Violenta In Domeniul Profesional

Rezumat

Obiectivul articolului: Studierea și cunoasterea tuturor formelor violenței în domeniul profesional. Principalele amenințări pentru majoritatea lucrătorilor sunt violență psihică,verbală și hărțuirea. În ultimii ani, strsul la locul de muncă a atins proporții îngrijorătoare, astfel afectând lucrătorii din majoritatea sectoarelor. Violență poate fi o sursă principala de stres, dar ea poate degurge și dintr-un mediu de lucru stresant. Printre consecințele violentei la locul de muncă se numară: pierderea motivației și a considerației față de propria activitate, stres, afectarea integrității fizice sau psihice. Violența are, de asemenea, impact și asupra întreprinderii întrucât persoanele care lucrează într-un mediu plin de teamă și resentimente nu-și pot desfășura activitatea în mod eficient. Consecințele incidentelor violente, care cuprind rănirea, tulburări post-traumatice pe bază de stres, absența din motive medicale și proasta realizare a sarcinilor, pot fi foarte grave, atât pentru indivizi cât și pentru organizații. Pentru realizarea lucrarii am realizat atat o analiza cantitativa, pe baza de chestionar, cat si una calitativa, pe baza unui interviu.

Cuvinte cheie : harțuire, stres, pierderea motivației, consecințe, tulburări

Clasificerae JEL: I10,I20,I31

Introducere

Am ales aceasta temă deoarece în mass-media sunt tot mai des întalnite astfel de situații, ceea ce înseamna că fenomenul ia amploare.

În dictionare, cuvântul violență trimite la ceea ce se efectuează cu o "forță intensă", brutala și adesea distructivă, la abuzul de forță pentru a constrânge pe cineva la ceva.

Putem definii violența drept o formă de comportament negativ sau de acțiune, în relațiile dintre două sau mai multe persoane, caracterizate printr-o agresivitate uneori repetată, alteori sporadică, având efecte negative asupra securității, sănătății și bunăstării lucrătorilor la locul de muncă. Această agresiune se poate manifestă fie printr-o simplă atitudine a corpului (provocatoare, disprețuitoare, suficientă) față de cealaltă persoană, fie printr-o adevărată acțiune violență, fizică sau verbală.

Definiția Comisiei Europene

Violența poate fi definită ca o formă de comportament negativ sau de acțiune, în relațiile dintre două sau mai multe persoane, caracterizate printr-o agresivitate uneori repetată, alteori sporadică, având efecte negative asupra securității, sănătății și bunăstării lucrătorilor la locul de muncă.

Această agresiune se poate manifesta fie printr-o simplă atitudine a corpului (provocatoare, disprețuitoare, suficientă) față de cealaltă persoană, fie printr-o adevărată acțiune violentă, fizică sau verbală.

Violența se manifestă sub mai multe forme, cum ar fi, de exemplu, agresiunea fizică, injuriile verbale, intimidarea, hărțuirea morală și sexuală, discriminarea bazată pe religie, rasă, handicap, sex sau, în orice caz, diferența, și poate fi exercitată de persoane din afara, dar și din interiorul mediului de lucru.

În caz de violență fizică, trebuie remarcat faptul că aceasta poate avea, în viitorul imediat sau îndepărtat, consecințe nu doar fizice, ci și psihice.

Violența fizică reprezintă unul dintre cele mai mari pericole la locul de muncă. Aceasta se referă la insulte, amenințări sau agresiune fizică. În 2005, 4% dintre lucrători au reclamat că au fost victime ale violenței fizice efective din partea publicului în ultimele douăsprezece luni.

In general, conceptul de violență la locul de muncă înglobează insulte, amenințări, agresiuni fizice sau psihologice, exercitate de către persoane din afara sau din interiorul întreprinderii, asupra unei persoane din interiorul întreprinderii, care constituie un pericol pentru sănătatea, securitatea și starea de bine a acestei persoane. Violența poate avea și conotații rasiale sau sexuale.

Actele de agresiune sau violență se pot manifesta sub formă de:

comportament a-civic – lipsa de respect față de ceilalți;

agresiune fizică sau verbală – intenția de a vătăma sau ofensa;

atac – intenția de a face rău unei alte persoane.

Consecințele negative asupra asupra organizațiilor se manifestă prin creșterea absenteismului, scăderea motivației, reducerea productivității, deteriorarea relațiilor de muncă și dificultăți în recrutarea personalului.

Organizațiile nu pot aștepta producerea unui atac fizic pentru a lua măsuri. Intervențiile eficiente trebuie să se adapteze împrejurărilor specifice ale unei organizații și să se bazeze pe evaluări detaliate ale riscurilor.

Metodele bazate pe prevenirea violenței de la început sunt mai sigure decât măsurile izolate, luate la nivel individual odată cu producerea incidentului. Măsurile eficiente pot include dotarea corespunzătoare cu sisteme de iluminat și echipamente de supraveghere, realizarea de schimbări în organizarea muncii și proiectarea postului de lucru, pentru a evita ca angajații să lucreze singuri, instruirea în gestionarea situațiilor dificile cu clienții și recunoașterea indicatoarelor de avertizare.

De asemenea, este importantă existența unor proceduri care să fie urmate în cazul oricărui incident violent, inclusiv acordarea de sprijin psihologic victimei.

Prin natura sa, omul este o ființă socială care pe parcursul vieții devine membru în diverse grupuri: în unele se naște, din unele dorește foarte mult să facă parte, în altele intră oarecum întâmplător, pe unele le părăsește ca să intre în alte grupuri, la altele se întoarce sau pur și simplu pune el însuși bazele unui grup. Apartenența la un grup sau altul reflectă într-o bună măsură, interesele, nevoile, atitudinile unei persoane la un moment dat. Dar dacă grupul este acela care îi aduce satisfacții (profesionale, materiale, spirituale etc.), dezvoltare (personală, profesională etc.), siguranță, bucurie și alte certitudini psihologice, spirituale sau materiale, tot grupul este acela care conține pericolul, subiectiv și/sau real, de a fi sursa sau catalizatorul insatisfacțiilor, nesiguranței, neîmplinirii, suferinței etc., pentru că și grupurile ca și oamenii se pot îmbolnăvi sau funcționa dizarmonic/ineficace. Din cele din urmă face parte și hărțuirea, ca realitate a vieții cotidiene. Ea diferă ca și caracteristici, de la un grup la altul, de la o cultură la alta.

Stadiul cunoasterii in domeniu

Gheorghe Popa, Specialist SSM (5 Septembrie 2012), afirmă: ”Pentru prevenirea și diminuarea nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreuna cu sindicatele/reprezentanții salariaților trebuie să depună eforturi pentru transpunerea standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de munca/ postul de lucru. Se va acorda o mai mare atenție intocmirii fișelor de post, incurajării inițiativei la locul de muncă, îmbunătățirii sistemului de stimulente pentru salariați, informării lucrătorilor.”

Psihologul Miruna Stănculescu, ne explică că agresarea psihică are loc atunci când colegii sau șefii atacă constant demnitatea unei persoane.

„Agresarea psihică poate avea loc de la manager la angajat (vertical), de la subordonați la manager (bottom-up), de la coleg/colegi la coleg (orizontal) sau de la organizație către angajat (strategică). Aceste patru forme au în comun lipsa de maturitate fie personală, fie organizațională, fie ambele”, mai spune ea.

(Zamfir, Vlasceanu, ,,Dictionar de sociologie", Ed. Babel, Bucuresti, 1998): “Violența-utilizarea forței și a constrangerii de către un individ, grup sau clasă socială în scopul impunerii voinței lor asupra altora"

(Baumeister et al, 1996): “persoanele cu o stimă de sine ridicată tind să reacționeze agresiv atunci când se simt amenințate, pentru a-și proteja amorul propriu. Persoanele cu un amor propriu exacerbat pot avea, de asemenea, puțin respect pentru alții. În mod similar, instabilitatea stimei de sine poate duce la reacții agresive în fața unei amenințări “

Orice persoană din orice întreprindere poate fi victima hărțuirii morale.

Conform rezultatelor unei anchete la nivelul Uniunii Europene 2, 9% dintre angajații din UE, respectiv 12 milioane de persoane, au afirmat că au fost supuși hărțuirii morale la locul de muncă, de-a lungul unei perioade de 12 luni, în anul 2000.

Metodologia cercetarii

Societatea ne învată arta de a negocia, de a polemiza și de a media fără violență cu ambiția pozitivă de a progresa.

Ca nucleu, este violența fizică, al doilea cerc reprezinta violența economică iar cel de-al treilea violența morală.

În ultimii ani studiile cu privire la condițiile de lucru la nivel național au arătat că există o incidență crescută a problemelor de sănătate care au cauze mai degrabă de ordin psihologic decât de ordin fizic . Violența de ordin psihologic poate include diferite forme de violență cum ar fi hărțuirea, agresivitatea și presiunea. Multe studii au arătat că în special femeile prezintă riscul de a ajunge victime ale violenței la locul de muncă. De fapt, o cercetare realizată de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și Muncă a arătat că în cele 31 de state europene incluse în cercetare, inclusiv cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, femeile angajate în câmpul muncii sunt cu mult mai expuse la agresivitate decât bărbații.

Romania se situează sub media europeană a violenței la locul de muncă, potrivit ultimului raport Eurofound (Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca).

În urma efectuarii chestionarului ce are ca tema violenta in sectorul sanatății și organizațiilor sociale am aflat că majoritatea oamnilor înteleg prin violență ; agresiune fizică, verbal si psihică

În urma realizarii chestionarului, avem urmatoarele rezultate :

Intrebare:

Concluzii si propuneri

Violența este tot mai des intalnita în sectorul sanatății și la locul de muncă. Principalele concluzii sintetizate în studiul cercetarii violenței evidențiază faptul că fenomenul acesta este înca un subiect dificil de abordat pentru unii dintre protagoniștii săi.

Unu din zece angajați europeni a fost afectat de violența la locul de muncă în ultimul an, fie ca este vorba de violența fizică, fie de cea psihică, arată un studiu recent.

În țările nordice se înregistrează cele mai multe cazuri de violența la serviciu din spatiul UE. Lista pericolelor cuprinde harțuiri, acte de violență fizică și psihica din partea șefilor sau a colegilor, agresivitate verbală sau amenințări la adresa integritații corporale.

Dupa cazurile de violență psihica și hărțuire, Finlanda conduce detașat, cu 17%, urmata de Luxemburg (13%) si Olanda (12%). Situația României este puțin sub media europeana de 5%.

Cele mai multe acte de violența fizică au fost raportate in Olanda (10%), Franta (9%), Marea Britanie (9%) si Irlanda (8%). Cu doar 4% cazuri, Romania se situeaza sub media UE, de 5,5%.

Dupa numarul amenințărilor cu bataia, Olanda si Finlanda sunt cele mai periculoase medii de lucru din Europa, potrivit Eurofound, cu 12% dintre angajați care au menționat că au trecut prin astfel de situații. Urmeaza Marea Britanie (11%) si Suedia (9%). Romania se afla la mare distanță, cu 3% dintre angajati care au mărturisit că au fost amenințati cu violența fizică.

Care sunt consecințele?

Consecințele violenței pot varia de la pierderea motivației și a considerației față de propria activitate până la stres (chiar și pentru victimele indirecte, cum sunt martorii unui act sau incident violent) și afectarea integrității fizice sau psihice. Pot apărea simptome posttraumatice, cum ar fi frica, fobiile, tulburările de somn. În cazurile extreme se poate instala tulburarea de stres post traumatic.

Vulnerabilitatea persoanelor depinde, în general, atât de contextul în care se manifestă violența, cât și de caracteristicile personale ale victimelor. În cazul violențelor fizice, consecințele sunt mai ușor de stabilit. Este mai dificil însă să se prevadă cum va reacționa o potențială victimă la actele repetate de violență psihologică.

Violența are, de asemenea, impact și asupra întreprinderii întrrucât persoanele care lucrează într-un mediu plin de teamă și resentimente nu-și pot desfășura activitatea în mod eficient. Consecințele negative asupra întreprinderii se manifestă prin creșterea absenteismului, scăderea motivației, reducerea productiviății, deteriorarea relațiilor de muncăși dificultăți în recrutarea personalului.

Ar trebui dezvoltate cât mai multe programe coerente anti-violență, pornind de la cunoașterea problemelor cu care se confruntă fiecare. Chiar acolo unde exista acțuni destinate prevenției și intervenției, adesea acestea nu se bazează pe implicarea efectivă a celor vizați, sunt puțin popularizate în randul celor care ar trebui cu prioritate să le cunoască (autori,victime,parinți,pacienți,muncitori).

Fară cooperare și întelegere reciprocă violența este manifestată cu mai multă ușurință.

Este mai ușor să previi decât să combati violența în majoritatea unitaților. Agresivitatea este o caracteristică a oricarei ființe umane, de aceea este important să învățăm să o gestionam în mod pozitiv. Scopul cursurilor care ar trebui dezvoltate nu este acela de a stopa, de a pune capăt violenței în unitatile cu pricina ci de a oferi un cadru de comunicare și o informare pentru toți protagoniștii violenței.

O data cu initierea unui curs anti-violenta,obiectivele pot fi:

1.Întelegerea și definirea fenomenului de violență;

2.Exemple de bune practici în domeniul prevenirii și combaterii violenței;

3.Cooperarea și împărtășirea experienței de la om la om;

4.Crearea unui bagaj de resurse privind strategiile de combatere a violenței.

Limitarea consecințelor unui act de violență

Este important să existe proceduri de urmat în cazul producerii unui incident violent, iar acestea să fie cunoscute de întregul personal. Obiectivul fundamental este prevenirea oricărei vătămări suplimentare și limitarea consecințelor negative. În acest sens, este important:

•Să nu fie lăsat singur angajatul care a fost victimă sau martor al unui act de violență, în orele de dupăproducerea incidentului;

•Reprezentanții conducerii să se implice în susținerea fizică și psihologică a victimei;

•Să fie acordat imediat suport psihologic victimei și să se asigure ajutarea acesteia în caz de stres posttraumatic, prin consiliere, psihoterapie etc.;

•Să fie acordat orice ajutor necesar victimei pentru derularea procedurilor administrative și juridice (reclamație, acționare în judecată etc.);

•Să se asigure informarea celorlalți angajați, cu privire la incident, pentru a se evita răspândirea zvonurilor;

•Să se reevalueze riscurile pentru identificarea măsurilor suplimentare necesar a fi adoptate.

Investigarea incidentului trebuie să fie completă și realizată astfel încât să nu se creeze o atmosferă de culpabilizare a victimei. Trebuie înregistrate toate faptele, inclusiv incidentele de natură psihologică și efectuată o evaluare asupra cauzelor incidentului, în vederea îmbunătățirii măsurilor de prevenire