Violența domestica în rândul femeilor – fenomen social. [629187]

1
CUPRINS

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.1 Justificarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………… 3
1.2. Violența domestică, între mit și realitate ………………………….. ……………………….. 5
CAPIT OLUL 2
DESCRIEREA FENOMENULUI ………………………….. ………………………….. ………………. 8
2.1. Definiția violentei domestice ………………………….. ………………………….. …………….. 8
2.2. Violența domestică, problemă de sănătate publică ………………………….. ………. 11
2.3. Vizibilitatea violenței domestice ………………………….. ………………………….. ……… 13
2.4 Violența domestică, percepții și serviciile de suport pentru victime ……………. 14
2.5. Formele violenței domestice ………………………….. ………………………….. ……………. 19
2.5.1. Violența psihologică ………………………….. ………………………….. …………………. 20
2.5.2. Violența fizică în familie ………………………….. ………………………….. …………… 22
2.5.3. Violența sexuală ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
2.5.4. Violența socială ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
2.5.5. Violența economică ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
CAPITOLUL 3
MASURI LEGISLATIVE CARE URMĂRESC COMBATEREA VIOLENȚEI
DOMESTICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 29
3.1 Masuri legislative pe plan internațional ………………………….. ……………………….. 30
3.2. Abordări legislative ale violentei domestice in diferite tari europene …………. 33
3.3. Norme internaționa le si prevederile constituționale in românia ………………… 36
4.3.1.Prevederi constituționale ………………………….. ………………………….. …………… 36
3.3.2. Norme Internaționale ………………………….. ………………………….. ………………. 36
3.3.3. Prevederile codului penal ………………………….. ………………………….. …………. 41
3.3.4.Violul domestic ………………………….. ………………………….. …………………………. 43
3.4. Legea specifica privind combaterea și prevenirea violenței în familie ……….. 45
3.4.1. Aplicabilitatea legii și rezistența la schimbare ………………………….. ……….. 45
3.4.2. Legea româniei privind violența domestică ………………………….. ……………. 47

2
CAPITOLUL 4
DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE SUPORT
A VICTIMELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 51
4.1. In stituții implicate în combaterea violenței domestice ………………………….. ….. 51
4.2 Coaliția națională a ong -urilor implicate în programe cu privire la v iolența
domestică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 54
4.3 Campanii de succes pentru combaterea si prevenirea violentei domestice ….. 59
CAPITOLUL 5
IMPLICAREA COMUNITATII IN REDUCEREA VIOLENTEI
DOMESTICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 63
5.1 Biserica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 64
5.2. Politia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 66
5.3. Autoritatea publica locala ………………………….. ………………………….. ………………. 67
CAPITOLUL 6
STUDII DE CAZ PRIVIND VIOLENȚA DOMESTICĂ ………………………….. ……….. 69
6.1. Metodologia de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
Studiul de caz: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 69
6.2. Justificarea temei ………………………….. ………………………….. …………………………. 70
6.3. Operaționalizarea conceptelor ………………………….. ………………………….. ………… 73
6.4. Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 73
6.5. Studii de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 74
CONCLUZIILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………. 85
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 94

3
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

1.1 Justificarea alegerii temei

Violența domestică împotriva femeilor a fost și va rămîne o problemă cu care soci-
etatea s -a confruntat de -a lungul timpului și se va confr unta, indiferent de evoluția acesteia
d.p.d.v. socio -economic și cultural. În ultimii zeci de ani, statistic, numărul cazurilor de
violență asupra femeilor a crescut, deși la nivel mondial lupta împotriva violenței de orice
fel este larg promovată și media tizată prin diferite campanii de informare și conștientizare,
vorbindu -se chiar de o emancipare a femeii, de o eliminare a discriminarii femeii, de o
egalitate in drepturi intre femeie si barbat, însă realitatea este cu totul alta.
Violența î mpotriva femeilor încalcă dreptul fundamental la siguranța persoanei fi-
ind o expresie a dezechilibrului de putere dintre femei și bărbați, un abuz de putere care
împiedică stabilirea unor relații de egalitate între aceștia. Violența domestică este o pro-
blemă foarte gravă, dacă avem în vedere faptul că Declarația Universală a Drepturilor
Omului afirmă principiul nediscriminării și proclamă că toate ființele umane se nasc libere
și egale în demnitate și drepturi, că fiecare om poate să se prevaleze de toa te drepturile și
libertățile enunțate în acest document, fără nici o deosebire, îndeosebi de sex. Violența
domestica este un fenomen social deosebit de grav, iar România se situează într -o nefastă
primă poziție a infraționalității domestice, la nivel eur opean, fenomenul având profunde
conotații sociale, morale, psihologice și economice.
”Deși 8,5% din români consideră că violența domestică este întâlnită doar în
familiile sărace, iar 15,3% din aceștia doar la oamenii needucați, în momentul de față, o
feme ie din zece este afectată de violența domestică în fiecare an, iar acest abuz nu are
legătură directă cu statutul civil, etnia, religia sau trecutul socio -economic.”1

1 https://observator.tv/social/violenta -domestica -romania -statistici -240333.html ( 02.02.2018)

4
Potrivit datelor Ministerului Public, IGPR si INML2, 26% din omoruri au avut loc
în famil ie în 2017 , din 36.245 de fapte de violență în familie sesizate în 2017, au ajuns în
instanță doar 4%, 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul
său și 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei.
Pe plan mondial, violența domestică deține 25% din totalul infracțiunilor violente.
Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Poliție si mai puțin de 1%
sunt pedepsite. Violența domestică este mult mai des întalnită decât violența p e stradă sau
la locul de muncă. Peste 90% dintre agresori sunt bărbați, 82% dintre abuzatori sunt
cunoscuți ai victimei, iar 19% sunt chiar rude, 85% dintre violatori sunt bărbați, cunoscuți
ai victimelor, 61% dintre violuri sunt comise în casa cuiva, de r egulă a victimei.3
Familia este locul unde orice persoană ar trebui sa fie în siguranță, să primească afecțiune,
să fie ințeleasă de către membrii ei, dar din păcate în multe familie se întâmplă contrariul;
femeile sunt batute, abuzate fizic și psihic, tră ind adevarate drame. Deși sunt cel mai adesea
victime ale violentei domestice, din diverse motive femeile o acceptă și o tolerează,
considerând -o ca făcând parte din normalitate.
Este relevantă așadar, importanța abordării impactului violenței asupra femei i, nu
doar ca o problemă ce afectează strict o persoană sau o categorie socială, ci societatea în
ansamblul ei. O mulțime de consecințe negative ale violenței asupra femeii precum izolarea,
neîncrederea, neliniștea, productivitatea scăzută, problemele de o rdin psihic/emoțional,
consumul abuziv de alcool și droguri se răsfrâng în mod implicit și asupra societății,
individul fiind parte integrantă a acesteia.
Este necesar să înțelegem rolul negativ al violenței ca fenomen social, să ne
conștientizăm comportam entul și să tindem spre schimbare luând atitudine împotriva
oricăror factori care pot genera sau amplifica violența, indiferent de forma pe care o
îmbracă la nivelul societății.
Unul dintre motivele pentru care violența domestică constituie tema acestei l ucrări
este creșterea frecvenței cazurilor apărute in societatea românească.

2 http://www.ziare.com/stiri/violenta/impreuna -pentru -siguranta -femeilor -mars -pe-strazil e-capitalei -sunt-prizoniere -intr-o-cultura -a-
violentei -galerie -foto-1534672 (20.10.2018)
3 Stoiciu, Viorica, Violența Domestică – manual de identificare și prevenire, București 2003, Asociația Idee

5
Conform afirmației făcute de Gelles „ este mult mai probabil ca o persoana sa fie
lovita sau ucisa in propria familie, de un alt membru al familiei, decât oriunde altundeva,
de oricine altcineva”4.
Femeile sunt expuse violenței în permanență, indiferent că este vorba de familie,
de locul de muncă sau de o banală plimbare în parc. Violența nu ține numai de statistici;
este un fapt real care se desfășoară în plină societate aflată într-un complex proces de
evoluție sub emblema dominantă a bărbaților.

1.2. Violența domestică, între mit și realitate

Multe femei victime ale violentei domestice, au concepții eronate despre propria
lor situație și despre violență ca fenom en social. Cercetătorii in problema violenței
domestice, susțin că situația reală este camuflată de o serie de mituri, dintre acestea cele
mai raspandite fiind:.
a) ,, Dacă mă bate, mă iubește”
În realitate, aceasta este o prejudecată impusă de un regim numit ,,domostroi’’ 5
din mijlocul sec. al XVI -lea, în perioada domniei țarului Ivan Cel Groaznic. În acest regim
bărbatul era considerat proprietarul nu doar al casei ci și al membrilor familiei, astfel el
controla totul în casă, singurul scop al femeiii fiind acela de a se ocupa de lucrurile
gospodărești. Polițele trecutului ne prezintă diferite instrucțiuni despre educarea
membrilor familiei și a servitorilor din casă, una dintre acestea fiind: ”Se recomanda să -ți
înveți soția prin bătăi, dar să n -o lovești pe față căci nu vei putea ieși cu ea în lume, să n –
o bați cu pumnul ci cu vergeaua – e mai dureros și învățătura se prinde mai bine. Apoi s -o
mangâi, s -o compătimești și să -i arăți cât de tare o iubești.” In așa mod, bătaia și dragost ea
se recomandau aplicate laolaltă in scopul consolidării controlului asupra femeii. Indirect
acest mesaj cheama femeile la răbdare și supunere.

4 Gelles R. J., Family Violence , ed. Sage Publicatios, 1987, p. 186.
5 http://ro.learnerup.com/domostroy

6
b) Violența domestică este prezentă doar în familiile unde se face abuz de alcool .
În realitate, alool ismul ca boală nu este însoțit permanent de un comportament
agresiv. Și nu toți bărbații care au un comportament agresiv consumă alcool. Sunt două
probleme separate, care necesită a fi rezolvate individual, cu toate că, corecția nu este
exclusă.
c) Viiole nța domestică este specifică doar familiilor sărace și familiilor dezavantajate.
În realitate, violența domestică marchează grupurile sociale cu venituri diferite,
persoanele cu studii și nivel intelectual diferit, rol -status social diferit.
d) Femeia, dacă ar vrea, oricând poate evita violența din partea sotului.
În realitate se spune că femeia este în stare să se apere pe sine insășii, cu toate că nu
se ține cont de faptul că nu toate femeile care suferă în urma violenței dispun de a sistenta
socială s -au susținere. Multe femei nu au posibilitatea de a -ăi găsi locuință deoarece sunt
dependente din punct de vedere financiar, de soți. De asemenea, este primitiv sa
considerăm că femeia este purtătorul sau făuritorul climatului emoțional pozitiv al familiei
și în așa situație de izolare și vid femeii îi vine destul de greu, uneori chiar imposibil să
gîsească putere și voință să rupă acest cerc al violenței.
e) Femeile provoacă violență.
În realitate, teoria provocarii crimei este pe larg raspandită în practica organelor de
justiție și impiedică multe femei să caute ajutor din partea poliției sau a procuraturii. În
cazurile de violență domestică, drept cauză pot servi aspecte din cele mai diverse: dejunul
nepregătit la timp, co pii încă nu dorm, lipsa unui nasture la camașa soțului, etc.
f) Bărbații care supun membrii familiei violenței, sunt psihopați.
În realitatea, o trăsătură caracteristică a persoanei psihopate este că aceasta nu -și poate
controla agresivitatea prop rie, putându -și orienta agresivitatea asupra oricărui om.
Insă, majoritatea agresorilor intrafamiliali sunt oameni sănătoși care nu necesită intervenție
psihiatrică.
g) Victima primește plăcere de la violență ,adica este masohistă.
În realitate, de multe ori femeia preferă sa nu vorbescă despre aceste lucruri, dar nu
pentru că îi place ceea ce se întâmplă ci pentru că îi este teamă de ceea ce se poate întâmpla

7
mai departe. Niciodată femeile care s -au confruntat cu această prob lemă nu au vorbit cu
plăcere despre situația respectivă ci dimpotrivă.
h) Numai femeile ,,slabe’’ pot fi supuse violenței .
Societatea a promovat de dintotdeauna feminitatea, delicatețea și sensibilitatea femeii,
educată din copilărie să fie plă cută, agreabilă, timidă și pe placul bărbaților. Iată cum femeilor
li se cultivă trăsături pentru care mai apoi, în anumite conjuncturi să fie judecate pentru că nu
sunt puternice. Pe de altă parte, practica denotă că pentru a raporta actele de violență la centrul
de criză, femeia trebuie să fie fermă și hotărâtă, să aibă voință și tărie de caracter pentru a -și
apăra drepturile. Multe femei ,,puternice ‘’ sunt de asemenea victimizate.
i) Numărul de femei care suferă în urma violenței domestice este mic.
Deoarece violența domestică sau violul sunt foarte rar raportate, numărul real al acestor
cazuri nu va fi niciodată cunoscut cu exactitate.
j) Soțiile își victimizează la rândul lor soții .
Bărbații sunt de asemenea, victime ale violenței d omestice; este adevarat acest lucru,
dar statisticile arată că fiecărui soț maltratat îi revin zece soții abuzate. Există deosebiri și în
ceea ce privește gradul și gravitatea violenței în sensul că traumele suferite de femei sunt
incomparabil mai grave c u cele suferite de bărbții care se confruntă cu acest gen de violență.
k) Soții mereu duc o luptă între ei, situație absolut normală.
Indiscutabil, în orice familie, în orice relație de cuplu există conflicte, deosebirea stă
insa în modul în care sunt gestionate sau soluționate aceste conflicte . S -a constatat că 85%
dintre bărbații din penitenciare au crescut în familii unde violența era considerată normalitate.
l) Legea apara victimile violentei domestice .
Conform legislației în vigoar e, violența domestică se pedepsește numai în cazul în care
generează urmări și traume fizice foarte grave și vizibile. Miturile generează un soi de toleranță
a violenței domestice, denaturând reprezentarea ei socială, subminând într -o oarecare măsură,
personalitatea femeii. Se impun așadar, politici sociale care ar putea facilita oferta serviciilor
de consiliere pentru cuplurile aflate in disoluție.

8
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA FENOMENULUI

2.1. Definiția violentei domestice

Violența în sens g eneric, înseamna utilizarea forței și a constrângerii de către un
individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora.6 Juridic, violența
inseamna folosirea forței fizice sau a altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii
unor bunuri sau o vătămare a integrității unei persoane. În acest sens, violența are un ca-
racter premeditat, ” este elaborată cu intenție sau semnificând intenția de a produce o
suferință sau un prejudiciu fizic altei persoane”. 7 Din altă perspectivă, “ agresivitatea
poate fi considerată o caracteristică a acelor forme de comportament orientate distructiv,
în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral -psihologice, sau mixte”.8
De remarcat că, in mod frecvent agresivitatea este asoc iată sau chiar confundată cu
violența. Însă putem vorbi și despre cazuri de conduită agresivă (este clară intenția de a
vătăma, de a face rău) în forme non -violente. Septimiu Chelcea consideră că agresivitatea
este “comportamentul verbal sau acțional ofens iv, care are ca scop umilirea, vătămarea sau
chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate să evite acest tratament”9.
Maria Roth -Szamoskozi, afirmă că violența este universal prezentă, dar totodată și
condamnată, întrucat ea afectează vi ața umană atât la nivel interpersonal, cât și la nivel
social. La nivel interpersonal prin acte de delicvență, acte de criminalitate, violență fizică,
emoțională și psihologică dintre persoane (membrii de familie sau din afara ei), iar la nivel
societal pr in razboaie, inegalități sociale, conflicte intercomunitare și între națiuni10.

6 Radulescu, S.M, „Sociologia violentei (intra)familiale”, ed. LuminaLex, Bucuresti, 2001
7 Straus A.M.,1991,p 135
8 Nicolae Mitrofan, Capitolul „Agresivi tatea”, în Manual de psihologie socială (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași, 2003
9 Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, București, Editura Economică, 2001.
10 Maria, Roth -Szamoskozi, Copii si femei victime ale violentei, Ed. Presa Univ ersitara Clujeana, Cluj -Napoca, 2005.

9
Violența conjugală este definită ca fiind „orice forma de agresiune, abuz sau
intimidare, dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sânge sau
contra altor persoane din mediul familial”11
Conform Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, violența în familie este
„orice act sau omisiune comisă in interiorul familiei de către unul din membrii acesteia și
care aduce atingerea vieții, inte grității corporale sau psihologice sau libertății altui membru
al acelei familii, si vătăma in mod serios dezvoltarea personalității lui/ei”12
Localizarea violenței în contextul relației de familie introduce termenul de putere,
respectiv de putere diferenți ată a bărbatului față de femeie. Se numește "violență în familie"
orice act vătămător, fizic sau emoțional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în
interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse
financi are, izolarea de prieteni și familie, amenințări și atacuri care în unele cazuri pot duce
la moartea unuia dintre parteneri. Abuzul, agresivitatea, violența tind să graviteze în jurul
relațiilor in care diferențele de putere sunt foarte mari . La cea de -a patra Conferință
Mondială asupra Condiției Femeii, de la Beijing, din 1995, s -a afirmat că: „ Violența
împotriva femeilor este o problemă globală, legată de puterea bărbaților, ca privilegiu și
control, accentuată de ignoranța, de lipsa unor legi potrivi te și a eforturilor adecvate din
partea autorităților publice, pentru întarirea legilor existente. Violența față de femei
desemnează toate actele agresive îndreptate împotriva femeilor, cauzatoare sau posibil
cauzatoare de prejudicii sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenințarea
cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.13 Max Weber
definește puterea ca fiind „abilitatea de a controla comportamentul altora, cu sau fără
consimțământul acestora”. Aceasta defini ție introduce o alta noțiune si anume aceea de
control in relație, care este definita ca „puterea unuia in raport cu neputința altora”.
După Luana Pop, violența domestică implică o manifestare de putere, în mod
compensatoriu, din partea unor indivizi care se simt mici și neînsemnați în alte cercuri,

11 Maria, Roth -Szamoskozi, Copii si femei victime ale violentei, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj -Napoca, 2005.
12Recomandarea nr. 85/26 martie 1985 cu privire la violenta in familii
13Platforma de actiune de la Beij ing, 1995, cap. Violenta impotriva femeilor, paragraful 1

10
ajungând să refuleze în contextul unor relații protejate, în cadrul cărora puterea le este
legitimatî, prin atribuirea unor poziții și roluri în relație. Violența domestică este explicată
de izolarea socială p e care o generează ca efect imediat al instalării unor comportamente
violente în interiorul familiei.
Din punct de vedere juridic, violența caracterizează folosirea forței sau autorității
personale pentru a produce un prejudiciu sau o vătămare a integrităț ii personale. Potrivit
Legii 217/25 mai 2003, violența în familie reprezintă „orice acțiune fizica sau verbala
săvârșită cu intenție de către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleași
familii, care provoacă o suferința fizica, psihica, sexua la sau un prejudiciu material”14.
De prevederile legii beneficiază și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora
dintre soți (concubinii) sau dintre părinți si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
Pâna în anul 2002, în România nu exista în cadrul legislativ nici o referire cu privire la
acest fenomen. În Codul Penal românesc nu erau prevăzute articole prin care violența în
familie să fie incriminată și pedepsită, fiind prevăzute articole prin care se pedepseau actele
de violența în general. Din noiembrie 2002, au fost făcute modificări în Codul Penal , actele
de violență domestică fiind pedepsite.
Conform dicționarului de psihologie violența „tine de nivelul de reactivitate al
sistemului nervos dar mai ales de structura ca racterială, de lipsa de stăpânire de sine, de
impulsivitate, de slaba organizare a vieții psihice, de lipsa autocontrolului sau insuficienta
reacțiilor emotiv -impulsive, de emoții puternice, de conștiință de sine dilatata, de forță
brută needucată, de lips a de morală”15
Psihologii încearcă sa înțeleagă abuzarea femeii analizând pe de o parte,
caracteristicile individuale ale femeilor și bărbaților, axându -se pe cercetarea trăsăturilor
de personalitate, mecanismelor defensive interne și pe de altă parte, pe p rezența unei
afecțiuni mentale sau psihopatologice. Din perspectiva psihologică, la un moment dat,
agresorii erau caracterizați ca infantili, lipsiți de controlul impulsurilor, in timp ce femeile
erau caracterizate ca masochiste, paranoice sau depresive. P sihologii Snell si Gayford

14 Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
15 Șchiopu Ursula, Dicționar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, București, 1997

11
susțineau că femeile erau considerate indirect răspunzătoare de brutalitatea bărbatului. Ca
mame, au fost considerate responsabile de tulburările psihice ale fiului, iar ca soții,
responsabile pentru provocarea situațiilor in car e bărbatul uzează de violență.
Din punct de vedere clinic, o definiție larg acceptată a violenței domestice este aceea
formulată de Stark si Flitcraft: ”Violența domestică este o amenințare sau provocare,
petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relației dintre partenerii
sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi
însoțit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparțin victimei;
izolarea de prieteni, familie s au alte potențiale surse de sprijin; amenințări făcute la adresa
altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra
banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor
surse de îngrijire și protecție”16

2.2. Violența domestică, problemă de sănătate publică

Poate un motiv pentru care violența a fost tratată separat de celelalte probleme ale
familiei, este faptul că aceasta are consecințe directe în planul sănătății membrilor ei.
Studiile de sănătate publică arată că femeile care au fost victime ale agresiunii fizice sunt
supuse riscului la avort și chiar la deces în timpul nașterii. De asemenea, este luată în calcul
și periclitarea sănătății fizice și psihice a copilului mart or sau victimă a violenței familiale.
Conform Raportului global asupra violenței și sănătății, prezentat la Conferința
OMS din octombrie 2002 la Geneva , 1,6 milioane de oameni mor anual din cauza unor acte
de violență. Alte milioane de oameni au probleme d e sănătate fizică, psihică, de
reproducere, din cauza agresiunilor la care au fost supuși. Aceste cifre justifică abordarea
violenței și din perspectiva sănătății publice, deoarece numărul victimelor violenței este
comparabil cu cel al celor mai “problema tice” maladii. Cea mai expusă categorie de vârstă
este 14 -44 ani (14% dintre bărbații decedați aparțin acestei categorii de vârstă și 7% dintre
femei aparținând aceleiași categorii au drept cauză a morții violența)

16 Stark E., Flitcraft A., Women at R isk, New Delhi, London, SUA, Sage Publication, 1996

12
În ceea ce privește violența domestică î mpotriva femeii, același raport arată că mai
mult de jumătate dintre femeile victime ale omuciderii au fost ucise de către actualul sau
fostul soț sau partener (în unele țări procentul poate ajunge până la 70%).
Poate un motiv pentru care violența a fost r uptă din contextul problemelor familiale
și tratată separat este faptul că aceasta are consecințe directe în planul sănătății membrilor
ei, iar acestea nu mai privesc strict familia, ci se traduc în indicatori de sănătate a populației
– starea generală de sănătate a populației, rata avorturilor, număr de decese materne la
naștere, număr de nou -născuți vii.
Violența familială are, din punct de vedere medical, consecințe directe în sănătatea
familiei și în sănătatea reproducerii. Interesul statului pentru săn ătatea și bunăstarea
populației reprezintă unul din principalele argumente care au justificat măsurile sociale
împotriva violenței domestice, deci incursiunea societății în viața privată a individului.
De asemenea, convențiile privitoare la drepturile copi lului (drepturi care încep chiar
din faza de concepție), sunt folosite ca argumente în favoarea politicilor sociale și
reglementărilor juridice cu privire la viața privată. Nu este de mirare că aproape toate
centrele care oferă servicii pentru victimele vi olenței domestice pot asigura și îngrijiri
medicale primare și că acest tip de îngrijiri este în atenția tuturor politicilor referitoare la
violența familială. Medicii care constată agresarea fizică a unui copil sunt obligați să
raporteze acest lucru insti tuțiilor de protecția copilului abilitate. În această situație
agresiunea nu mai este o problemă a familiei ci intră în competența instituțiilor statului.
Politicile de sănătate publică recomandă pe lângă oferirea de servicii medicale
primare victimelor vi olenței și oferirea de consiliere socială și suport psihologic.
Ca modalități de intervenție, se insistă pe elaborarea de programe educaționale pentru copii
și adolescenți, pentru părinți, în scopul de a crește securitatea în cadrul famil iei și de a
promova non -violență ca modalitate de abordare a problemelor familiale. De asemenea, un
rol important este acordat serviciilor pentru victime, creșterea capacității acestora de a
identifica problemele cu care se confruntă și de a lua decizii cu privire la viața de familie.

13
2.3. Vizibilitatea violenței domestice

O problemă socială este definită in termeni generali ca fiind o „ caracteristică,
situație apărută în dinamica unui sistem social care afectează negativ funcționarea sa și
necesită intervenția pentru corectarea, eliminarea sa” 17.
In studiile pe acest domeniu există o mare varietate de definiții ale noțiunii de problemă
socială. Elementul comun al definițiilor este acela că un aspect social poate fi considerat
problemă socială dacă îndeplinește anumite condiții. John E Farley considera ca o
problema sociala se caracterizează prin următoarele aspecte 18:
– este considerată în mare măsură ca fiind o sursă de dificultăți ;
– afectează sau se presupune că va afecta un număr mare de p ersoane;
– este cauzată de acțiunea sau inacțiunea oamenilor sau a societății în general.
Violența domestică este un flagel al societății românești si al familiei, producând
dezintegrarea acesteia din urmă ca unitate socială. Datorită consecințelor devasta toare în
plan social, abuzul domestic nu mai reprezintă o chestiune privată, devenind o problemă
publică.
În literatura românească de specialitate, problema socială a fost definită ca „ un
proces social, o caracteristica, situație despre care societatea sau un subsistem al ei,
consideră că trebuie schimbată.” 19 Aceasta definiție include doua condiții necesare:
– „ un obiect” – acel aspect, situație, proces care este problematic si reprezintă, cu alte
cuvinte, o sursă de dificultăți și asupra căru ia urmează a se acționa pentru a fi
schimbat într -un sens convenabil;
– conștientizarea dificultății – respectivul aspect de eliminat sau de realizat este pus ca
problemă, acceptat de către membrii sistemului social respectiv ca trebuind a fi
schimbat. Pentru a exista o problema sociala, ambele elemente trebuie sa existe:
dificultăți reale si conștientizarea lor ca probleme.

17Revistă Română de Sociologie, Editura Mica Valahie, București, 2004, pag.34
18John E. Farley, Sociology 2011
19 https://www.researchgate.net/publication/268398405_REFLECTAREA_PROBLEMELOR_SOCIALE_IN_PRESA _SCRISA

14
Violența domestică a fost recunoscută ca problemă socială abia în secolul al XX -lea,
iar în încercarea de a defini acest fenom en s-au folosit termeni ca: bătaia soției, violența
domestică, viol in relația de cuplu, conflict conjugal, viol marital, violență împotriva femeii.
O problemă socială este o „condiție nocivă pentru societate, care provoacă îngrijorare
populației si captea ză atenția publică, generând controverse ce pot determina acțiuni
colective de soluționare” 20.
Din acest punct de vedere, orice problemă socială presupune doua elemente:
existența unui conținut măsurabil al problemei respective care să fie evi dențiat in statistici
oficiale, pe de o parte și, pe de altă parte, existența unei preocupări, îngrijorări pe care
aceasta problemă le provoacă unui număr semnificativ de persoane (publicului larg sau
experților). Problema violenței domestice este prezentă în statistici, un exemplu în acest
sens este și studiul realizat de Gallup România in 200321 , în urma căruia a reieșit că 52%
dintre femeile din București au experimentat abuzul verbal, emoțional sau fizic la un
moment dat în timpul căsătoriei sau concubi najului. Experții care cercetează această
problemă sunt de acord că violența este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit
decât arată sondajele, pentru simplu fapt că unele fapte nu sunt raportate poliției sau
spitalelor. Acest studiu demonstreză, pe de alta parte și interesul publicului față de subiect.
Îngrjorarea autorităților s -a materializat prin elaborarea unui set de măsuri legislative ce
reglementează acest aspect social, mult timp neglijat. Societatea civilă și -a oferit sprijinul
pentru victi mele abuzurilor prin crearea de adăposturi.

2.4 Violența domestică, percepții și serviciile de suport pentru victime

Violenta domestica a fost si rămâne un fenomen social destul de prezent in societatea
noastră.Violența intrafamilială s -a mani festat de multă vreme, dar conștientizarea ei ca
problemă socială a apărut în ultimele 4 decenii, cel puțin în occident. Astfel, în cursul
deceniilor 6 si 7, abuzurile comise împotriva copiilor și /sau soțiilor au devenit, pentru

20 Diana Loredana Hogaș, Patriarhatul, subordonarea femeii și violența domestică, Editura Lumen, Iași, 2010
21Gallup România – Cercetare de piata, sondaje de opinie, consultanta marketing.

15
prima dată, obiecte de dez bateri publice în mai multe țări, captând interesul publicului larg
și, desigur, al specialiștilor. Motivul principal pentru care violența familială ca problemă
socială a fost conștientizată atât de târziu, pentru a deveni o preocupare aparte a
specialiști lor, l -a constituit specificul familiei, ca spațiu privat, în care nu poate fi admisă
nici o intruziune sau intervenție din afară. În fostele țări socialiste, dimpotrivă, familia, în
calitatea ei de „celulă de bază a societății”, a trebuit să sufere toate consecințele unui regim
autoritar, în cadrul căruia orice instituție socială trebuia integrată în spațiul public.
In Germania si in Statele Unite ale Americii, o femeie din trei au fost victimele
violenței domestice, vinovat pentru aceasta fiind un bărbat din familie, soțul sau partenerul
de viață. În Rusia, 80% din faptele penale sunt comise în cadrul familiei. În 1992 în Cuba,
26,2% din femeile cuprinse într -un studiu au fost victimele violenței fizice, iar 33,5 % ale
violenței de ordin psihol ogic, făptașii fiind soții sau partenerii lor de viață. In Egipt, una
din trei soții au fost lovite cel puțin o dată de partenerii lor. In Kuweit, circa 15 % din soții
sunt afectate de violența domestică. In Africa de Sud, la fiecare șase zile o femeie est e ucisă
de soțul sau partenerul ei. In Lituania, 34,5 % din totalul persoanelor ucise sunt femei,
criminalii fiind proprii soți. In Pakistan, 80 % din femei sunt victimele violenței
domestice.22
În România, ideologia comunistă promovează principiu l egalității între sexe, lansând
pe piață imagini deformate ale femeii. Este încurajat principiul non – intervenției statului
în viața privată a individului, prin dezinteresul acestuia față de problemele de acest tip.
Violența, dincolo de ușile bine ferec ate ale familiei, se păstrează în stadiul latent, fiind
negată, la fel ca toate celelalte probleme sociale, de către un regim care reușise să instaureze
o stare de beatitudine generală, întreținută prin constrângere ideologică și forța maselor.
Perioada de după revoluție este o perioada de tranziție. Problemele sociale ale
femeilor s -au amplificat in prima parte a acestei perioade. Problemele întregii societăți s –
au amplificat, aceasta fiind caracterizată de conflicte, instabilitate politică, r egres economic
și debusolarea instituțiilor statului. Printre altele, perioada de după revoluția din decembrie
1989, a fost caracterizată prin înlăturarea unor subiecte tabu ale societății românești și

22Campanie de Relatii Publice – Bataia NU e Rupta din Rai, Buc urești, 2007

16
încurajarea dezbaterii publice a acestora. Nici viața intimă de familie nu a scăpat acestei
tendințe generalizate; înlăturarea temerilor pe care regimul comunist le implantase în sânul
societății noastre, înlăturare produsă brusc, a încurajat aceasta tendință de revelare a
intimității vieții de familie. Pe d e altă parte, având ca fundament spectaculosul arătat fără
cenzură, viața de familie a devenit subiect de presă, scrisă ori audiovizuală. În concret,
societatea românească, a simțit, de la păturile sale cele mai înalte și pană la cele de la
nivelurile infe rioare, că se poate vorbi în mod deschis despre viața de familie, că pe lângă
prejudecățile acuzatoare, există oameni care înțeleg aceste aspecte tragice ale vieții de
familie și că se constituie, treptat, grupuri din ce în ce mai capabile să sprijine depă șirea
unor asemenea probleme care, în mod tradițional, presupuneau o complacere în denaturarea
relațiilor normale de familie.
În al doilea rând, nu trebuie ignorate aspectele economice ale vieții românești de
după înlăturarea regimului comunis t, aspecte care sunt în unanimitate recunoscute ca
generând crize în interiorul familiei și, în ultimă instanța, fenomenul de violență domestică.
O societate egalitară, sprijinită pe măsuri sociale la toate nivelurile sale și pentru toți
cetățenii a răspu ns, pe multe dintre nivelurile sale, necorespunzător. Fluctuațiile pieței
muncii, liberalizarea prețurilor și alte asemenea realități sociale caracteristice lansării unei
economii de piață funcționale au găsit nepregătiți pe mulți dintre membrii societății
românești, problemele cotidiene copleșindu – le viața sub toate aspectele sale, inclusiv, din
păcate, viața de familie. Pentru că dincolo de aceste teoretizări ale problemelor sociale
resimțite la nivel larg, trebuie să recunoaștem efectele pe care frustr ările generate de
„greutățile vieții” le implantează la nivelul vieții intime din cadrul familiei.
Încălcarea normelor legale ce constituie cadrul de reglementare al relațiilor de
familie atrage după sine sancțiuni de drept civil sau penal, în funcție de g radul de pericol
social al faptei. Pe lângă infracțiunile specifice prevăzute în Codul Penal, respectiv bigamie,
adulter, abandon de familie, din păcate, violența și -a făcut loc și în sânul familiei, generând
infracțiuni de omucidere, loviri cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, violuri
urmate de decesul victimei, pruncucideri.

17
În perioada 1980 -1993, 70% din cazurile de divorț au menționat violența ca motiv
al divorțului23. Ea afectează în special categoriile defavorizate, adică cele cu un standar d
scăzut al vieții, nivel jos de educație și , de multe ori, afectați de alcoolism. Rata divorțului
a crescut considerabil, de la 45 000 cazuri in 1992 la 60 000 în 1993. Aproape anual sunt
înregistrate aprox. 11 700 raporturi medicale care conțin cazuri de agresiune fizică asupra
femeilor sau copiilor, ceea ce înseamnă că 0,2% din populația feminină a țării este afectată
de acest fenomen.
Anual, sunt comise împotriva femeilor un număr însemnat de infracțiuni prin
violență, printre care: omoruri(32% din to talul acestor infracțiuni), lovituri cauzatoare de
moarte(26%) și violuri cu victime decedate(100% din ansamblul acestei categorii de
infracțiuni). Conform datelor statistice, existente la Institutul de Cercetare și Prevenire a
Criminalității din cadrul In spectoratului General de Politie, în anul 1997, în jur de 500 de
femei sunt bătute zilnic de soți sau concubini, iar 9% dintre ele cad victima omorurilor.
Aceste tendințe s -au menținut, cu unele modificări, și in anii ulteriori.
Conform unor statistici fur nizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale
Violenței Domestice din București, în România numărul de femei victime ale violenței
domestice a crescut de 5 ori din 1996 până în 1998. În 1998:
-13% dintre femeile victime ale violenței domestice au muri t.
-74% dintre femeile victime ale violenței domestice au fost agresate de către soți
-4% dintre acestea au fost agresate de către concubini
24-7% de către foștii soți
-15% de către alte rude apropiate.
Statisticile oficiale subestimează numărul cazurilor d e violență domestică din cauza
reticenței victimelor de a le raporta. Institutul de Medicina Legală din București a
înregistrat 4 460 cazuri de femei bătute – doar 47% dintre ele au mărturisit din proprie
inițiativă, în timp ce restul de 53% au fost îndem nate de poliție să raporteze. Asociațiile de

23Campanie de Relatii Publice – Bataia NU e Rupta din Rai, București, 2007

18
femei și autoritățile române nu au inițiat o cercetare în acest domeniu, concentrându -se în
schimb asupra drepturilor economice și sociale ale femeilor.
Conform informațiilor mai complexe oferite de același stu diu25, 12,4% din totalul
infracțiunilor prin violență, comise în întreaga perioadă 1990 -1999, s -au petrecut în mediul
familial. O pondere importanta în totalul infracțiunilor o dețin violurile, care în anul 1999
au înregistrat 1483 de cazuri, cea mai mare c ifră oficială de până atunci, cu 56,6% mai
multe decât în 1990. Creșterea este vizibilă mai ales pentru violurile soldate cu moartea
victimei (de la 9 cazuri în 1990, la 110 cazuri în 1997 si la 93 de cazuri în 1999)
Rezultatele arată că în perioada 1997 -1999 ponderea femeilor victime ale omorului
intrafamilial a fost constantă și deosebit de ridicată: peste 60% din totalul femeilor victime
ale infracțiunii de omor.
Aceeași pondere mare se înregistrează și în rândul femeilor victime ale loviturilor
cauzatoa re de moarte (64% din totalul victimelor, în anul 1999).
Aproape jumătate din totalul victimelor infracțiunii de vătămare corporală au fost agresate
de către partenerul de viață.
În anul 1998 potrivit unui studiu al Institutului Național pentru Cercetarea și
Prevenirea Criminalității, șotii sau concubinii au fost autorii a 40 de crime având ca victime
șotiile sau concubinele, 18 din totalul victimelor au murit ca urmare a aplicării unor lovituri
cauzatoare de moarte, iar alte 251 de victime s -au ales cu văt ămări corporale. Conform
informațiilor mai complexe oferite de același studiu, 12,4% din totalul infracțiunilor prin
violență, comise în întreaga perioadă 1990 -1999, s -au petrecut în mediul familial. Conform
Raportului global asupra violenței și sănătății, prezentat la Conferința OMS din octombrie
2002 la Geneva, mai mult de jumătate dintre femeile victime ale omuciderii au fost ucise
de către actualul sau fostul soț sau partener (în unele țări procentul poate ajunge până la
70%).
Există anumite variabile s ocio-economice care se corelează pozitiv cu apariția
violenței domestice împotriva femeilor. Femeile cu un nivel mai scăzut de educație, cele

25Institutul de Medicina Legală din București, 2016

19
din familii cu venituri mici și cu mai muți copii au o probabilitate mai mare de a fi fost
victime ale violenței d omestice.
În orice caz, aceasta nu înseamnă că nu există victime ale violenței domestice în
păturile sociale superioare: 8% din femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în
ultimele 12 luni au studii superioare iar 6% din femeile abuz ate sexual mai mult de o dată
în ultimul an provin din familii cuprinse în categoria superioară de venit.

2.5. Formele violenței domestice

Definiția violenței în familie formulată de către Comitetul de Miniștri ai Consiliului
Europei subliniază faptul că: ”orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către
unul din membrii acesteia și care aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice
sau libertății altui membru al acelei familii, și vătăma în mod serios dezvoltării
personalității lui sau ei ”26.
Cert este că violența domestică se regăsește în toate formele familiei, începând cu
cele analfabete sau aflate în cătune și terminând cu cele din marile orașe , si cu pretenții,
care din punctul acesta de vedere, sunt neîntemei ate.
Potrivit Cercetării Naționale privind Violența în Familie(2003) există cinci tipuri
de violență domestică:
 Violența psihologică – o persoana urmărește să submineze personalitatea altei
persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce d au naștere unor
sentimente de inferioritate până la manipulare. Violența psihologică constă în
agresiuni verbale, intimidare, batjocoră, umilire;
 Violența fizică – o persoană încearcă sa producă suferința unei alte persoane,
modalitate ce nu exclude împușc area, înjunghierea, împinsul, vătămarea prin
folosirea unor obiecte contondente, a pumnilor, picioarelor, pălmuirea;
 Violența socială, reprezentând o formă de violență psihologică pasivă, care constă
în controlarea victimei, izolarea acesteia de familie sa u prieteni, monitorizarea

26Recomandarea Nr. R (85) cu privire la violența în familie a Consiliului Europei, 26 martie 1985

20
activității lui sau ei, rezultând întreruperea sau insuficienta relațiilor sociale,
precum și în restrângerea accesului la informație;
 Violența economică, o altă formă de violență psihologică pasivă, care presupunere
oprirea acces ului victimei la bani sau la alte mijloace economice. In cazul abuzului
economic, agresorul aduce victima într -o poziție financiară dependentă.
 Violența sexuală, adică forțarea victimei la activitate sexuala nedorită.
Majoritatea cazurilor de violență împo triva femeilor se prezintă ca o combinație de
violență fizică, psihologică și sexuală, susținută de o violență de origine relaționala (socială)
si incluzând uneori o violență economică și morală. Violența domestică nu se servește „la
bucată ”, ci „la pache t”. Conform aceleiași cercetări tipurile de violență definite de
victimele autodeclarate ca fiind cele mai grave sunt:
 Violența psihologică: 71% dintre victime sunt bărbați și 46% dintre victime sunt
femei (victimele declară această formă de violență ca fi ind experiența „care m -a
rănit cel mai mult”);
 Violența fizică: 43% dintre victime sunt femei, spre deosebire doar de 11% dintre
victime bărbați, susțin că dintre toate formele de violența pe care le -au suportat,
acesta a fost „cea mai grava”.
 Violența soc ială este considerata drept cea mai gravă de către 13% dintre persoanele
victime ale violenței domestice, femei și bărbați fără diferențe statistic
semnificative27.
2.5.1. Violența psihologică

Violența psihologică este strâns legată de formele v iolenței verbale, înjurăturile,
amenințările repetate cu despărțirea, de violența fizică, bătaia și, în cel mai sumbru caz,
moartea.
„Violența psihologică se manifestă prin ridiculizare, intimidare, luare in batjocoră a
sistemului de convinger i culturale sau religioase ale victimei, șantaj, amenințarea că îi va

27Națiunile Unite ( Departamentul de Informare Publică), a patra Conferință Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4 –
15 septembrie 1995; Platforma de acțiune și Declarația de la Beijing publicată în 1996.)

21
lua copiii, că o va interna sau o va ucide, distrugerea patrimoniului familial, manifestarea
unui comportament posesiv, de control exagerat asupra timpului, vorbelor si actelor
victimei, negarea dreptului acesteia de a avea prieteni ori contacte sociale, aplicarea unor
interogatorii permanente”28.
Cercetarea Națională privind Violența Domestică, studiind violența psihologică are
în vedere: insulte sau înjurături frecvente, amenințări repet ate cu bătaia, amenințări cu
moartea. Conform aceleiași cercetări, dintre persoanele care au suportat acest tip de
violență, doar 29% au trebuit să facă față la o singură formă din cele de mai sus, 28% la
două forme, in timp ce restul de 43% au fost abuzaț i psihologic sub multiple forme.
Violența psihologică nu apare izolat ci aproape întotdeauna completată de abuzuri fizice,
sociale sau economice.
În ceea ce privește relația dintre victimă și agresor, dintre femeile victime 62%
locuiesc împreuna cu agresorul dintre care:
 25% pentru că nu pot să plece;
 35% pentru că vor;
 2% nu răspund29.
Agresorul principal în cazul violenței psihologice este soțul sau concubinul, în 20%
din cazuri fostul soț și 46% actualul. Persoanele agresate sunt d e toate vârstele asemănător
populației. În 55% din cazuri agresorul era băut în timpul agresiunii, 16% dintre persoanele
agresor au fost internate, cel puțin o dată la un spital de boli nervoase și 10% dintre agresori
au suferit cel puțin o condamnare pena lă.
Teoriile explicative ale violenței în familie pun în discuție o serie întreagă de cauze
și factori determinanți ai violenței psihologice. Violența psihologică nu este determinată de
o singură cauză, ci reprezintă un efect de interacțiune într-o serie întreagă de factori.
Factorii semnificativi ai violenței psihologice împotriva femeii sunt: alcoolismul,
sărăcia, socializarea într -un mediu familial marcat de violență, distribuția asimetrică a

28 Georgiana Virginia Bonea, Violența între relațiile de cuplu:victime și agresori, Editura Sigma, 2012
29Cercetarea Națională privind Violența Domestică, Centrul parteneriat pentru egalitate, România, 2003

22
puterii în gospodărie. Violența psi hologică este determinată și de o serie de factori mai
puțini semnificativi: vârsta, educație, șomajul, supraaglomerarea locuinței, mediul de
rezidența.
Dintre efectele violenței domestice cele ale violenței psihologice se referă la
sănătate, stare de spir it, stima de sine a victimei, nivelul de informare precum și stabilitatea
familială și relațiile de familie.
În ceea ce privește toleranța populației față de violența psihologică, prin
comparație cu țările europene, în România toleranța populației este de stul de mare. La
nivelul UE scorul mediu este de 3,62 (foarte grava) în timp ce in România, scorul mediu
este de doar 3,13, indicând faptul că opinia publică față de violența psihologică împotriva
femeii este doar destul de gravă.30

2.5.2. Violența fizică în familie

Violenta fizica însumează toate actele fizice care se produc cu intenția de a răni
sau de a face rău unei persoane.
„Forma fizică a violenței domestice constă în ghiontiri, îmbrânceli, palme, pumni,
lovituri cu picioarele, ștran gulare, lovituri cu diverse obiecte, fracturi, alungarea din cămin,
abandon și crimă”31.
Conform Cercetării Naționale privind Violența Domestică dintre victimele
violenței fizice aproape toate (93%) au fost pălmuite, lovite cu piciorul și o jumătate au
fost trântite de perete sau podea; în 16% din totalul cazurilor de violența fizică victima a
fost rănită cu un cuțit sau cu un alt obiect.
În ceea ce privește incidența violenței fizice, 6,8% din populația adultă a țării
raportează violența fizică în familie , ea fiind răspândită fără deosebire în mediul urban și
în cel rural, precum și în toate regiunile țării. Violența fizică este aproape de patru ori mai
frecventă la femei (10,5%) decât la bărbați (2,5%), indiferent de vârstă sau etnie.

30Cercetarea Națională privind Violența Domestică, Centrul parteneriat pentru egalitate, România, 2003
31Radulescu S., Sociologia si istoria comportamentului sexual "deviant", Bucuresti, ed. Nemira, 1997.

23
Sunt trei motive pri ncipale pentru care femeile agresate fizic în familie nu pot pleca
din locuința pe care o împart cu agresorul: lipsa banilor, lipsa unui adăpost alternativ și
copiii. Motivele ”nu am banii necesari” și „nu am unde merge” nu sunt specifice nici unei
anumite categorii de vârsta, nici unui anumit nivel de educație sau mediului de rezidență.
În schimb ”nu vreau sa aibă copiii de suferit”, „mi -e teamă de ce ar zice lumea” și „mi -e
teamă să nu fiu atacată” sunt argumente folosite cu precădere de femeile căsătorit e.
Celelalte motive: pierderea slujbei, schimbarea școlii pentru copii, despărțirea de prieteni,
teama de a fi răpiți copiii sunt menționate într -un număr nesemnificativ de cazuri.
Toleranța populației față de violența fizică în familie este măsurata cu aj utorul unui
indice care pornește de la aprecierile populației asupra diferitelor comportamente agresive.
Prin comparație cu țările europene în România, populația are o atitudine semnificativ
îngăduitoare față de violența fizică, informație extrasa din acee ași cercetare.

2.5.3. Violența sexuală

„Abuzul sexual are doua componente: prima este cea de a determina victima sa
întrețină un raport sexual contrar dorinței ei, a doua componenta este cea de a încerca sa se
submineze sexualitatea unei perso ane in sensul criticării sau prezentării intr -o maniera
defavorabila a performantelor sale sexuale”32
Violența sexuală desemnează actul sexual sau exploatarea sexuală, fără acordul
persoanei. Actele care sunt considerate violență sexuală sunt: expunerea une i persoane la
un material pornografic, violul, agresare sexuală cu un obiect, violul conjugal sau într -o
relație, hărțuirea sexuală, folosirea unei persoane pentru satisfacerea propriei plăceri.
Violența sexuală s -a manifestat atât în rândul p ersoanelor feminine divorțate, cât
și căsătorite, puține dintre ele recunoscând ca au fost violate de către partenerii lor,
indiferent dacă există sau nu un document care să ateste legătura legala.
Violența sexuală, „constă în obligarea forțată la gesturi nedorite sau raporturi
sexuale, cererea ca victima (partenera de cuplu) să îmbrace haine mai mult sau dimpotrivă,

32Krogsrud, K. M., Michel O` Melia, Brenda DuBois, Practica Asistentei Sociale, Ed. Polirom, Iasi, 2006.

24
mai puțin provocatoare, obligarea acesteia să facă sex cu obiectele, animalele sau prietenii,
de a pune in aplicare fantezii pornografice, neg area sau denigrarea sexualității partenerei.
În ceea ce privește abuzul sexual împotriva copiilor, acesta include forțarea acestora de a
asista sau a lua parte la activități sexuale, de a -i exploata în scopuri de prostituție sau
pornografie”33.
Violența sex uală este raportată doar împreună cu alte trei sau patru tipuri de violență
în familie. Spre deosebire de violența psihologică sau cea socială care se manifestă și
separat, violența sexuală apare doar împreună cu acestea plus violența fizică, cu sau fără
abuzuri economice. Violența sexuală în familie este raportată doar de femei, deci este o
formă de violență exclusiv împotriva femeii.
Factorii determinanți ai violenței sexuale in familie sunt similari violentei
psihologice si fizice. Factori precum mediu d e socializare, sărăcia sau tipul gospodăriei
devin factori semnificativi în ceea ce privește violența sexuală. Dar puternic semnificativ
in acest caz este alcoolismul, agresorul fiind beat in majoritatea cazurilor.
Se observa aceleași efecte ale violentei sexuale ca si in cazul violentei psihologice
si fizice, dar se remarca un procent mai ridicat in cazul femeilor nemulțumite de relația cu
partenerul. Efectele violenței sexuale se referă la sănătate, stare de spirit, stima de sine,
nivel de informare precu m și la stabilirea familiei și a relațiilor de familie.
Atitudinea populației fața de violența sexuală în familie se estimează pornind de la
aprecierile populației asupra gravității fenomenului. În România violența sexuală, alături
de violența fizică, repr ezintă formele de violență domestică față de care populația are cea
mai puternică atitudine de respingere. Totuși comparativ cu țările UE toleranța populației
romane este mai mare.

33Miroiu, M., Politici ale echitatii de gen, Ghid pent ru Învatamântul Universitar din Europa Centrala si de Est, Ed. Politeia – SNSPA,
Bucuresti 2003 .

25
2.5.4. Violența socială

Violența socială este considerată, în literatura de specialitate, violența psihologică
pasivă. Distincția științifică între violența psihologică și violența socială nu este, desigur,
cunoscută de către oamenii obișnuiți care au răspuns întrebărilor puse de cercetarea
națională privind viol ența domestică și la locul de muncă. Cu toate acestea, o analiză
factorială, arată că populația face aceasta distincție. Acuzele nefondate de infidelitate, se
subscriu teoretic, ambelor tipuri de violență. Pe de o parte acuzele nefondate și frecvente
duc l a disconfort psihologic care poate duce la comportament de abuz psihic, pe de altă
parte aceste acuze pot duce la izolare, și „de teama bărbatului mă feresc”, la restrângerea
relațiilor sociale, mai ales a celor cu persoane de gen opus.
Dintre persoanele care au suportat violența socială în familie,45% au trebuit să facă
față la o singură formă dintre cele de mai sus, în timp ce restul,55%,au fost abuzate social
sub multiple forme. Violența socială este răspândită fără diferențe semnificative între
mediile de rezidență. În București34 este mai frecvent(11%) raportată decât în celelalte
regiuni ale țării, 7,1% din populația adultă a țării raportează violența socială in familie.
Violența socială este de aproape de 2 ori mai frecventă la femei(9,3 %) decât la
bărbați(4,6%), indiferent de vârsta, nivel de educație, etnie sau religie
Grupul persoanelor care raportează violența socială în familie se împarte în 3
subgrupuri. Primul subgrup este format din tinerele și tinerii care pe perioada copilăriei și
adolescenței s -au simțit controlați în mod excesiv de către părinți. Al doilea subgrup, mai
numeros decât primul, include persoanele, majoritatea de peste 30 de ani și căsătorite, care
în primii 5 ani de căsnicie au simțit comportamentul par tenerului atât de încărcat de gelozie
încât le -a restrâns libertatea. Al treilea subgrup este unul foarte mic și include persoane de
toate vârstele, care resimt comportamentul partenerului drept abuziv, rezultând o
insuficiența a relațiilor sociale.

34Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii,1998 – http://www.scritub.com/sociologie/SPECIFICUL -SI-EVOLUTIA –
VIOLENT52754.php

26
Caracterul predominant temporar și localizat la nivelul anumitor cicluri de viata al
violenței sociale în familie din România este susținut și de faptul că o pondere mai mare a
victimei, decât în cazul violenței psihologice sau celei fizice, conside ră că aceasta a luat
sfârșit și nu se mai așteaptă la abuzuri în acest sens.

2.5.5. Violența economică

În strânsă legătură cu violența socială, violența economică în sânul unei familii se
materializează prin limitarea accesului la veniturile f amiliei. Lipsa banilor personali duce
la restrângerea relațiilor personale, nu pentru că li se interzice direct întâlnirile cu prietenii,
ci pentru că nu dispune de banii necesari uzului personal.
Conform Cercetării Naționale privind Violența î n Familie și la Locul de Muncă,
200335, majoritatea persoanelor (61%) care au suportat violența economică în familie au
trebuit să facă față și celorlalte forme ale violenței domestice. Cel mai frecvent, alți
membrii ai gospodăriei iau din banii victimei fă ră acordul acesteia sau nu -i permit să aibă
banii personali. Femeile reprezintă 72,5% dintre cazurile de violență economică în familie.
Nu putem vorbi de un complex cauzal al violenței economice, dar, conform aceleiași
cercetări, putem situa sărăcia ca un ul din factorii principali care o determină (45% dintre
femeile victime ale abuzurilor multiple, printre care și cele economice, provin din familii
sărace). În analiza violenței economice nu trebuie să neglijăm importanța pe care o are
relația de putere di ntre cei doi soți; o jumătate dintre femeile intervievate pentru cercetarea
mai sus amintită sunt femei din gospodării organizate patriarhal. Atitudinea populației din
România față de violența economică este destul de tolerantă.
Tematica violenței economice în familie exercitată de soț împotriva femeii este
considerată puțin importantă. Prin comparație cu țările europene populația României este
mult mai îngăduitoare la violența economică asupra femeii. Faptul este explicabi l însă,
dacă ținem cont că majoritatea populației percepe societatea românească ca fiind alcătuită
din puțini membrii încadrați în muncă.

27
Considerată spațiul celor mai profunde relații afective, familia este și cel mai activ
centru de agresivitate, poate ș i pentru faptul că, în familie fiecare își poate dezveli adevărata
față a personalității sale. Cu alte cuvinte familia poate fi un focar de violență, la fel de bine
ca și o sursă de confort și securitate. Violența domestică include ansamblul actelor abuziv e
de natură fizică, sexuală sau psihologică intervenite în mediul familial.
În concepția Iolandei Mitrofan există două forme de violență familială36, cu
consecințe medicale și sociale importante:
 Violența familială de durată (cronică), în registru moderat, disimulată
 Violența familială, explozivă, în registru acut, deconspirată prin impact medico –
legal
Autoarea citată consideră că violența familială cronică este o sursă importantă de
alimentare a tulburărilor psihogene, în special la femei, iar după un număr mare de ani
creează fundalul cauzal al clacării. Se asociază de obicei cu violența psihologică. Pe de altă
parte, violența explozivă dă naștere la tensiuni și situații umilitoare care generează la rândul
lor frecvente manifestări psihopatologice, cum sunt : izolarea, depresia, tentative de suicid,
abuz de alcool. Se asociază de obicei cu violența fizică. Comportamentul adoptat de
victimă diferă în funcție de caracteristicile psihosociale ale fiecărui individ aflat în această
postură. Multe dintre victime nu fac plângere din diverse motive, ele neavând, de cele mai
multe ori, nici măcar sprijinul familiei sau al prietenilor.
În concepția lui Cristian Ciupercă violența domestică se poate manifesta37 prin una
sau o combinație de mai multe acțiuni, dintre care ce le mai importante sunt:
 Agresiune emoționale; umilirea în fața familiei, a rudelor, a prietenilor și chiar a
străinilor, punerea victimei în situații dificile
 Agresiunea prin intermediul copiilor: îndepărtarea copiilor de unul dintre
părinți ,limitarea acc esului și întâlnirilor cu aceștia, amenințări legate de copii

36Mitrofan, Ioland a, Mitrofan, Nicolae, “Elemente de psihologie a cuplului”, Casa de editură și presă “Șansa” SRL, București, 1996
37Mitrofan, Iolanda, Ciupercă, Cristian, “Psihologia și terapia cuplului”, Edit. Press Mihaela SRL , București, 1998

28
 Agresiune prin control: interzicerea întâlnirilor cu prietenii, împiedicarea creării
de noi prieteni, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondenței sau a
jurnalului intim
 Agresiun e prin intimidare: observații cu privire la orice activitate, distrugerea
anumitor lucruri îndrăgite de victime, amenințări, achiziționarea și etalarea în mod
amenințător a unor arme
 Agresiune prin status social: amenințări legate de sex, rasă, clasă socia lă, vârsta,
ocupație, sănătate, deficiențe fizice sau psihice
 Agresiune financiara: limitarea dorinței de a munci și de căpăta o independență
financiară, neconsultarea în problemele financiare ale familiei, controlul banilor și
al cheltuielilor
 Agresiunea prin învinovățirea și denigrarea victimei: nerecunoașterea actului de
violență prin învinovățirea victimei, aducerea în discuție a factorilor extrapersonali
și familiali (probleme cu șefii, sărăcie, boală)
 Agresiune fizică: lovire, bătaie, amenințarea cu a numite obiecte periculoase.

29
CAPITOLUL 3
MASURI LEGISLATIVE CARE URMĂRESC
COMBATEREA VIOLENȚEI DOMESTICE

"Nu considerăm necesară vreo dovadă pentru următoarele adevăruri: că bărbații și
femeile sunt, au fost cu toții creați la fel, că a u fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi
inalienabile, că ei trebuie să trăiască în libertate să poată aspira spre fericire, că guvernele
trebuie să intervină întru garantarea acestor drepturi”38 .
În 1848, în localitatea Seneca Falls din statul New York, Elizabeth Cady Stanton și
Lucretia Mott au organizat o conferință pe a cărei ordine de zi s -a aflat pentru prima dată
discriminarea femeilor. "Declaration of Sentiment" se sprijinea, la fel ca "Declarația
drepturilor femeii și ale cetățenei" a lui O lympe De Gouges(Franța), pe “Declarația de
Independență” de la 1776. Această declarație era îndreptată împotriva dominației bărbaților
din toate domeniile vieții. Acest text se baza pe premisa că toți, bărbații și femeile se nasc
cu aceleași drepturi asup ra vieții, libertății și fericirii și că garantarea acestor drepturi
inalienabile ar trebui să constituie singurul scop legitim al statului. Toate legile care obligau
femeile să adopte o poziție subordonată au fost declarate ilegitime.
In timp ce pe plan i nternațional mișcarea feminista luase amploare, in anul 1817
apar în Moldova și Muntenia legislații de ansamblu de Drept privat; cea din Muntenia
numita “Codul Caragea” a apărut sub domnia lui Ion Gh. Caragea. Conform acestui cod
bărbatul are mult mai mult e drepturi decât femeia; el are dreptul sa utilizeze “bătaia
mic’șoara” pentru a -si “corecta” soția (Soțul are voie sa -si lovească soția cu o nuielușa de
nuc atâta timp cat nuielușa nu se rupe). Norocul femeilor de astăzi este ca societatea a
evoluat si od ată cu ea si mentalitatea oamenilor, atât a bărbaților cat si a femeilor. Aceasta
evoluția a avut loc dar, cu toate acestea mai exista familii in care se utilizează “bătaia”
pentru corectarea soției deși bărbații nu mai au acoperire legala din acest punct de vedere.

38Declarație scrisă și adopt ată de prima Women’s Rights Convention din SUA, din Seneca Falls, New York, iulie 1848

30
Au trebuit sa treacă atația ani ca sa apară o lege specifica pentru apărarea drepturilor si
libertăților de care ar trebui sa dispună fiecare femeie.

3.1 Masuri legislative pe plan internațional

Drepturile femeii sunt drepturi ale omului — drepturi care revin femeilor pentru
simplul fapt că sunt ființe umane. Tratamentul inegal al bărbaților și femeilor are o tradiție
foarte lungă. Civilizația modernă nu face nici ea excepție – declarațiile drepturilor omului
de la 1776 și 1789 precum și imagin ea omului ca subiect matur politic, așa cum au apărut
ele în perioada Iluminismului, excludeau în mod sistematic femeile din schemă. Drepturile
omului nu erau valabile decât pentru bărbați. Organizațiile feministe au luptat mult pentru
a-și dobândi dreptur ile politice și civile.
Încă de la înființarea ONU a fost recunoscut principiul egalității sexelor (în
preambul și în articolul 1.3 al Cartei ONU: comunitatea statelor se obligă să trateze în mod
egal femeile și bărbații). În “Declarația Universală a Drept urilor Omului” din anul 1948,
nediscriminarea se baza, printre altele, și pe relațiile dintre sexe.
Realitatea era însă cu totul alta pentru femeile lumii, iar acest lucru nu a prea fost
luat în seamă de instituțiile pentru drepturile omului din cadrul ONU . Drepturile femeii au
fost elaborate de către comisii ONU speciale ("Comisia femeilor"), ale căror propuneri au
fost prea puțin transpuse în scris; Convențiile ONU pre -existente nu au schimbat cu nimic
situația reală în care se găseau femeile. Încălcări a le drepturilor femeilor nu au fost tratate
în mod explicit. Neglijarea generală a problemelor care vizau femeile în cadrul aparatului
ONU a avut rezultate deloc neglijabile: Comisia femeilor a cerut în 1972 Adunării Generale
a ONU ca anul 1975 să fie decla rat Anul Internațional al Femeii, activitățile din domeniul
drepturilor femeilor urmând a fi amplificate.
Anul internațional al Femeii (1975), Deceniu Femeii (1976 – 1985) și cele trei
conferințe internaționale ONU ale femeilor care au avut loc pe parcursu l acestui deceniu
sub motto -ul "egalitate, dezvoltare și pace" au constituit un moment de răscruce. Numărul
activităților desfășurate în beneficiul femeilor a crescut în cadrul ONU.

31
În timpul mișcării de emancipare au apărut unele idei care ref ormau în mod
fundamental raporturile dintre sexe, atât în spațiul public, cât și în cel privat. Acele femei
și organizații care s -au impus pentru drepturile femeii vor fi portretizate în cadrul acestui
capitol. Astăzi, organizațiile de femei sunt active în toate țările lumii; ele au parteneri în
comitetele naționale și internaționale. În acest capitol vom vedea și care este misiunea pe
care o au astăzi mișcările feministe la nivel internațional.
În multe țări ale lumii se pleacă de la ipoteza motivată cultu ral și religios că dorința
femeilor de a fi tratate în mod egal cu bărbații nu -și găsește locul în contextul drepturilor
omului. Poziționarea femeii ca "om de categoria a doua" este cea care hrănește atitudinile
discriminatorii și violența. Chiar și în sta tele în care egalitatea dintre femei și bărbați este
garantată de Constituție, transpunerea în practică a drepturilor femeii nu este executată pe
deplin.
Prevederile internaționale cu privire la drepturile omului vizează astăzi cu siguranță
și persoanele d e sex feminin. Principiul conform căruia nici o persoană nu trebuie să aibă
de suferit din pricina faptului că aparține unui anumit sex a fost încă de la începuturi parte
esențială a declarațiilor ONU. Totuși, discriminarea femeilor mai continuă și astăzi să fie
o realitate peste tot în lume, femeilor fiindu -le limitate drepturi esențiale și fundamentale
precum dreptul la viață și la integritate corporală. Feministele critică conceptul drepturilor
omului, susținând că acesta ar viza doar societatea occident ală și mai ales problemele cu
care se confruntă doar bărbații.
In iunie 1993, reprezentanți ai națiunilor si ONG -urilor din toata lumea s -au reunit
la Viena, Austria pentru Conferința Mondiala a Națiunilor Unite pe tema Drepturilor
omului. Apărătorii drept urilor omului pe problema femeilor lucraseră timp de doi ani la
nivel național, regional si global pentru a face ca drepturile femeilor sa fie recunoscute ca
drepturi ale omului, si ca violenta împotriva lor sa intre in discuție . Documentul rezultat
“Dec larația si Programul de Acțiune de la Viena” a fost semnat de 171 de state si are un
caracter istoric prin evidențierea faptului ca violenta împotriva femeilor este un fenomen
care continua sa existe peste tot in lume .

32
Documentul declara: “drepturile fem eii si ale fetei sunt o parte inalienabila,
integrala si indivizibila a drepturilor omului. Violenta bazata pe diferențe de gen, toate
formele de hărțuire si exploatare sexuala , inclusiv acelea rezultate din prejudecăți culturale
si trafic internațional s unt incompatibile cu demnitatea si valoarea persoanei si trebuie sa
fie eliminate.”39
In decembrie 1993 Adunarea Generala a Națiunilor Unite a adoptat “ Declarația de
Eliminare a Violentei Împotriva femeilor”
În 1994, Conferința internațională a populației și dezvoltării, de la Cairo, a adus în
discuție problema egalității între femei și bărbați cu privire la viața sexuală și la reproducere.
Programele de acțiune propuse s -au axat pe stoparea traficului de femei și copii,
promovarea educației femeilor ca mă sură de a le proteja împotriva violenței domestice,
stabilirea de programe pentru victimele violenței domestice.
A patra Conferință asupra problemelor femeii de la Beijing (1995) a declarat
violența împotriva femeilor ca fiind unul din cele 12 obstacole îm potriva respectării
drepturilor femeii. O atenție deosebită a fost acordată serviciilor medicale primare pentru
femeile victime ale violenței domestice.
În septembrie 1995 a avut loc cea de -a 4-a Conferință internațională a femeilor, la
care a u participat aprox. 47.000 de persoane. Aceasta a fost cea mai mare Conferință din
istoria ONU. Aici a fost adoptată "Declarația pentru eliminarea tuturor formelor de violență
asupra femeilor", drepturile femeii afirmându -se aici ca o componentă integrală a
drepturilor omului. În cele ce au urmat a început o nouă discuție aprinsă, care s -a întins pe
tot cuprinsul lumii, pe tema definițiilor diferite de la o cultură la alta a drepturilor femeii.
Faptul că catalogul de revendicări de 150 de pagini, "programul de acțiune", a fost semnat
de 189 de state, se datorează mai ales prezenței a multor mii de membri ai organizațiilor
neguvernamentale. Prin ratificarea Declarației s -au impus următoarele obligații:
 promovarea egalității între sexe în domeniul politicii, e conomiei și societății,
 protejarea drepturilor femeii,

39Declaratia si Programul de actiune de la Viena adoptate de catre Conferinta mondiala asupra Drepturilor Omului,1993

33
 combaterea sărăciei femeilor, mai ales a acelora din țările în curs de dezvoltare,
 condamnarea tuturor formelor de violență asupra femeilor,
 desființarea diferențelor dintre sexe în domeniul educaționa l și sanitar.40
In 1995 Națiunile Unite au organizat cea de -a patra Conferința Mondiala privind
problemele femeilor, la Beijing, unde apărătorii drepturilor femeii au cerut din nou ca
guvernele sa ia masuri concrete pentru a îmbunătății statutul femeii.

3.2. Abordări legislative ale violentei domestice in diferite tari europene

Pe parcursul secolului XX, situația femeilor s -a ameliorat treptat. Acest lucru s -a
întâmplat prin modificarea constituțiilor naționale și prin elaborarea unor declarații și
documen te internaționale. În multe țări au fost desființate limitările juridice, astfel încât
femeile au căpătat acces la educație, la sistemul sanitar și au putut să participe și ele la viața
politică. În ciuda acestor fapte s -a văzut că drepturile femeii nu sun t întotdeauna garantate,
indiferent de contextul cultural. Actele de încălcare a drepturilor femeii sunt rezultate
directe ale uzului de violență. Cel mai important drept al omului – dreptul la viață și la
integritate corporală – este de foarte multe ori r efuzat femeilor din întreaga lume. În familie,
în societate și din partea statului, femeile fac obiectul violențelor de tot felul.
Particularitatea acestei forme de violență constă în faptul că aceasta nu vizează o
singură femeie, ci pe toate ca grupare so cială completă. Violența la adresa femeilor
presupune tot ceea ce li se refuză femeilor din pricina simplului fapt că sunt femei, astfel
încât acestea nu își pot dezvolta pe deplin capacitățile și sunt oprite din evoluția lor firească.
Deseori, aceasta est e o formă de discriminare a femeilor, prea puțin acceptate în societate,
astfel încât bărbații practic nici nu le bagă în seamă, deseori femeile considerând că acest
lucru este un rău necesar inerent calității lor de femei, o formă motivată biologic în rel ația
dintre bărbați și femei.
Există violență structurală și violență la adresa persoanei: violența la adresa
persoanei presupune un atentat direct la corpul femeii, ca de ex. violul, bătăile sau crimele.

40Conferință internațională a femeilor, 1995, 14 -15 septembrie, Beijing

34
Violența la adresa persoanei se află de cele mai mu lte ori în legătură directă cu corpul, cu
funcția de reproducere și sexualitatea femeii.
Violența structurală se exprimă prin considerarea femeilor ca ființe inferioare, prin
desconsiderarea și obiectualizarea femeii și se află în strânsă legătură cu pret ențiile de
superioritate emise de bărbați în multe domenii sociale.
Guvernele statelor nu reacționează la aceste acte de violență sexuală cu aceeași
vigilență ca în cazul altor fapte penale. Violența domestica nu a fost considerată multă
vreme o încălcare a drepturilor omului, ci o problemă "internă" a statelor, statele la rândul
lor interpretând această problemă deseori ca o problemă "privată", de familie, între victimă
și făptaș, intre soție si soț. Acest lucru izvorăște din diferențierea între sfera "pub lică" și
cea "privată", care continuă să se mențină atât în societățile tradiționale patriarhale cât și
în cele occidentale.
Având la baza masurile legislative luate pe plan internațional fiecare tara si -a
întocmit propriul program de respectare a drepturi lor femeii .Diferențele intre prevederile
sistemelor legislative ale tarilor europene cu privire la violenta domestica pot fi analizate
pe mai multe criterii:
 încadrarea juridică a violenței conjugale, ca infracțiune specifica
 necesitatea depunerii unei pl ângeri de către victima împotriva agresorului pentru
declanșarea procedurilor penale
 protecția oferita victimelor prin prevederile de drept civil
 ajutorul, asistenta oferita victimelor
Anglia – violenta in cuplu nu constituie o infracțiune specifica, fiin d supusa
normelor de drept civil . Violul in cadrul cuplului este definit ca infracțiune de la începutul
anilor ’90, nu este necesara plângerea victimei pentru începerea urmăririi penale împotriva
agresorului. Victimele violentei domestice beneficiază de a jutor financiar numai daca
agresorul a fost urmărit penal si daca victima nu mai locuiește cu el.
Austria – violenta conjugala este încadrata la infracțiunile de lovire si vătămare
corporala, violul in cadrul cuplului face obiectul sancțiunilor penale înce pând cu anul 1989;
procedura finala se pot declanșa , in caz de violenta domestica, la sesizarea oricărui cetățean

35
care are dovezi ca un astfel de act a avut loc .Legislația austriaca permite integrarea
agresorului in programe de reeducare. Din 1996 legisl ația permite politiei sa interzică
agresorului accesul in domiciliul victimei in cazul in care acesta pune in pericol viata ,
sănătatea sau libertatea victimei.
Portugalia – începând cu 1991 exista o lege de protecție a victimelor violentei
domestice , car e prevede si acordarea de ajutor material din partea statului iar din 1999
exista un plan național de acțiune împotriva violentei familiale , care include si constituirea
unei rețele de adăposturi pentru victime si a sistemelor de ajutorare a acestora .Vio lenta
conjugala este pedepsita prin codul penal. Declanșarea procedurii penale trebuie precedată
in mod obligatoriu de o plângere din partea victimei. Totuși, din 1998 , procedura penala
poate fi declanșata si fără existenta acestei plângeri, daca interesu l victimei o cere.
Spania – prevederile cu privire la violenta conjugală sunt cuprinse in Codul Penal
care prevede pedepse cu închisorea de la 6 luni la 3 ani, pentru cel care își supune partenera
/partenerul la acte de violenta fizica sau psihologica . In anul 1995 Tribunalul Suprem
recunoaște violul in interiorul cuplului iar declanșare procedurii penale împotriva
agresorului nu necesita o plângere din partea victimei.
Suedia – începând cu 1998 a fost delimitate infracțiunea de “violare a integrității
femeii” , care este definite ca repetarea infracțiunilor împotriva vieții, a libertății, sau a
infracțiunilor sexuale comise împotriva unei femei cu care agresorul a avut sau are o relație
intima . Violul in interiorul cuplului constituie o infracțiune începâ nd cu anul 1995, iar
procedura penala se poate declanșa la orice reclamație a unei persoane care deține dovezi
ca s-a petrecut un act de violenta domestica , nefiind necesara o plângere din partea victimei.
Din 1995 in Suedia exista Centrul Național pentru femeile maltratate sau violate. Aici,
femeile pot primi ajutor medical de urgenta si pot beneficia de servicii sociale, de protecție
din partea politiei si de consiliere juridica.
Germania – violenta conjugala nu face obiectul unor prevederi legislative s pecifice.
In funcție de circumstanțe, actele de violenta conjugala sunt încadrate juridic ca infracțiuni
împotriva vieții, a integrității corporale , sau împotriva vieții private si a intimității. Legea
germana recunoaște si sancționează , începând din 199 7 violul in cadrul cuplului , iar

36
procedura penala se poate declanșa automat indiferent de voința victimei. Victimele
violentei domestice au dreptul la o indemnizație speciala care sa le permită acoperirea
cheltuielilor medicale necesare.
3.3. Norme intern aționale si prevederile constituționale in românia

4.3.1.Prevederi constituționale

Constituția României garantează egalitatea cetățenilor in fata legii si autoritarilor
publice fără privilegii sau discriminări ( Cetățenii sunt egali in fata legii si a a utorităților
publice, fără privilegii si fără discriminări; Nimeni nu este mai presus de lege;)41, precum
si drepturile si libertățile tuturor persoanelor. Art. 22 din cap. 2 privind drepturile si
libertățile fundamentale garantează, prin alineatul 1, drept ul la viata, dreptul la integritate
fizica si psihica ale persoanei. Alin 2 al aceluiași capitol stipulează in mod expres ca nici o
persoana nu poate fi supusa torturii sau oricărui altfel de pedeapsa sau tratament degradant
ori inuman.42
Consacrarea prin Constituție a acestor drepturi presupune in mod automat
respectarea libertăților si drepturilor femeii in calitatea sa de persoană și interzice
supunerea acesteia la orice act de violenta sau tratament degradant de natura sa atenteze la
siguranța sa fizica sau psihica. In cazul violării unuia din aceste drepturi sau libertăți femeia
poate si trebuie sa beneficieze de protecția legii.

3.3.2. Norme Internaționale

Poziționarea controversată a drepturilor femeii în cadrul listei drepturilor omului se
reflect ă și în felul în care au evoluat acordurile și documentele internaționale prin
intermediul cărora drepturile femeii au putut fi stabilite, iar actele de încălcare ale acestor

41Constituția României
42Ibidem

37
drepturi au putut fi condamnate de Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe tot cup rinsul
lumii.
România este semnatara mai multor convenții internaționale care garantează
drepturile femeii. Conform art. 20 din Constituția României, toate dispozițiile
constituționale sunt aplicate si interpretate in concordanta cu Declarația Universala a
Drepturilor Omului sau cu pactele si tratatele la care România este parte. România este
semnatara următoarelor convenții internaționale care interzic abuzul de orice gen al
femeilor si copiilor, interzicând implicit orice forma de abuz domestic:
 Convenția Internaționala privind interzicerea traficului cu femei si copii, de la 30 –
09-1921, ratificata de România in 1923
 Convenția Internaționala pentru Suprimarea Traficului cu Femei Mature de la 11 –
10-1933, ratificata in 1935 (legea nr.2/1935)
 Convenția Națiun ilor Unite pentru Suprimarea Traficului cu Persoane, ratificata
la 21 -05-1950
 Convenția din 1979 a Națiunilor Unite privind Eliminarea Tuturor Formelor de
discriminare Împotriva Legii, ratificata in 1981 (decretul nr. 342/1981)
 Convenția Internaționala Pri vind Drepturile Copiilor, ratificata in 1990 (legea nr.
18/27.09.1990)
Declarația pentru un tratament egal și pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare a femeilor (1945 -1979) Încă de la înființarea ONU a fost recunoscut principiul
egalității sexel or (în preambul și în articolul 1.3 al Cartei ONU: comunitatea statelor se
obligă să trateze în mod egal femeile și bărbații). În Declarația Universală a Drepturilor
Omului din anul 1948, nediscriminarea se baza, printre altele, și pe relațiile dintre sexe .
Realitatea era însă cu totul alta pentru femeile lumii, iar acest lucru nu a prea fost luat în
seamă de instituțiile pentru drepturile omului din cadrul ONU. Drepturile femeii au fost
elaborate de către comisii ONU speciale ("Comisia femeilor"), ale căro r propuneri au fost
prea puțin transpuse în scris; Convențiile ONU pre -existente nu au schimbat cu nimic
situația reală în care se găseau femeile. Încălcări ale drepturilor femeilor nu au fost tratate
în mod explicit. Neglijarea generală a problemelor care vizau femeile în cadrul aparatului

38
ONU a avut rezultate deloc neglijabile: Comisia femeilor a cerut în 1972 Adunării Generale
a ONU ca anul 1975 să fie declarat Anul Internațional al Femeii, activitățile din domeniul
drepturilor femeilor urmând a fi ampli ficate.
Aplicarea practică a drepturilor femeii (din 1975), Anul internațional al Femeii
(1975), Deceniu Femeii (1976 – 1985) și cele trei conferințe internaționale ONU ale
femeilor care au avut loc pe parcursul acestui deceniu sub motto -ul "eg alitate, dezvoltare
și pace" au constituit un moment de răscruce. Numărul activităților desfășurate în
beneficiul femeilor a crescut în cadrul ONU.
Convenție asupra eliminării tuturor formelor de discriminare a femeilor. Această
Convenție, adoptată în dece mbrie 1979 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor
Unite, a reprezentat un pas important în vederea recunoașterii drepturilor femeii ca drepturi
ale omului. Convenția conținea unele prevederi mai vechi în ceea ce privea protecția și
nediscriminarea femeilor, dar a venit să extindă răspunderea statelor părți în ceea ce priveau
încălcările comise de actori ne -statali. Acest lucru a fost un mare progres, pentru că actele
de discriminare și de încălcare a drepturilor femeilor nu vin de prea multe ori din partea
statului, ele având loc în "sfera privată". Important a fost mai ales programul concret de
acțiune, care obliga statele semnatare ale Convenției să ia anumite măsuri care urmau să
garanteze egalitatea dintre femei și bărbați nu numai prin prevederi formale (de jure), ci și
prin unele practice (de facto).
Punctele slabe ale acestei Convenții vizează posibilitățile de transpunere în practică
și de control ale obligațiilor contractuale. Față de această Convenție s -au exprimat o
mulțime de rezerve, mult e din cele 165 de state părți neacceptând toate obligațiile. Statele
se obligă de exemplu să trimită comitetului de experți un raport anual privind situația
drepturilor femeii din țara lor. Din cauza unor probleme structurale, durata elaborării
acestor rap oarte este deseori prea mare, în plus, multe state nici măcar nu încearcă să -și
respecte obligația de a scrie un astfel de raport. Convenția nu prevede măsuri de verificare
sau de sancționare. Mai mult, Comisia Femeilor care a redactat această Convenție nu
dispune de mijloacele financiare de care dispun celelalte comisii ONU pentru drepturile

39
omului și nici nu are competența de a se folosi de informațiile puse la dispoziție de
organizațiile neguvernamentale.
Conferința Mondială a Drepturilor Omului de la Vi ena (1993). Inițial, comunitatea
statelor a considerat că drepturile femeilor – altfel decât drepturile omului, "mai serioase",
nu sunt amenințate într -o așa manieră încât fie nevoie de mecanisme de verificare și control.
Având în vedere rădăcinile adânci pe care le avea viața femeilor în tradițiile culturale și
sociale, condițiile de viață ale femeilor trebuiau schimbate pe termen lung, pe baza luării
unor măsuri sociale și economice. Violența asupra femeilor nu a fost condamnată în mod
explicit în Convenț ia cu privire la drepturile femeii.
Ca rezultat al campaniei întinse pe mai mulți ani ("Drepturile femeii sunt drepturi
ale omului"), mișcarea pentru drepturile femeii a reușit să aducă subiectul violența pe
agenda celei de -a doua Conferințe internaționale ONU pentru drepturile omului. Astfel,
declarația finală de la Viena condamnă pentru prima oară în istoria Națiunilor Unite în mod
explicit violența asupra femeilor ca încălcare a drepturilor omului. Cu această ocazie s -a
afirmat că "dreptur ile femeilor sunt parte inalienabilă și integrantă din drepturile universale
ale omului". La sfârșitul acestei Conferințe, Organizația Națiunilor Unite a emis în
decembrie 1993 o "Declarație pentru eliminarea tuturor formelor de violență asupra
femeilor". Conform Declarației de la Viena și Programului de Acțiune de la Viena,
drepturile femeii constituie o componentă inalienabilă și indisolubilă a drepturilor
universale ale omului, care nu trebuie relativizate prin invocarea cutumelor culturale și
tradiționa le.
Declarația ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeilor
(1993) În decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU a fixat afirmațiile documentului
final de la Viena într -un act propriu, "Declarația pentru eliminarea tuturor formelor de
violență asupra femeilor", enumerând următoarele forme de violență asupra femeilor din
domeniul public și privat care reprezintă încălcări ale drepturilor omului43:
– violență fizică, sexuală și psihologică în familie, inclusiv abuzurile fizice și
abuzurile sexuale asupra fetelor,

43Adunarea Generală a ONU, Viena, Decembrie,1993

40
– violențe legate de dotă,
– violuri în căsnicie,
– mutilarea organelor genitale femeiești și alte practici tradiționale care
lezează integritatea corporală a femeilor,
– violența în afara căsătoriei și violența în contextul exploatării ,
– violență fizică, sexuală și psihologică în afara comunității, inclusiv violuri,
abuzuri sexuale, hărțuire sexuală și intimidare la locul de muncă, în
instituțiile de învățământ etc.,
– traficul de femei și prostituția forțată,
– acte de violență fizică, sexu ală și psihologică săvârșite de stat sau comise
cu acordul acestuia, violență sexuală și psihologică, indiferent unde apare.
În martie 1994, Comisia pentru drepturile omului a inaugurat funcția de raportor
special permanent pe problema violenței asupra fe meii, al cărei mandat cuprinde întregul
conținut al Declarației pentru eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeilor.
A patra Conferință internațională ONU a femeilor: "Acționăm în spiritul egalității,
al dezvoltării și al păcii"
În septembrie 19 95 a avut loc cea de -a 4-a Conferință internațională a femeilor, la
care au participat aprox. 47.000 de persoane. Aceasta a fost cea mai mare Conferință din
istoria ONU. Aici a fost adoptată "Declarația pentru eliminarea tuturor formelor de violență
asupra femeilor", drepturile femeii afirmându -se aici ca o componentă integrală a
drepturilor omului. În cele ce au urmat a început o nouă discuție aprinsă, care s -a întins pe
tot cuprinsul lumii, pe tema definițiilor diferite de la o cultură la alta a drepturil or femeii.
Faptul că catalogul de revendicări de 150 de pagini, "programul de acțiune", a fost semnat
de 189 de state, se datorează mai ales prezenței a multor mii de membri ai organizațiilor
neguvernamentale. Prin ratificarea Declarației44 s-au impus următ oarele obligații: –
promovarea egalității între sexe în domeniul politicii, economiei și societății,
– protejarea drepturilor femeii,

44Conferința internațională a femeilor, Septembrie, 1995

41
– combaterea sărăciei femeilor, mai ales a acelora din țările în curs de
dezvoltare,
– condamnarea tuturor formelor de violen ță asupra femeilor,
– desființarea diferențelor dintre sexe în domeniul educațional și sanitar
Prevederile constituționale si reglementările internaționale sunt menite sa protejeze
femeia in fata oricăror forme de abuz, inclusiv cel domestic . Totuși, in af ara de aceste
prevederi, pana nu demult legislația interna a României nu conținea reglementari care sa
limiteze sau sa elimine abuzarea femeii si violarea drepturilor acesteia in cadrul vieții
private. Toate formele de violenta domestica intrau sub inciden ța Codului Penal,
nefăcându -se o distincție intre alte tipuri de agresiune si aceasta. In anul 2000 a fost
adoptata Legea nr.197/2000 care modifica si completa unele dispoziții ale Codului Penal
si Codului de Procedura Penala. In 2003 a fost promulgata Leg ea 217/25.05.2003 privind
Prevenirea si Combaterea Violentelor Familiale.

3.3.3. Prevederile codului penal

Pana in anul 2000 toate prevederile împotriva violentei domestice erau incluse in
codul penal fiind reglementate de legea nr. 61/1991, privind sanc ționarea faptelor de
încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice. In Codul Penal
roman nu exista nici o prevedere legala cu privire la violenta in familie sau violenta asupra
femeii. Astfel, nu exista nici o definiție legal a a violentei domestice.
Femeile victime ale violentei domestice erau intr -o poziție foarte dificila si adesea
renunțau la acțiunea legala, mai ales ca percepția comuna e ca femeia fie a provocat
violenta in familie – in care caz o si merita! – fie este o "soție rea" – in care caz trebuie sa
fie disciplinata. Astfel, violenta domestica este perceputa ca o rutina, care le oprește pe
femei sa mai vorbească despre violenta din familiile lor, daca tot e ceva atât de comun.
In Codul Penal nu exista nici o specif icare pentru cazurile de violenta in cadrul
familiei, ele fiind incluse in rândul cazurilor de violenta in general. Conform articolului
180 din Codul Penal “(1)Lovirea sau alte forme de violenta care cauzează suferința fizica

42
se pedepsesc cu închisoarea d e la o luna la trei luni sau cu amenda. (2)Lovirea sau actele
de violenta care cauzează o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale
de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoarea de la trei luni la doi ani sau cu amenda.
(3)Acțiun ea penala se pune in mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate.
(4)Împăcarea parților înlătura răspunderea penala.”45.
Pentru a depune plângerea sau pentru a începe acțiunea in instanța, victima trebuie
sa obțină un certificat medico -legal, care e considerat principala dovada a
comportamentului violent. Dar exista si cazuri in care certificatul medico -legal nu
dovedește gravitatea abuzului. Aceasta procedura legala are multe lacune si nu este creata
pentru a proteja victima, ceea ce explica de ce femeile ezita in a căuta o soluție legala. Mai
mult, pentru infracțiunile menționate in art. 180 si 181, cel mai folosit mijloc de pedeapsa
este amenda, ceea ce are doua consecințe: agresorul nu -si va schimba comportamentul in
urma pedepsei; iar pedeapsa t rebuie plătita, in cele din urma, din bugetul familiei. De aceea
victimele prefera sa -si retragă plângerea.
In general, violenta domestica este considerata "o problema de familie", așadar
politia are mari ezitări înainte de a interveni. Când polițiștii int ervin intr -un astfel de caz,
de obicei sfătuiesc cuplul respectiv si mai ales pe agresor sa se liniștească, eventual dându –
i agresorului o amenda. Politia nu arestează de regula agresorul in astfel de cazuri. Acesta
nu este îndepărtat din domiciliul conjug al, cea care pleacă de obicei nemaisuportând
situația este, de regula, femeia. Agresorul nu poate fi îndepărtat din domiciliu decât daca
femeia cere, printr -o ordonanța prezidențiala acest lucru (ceea ce presupune acțiunea in
instanța, dosare pline de cert ificate medico -legale, plângeri la politie, termene, amânări).
Până în anul 2000, toate prevederile împotriva violenței domestice erau incluse în
Codul Penal. Pedepsele pentru violența domestică erau reglementate reglementate de legea
nr.61/1991 privind s ancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială,
a ordinii și liniștii publice, modificată prin Legea nr.2/2000 și republicată în 18 august 2000.
In afara acestei legi, care reglementau în mod expres violența în cupluri, codul Penal nu

45 Codul Penal, articolul180

43
conținea nici o distincție între sfera privată și sfera publică. Astfel, violența domestică era
reglementată de aceleași prevederi legale ca și orice alt tip de agresiune, Codului Penal:
 Infracțiuni împotriva familiei ( titlul VIII, Capitolul 1 , artico lele 303 -307, Capitolul
IV);
 Infracțiuni contra persoanei ( titlul II, Capitolul I, articolele 180 -184)
 Infracțiuni privitoare la viața sexuală (titlul II, capitolul III, art.197 -204)
 Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea social ă (titlul IX)46
Prin legea 197/2000 au fost aduse modificări și completări importante ale unor dispoziții
din Codul Penal. Codul penal a reglementat clar pentru prima dată violența domestică. Prin
această reglementare este recunoscut în premieră pericolul s ocial crescut al acestui tip de
violență. Au fost interzise măsurile și tratamentele de orice fel care pun in primejdie
dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a copiilor în familie, viața, sănătatea sau
integritatea corporală a oricărui membru al famil iei.
Astfel, conform noilor reglementări, articolul 75, alineatul 1, litera b, are următorul
cuprins: “Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor
familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public”47
Pentru a evita interpretările ulterioare ale legii, noțiunea de membru de familie: a
fost clar definită în textul legii. Conform articolului 149 1, introdus după articolul
149, ”prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă
locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul.”48

3.3.4.Violul domestic

Nu numai bătaia, ci și violul între soți este incriminat penal. Teoreticienii și
practicienii dreptului considerau că atâta vreme cât doi parteneri sunt legați prin actul de

46Codul Penal, Legea197/200
47Ibidem
48Ibidem

44
căsătorie, relațiile lor sexuale sunt întotdeauna necesare indiferent de dispoziția sau starea
unuia dintre soți.
Pentru prevenirea și combaterea violenței în familie a fost incriminat, prin Legea
197 din 2000, violul comis în familie, dar ca un element circum stanțial al variantei
agravante a acestei infracțiuni. Viața practică demonstrează că această faptă ajunge în fața
autorităților judiciare destul de rar, dar și mai rar poate fi probată datorită persistenței
mentale a așa -zisei obligații de supunere a feme ii față de bărbat.
Incriminarea violului în familie ca o variantă agravată a infracțiunii fără a face nici
o distincție după cum victima este soț sau rudă apropiată care locuiește sau gospodărește
cu făptuitorul, este o exagerare a legiuitorului. Este greu de conceput că trebuie pedepsit
mai grav soțul care violează soția cu care a conviețuit și a avut o viață sexuală normală o
perioadă de 15 -20 de ani, față de cazul în care fapta este săvârșită împotriva altei persoane
Conform noilor reglementări, “actul s exual de orice natură, cu un membru al
familiei, prin constrângerea acestuia sau profitând de imposibilitatea lui de a se apăra ori
de a-și exprima voința”, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani49. Până la introducerea
modificărilor de către Legea 197/2000, articolul 197 alineatul 2 din Codul Penal prevede
o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 15 ani doar pentru următoarele cazuri:
 fapta a fost sãvârșitã de douã sau mai multe persoane împreunã;
 victima se aflã în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul
făptuitorului;
 s-a cauzat victimei o vătămare gravã a integritãții corporale sau a sãnãtãții50
Legea 197 din 2000 a introdus după litera b) litera b1), prin care se prevede explicit
pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani în cazul în care victima violului este membru al
familiei. Noua lege a introdus modificări care reglementează corupția sexuală comisă în
cadrul familiei. Dup aliniatul 202, care prevedea pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2
ani pentru “actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezenta unui minor”

49Codul Penal, Legea 197/2000
50Ibidem

45
a fost completat prin introducerea alineatului 2 , care stipulează că atunci când actele
prevăzute în aliniatul anterior se săvârșesc în cadrul familiei, pedeapsa se va majora de la
unu la 3 ani. "

3.4. Legea specifica privind combaterea și prevenirea violenței în familie

3.4.1. Aplicabilitatea legii și rezistența la schimbare

Introducerea acestor modificărilor reglementate de Legea nr. 197/2000 a generat
un val de optimism atât în rândul opi niei publice românești, cât și a oficialităților. Această
abordare sistemică și caracterul decis, ferm, al reglementărilor reflectă o nouă mentalitate
asupra rolului comunității și răspunderii societății față de ceea ce se petrece aberant în
familie, prea multă vreme considerată o zonă privată sau, cel mult, supusă normelor și
influențelor strict morale. O asemenea schimbare de mentalitate va influența și
comportamentul – în prezent blazat – al autorităților administrative și polițienești. În
consecință, se va schimba și mentalitatea celor predispuși la încălcarea legii, fiindu -le
limpede acum că autoritatea părintească sau maritală nu le conferă prerogative primitive,
de putere absoluta asupra celor cu care conviețuiesc.
Din păcate, cel puțin pe termen sc urt, modificările introduse de Legea 197/ 2000
au rămas aproape necunoscute. Acest act normativ nu este aplicat nici măcar de autorități;
care nu se auto -sesizează, victimele nu își cunosc cele mai elementare drepturi ajungând
să-și părăsească locuința și bunurile, în vreme ce tocmai soțul agresor are obligația de a
pleca. Este puțin plauzibil că victimele, chiar dacă au cadrul legal asigurat, își vor exercita
drepturile. Aceasta se datorează în mare parte patern -urile culturale existente, mentalităților,
dar și situației economice (cea mai mare a cazurilor de violență domestică are loc în familii
defavorizate social, cu venituri reduse). Ignoranța în materie de legi, slaba încredere în
autorități și în puterea legii, combinate cu factorii de mai sus a u făcut ca elaborarea unui
cadru legislativ adecvat să fie insuficientă pentru combaterea violenței domestice,
instituțiile informale dovedindu -se a fi mai puternice decât cele formale.

46
Realitatea domestica a arătat ca introducerea unor reglementari cu privire la actele
violente in cadrul familiei nu este suficienta pentru ameliorarea si apoi stoparea
fenomenului. Oficialitățile au înțeles nevoia apariției unei legi specifice prin care orice
forma de comportament abuziv in cadrul familiei, asupra oricăru i membru al familiei sa fie
pedepsit.
In anii ’90 o serie de state au adoptat si ele in premiera legi specifice privind
violenta domestica. In unele state s -a recurs la conectarea proceselor penale cu procesele
civice (ex Cipru, Mexic, Nicaragua, unele sta te din SUA). Altele au creat noi tipuri de
infracțiuni penale sau au schimbat statutul agresiunilor in familie (ex Belgia, Spania, Franța,
Suedia). La fel ca in cazul romanesc s -au adoptat legi care specificau ca agresiunile intre
parteneri constituie un f actor agravant in enunțarea sentinței. Acestea reprezintă încercări
de a modifica atitudinea dominanta in cadrul societății, care percepe violenta domestica ca
fiind mai puțin grava decât agresiunea publica sau, cel mult, egala. Totuși, tratarea violentei
domestice ca o infracțiune oarecare, chiar daca pedepsita mai aspru, nu reprezintă cea mai
buna metoda de a soluționa problema, întrucât violenta domestica nu reprezintă un fapt
izolat. Faptul ca actele de violenta se produc intre parteneri care au relații intime si sunt
legați unul de celalalt prin legaturi multiple si complexe, face agresiunile in familie sa
conțină o diferență importanta, care nu reprezintă un motiv legal suficient de grav pentru a
apela la politie. Legea suedeza recunoaște aceasta reali tate, introducând un nou tip de
infracțiune, “violarea integrității femeii”. Tocmai din aceste motive este necesara existenta
unei legi care sa definească violenta domestica sub multiplele ei aspecte, atât fizice, cat si
psihologice. De aceea, pentru a com pleta prevederile codului penal, au fost lansate doua
proiecte de legi privind violenta domestica51, a căror menire era sa cumuleze intr -o singura
lege toate reglementările legate de prevenirea si combaterea acestui tip de violenta.

51Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie

47
3.4.2. Legea româniei privind violența domestică

Scopul legii este acela de a ocroti victimele violenței în familie, fără a face
discriminare între acestea, având ca reper Recomandarea nr. 5/2002 a Comitetului de
Miniștri al Consiliului Europei, care "Recomandă statelor membre să adopte o legislație de
combatere a violenței ce apare în familie sau în mediul domestic, incluzând printre altele
agresiunea fizică și mentală, abuzul emoțional și psihologic între soți, parteneri stabili sau
ocazionali și coabitanți"52.
Legea nr. 217/2 003 aduce cu sine o serie de noutăți de ordin instituțional și
educațional, și anume:
 recunoașterea și a altor forme de violență în afara celei fizice, și anume: psihologică,
sexuală, economică;
 înființarea unui aparat instituțional, Agenția Națională pent ru Protecția Familiei, cu
centre județene care să elaboreze o strategie de prevenire și combatere a violenței
în familie;
 recunoașterea asistenților familiali, ca o nouă categorie de profesioniști, specializați
pe asistența victimelor violenței în familie;
 introducerea medierii în scopul rezolvării conflictelor și evitării recurgerii la
instanțele de judecată;
 protejarea victimelor de repetarea violenței, prin îndepărtarea agresorului, până la
rezolvarea crizei.
 înființarea de adăposturi publice sau private pentru ocrotirea victimelor.
In urma negocierilor la nivelul membrilor Camerei Deputaților si Senatului, a
rezultat un singur proiect de lege. Legea 217/25 mai 2003 pentru prevenirea si combaterea
violentei domestice definește prin Art. 2, aliniatul1 viol enta domestica ca fiind “orice
acțiune fizica sau verbala săvârșită cu intenție de către un membru de familie, împotriva
altui membru al aceleeași familii, care provoacă o suferința fizica, psihica, sexuala sau un

52Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, a doptată la
Istanbul la 11 mai 2011

48
prejudiciu material”. Prin aceasta lege se pune punct dezbaterilor si interpretărilor asupra
depistării cazurilor de violenta domestica. Aceasta lege a fost gândita ca un răspuns
instituțional la problematica violentei in familie. Scopul legii este acela de a ocroti
victimele violentei in familie, fără a face discriminare intre acestea, având ca reper
recomandarea nr.5/2002 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care recomanda
statelor membre sa adopte o legislație de combatere a violentei din familie sau din mediul
domestic, incluzând, printre altele, agresiunea fizica si mentala, abuzul emoțional si
psihologic, violul, abuzul sexual intre soți, parteneri stabili sau ocazionali si coabitanti.
Moțiunea precizează clar ca nu doar existenta unei legi este importanta ci si aplicarea ei:
“prin neaplicarea si încălcarea termenilor legii, Guvernul încurajează violenta in familie”.
“Violenta este in mare măsura o problema de mentalitate, in rezolvarea căreia
trebuie sa fie implicate nu numai instituțiile statului, ci si societatea civila”, s -a precizat in
cadrul Conferinței Naționale de lansare a Raportului Organizației Mondiale a Sănătății
asupra Violenței si Sănătății. Aceasta trebuie sa conștientizeze ca, deoarece cunoaște cel
mai bine problemele, atunci când exista o situație care ne implica p e toți, trebuie sa
acționeze si nu sa aștepte ca o instituție sa aibă inițiative legislative. S -au făcut câțiva pași
mărunți in acest sens, dar rolul societății civile in promovarea legislativa trebuie sa crească”.
Reamintim ca Legea nr. 217/2003 privind p revenirea si combaterea violentei in familie,
reprezintă primul act legislativ major inițiat ca urmare a implicării societății civile. Aceasta
lege permite crearea atât la nivel național, cat si la nivel local, a instituțiilor menite sa se
implice activ in soluționarea acestei probleme. In cadrul amintitului program, Ministerul
Sănătății a dezvoltat la nivel național, cu sprijin internațional din partea UNFPA si USAID,
centre pilot care au permis unui număr mare de femei agresate sa solicite si sa beneficie ze
de sprijin
Potrivit Legii 217/25 mai 2003, violenta în familie reprezintă „orice acțiune fizica
sau verbala săvârșită cu intenție de către un membru de familie, împotriva altui membru al
aceleași familii, care provoacă o suferința fizica, psihica, sexua la sau un prejudiciu
material” ( Codul Penal)

49
De prevederile legii beneficiază si persoanele care au stabilit relații asemănătoare
acelora dintre soți (concubinii) sau dintre părinți si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
Potrivit Inspectoratului Gene ral al Politiei Române, orice persoana care considera ca este
victima a violentei sau se simte amenințata trebuie sa știe ca violenta în familie este o
infracțiune prevăzuta si sancționata de Codul Penal.
În același timp, violul comis în familie este pedep sit. Daca violenta fizica s -a produs,
victima trebuie sa meargă la Serviciul Medico -legal în cel mult 48 de ore de la comiterea
agresiunii, pentru constatarea acesteia si eliberarea unui certificat medico -legal.. În plus,
trebuie anunțata cea mai apropiata secție de Politie, în cel mult doua luni de la producerea
agresiunii. Pentru ca Politia sa poată apăra de repetarea violentelor, este bine sa fie făcută
o plângere care sa fie înregistrata la secție.
Daca numărul de zile de îngrijiri medicale este sub 60 de zile, chiar daca Politia
începe urmărirea penala, victima se poate împacă în orice moment cu agresorul, iar
împăcarea înlătura răspunderea penala a autorului. Specialiștii spun însă ca, de regula, după
împăcare violenta va deveni si mai mare. Pentru ca împăcarea sa însemne si oprirea
violentelor, începând cu data de 25 august, vor fi instruiți si își vor desfășura activitatea
specialiști în medierea conflictelor.
Textul legii prevede în mod special implicarea comunității locale, în speță prin
organele re prezentative (primarii, consilii locale) în sprijinirea acțiunilor de combatere și
prevenție a violenței în familie (articolul 7, capitolul I), precum si specializarea în cadrul
poliției a unei persoane care sa constituie un liant între comunitate și organ ismele care
combat fenomenul.
Daca pericolul de agresare persista, Politia poate îndruma victimele violentei în
familie spre adăpostul cel mai apropiat. In fiecare județ vor fi înființate astfel de adăposturi.
Acolo, victimele agresiunii si copiii acestora , vor beneficia de cazare pe o perioada
determinata, masa, asistenta psihologica, juridica, medicala, si chiar de asistare în instanța.
În cursul urmăririi penale sau a judecații, instanța de judecata, la cererea victimei sau din
oficiu, ori de câte ori ex ista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a săvârșit

50
un act de violenta cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru poate
dispune, în mod provizoriu, măsura interzicerii agresorului de a reveni în locuința familiei.
Poliț iștii au dreptul si obligația sa intervină în orice caz de violenta în familie sesizat,
chiar daca ușa locuinței în care se aud țipetele nu este deschisa.
Prin prezenta lege se instituie un organism la nivel național denumit “Agenția
națională pentru protecția familiei”, care are atribuții în elaborarea, implementarea și
aplicarea unei strategii naționale în domeniul violenței în familie. Ea trebuie să finan țeze
sau să cofinanțeze programele specifice în domeniul protecției victimelor violenței în
familie, precum și în domeniul apărării și consolidării familiei. Agenția instruiește
asistenți familiali în domeniu, realizează o bază de date eficientă pentru ge stionarea
eficientă a situațiilor de criză. (Articolul 9, Capitolul II).
Agenția are un organism corespondent local cu atribuții asemănătoare (având în
vedere problematica cauzelor violenței în familie care poate fi diferită la nivel teritorial
(Articolul 8, aliniatul 4, Capitolul II). Se specializează persoane numite asistenți familiali
(asistenți sociali) care vor presta o activitate calificată în asistența acordată victimelor
violenței în familie. ( articolele 12, 13, 14,Capitolul III).
Se înființează ma i multe "Centre pentru adăpostirea victimelor violenței în familie"
– adăposturi care sunt unități de asistență socială care asigură protecție, găzduire, îngrijire
și consiliere victimelor violenței în familie (Articolele 23, 24, 25, Capitolul VI).
Se înfi ințează consilii de familie (asociații fără personalitate juridică, formată din membrii
familiei), care au ca scop medierea și prevenirea situațiilor conflictule între membrii
familiei (Articolele 20, 21, capitolul V).
In ceea ce privește masurile de prote jare a victimelor violentei domestice legea
prevede, ca măsura provizorie, îndepărtarea agresorului din locuința – instrument de
coerciție împotriva agresorului la îndemâna poliției și parchetului , pentru scoaterea
acestuia din locuința comună cu cea a vi ctimelor (Articolul 26, 27, Capitolul VII).

51
CAPITOLUL 4
DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE SU PORT
A VICTIMELOR

4.1. Instituții implicate în combaterea violenței domestice

Violenta domes tica este un fenomen extrem de frecvent, un adevărat flagel care nu
ocolește nici o tara, nici un mediu social ori profesional. Morbul violentei împotriva
femeilor in societatea noastră a luat proporții îngrijorătoare si amploarea violentei familiale
const ituie una din cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta societatile
contemporane, inclusiv, România.
Când o femeie, victima a violentei domestice părăsește relația abuziva, de multe ori
ea este izolata, speriata, nu are unde sa se duca, iar in m ajoritatea cazurilor nu este singura
ci o însoțesc copii ei, care la rândul lor sunt afectați de situația de violenta de acasă. Atunci
când femeile, victime ale violentei domestice doresc sa pună capăt relației violente, de cele
mai multe ori se confrunta cu neputința acelora la care apeleză, a politiei, a instituțiilor de
asistenta sociala, a apropiaților si a familiei. Pe lângă dificultățile financiare care
îngreunează încercările femeilor de a scăpa dintr -o astfel de relație, ele se confrunta cu o
serie de alte obstacole, cum ar fi: teama de agresor, lipsa unui spațiu sigur, lipsa de suport
in mediul apropiat, lipsa unui loc de munca si a mijloacelor financiare pentru găsirea unei
locuințe, pentru plata grădiniței, creșei. Lipsa resurselor financiare, a suportului celor din
jur si lipsa unui loc sigur pot determina victima sa rămână în acea relație abuziva.
Etapele cele mai importante pentru prevenirea si combaterea violentei in familie au
fost marcate de: modificările aduse Codului Penal(Lege a 197/2000) prin introducerea de
masuri si pedepse agravante pentru persoanele care savarsesc acte de violenta cauzatoare
de suferințe fizice si psihice, asupra membrilor familiei; de adoptarea Legii nr.217/2003
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, care stabilește cadrul dezvoltării
politicilor naționale de prevenire si combaterea a acestui fenomen; de infiintarea tot in 2003

52
a Agenției Naționale pentru Protecția Familiei ca organ de specialitate aflat in subordine
Ministerului Muncii, Soli daritatii Sociale si Familiei53
Principalele atribuții ale Agenției Naționale pentru Protecția Familiei sunt:
elaborarea si implementarea strategiei naționale in domeniul îngrijirii si protecției
victimelor violentei in familie, infiintarea de a dăposturi si linii telefonice de urgenta pentru
victimele violentei in familie, efectuarea de studii si cercetări in domeniu, infiintarea de
centre de recuperare pentru agresori si coordonarea de programe speciale dedicate acestora.
Femeile din România car e suporta violenta in familie pot beneficia de servicii, dar nu
dispun de informații referitor la aceste servicii. ONG -urile din România, bucurându -se de
susținerea financiara si tehnica a organizațiilor internaționale si a agențiilor străine, au
început s a ia atitudine in cazurile de violenta in familie. Organizațiile neguvernamentale
cu preocupări privind problemele femeilor demarează programe social -utile, cu scopul de
a redresa statutul femeii, de a sensibiliza opinia publica asupra problemelor cu care femeile
se confrunta. Astăzi, putem deja vorbi despre o comunitate de organizații
neguvernamentale capabile sa -si asume anumite responsabilitati, sa contribuie la
implementarea conceptului șanselor egale pentru barbati si femei, la promovarea femeii in
societate. Organizațiile neguvernamentale pentru sprijinirea femeilor au început sa inițieze
unele proiecte comune, au sporit gradul de transparenta in activitatea lor, încercând sa
stabilească relații bine definite.
In România, se observa o preze nta activa a organizațiilor, in deosebi a celor
neguvernamentale in sfera serviciilor adresate victimelor violentei domestice. Din păcate,
multe din aceste organizații sunt insuficient cunoscute, iar potențialilor beneficiari nu le
este întotdeauna ușor sa afle existenta lor. Un lucru pozitiv îl constituie buna colaborare cu
Politia, care adeseori recomanda victimelor serviciile specializate oferite de aceste
organizații.
Exista si instituții ale statului care oferă servicii in domeniul violent ei domestice.
Numărul acestor instituții este relativ redus, dar rolul lor este foarte important si

53Hotărârea de Guvern nr.1624/2003)

53
diversificarea serviciilor este absolut necesara pentru o abordare cat mai cuprinzătoare a
fenomenului violentei domestice.
În prezent, prin implicarea UNFP A, în țară funcționează Centre de Monitorizare,
Control și Combatere a Violenței Domestice.
În aceste centre victimele primesc îngrijire medicală, consiliere psihologică și
asistență juridică. Obiectivele Centrului de Monitorizare, Control si Combatere a V iolentei
Domestice constau in:
– organizarea unor cursuri de pregătire a cadrelor medicale din asistența medicală
primară și de urgență pentru ca acestea să poată depista cazurile de violență în familie, să
acorde asistență medicală adecvată și să trimită cazurile spre centrele de combatere a
violenței în familie din județ. În cadrul acestor cursuri un accent deosebit se pune pe
dezvoltarea abilităților de comunicare cu persoanele agresate.
– facilitarea contactului între diferitele instituții ale statului și autoritățile locale care
intervin în probleme de violență în familie (poliție, instituții de asistență socială și de
protecție a copilului) pentru organizarea unei echipe multi -disciplinare în vederea unei
abordări integrate a fiecărui caz.
– desfășurar ea unor acțiuni de prevenire a fenomenului de violență în familie prin
sensibilizarea membrilor comunității asupra consecințelor grave medicale și sociale ale
acestui fenomen.
Introducerea in legislația romaneasca a normelor referitoare la transparenta in
procesul decizional si accesul la informația publica a permis organizațiilor
neguvernamentale sa aibă un impact mai mare asupra politicilor si programelor
guvernamentale.
In 2004 Agenția Naționala pentru Protecția Familiei a realizat o harta n aționala a
instituțiilor active in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie la nivel național :
60 de unitati/ instituții care lucrează in domeniul protecției victimelor violentei (9 instituții
cu finanțare din bugetele publice, 17 instituții cu finanțarea parteneriala public -privat, 34
de organizații neguvernamentale. La nivel național exista un număr de 25 de adăposturi cu

54
o capacitate totala de 217 locuri( 4 adăposturi publice, 13 adăposturi in parteneriat public –
privat si 8 adăposturi fina nțate din fonduri private).
Problema majora comuna cu care se confrunta femei victime ale violentei domestice este
lipsa unei locuințe care sa le ofere lor si copiilor siguranța si protecția de care au nevoie
atunci când decid sa paraseasca situația de vio lenta. Nepregatirea instituțiilor de a face fata
problematicii violentei domestice, lipsa unui complex de servicii( centru de criza, centru
de consiliere, adăpost), poate sa constrângă femeile sa se întoarcă la partener, si implicit la
mediul violent de ca re încearcă sa se desprindă.

4.2 Coaliția națională a ong -urilor implicate în programe cu privire la
violența domestică

In anul 2003, organizațiile neguvernamentale cu expertiza in programe legate de
violenta împotriva femeilor s -au coalizat si au format Coaliția Naționala a ONG -urilor
Implicate in Programe legate de Violenta Împotriva Femeilor, alcătuita in prezent din 33
de organizații54. Misiunea Coaliției este prevenirea si combaterea violentei impotriva
femeilor din România, in spiritul respectării dr epturilor femeilor ca drepturi ale omului.
Coaliția a fost activ implicata in procesul de legiferare a domeniului violentei in familie,
propunând proiecte de lege, amendând inițiativele guvernamentale si parlamentare in
domeniu.
A fost necesara formarea un ei Coaliții a ONG -urilor deoarece existau o serie de
probleme si bariere cu care se confruntau aceste organizații in activitatea lor curenta:
– insuficienta resurselor financiare, umane si de capacitate organizationala pentru
dezvoltarea cantitativa si cal itativa a serviciilor oferite comunitatii;
– circulația deficitara a informației in organizații;
– lipsa unei imagini transparente, consistente si coerente care sa reflecte activitatea
si contribuția acestor ONG -uri in domeniul violentei domestice;

54https://violentaimpotrivafemeilor.ro/dezvoltarea -si-consolidarea -retelei -pentru -prevenirea -si-combaterea -violentei -impotriva –
femeilor -activitati -si-rezultate/

55
– inexi stenta unui set minimal de standarde pentru serviciile oferite in
domeniu( centre de consiliere, adăposturi, campanii in comunitate);
– inexistenta unor instrumente de lucru acceptate de specialiștii din domeniu:
manuale, îndrumare, ghiduri, vocabulare;
– lipsa unei baze de date resursa pentru aceste ONG -uri( ex: coordonatele
organizațiilor, legislația romaneasca si internaționala in domeniu, statistici, articole,
cercetări, publicații, oportunitati de finanțare);
– limitarea geografica si temporara a impac tului comunitar a unor activitati de
informare, intervenție, educare, consiliere.
Organizațiile membre ale Coaliției:
 . Centrul Parteneriat pentru Egalitate dezvolta si implementează proiecte si
programe ce vizează conștientizarea societății romanești cu p rivire la condiția
actuala a femeilor si rolul pe care aceste pot si trebuie sa îl aibă in dezvoltarea
sociala a României. Centrul Parteneriat pentru Egalitate promovează următoarele
drepturi 55: nediscriminarea femeii, dreptul la educație, dreptul la o via ta lipsita
de violenta, oportunități egale pentru femei si bărbați, drepturi sexuale si de
sănătate a reproducerii, participarea activa a femeilor la viata publica.
– Cercetarea Naționala privind Violenta in Familie si la Locul de Munca(2003)
a avut drept sc op realizarea unui instrument reprezentativ la nivel național,
care oferă o imagine obiectiva si științifică despre amploarea fenomenului
de violenta in familie in România.
– Toleranta Zero pentru Violenta in Familie este un proiect elaborat cu scopul
formar ii profesorilor si a consilierilor școlari pe problematica violentei
domestice, a fost elaborat un ghid de prevenire a violentei in familie ce a
fost implementat in licee.
 Fundația Comunitara Constanta oferă consiliere juridica, asistenta juridica,
consili ere psihologica, ajutor material, programe de sensibilizare si educare,
precum si cursuri de familiarizare.

55

56
 Centrul de Resurse Juridice, București oferă consiliere juridica, cursuri de
pregătire pentru profesioniști in domeniu.
 Fundația Sensiblu, București asigura un adăpost victimelor violentei domestice
si oferă consiliere juridica si psiho -sociala, suport financiar, asistenta medicala.
 Centrul P.As.S, Brașov oferă consiliere juridica, consiliere psihologica, linie
telefonica de urgenta, grup de suport, p sihoterapie individuala si de grup.
 Fundația Betania monitorizează cazurile, oferă reprezentare juridica in instanța,
psihoterapie de cuplu, psihoterapie individuala
 Societatea pentru Copii si Parinti – SCOP Timișoara asigura un adăpost de opt
locuri victim elor violentei domestice si oferă: consiliere juridica si psihologica,
ajutor financiar, cursuri de instruire.
 Arapamesu Sibiu organizează acțiuni de prevenire comunitara.
 Asociația Femina 2000 Roman oferă servicii de: orientare, formare profesionala,
consiliere psihologica, consiliere juridica, asigura un adăpost de urgenta, atât
pentru femeile victime ale violentei domestice, cat si pentru copiii acestora.
 Fundația Filbac Bacău oferă: consiliere psihologica, consiliere juridica,
consiliere sociala, ajutor material, grup de suport.
 Pro Familia Bistrița oferă: consiliere psihologica, consiliere juridica, consiliere
sociala, asistenta medicala, integrare socio -profesionala, planificare familiala,
cursuri de familiarizare.
 Societatea Doamnelor Bucovinene este inititoarea forumului de strategii locale
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, oferă Consiliere sociala,
psihologica si juridica victimelor violentei domestica.
 Centrul de Mediere si Securitate Comunitara propune si dezvolta modele de
securitate comunitara, sisteme si protocoale de colaborare multi -institutionala si
servicii la cele mai înalte standarde, in vederea protejării victimelor abuzurilor de
orice tip si a persoanelor vulnerabile, prin abordare integrata, multidisciplinara si
acord ând respect fiecărei persoane.

57
 Asociația Activ Botoșani asigura un adăpost victimelor violentei intrafamiliale
si oferă consiliere sociala, consiliere psihologica si juridica.
 Catharsis Iași oferă informații, consiliere psihiatrica, psihoterapie
individua la/de grup, integrare socio -profesionala, consiliere sociala, consiliere
psihologica, consiliere juridica, programe de sensibilizare si educație.
 Fundația Șanse Egale pentru Femei Iași oferă: consiliere, mediere, orientare
profesionala, training, campanii de informare si constientizare, cercetări si studii,
organizează seminarii, conferințe si alte evenimente.
 Asociația Femeilor Împotriva Violentei – Artemis Baia -mare oferă: training,
psihoterapie individuala, integrare socio -profesionala, linie telefonica d e urgenta,
consiliere psihologica, consiliere juridica.
 Asociația Femeilor Împotriva Violentei – Artemis – Cluj asigura un grup de
suport, oferă integrare socio -profesionala, ajutor material, linie telefonica de
urgenta, asistenta medicala, mediere, consilie re sociala, consiliere psihologica,
consiliere juridica, training.
 Fundația Familia si Ocrotirea Copilului București oferă masuri pentru
prevenirea abuzului si a violentei intrafamiliale, serviciile puse la dispoziția
beneficiarilor constau in: informare i n privința fenomenului de abuz si a
mijloacelor de prevenire a acestuia, asistare in căutarea unui loc de munca,
consultanta si asistenta juridica, înscrierea la cursuri de calificare/recalificare
profesionala.
 Caritas Satu Mare asigura un adăpost si oferă : consiliere si orientare
profesionala, sprijin in găsirea unui loc de munca si a unei locuințe, consiliere
juridica, consiliere psihologica, psihoterapie individuala si de grup
 Fundația Conexiuni Deva oferă training, programe de sensibilizare si educare,
ajutor material, consiliere psihologica, consiliere juridica, consiliere sociala.
 Asociația Transcena București oferă training pentru formarea personalului,
educație nonformala.

58
23.Centrul Buftea oferă programe de sensibilizare si educație, reprezentare j uridica
in instanța, adăpost, asistenta medicala, consiliere psihologica, consiliere juridica.

24. Grado(Grupul Roman pentru Apărarea Omului) – București oferă asistenta
post natala si resocializare in penitenciare, asistenta victimelor violentei domestice,
campanii de informare si sensibilizare, editează manuale in domeniu.
25. Polimed Apaca asigura un adăpost temporar pentru situații speciale si oferă
consiliere juridica, psihologica si asistenta medicala.
26. Uniunea Naționala a Femeilor din România oferă consiliere juridica, suport
financiar pentru reintegrarea victimelor violentei domestice.
27. Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii, Mureș oferă planificare
familiala, consiliere psihologica, consiliere juridica.
28. Asociația pentru Promovarea Femeii din Român ia(Timișoara ) oferă
consiliere si suport social, psihoterapie individuala si de grup, programe in
penitenciar.
29. RuralMed Zeletin Bacău oferă programe de sensibilizare si educație, consiliere
sociala.
30. Asociația Jurnalistelor din Romania – Ariana asigura trai ning si oferă
campanii de informare si sensibilizare.
31. Fundația Veritas Sighișoara oferă: psihoterapie individuala/de grup, consiliere
sociala, consiliere psihologica, consiliere juridica.
32. Asociația Pas Alternativ Brașov oferă psihoterapie individuala/de g rup, linie
telefonica de urgenta, consiliere psihologica, consiliere juridica.
33. Fundația Concept București oferă asistenta victimelor violentei in familie,
educație prin teatru, programe de sensibilizare si educație.
34. Asociația TRANSCENA, București
35. Asociația GRADO – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului,
36. Fundația Centrul Parteneriat pentru Egalitate
37. Asociația Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen : FILIA

59
 Asociația FRONT
 Asociația ANAIS
 E-ROMNJA – Asociatia pentru Promovarea Drepturilor F emeilor Rome
 Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară – CMSC

4.3 Campanii de succes pentru combaterea si prevenirea violentei do-
mestice

Campaniile de informare și sensibilizare a opiniei publice sunt considerate ca având
un rol din ce in ce m ai important in prevenirea violentei domestice. Spre deosebire de alte
mijloace de prevenire, campaniile actioneaza direct asupra factorilor care cauzează apariția
fenomenului.
In ultimii ani, publicul românesc a devenit mult mi sensibil la problema violen ței
domestice. Una din cauzele acestei sensibilizări rezidă în campaniile publicitare și de
informare adresate cauzelor si manifestărilor violenței domestice. Campaniile au urmărit
provocarea rezistentei si declanșarea unei dezbateri publice asupra stării societatii, iar
scopul lor pe termen lung ramane schimbarea mentalităților și atitudinilor.
O strategie de luptă pentru combaterea violenței domestice a fost reprezentată de
campaniile de informare. Aceste campanii sunt finanțate de către stat, dar datorit a costului
lor ridicat, fondurile de stat sunt suplimentate cu fonduri private sau donații. Aceste
campanii menite să sensibilizeze opinia publică sunt derulate pe o perioada de timp limitată
datorită costului ridicat si dificultăților legate de organizare și implementare.
„Campania Internaționala a celor 16 Zile de Activitate împotriva Violenței asupra
Femeii” a fost inițiata de Women’s Global Leadership Institute in 1991. Pentru deschiderea
acestui eveniment a fost aleasa data de 25 noiembrie, Ziua Intern aționala de Lupta
împotriva Violenței asupra Femeii, iar pentru încheiere, data de 10 decembrie, Ziua
Internaționala a Drepturilor Omului, pentru a realiza o legătura simbolică între violența
împotriva femeii și drepturile omului, pentru a arăta că asemene a acte de violențâ
reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului.

60
Campania celor 16 Zile constituie o strategie individuală și de grup pentru
eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeii prin56:
– Constientizarea asupra fenomenului de violenta asupra femeii – o grava încălcare
a drepturilor omului, la nivel local, național, regional si internațional;
– Intensificarea efortului de eliminare a fenomenului violenței asupra femeii;
– Stabilirea unor legaturi concrete între eforturile la nivel local ș i internațional
pentru a elimina violența împotriva femeii;
– Realizarea unui forum in care organizatorii pot crea și împartași strategii eficiente;
– Promovarea solidarității între femeile din întreaga lume împotriva violenței asupra
femeii;
– Crearea uno r masuri care sa determine guvernele sa implementeze promisiunile
pentru eliminarea violentei împotriva femeii.
In România, timp de 16 zile Asociația pentru Promovarea Femeii din România a
inițiat o campanie de activism împotriva violentei asupra femeii57. La acțiune a participat
si A.P.F.R. Timișoara, alături de 33 de organizații neguvernamentale din tara. In ultima zi
a campaniei, in Timisoara a fost sustinuta o conferinta avand ca tema consecintele actelor
de violenta indreptate impotriva femeii. Organiz atorii au dorit astfel sa constientizeze
opinia publica in privinta implicatiilor fenomenului violentei in familie si, totodata, in
privinta necesitatii eficientizarii legislatiei in domeniu. Apogeul campaniei l -a reprezentat
expozitia "Martor Tacut", pest e 40 de siluete simbolice ale unor femei maltratate de iubiti
ori de soti fiind prezentate in Piata Operei, din Timisoara. Colorate pe de o parte in rosu –
pentru a reprezenta sangele victimelor care pastreaza tacerea, iar pe de alta parte in negru
– pentr u a reprezenta femeile care si -au pierdut viata in urma abuzurilor, machetele aliniate
in centrul orasului i -au impresionat pe trecatori. Pe fiecare macheta era desenata harta
Romaniei in care era amintita, pe scurt, povestea unei femei, abuzate sau ucise. Citatele au
fost extrase din rechizitoriile proceselor de vatamare corporala, de lovire sau omor care au

56Campania celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeii” ,25 noiembrie,Ziua Internațională împotriva Violenței asupra
Femeii – 10 decembrie, Ziua Drepturilor Omului.

57Coalitiei Nationale a ONG -urilor Implicate in Programe privind Violenta impotriva Femeilor activă în perioada 2002 – 2007

61
avut ca victime femei. "Femeile ar trebui sa fie mai hotarate atunci cand lupta pentru
drepturile lor. O femeie care suporta in mod repetat abuzurile unui barbat este o victima si
se complace in acest rol. Dependenta financiara sau emotionala nu este un motiv pentru
care tinerele sau chiar persoanele mai in varsta sa suporte violenta.
Din pacate, realitatea este alta, iar femeile, mai ales cele de la t ara, joaca uneori rol
de sclave sau de marfa ieftina", spunea Adriana Marsan, o trecatoare impresionata de ideea
campaniei V oluntari, care purtau tricouri iscriptionate cu "Opriti violenta impotriva
femeilor", au impartit pliante, indemnand la semnalarea a buzurilor. Seria celor 16 zile de
campanie s -a incheiat cu o seara de veghe, marcata prin aprinderea de lumanari, in Piata
Victoriei. Desfasurata sub sloganul "Sa oprim violenta impotriva femeii", campania a avut
ca principal obiectiv adaptarea legislatiei existente in domeniul violentei in familie la
nevoile reale ale persoanelor afectate, astfel incat sa existe o protectie eficienta a acestora.
Membrii A.P.F.R. si ai O.N.G. -urilor implicate in campanie militeaza pentru introducerea
in legislatie a ordinul ui de restrictie impotriva partenerului violent, pentru finantarea
serviciilor de suport pentru victime si infiintarea de adaposturi pentru victimele violentei
in familie
Programul Casa Blu,58 primul program al Fundației Sensiblu, a fost inițiat in mai
2002 cu scopul de a susține femeile si copiii, victime ale violentei domestice, in
reconstruirea unei vieți armonioase si a reintegrării sociale.
In luna martie 200459, Fundația Sensiblu, in parteneriat cu Asociația Pas Alternativ din
Brașov, a desfasurat Campa nia Panglici Albe împotriva violentei domestice, in localitatile
București, Brașov si Slobozia. Scopul campaniei Panglici Albe a fost acela de a sensibiliza
opinia publica prin implicarea a 8000 de barbati in lupta impotriva violentei domestice, ale
cărei victime sunt cu precadere femeile si copiii. Prin aceasta campanie s -a urmărit
încurajarea barbatilor de a face un prim pas in a -si manifesta opoziția fata de violenta
asupra femeilor, prin purtarea panglicii albe, simbol oferit, împreuna cu mai multe
informații referitoare la acest fenomen extrem de grav.

58http://www.fundatiasensiblu.ro/programe/program -casa-blu/programul -casa-blu/
59Ibidem

62
In București, campania s -a desfasurat in perioada 01.03 – 31.03.2004, angajații,
voluntarii si beneficiarele Fundației Sensiblu impartind aproximativ 4000 de fundite si
pliante in zone cu trafic intens, d in toate sectoarele Bucurestiului, fiind vizate persoanele
de toate vârstele. Barbatii erau opriți pe strada, li se prezentau pe scurt scopul si obiectivele
campaniei si li se cerea acordul pentru a le prinde fundite in piept ca semn de protest
împotriva v iolentei domestice. Pentru mai multe informații despre campanie si despre
fenomenul violentei domestice li se oferea pliantul. Reacțiile au fost dintre cele mai variate:
de la entuziasm si interes fata de aceasta inițiativa, pana la reacții care demascau t oleranta
crescută fata de violenta in familie. Deși au fost foarte putini, au fost barbati care au declarat
ca femeia trebuie bătuta „încet ca mămăliga” sau ca este normal ca femeia sa fie lovita. A
existat si un moment de sinceritate din partea unui bărba t care a declarat ca ar fi ipocrit sa
poarte acest simbol atâta vreme cat isi agresează partenera.
In Slobozia, campania Panglici Albe s-a desfasurat in perioada 26 -29 martie. In
rândul barbatilor din Slobozia a fost distribuit un număr de 1000 de fundite si pliante. Un
număr foarte mare de persoane din Slobozia a afirmat ca un rol deosebit de important in
prevenirea si combaterea violentei domestice ar trebui sa îl aibă mass -media, pe care o
critica in același timp deoarece promovează violenta sub toate f ormele.

63

CAPITOLUL 5
IMPLICAREA COMUNITATII IN
REDUCEREA VIOLENTEI
DOMESTICE

Familia este celula de baza a societatii, daca societatea nu -si vindeca celulele,
atunci cine sa o facă? Noi toți, membrii comunitatii, suntem responsabili ai acestui sistem
si trebuie sa ne luptam sa oprim violenta. Familia este prima sursa de informații si
experiențe pentru copiii si tinerii care participa la viata sociala. Familia poate fi un bu n
mediator pentru relațiile cu instituțiile publice, te poate ajuta si sprijini.
Platforma pentru Acțiune si Declarația de la Beijing elaborate in urma celei de a
Patra Conferințe Mondiale a Femeilor ONU din 1995 a identificat violenta împotriva
femeilor c a pe o problema prioritara care trebuie sa stea in atenția comunitatii necesitând o
reacție cat mai urgenta.
In Cercetarea Naționala privind Violenta in Familie si la Locul de Munca(2003) a
fost analizat sprijinul acordat instituțiilor de către actorii soc iali60.Dintre actorii sociali al
căror sprijin a fost evaluat, cea mai mare contribuție este considerata a veni din partea
Politiei, a Școlilor si a Primariilor/Consiliilor Locale. Aceste instituții sunt considerate
drept principalii parteneri in acțiunile de prevenire si combatere a violentei in familie,
împreuna cu organizațiile neguvernamentale. La polul opus se afla firmele private, cetatenii
si Biserica.
Sunt doua instituții care se plasează cel mai in afara sprijinului oferit de diferiți
actori sociali : Direcțiile Sanitare Județene, care declara sprijin minim din partea cetatenilor,

60

64
firmele si organizațiile neguvernamentale si Parchetele, cu sprijin minim din partea
instituțiilor locale( Primarii, Consilii Locale, Scoli si firme).
La polul opus se afla Inspectoratele de Politie care definesc in cea mai mare măsura
sprijinul oferit de aproape toți actorii sociali considerat ca fiind util, important, chiar vital.
Este de remarcat faptul ca cetatenii nu sunt definiți ca unul dintre actorii principali
in in teracțiunea cu instituțiile. Acest lucru se datorează in mare măsura faptului ca ei nu
sunt percepuți drept principali beneficiari ai acestor acțiuni de combatere si prevenire a
violentei in familie si nu sunt antrenați in mod real in acest proces.
Comunit atea poate interveni in procesul de combatere a violentei domestice prin
impunerea de norme si reguli: sa se pronunțe in cazuri de violenta domestica si sa i se
opună, sa elaboreze linii de acțiune in aceasta direcție, sa încurajeze participarea tuturor
membrilor comunitatii.
Trebuie încurajata informarea comunitatii prin:
– organizarea activitatii de prevenire: conferințe, benzi video, ateliere
– implicarea întregii comunitati, in special bătrânii, persoanele care se bucura
de respect si autoritate;
– producerea de afișe, broșuri, buletine informative, anunțuri in presa, la radio
si TV;
– punerea la dispoziția victimelor a serviciilor specializate: centre de adăpost,
centre de consiliere.

5.1 Biserica

Biserica nu poate trata problemele femeilor ca pe niște probl eme din afara, care nu
au relevanta cu cele bisericești. Ca o comunitate construita pe credința, Biserica trebuie sa
se alăture eforturilor laice in a analiza ce motivează un bărbat pentru a se manifesta cu
violenta, de ce femeile nu pot ieși din ciclul vi olentei si cum Biserica, in calitate de instituție
divino -umana, poate opri manifestarea ei.
Ca instrument al speranței impartasite, a grijii pentru ceilalți, Biserica oferă
speranța si alternative pentru ca victimele sa aibă șansa unei vieți noi, iar agre sorilor

65
posibilitatea de a se cai, de a se transforma si de a -si cere iertare. Biserica va trebui sa se
asigure ca viitoarele generații sa fie adevărate comunitati capabile sa trăiască cuvântul
Evangheliei. Bisericile din întreaga lume pot juca un rol dina mic, esențial in rezolvarea
acestei probleme.
Documentul „ Bisericile spun Nu violentei împotriva femeilor” este rezultatul unei
inițiative asumate in colaborare de către bisericile membre ale Federației Mondiale a
Bisericilor Luterane, intre 1999 -2001. A debutat ca urmare a „Decadei Ecumenice:
Bisericile, solidare cu femeile” 1988 -1998, si a fost pregătit de Secretariatul pentru Femei
in Biserica si societate a Departamentului pentru Misiune si Dezvoltare a Federației.
Grupuri de femei si barbati au fost i nvitate sa reflecteze in continuare asupra problemei
violentei, sa elaboreze planuri de acțiune pentru a reduce si a contribui la imbogatirea
textului.
Federația Mondiala a Bisericilor Luterane insoteste bisericile in efortul acestora de
identificarea dive rselor forme evidente sau subtile ale violentei. Documentul sugerează
moduri in care femei, barbati, comunitatile credincioase pot conlucra pentru a învinge
păcatul violentei împotriva femeilor, păcat ce poate afecta negativ, persoane, comunitati de
oameni si chiar imaginea bisericii.
Ca si comunitatea chemata sa -i elibereze pe toți cei oprimați, Biserica are ca
imperativ major implicarea in eliberarea atât a barbatilor, cat si a femeilor din cultura
violentei si ridicarea lor la plinătatea vieții si a comu niunii. Rolul profetic al bisericii este
de a recrea echilibrul distrus de violenta. Acest lucru cere imens de multa hotărâre,
disciplina, si inițiative concertate in vederea dezvoltării constiintei, a reconstruirii
individului ca entitate valoroasa, prin oferte de servicii si opțiuni alternative pentru victime.
La marșul "Împreună pentru siguranța femeilor"61, care a avut traseul Piața
Universității -Piața Victoriei, au participat atât persoanele care sunt solidare cu femeile
supuse actelor de violență domes tic, dar și victimele. Printre cele din urmă s -a numărat și

61 https://www.hotnews.ro/stiri -esential -22768896 -sute-persoane -participat -mar-contra -violen -mpotriva -femeilor.htm, 20 octombrie
2018

66
Oana Vlad, o femeie din București care spune că a fost timp de 25 de ani victima violenței
domestice, iar acum vrea să încurajeze femeile să vorbească despre suferința prin care trec.

5.2. Polit ia

Politia este prima autoritate la care apelează victima in cazul unui episod de violenta
domestica. Planul ce vizează intervenția politiei in cazurile de violenta domestica62:
Polițiștii sosiți la locul infracțiunii, trebuie sa efectueze o investigație p realabila
detaliata si sa pregătească rapoarte despre toate incidentele de violenta in familie.
Investigația efectuata de polițist si procesul -verbal întocmit de el la locul infracțiunii
trebuie sa determine: locul amplasării si starea victimei, sa determine prezenta suspectului
la locul infracțiunii, sa determine prezenta semnelor de violenta si tipul infracțiunii comise,
sa-i înmâneze victimei chestionarul despre drepturile victimelor infracțiunilor, este necesar
sa înlăture victima din câmpul de vedere al suspectului. In investigația prealabila, polițistul
trebuie sa efectueze interogarea separata a victimei si a suspectului, sa determine numele
tuturor martorilor, sa verifice buletinele de identitate, adresele si telefoanele tuturor
martorilor. P olițistul trebuie sa comunice victimei existenta diferitelor organizații ce acorda
ajutor victimelor violentei domestice
Asociația Lumen Iași63 in parteneriat cu Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor
Victime ale Violentei Domestice, au realizat broșura S top Violenta in Familie destinata cu
precădere lucratorilor de politie implicați in instrumentarea cazurilor de violenta domestica.
Scopul principal al elaborării si publicării broșurii Stop Violenta in Familie a fost facilitarea
accesului la informații le gate de caracteristicile violentei domestice pentru lucratorii din
politie, cu precădere cei din politia de proximitate. Broșura conține informații utile
lucratorilor din politie, dar si altor profesioniști implicați in prevenirea si intervenția in
situați i de violenta intrafamiliala:

62Ghid de i ntervenție în cazurile de violență domestică
63Monica ANCUȚA, Andreea CĂNILĂ, Mădălina CONSTANTIN, Gabriela MOISII, Marinela TĂTĂRĂȘANU, Cristina TOMA,
Stop Violența în familie, Editura Lumen, Iași, 2005

67
– caracteristici generale ale violentei domestice(definiții, forme de
manifestare, tipuri de violenta domestica);
– cauzele fenomenului violentei domestice;
– consecințele violentei domestice asupra membrilor familiei;
– elemente legi slative in baza cărora lucratorii de politie pot interveni in
cazuri de violenta intrafamiliala;
– instituții si organizații, resurse care acorda servicii de suport pentru
victimele violentei domestice, sau servicii de prevenire a acestui fenomen;

5.3. Auto ritatea publica locala

Atribuțiile ce revin consiliilor locale potrivit prevederilor Legii nr.705/2001 privind
sistemul național de asistenta sociala, tot mai multe probleme revin spre soluționare
administrației publice locale. Intervențiile administrație i publice locale, prin serviciile
specializate au ca scop refacerea sau dezvoltarea capacitatilor pentru depasirea unei situații
de nevoie sociala. Rolul administrației locale este de a asigura acordarea asistentei sociale
prin dezvoltarea sau infiintarea de servicii proprii, instituții de asistenta sociala, servicii
pilot sau prin concesionarea de servicii sociale unor furnizori de servicii sociale specializați,
acreditați in condițiile legii( unitati de asistenta medico -sociala, asociații sau fundații, cu lte
religioase, persoane fizice) sau finanțarea asociațiilor si fundațiilor romane cu personalitate
juridica care infiinteaza si administrează unitati de asistenta sociala cu proceduri si planuri
de intervenție si asistenta, monitorizarea, evaluarea costur ilor si eficientei serviciilor
sociale acordate, in conformitate cu actele normative in vigoare.
Serviciile sociale sunt asigurate de către autoritatile administrației publice locale si
se organizează la nivel comunitar, in funcție de nevoile identificate, de numărul
potențialilor beneficiari, de complexitatea situațiilor de dificultate si de gradul de risc social.
Serviciile sociale pot fi servicii de asistenta sociala si servicii de îngrijire social -medicala.
Serviciile de asistenta sociala acorda masuri de urgenta pentru victimele violentei
domestice. Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații

68
de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala.
Aceste servicii acorda masuri de urgenta si victimelor violentei domestice.
Serviciile specializate au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea
capacitatilor individuale pentru depasirea unei situații de nevoie sociala. Asistenta sociala
a femeilor victime ale violentei domestice poate fi realizata in cadrul diferitelor instituții
sociale de asistenta si protecție a femeilor victime ale violentei domestice. Centrul de
Asistenta si Protecție a femeilor victime ale violentei domestice se conduce după
următoarele principii:
 respectare a drepturilor persoanei
 apărarea dreptului femeii de a fi sănătoasa fizic si psihic
 apărarea dreptului femeii de a nu fi obiect al maltratării domestice
 asigurarea egalității dintre sexe;
 respectarea demnității persoanei;
 confidentialitatea;
 respectarea dr eptului de decizie al femeii victima;
 tratarea individuala;
 atitudine egala si stima fata de toate femeile care necesita ajutor, indiferent de varsta,
apartenenta etnica sau religioasa;
 atitudine nonacuzatoare fata de femeia victima a violentei: intelegere , stima,
sustinere.
Obiectivul major al consilierii in centrele de asistenta si protectie a femeilor victimizate
consta in oferirea unui suport emotional si ajutor de prima urgenta victimei. Pentru acesta,
consilierul este necesar sa poata: sa asculte, sa demonstreze intelegere, sa determine
nevoile femeii victima, sa demonstreze atitudine pozitiva fata de client, sa lamureasca cat
mai clar alternativele.

69
CAPITOLUL 6
STUDII DE CAZ PRIVIND VIOLENȚA DOMESTICĂ

6.1. Metodologia de cercetare

Studiul de caz:
Pentru a realiza obiectivele mi -am propus să utilizez cercetarea prin metode de tip
calitativ: observația și studiul de caz. Informațiile culese au fost sintetizate și centralizate
sub forma fișelor de observație individuala.
Studiul de caz „este o tehnică specială a culegerii, a punerii în formă și a prelucrării
informațiilor care încearcă să arate caracterul evolutiv și complex al fenomenelor, referitor
la un sistem social cuprinzând propriile sale dinamici.” 64Aceasta metoda constă în „a
raporta o situație reală, luată în contextul său, și o analiză pentru a vedea cum se manifestă
și mai ales cum evaluează fenomenul care îl interesează pe cercetător”. Unul din avantajele
studiului de caz este că furnizează o situație în care putem observa jocul unu i număr mare
de factori care interacționează, permițând astfel să fie recunoscute complexitatea și bogăția
situației sociale.
Septimiu Chelcea65 arata ca studiul de caz se particularizează în cadrul cercetării
sociologice prin faptul că „este ințeles ca un sistem integrat , abordat holistic, cercetarea
interesându -se mai mult cum, decat de ce, fenomenul studiat prezentându -se intr -un anumit
mod , cazul fiind un fenomen contemporan în contextul social real”
,, Studiul de caz este o tehnica specia lă a culegerii, a punerii în forma si a prelu-
crării informației la un sistem social cuprinzând propriile sale dinamici"66

64 Robert Yin , Studiul de caz, Polirom, 2005
65 Psihos ociologie. Teorie și aplicații, coordonator, București, Editura Economică, 2006.
66 Alex. Mucchielli, ,,Dictionar al metodelor calitative în stiintele umane si sociale", Ed. Polirom, Iasi, 2002, p. 407.

70

6.2. Justificarea temei

a) Tema : Violența domestica în rândul femeilor – fenomen social.
Am ales să vorbesc despr e violența domestică, pentru că este o problemă socială ce
afectează viața cotidiană a societății noastre, care ne amenință direct sau indirect siguranța
de fiecare zi, în mod dureros. Violența intrafamilială a cunoscut o amploare semnificativă
dupa 1990, urmare a sărăciei, a nivelului de trai scăzut și a perioadei de tranziție. Aceste
elemente reprezintî factorii externi ai violenței conjugale.
Violența domestică a fost considerată multă vreme un fenomen normal și ascuns
în societatea tradițio nală, pentru cî barbații aveau dreptul de exercitare a puterii asupra
membrilor familiei. Conștientizarea acestei probleme sociale este de patru decenii,
principalul motiv fiind perceput ,,tabu" de comunitate, nefiind admisă nici o intervenție
din afară î n cadrul familiei. Acest fenomen este deseori alimentat de miturile superiorității
masculine și legitimate astfel din punct de vedere cultural. Tiparul bărbatului care -și
dovedește masculinitatea prin acte violente asupra celor din mediul lui apropiat est e
prezent în mare măsură în societatea românească.
b) Universul cercetării
Grupul țintă a cercetării în domeniul violenței domestice este reprezentată de
femeile ce au fost victime ale violenței în familie.
c) Obiectivele cercetării
Prin aceasta ce rcetare mi -am propus să studiez:
A: Cauzele care stau la baza violenței dintre soți și care au determinat creșterea
semnificativă a cazurilor și consecințelor violenței în familie.
B: În ce masură cauzele enunțate pe parcursul lucrării au un rol important în apariția
fenomenului de violență domestică.

71
d) Documentarea
Pentru documentare am discu tat cu femei victime ale violenț ei conjugale dintr -un
adapost destinat victi melor violenț ei domestice din București. Menționez că în județul
Călărași nu ex istă astfel de adăposturi.

e) Definirea conceptelor
Violenț a: ,,utili zarea fortei si a constrângerii de catre un individ, grup sau clasa
sociala în scopul impunerii vointei lor asupra altora" 67
Violenț a domestică : ,,ansamblu conflictelor din grup ul marital care au ca efect
maltratarea partenerului. orice forma de agresiune, abuz sau intimidare, dirijata împotriva
unui membru al caminului familial, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul
familial"68
Educa ție: ,,ansamblu de masuri aplicate în mod sistematic în vederea formarii si
dezvoltarii însusirilor intelectuale, morale si fizice ale oamenilor" 69
Nivel de trai : ,,gradul de satisfacerea necesitatilor umane specifice unei
colectivitati, grup social, localitati sau persoane"70
Feminismul : ,,este miscarea care pledeaza pentru egalitate sociala, politica si
economica a femeilor cu barbatii. Acesta sustine oportunitatile egale, promovarea,
emanciparea si dezvoltarea femeilor. Feminismul reclama dezechilibrul de putere car e
exista între femei si barbati si se opune subordonarii femeii de catre barbat atât în familie
cât si în societate" 71
Sexismul : ,,reprezinta credinta sistematica ca femeile sunt inferioare barbatilor si
este exprimat prin limbaj, politici si practice cotidiene. Ca efect, apare o desconsinderare a
experientelor feminine si inteiorizarea credintelor ca ceea ce fac feme ile este lipsit de
importanta. Aceasta apare în domenii ca religia, filosofia, mituri, legi, politica si în reactii

67 Zamfir, Vlasceanu, ,,Dictionar de sociologie ", Ed. Babel, Bucure sti, 1998
68 (Radulescu, S.M., ,,Sociologia Violentei (Intra)familiale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001).
69 Schiopu,Ursula (coord.), ,,Dictionar de psihologie", Ed. Babel, Bucuresti, 1997).
70 (Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar (coord.), ,,Dictionar de sociologie", Ed. Babel, Bucuresti, 1998).
71 Ina, C uric; Lorena, Vaetisi, ,,Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Dictionar de termeni", Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2005,anexa 4,
p. 133.)

72
cotidiene în ceea ce priveste genul. De asemenea este o idiologie care împiedica eliminarea
discriminarilor pe baza de sex si submineaza mas urile legale care asigura egalitatea de
sanse" 72
Egalitate de gen : ,,reprezinta protectia, promovarea si respectar ea drepturilor
umane ale barbatilor si femeilor. Ea implica asigurarea si oferirea sanselor egale pentru
femei si barbati, care se implica în mod activ si voluntar în diverse activitati, în funtie de
caracteristicile incividuale, fara a fi constânsi de con otatiile culturale si sociale date de
apartenenta la o categorie de sex sau alta"73
Rolurile de gen : ,,sunt expresia identitati 232i87c i de gen. Ele sunt învatate în
procesul de socializare si cuprind comportamente feminine si masculine pe care membrii
unei societati sunt încurajati sa le adopte: comportamentul de sot sau sotie, tata sau mama
etc. Rolurile au câteva f unctii importante: ghideaza comportamentul personal si social;
servesc ca standarte permitând membrilor sa fie siguri în legatura cu lucruri care altfel nu
ar fi ambigue; permit identificarea, satisfacând o nevoie de cunoastere de sine si a
celorlalti" 74
Violul marital: ,,Se refera la orice act sexual obtinut prin forta, în cadrul relatiei
de cuplu dintre sot si sotie . a) folosirea constrângerii si a fortei fizice, b) initierea unui
contact sexual împotriva dorintei sotiei/sotului. c) obtinerea consimtamântului prin
amenintare directa sau indirecta". 75
Stereotipurile de gen: ,,sunt sisteme organizate de credinte si opinii tipizate în
functie de sex. Acestea se refera la caracteristicele femeilor/barbatilor, dar si la trasaturile
calitatile feminitatii/masculinitatii. Prin ster eotipurile de gen se transmit asteptarile
societatii fata de femei si barbati, iar cei care depasesc aceste stereotipuri de cele mai multe
ori sut sanctionati de catre societate" 76

72 (Ina, Curic; Lorena, Vaetisi, ,,Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Dictionar de termeni", Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2005,anexa 4,
p. 134).
73 (Ina, Curic; Lorena, Vaetisi, ,,Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Dictionar de termeni", Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2005,anexa4,
p. 133.
74 Ina, Curic; Lorena, Vaetisi, ,,Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Dictionar de termeni", Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2005,anexa 4,
p. 133.)
75 Luana Miruna Pop (coord), ,,Dictionar de politici sociale", Ed. Expert, Bucuretti 2002, p.812)
76 Ina, Curic; Lorena, Vaetisi, ,,Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Dictionar de termeni", Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2005,anexa 4,
p. 134.).

73
Consumul de alcool : ,,prin consum se întelege folo sirea unui bun, alcool pentru
satisfacerea nevoilor personale" 77

6.3. Operaționalizarea conceptelor

DIMENSIUNI sI INDICATORI
DIMENSIUNE INDICATORI
Violenta verbala insulte, amenintari, jigniri.
Violenta fizica lovituri, raniri grave, provocari de
fracturi
Violenta sexuala
negarea sexualitatii. raporturi sexuale nedorite, denigrarea sau
Violenta psihoemotionala santaj, denigrare, umilire în fata prietenilor,
rudelor, reducerea la tacere, gelozie.
Educatie ultima forma de învatamânt absolvita,
gradul de acces la informare.
Nivel de trai locuinta, venitur i, calitatea bunurilor consumabile
calitatea bunurilor de larg consum
Consum de alcool cantitatea de alcool consumata, comportament
de consum: unde? cu cine? cum? , reactii
negative în urma consumului.

6.4. Ipotezele cercetării
a. Cu cât consumul de al cool în familie este mai ridicat, cu atât creste riscul
violenȚ elor în familie.
b. Dacă favorizarea bă rbatului în miturile legate de rolurile de gen este mai raspândita
într-o comunitate, atunci violen ța va avea si ea o amploare mai mare.

77 Șchiopul, Ursula (coord.), ,,Dictionar de psihologie", Ed.Babel, Bucuresti, 1997).

74
c. Cu cât nivelul de t rai al familiei este mai scazut, cu atât riscul violentei domestice
creste.
d. Cu cât locul de mu nca al unuia dintre so ți este mai instabil sau inexistent cu
atât riscul apari ției violen ței este mai mare.
e. Dacă modelul parental oferit de tata este unul baza t pe violen ță, atunci riscul ca și
viitorul adult sa devina violent este mai mare.

6.5. Studii de caz

a) CAZUL 1
DATE DE IDENTIFICARE ALE PERSOANEI :
NUME : N.C.
V ARSTA :42 ani
SEX : feminin
STUDII : studii medii
OCUPATIE : pensionata pe caz de boala
STARE CIV ILA: casatorita
COPIII : o fata ( 16 ani)
Date relevante din familia de origine:
N.C. a refuzat sa vorbeascaa despre copilaria sa.
Date relevante din timpul casatoriei :
N.C. s -a casatorit la 21 ani cu N.N. care era mai tânar cu doi ani. Dupa 7 ani de
casat orie, N.N. începe sa aiba crize de furie, în timpul carora sotia si fiica au învatat sa stea
deoparte. Pâna în martie 2005, N.N. nu si -a lovit niciodata sotia, dar odata cu pierderea
locului de munca a devenit foarte nervos , nemultumit de propria situatie . N.C. nu a mai
putut suporta starile de furie ale sotului sau manifestate prin aruncarea obiectelor, bruscarea,
lovirea membrilor familiei, astfel încât a apelat la un asistent social din cadrul Directiei
Generale de Asistenta Sociala. Acest asistent soci al a orientat -o catre un adapost pentru
victimele violentei domestice. Aici N.C. însotita de fiica sa de 16 ani, a stat o perioada de

75
3 luni de zile , iar ajutata de asistentul social a gasit o locuinta provizorie, divortul fiind
singura solutie.
CONCLUZI I:
Cauzele violentei domestice în acest caz au fost starea materiala precara,
pierderea locului de munca al sotului, lipsa de comunicare.
b) CAZUL 2
DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI:
NUME: M. E.
VÂRSTA: 27 de ani
SEXUL: Feminin
STUDII: 12 clase
OCUPAȚI E: vânzator
STAREA CIVILĂ: casatorita
COPII: 3 copii (o fata de 5 ani, doi baieti gemeni de 4 ani).
Date relevante din familia de origine:
M.E. provine dintr -o familie monoparentala, a fost victima indirecta a violentei în
familie, fiind martor al s cenelor traumatizante dintre mama si tatal ei unde tatal a decedat
într-un accident de masina în care era în stare de ebrietate. Ne informeaza ca la ea (M.E.)
în familie alcoolul era rege. Tatal a decedat când ea avea 14 ani. Evenimentele
traumatizante din copilarie au marcat -o psihic, lucru manifestat prin comportamentul ei
vis-à-vis de baieti în adolescenta. Mama (M.E) a vazut ca fata nu se casatoreste si neavând
nici un prieten a casatorit -o fortat cu un amic de al ei. Fapt care era mai mare decât ea cu
15 ani. M.E. de la începutul casatoriei era cuprinsa de teama, apoi s -a schimbat atitudinea,
deoarece dupa respect a aparut si flacara de iubire. Dupa aparitia primului copil relatiile
dintre cei doi au început sa se deterioreze. M.C, sotul lui M.E. a deve nit agresiv în limbaj
si gesturi. A început sa fie tot mai des nemultumit de felul în care gatea si spala M.E. De la
cuvinte jignitoare, la palma, pumni a fost un pas. Relatiile dintre cei doi deveneau din ce
în ce mai tensionate; în schimb M.E. spera ca l ucrurile vor inta în normal. M.E, era deseori
umilita fata de rudele si prietenii lui, vorbindu -i foarte urât. De la palma, pumni a trecut la

76
batai crunte ajungând sa o bata cu ceartaful ud. Momentele de agresiune apareau când M.C,
sotul lui M.E. obisnuia sa consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj si
gesturi. Dupa aparitia primului copil nu -si suporta copilul. M.E a încercat sa -si explice ce
s-a întâmplat cu sotul sau de a devenit din ce în ce mai violent fata de ea si copil. De fiecare
data când încercam sa discut sau sa -i cer explicatie, M.C o viola. Asa au aparut cei doi
baietei gemeni. Desi o batea si o viola, ea înca îl mai iubea. A încercat sa ramâna în relatie,
dar frecventele batai administrate ei si copiilor sai au determinat -o sa fuga la mama ei.
Sotul sau a venit dupa ea luând -o cu forta acasa unde a batut -o crunt. În noaptea respectiva
ajutata de o prietenea de la munca, reuseste sa fuga din Ploiesti luând trenul catre Bucuresti.
Aici alaturi de prietena ei a mers la Directia G enerala de Asisitenta Sociala Sector 1 unde
a purut sa vorbeasca cu un asistent social din cadrul serviciului de prevenire si abandon.
Asistentul social a orientat -o catre un Adapost pentru Victimele Violentei Domestice. În
adapost a gasit un mediu securiz ant si lipsit de violenta. Aici a primit consiliere psihologica,
juridica si asistenta medicala. A reusit, ajutata de asistentul social pe fetita si cei doi baietei
sa-i înscrie la o gradinita, iar taxele gradinitei fiind suportate de adapost. M.E este hot arâta
sa divorteze. Ea a reusit sa se angajeze vânzatoare la un super market. În present, cazul este
în curs de rezolvare, M.E fiind în continuare în adapostul respective.

CONCLUZII:
M.E provine dintr -o familie care a cunoscut violenta domestica. Desi nu si-a dorit
sa se casatoreasca de teama de unui sot agresiv si alcoolic, mama ei a fortat -o sa se
casatoreasca cu un amic de -al ei temându -se sa nu ramâna fata batrâna. În acest caz, cauzele
violentei domestice în aceasta familie sunt mai multe, în primul r ând vârsta partenerului
este foarte mare, alcoolul, gelozia. Aceasta explica schimbarea de comportament a lui M.C
fata de sotie. De aceea M.C nu mai era multumit de felul în care sotia sa gatea si spala.
Ajunsa în adapost pentru victimele violentei domesti ce a primit consilierea
psihologica de care avea foarte mare nevoie. Tot aici i s -a asigurat si consiliere juridica
pentru a deschide actiune de divort.
c) CAZUL 3

77
DATE DE IDENTIFICARE:
NUME: D.E
VÂRSTĂ: 33 de ani
SEX: Feminin
STUDII: Studii superioare
OCUPAȚ IA : Profesor
STAREA CIVILĂ: Casatorita
COPII: Un copil de 3 ani
Date relevante din copilarie:
D.E provine dintr -o familie în care violenta domestica nu si -a gasit locul niciodata.
D.E este singura la parinti. Relatia dintre parintii sai este bazata pe dra goste si respect.
Când vorbeste despre familia ei de origine are numai cuvinte de lauda si spune ca la o astfel
de familie visa sa aiba si ea, dar nu a avut parte.
Date relevante din timpul casatoriei:
D.E l -a cunoscut pe sotul ei în timpul facultatii. La finele facultatii s -au casatorit
si s-au mutat la el. D.E a locuit o perioada în casa socrilor ei apoi a reusit sa cumpere un
apartament ajutata de parintii ei. Problemele au început sa se manifeste la scurt timp dupa
se s-au casatorit. Din motive neînsemn ate apareau discutii aprinse. M.E obisnuia sa
consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj si gesturi. Atunci când
consuma alcool spargea toata vesela si îi vorbea foarte urât sotiei si copilului sau. Pe baietel
nu-l suporta deloc desi era a l lui. D.E spunea ca deseori îl batea si îi vorbea urât astfel încât
baiatul a început sa aiba cosmaruri în timpul noptii, sa faca pe el atunci când era certat. D.E
se decide sa plece sa plece de acasa pentru ca nu a mai suportat comportamentul agresiv al
sotului. Se adreseaza Directiei Generale de Asistenta Sociala Sector 1, de aici este orientata
catre un adapost pentru victimele violentei domestice. Dupa spusele lui D.E ,,în familia
sotului meu, violenta era la ea acasa… tatal lui obisnuind în tinerete sa o bata pe mama lui".
D.E spune ca nu a fost batuta dar copilul era frecvent batut de acesta, lucru care l -a
traumatizat psihic. În adapost a beneficiat de consiliere psihologica pentru copil si juridica,
hotarând sa intenteze divort. Sotul acesteia a î nceput sa o urmareasca. El a venit la scoala

78
unde preda D.E. Fara ca aceasta sa stie, si a asteptat -o sa iasa de la ore. O colega l -a vazut
si ia spus ca sotul ei sta în parculetul de lânga scoala. Din acel moment a început sa fie
terorizata de gândul ca a r putea veni dupa ea la adapost si sa -i ia copilul. Într -o zi asistentul
social a avut surpriza de a vorbi chiar sotului D.E. Acesta venise sa întrebe daca sotia lui
locuieste în adapost. Asistentul social a negat ca aceasta ar locui în adapost.
Desi îl ba tea tot timpul, sotul acesteia a spus asistentului social ca nu poate trai
fara copil. Dupa aceasta vizita asistentul social de la adapost a luat legatura cu cei de la
D.G.A.S., astfel încât s -a dispus ca D.E sa fie mutata în alt adapost pentru o mai buna
protectie. În prezent se afla în alt adapost fiind în proces de divort si partaj.
CONCLUZII:
În acest caz principalele cauze ale violentei domestice este alcoolul si preluarea
modelului agresiv patern. Teoria învatarii sociale spune ca tinerii învata din f amilie sa
aprecieze si sa utilizeze violenta ca legitima în rezolvarea unor situatii. Asa si sotul lui D.E
ce a vazut în familia sa de origine, a preluat în comportamentul sau, manifestându -se
violent mai ales pe fondul consumului de alcool.
Aruncarea obie ctelor si violenta verbala vin sa completeze violenta fizica care
lasa urme vizibile la nivel psihic mai ales pentru copil.
d) CAZUL 4
DATE DE IDENTIFICARE:
NUME: N.A
VÂRSTA: 37 de ani
SEX: Feminin
STUDII: Medii
OCUPAȚIA: Casnica
STAREA CIVILĂ: Casatorita
COPII: 3 copiii (14 ani, 10 ani, 3ani)
Date relevante din copilarie:
N.A a avut o copilarie nefericita. A pierdut parintii înca de la o vârsta frageda.
Avea doar 11 ani când parintii ei au avut un accident si au decedat. A trecut foarte greu

79
peste acest s oc. Din acel moment a fost crescuta de o matusa care o batea si o neglija, lucru
care a determinat -o sa se casatoreasca destul de repede. Astfel s -a casatorit la 18 ani cu V .C.
Date relevante din timpul casatoriei:
S-a casatorit din dragoste cu V .C. Fiind foarte gelos a început sa o bata fara ca
aceasta sa aiba vreo vina. Au întâmpinat greutati materiale evidente deoarece N.A era
casnica, iar sotul sau lucra ca sezonier în agricultura. Neavând surse financiare sigure multe
din discutiile care aveau loc din tre cei doi soti aveau ca subiect banii. Ea îi reprosa ca daca
nu ar mai bea ar putea sa se descurce mai bine. La auzul acestor vorbe sotul reactiona
violent. El motiva consumul de alcool, ca are nevoie sa bea pentru a mai uita de saracia în
care se afla. Când a aflat ca sotia a ramas a treia oara însarcinata a început sa consume
alcool din ce în ce mai des si în cantitati foarte mari. Se descurca mai greu cu bani, el nu
mai gasea de lucru asa ca N.A a început sa munceasca ca menajera pentru a avea ce sa le
dea sa manânce copiilor. În urma unui conflict pentru ca nu mai aveau bani pentru a
cumpara mâncare N.A a fost batuta crunt astfel ca a ajuns în spital nascând prematur un
baietel.
De aici dupa externare ajutata de asistentul social al maternitatii ajuns într-un
adapost pentru victimele violentei domestice. Aici a primit consiliere psihologica de care
avea nevoie fiind în stare de depresie. A fost ajutata sa îsi gaseasca de lucru la o croitorie.
Dupa 3 luni de stat în adapost convinsa de sot s -a întors aca sa, desi asistentul social al
adapostului a rugat -o sa se gândeasca foarte bine asupra deciziei, spunându -i ca sotul nu s –
a schimbat desi a acceptat sa participe la sedinte de consiliere psihologica. N.A s -a întors
acasa cu speranta în suflet ca totul v -a fi mai bine.
CONCLUZII:
În acest caz factorii declansatori ai violentei domestice sunt: nivelul de trai
scazut, locul de munca instabil al sotului, alcoolul si gelozia. Însa, principalul factor al
violentei în acest caz au fost veniturile insuficiente care generau un nivel de trai scazut. În
jurul acestei cauze s -au dezvoltat o multime de conflicte.
Cu cât numarul de copii creste cu atât starea de saracie este din ce în ce mai
evidenta, fapt relevant si din acest caz.

80
e) CAZUL 5
DATE DE IDENTIFICARE :
NUME: V.P
VÂRSTA: 33 de ani
SEX: Feminin
STUDII: 12 clase
OCUPAȚIA: Agent de vânzari
STAREA CIVILĂ: Casatorita
COPII: un copil de noua ani.
Date relevante din copilarie:
V .P provine dintr -o familie în care dragostea si respectul domina, unde totul
este legat de t raditie si religie. Ei fiind o familie de unguri. V .P are o sora de 19 ani cu care
se întelege foarte bine. Familia ei a mers pe premisele ca odata casatorit trebuie sa ramâi
alaturi de partener pâna la moarte. Aceste principii au fost transmise celor doua fiice înca
din copilarie. V .P întotdeauna s -a înteles mai bine cu bunelul din partea tatalui decât cu
parintii ei. Mama sa a fost întotdeauna mai distanta din punct de vedere afectiv fata de V .P,
asa se explica apropierea fata de bunic. Tatal pentru V .P e ra doar tata, nu se implica în
nimic, cauza fiind ca nu a avut baieti.
Apropierea de bunic s -a datorat faptului ca locuiau în aceeasi curte cu el. Iar
distanta mare dintre cele doua surori a facut ca V .P sa simta lipsa surorii în timpul copilariei
sale.
Date relevante din timpul casatoriei:
V .P se casatoreste la vârsta de 20 de ani, dupa o perioada de prietenie cu sotul
sau. Astfel dupa trei luni, dupa ce l -a cunoscut pe N. s -au casatorit. V .P spune ca a fost
dragoste la prima vedere si de aceea s -au casato rit atât de repede. Fericirea însa nu a durat
mult. Au început sa se certe din motive neînsemnate dar care au contribuit la deteriorarea
relatiei. Ea încerca sa comunice ca sa vada de unde a început totul, însa N. ramânea de
multe ori indiferent sau spunân d ca nu are timp sa asculte ,,balade". Atunci si -a dat seama

81
ca s-a grabit casatorindu -se asa repede fara sa -l cunoasca bine. Încetul cu încetul lucrurile
s-au agravat.
De la cuvinte urâte la palma a fost un pas, apoi pumni si chiar tentativa de a o
ucide. A avut intentia de multe ori sa divorteze dar nu a facut -o pentru ca parintii ei iau
spus ca acest lucru o v -a face de râs fata de cunoscuti. Pentru ca nu a avut sprijin din partea
parintilor sai a continuat sa stea în relatie. V .P ne povesteste cu lacrim i în ochi. Spunea ca
sotul ei se manifesta violent mai ales dupa ce consuma alcool. Simtea ca nu are cu cine
vorbi, ca se loveste de indiferenta sotului. Începuse sa creada ca sotul ei are o amanta
datorita telefoanelor inexplicabile pe care le primea sotu l. Dupa câtiva ani de casatorie V .P
a ramas însarcinata. A crezut ca daca va avea un copil relatia cu sotul se v -a îmbunatati,
dar din pacate aceasta s -a întâmplat doar câteva luni, unde ciclul violentei domestice a
început sa se repete. În ciuda incidente lor familia ei de origine nu a sustinut -o spunându -i
ca trebuie sa faca ceea ce îi cere el. În momentul de fata continua sa stea în relatie sperând
ca totul va fi bine.
Relatia dintre cei doi în momentul de fata ,,pare a fi intrat în normalitate", desi
înca traieste cu teama în suflet ca poate într -o zi va fi ucisa de el într -un moment de furie.
CONCLUZII:
V .P nu a tinut cont de zicala româneasca:,, casatorie pripita, despartire sigura".
Ea nu l -a cunoscut destul de bine pe el ca sa se casatoreasca. Alte ca uze sunt: alcoolul, o
relatie extraconjugala a sotului, lipsa de comunicare care a generat violenta fizica, verbala
si psihologica. Una dintre cele mai principale cauze fiind lipsa suportului familiei de
origine au determinat -o sa ramâna în continuare în r elatie.
f) CAZUL 6
DATE DE IDENTIFICARE :
NUME: M.A
VÂRSTA: 24 de ani
SEX: Feminin
STUDII: 12 clase
OCUPAȚIA: Casnica

82
STAREA CIVILĂ: Casatorita
COPII: 3 copiii (10 ani, 3 ani, 1 an)
Date relevante din copilarie:
M.A a refuzat sa vorbeasca despre cop ilaria sa.
Date relevante din timpul casatoriei:
M.A s -a casatorit din dragoste. Dupa parerea ei era barbatul ideal chiar avea
bunele maniere în sânge, însa cu exceptia geloziei. M.A spune ca era foarte îndragostita de
atentia acordata ei si de aceea nu a acordat mare importanta faptului ca M.C era gelos pe
orice. M.A s-a casatorit cu M.C. Primul an de casnicie a fost linistit, apoi a aparut primul
baiat, ceea ce a adus la certuri în familie. M.C lucra agent de vânzari. Dupa casatorie el era
cel care aduce a bani în casa si tot el îi administra. El afirma tot timpul ca femeile sunt ca o
pacoste daca au bani. Iar când i -am sugerat ideea ca sa lucrez si eu, mi -a dat o palma si mi –
a spus sa ma mai gândesc la asa ceva, deoarece el este barbat si el trebuie sa ad uca bani în
casa. A început sa fie gelos pe baiat, deoarece îi acorda mai multa atentie. Dupa spusele lui
M.A ,,sotul meu era gelos si chiar pe vecinul nostru care ma saluta". Din motive
neînsemnate apareau discutii aprinse.
M.C obisnuia sa consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj si
gesturi. De fiecare data când încercam sa discut sau sa -i cer explicatii sotul ma batea si ma
viola. Asa au aparut ceilalti doi copii. A încercat sa ramâna în relatie pentru ca înca mai
tinea la el si mai spe ra ca lucrurile vor intra în normal. Dar frecventele batai administrate
ei si copiilor sai au determinat -o sa apeleze la Directia Generala de Asistenta Sociala sector
1, unde a putut sa vorbeasca cu un asistent social din cadrul serviciului de primire si
abandon. Asistentul social a orientat -o în adapostul pentru victimele violentei domestice.
În adapost a gasit un mediu linistit si lipsit de violenta. Aici a primit consiliere psihologica,
juridica si asistenta medicala.
Ajutata de asistentul social a reusi t sa-l dea pe baiatul cel mare la scoala si ceilalti
doi baieti sa -i înscrie la o gradinita, iar taxele gradinitei fiind suportate de adapost. Ea a
reusit sa se angajeze vânzatoare la un chiosc de ziare, si în final se hotarâse sa dea la divort.
CONCLUZII:

83
În acest caz principalul factor declansator a fost gelozia. O alta cauza este
alcoolul administrat des, lipsa de comunicare care a generat violenta fizica, sexuala si
psihologica. În jurul acestor cauze s -au dezvoltat o multime de conflicte care au genera t
violenta.

g)CAZUL 7
DATE DE IDENTIFICARE :
NUME: C. L
VÂRSTĂ: 30 de ani
SEX: Feminin
STUDII: Medii
OCUPAȚIA: Menajera
STAREA CIVILĂ: Casatorita
COPII: un copil de 2 ani
Date relevante din copilarie:
C. L provine dintr -o familie în care violenta domes tica domina în familie. Fiind
martora si victima a scenelor traumatizante dintre mama si tatal ei. Tatal a decedat din
cauza alcoolului iar mama a decedat din cauza batailor dese administrate de sot. Ea fiind
un singur copil la parinti.
Ramânând la 17 ani fara parinti, s -a casatorit cu vecinul ei care era cu 10 ani mai
mare.
Date relevante din timpul casatoriei:
C.L s -a casatorit cu V .B, care era vecin de palier. C.L a fost traumatizata de
moartea mamei sale si nu -si imagina viata fara mama. Însa a început sa-si revina datorita
atentiei si iubirii acordata ei de catre sot. Problemele au început la scurt timp dupa ce s -au
casatorit. A început sa fie foarte gelos si sa o bata fara ca aceasta sa aiba vreo vina. V .B
lucra paznic la o gradinita. C.L era menajera la aceiasi gradinita. Locul de munca al sotiei
l-a gasit el, deoarece din pricina geloziei a adus -o sa lucreze lânga el ca sa o poata
supraveghea. V .B i -a interzis sotiei sa nasca copii, motivând ca daca v -a naste îl v -a ucide.

84
V .B obisnuia sa consume alco ol frecvent dupa care devenea agresiv si o acuza ca
este ,,usuratica". A dus -o la medic pentru a i se administra anticonceptionale, pentru a nu
ramâne însarcinata. A avut intentia de multe ori sa divorteze, dar nu a facut -o pentru ca nu
avea unde se duce, deoarece casa parintilor sotiei o vându -se sotul. Pentru ca nu a avut
sprijin din partea nimanui a continuat sa stea în relatie.
C.L ne povesteste cu lacrimi în ochi despre dorinta ei de a avea copii. Într -o zi
C.L nu a mai luat pastilele si a ramas însar cinata. Când a aflat sotul a început sa o bata
crunt, astfel încât C.L a ajuns în spital nascând prematur o fetita. De aici dupa externare
ajutata de asistentul social al maternitatii a ajuns într -un adapost pentru victimele violentei
domestice. Aici a pri mit consiliere psihologica de care avea nevoie fiind în stare de depresie.
Tot aici a fost ajutata sa -si gaseasca de lucru ca femeie de serviciu la o scoala.
Dupa câteva luni de zile ajutata de asistentul social a gasit o locuinta si s -a hotarât
sa divorte ze.
CONCLUZII:
Factorii declansatori în acest caz sunt administrarea frecventa de alcool, lipsa de
comunicare care a generat violenta fizica si psihologica. Principala cauza fiind gelozia.
Aceasta explica teama sotului de infidelitatea sotiei, care -l urmar ea peste tot.
Lui V .B îi era teama ca daca apare un copil, nu v -a mai primi atentia cuvenita.

85
CONCLUZIILE CERCETĂRII

În majoritatea cazurilor violenta domestica are un sens conturat si sunt aceleasi
factori de risc asupra familiei. De ex emplu: alcoolul si gelozia predomina în majoritatea
cazurilor. Femeile deseori mentioneaza ca barbatii devin agresivi când se afla în stare de
ebrietate. Bauturile alcoolice reduc capacitatea persoanei de a controla si a dirija
comportamentul, de aceea fem eile se consoleaza explicând impulsivitatea barbatului prin
influenta alcoolului. De fapt, agresorul are anumite caracteristici care îl împing deopotriva
spre alcoolism si violenta.
Femeia fiind supusa unei perioade îndelungate violentei, ea dev ine neputincioasa,
pierde încrederea în fortele proprii si nu este destul de puternica ca sa -si asume controlul
asupra vitii sale.
Ipotezele formulate s -au verificat în totalitate, desemnând o prioritate maxima de
adevar. Factorii declansator în majoritatea cauzelor desemneaza o subordonare a femeii.
Violenta împotriva femeilor, este larg raspândita în toata lumea. Aceasta ia atât
forme subtile, cât si evidente, fiind adânc înradacinate în practicele sociale si culturale si
astfel în ordinea ,,naturala" a lucrurilor. Violenta împotriva femeilor, în toate formele sale,
este o consecinta a raporturilor de putere inegale care exista între barbati si femei. Aceasta
nu pentru ca efectele inegalitatii de gen nu sunt evidente, ci pentru ca m entalitatile sunt
bine înradacinate în societate. Despre violenta domestica am putea spune ca este
manifestarea de inegalitate fizica existenta între barbati si femei apreciind ca aceasta
constituie un mecanism social prin care femeia este fortata sa aiba o relatie de subordonare
fata de barbat. Iar cauzele violentei conjugale fiind în primul rând nevoile sociale si
economice, urmate de droguri, alcool, lipsa unei locuinte adecvate, lipsa unei legislatii
sistematizata în domenii, neaplicarea prevederilor s i normelor internationale, gelozia,
incompatibilitatea, comportamentul sexual s. a. Pentru a reduce violenta si a proteja femeile
trebuie schimbate conditiile sociale si politice care contribuie la mentinerea acestei
probleme si structurile sociale care au institutionalizat violenta. Pentru a fi eficienti în
procesul de interventie este nevoie de:

86
1. mai multe centre de asistenta pentru femeile abuzate;
2. finantarea de servicii de catre statul român pentru femeile abuzate;
3. înfiintarea centrelor de consiliere pentru barbatii violenti;
4. pregatirea/instruirea reprezentantilor institutiilor care intervin în asistarea
victimelor violentei domestice: politisti, judecatori, avocati, medici legali, medici
generalisti, psihologi, asiste nti sociali, s.a.
Prin problematizarea diferitelor valori si norme care perpetueaza violenta, prin activitati de
constientizare a lor, putem diminua si chiar elimina mult din violenta structurala si chiar
directa. Problema nu consta în lipsa unei teorii bu ne – mai ales în conditiile în care România
a aliniat mare parte din legislatie la cea europeana si este semnatara unor conventii
internationale privind drepturile femeilor, ci în lipsa vointei si a viziunii politice de a crea
mecanismele necesare pentru a aplica aceasta teorie în practica.
Pentru ca egalitatea de sanse dintre femei si barbati sa existe într -adevar este nevoie de:
1. revalorizarea calitatilor feminine;
2. educarea barbatilor si femeilor în spiritul egalitatii de gen;
3. recunoasterea aspiratiei catre egalitate ca fiind legitima;
4. participarea la viata sociala si la toate actiunile care decurg din drepturile formale
de egalitate dintre femei si barbati;
5. sprijinirea femeilor de a intra pe piata muncii pentru a reduce dependenta
economica;
6. îmbunatatirea statutului social al femeilor prin revizuirea raporturilor sociale care
exista între femei si barbati.
Nu este suficient sa actionam la nivelul interventiei si preventiei violentei directe
fara sa lucram si la nivelul culturii si structurii sociale care reproduc constant aceasta
problema. si chiar în pofida modificarilor intervenite legislatiilor contemporane, pentru a
garanta drepturi egale barbatului si femeii, sotiei si sotului, atitudinile sexiste si conceptia
dublului standard prin care este judecata sexualitatea celor doua sexe au supravietuit , în
mare masura, pentru a mentine, în continuare, pozitia de subordonare a femeii fata de
barbat.

87
Fiecare caz de violenta conjugala se desfasoara în conditii specifice si are cauze
particulare, însa, exista o serie de factori comuni, care definesc existenta si tendintele
fenomenului la nivelul întregii societati. Apropierea fizica a persoanelor legate între ele
prin atâtea nevoi si experi ente duce inevitabil la probabilitatea de conflicte mai dese si
intense. Însa un factor majoritar care contribuie la violenta domestica este
imaginea ,,barbatului adevarat" în sensul ca, în multe subculturi – în unele societati în
întregime, masculii viole nti sunt apreciati si aplaudati fiindca reusesc sa -si impuna
autoritatea. Iar recurgerea la violenta este un mod prin care femeile sunt supuse si
controlate. Actele de violenta asupra femeilor nu se refera doar la abuzul direct care este
cel mai vizibil, c i includ tot ceea ce le împiedica sa – si puna potentialul în valoare. Violenta
domestica în familie nu este doar o problema domestica de care femeile trebuie sa – si
asume responsabilitatea. Aceasta este o realitate care se extinde dincolo de familie fiin d
continuta de toate valorile si institutiile societatii.
Dupa unii sociologi comportamentul non -violent poate fi învatat la fel ca si cel
violent. Culmea e ca toti se declara împotriva fenomenului, dar prea putini cei care
contribuie cu ceva. Spre exemplu politia claseaza cazul la articolul ,,cearta între porumbei"
si conchide ca o astfel de gâlceava intima nu e de competenta bratului vigilent al legii.
Statul e de acord ca este o problema serioasa, dar nu o prioritate nationala. În ziua de azi
violenta domestica este pusa sub semnul firescului. Când un barbat loveste o femeie este o
infractiune (pedepsita prin lege), un abuz incalificabil. Iar o palma data unei femei
înseamna începutul sfârsitului, unde relatia trebuie sa se termine, deoarece e ste un ciclu al
violentei în care daca nu l-ai rupt nu vei iesi niciodata.
De-a lungul timpului, în mentalitatea oamenilor s -a format ideea conform careia
barbatul este ,,capul familiei", cel care aduce banii în casa si cel care trebuie respe ctat de
femeie, fara ca el sa -i acorde acelasi respect. În acelasi timp, exista femeia casnica, care
trebuie sa stea acasa la ,,cratita" sa aiba grija de copii si sa se îngrijeasca de gospodarie.
Însa, aceasta conceptie înca mai exista în modul de a gândi al unora dintre noi. Dar trebuie
sa schimbam aceasta idee si sa aratam ca femeile au personalitatea lor si pot fi foarte
competente. Chiar daca violenta împotriva femeilor este respinsa principial, mostenirile

88
care trebuie contracarate sunt foarte puternice în subconstientul colectiv. De altfel, sunt
foarte putini cei care promoveaza idei egalitare asupra raporturilor dintre sexe. Exista
multiple modalitati prin care societatea transmite un mesaj clar vis -a-vis de viata si
demnitatea femeii care val oreaza putin. Astfel, violenta asupra femeilor, este o problema
reala sustinuta de un sistem valoric si atitudinal care considera violenta un
comportament ,,normal".
Violenta domestica afecteaza dramatic generatiile viitoare. Copiii sunt deseo ri
abuzati alaturi de mamele lor, ceea ce îi predispune de a repeta acest tipar nu doar în
propriile familii ci si în societate în ansamblu, creând un cerc vicios. Existenta unui
paralelism clar între violenta din interiorul si cea din exteriorul familiei. Tolerarea în grad
înalt a violentei împotriva femeilor si fetelor la nivelul familiei influenteaza societatea în
general, existând studii care identifica violenta domestica ca o componenta cheie a multor
probleme sociale, exemplu fiind copiii strazii, exp loatarea copiilor, prostitutie, trafic.
Violenta este o problema de sanatate publica, având consecinte fizice, psihologice si sociale
asupra femeilor si fetelor uneori pe durata întregii vieti. De asemenea, violenta în familie
afecteaza dezvoltarea si pro ductivitatea tuturor societatilor, femeile fiind considerate
esentiale pentru dezvoltarea durabila. Inhibate de violenta sau amenintate cu violenta,
femeia nu contribuie la viata sociala si politica a unei societati pe masura potentialului de
care dispun.
Violenta împotriva femeilor, ca modalitate de manifestare a acestei dominatii, nu
este o problema imposibil de depasit, ci o constructie socio -culturala care tine de putere si
care poate fi schimbata. Schimbarea aceasta nu este însa una fac ila. Faptul ca violenta
împotriva femeilor este atât de adânc înradacinata în majoritatea culturilor lumii, face ca
efortul de a identifica structurile sociale si culturale care o fac invizibila, o tolereaza si
perpetueaza sa necesite multa creativitate si actiune pe termen lung si pe paliere diferite.
Desi problema violentei directe împotriva femeilor este insuficient abordata, accentul pus
preponderent pe prevenirea si combaterea acestei forme de violenta fara a pune în discutie
cultura si structura soc iala care o legitimeaza se poate dovedi contra -productiv pe termen
lung din cauza unei abordari de suprafata. Însa încearca sa se rezolve o problema prin

89
tratarea doar a efectelor si nu a cauzelor reale care ramân neinvestigate si necunoscute.
Pentru opr irea violentei nu este suficienta pedepsirea abuzurilor individuale, ci este nevoie
de schimbarea structurilor sociale care au institutionalizat aceasta violenta transformând -o
într-o norma fireasca. Pe de o parte este important ca indivizii sa – si asume
responsabilitatea pentru propriile acte violente, iar pe de alta parte societatea trebuie sa
puna în discutie si sa creeze mecanisme de transformare a violentei la toate nivelele. Astfel,
se impune crearea unui cadru la nivelul întregii societati care sa faciliteze dezvoltarea de
resurse si actiuni concrete pentru a transforma violenta împotriva femeilor si contribui la
punerea bazelor unor structuri sociale non -violente si a unei culturi sensibile la
problematica de gen. Prin urmare acest proces nu poate fi schimbat doar prin educatie
pentru largirea perspectivelor, prin promovarea de idei nonsexiste, fiind nevoie de
schimbari practice în viata de zi cu zi.
Cu toate ca schimbarile practice pot interveni cu dificultate în cazul în care
constie ntizarea acestei probleme este una slaba si chiar inexistenta, serviciile pentru
victimele violentei reprezinta o prioritate si nu trebuie neglijate în favoarea companiilor
educative. O femeia abuzata expusa unei companii educative pe aceasta tema nu gase ste
nici un refugiu. În aceste conditii este foarte importanta cresterea implicarii statului român
în rezolvarea acestei probleme care afecteaza o proportie atât de mare a cetatenilor sai,
continuitatea serviciilor oferite de diverse organizatii neguvernam entale fiind constant
amenintata de disparitia fondurilor straine obtinute cu dificultate prin diferite programe de
finantare. Ceea ce se impune în aceste conditii este activarea vointei politice de a actiona
în directia eliminarii inegalitatilor de gen si a violentei împotriva femeilor.
Desi organizatiilor care lucreaza pentru drepturile femeilor au semnalat sub
diverse forme si în nenumarate rânduri inegalitatile care exista în fapt între femeile si
barbatii din România, institutiile publi ce au abordat problematica egalitatii de gen în cadrul
procesului de negociere.
Viata amara a cuplului este generata si de gelozia unuia dintre soti, indiferent daca
are o baza reala sau nu. Cercetarile antropologice arata ca ea e prezenta în aproape toate
culturile lumii. Gelozia ia forme acute mai ales atunci când barbatul arata o preferinta

90
marcanta fata de o alta femeie. Probabil ca numarul femeilor geloase este mai mare, dar ca
intensitate si comportament violent asociat geloziei, domina barbatii. Ca sa nu se ajunga la
violenta, în cuplu e nevoie ca partenerii sa înteleaga ca foarte multe din fictiunile dintre ei
sunt cauzate de diferentele de perspectiva a unor probleme si nu din rautate sau egoism. Ei
trebuie sa accepte ca anumite trasat uri de personalitate ale celuilalt nu sunt ,,rele" ci apar
ca atare numai fiindca nu se potrivesc cu ale lui. La fel nici perspectivele diferite nu sunt
neaparat bune sau rele. Totusi, în multe ocazii, se impune o analiza a divergentelor
perspectivale si o negociere a lor. Conflictele apar si mai des între cei doi parteneri atunci
când regulile si continutul lui ,,trebuie" nu sunt explicite. Cel ce practica reguli rigide
si ,,tirania lui trebuie" asimileaza încalcarea regulii de catre partener cu ofensa la adresa
lui: ,,Nu m -a asteptat cu masa pusa, nu -i pasa de mine". În acord cu principiul gândirii
automate a distorsiunilor cognitive, partenerii cu probleme de întelegere ar trebui sa -si
examineze mereu rationamentele si aprecierile unuia fata de celalalt. Am putea spune ca
familia este în criza, iar depasirea ei reclama o restructurare de mentalitati si conduite la
nivel societal iar solutia nu este de reîntoarcere la valorile ,,clasice" familiale ale trecutului
(centrate pe dominatia masculina) ci de adapt are la modul efectiv a unei noi structuri si
ideologii familiale. Problemele familiei din tara noastra s -au intensificat si diversificat si
necesita o asistenta organizata.
Pe zi ce trece opinia publica si oficialitatile sunt tot mai sensibil e si active în ceea
ce priveste violenta domestica. Un rol important în aceasta problema la avut miscarea
feminista care milita nu numai o reconsiderare a statutului ei politic, profesional, cultural
în societate, ci si a statutului ei în familie. Afirmare a femeilor pe plan politic si profesional
în viata publica de ansamblu presupune o reconsiderare drastica a sarcinilor de rol din
familie. Daca înainte femeile acceptau departajarea de roluri si complementaritatea de tip
traditional, acum multe vad în comp lementaritatea de acest gen o mare inechitate si o
situatie conflictuala. De aceea, o tot mai mare parte a reprezentantelor sexului frumos nu
se mai angajeaza în mariaj, unele preferând sa aiba chiar copii în afara lui. Dar pentru cele
mai multe, solutia o ptima ar fi o noua redistribuire a rolurilor, o complementaritate bazata
pe o mare egalitate în toate, sau aproape toate, serviciile grupului domestic.

91
Astfel spus, în vreme ce complementaritatea traditionala rezulta din asocierea a
doua tip uri de activitati specifice (a barbatului si a femeii), cea moderna pretinde ca
amândoi soti sa fie implicati eficient în toate aspectele concrete ale vietii familiale. Astfel,
preocuparile fata de miscarea feminista si restructurarea profunda a rolurilor în familie sunt
însa si de alt gen, scotând în evidenta si alte pierderi previzibile pentru barbati. În relatia
conjugala traditionala, cuplu mama -fiu era central. Sotia traditionala îi oferea barbatului
aceleasi servicii pe care i le asigurase mama. Mai m ult, le completa, le întarea. Odata ce
casatoria moderna refuza acest rol, barbatul se simte ca un orfan , deprimat si derutat. De
asemenea, asteptarile de rol creeaza diferente reale în comportamentele barbatilor si ale
femeilor, în special prin socializa re. Altfel spus, cele mai multe caracteristici de
personalitate sunt induse prin diverse mecanisme psihosociale, adica este vorba de efectele
etichetarii care au consecinte serioase directe si indirecte, asupra vietii în familie. Iar odata
cu trecerea vrem ii, ca si orice rau uman, desi femeile se obisnuiesc cu greu, ele dezvolta
diferite strategii. Chiar daca mijloacele strategice nu reusesc, femeile se consoleaza cu
gândul ca asa le -a fost soarta. De asemenea, cunoasterea modului de a combate miturile
legate de violenta, care necesita un efort de colaborare din partea cercetatorilor, a
specialistilor, a mass -mediei, a organizatiilor din sfera civila si a tuturor celor implicati în
prevenirea violentei si protejarea familiei.
Aproape fiecare me mbru al unei familii, indiferent de categoria de rudenie, poate
experimenta în cursul ciclului sau de viata, un conflict familial concretizat adeseori, prin
acte de violenta, agresiune sau abuz. Daca conflictele constituie o constanta a vietii oricarui
grup social, inclusiv a familiei, violenta reprezinta un factor variabil dependent de
contextul social si de modelele culturale. Deci violenta sau abuzul contra sotiei este o forma
de compensare a unui deficit care împiedica convietuirea armonioasa în cadrul cuplului si –
i da partenerului sentimentul existentii unui complex de inferioritate.
Realitatea noastra sociala este caracterizata printr -o explozie a problemelor sociale,
culturale, morale, dar si printr -o cronica frustrare generata de incapac itatea în mare masura
mostenita din trecut de a face fata acestora. Spre exemplu femeile sunt victime ale
violentei domestice care trebuie ajutate sa faca propriile lor alegeri, sa ia propriile decizii

92
si sa învete sa-si conduca propria viata. Ele trebu ie lasate si încurajate sa -si asume
responsabilitatile propriilor decizii si sa -si exercite libertatea. Problemele de cuplu se
datoreaza, în general lipsei deprinderilor si a mecanismelor de adaptare a acestora.
Formarea unei noi competente duce adesea la rezolvarea problemelor si la dezvoltarea
personalitatii individului. Reiese ca, daca o societate se confrunta cu problematica apararii
victimelor violentei, modul în care o solutioneaza este o masura a maturitatii acelei
societati. Țelul acestei lucrari e ste promovarea intereselor victimelor violentei
intrafamiliale. Prin aceasta încerc analizarea conditiilor sociale, familiale si individuale
care pot conduce la agresivitate împotriva persoanelor vulnerabile, si nu în ultimul rând
constientizarea tuturor o amenilor privind existenta unor mecanisme sociale si legislative
de combatere a violentei.
Violenta în general este privita ca un fenomen interpersonal. În sens larg, violenta
domestica înseamna îndreptarea agresivitatii catre un membru de fam ilie, de obicei sotia.
Fenomenul este prezent în realitatea noastra, mai aproape sau mai departe de caminul
nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor si de cele privind
autocontrolul asupra impulsurilor. Deci societatea v -a trebui sa accepte deciziile femeilor,
sa le respecte libertatea de a alege si sa promoveze acele conceptii care favorizeaza
dezvoltarea neîngradita a personalitatii femeilor în sfera economica, politica, sociala,
culturala sau civila. Iar prevenirea viol entei domestice este schimbarea conceptiilor sociale
privind comportamentul agresiv, fundamentarea lor pe evidente stiintifice. Reducerea
semnificativa a violentei nu depinde de punerea în aplicare si de succesul la un moment
dat al uneia sau alteia, ci de amploarea unor actiuni concertate, sustinute de specialisti si
fundamentate legal, de informare a comunitatii privind modalitatile de protectie si de
mistificarea conceptiilor privind violenta.
Orice familie îsi organizeaza viata în propria casa, cu masuri folositoare întregii
familii, dar care presupun sacrificii prin autoconstrângere si control al instinctelor.
Oamenii nu sunt dispusi din cauza firii lor la o toleranta mutuala, pe care o implica
ordinea sociala. Constiinta car e este greu de cucerit, deoarece trebuie formata ca fiecare sa
ajunga sa -si controleze instinctele , iar societatea trebuie sa aiba interesul si datoria ca sa

93
mentina pe cetateni într -un anumit grad de ordine si cooperare sociala, opunându -se
violentei dome stice.

94
BIBLIOGRAFIE

1. Abraham, P., Infractiunile de înalta violenta în România, Ed Alternative,
Bucuresti, 2000.
2. Bernett, O., Miller, C.L., Perrin, R.D., Family violence across the lifespan. An
introduction,Thousand Oaks, London, New Delhi: Sage Pub, 1997.
3. Bourlet, A., Police Intervention in Marital Violence , Milton Keynes: Open
University Press, 1990.
4. Bodrug -Lungu, V ., Violenta domestica – aspecte sociale si legislative, Gender –
Centru USM, Fundatia Soros. Chisinau, 2005.
5. Collier, R., Masc ulinity, Law and the Family , London:Routledge, 1995.
6. Connors, J.F., Violence Against Women in the Family , New York: United Nations
Report, 1989.
7. Curic, I., Vaetisi, V ., Inegalitatea de gen: violenta invizibila, Ghid de lucru pentru
constientizarea si elimi narea violentei împotriva femeilor, Ed.Eikon, Cluj -Napoca,
2005.
8. Desurmont, M., De la violence conjugale a la violence parentale. Femmes en
detresse, enfants en souffrance, Ed. Eres, Ramon Ville Sain -Agne, 2001.
9. Dobash, R.E. & Dobash, R., Violence against wives. New York Free Press.,
10. Dragomir, O., Miroiu, M., Lexicon Feminist, Ed. Polirom, 2002.
11. Gallup., M. Survey on Violence against Women in Buharest Organisation, 2003.
12. Gelles, R.J., Family Violence.Sec Ed. Sage Publications, 1987.
13. Gordon, Marshall., Dict ionar de sociologie Oxford – Univers encyclopedic,
revizia traducerii si glosar de Sergiu Baltatescu, București, 2003.
14. Giddens, Anthony., Sociology . Cambridge : Polity Press, 2001.
15. Hearn, J., The violences of men,. London: Sage Pub, 1998.
16. Heise L., Pitanguy J., Germain A., Violence Against Wome n,Washington
D.C., The Hidden Health Burden, World Bank Discussion Papers, 1994.
17. Ilut., P, Sociologia si Antropologia Familiei, Ed. Polirom, Iasi, 2005.

95
18. Ilut., P, Sociologia Familiei, Cluj -Napoca 1994.
19. Karri Killen., Copilul maltratat, Timisoara, ed. Eurobit, 1998.
20. Kersty Yllo., Marital Rape , în Barnes, P. & Finkelman, P.
21. Domestic Violence. From a Private Matter to a Federal Offense (2), New
York: Garland, 1996.
22. Lorber, Judith – Paradoxes of Gender, London, 1994, p. 71.
23. Maynard, M., Winn, J., – Women Violence and Male Power, 1997.
24. Mannon, J., Domestic and intimate violence: an application of routine activities
theory in Agressionand violent behavior , Pergamon, 1997, vol.2, nr 1.
25. Marin, Any, J., Russo, Nancy Felipe, Feminist Perspectives on Male, Violence
Against Women: crisiqning O`Neil and Harway`s Model, London: Sage
Republications Thousand Oaks, 1999, p.20.
26. Mertus, J., Studiul despre dreptu rile umane ale femeilor, Ed. Chisinau, 2005, p.
111.
27. Millet, K., Sexual Politics , London: Rupert Hart -Davis, 1969.
28. Miroiu, M., Politici ale echitatii de gen, Ghid pentru Învatamântul Universitar din
Europa Centrala si de Est, Ed. Politeia – SNSPA, Bucurest i 2003.
29. Munteanu, A.&Popescu, M. (coord.), Violenta din perspectiva celor lipsiti de
putere . Un raport privind victimizarea în contextul violentei domestice în
România, UNICEF: 2000
30. Muntean A., Violenta domestica si maltratarea copilului, Timisoara,
Ed. Eurostampa, 2001.
31. Murdock, G., Social Structure, Macmillan, New York, 1949.
32. Neamtu, G., Tratat de Asistenta de sociala, Ed. Polirom, Bucuresti, 2003.
33. Olteanu, C.L., Gheonea, E.S., Gheonea, V ., Femeile în România comunista,
Ed. Politeia -SNSPA, Bucuresti, 200 3.
34. Okin, Susan Moller, Justice, Gender, and the Family, New York; Basic Books,
1989, p. 126 -127.

96
35. Radulescu S., Sociologia violenttei (intra)familiale. Victime si agresori în familie ,
Bucuretti, ed. Lumina Lex, 2001.
36. Radulescu S., Devianta, criminalitate si patologie socialt , Bucuresti, ed. Lumina
Lex, 1999.
37. Radulescu S., Sociologia si istoria comportamentului sexual "deviant", Bucuresti,
ed. Nemira, 1997.
38. Reckless, W.C., citat de J.M. Henslin, Social Problems, Prentice Hall,1990, p.9 –
12.
39. Roth -Szamoskozi, M., Copii si Femei Victime ale violen tei domes tice Editura
Presa Universitara Clujeana Culj Napoca 2005
40. Roy, M., si Del Martin, citat de Lassus P., in De la violence conjugale a la
violence parentale; Femmes en detreose, enfants en saufrance, Ed. Eres, Roman
Ville Saygn -Agne, 2001, p.31.
41. Simmel, G., Sociologie – Studii privind formele socializarii, Ed. Sigma, Traducere
din germana de Ion Nastasia si Maria Nastasia, Chisinau, 2000.
42. Stark E., Flitcraft A., Women at Risk, New Delhi, London, SUA, Sage
Publication, 1996.
43. Zamfir, E. & Zamfir, C., Aspecte d e gen în politicile sociale, Ed Alternative,
Bucuresti, 2000.
44. Zamfir,Vlasceanu, "Dictionar de sociologie ed. Babel, Bucuresti, 1998.
45. Zamfir, C., Strategii ale dezvoltarii sociale , Ed.Politica, Bucuresti, 1977 .
STUDII ȘI LEG I
a. Adunarea Generala ONU, Declar atia asupra eliminarii violentei asupra femeilor,
decembrie 1993.
b. Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination Against Women,
1979, publicata si comentata de UNICEF & UNIFEM (1999).
c. Buletinul Informativ al Programului ARTEMIS, Nr. 4/februar ie, 2001.
d. Correctional Service Canada, 1988.
e. Declaratia asupra Violentei Împotriva Femeilor, 1993.

97
f. Liga Apararii Drepturilor Omului, Drepturile femeii la sfârsit de mileniu II ,
L.A.D.O,. 1997.
g. Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familiei.
h. Platforma de Actiune de la Beijing, alin. 112 – în Drepturile femeilor la sfârsitul
mileniului II, L.A.D.O., 1995, p. 77.
i. Declaratia asupra eliminarii violentei împotriva femeilor, Chisinau : CNSIPF, 1999.
j. World Report on Violence and Helth, Gene va 2002.
REVISTE
1. Popescu, M , Revista de Cercetari Sociale, (2), Violenta domestica. Tendinte actuale
în politicile sociale, 1998
2. Manciaux M, Copiii de azi sunt parintii de mâine, Nr. 8, Ed. Mirton, Timisoara,
2001
3. Abraham, Pavel, Crăciun, Adriana, “Legis lație în asistența socială”, V ol.I
(reglementări internaționale), V ol.II (reglementări interne), Ed. Național, București,
2000
4. Adler, Alfred, “Cunoașterea omului”, ed. IRI, București, 1996
5. Brădeanu, A., Dragomir, O., “Femei, cuvinte și imagini”, Ed. Poliro m, Iași, 2002
6. Ciupercă, Cristian, ”Cuplul modern – între emancipare și disoluție”, Ed. Tipoalex,
Alexandria, 2000
7. Chelcea, Septimiu, “Metodologia cercetării sociologice – metode cantitative și
calitative”, Ed. Economică, București, 2004
8. Doherty, D, „Famil y violence on the farm and in rural communities”, Fredericton,
Centre Muriel McQueen Fergusson pour la recherche sur la violence familiale, 1995
9. Eliade, Mircea, “Yoga, nemurire și libertate”, București, ed. Humanitas, 1993
10. Eremi M., Mihăilescu, I., Popa, N ., “Sociologia juridică”, Ed. Universitară,
București, 1997
11. Ferreol, Gilles și Neculau, Adrian (coord), “Violența – aspecte psihosociale”, Ed.
Polirom, Iași, 2003
12. Foucault, Michel, “Istoria sexualității”, Ed. De Vest, Timișoara, 1995

98
13. Jaggar, Alison M, Iris Marion Young, “A Companion to Feminist Philosophy”. Ed.
Malden: Blackwell, 1998
14. Larouss, „Dicționar de psihiatrie și psihologie clinică”, 1998
15. Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae, “Elemente de psihologie a cuplului”, Casa de
editură și presă “Șansa” SRL, București, 1996
16. Mitrofan, Nicolae, “Incursiune în psihologia și psihosexologia familiei”, Ed, Șansa,
București, 1998
17. Mitrofan, Iolanda, “Familia de la A la… Z”, Ed. Universitară, București, 1996
18. Mitrofan, Iolanda, Ciupercă, Cristian, “Psihologia și terapi a cuplului”, Edit. Press
Mihaela SRL , București, 1998
19. Rădulescu, Sorin, “Sociologia violenței (intra)familiale – victime și agresori în
familie”, ed. LuminaLex, București, 2001
20. Șchiopu, Ursula (coord), “Dicționar de psihologie”, ed. Babel, București, 1997
21. Stupu, Bianca, “Violența în familie: coșmarul ca mod de viață”, Ed. Coreus Grup,
Constanța, 2004
22. Zamfir, Catălin, Vlăsceanu, Lazăr, “Dicționar de sociologie”, ed. Babel, București,
1998
23. Conferință Internațională ONU a femeilor: "Acționăm în spiritul ega lității, al
dezvoltării și al păcii" 1995
24. Studiul privind Violența Domestică pe baza analizei Centrului Pilot de Asistență și
Protecție a Victimelor Violenței Domestice – M.M.P.S., Direcția Generală de
coordonare a Strategiilor privind Drepturile Femeii 19 98
25. Codul penal al României Publicat în Buletinul Oficial nr. 79 -79 bis din 21 iunie1968
Republicat în Buletinul Oficial nr. 55 -56 din 23 aprilie 1973*
26. Republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997
27. Legea nr.197 din 13 noiembrie 2000 pentru modificarea și completarea unor
dispoziții din Codul Penal.
SITEUR
http://www.crisana.ro/stiri/arhiva.php/ziua/16/luna/4/anul/2005/tipstire/ Flagrant

99
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
http://www.politiaromana.ro/violenta_in _familie.htm
http://www.gender.ro
http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr030527_ro/pr030527_ro
http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/woher/dokument
e/dokument_3.htm/ Art.1. „Declaratia sentimentelor”, Seneca falls, SU A, 1848
http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/was/un –
politik.htm “Declaratia si Programul de Actiune de la Viena”
http://domino.kappa.ro/guvern/constitutia.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1164
http://ww w.dsclex.ro/coduri/codpenal3.htm
http://www.dsclex.ro/coduri/codpenal3.htm Legea nr.140/1996
http://www.dsclex.ro/coduri/codpenal3.htm Legea nr. 197/2000
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text
http://www.cdep.ro/pls/steno/dezbateri parlamen tare
http://www.cdep.ro/pls/proiecte.
www.sef.ro