Violenta In Mediul Medico Socialdocx

=== Violenta in mediul medico-social ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

INTRODUCERE în METODOLOGIA CERCETĂRII în ȘTIINȚELE SOCIALE

Violența în mediul medico-social

Drăghici Alexandru Gabriel

Grupa 206

Seria A

Rezumat

Am ales această temă din diverse considerente. Violența, așa cum este formulată de Organizația Mondială a Sănătății, este „utilizarea voită a forței fizice, asupra propriei persoane, asupra altcuiva sau asupra unui grup sau comunități, rezultând în traume fizice sau psihologice”.

Caracterizarea cuprinde mai multe tipuri de violență, precum cea interpersonală, comportamentul suicidal sau chiar războaiele. De asemenea, sunt considerate drept violență și actele de amenințare sau intimidare. Pe lângă traumele fizice pe care violența le poate genera, aceasta poate avea multe alte consecințe mai puțin evidente, însă la fel de grave pentru victime: traume psihologice care compromit dezvoltarea armonioasă a oamenilor, familiilor și, în ultimă instanță, a întregii comunități. Cazurile de violență rămân o constantă în societate, fiind în final o formă de exprimare care semnalează anumite disfuncții.

Despre abuzul în mediul familial, în cel educațional sau în mediul social s-a tot discutat fiind deja subiecte cunoscute de toată lumea, dar care din pacate reflectă dura realitate. Un nou mediu ce cultivă abuzurile, este cel medico-social. Indiferent dacă actul violent vine de la pacienți, de cele mai multe ori sau de la cadrele medicale, mai rar, este tot mai resimțit.

Introducere

Violența este o problemă socială ce afectează viața cotidiană a societății noastre, care ne amenință direct sau indirect siguranța de fiecare zi, în mod dureros. Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât și în practică, grade diferite de vizibilitate și de încadrare a comportamentelor considerate agresive, de la cele care afectează starea de sănătate a victimei, la cele care afectează situația ei socială sau stima de sine.

Spre exemplu, Williams & Becker (1999) au realizat cercetări privind violența. O concluzie a studiului a fost aceea că încercarea de a combate violența la nivel comunitar prin intermediul implementării măsurilor legislative nu este o soluție în reducerea violenței; la nivelul relațiilor interpersonale nu este asumată definiția legislativă a violenței atunci când aceasta este impusă ca un mecanism extern de reglementare. Este imperativ ca membrii comunității să conștientizeze violența și să-și asume responsabilitatea confruntării cu problema violenței.

Astfel, în materialul ce urmează voi prezenta câteva aspecte referitoare la mediul medico-social și la abuzurile ce incep să contureze o realitate tot mai crudă.

Maniera în care am ales sa îmi prezint punctul de vedere în această cercetare este de tip descriptivă, explicativă deoarece urmărește să descrie cât mai bine acest fenomen ce a luat amploare în societatea zilelor noastre.

Cadrul teoretic

Am consultat diverse articole prezentate în mass-media pe acest subiect, cazuri mediatizate de abuzuri sau malpraxis, dar am obținut și informații de la o persoană din familie ce are funcția de asistent medical la un spital bine cunoscut din Capitală. La cererea rspectivei persoane, voi păstra anonimatul atât al ei cât și al unității medicale. Mi s-a spus că în general, abuzurile survin de la pacienți și nu de la cadrele medicale. Cauza – oamenii se plâng de timpul “irosit” în așteptarea consultației. iar persoanele nemulțumite de cele mai multe ori sunt rudele, nu pacienții în sine. În altă ordine de idei, din poziția de pacient, consider că și atitudinea angajaților din spitale este deseori nepotrivită. Și această atitudine nu vine de la cadrele medicale, cât de la angajații responsabili cu înregistrarea în sistem a persoanelor ce solicită consultare.

Un alt punct slab este reprezentat de azilele de bătrâni. Atât în țară cât și în afară, cazurile de abuz asupra bătrânilor sunt din ce în ce mai întâlnite, fenomen similar cu cel întâlnit și în centrele de plasament pentru copii. Angajați profit de vârsta bătrânilor, totodată a copiilor în celălalt caz astfel molestându-i, tratându-i necuviincios, subnutrindu-i. De curând am citit un articol în mass-media ce relata drama unei bătrâne de la un azil de prestigiu din Marea Britanie, bolnavă de Alzheimer, ce a fost legată de pat și chinuită de un cuplu de români, angajați ai acelui azil. Alt aspect deficitar este reprezentat de cazurile de malpraxis. Din punctul meu de vedere, aici, pe lânga erorile manifestate asupra pacienților, deoarece prejudiciile aduse pot fi dintre cele mai grave, poate chiar deces, este “abuzat” îndeosebi psihicul atât al pacientului, în cazul în care urmările nu au o gravitate ridicată, astfel afectându-i viața pe mai departe, aceste efecte putând fi resimțite și în societate, în relațiile cu celelalte personae, dar este afectat și psihicul persoanelor apropiate bolnavului. De cele mai multe ori, cazurile de acest gen își găsesc rezolvarea în instanță. Cei atacați sunt medicii sau ceilalți lucrători din spitale, ca reprezentanți ai unității respective.

Cadrul metodologic

Inițial am vrut să fac această cercetare pe baza unui chestionar, astfel gândindu-mă că aș putea recolta informații bune, la obiect. Din păcate, solicitările mele în ce privește această metodă nu au avut răspuns favorabil, astfel recurgând la metode mai tradiționale. După cum am mai spus, este un subiect cunoscut de toată lumea, așadar nu mi-a fost greu sa imi culeg informațiile din mass-media sau de pe internet, dar mi-a facilitat munca și faptul că am putut sta de vorbă cu o persoană ce își desfășoară activitatea în acest mediu.

Prezentarea și discutarea rezultatelor

Chiar dacă nu sub forma unui chestionar, am întrebat diverse persoane ce părere au de acest fenomen. Cei mai rezervați în răspunsuri au fost tinerii, motivând că nu au fost implicați în astfel de cazuri sau că nu vor să comenteze pe acest subiect. În cazul persoanelor de vârsta a2-a sau chiar a 3-a, lucrurile s-au schimbat puțin. Indiferent de domeniul de activitate, de vârstă sau alte astfel de considerente, toți au făcut instinctiv o comparație între sistemul medical actual și cel din urmă cu 20 de ani sau mai mult. Cei de vârsta a 2-a, în mod special, au recunoscut meritele tehnologiei în ce privește aparatura din spitale, doar că numărul acestor aparate este infim pentru solicitările de zi cu zi, indiferent dacă este un spital de urgență, o policlinică sau, uneori, un spital privat. Bătrânii, în schimb, au mizat mai mult pe nivelul de interes dar și de pregătire al medicilor actuali, în special al rezidenților, spunând că pe măsură ce trece timpul, doctorii sunt tot mai dezinteresați.

Concluzii

Închei această cercetare ajungând la concluzia că cel cu adevărat bolnav este sistemul medical. Indiferent că ne raportăm la personalul medical, la aparatură sau la comportamentul din unitățile spitalicești. Documentându-mă pentru acest proiect, am aflat lucruri noi despre ce se întâmplă în spitalele din țară și nu numai. Din păcate, aceasta este realitatea în care trăim, iar lucrul cel mai trist, după părerea mea este involuția ce pare să nu dea semne de regres.

Bibliografie

www.cuvinteledor.ro/violenta

www.revistadesociologie.ro/mass-mediasiviolenta

www.cnpv.ro/violentaasuprapersoanelorvarstnice

Cécile Carra Univ. Artois, UMR 9221, Lille Economie Management (LEM), Arras, F-62000, France