, excitare trecătoare, euforie și indiferență. Deasemenea generează dependență psihică și fizică, dar și toleranță.
Morfina este un analgezic puternic cu efect narcotic, folosit pe scară largă ca medicament, este principalul alcaloid al opiului. Se găsește sub forma unei pulberi albe, bej sau maron cu gust amar, solubilă la umiditate. Generează o stare de bine, euforie, amorțeală și pasivitate, dar și moartea prin stop respirator.
Heroina (smack, thunder, hell dust, big H, nose drops, brown sugar) este un clorhidrat de diacetilmorfină, este un produs de semisinteză, iar în funcție de gradul de purificare are culoarea albă, cenușie, roz până la brun sau gri închis. A fost introdusă în medicină în anul 1898 de firma Bayer, ca un analgezic puternic și un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor și tuberculoșilor, folosindu-se de asemenea pentru dezintoxicarea morfinomanilor. În funcție de gradul de puritate se găsesc patru sortimente de heroină. Heroina se inhalează (snifing) procedeu cunoscut sub numele de urmărind dragonul, prizează sau injectează pe cale sub-cutanată, intravenoasă sau intramusculară (cea mai raspândită formă de consum – pentru efectele imediate, însă este si cea mai periculoasă metoda din cauza riscului de infectare cu HIV). În timp, se constata tulburări organice importante precum hemoragii, septicemie, hepatită virală, pneumonii infecțioase. Intoxicația cronică apare după aproximativ 30 de administrări de doze terapeutice.
Sevrajul cauzat de acest drog este chinuitor pentru dependent, manifestându-se prin: hipersecreție nazală, lacrimală, diaree, sudoripară, spasme și dureri musculare, deshidratare intensă și o puternică angoasă ,crampe abdominale. Supradozarea sau folosirea unei doze de heroină de o puritate ridicată poate fi fatală consumatorului prin depresiune respiratorie marcantă, stare de șoc, comă.
Cocaina (cunoscută și ca "Albă ca zăpada", pudră, zăpadă, cristale, pietre, gheață) este un alcaloid extras din frunzele arbustului de coca (Erytroxylon coca) originar din America de Sud. Se face cunoscută în Europa în cursul anului 1857, fiind la început un anestezic. Ca stupefiant, se poate consuma sub formă de pudră prin inhalare , prizare sau injectare , ori prin masticație, atunci când o găsim sub forma frunzele de coca. Dependența psihică este mai dureros resimțita, instalându-se mai rapid decât cea fizică.
Cocaina creează foarte rapid o stare de euforie, înlătură simptomele oboselii, provoaca dezinhibiție, crește încrederea în forța fizică și intelectuală, însă, efectele adverse nu se lasă așteptate: tulburări de judecată, agitație, instabilitate, tahicardie, hipertensiune, hipertermie, midriază (dilatarea pupilelor), psihoză paranoidă și poate provoca moartea prin stop cardiac, stop respirator sau accidente vasculare cerebrale.
Crack-ul (rock, caillou) este o formă a cocainei sau un mod de consumare a ei (versiunea fast-food a cocainei). E întâlnit sub forma unor pietre de culoare albicioasă, bej sau brună. Determină dependență fizică și psihică, toleranță, supradozajul amplifică efectele nefaste și poate provoca moartea.
Cannabis-ul este cel mai utilizat stupefiant. Reprezintă produsele vegetale obținute din cânepa de cultură (cannabis sativa) plantă ce conține substanțe halucinogene (compusul psihoactiv principal este delta-9-tetrahidrocannabinol – THC.
Din frunze și inflorescențe uscate și tocate rezultă iarba de cannabis–marijuana (marihuana)–cu aspect de tutun sau ceai (conține 1–12% THC). Ea poate fi fumată fie ca atare, sau utilizată ca decoct, fiind băută ca atare sau în amestec cu alcool.
Rășina de cannabis, obținută prin presare, cunoscută sub numele de hașiș se poate fuma în amestec cu tutun sub formă de joint (conține 5 – 25% THC)ori se poate ingera , efectul fiind însa de 4-6 ori mai mic decât în cazul în care aceeași cantitate ar fi fumată.
Prin tratarea chimică a rășinei se obține uleiul de cannabis (esență) – hash oil – cu o concentrație de până la 70% THC. Această substanță putănd fi ingerată sau fumată.
Dozele de THC de peste produc deseori halucinații. În doze mici acest drog conferă o senzație de bine , euforică, însă în doze mari, de peste10 miligrame, afectează percepția timpului și a realității, producând halucinații, dezorientare și panică.
LSD ( dietilamida acidului lisergic) este cel mai puternic drog halucinogen cunoscut, reacții apărând la doze extrem de mici (3-6 mg). LSD-ul în stare pură se prezintă sub forma unui lichid incolor, inodor și insipid. Se găsește în natură în cantități mici în unele plante,ori se prepara în laborator prin semisinteză. În traficul de droguri, acesta se prezintă sub forma de tablete sau capsule, de diferite mărimi și culori, sau a unei pulberi de culoare alb-gri. De regulă, se administrează pe cale orală prin îmbibarea țesăturilor, hârtiei, dulciurilor (cel mai adesea bucăților de zahăr) sau sub formă de pilule; se poate și injecta.
Este unul dintre cele mai puternice droguri, efectul său putând dura până la 12 ore , producând stări de excitație, euforie, modificări ale percepției și cunoașterii, neputându-se face distincție între real și ireal, duneori fiind considerat ca o „sursă de inspirație divină în practicile mistice de grup”.Provoacă dependență psihică, toleranță, iar pe termen lung ,pot apărea boli mintale grave și ireversibile.
Ecstasy este un drog sintetic (stimulent amfetaminic – MDMA – 3-4-methylenedioxymethamphetamine) din categoria halucinogenelor. Acest drog se prezintă sub formă de tablete, fiind consumat pe cale orală, producând euforie, senzații emoționale profunde și în doze mari, halucinații.Consumat în exces, consumul de ecstasy conduce la distrugerea celulelor ce produc serotonină ce influențează starea fizică și psihică a individului, durerea, apetitul și memorare. Provoacă deshidratare severă, crampe musculare, depresii și psihoze precum și chiar blocaj renal.
Capitolul 2: Impactul psihosocial al consumului de droguri
2.1. Drogul ca factor al violenței juvenile
Lumea contemporană se confruntă cu tot mai multe cazuri de violență , având la bază consumul de droguri, fie că vorbim de abuzul de alcool , sau cel de substanțe interzise prin lege. Anual, afaceri ilicite de miliarde de dolari sunt făcute grație nevoii imperioase a dependenților de droguri de a obține aceste substanțe. Sute de mii de persoane sunt implicate în acest joc al morții, ce face victime nu numai în rândul consumatorilor, ci și printre oameni nevinovați, prin urmare consecințele adicției se răsfrâng asupra tuturor claselor sociale.
Motivele pentru care se apelează la droguri sunt numeroase , fiecare consumator având propriul argument, iar dacă la început acestea promit senzații unice, eliberarea de stres, iesirea din cotidian, totul se sfârșește prin a fi „aruncat” într-o lume cenușie, brutală, având importante carențe atât psihice , cât și fizice.
Începem prezentarea impactului psihosocial al consumului de stupefiante prin catalogarea unor autori a complicațiilor cauzate de acesta. Există două tipuri de complicatii: complicații infecțioase și complicații psihiatrice, acestea din urmă fiind cele pe care le vom dezvolta.
Complicații infecțioase precum:
Cele ce vizează modul de viață al toxicomanului: boli cu transmitere sexuală;
Tuberculoza –azi fiind în creștere și caracterizându-se prin rezistența la tuberculostatice;
scabie ;
leziuni bucale și dentare;
existența unor germeni precum: stafilococul auriu, streptococul, bacili aerobi
infecții ale pielii: furuncule, abcese cutanate, celulite, limfagite, flebite, tromboflebite septice, piomiozite, necroze, gangrene și embolii gazoase;
metastaze septice cu puncte de plecare cutanat: osoase, cardiace, pulmonare, cerebrale, generale (septicemie);
infecții osteoarticulare (osteite și asteoartrite);
endocardite infecțioase;
infecții cerebrale, care pot evolua către abces cerebral; Contaminări pe cale venoasă directă: hepatite virale B, C, D;
infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
Complicații psihiatrice ale consumului de droguri
Stările depresive
Printre principalele trăsături ale stărilor depresive se numără o mai mare ocurență a comportamentelor violente, agresive, a iritabilității, cauzate de intoleranța la frustrări.
Sindroamele confuzionale sunt caracterizate de : momente de amnezie, dezorientare temporo-spațială, agresivitate incontrolabilă posibile acte delictuale (inclusiv crimă, sinucid), halucinații (auditive, vizuale și chinestezice); confuzie, comportament delirant, paranoia.
Stările psihotice
Consumul de substanțe halucinogene este cauza principală a acestei stări , dar și o urmare a comportamentului adictiv (farmacopsihoze). Poate să apară fie din cauza consumul de stupefiante (halucinogene, amfetamine sau cannabis, cocaina), fie din cauza tratamentului de substituție, caz în care tulburării psihotice asociate determină prognosticul toxicomaniei.Pacientul psihotic recurgând la drog pentru efectul sau eforizant, recurgerea la drog poate fi motivată prin efectul său euforizant, deconectant.
Din punct de vedere psihologic, adolescența este cea mai predispusă perioada din viața unui om la astfel de tentații, tinerii aflându-se într-o dezorientare atât culturală cât și personală, astfel adolescenții găsind în consumul de droguri o cultură atractivă, diferită, contrară lumii în care nu se simt integrați. Mai mult, tinerii din ziua de azi, ai căror părinți s-au dezvoltat într-o societate comunistă, departe de tentațiile halucinogene și de cunoștințe în domeniu, nu sunt suficient de informați în ceea ce privește riscul la care se expun, și prețul pe care trebuie sa-l plătească pentru un moment de plăcere. Mirajul banilor câștigați ușor, atrage tot mai mult adolescenții dependenți financiar de părinți, ceea ce duce la apariția bandelor delincvente formate din liceeni vând „iarbă” colegilor.
Delincvența juvenilă
Conceptul de “delincvență juvenilă” este alcătuit din două noțiuni distincte, și anume, conceptul de devianță și conceptul de juvenil. Cei doi termeni sunt folosiți adesea cu înțelesuri diferite, atât în limbajul curent, cât și științific. Nu se întâlnește,prin urmare, termenul de “delincvență juvenilă” nici în legislația penală din țara noastră, dar nici în dreptul pozitiv din alte state. Fiind o creație a doctrinei penale și a teoriilor criminologice sau sociologice, încearcă gruparea unei serii de infracțiuni în funcție de criteriul vârstei, clarificând că faptele penale prezintă o serie de particularități ce sunt determinate de nivelul de maturitate biologică, în special cea mintală a subiectului activ al infracțiunii.
Trebuie menționat faptul că termenul de “delincvență” nu este sinonim și nu trebuie confundat cu noțiunea de “devianță”. Conceptului de “devianță”, are o sferă mai largă, ce cuprinde ca formă particulară noțiunea de “delincvență”. S-a arătat că devianța constă în “orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societății ori ale unui grup social particular”.
Criminalitatea juvenilă este în legătură directă sau indirectă cu consumul și traficul de droguri, dar mai ales cu consumul de alcool.
Folosirea regulată a drogurilor duce la dependență psihică și la dezvoltarea toleranței și dependenței fizice. Pe măsură ce se instalează toleranța, senzația de euforie, specifică stupefiantelor, dispare. Consumatorul are nevoie de drog pentru a se simți normal și pentru a evita starea de rău datorată sevrajului. Simptomele de sevraj în mod obișnuit se dezvoltă în 6-12 ore de la ultima doză administrată. Aceasta duce la o nevoie incontrolabilă de a continua folosirea drogului, iar pentru satisfacerea acesteia, drogodependentul este capabil să comită diferite delicte.
Deși creierul adolescentului poate fi mai rezistent la efectele neurotoxice ale consumului de substanțe interzise, expunerea la droguri poate întrerupe dezvoltarea creierului, cu posibilitatea de a duce la deficite cognitive, sociale, psihologice. Consumul de substanțe interzise în rândul adolescenților a fost legată de modificările ulterioare ale volumului creierului, integritatea materiei albe, precum și deficite neurocognitive, inclusiv cea spațială, de învățare,de memorare, si disfuncție inhibitorie, ceea ce duce în cele mai multe cazuri la violență.
Consumatorul de substanțe psihotrope dezvoltă un comportament deviant atât în acțiunile întreprinse pentru aprovizionarea unui drog, în vederea consumării sau comercializării, în impactului fizic și psihic al consumului de droguri. Astfel, consumatorul o face cu bună știință, încălcând regulile și normele sociale stabilite de societate cu privire la consumul de droguri. Totodată,comportamentul deviant apare ca urmare a perturbărilor psihice și fizice cauzate de abuzul de droguri.
Putem să ne dăm seama de creșterea consumatorilor de droguri și din numărul de deținuți ce afirmă că au comis anumite delicte fiind sub influența stupefiantelor . La finele anului 2004 se aflau în penitenciare 2013 persoane foste consumatoare de droguri, dintre acestea 2.08% aveau vârsta cuprinsă între 15-19 ani, 20.66% (416) între 20-24 ani, 61.05% (1229) între 25-29 ani și 16.19% (326) peste 30 ani. Doar 8% erau femei restul de 92% bărbați, iar în funcție de drogul consumat s-a observat ca 86.19% erau consumatori de heroină, 2.83% cocaină, 3.57% ecstasy, 0.15% LSD, și 6.7% alte substanțe.
Datele statistice CIADO România arată că în anul 2009, existau 300.000 de consumatori de droguri la nivel național și 1800 de consumatori deținuți.
2.2. Modele teoretice privind relația dintre consumul de droguri și delincvență.
Numeroase cercetări privind posibila legătura dintre consumul de droguri și infracționalitate, au dus la emiterea unor teorii explicativede bază:
1) Consumul de droguri conduce la comiterea de infracțiuni;
2) Implicarea în activități infracționale conduce la consumul de droguri;
3) Relația dintre consumul de droguri și comiterea de infracțiuni au cauze comune.
Consumul de droguri conduce la comiterea de infracțiuni
Acest cadru explicative prezintă mai multe modele explicative: cel psihifarmacologic, cel al motivației economice șicel sistemic.
Modelul psihofarmacologic, susține că deficitul de atenție, judecățile greșite, dezinhibiția, distorsiunile perceptiv-cognitive,pe scurt efectele intoxicației cu droguri , favorizeaza comportamentul deviant, Deasemenea, stările de sevraj cauzate de întreruperea administrării drogului la dependenti, lipsa odihnei, afectarea funcțiilor neuropsihice, hrănire deficientă pot contribuii la apariția unor comportamente violențe sau infracționale (Virkkunen, Linnoila, 1993).Studii pe animale și oameni ,au arătat că doze mici și moderate de alcool cresc agresivitatea (White și Gorman, 2000), dar și că relația dintre consumul de alcool și agresivitate este mediată de unele caracteristici ale subiectului (genul, tendințe agresive, abilități cognitive); caracteristici situaționale (situații provocatoare, prezența unor răspunsuri nonagresive alternative, presiunea grupului, norme sociale) sau caracteristici ale băuturii (cantitatea, tipul) (Gustafson, 1993).
Modelul motivației economice pleacă de la premisa că infracțiunile sunt urmări ale încercărilor consumatorilor de a-și asigura banii necesari susținerii consumului de drog. O astfel de cercetare, ce susține modelul motivației economice, este cea efectuată asupra consumatorilor de heroină, (Chaiken și Chaiken, 1990) unde s-a constatat că reducerea sau creșterea consumului de drog în rândul dependenților se asociază cu reducerea sau creșterea frecvenței infracțiunilor.
Cu toate că, debutul consumului de droguri nu declanșază activități infracționale, reprezintă totuși un factor amplificator al acestor activități în cazul în care consumatorul și-a început cariera infracțională înaintea celei de consumator de drog (Chaiken și Chaiken, 1990).
Potrivit Modelului sistemic , infracționalitatea este rezultatul conflictelor generate de comerțul cu droguri. Au existat o serie ce cercetări ce au investigat violența și în special omuciderile legate de comerțul cu droguri, ce au utilizat această perspectivă teoretică (Goldstein, 1997, White, 1990, Moore, 1990). Spre exemplu,o cercetare realizată în orașul New-York, a arătat că trei pătrimi din infracțiunile de omor relaționate cu consumul de droguri erau concordante cu modelul sistemic, iar violența într-un anumit moment este asociată cu drogul cel mai popular pentru acel moment (Goldstein, 1989). Goldstein descrie natura ciclică a acestei corelații: atunci când un drog devine popular pe piață, violența este scăzută deoarece există o cerere mare, distribuitori puțini, ceea ce duce la o competiție pentru clienți redusă. În momentul în care numărul utilizatorilor nu mai crește, iar distribuitorii sunt din ce în ce mai mulți, violența începe să crească. Potențialele victime, sunt pe de o parte subordonații șefilor de carteluri, ori alți distribuitori ce se află în competiție cu aceștia, iar pe de altă parte, alte victim pot fi :martori, polițiști, informatori.
Odată cu testarea valabilității modelului sistemic, s-au adus dovezi împotriva modelului psihofarmacologic și al motivației economice, observându-se foarte puține cazuri de violențe comise de indivizi aflați în stare de intoxicare cu drog sau care urmăreau obținerea de resurse necesare susținerii consumului propriu de drog (Goldstein, 1989).Totuși,s-a constatat că nici modelul sistemic nu se confirmă în totalitate, fiindcă, multe din jafurile, atacurile sau omuciderile comise au pur și simplu o motivație economic.(Parker și Auehan, 1999).
Infracționalitatea determină consumul de droguri
Conform acestui model explicativ, indivizii devianți au o mai mare probabilitate decât cei nondevianți de a alege situații și contexte sociale ori subculturi care acceptă și încurajează consumul de droguri. Odată cu dobândirea unor venituri suplimentare realizate din comiterea unor infracțiuni, individul își permite achiziționarea unor droguri ce îl introduc în grupuri sociale care generează consumul de substanțe psihotrope. Stilul de viață infracțional caracterizat de haos, împărțirea între diferite activități, schimbarea frecventă a domiciliului, statutul de necăsătorit, apetența pentru distracție și risc, favorizează consumul de droguri .
Infracționalitatea și consumul de droguri au cauze comune
Acest model explicativ postulează faptul că atât infracționaliutatea , cât și consumul de droguri au la bază existența unor cauze comune cum ar fi: deficiențe genetice, personalitate antisocială, caracteristici psihologice, relaționarea defectuoasă cu părinții, alcoolismul în rândul părinților, etc. În sprijinul acestei teorii, vin astatistici ce arată faptul că adolescenții, în special băieții, înregistrează atât o rată crescută a infracționalității , câț și a consumului de droguri, de multe ori, acest lucru fiind modalități de dovedire a bărbăție (White, 1995). Deasemenea, cercetările arată că ratele delincvenței dar și cele ale consumului de stupefiante, sunt mari în comunitățile sărace, intens populate, segregate rasial și locuite de persoane care se mută frecvent(Bursik, Dinamic, 1988, pag 175).
2.3. Date statistice comparative privind consumul de droguri în rândul adolescenților din România și Europa
Pentru a înțelege dimensiunea alarmantă la care consumul de droguri a ajuns, atât pe plan european, cât și național, în următorul subcapitol, voi aduce în sprijin câteva date statistice relevante din anul 2014 , centrate pe consumul de substanțe ilicite în rândul adolescenților.
La nivelul întregii Uniuni Europene , se estimează că aproape un sfert din populația adultă, respectiv peste 80 de milioane de adulți, au consumat droguri ilegale într-un anumit moment din viața lor.
Majoritatea au consumat canabis (73,6 milioane), estimările consumului de alte droguri pe durata vieții fiind mai scăzute: cocaină (14,1 milioane), amfetamină (11,4 milioane) și ecstasy (10,6 milioane). Nivelurile de consum de-a lungulvieții variază între țări, de la mai puțin de unul din zece în Bulgaria, Grecia, Cipru, Ungaria, Portugalia, România și Turcia, la aproximativ o treime din adulți, în țăru precum Franța ,Danemarca și Regatul Unit.
Conform datelor de ultimă oră, începând din 2011, se estimează că unul din patru adolescenți în vârstă de 15-16 ani a consumat cel puțin o dată un drog ilegal, cu toate că nivelurile de prevalență variază considerabil între țări. Canabisul reprezintă cea mai mare parte a consumului de droguri ilegale în acest grup, 24% dintre acești adolescenți declarând cel puțin un consum pe durata vieții, 20% un consum în ultimul an, iar 12% un consum în luna anterioară sondajului. Comparativ cu fetele, probabilitatea de consum de canabis în ultima lună în rândul băieților a fost de 1,5 ori mai mare.
Substanțe în rândul elevilor europeni cu vârsta cuprinsă între 15 și 16 ani (%)
Mulți dintre cei care au consumat canabis au declarat că au folosit drogul doar o dată sau de două ori. Un număr mic de elevi au raportat, însă, modele de consum mai intensiv, circa 2% din elevi declarând că au consumat drogul de mai mult de 10 ori în decursul lunii anterioare sondajului.
Numărul adolescenților consumatori de canabis în ultima lună,(%).
În ansamblu, circa 7% dintre elevi raportează consumul a mai mult de un drog ilegal de-a lungul vieții. ESPAD raportează și consumul de alcool și tutun. Ambele substanțe au fost consumate mai frecvent decât canabisul, iar cei care au consumat canabis au fost mai înclinați să consume în mod regulat alcool și tutun. În luna anterioară sondajului, 19% dintre elevi au declarat că fumează una sau mai multe țigări pe zi, iar 4% că fumează peste 10 țigări pe zi. Aproape două treimi dintre elevi declară că au băut alcool cel puțin o dată în ultima lună, iar 20% au ajuns în stare de ebrietate cel puțin o dată în această perioadă.
Tipul de drog folosit de adolescenții europeni în funcție de sexul acestora
Consumul de droguri în rândul adolescenților din România. Un studiu făcut de Administrația Națională Antidrog , arată că 3,8% dintre adolescenții chestionați au experimentat cel puțin o dată în viață un tip sau altul de droguri. În rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, autorii concluzionează că prevalența consumului de droguri de-a lungul vieții este de 5,4% și, în plus, dacă se restrânge în continuare eșantionul, procentul adolescenților cu vârsta de 14 ani și peste din mediul urban care au consumat vreodată droguri este de 7,5%.
Printre concluziile autorilor, se numără:
• 2,3% dintre adolescenți au declarat că au consumat canabis, 1% ecstasy, 1% substanțe noi cu proprietăți psihoactive (cunoscute și sub numele de “etnobotanice”), 1% au luat somnifere, 1% sedative, 1% substanțe halucinogene și 1% substanțe inhalante.
• În rândul băieților, consumul de droguri pare a fi mai răspândit ,în timp ce, în rândul fetelor, este mai răspîndit consumul de sedative, somnifere și antidepresive.
• Consumul de droguri este mai scăzut în rândul adolescenților cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani, comparativ cu cealaltă categorie de vârstă analizată, respectiv 14-18 ani, cele mai mari prevalențe de-a lungul vieții înregistrându-se în rândul adolescenților din această categorie, pentru consumul de inhalante, de halucinogene, de sedative/ tranchilizante, respectiv de somnifere (0,8%).
• În schimb, în rândul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 10 și 13 ani, cele mai ridicate prevalențe de-a lungul vieții se înregistrează în consumul de cocaină crack, respective în cel de somnifere (0,5%).
• Niciunul dintre adolescenții sub 14 ani chestionați nu a consumat heroină și doar 0,3% dintre cei cu vârste mai mari și-au administrat vreodată acest tip de drog.
Consumul de substanțe psihotrope de-a lungul vieții în rândul adolescenților, în funcție de tipul drogului consumat și categoria de vârstă (%)
Dacă luăm în calcul decesele în rândul consumatorilor europeni, numai 10% din decesele cauzate de supradoze raportate în Europa survin la persoane sub 25 de ani. În mod obișnuit, cei care mor ca urmare a supradozelor au în jur de 35 de ani sau mai mult, iar vârsta medie în momentul decesului este în creștere, ceea ce sugerează că există o cohortă în curs de îmbătrânire de consumatori problematici de opioide. Majoritatea deceselor cauzate de supradoze (78%) sunt raportate în rândul bărbaților.În 2012, rata medie a mortalității cauzate de supradoze în Europa a fost estimată la 17 decese la un milion de persoane în vârstă de 15-64 de ani. Majoritatea țărilor au raportat o tendință ascendentă privind numărul de decese ca urmare a supradozelor în perioada cuprinsă între anii 2003 și 2008-2009, când nivelurile generale mai întâi s-au stabilizat, iar apoi au început să scadă. În total, aproximativ 6 100 de decese prin supradoză au fost raportate în 2012. Cifra este similară cu cea raportată în 2011, dar reprezintă o scădere față de numărul cazurilor înregistrate în 2009, respectiv 7 100. Cu toate acestea, situația este diferită de la o țară la alta, unele țări încă raportând creșteri.
În cazul României, în anul 2013, Institutul National de Medicina Legala (INML) a raportat 30 de decese cauzate în mod direct de consumul de droguri, 28 înregistrându-se în Bucuresti, unul in Arad, unul in judetul Ilfov. De asemenea, medicii legiști au identificat anul trecut nouă decese, care au avut legătură cu consumul de stupefiante, deși nu au fost provocate direct de acestea.
1.054 de persoane care și-au injectat droguri au contactat boli infectionase, numărul fiind apropiat de cel înregistrat în anul 2012 , an în care s-a semnalat 1 110 cazuri. Doar anul trecut , Administrația Națională Antidrod, preciza că numărul consumatorilor de droguri injectabile care s-au infectat cu virusul HIV a crescut, astfel încât din 809 consumatori testati pentru HIV, 398 au fost seropozitivi, numărul acestora dublându-se față de anul anterior.
Capitolul 3: Reacția juridică cu privire la consumul de droguri
3.1. Sancțiuni legale aplicate consumatorilor de droguri din România
Sancțiunile legale aplicate consumatorilor de substanțe ilicite , sunt prevăzute în legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicată in M. Of. partea I nr. 362 din 03.08.2000 , în capitolul II.
Astfel, conform Art. 2. din legea nr. 143/2000, pedeapsa pentru cultivarea, fabricarea, prepararea, vânzarea, cumpărarea, ori alte operațiuni ce implică circulația ilegală a drogurilor de risc, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă drogurile sunt de mare risc, pedeapsa crește de la 10 la 20 de ani.Art. 3.din aceeași lege, pedepsește traficul internațional de droguri de risc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, respective între 15 și 25 de ani, în cazul drogurilor de mare risc. Litera legii este ceva mai blândă în ceea ce privește drogurile pentru uz personal, amendând cu închisoarea de la 2 la 5 ani. Art. 5. prevede închisoarea de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi pentru punerea la dispoziție a unui local în vederea consumului de stupefiante. Prescrierea drogurilor de mare risc, fară o necesitate medical sau falsificarea unei astfel de rețete, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani, conform Art. 6. În cazul vânzării de inhalanți toxici minorilor, este prevăzută cu pedeapsa închisorii între 6 luni și 2 ani, sau cu amendă. Art. 10. prevede mărirea pedepsei cu 3 ani, pentru organizarea, conducerea sau finanțarea deținerii, vânzării sau producerea drogurilor. Instigarea la consumul de droguri, se pedepsește în baza Art. 11. , astfel: în cazul în care este urmat cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacă nu este urmat de executare, de la 6 luni la 2 ani, ori amendă. Art. 12. prevede pedepse cu închisoarea de la 15 la 20 de ani sau pe viață în cazul în care faptele ilegale s-au comis în cadrul unei organizații și au ca scop obținerea de bunuri materiale. Deasemenea, tentativa la infracțiunile prezentate mai sus, se pedepsește.
Conform Art. 15. persoana care se autodenunță, inaintea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute de Art. 2- 10, ne se pedepsește. Deasemenea pedeapsa se înjumătățește dacă persoana care a comis una dintre aceste infracțiuni, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor infractori.
Conform Art. 17., drogurile și alte bunuri care au facut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, urmând să fie distruse , excepție făcând medicamentele utilizabile ce sunt remise farmaciilor sau spitalelor sau substanțe ce pot deveni materiale didactice (Art. 18.)(Vezi Anexa 1)
3.2. Legalizarea drogurilor în țările europene
În Europa sunt interzise atât drogurile de mare risc (heroina și cocaina), cât și halucinogenele “ușoare”, precum cannabisul și opiumul. În unele state totuși, hașișul și cannabisul sunt legale pentru uz personal, însă nici producerea și nici comercializarea lor nu este legală (cu excepția utilizării medicale).
Tendința generală în UE este de a pedepsi penal producerea și traficul de droguri, mai puțin consumul acestora. Se pune accent pe reabilitarea dependenților și mai puțin pe pedepsirea acestora. Există însă și țări în care este pedepsită deținerea de droguri (inclusiv ușoare, precum marijuana) în scopul utilizării personale, precum cazul special al Franței. Totuși, în ultimii ani, în funcție de cantitatea găsită asupra consumatorului și de atitudinea judecătorului, vinovatul este mai întâi de toate îndrumat să facă un tratament de dezintoxicare, care poate fi obligatoriu, și doar în cazuri mai grave trimis dupa gratii.
Germania are o poziție dură, cannabisul, heroina și toate tipurile de Ecstasy fiind considerate narcotice ilegale, neputând fi folosite nici măcar în scop medical. Singurele substanțele narcotice, ce pot fi prescrise de doctori sunt opium, morfină, metadonă.
La polul opus, se situează Olanda, unde, până recent, atât consumul, cât și vânzarea de droguri ușoare era legală. Olanda a mizat pe o legislație mai permisivă care nu ar mai duce la dorința obținerii “fructul oprit”. Statisticile le-au dat dreptate, astfel că, în Olanda doar 28% dintre adolescenți au fumat sau fumează cannabis, față de 41% dintre adolescenții americani. De aceea, multe din statele europene au luat la un moment dat în considerare adoptarea “modelului olandez”. Belgia se îndreaptă ușor dar sigur în direcția legalizării marijuanei, iar Marea Britanie a ales o cale de mijloc: a reintrodus în 2009 drogul în categoria C (inițial era clasat la categoria B, a drogurilor mai periculoase), ceea ce nu înseamnă totuși că a fost legalizat sau dezincriminat, ci doar că nu este pedepsit consumul.
Potrivit Centrului European pentru monitorizarea drogurilor și dependenței de droguri (EMCDDA), o politică asemănătoare este aplicată și în Austria , unde consumul de droguri nu reprezintă o infracțiune, însă traficul și producerea de droguri da. Țări precum Olanda, unde opiumul, cannabisul și ciupercile halucinogene erau vândute chiar în cafenele, a atras critici din partea comunității internaționale. Acesta a creat un “turism al drogurilor” , numeroase persoane vizitând Amsterdamul pentru a cumpăra și utiliza droguri ușoare la libere. De multe ori, în dorința de a-și face "provizii" unii consumatori riscă să fie acuzați de trafic de droguri. Pe lângă aceasta, apariția, în ultimii ani, a unei varietăți de cannabis cu o concentrație mai mare de THC (substanța psihoactivă), a determinat guvernul olandez să înăsprească legislația. Astfel, vânzarea substanțelor halucinogene este interzisă în cafenelele situate în proximitatea. Orașele Roosendaal și Bergen op Zoom au anunțat și ele în octombrie 2008 că își închid cafenele cu cannabis, vizitate în fiecare săptămână de 25.000 de turiști germani și francezi. Cele care rămân, se supun unor reguli guvernamentale și locale destul de dure (taxe, controale, o limită de 5 grame de substanță vândută la o singură persoană etc) și nu au voie sub nicio formă să facă reclamă acestor droguri, să vândă și droguri de mare risc ori să vândă cannabis minorilor. În aprilie 2008, Olanda a interzis și cultivarea și consumul de orice “ciuperci halucinogene”.
3.3. Politici de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților din România
Conceptul și modalitățile de prevenire
Profesioniștii din domeniul sănătății definesc prevenția ca fiind orice activitate de reducere a cererii menită să modifice comportamentul și astfel să reducă dorința de a fuma, a consuma droguri sau de a bea alcool.
La noi în țară, specialiștii operează cu trei niveluri ale prevenției: primară, secundară și terțiară.
Prevenția primară urmărește realizarea unuia sau a mai multor obiective:
diminuarea accesibilității la substanțele psihoactive. S-a stabilit că scăderea consumului este direct proporțională cu reducerea locurilor de vânzare și invers proporțională cu prețul;
diminuarea motivației inițierii consumului la tineri prin mesaje adecvate și informații despre riscurile consumului.
promovarea alternativelor sănătoase, non-drog.
b) Prevenția secundară se regăsește în conceptul de „harm reduction”, „reducerea utilizării nocive” sau „a gradului de nocivitate” a uzului de droguri ilegale. Această prevenție urmărește îmbunătățirea integrării sociale a dependenților, „normalizarea” existenței lor , având în vedere că abstinența totală este imposibilă. Din punctul de vedere al autorilor Buning și Brussel (1995), conceptului de „harm reduction” poate fi definit astfel: „ dacă o persoană care folosește droguri nu este capabilă să renunțe la ele, ea trebuie asistată pentru a o determina să reducă nocivitatea consumului asupra sa sau a altora.”
c) Prevenția terțiarăeste forma de prevenție strâns legată de intervențiile terapeutice și implică prevenirea recăderilor în cadrul unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri într-o fază precoce a acestuia.
Tipuri de prevenire
Prevenirea în școală. Obiectivele pentru prevenirea consumului de droguri în școală, se referă la dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii populații aflate într-o forma de învățământ prin intermediul programelor școlare și de petrecere a timpului liber, având ca scop adoptarea unui stil de viață sănătos, fără alcool, tutun și droguri.
Alte obiective propuse de prevenirea în școli, sunt creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici pentru evitarea sau cel puțin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun și droguri, dar și sensibilizarea și educarea populației școlare în scopul evitării consumului experimental ori recreațional de droguri și trecerii de la acesta la cel regulat.
Prevenirea în familie. Strategia stabilește drept obiective specifice: sensibilizarea, conștientizarea și motivarea părinților în vederea implicării active, dar și dezvoltarea unor programe de formare a părinților în vederea creșterii influenței factorilor de protecție și scăderii celor de risc, în consumul de droguri.
Prin urmare, această strategie se adresează în principal părinților, ce pune accent pe oferirea de programe de prevenire care să permită părinților să devină activi în prevenirea consumului de droguri, în cadrul familiei.
Prevenirea comunitară. Pentru realizarea acestui mod de prevenire, Strategia a stabilit următoarele pentru aducerea la îndeplinire a prevenirii comunitare, cum ar fi :
inițierea și derularea unor proiecte în parteneriat public privat de interes local de către autoritățile administrației publice locale, pentru protecția antidrog a comunităților proprii cu sprijinul centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog;
stimularea și sprijinirea de către autoritățile administrație publice locale, inclusiv financiar a inițiativelor organizațiilor neguvernamentale ce desfășoară activități de prevenire a consumului de droguri în comunitățile locale;
elaborarea și derularea unor programe finanțate de la bugetul de stat pentru prevenirea consumului de droguri în arii regionale de interes, diferențiate în raport de numărul consumatorilor, preferințele de consum, statutul ocupațional, caracteristicile grupurilor de risc, particularități ale dezvoltării economice, turistice, de infrastructură și mediu;
inițierea și dezvoltarea unor proiecte și programe în folosul comunităților locale, ce instigăla o viață sănătoasă, cultivarea abstinenței în consumul de droguri, inclusiv alcool și tutun, încurajarea formării unui climat social care să împiedice stigmatizarea și marginalizarea persoanelor afectate de consumul de droguri;
crearea oportunităților și stimularea participării mass-media prin mijloace precum programe, proiecte și campanii antidrog;
elaborarea unui sistem de evaluare și monitorizare, al copiilor și tinerilor aflați în situații de risc;
promovarea unui stil de viață sănătos și prevenirea consumului de droguri în rândul persoanelor aflate în penitenciare prin programe de educație ;
crearea unui sistem național de formare profesională în domeniu și dezvoltarea unui sistem național integrat de servicii specializate de prevenire a consumului de droguri.
Strategia Națională Antidrog 2013-2020. Linii de acțiune în prevenirea consumului ilicit de droguri
Noua strategie își propune dezvoltarea mecanismelor de coordonare, colaborare inter-instituțională, transparență decizională, cercetare și analiză strategică. Având în atenție principiul respectării drepturilor omului, noua Strategie Națională Antidrog propune o abordare umanistă a consumului de droguri, care se reflectă inclusiv în obiectivele acesteia.
“Totodată, strategia se înscrie în cadrul normativ național și respectă principiile fundamentale ale Uniunii Europene: respectul față de demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate și stat de drept. Elementul fundamental al acestei noi strategii îl reprezintă echilibrul între măsurile de reducere a cererii și ofertei de droguri. “
Structural, Strategia națională antidrog vizează atingerea următoarelor obiective generale:
“ Reducerea cererii de droguri, prin consolidarea sistemului național integrat de prevenire și asistență, în concordanță cu evidențele științifice, ce cuprinde totalitatea programelor, proiectelor și intervențiilor universale, selective și indicate de prevenire implementate în școală, familie și comunitate, precum și intervențiile de identificare, atragere și motivare a consumatorilor de droguri în vederea furnizării de servicii de asistență specializată ce au ca finalitate integrarea socială;
Reducerea ofertei de droguri prin identificarea și destructurarea rețelelor de trafic, reducerea disponibilității drogurilor pe piață și utilizarea eficientă a sistemului de aplicare a legii, concomitent cu dezvoltarea unor mecanisme instituționale de monitorizare și control, coordonate și adaptate nevoilor actuale și situației reale a fenomenului și care să susțină în mod viabil măsurile de luptă împotriva acestuia;
Coordonarea în domeniul drogurilor, urmărește asigurarea unui concept unitar de acțiune în domeniul problematicii drogurilor și precursorilor, monitorizarea implementării politicilor naționale în domeniul drogurilor, utilizarea eficientă a resurselor și maximizarea rezultatelor intervențiilor realizate;
În domeniul cooperării internaționale, se urmărește reafirmarea angajamentului României, asumat prin documentele internaționale și prin cele bilaterale sau multilaterale la care țara noastră este parte și consolidarea poziției ca partener activ în efortul mondial de reducere a cererii și ofertei de droguri precum și a traficului de precursori;
Îmbunătățirea nivelului de cunoaștere a problematicii drogurilor la nivel național pornind de la evidențe științifice, prin monitorizare, cercetare și informare.”
Începând cu anul 2005, problema consumului de droguri a fost inclusă pe lista priorităților factorilor decizionali în domeniu, aspect relevat prin adoptarea și implementarea Strategiei Naționale Antidrog în perioada 2003-2004.
Principalele linii de acțiune în prevenirea consumului ilicit de droguri menționate în Strategia Națională Antidrog sunt: reducerea cererii, reducerea ofertei și reducerea consecințelor negative ale consumului de droguri.
Reducerea cererii
Acest obiectivul al Strategiei în materia reducerii cererii, se referă la menținerea unui nivel scăzut, comparativ cu cel actual al prevalenței consumului ilicit de droguri și reducerea într-un mod corelat al prevalenței consumului de alcool și tutun în rândul populației generale, prin consolidarea măsurilor de prevenire și prin dezvoltarea sistemului public și privat de asistență medicală, psihologică și socială. Deasemenea, reducerea cererii presupune un stil de viață sănătos din care drogurile nu fac parte, existența unei informări corecte asupra drogurilor și efectelor lor, dar și creșterea autorespectului.
Dintre măsurile pentru reducerea cererii, putem menționa:
punerea în aplicare a unor proiecte pentru protecția antidrog a comunităților;
Elaborarea și derularea unor programe finanțate de la buget, diferențiate în funcție de parametrii locali;
Stimularea participării mass-media la susținerea proiectelor antidrog;
Derularea unor programe în urma cărora populația să-și dezvolte o atitudine de responsabilitate în prevenirea consumului de droguri și de evitare a stigmatizării consumatorilor;
Dezvoltarea în rândul tineretului a unei atitudini favorabile față de stilul de viață sănătos, fără tutun, droguri și alcool;
Sensibilizarea și educarea populației școlare pentru a evita consumul experimental de droguri;
Sensibilizarea și motivarea părinților pentru implicarea acestora în prevenție;
Dezvoltarea unor programe de formare a părinților.
Reducerea ofertei
Poziția geografică a țării noastre, a făcut ca după anul 1990, în urma deschiderii frontierei de stat și a conflictelor militare din Irak, Afganistan și fosta Iugoslavia, au făcut ca țara noastră să devină un segment activ al „Rutei Balcanice” de traficare a stupefiantelor și în ultimiul timp o pistă de desfacere a drogurilor.
După cum am spus și în capitolele anterioare, România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua „Rute Balcanice” de transport al drogurilor către Europa Occidentală, care pornește din Turcia, traversează Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, până în Germania și Olanda.
Iată măsurile pentru reducerea ofertei:
Documentarea activității infracționale a grupurilor de traficanți, a metodelor și mijloacelor folosite, a legăturilor utilizate de aceștia;
Fluidizarea schimbului de informații on-line, pe plan intern și internațional;
Asigurarea frontierei la standarde europene, inclusiv pe linia antidrog, îmbunătățirea calității controlului vamal;
Folosirea pe scară largă a mijloacelor moderne de investigare;
Identificarea și anihilarea rețelelor internaționale de trafic ce activează în România prin acțiuni de cooperare internațională; includerea experților români în echipele internaționale care acționează pentru anihilarea unor rețele de traficanți;
Reducerea consecințelor negative asociate consumului ilicit de droguri
Pentru reducerea consecințelor consumului de droguri dispozițiile legale au instituit un „Program de substituție în ambulatoriu”. Potrivit art. 25 din Regulament, Programul de substituție în ambulatoriu constă în înlocuirea drogului consumat de toxicomani cu metadonă sau cu alte substanțe specifice, realizate de către medici psihiatri, psihologi, asistenți medicali și asistenți sociali, pe o perioadă îndelungată, în vederea reducerii consecințelor asociate consumului de droguri.
Serviciile medicale oferite în cadrul acestor programe sunt: servicii de cură și postcură.
Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri se realizează și de serviciile harm-reduction furnizate de mai multe organizații neguvernamentale. În Asociația Română Anti-Sida (ARAS), în cadrul programului „Health Options” care se desfășoară în sectoarele 2,3,5 și 6 ale Capitalei, oferă servicii de harm-reduction, (în principal, servicii de schimb de ace, furnizare de alte echipamente sterile de injectare și prezervative).
Numărul de seringi distribuite în acest program, în perioada de referință este de 30880, dintre care 4649 sunt seringi returnate.
Trebuie precizat faptul că, numărul estimat al consumatorilor de droguri injectabile din București este de 24000, ceea ce reprezintă 1% din populația municipiului.
Capitolul 4:Analiza corelației dintre consumul de droguri și violența înregistrată
Obiectivele și ipotezele cercetării
Obiectivul general al acestei cercetări a afost acela de a analiza relația dintre consumul de droguri și alcool în rândul populției generale , dar și adolescentine și comportamentul violent al acestora. Deasemenea trebuie determinată măsura în care consumul de substanțe psihoactive o are asupra infracțiunilor comise. Din acest demers investigativ, au rezultat și alte obiective operaționale precum:
Stabilirea prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale și adolescentine;
Determinarea tipul de drog folosit;
Obținerea de date despre piața drogurilor, referitor la capturile efectuate de Poliția Română și prețul drogurilor;
Stabilirea dinamicii deținuților din penitenciarele României din 2009 până în 2013;
Realizarea unei comparații a infracționalității în regimul drogurilor din 2009 până în 2013;
Determinarea dinamicii deținuților consumatori de droguri;
Precizarea tipul de infracționalitate comisă;
Realizarea unei corelații între violență și consumul de substanțe psihoactive.
În urma cercetării, mi-am propus testarea următoarelor ipoteze:
Consumul de droguri confirmă modelele teoretice privind relația dintre consumul de droguri si violență, modele prezentate pe larg în capitolul 2.
Alcoolul și drogurile predispun la afișarea unui comportament violent, însă nu îl influențează decât într-o anumită măsură ce variază datorită altor factori.
Populația, metodele, și tehnicile utilizate în cadrul demersului de cercetare
Metoda folosită în actuala cercetare va fi analiza de documente și date statistice . După cum menționa prof. Sorin Dan Șandor , “metoda analizei documentelor încearcă să rezolve problema obținerii datelor, în cazul în care nu putem urmării fenomenul care ne interesează și nu avem posibilitatea de a interoga persoane care cunosc fenomenul. Vom cerceta subiectul folosind urmele lăsate de către acesta(urme directe ori obiecte sau indirecte, adică texte în care este reflectat subiectul nostru). Metoda mai este folosită pentru verificarea și completarea datelor obținute prin alte metode.”
În viziunea lui Septimiu Chelcea, „valoarea informativă a datelor statistice sociale depinde, în principal, de doi factori și anume: de sistemul de recoltare și prelucrare a datelor statistice și de „vizibilitatea“ faptelor, fenomenelor și proceselor sociale.Beneficiind de metodologii de elaborare îndelung verificate, documentele cifrice oficiale conțin informații în ansamblu valide. Verificarea lor se impune totuși, întrucât sistemele de recoltare a informațiilor pot introduce distorsiuni. Vizând scopuri strict determinate, statisticile oficiale referitoare la unul și același fenomen pot indica situații diferite. Infracțiunile cu caracter consensual (escrocherie, abuz de încredere, șantaj) sau considerate dezonorante pentru victimă (insultă, viol) au o reportabilitate redusă, nefiind incluse în statistici decât în măsura descoperirii lor de către organele de ordine, victimele ascuzând de cele mai multe ori infracțiunea.”
Documentele statistice pe care le-am folosit sunt rapoarte ale Agenției Naționale Antidrog (ANA), ale Administrației Naționale a Penitenciarelor din România (ANP), studii și rapoarte UNICEF, rapoarte europene ESPAD, rapoarte ale Ministerului Educației, articole din ziarele românești , etc.
În ceea ce privește prevalența consumului de droguri în rândul populației generale și adolescentine, universul cercetării l-a constituit populația României cu vârste cuprinse între15 și 64 de ani. Populația vizată în vederea descoperirii legăturii dintre infracționalitate și consumul de droguri, este formată din totalul numărului de deținuți încarcerați în întregul sistem de penitenciare din România. În toate cazurile, metoda eșantionării a fost una probabilistică, sistemică, multistadială, selecția respondenților făcându-se în mod aleator. Studiile consultate sunt de actualitate, datele comunicate fiind reprezentative pentru perioada 2006-2014 inclusiv. Pentru a estima prevalența consumului de stupefiante, putem lua în calcul numărul consumatorilor de droguri aflați sub tratament, a celor implicați în programele de schimb de seringi, dar și a consumatorilor aflați după gratii. Din păcate, rămân foarte mulți ce nu fac parte din niciuna din categoriile mai sus menționate, astfel că este extrem de dificil să răspundem cu exactitate la întrebarea ”Câți consumatori de droguri are România la ora actuală?”
Punctul de plecare al acestei analize de date statistice , ce are ca scop principal analiza corelației dintre consumul de droguri și violența înregistrată, este reprezentat de comparația prevalenței consumului de substanțe psihotrope din rândul populației României în ultimii cinci ani. Astfel, în anul 2010, s-a constatat, în urma unui studiu realizat de Agenția Națională Antidrog (ANA) prin metoda probabilistică, stratificată și multistadială , că prevalența oricărui tip de drog ilegal în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani de-a lungul vieții, este de cca. 4,1% . S-a observat o ușoara creștere în rândul acestora, în anul următor, înregistrându-se astfel 4,3 procente. Daca vorbim de populația minoră, atunci vorbim de o prevalență mult mai mare, fapt confirmat de studiile ANA din anii 2010 și 2012. În anul 2010, în cadrul unui studiu făcut în rândul elevilor de clasa a XII-a , s-a constatat că 10,7% dintre aceștia au consumat droguri ilegale, în comparație cu 15,6 % , cât s-a înregistrat în anul 2012 în rândul adolesceților de 16 ani. Un detaliu îngrijorător îl reprezintă vârsta fragedă de debut al consumului de droguri. Astfel, raportul din 2010 arată că 13% din adolescenți încep să experimenteze lumea stupefiantelor sub vârsta de14 ani , 10% între 14 și 15 ani și 41,3% între 16 și 17 ani .
4.1. Vârsta la care adolescenții de 18 ani au început consumul de droguri
În anul 2014, la inițiativa UNICEF, Centrul de Sociologie Urbană și Regională, cu sprijinul Institutului de Științe ale Educației, a realizat studiul intitulat ”Starea adolescenților din România”, implicând adolescenți cu vârsta între 10 și 18 ani.Conform raportului, cele mai mici vârste medii de debut se înregistrează în rândul adolescenților de sex masculin, după cum urmează: 11 ani – în consumul de somnifere, 13 ani – în consumul de antidepresive, 14 ani – în consum de sedative/ tranchilizante, respectiv în cel de inhalante, 14,5 ani – în consumul de SNPP. Comparativ cu băieții, fetele par să înceapă utilizarea drogurilor la o vârstă mai mare, cea mai mică vârstă medie de debut în rândul fetelor fiind de 15 ani și înregistrându-se pentru consumul de SNPP, respectiv pentru cel de antidepresive. Dacă luăm în calcul și consumul de alcool, prevalența este mult mai mare, din moment ce, în 2014 aproximativ 80% dintre elevii de 16 ani au consumat băuturi alcolice. Conform aceluiași studiu, în care se realizează o comparație a numărului de urgențe medicale cauzate de consumul de alcool între anii 2011-2013, se observă o creștere a consumului problematic de alcool , având în vedere, că în anul 2010 s-au înregistrat 123 cazuri, iar în anul următor numărul a crescut brusc până la 2316 cazuri de intoxicație cu alcool, creșterea menținându-se și în anul următor cu 2681 de cazuri.
În anul 2014, ziarul The Independent, făcea public topul țărilor cu cel mai mare consum de alcool din lume, top întocmit de Organizația Mondială a Sănătații. În mod rușinos, România era a cincea țară în acest clasament, cu un consum de 14,4 litri de alcool pur pe cap de locuitor , fiind depășită doar de Belarus, cu un consum de 17,5 litri de alcool pur pe cap de locuitor, Republica Moldova ce avea un consum de 16,8 litri, Lituania cu 15,4 litri de alcool pur pe cap de locuitor și Rusia cu 15,1 litri.
Tipul de drog consumat
Cel mai folosit drog ilicit, atât la nivel național, european sau mondial rămâne marijuana. Conform studiului din 2010,observăm ca marijuana înregistrează o prevalență de-a lungul vieții de 34,1%, dar și apariția substanțlor noi cu propietăți psihoactive (SNPP), sau așa numitele etnobotanice (magic 3,6% – produs ce conține mefedronă, spice 2,2% – produs ce conține canabinoizi sintetici).
4.2. Prevalența consumului de drog de-a lungul vieții în 2010
Făcând o comparație cu anul 2010, în 2013 , s-a semnalat o creștere a prevalenței drogurilor consumate, astfel că 52,5% au declarat consumul de canabis, 20,5% sunt consumatori de heroină, 13,5% au apelat la substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP), 7,5% sunt consumatori de cocaină, în timp ce 2% au declarat consum de ecstasy, 1,5% consum de hașiș, 1,3% consum de metadonă, 1% consum de ketamină, iar 0,3% consum de solvenți volatili.
4.3. Prevalența consumului de droguri de-a lungul vieții în anul 2013
Una dintre cele mai apăsătoare probleme cu care se confruntă România din punctul de vedere al consumului de substanțe psihotrope , o reprezintă pătrunderea etnobotanicelor pe piața de profil. În 2010, România s-a clasat pe locul patru în Uniunea Europeană privind consumul de etnobotanice, având peste 500.000 de consumatori , cu toate că, în anul 2008, România nu figura în acest clasament. Etnobotanicele reprezintă un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice, aceste din urmă fiind în proporții diferite de la plic la plic, riscând astfel ca utilizatorii să consume substanțe impure ori amestecuri nocive. Are efecte devastatoare, fiind considerate de unii cunoscători, mai periculoase chiar decât drogurile ilegale, precum marijuana, inhibând emisfera cerebrală stangă unde se găsesc funcțiile ce țin de raționalitate și activând emisfera cerebrală dreaptă a cărei funcție este intuiția. Efectele psihice produse sunt similare drogurilor ilegale: probleme de concentrare și de logică în gândire, sentiment de depersonalizare , frică, angoasă, tristețe, paranoia, iluzii senzoriale, distorsiuni spațio-temporale, halucinații, euforie, relaxare, iluzia de ieșire din corp, etc. Efectele pe care le provoacă astfel de substanțe, produc dezechilibre psihice atât pe termen scurt , cât și pe termen lung,ce pot influența comiterea de violențe, confirmând astfel modelul psihofarmacologic.
Prețul drogurilor
Dacă această “explozie” a consumului de etnobotanice a avut ca intrigă principală legalitatea acestor substanțe și curiozitatea noului fenomen, acest trend s-a menținut și după scoaterea din legalitate a etnobotanicelor în anul 2010. Un argument destul de plauzibil este prețul scăzut al acestora în comparație cu celelalte droguri ilegale , prețul începând de la 10 lei per pliculeț, ajungând în funcție de calitate la 100 de lei sau mai mult. Cât privește drogurile ilegale, prețurile în 2013 erau în descreștere, astfel un gram de hașiș ajunge să coste între 13,58 la 18,1 Euro/gram , marijuana de la 9,05 la18,1 Euro/gram , heroina scăzând până la valori de 33,94 – 45,26 Euro/gram , cocaina își menține prețul, respectiv 80-120 Euro/gram , prețul unui comprimat de ecstasy variază între 9,05 și 18,1 Euro, iar cât privește LSD- ul prețul acestuia s-a menținul față de anii trecuți costând 18,1 – 33,94 Euro/doză .
Cantități de droguri capturate și număr de capturi
În anul 2013, s- a descoperit și confiscate 568,773 kg, 33.328 comprimate, 0,248 litri și 2 doze de droguri, din care:
• droguri de mare risc: 167,108 kg, 32.592 comprimate, 0,182 litri și 2 doze și
• droguri de risc 401,665 kg, 736 comprimate și 0,066 litri.
Tabel 4.1. Capturile de droguri între anii 2009 și 2013
Sursa: Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor – Inspectoratul General al Poliției Române
Comparativ cu anul 2012, când au fost confiscate 794,328 kg droguri, în anul 2013, se constată o scădere de aproximativ 30% a cantității totale de droguri confiscate dar și o creștere a capturilor de droguri de mare risc – peste 45% (167,108 kg capturate în 2013 față de 115,117 kg capturate în 2012). Marijuana încă este cel mai confiscat tip de drog pe teritoriul național, cu o pondere de 44,07% (250,715 kg) din cantitatea totală de droguri confiscate, fiind urmat de confiscările de heroină în proporție de 19,61% (111,108 kg) și plante de canabis – 19,4%(110,386 kg).
Urmărind confirmarea ipotezelor , putem aminti rezultatele raportului Declarației de la Geneva asupra violenței armate și dezvoltării din 2009, unde se arată că majoritatea țărilor afectate de morți violente nu se află în război, Salvador deținând recordul de 60 de morți la 100 000 de locuitori, având proporțional mai mulți morți decât Irak între 2004 și 2009. Deasemenea, un sfert din numărul total al morților violente ș-au produs în doar 14 țări, șase dintre acestea fiind Salvador, Honduras, Columbia, Venezuela, Guatemala și Belize, țări bine cunoscute pentru ravagiile provocate de grupările armate ale traficanților de droguri , ceea ce confirmă modelul sistemic ce explică comportamentul violent al persoanelor influențate de substanțele ilicite.
Dinamica deținuților din penitenciarele României din 2009 până în 2013
Datele statistice sunt culese din 4 penitenciare pentru minori și tineri, 1 penitenciar pentru femei și 6 secții pentru femei în alte penitenciare, 2 centre de reeducare minori, 16 penitenciare cu regim semideschis și deschis, 17 penitenciare cu regim închis și maximă siguranță și 23 unități cu secții speciale de arest preventiv. Observăm o creștere constantă a numărului de deținuți în intervalul de timp 2009-2013 , privind atât numărul total al acestora, cât și a condamnaților definitiv. Astfel, de la 22 145 condamnați definitiv în 2009, s-a ajuns la 29 987 în 2013.
4.4. Numărul total al deținuților și a celor condamnați definitiv între anii 2009-2013
Comparația infracționalității în regimul drogurilor din 2009 până în 2013
În anul 2013, numărul persoanelor condamnate pentru comiterea de infracțiuni la regimul juridic al drogurilor, a înregistrat o scădere cu 16,7% față de anul 2012, menținându-se însă valori mai ridicate decât până în 2012. Astfel s-au găsit vinovați 913 de persoane (836 bărbați și 77 femei), dintre care 891 majori (817 bărbați și 74 femei) și 22 minori (19 de sex masculin și 3 de sex feminin). Cel mai mare număr de persoane condamnate s-a înregistrat în București (132), ceea ce reprezintă 14,46% din totalul persoanelor condamnate. În ceea ce privește numărul persoanelor condamnate pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, în scădere față de anul 2012 (de la 61 la 58), ponderea acestei categorii de persoane din totalul persoanelor condamnate a crescut la 6,4% față de anul 2012, când a fost de 5,6%. 884 de persoane, din totalul celor 913 condamnate, au fost condamnate de către instanțe la pedeapsa închisorii, în timp ce amenda penală a fost aplicată unui număr de 29 de persoane. Se constată faptul că numărul total al persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea este în scădere cu 18,6%, comparativ cu anul 2012.
4.5. Numărul total de condamnați în regimul drogurilor și categoria de vârstă a acestora
Dinamica deținuților consumatori de droguri
Dintr-un efectiv de 33 434 deținuți în anul 2013, 5,52% s-au autodeclarat consumatori de droguri, fiind în scădere cu 16%, față de anul anterior. Este în scădere proporția persoanelor autodeclarate ca fiind consumatoare de droguri , din cauza creșterii numărului de persoane private de libertate.
4.6. Evoluția numărului de consumatori de droguri autodeclarați comparativ cu cea a populației, date comparate 2009-2013
4.7. Evoluția procentului de consumatori de droguri autodeclarați comparativ cu cea a populației, date comparate 2009-2013
În 2013,este vizibilă o creștere a proporției persoanelor de sex masculin, precum și o creștere a proporției persoanelor din grupa de vârstă 15-19 ani, aceasta din urmă înregistrând cea mai mare pondere din întreaga perioadă analizată (2009-2013), atingând 8,8% din populația de referință.
Tabel 4.2. Distribuția frecvențelor relative pentru variabilele sex și grupa de vârstă în populația de consumatori de droguri autodeclarați, date comparate 2009-2013
Sursa: ANP
Corelația dintre violență și consumul de substanțe psihoactive
Pentru a stabili veridicitatea ipotezei conform căreia violența este o urmare a consumului de substanțe ilicite, voi avea în vedere atât o comparație a numărului de deținuți din penitenciarele românești, ce au săvârșit acte reprobabile sub influența drogurilor în perioada 2006 – 2013, cât și un studiu al Agenției Naționale Antidrog în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor privind influența alcoolului și stupefiantelor în acțiunile infracționale. Deasemenea, am luat în calcul și câteva date statistice referitoare la violența și consumul de droguri la adolescenți. Astfel, în urma comparației numărului persoanelor încarcerate pentru comiterea de infracțiuni sub influența drogurilor, putem observa valori diferite de la an la an, creșteri și descreșteri bruște cum se înregistrează în anul 2010, când numărul acestora a crescut vertiginos la 836 , față de 657 de persoane , câți erau în 2009, ca un an mai târziu să scadă până la valoarea de 524 de deținuți, aceasta reprezentând valoarea minima înregistrat în ultimii ani.
4.8. Dinamica infracțiunilor comise de consumatorii de droguri între anii2009-2013
Se observă că aproape în fiecare an , procentul furturilor și al tâlhăriilor este mai mare de jumătate, iar în corelație cu procentul infracțiunii de trafic de droguri, se confirmă ipoteza infracțiunilor comise cu scopul de a-și procura droguri, și al modelul motivației economice în comiterea de infracțiuni.
În anul 2011, Agenția Națională Antidrog a realizat în colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), cel de-al doilea studiu privind dimensiunea și tendințele înregistrate în consumul ilicit de droguri, alcool și alte substanțe în rândul deținuților. Printre obiectivele acestui studiu, se regăsește și stabilirea influenței substanțelor psihoactive asupra comportamentului consumatorului.
Metoda de cercetare utilizată în acest studiu a fost ancheta sociologică pe bază de chestionar. Eșantionul fiind stabilit la 2100 respondenți,considerat reprezentativ pentru populația țintă instituționalizată din mediul penitenciar, cu vârsta mai mică de 64 de ani. Toate cele 31 de penitenciare au participat, metoda de eșantionare fiind una probabilistică, stratificată și multistadială. Acest studiu este al doilea de acest fel, primul realizându-se în anul 2006, reprezentând temelia sistemului de asistență medicală, psihologică și socială destinat consumatorilor de droguri din mediul penitenciar. Pentru a observa schimbările produse la nivelul consumatorilor de droguri și alcool din penitenciare, voi realize o comparație între principalele concluzii ale celor doua studii. Astfel, prevalența consumului de substanțe noi cu proprietăți psihoactive („etnobotanice”) și de droguri ilegale în rândul populației aflate în penitenciar, de-a lungul vieții este de 25,1%. Se observă o creștere atât comparativ cu studiul realizat în 2006 unde se înregistra 18,5%, cât și comparativ cu populația generală de 15-64 ani cu o prevalență de 4,3%.
Atunci când vorbim de cel mai utilizat drog în rândul deținuților în 2011, acesta a fost heroina cu o prevalență de 11,1%, urmată îndeaproape de cocaină, hașiș și canabis. Comparativ cu studiul din 2006, se observă apariția consumului de SNPP și creșteri pentru toate celelalte tipuri de droguri , excepție făcând ecstasy care înregistrează o scădere. Clasamentul celor mai utilizate droguri a continuat să fie constituit de heroină, hașiș/canabis și cocaina, SNPP, ecstasy și metadonă, iar cel mai puțin consumate sunt amfetaminele și LSD-ul.
Întrebați fiind dacă în momentul comiterii infracțiunii consumaseră astfel de substanțe, 40,9% dintre deținuți au confirmat, valoare în scădere însă față de 2006 când 45,8% au admis influența unor substanțe psihoactive. Pe primul loc în topul acestora s-a situat alcoolul menționat de 70,7% dintre subiecți pentru momentul comiterii faptei, iar pe locul al doilea se află heroina cu 13,6% dintre subiecți , în creștere față de 2006, când se înregistra 9,7%. De menționat că în acest studiu s-a adăugat și procentul de consum de alcool la cel al drogurilor, rezultând astfel o pondere mai mare al consumului de substanțe psihoactive în corelație cu violența înregistrată.
În ceea ce privește adolescenții, atât numărul actelor de violență , ce în anul 2014 însuma 15 358 de cazuri dintre care 143 acte de violență fizică gravă, 21 acte de tâlhărie și 1570 acte de distrugere de bunuri, cât și prevalența drogurilor și a alcoolului au crescut simțitor. Valorile violenței în rândul adolescenților au crescut, întrucât, în anul 2012, au fost raportate la nivel național 14 313 de astfel de cazuri. Ca și în 2014, cele mai multe fiind acte de violență fizică și tâlhării. Potrivit datelor Ministerului Educației, au avut loc 6275 acte de violență fizică, 3261 însușiri de bunuri, înșelăciuni, tâlhării, 2059 insulte grave, instigare la violență, 1603 amenințare, șantaj, 374 cazuri de consum de alcool, deținere și consum de stupefiante, și 90 de acte privitoare la viața sexual. O parte din violențele comise, aveau ca personaje negative anumite bande de adolescenți, confirmând influența pe care prietenii și apropiatii o au asupra unei persoane, determinând-o pe aceasta sa comită fapte reprobabile precum violența sau consumul de droguri.
Cât despre consumul de droguri, în anul 2010, în cadrul unui studiu făcut în rândul elevilor de clasa a XII-a , s-a constatat că 10,7% dintre aceștia au consumat droguri ilegale, în comparație cu 15,6 % , cât s-a înregistrat în anul 2012 în rândul adolesceților de 16 ani, fapt ce arată o creștere a prevalenței în rândul adolescenților.
Concluziile cercetării
Ca o primă concluzie a acestui capitol, putem afirma că atât în rândul populație generale, cât și a adolescenților, prevalența consumului de droguri a crescut. Deasemenea, se observă că prevalența în rândul populației generale crește mai lent , înregistrând valori mai mari doar cu 0,2 % în decurs de un an, în comparație cu cea înregistrată la adolescenți unde în doi ani a crescut cu 4,9%. Acest fapt poate fi explicat prin prisma influenței pe care adolescenții o simt din partea prietenilor, cele mai multe „ găști de cartier” luând nașterea în această etapă a vieții.
Alcoolul este cel mai folosit drog, cu o pondere de 80% în cazul populației adolescentine, fapt datorat lipsei de control al autorităților în ceea ce privește vânzarea de alcool și tutun minorilor, dar și prețului mai accesibil comparativ cu cel al drogurilor ilegale. Ca drog ilegal, marijuana conduce clasamentul celor mai utilizate stupefiante detașat, înregistrând creșteri constante de la an la an, astfel că de la 34,1% cât era în 2010 , a ajuns la valoarea de 52,5% în 2013, fapt datorat în mare măsură de prețul mai scăzut și de disponibilitatea acestuia, fiind o plantă ce poate crește în multe medii gergrafice. Etnobotanicele (SNPP) , deși scoase în afara legii, a avut o creștere de aproximativ 7,7 procente în cei trei ani. Prețul substanțelor interzise a scăzut în 2013 comparativ cu ultimii ani, pentru a încuraja cumpărarea de astfel substanțe, cel mai ieftin drog fiind etnobotanicele, unde prețul era pe măsura efectelor create. Cel mai scump drog , rămâne cocaina supranumit și „ drogul bogaților”.
Capturile Poliției Române au inregistrate scăderi cu 30% a cantității totale de droguri, crescând însă cantitatea capturată de droguri de mare risc cu 45%. Dacă privim spre penitenciarele românești, observăm o creștere constantă a deținuților, de la 26 716 , câti erau în 2009, la 33 434 condamnați înregistrați în 2013. Cauza scăderii infracționalității în regimul drogurilor cu 16,7% o reprezintă această creștere a numărului total de deținuți. Deasemenea, condamnații ce s-au declarat consumatori de droguri a scăzutcu 16 % , ajungând la o pondere de 5,52% din deținuții totali.
Pentru a confirma sau infirma măsura în care faptele de violență au fost săvârșite sub influența drogurilor, am analizat dinamica infracțiunilor comise de consumatorii de droguri între anii 2009-2013. Apogeul acestora l-a constituit anul 2010, o posibilă teorie explicativă a acestui fenomen fiind popularitatea și accesibilitatea etnobotanicelor din acel an. Cu toate acestea, consider că nu putem concluziona că violența se datorează într-o mare măsură consumului de droguri.
Un alt caz luat în considerare pentru confirmarea ipotezelor , este reprezentat de comparația dintre concluziile studiilor din 2006 și 2011, ultimul fiind aplicat pe 2100 de deținuți , adică aproximativ 7,72% din totalul acestora din anul respectiv. În urma acestora, concluziile trase au fost că a crescut procentul prin care ei afirmau influența drogurilor în momentul săvârșirii infracțiunii, de la 40,9% cât era în 2006, la 45,8% în 2011. În ultimul studiu, 70% dintre ei menționează influența alcoolului ca drog , ceea ce face ca procentul total al prevalenței drogurilor să crească.
Am abordat și problema adolescenților violenți, cazurile în care aceștia își desfășoară activitățile perturbatoare, crescând de la 14 313 în 2012, la 15 358 în 2013. Cât despre consumul de droguri , acesta a crescut de la 10,7% în anul 2010, până la 15,6% în 2012, tipul de drog preferat fiind etnobotanicele.
În urma cecetării s-a confirmat ipoteza conform căreia, consumul de droguri predispune la violență , însă nu este un factor decisiv în comiterea faptelor reprobabile. Cea de-a doua ipoteză s-a confirmat parțial, numărul jafurilor și tâlhăriilor înregistrat atât în rândul populației generale , cât și în cazul adolescenților , susțin modelul motivației economice. Modelul psihofarmacologic, este confirmat de utilizarea drogurilor și a alcoolului , ce are efecte dezinhibatoare și distorsionante , afectează creierul uman, făcându-l sa recurgă la violențe și infracțiuni. Totuși, în urma analizei datelor statistice disponibile, nu s-a putut confirma modelul sistemic, deoarece acesta este întâlnit în mare măsură în cadrul cartelurilor de droguri, niciun respondent neaparținând unui astfel de grup.
Concluzii finale
Această lucrare, numită Consumul de droguri și violența în rândul adolescenților , pleacă de la accepțiunea generală conform căreia, consumul de droguri și violența sunt două probleme sociale ce prezintă tendințe ascendente în societatea românească. Motivația personală pentru alegerea acestei teme a fost aceea de a trage un semnal de alarmă asupra acestei provocări cu care se confruntă omenirea, de a arăta fața întunecată a substanțelor ce ne promit ascenderea într-un paradis imaginar, eliberarea de stres, sentimentul de intangibilitate.
Deși, după cum am arătat în prima parte a capitolului unu, istoria drogurilor se confundă cu începuturile umanității, prin urmare și cu cea națională, acest fenomen a devenit problematic odată cu apariția unei piețe a drogurilor în România, în anii 90’. În această perioadă , țara noastră a fost inclusă în traseele traficului de stupefiante, pe teritoriul căreia se intersectau patru mari rute ale traficului de droguri: ruta balcanică, ruta asiatică, ruta africană și ruta sudamericană. Starea de anomie ce a survenit odată cu schimbarea socială și pierderea capacității de constrângere a noului regim politic, a favorizat dezvoltarea consumului și a traficului de droguri în țara noastră. Totodată, noutatea fenomenului și lipsa unui sistem de legi menit să împiedice astfel de comportamente, a permis agravarea consumului de stupefiante și implicit, urmările acestuia.
Legătura dintre consumul de substanțe psihotrope și acțiunile violente datorate acestuia, a fost tratat în numeroase lucrări științifice. Rezultatele însă s-au dovedit în unele cazuri contradictorii și într-o anumită măsură nesigure, fiindcă violența este un fenomen ce ține de psihologia umană, ca urmare cauzele apariției sale fiind variate. Violența este un termen larg, ce se refera la acțiuni ce încalcă regulile scrise și nescrise dintr-o societate. Lucrarea de față, poate fi utilizată ca un mic instrument pentru o înțelegere aprofundată a celor două fenomene, consumul de droguri și violența , dar și a corelației dintre cele două. Am adus în prim plan adolescenții, deoarece consider că ei sunt baza unei viitoare societăți prospere, dar și veriga cea mai ușor influențabilă a unei comunități. Trendul ascendent al violenței și al abuzului de stupefiante , afectează întregul glob, fiind un element evident al degradării umane. Lucrarea este structurată în două părți: una teoretică și una practică, în care voi prezenta o mică cercetare bazată pe analiza documentelor statistice, ce vine în completarea cunoștințelor teoretice. Partea teoretică este împărțită în trei capitole , fiecare tratând o anumită componentă: drogurile ( prezentarea generală și modele explicative ale consumului său) , impactul psihosocial al consumului de stupefiante și implicit violența cauzată de acesta, și nu în ultimul rând, reacția legală a autorităților române cu privire la consumul de droguri.
Cele două ipoteze de la care am pornit în partea de cercetare , au fost următoarele: violența cauzată de consumul de stupefiante confirmă modelele teoretice explicative și a doua, consumul de droguri predispune la violență , însă nu este determinată exclusiv de acesta. Partea practică ne oferă informații concludente despre impactul acestor fenomene asupra populației, bazându-se pe date și informații statistice preluate de la instituțiile implicate în lupta cu drogurile și violența: Agenția Națională Antidrog (ANA), Administrația Națională a Penitenciarelor din România (ANP), UNICEF, Centrul European de Monitorizare Drogurilor și a Dependenței de droguri, prin rapoartele ESPAD, Ministerului Educației, etc.
În urma cercetării , putem observa că, atât în rândul populației generale , cât și adolescentine, prevalența consumului de droguri a crescut, însă în proporții diferite, înregistrându-se în cazul adolescenților o creștere de 4,9% în doi ani, în comparație cu populația generală, unde creșterea a fost de 0,4% în decurs de un an. Acest fapt se poate asocia cu teribilismul din perioada adolescenței, a instabilității emoționale și a influenței negative din partea unor persoane rău-voitoare. Odată cu creșterea consumului de substanțe psihoactive, a crescut și consumul de alcool, adolescenții utilizându-l în proporție de 80%, fiind cel mai utilizat drog din lume. România se situează pe locul cinci în topul țărilor cu cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor, înregistrând un consum de 14,4 litri de alcool pur pe cap de locuitor.Consider că acest fapt se datorează prețului scăzut în comparație cu drogurile ilegale, dar și din cauza lipsei de control al autorităților în ceea ce privește vânzarea de alcool și tutun din România. Prețului relativ scăzut al marijuanei , dar și ușurința cu care poți cultiva această plantă, o face să fie cel mai consumat drog ilegal, consumul crescând în trei ani cu 28,4%. Etnobotanicele, substanțe psihotrope noi introduse pe piața drogurilor, au înregistrat și ele creșteri privind consumul , ca urmare a faptului că până în anul 2010, acestea erau legale, dar și a prețului mai mult decât rezonabil.
Schimbând registrul, am obsrvat analizând mediul penitenciar românesc, o creștere a numărului de deținuți egală cu 6718 persoane între anii 2009-2013. Numărul condamnaților ce au comis infracțiuni în regimul drogurilor a scăzut cu 16,7%, valoare asemănătoare cu scăderea procentului deținuților ce s-au declarat consumatori de droguri(16%). Acest fapt se datorează creșterii numărului total al condamnaților. Pentru a confirma ipoteza conform căreia consumul de droguri predispune la violență, am analizat dinamica infracțiunilor comise de consumatorii de droguri între anii 2009-2013. Apogeul acestora l-a constituit anul 2010, o posibilă teorie explicativă a acestui fenomen fiind popularitatea și accesibilitatea etnobotanicelor din acel an. Cu toate acestea, consider că nu putem concluziona că violența se datorează într-o mare măsură consumului de droguri. Deasemenea, în urma unui studiu realizat între anii 2006-2011 în rândul a 2100 de deținuți (7,72% din totalul înregistrat în acel an), s-a observat că ponderea influenței drogurilor în săvârșirea infracțiunilor crește de la 40,9% cât se înregistra în 2006, la 45,8% în 2011. În 2011, aceștia au admis ca 70% dintre ei au consumat alcool, ceea ce face ca procentul total al prevalenței drogurilor să crească.
Cât privește adolescenții, am luat în calcul valorile violenței și a consumului de droguri înregistrate în doi ani . Astfel, s-a observat ca prevalența drogurilor a crescut cu aproape 5 procente în 2 ani, substanța preferată rămânând alcoolul, urmat de etnobotanice, din cauza prețului mai accesibil. Violența a crescut cu peste 1000 de cazuri într-un singur an, majoritatea acestora fiind în registrul furturilor, tâlhăriilor și a distrugerilor de obiecte, ceea ce confirmă cea de-a doua ipoteză, a violenței explicate de modelul motivației economice. Modelul psihofarmacologic, este confirmat de utilizarea drogurilor și a alcoolului , ce are efecte dezinhibatoare și distorsionante , afectează creierul uman, făcându-l sa recurgă la violențe și infracțiuni, fapt corelat cu psihicul ușor influențabil al adolescenților. Totuși, în urma analizei datelor statistice disponibile, nu s-a putut confirma modelul sistemic, deoarece acesta este întâlnit în mare măsură în cadrul cartelurilor de droguri, niciun respondent neaparținând unui astfel de grup.
În urma cercetării efectuate pe baza analizei datelor statistice, am observat că există dificultăți metodologice în evaluarea dimensiunii consumului de droguri,dar și a violenței, fiind de multe ori variabile ascunse în societatea noastră. În concluzie, consumul de alcool și droguri în rândul adolescenților , dar și a populației generale, corelată cu violența, reprezintă o problemă spinoasă a societății moderne , care din păcate prezintă tendințe ascendente , și prea puțin interes din partea autorităților.
Bibliografie
Materiale tipărite
SUCEAVĂ, Ion, Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcția Generală a Vămilor, Ministerul Finanțelor, 1995,
DRĂGAN, Jenică, Aproape totul depsre droguri, Ed. Militară, 1994
FERRÉOL , Gilles, Adolescenții și toxicomania, Polirom, 2000, Iași
GEORGESCU, Daniela, MOLDOVAN , Ana Maria, CICU, Gabriel, Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor, București, 2007.
SIMACHE, Daniela, Comunicarea în consumul de droguri, Cine? Cum? și De ce? , ed Universitara, București, 2010
DRĂGAN, Jenică, Dicționar de droguri, ed Național, 2000
HARTELIUS, Jonas, Narcotic drugs – laws, facts, arguments, Ed. Rikspolisstyrelsen, 1991
DRUGESCU, Natalia, Medicină legală, Ed. Printech, 2001
Academia Română, Dicționar Explicativ Român(DEX), Univers Enciclopedic, 1998.
STANCU, Emilian, Tratat de criminalistică, Ed. Universul juridic, București, 2002
ARAMĂ, E., “Istoria dreptului”, Chișinău, 1997
NISTORIANU, Gh., PĂUN, C., “Criminologie”, București, 1995
BUCUR, Silviu, Ciprian, Teză doctorat “Implicații sociale ale consumului de droguri”, București, 2010.
Ministerul Justiției – Direcția de reintegrare socială și supraveghere, Manualul de practică în domeniul reintegrării sociale și supraveghere , Anul III Nr.9/2004, Ed. Oscar Print, București, 2004.
ȘTEFANI, Claudiu, Teză de doctorat, Consumul de alcool și droguri și criminalitatea caracterizată de violență , Cluj-Napoca, 2013.
EMCDDA, Raportul european privind drogurile, Tendințe și evoluții, 2014
Raport ESPAD , Lisabona, 2011
Raport UNICEF, „Starea adolescenților din România”
Strategia Națională Antidrog 2005-2012 referitoare la prevenirea comunitară a consumului de droguri.
Strategia Națională Antidrog 2013–2020, referitoare la prevenirea comunitară a consumului de droguri.
Evaluarea rapidă de situație privind consumul de droguri infectabile, ( Agenția Națională Antidrog UNDP și DGCCOA, 2003).
ȘANDOR, Sorin Dan, Suport curs Metode și tehnici de cercetare în științele sociale, Univ.Babeș Bolyai
CHELCEA, Septimiu, suport de curs Tehnici de cercetare sociologică, București 2001
Raport anual ANA privind consumul de droguri, 2014
Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor – Inspectoratul General al Poliției Române
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor , 2009
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2010
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2011
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2012
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2013
Surse electronice :
GIURCAN , Eugen, Drogurile: Scurt istoric, articol disponibil la: http://giurcan.blogspot.ro/p/scurt-istoric.html?=1
www.ana.gov.ro/rom/.htm/hașiș.html
National Institute on Drug Abuse (NIDA); Drug Enforcement Agency (DEA) www.drugfreeamerica.org/Drug_Resource
www.AutoritateadeSănătatePublicăBihor-Consumdedroguri.htm
http://cjb.sagepub.com/content/39/6/748
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_combaterea_traficului_droguri.php
http://www.gandul.info/international/europa-pedepseste-producerea-si-traficul-de-droguri-nu-si-consumul-4466161
BUNING și BRUSSEL, Autoritatea de Sănătate Publică Bihor- www.consumdedroguri.htm
CHIȚU, Mădălina, Raport Organizația Mondială a Sănătății disponibil la adresa web: http://www.gandul.info/magazin/romania-in-top-5-mondial-la-consumul-de-alcool-cine-se-afla-pe-primul-loc-12622982
VIDU, Valentin, Povara mondială a violenței armate , Mediafax , www.mediafax.ro/extrene/care-este-cea-mai-violenta-tara-din-lume-povara-mondiala-a-violentei-armate-raport-al-declaratiei-de-la-geneva-8909850
www.ana.gov.ro/stire12.php
BOGDAN,Sidonia ,15000 de agresiuni pe an, articol disponibil și la adresa web: http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/15-000-de-agresiuni-pe-an–de-ce-profesorii-ascund-violenta-din-scoli-303699 ,
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Scoala++scena+violentelor++14+000+de+cazuri+au+fost+inregistrate+anul+trecut
ANEXA 1
Legea 143/2000
CAPITOLUL II
Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național
Art. 2. – (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 3. – (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4. – Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5. – Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 6. – (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate.
Art. 7. – Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
Art. 8. – Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 9. – Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 10. – Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Art. 11. – (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Art. 12. – (1) Se pedepsesc cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, 3 și 5, dacă persoana care le-a săvârșit face parte dintr-o organizație sau asociație ori dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și al obținerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
(2) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevăzute la art. 4, 6, 7, 9 și 11, dacă au fost săvârșite în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2), dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 13. – (1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2-7, la art. 9 și 10 se pedepsește.
(2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1).
Art. 14. – Cu privire la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanțe agravante următoarele situații:
a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le-au mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor.
Art. 15. – Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.
Art. 16. – Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Art. 17. – (1) Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(2) Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1).
Art. 18. – (1) Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.
(2) Sunt exceptate de la distrugere:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităților spitalicești, după avizul prealabil al Direcției farmaceutice din cadrul Ministerului Sănătății;
b) plantele și substanțele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie, în funcție de natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;
c) unele cantități corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic și de cercetare științifică sau au fost remise instituțiilor care dețin câini și alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregătirea și menținerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispozițiilor legale.
(3) Distrugerea drogurilor se efectuează periodic, prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de către o comisie formată din câte un reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, al Ministerului Sănătății – Direcția farmaceutică, al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, un specialist din cadrul formațiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliției și gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiași unități.
Art. 19. – În cazul în care un toxicoman este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, se aplică în mod corespunzător dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.
Bibliografie
Materiale tipărite
SUCEAVĂ, Ion, Îndrumar privind controlul vamal antidrog, Direcția Generală a Vămilor, Ministerul Finanțelor, 1995,
DRĂGAN, Jenică, Aproape totul depsre droguri, Ed. Militară, 1994
FERRÉOL , Gilles, Adolescenții și toxicomania, Polirom, 2000, Iași
GEORGESCU, Daniela, MOLDOVAN , Ana Maria, CICU, Gabriel, Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor, București, 2007.
SIMACHE, Daniela, Comunicarea în consumul de droguri, Cine? Cum? și De ce? , ed Universitara, București, 2010
DRĂGAN, Jenică, Dicționar de droguri, ed Național, 2000
HARTELIUS, Jonas, Narcotic drugs – laws, facts, arguments, Ed. Rikspolisstyrelsen, 1991
DRUGESCU, Natalia, Medicină legală, Ed. Printech, 2001
Academia Română, Dicționar Explicativ Român(DEX), Univers Enciclopedic, 1998.
STANCU, Emilian, Tratat de criminalistică, Ed. Universul juridic, București, 2002
ARAMĂ, E., “Istoria dreptului”, Chișinău, 1997
NISTORIANU, Gh., PĂUN, C., “Criminologie”, București, 1995
BUCUR, Silviu, Ciprian, Teză doctorat “Implicații sociale ale consumului de droguri”, București, 2010.
Ministerul Justiției – Direcția de reintegrare socială și supraveghere, Manualul de practică în domeniul reintegrării sociale și supraveghere , Anul III Nr.9/2004, Ed. Oscar Print, București, 2004.
ȘTEFANI, Claudiu, Teză de doctorat, Consumul de alcool și droguri și criminalitatea caracterizată de violență , Cluj-Napoca, 2013.
EMCDDA, Raportul european privind drogurile, Tendințe și evoluții, 2014
Raport ESPAD , Lisabona, 2011
Raport UNICEF, „Starea adolescenților din România”
Strategia Națională Antidrog 2005-2012 referitoare la prevenirea comunitară a consumului de droguri.
Strategia Națională Antidrog 2013–2020, referitoare la prevenirea comunitară a consumului de droguri.
Evaluarea rapidă de situație privind consumul de droguri infectabile, ( Agenția Națională Antidrog UNDP și DGCCOA, 2003).
ȘANDOR, Sorin Dan, Suport curs Metode și tehnici de cercetare în științele sociale, Univ.Babeș Bolyai
CHELCEA, Septimiu, suport de curs Tehnici de cercetare sociologică, București 2001
Raport anual ANA privind consumul de droguri, 2014
Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor – Inspectoratul General al Poliției Române
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor , 2009
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2010
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2011
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2012
Bilanț anual Agenția Națională a Penitenciarelor, 2013
Surse electronice :
GIURCAN , Eugen, Drogurile: Scurt istoric, articol disponibil la: http://giurcan.blogspot.ro/p/scurt-istoric.html?=1
www.ana.gov.ro/rom/.htm/hașiș.html
National Institute on Drug Abuse (NIDA); Drug Enforcement Agency (DEA) www.drugfreeamerica.org/Drug_Resource
www.AutoritateadeSănătatePublicăBihor-Consumdedroguri.htm
http://cjb.sagepub.com/content/39/6/748
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_combaterea_traficului_droguri.php
http://www.gandul.info/international/europa-pedepseste-producerea-si-traficul-de-droguri-nu-si-consumul-4466161
BUNING și BRUSSEL, Autoritatea de Sănătate Publică Bihor- www.consumdedroguri.htm
CHIȚU, Mădălina, Raport Organizația Mondială a Sănătății disponibil la adresa web: http://www.gandul.info/magazin/romania-in-top-5-mondial-la-consumul-de-alcool-cine-se-afla-pe-primul-loc-12622982
VIDU, Valentin, Povara mondială a violenței armate , Mediafax , www.mediafax.ro/extrene/care-este-cea-mai-violenta-tara-din-lume-povara-mondiala-a-violentei-armate-raport-al-declaratiei-de-la-geneva-8909850
www.ana.gov.ro/stire12.php
BOGDAN,Sidonia ,15000 de agresiuni pe an, articol disponibil și la adresa web: http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/15-000-de-agresiuni-pe-an–de-ce-profesorii-ascund-violenta-din-scoli-303699 ,
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Scoala++scena+violentelor++14+000+de+cazuri+au+fost+inregistrate+anul+trecut
ANEXA 1
Legea 143/2000
CAPITOLUL II
Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național
Art. 2. – (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 3. – (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4. – Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5. – Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 6. – (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate.
Art. 7. – Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
Art. 8. – Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 9. – Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 10. – Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Art. 11. – (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Art. 12. – (1) Se pedepsesc cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi faptele prevăzute la art. 2, 3 și 5, dacă persoana care le-a săvârșit face parte dintr-o organizație sau asociație ori dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și al obținerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
(2) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevăzute la art. 4, 6, 7, 9 și 11, dacă au fost săvârșite în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2), dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 13. – (1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2-7, la art. 9 și 10 se pedepsește.
(2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1).
Art. 14. – Cu privire la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanțe agravante următoarele situații:
a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le-au mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor.
Art. 15. – Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.
Art. 16. – Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Art. 17. – (1) Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(2) Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1).
Art. 18. – (1) Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug. Păstrarea de contraprobe este obligatorie.
(2) Sunt exceptate de la distrugere:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităților spitalicești, după avizul prealabil al Direcției farmaceutice din cadrul Ministerului Sănătății;
b) plantele și substanțele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie, în funcție de natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;
c) unele cantități corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic și de cercetare științifică sau au fost remise instituțiilor care dețin câini și alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregătirea și menținerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispozițiilor legale.
(3) Distrugerea drogurilor se efectuează periodic, prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de către o comisie formată din câte un reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, al Ministerului Sănătății – Direcția farmaceutică, al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, un specialist din cadrul formațiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Poliției și gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiași unități.
Art. 19. – În cazul în care un toxicoman este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, se aplică în mod corespunzător dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Violenta Si Consumul DE Droguri In Randul Adolescentilor (ID: 166551)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.