Violenta, Ca Fenomen Integrat Jurnalelor de Stiri

Psihologie

Violenta, Ca Fenomen Integrat Jurnalelor de Stiri

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CAPITOLUL I. MOTIVAȚIE. INFLUENȚA TELEVIZIUNII ÎN FORMAREA OPINIEI

PUBLICE. JURNALELE DE ȘTIRI CA INSTRUMENT DE

INFLUENȚARE

1. La granița dintre manipulare și informare, jurnalele de știri crează atitudini și preferințe. Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL AL II- LEA. ASPECTE TEORETICE ALE ȘTIRI DE TELEVIZIUNE ȘI

SEMNIFICAȚIA VIOLENȚEI, CA FENOMEN INTEGRAT

JURNALELOR DE ȘTIRI

1. Știrea de televiziune

1.a. Definiție

1.b. Știrea de televiziune, ca instrument al informării. Tipologii,caracteristici, structuctură

1.c. Știrile, ca instrument de informare și manipulare

1.d. Știrea la TVR 1 și cea de la PRO TV. Asemănări și deosebiri structurale

1.f. PRO TV și locul său în spațiul televizual românesc, de la dinamismul american, la

conceptualizarea violenței ca strategie de marketing

2. Violența televizată

2.a. Definiția violenței

2.b. Tipuri de violență

2.c. Teorii și rezultate ale cercetării empirice. Studii din străinătate referitoare la violența

din jurnalele de știri și la efectele sale asupra minții umane

2.d. Concluziile studiului sociologic realizat de Centrul de Studii Media și noi Tehnologii

de Comunicare. România se situează în topul negativ al violenței din programele de

televiziune

2.e. Rolul CNA în “îmblânzirea” discursului știrilor. Prevederi referitoare la violența

televizată

2.e.1. Topul celor mai amendate televiziuni

3. Efectele violenței din jurnalele de știri

3.1. Clasificarea efectelor expunerii la violența televizată

3.3. Interviu cu un psiholog

CAPITOLUL AL III- LEA. CERCETARE PRACTICĂ

1. Monitorizări ale jurnalelor de știri ale principalelor posturi de televiziune, în săptămâna

12-18 martie 2007

1.a. Monitorizarea știrilor PRO TV

1.b. Monitorizarea știrilor TVR 1

1.c. Montorizarea știrilor Antena 1

1.d. Monitorizarea știrilor Național TV

2. Statistică referitoare la predilecția violenței în jurnalele de știri.Televiziunea, ca mecanism al

generării depenenței

3. Limbajul jurnalelor de știri- de la obiectivitate la manipulare emoțională. Clișeele verbale ale

jurnalelor de știri

4. Utilizarea violenței ca produs comercial este scuzabilă din rațiuni economice?

CAPIOLUL AL IV- LEA. CONCLUZII

CAPITOLUL AL V- LEA. BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

MOTIVAȚIE

Influența televiziunii în formarea opiniei publice. Jurnalele de știri ca instrument de influențare.

1. La granița dintre manipulare și informare, jurnalele de știri creează atitudini și preferințe. Motivarea alegerii temei.

În România, se vorbește din ce în ce mai des despre violența care a luat amploare în mass media. Fie că este vorba de violența suporterilor în cadrul unui meci de fotbal, de conflicte militare internaționale sau de relatarea unor scene din viața cotidiană, violența televizată a creat telespectatorului un cult pentru jurnalele de știri în cadrul cărora se difuzează, la ore de maximă audiență, scenarii de crime și reconstituiri ale unor scene realmente macabre. Ultimele cercetări în domeniu au arătat că în România, emisiunile de știri televizate difuzează zilnic șaizeci de minute de violență, iar cea mai mare proporție este ocupată de violența în imagini. Editorii emisiunilor informative și-au motivat afinitatea pentru subiectele care implică violență, prin cifrele ridicate ale audienței, prin faptul că telespectatorul român caută senzaționalul în televiziunea care a devenit cel mai întîlnit mod de petrecere a timpului liber.

Mass media poate utiliza multe dispozitive artificiale pentru a amplifica sau a scădea efectele sale sociale și emoționale. Ca autoriate mediatică, televiziunea dispune de o serie de instrumente menite să influențeze, să manipuleze și să creeze stiluri de viață iar violența in jurnalele de știri este unul dintre aceste instrumente. Deși, în general, violența este un indicator al insecurității și al anarhiei, emisunile informative o folosesc cu valoare de instrument al creșterii audienței.

Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare a elaborat anul trecut un raport privind ponderea pe care o are violența în jurnalele de știri aparținînd posturilor românești. În urma raportului, a reieșit că violența din jurnalele românești a căpătat proporții dezarmante. Locul fruntaș la acest capitol este ocupat de postul de televiziune PRO TV, care, în cadrul junalului de la ora 17.00, conține știri alcătuite în proporție de peste 50% din subiecte cu grad ridicat de violență. NAȚIONAL TV se situează pe primul loc la capitolul frecvență, cu 61 de procente din știri, rezervate violenței. La o primă analiză de conținut, reiese că violența în știrile românești este o realitate.

Nu numai violența reală face legea în televiziune și, implicit, în cadrul emisiunilor informatve. Acest gen își împarte supremația cu violența ficțională, prezentă în filme, mai extinsă ca frecvență și durată pe micile ecrane. Nivelul său foarte ridicat a determinat o adevarată cultură a violenței. Psihologică, verbală, fizică, socială, sexuală, gratuită, legitimă, ludică, atractivă prin eroizare, de orice fel ar fi, violența își face cu ușurință loc în grilele românești de program și în bagajul informațional al consumatorului de produse media. Apariția posturilor private de televiziune a însemnat pentru publicul românesc nu doar diversificarea surselor de informație, ci, mai ales, diversificarea metodelor de influențare.

Ca instrument al manipulării, violența din jurnalele de știri se legitimează ca un instrument al “telerealității” și se transformă într-un surogat al realității. Conceptualizarea știrilor PRO TV de la ora 17.00, ca promotoare a violenței televizate, este de fapt, un barometru de conținut care indică nu doar poziția emisiunii informative în contextul televiziunii ca instrument de informare, ci o reală stare de fapt. Violență verbală, amenințări, imagini sîngeroase, vendete personale- acestea sînt principalele subiecte ale jurnalelor de știri românești și înțelegerea fenomenului, precum și implicațiile sale la nivel psihic și social sînt de o reală importanță.

Am ales subiectul violenței în jurnalele de știri românești, datorită ubicuității sale. A devenit un fenomen generalizat, iar demersul cercetării de față încearcă să explice cauza pentru care știrile violente au asaltat jurnalele televizate, precum și să identifie efectele pe care aceste știri le au asupra telespectatorilor. Totodată, ne-am propus să cercetăm amploarea fenomenului. Lucrarea pe care o propunem, se dorește a fi o analiză la obiect a fenomenului violenței în jurnalele de știri din România. Se va urmări, pe parcursul cercetării, atât proporția pe care o ocupă în jurnalele românești, cât și impactul pe care îl are asupra societății. Firește că acest impact nu poate fi discutat doar în termenii săi generali și teoretici iar lucrarea de față încearcă să aducă date noi referitoare la aspectul violenței și la efectele pe care le are asupra publicului, cu toate categoriile sale de vîrstă.

Pentru a înțelege mai bine interacțiunea public- mesaj mediatic violent, este bine să dispunem de o privire atât practică, dar și teoretică asupra aspectului violenței în junalele de știri. Pentru aceasta, am conceput lucrarea de față ca o analiza structurală, lingvistică și psihologică a discursului știrilor, pornind de la o monitorizare proprie, realizată pe parcursul unei săptămâni. Monitorizarea cuprinde o analiză structurală a jurnalelor de știri aparținînd posturilor TV generaliste din România (TVR 1, PRO TV, ANTENA 1). Prin intermediul acestei monitorizări am încercat să surprindem, în principal, proporția subiectelor violente dintr-un jurnal de știri și ora de difuzare. Motivăm alegerea jurnalelor de știri aparținînd acestor patru televiziuni prin cifrele ridicate ale audienței înregistrate în ultimii ani. În cercetare am inclus un singur post de

nișă, ales pe principiul televiziunii cu jurnalele de știri cele mai violente, conform cercetărilor realizate în ultima perioadă. Celelalte posturi de nișă (Realitatea TV, B1 TV, Antena 3 etc) nu au fost cuprinse în cercetare, întrucît am luat ca și criteriu de selecție audiența posturilor de televiziune.

Lucrarea de față își propune realizarea unei cercetări prin care să se evidențieze ponderea violenței în jurnalele de știri românești, precum și impactul pe care îl are asupra telespectatorilor.Astfel, vom înțelege mai bine particularitățile acestor produse mediatice și vom avea o imagine mai exactă asupra fenomenului violenței in jurnalele de știri. Acest lucru ne va permite să încadrăm fenomenul mai bine în contextul general al violenței în televiziune.

În ultimii ani s-a observat o glisare din ce în ce mai acută a știrilor către un discurs care tratează subiecte cu grad ridicat de violență. “Simbolistica Răului” televizat a ajuns să se extindă în mod îngrijorător asupra știrilor, care, după cum se știe, au cel mai important rol în informarea și, de ce nu, în manipularea și dezinformarea publicului. Odată cu intrarea pe piața media a conceptului de “Știrile de la ora 17.00”, s-a deschis în televiziunea românească epoca violenței gratuite, “încununată”cu difuzarea la ore de maximă audiență a unor scenarii de crime și sinucideri. Acestea au influențat în mod negativ telespectatorii, în special pe minori. Desele cazuri de crime în care “actorii principali” au fost copiii, pleacă, în marea lor majoritate, de la aceste scenarii, furnizate “cu generozitate” de junalele de știri.

Publicul a devenit captivul grilelor de programe, expus manipulărilor rezultate în urma încrederii sporite în televiziune. Creșterea interesului pentru televizarea violenței a fost adesea legat de viețile aspre și agitate ale eroilor de film, ale practicanților de sporturi sîngeroase și ale super- eroilor animați, a căror galerie continuă să se lărgească. “Se consideră că ceea ce vede un tînăr devine mult prea ușor ceea ce și face” . Majoritatea televiziunilor au mizat pe faptul că instrumentul violenței crește audiența, iar cum “Good news is no news”, jurnalele de știri s-au transformat în adevărate necrologuri, ajungînd să promoveze o adevarată “cultură a violenței”. Prin difuzare, saturare și exagerare, publicului îi sunt impuse anumite standarde preferențiale. Oamenii ajung să dezvolte afinitate pentru știrile cu grad ridicat de violență pentru că doar atît li se oferă. În cele din urmă, se ajunge la un conformism ideatic, alimentat de “bombardamentul informațional” al violenței. Ulterior, totul duce la stereotipizarea și vulgarizarea contextului în care se naște subiectul de știre.

Demersul de față nu își propune să analizeze fenomenul violenței în jurnalele de știri într-o manieră sentențioasă, ci se structurează pe o analiză cît se poate de obiectivă a fenomenului. Am conceput lucrarea ca pe o analiză a realității care se repercutează asupra consumatorului de produse media. Desigur, am fi putut alege analiza violenței în toate programele de televiziune, dar ne-am axat pe jurnalele de știri pentru că am considerat aceste produse media situate la baza informării publicului, așadar, sînt cele mai importante din întreg peisajul televizual. Se știe că, în medie, fiecare român petrece aproximativ patru ore în fața televizorului iar majoritatea programelor urmărite sînt cele de știri și cele de divertisment.

În conceperea lucrării am folosit atît resurse audio- video, cît și lucrări de specialitate, grafice de audiență, preluate de pe Internet sau realizate personal. Am căutat ca informațiile să fie expuse într-un mod cât mai obiectiv. Întrucît lucrările care tratează fenomenul violenței în jurnalele de știri românești sunt cvasi- inexistente, am abordat lucrarea într-o manieră în majoritunată”cu difuzarea la ore de maximă audiență a unor scenarii de crime și sinucideri. Acestea au influențat în mod negativ telespectatorii, în special pe minori. Desele cazuri de crime în care “actorii principali” au fost copiii, pleacă, în marea lor majoritate, de la aceste scenarii, furnizate “cu generozitate” de junalele de știri.

Publicul a devenit captivul grilelor de programe, expus manipulărilor rezultate în urma încrederii sporite în televiziune. Creșterea interesului pentru televizarea violenței a fost adesea legat de viețile aspre și agitate ale eroilor de film, ale practicanților de sporturi sîngeroase și ale super- eroilor animați, a căror galerie continuă să se lărgească. “Se consideră că ceea ce vede un tînăr devine mult prea ușor ceea ce și face” . Majoritatea televiziunilor au mizat pe faptul că instrumentul violenței crește audiența, iar cum “Good news is no news”, jurnalele de știri s-au transformat în adevărate necrologuri, ajungînd să promoveze o adevarată “cultură a violenței”. Prin difuzare, saturare și exagerare, publicului îi sunt impuse anumite standarde preferențiale. Oamenii ajung să dezvolte afinitate pentru știrile cu grad ridicat de violență pentru că doar atît li se oferă. În cele din urmă, se ajunge la un conformism ideatic, alimentat de “bombardamentul informațional” al violenței. Ulterior, totul duce la stereotipizarea și vulgarizarea contextului în care se naște subiectul de știre.

Demersul de față nu își propune să analizeze fenomenul violenței în jurnalele de știri într-o manieră sentențioasă, ci se structurează pe o analiză cît se poate de obiectivă a fenomenului. Am conceput lucrarea ca pe o analiză a realității care se repercutează asupra consumatorului de produse media. Desigur, am fi putut alege analiza violenței în toate programele de televiziune, dar ne-am axat pe jurnalele de știri pentru că am considerat aceste produse media situate la baza informării publicului, așadar, sînt cele mai importante din întreg peisajul televizual. Se știe că, în medie, fiecare român petrece aproximativ patru ore în fața televizorului iar majoritatea programelor urmărite sînt cele de știri și cele de divertisment.

În conceperea lucrării am folosit atît resurse audio- video, cît și lucrări de specialitate, grafice de audiență, preluate de pe Internet sau realizate personal. Am căutat ca informațiile să fie expuse într-un mod cât mai obiectiv. Întrucît lucrările care tratează fenomenul violenței în jurnalele de știri românești sunt cvasi- inexistente, am abordat lucrarea într-o manieră în majoritate proprie. Am încercat să aduc în prim- plan cîteva date statistice, psihologice și legislative, pentru a înțelege mai bine fenomenul violenței difuzate în cadrul jurnalelor de știri, precum și efectul pe care aceasta îl are asupra telespectatorilor.Sper ca la finalul lucrării să ne putem face o părere cît mai corectă despre fenomenul în sine și despre amploarea pe care l-a luat în societatea românească, o societate cunoscută prin faptul că își ia modelele din ceea ce vede la televizor.

CAPITOLUL AL II- LEA

Aspecte teoretice ale știrii de televiziune și semnificația violenței, ca fenomen integrat jurnalelor de știri.

1. Știrea de televiziune.

1.a. Definiție

O definiție a știrii de televiziune , care invocă pretenția de a fi exhaustivă, nu face decît să închidă acest gen al jurnalisticii între limite rigide, contrazise, în fapt, de complexitatea noțiunii. Știrea de televiziune poate fi privită ca o relatare audiovizuală succintă despre un fapt din actualitate, care interesează un număr cît mai mare de persoane, fiind în același timp un cumul de informații considerate esențiale de către jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat acestui gen publicistic. Știrile presupun un discurs structurat de discursul mai larg al televiziunii, el însuși dependent de sistemul general al limbajului, atît prin elementele sale (semnele), cît și prin regulile și convențiile sale (codurile). Știrile de televiziune sînt scrise într-un mod activ și creativ, ele nu reflectă pur și simplu determinanții lingvistici sau istorici, ci îi prelucrează. Materialul brut este transformat într- unul recognoscibil, pe care îl acceptăm ca familiar. Știrile ocupă un loc important în cadrul discuțiilor informale, la serviciu, în restaurante, pe stradă etc și reprezintă un cvasi- stil de viață. Informația înseamnă putere, tocmai din această cauză, știrile, în general, sunt instrumente nu doar de informare, ci și de manipulare a opiniei publice. Stirile sînt percepute ca „orice text de actualitate, interesant, care are o anumită

semnificație pentru viața telespectatorului ”

Știrile reprezintă o “instituție socială și culturală” , un gen publicistic care prezintă realitatea actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă. Spre deosebire de știrile din presa scrisă sau din radio, știrile de televiziune au avantajul că uzează de toate metdele de comunicare- imagine, text scris și text vorbit și se raportează principiilor practicii, normei, genului, textului etc. Ceea ce se întîmplă “aici și acum” este nu doar auzit, ci și văzut, ceea ce conferă o mai mare credibilitate în rîndul publicului. Știrea de televiziune este o comunicare scurtă, operativă, a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor sale, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei. Informația este materia primă a mass media, tratată și selectată în funcție de interesul publicului și/ sau al patronatului, totodată, semnificativă, de actualitate și purtătoare de informație.

Stirea de televiziune este relatarea aspectelor semnificative ale unei întîmplări de actualitate. Tentativa de a transforma evenimentele în subiecte de știre datorită violenței pe care o implică, reprezintă un fenomen generalizat la scară mondială. Odată cu nașterea posturilor private, în România conceptul de preluare a violenței ca subiect de știre a fost importat în televiziunile nou apărute și folosit în lupta cu monopolul televizunii naționale. „Violența în programele de știri s-a legitimat încă de la început ca un instrument al audienței”, de care mulți au abuzat, în lupta de fidelizare a publicului pentru un anumit buletin informativ. Poate din această cauză, în ultimii nouă ani, în peisajul televizual românesc a continuat această ofensivă a violenței.

Instituția știrilor televizate se bucură de o poziție privilegiată și recunoscută în ierarhia valorică a culturii noastre, drept pentru care consumatorii de media au optat pentru acest mod de informare, în detrimentul presei scrise ori a știrii radio. Știrile ajung la noi ca discurs al unei instituții sociale impersonale, dar care este în același timp și o industrie. Din momentul în care ne familiarizăm cu codurile și cu convnțiile lor, devenim “alfabetizați în știri”, apți de a interpreta lumea din perspectiva informațiilor furnizate prin intermediul știrilor. Acestea alcătuiesc o instituție socială și un discurs cultural și dobîndesc o semnificație numai în relație cu alte instituții și discursuri care operează simultan.

Cei implicați în producerea știrilor își circumscriu activitățile într-o rețea socială complexă. Într-o interpretare celebră a modului în care se formează și se transmit știrile, acestea “reprezintă informația care este transmisă de la sursă la audiențe, iar de-a lungul acestui proces, jurnaliștii (…) rezumă, nuanțează, alterează ceea ce parvine de la surse, pentru ca această informație să se potrivească audiențelor; știrile reprezintă un exercițiu de putere în interpretarea realității”

1.b. Știrea de televiziune, ca instrument al informării . Tipologii, caracteristici, structură.

Nu orice fapt desprins din realitate prezintă însemnătate în lumea televiziunii. Acest lucru nu se întîmplă decît în măsura în care reporterul îi descifrează sensul, îi dezvăluie semnificațiile, elementele care marchează noutatea, unicitatea faptului prezentat. Difuzarea unei știri la televizor trebuie să se legitimeze prin satisfacerea interesului de cunoaștere al publicului căruia i se adresează. De satisfacerea acestui interes depinde gradul de receptare a mesajului difuzat. Cu cât accesibilitatea mesajului va fi mai mare sau cu cât cheltuiala de efort necesar receptării va fi mai mică, interesul, și în consecință, valoarea mesajului vor fi mai mari. Eficienta mesajului s-ar traduce prin valoarea conținutului. Așadar, conținutul mesajului este elementul determinant al receptării.

Interesul telespectatorilor poate fi stimulat cu ajutorul mai multor factori. Unul dintre aceștia ar fi locul de unde provine știrea. Cu cît evenimentul sau faptul relatat s-a desfășurat într-un loc mai apropiat de cel în care se află receptorul, cu atît interesul lui va fi mai mare (proximitatea spatiala). Elementul care stimulează în cea mai mare măsură interesul telespectatorului pentru o știre, este omul. Nimic nu-l interesează mai mult pe om decât omul însuși. Luând consecința despre faptele, viața și activitatea oamenilor, consumatorul de știri televizate tinde să se raporteze la ei, să-și construiască modele de conduită sau, dimpotrivă, să se disocieze de faptele antisociale săvîrșite de alții.Cunoașterea publicului receptor este esențială pentru educarea interesului față de știre.Important este și locul acordat acesteia în cadrul buletinului informativ.

Există o serie de criterii distincte de clasificare ce impun departajarea știrilor în categorii:

1). După criteriul conținutului, știrile de televiziune se pot delimita, conform domeniului căruia îi circumscriu, în: politice, medicale, sociale, culturale, sportive etc.

2). După gradul lor de interes în timp, știrile unui jurnal televizat aparțin categoriei de actualitate imediată (hard news), fiind știri cu impact puternic, dar de scurtă durată și cu un grad

înalt de spectaculozitate, sau categoriei de largă actualitate (soft news), ca relatări care nu privesc decizii sau schimbări majore, ci fac referire la fapte diverse, fără dependență față de momente precise și a căror difuzare nu reclamă maximă urgență

3). După criteriul duratei, știrile pot fi: flash-uri (evenimentul este enunțat în maximum 30 secunde), știri cu durată medie (între 30 secunde și două minute) și știri ample (care depășesc două minute, dar se încadrează în limita a patru minute)

4). Conform raportului dintre momentul difuzării unei știri de televiziune și momentul producerii evenimentului despre care se relatează, se disting: știrile în curs (focalizate pe evenimente aflate in desfășurare), știri anticipatoare (prognozează evenimente din perspectiva imediata) și știri post factum (fac referire la evenimente încheiate)

5). În funcție de relația dintre imagine și comentariu, o știre de televiziune poate să se instituie ca: imagine comentată (mesajul vizual este prioritar și este favorizat procedeul descrierii), comentariu ilustrat cu imagini generice și comentariu cu imagini aleatorii (formulă repudiată de jurnalele de știri moderne, în care imaginile au legătură cu subiectul și au o înlănțuire logică de cadre).

Știrile televizate au un rol important în întregirea complexității fenomenului de comunicare în mass media. Cuprind cuvinte și imagini, ceea ce le încadrează întru-un subsistem specific diferențiat în cadrul limbajului și le individualizează față de celelalte tipologii de știri (radio, din presa scrisă etc). “Știrile ajung la noi ca discurs preexistent al unei instituții sociale impersonale, dar care este în același timp și o industrie”

Ca orice produs mediatic, știrile de televiziune se bazează pe o serie de caracteristici care statuează, un „etalon” de conținut și structură. Cu cât o știre conține mai multe caracteristici cuprinse în acest “etalon”, cu atât are mai mulți telespectatori, adică o audiență ridicată. Ca barometru al calității și al consacrării unui anumit produs mediatic de televiziune, audiența reprezintă punctul de referință care duce de multe ori la modificări în grila de programe. Dacă un post nu are audiență, înseamnă că produsele sale nu sunt apreciate de public și trebuie modificate. Pentru ca un produs de televiziune să aibă calitatea de știre, acesta trebuie să îndeplinească mai multe caracteristici: să fie de actualitate, în curs de desfășurare sau recent încheiată, să fie importantă, semnificativă și de interes cît mai general. Selectarea unui subiect de știre este destul de dificil și depinde în mare măsură de specificul televiziunii, de sursele din care acestea provin și de credibilitatea pe care o au. Știrile nu sosesc de la sine la televiziune. Ele trebuie captate și canalizate spre secțiile redacțiilor. În general, sursele știrilor de televiziune sînt de două feluri: ale redacției (aparatul redacțional, corespondenți, colaboratori) și exterioare redacției (agențiile naționale și particulare de presă etc).

Când vine vorba de audiența jurnalelor de știri, majoritatea televiziunilor din România au ajuns să facă un compromis, prin promovarea unei reale culturi a violenței. John Hartley a realizat în lucrarea sa „Discursul știrilor”, o clasificare a valorilor pe care le au știrile televizate. În funcție de expectanțele producătorului de știri și de “modelul” jurnalelor pe care și l-a creat o televiziune, valorile vin ca un ajutor în alegerea subiectului de știre. Așadar, avem: frecvența, claritatea, pragul, capacitatea de semnificare legată de proximitatea culturală și de relevanță, consonanța, neprevăzutul, continuitatea, compoziția și negativismul. Deși valorile știrilor joacă un rol crucial în selectarea paradigmatică a evenimentului, ele nu se bucură de o egală importanță în construcția sintagmatică a evenimentelor în jurnale.

Fig. 1 Valorile știrii de televiziune după clasificarea realizată de John Hartley

Cea mai pregnantă caracteristică a știrilor televizate, negativismul, a dus la un adevărat partizanat mediatic, mai ales în România. Studiile de specialitate au relevat că “frecvența violenței poate fideliza publicul.” O puțină parte de informație pură ajunge la telespectator în forma sub care a luat naștere. Știrile sunt rezultatul unui compromis social, un exercițiu al capacității de semnificare a producătorilor de știri . Ele sunt plasate în contexte familiare, pentru ca publicul să fie încurajat să deducă, în funcție ce au văzut la știri, evenimentele lumii înconjurătoare, relațiile dintre ele și cauza lor. „Noutatea este strîns legată de actualitate și se numără printre factorii determinanți care califică un fapt sau un eveniment ca apt pentru a fi convertit într-o știre de presă.” Ineditul a atras din totdeauna interesul telespectatorului. Știrea relatează despre întîmplările semnificative, adică despre acele fapte care au calitatea de eveniment, care nu numai că suscită interesul telespectatorului, ci și exercită o influență directă sau indirectă asupra vieții personale sau colective. Spre deosebire de știrea scrisă, știrea de televiziune are o mai mare influență asupra publicului pentru că face apel la percepția și înțelegerea unui cumul de informații (vizuale și auditive). Semnificația unei știri nu este absolută. Același fapt poate avea semnificații diferite pentru receptori diferiți, în procesul de interpretare intervenind factori subiectivi care orientează înțelegerea mesajului.

Știrea ia naștere la confluența a trei elemente semnificative: un eveniment, care implică un anumit tip de acțiune; o informație, în care se descrie sau se relatează despre această acțiune în termeni inteligibili și un public căruia îi sînt adresate aceste materiale, prin intermediul mijloacelor de comunicare, în cazul nostru, prin intermediul televiziunii. Expectanțele publicului dictează profilul emisiunilor informative, întrucît, în “imperiul televiziunii” audiența dictează filonul pe care se înscriu producțiile televizuale.

Indiferent de modul de structurare a informației, știrea de televiziune, spre deosebire de genul similar al presei scrise, este o arhitectură cu trei niveluri: atacul sau lansarea (engl. Lead, lead- in, fr. lancement), corpusul știrii și finalul (engl. lead- out, fr. pied)

Știrile de telviziune au următoarea structură:

1). Capul video, care se mai poate numi și intro, head sau prezentare, în funcție de limbajul caracteristic fiecărui post de televiziune. Acesta ar fi echivalentul chapeaului din presa scrisă, al introducerii din radio sau al leadului din presa de agenție. În două-trei fraze se concentrează esența întregii știri. Capul video reprezintă, de fapt, "cîrligul" cu care se atrage atenția publicului. Dacă prezentarea știrii este interesantă, cu siguranță că publicul va urmări materialul cu pricina. Dacă acest lucru nu se va întîmpla, dacă introul va fi plictisitor sau neinteresant, atunci cu siguranță, foarte putini telespectatori vor fi interesati să urmărească materialul difuzat.

2). Corpul știrii este story-ul propriu-zis și reprezintă subiectul știrii dezvoltat și tratat de reporter. Practic, cu acesta începe știrea montată propriu-zis, în care vocea este suprapusă de imagini.

3). Sincronul sau interviul este o specie a vorbirii directe care este utilizată în televiziune. Sursa principală sau personajul principal este intervievat, adică întrebat și înregistrat de reporter. El aduce o completare textului scris în corpul știrii sau detaliază cel mai important amănunt.

4). . Background-ul sau punerea în context este ultima parte a știrii de televiziune. Această parte așează știrea într-o relație mai largă cu evenimentele care s-au produs sau care sînt în curs de producere. Prin intermediul background-ului, telespectatorul trebuie să înțeleagă de ce este importantă știrea respectivă.

În corpul știrii sînt dezvoltate fiecare din punctele incluse în introducere, în aceeași ordine în care au fost enunțate. Totodată, corpul știrii trebuie să conțină explicații care ajută la situarea evenimentului, faptului prezentat într-un context determinat, în legătura directă cu antecedentele. Înțelesul multor știri este greu de sesizat în lipsa unor astfel de caracterizări ale contextului (numite în engleza background). Detaliile secundare, ce nu sunt cuprinse în introducere, de mai mica însemnătate, vor fi introduse în corpul știrii, acestea avînd darul să completeze imaginea despre evenimentul prezentat.

Televiziunea, ca mediator între realitate și public, duce la învățare prin observare (observational learning). “media creează evenimentul, pentru a atrage atenția asupra unor probleme pe care evenimentul respectiv le simbolizează”.

1.c. Știrile, ca instrument de informare și manipulare

În spatele oricărui mesaj mediatic stă manipularea și influențarea colectivă a publicului consumator de produse (radiofonice, televizuale etc). Informarea prin intermediul jurnalelor de știri are la bază construirea unei realități pline de înțelesuri. Aceasta ia naștere prin materializarea expectanțelor publicului, în discurs de știre. Ofensiva violenței din jurnalele de știri fidelizează telespectatorii care sunt influențații prin manipularea intereselor. “Pentru a influența, trebuie să cunoști aceste interese și să spui lucruri care trimit la posibila lor satisfacere”

Ca “agenție socială”, știrile sînt determinate de relațiile pe care le cultivă în raport cu telespectatorii. Odată cu dezvoltarea conceptului de jurnal de știri și odată cu apariția televiziunilor particulare, ideologia știrilor a devenit “partizană” patronatului care intervine din ce în ce mai mult în politica știrilor, deși „scopul lor este să informeze obiectiv, nu să susțină opinii sau atitudini proprii.” Conținutul mesajului, centrat pe interesele telespectatorului, declanșează conduita dorită, prin intermediul unei stări interioare (trezirea interesului). Explicația acestui fenomen stă în existența în stare latentă a acestui “interes” al telespectatorului. Înseamnă că dependentul de emisiuni informative televizate este predispus la manipulare și la modelarea preferințelor sale către subiectele care, pe lîngă faptul că au ca punct comun violența, sînt frecvent abordate în cadrul jurnalelor de știri. Avem de a face cu o manipulare a emoțiilor, realizată prin mesaje de impact și imagini dure (de exemplu, sînge pe stradă, cadre strînse pe detalii ce simbolizeaza folosirea violenței etc).

Ideea de a apela la simțul realității în conceperea unui jurnal de știri, la convingerile majorității publicului și la bagajul său comun de cunoștințe pare a fi o strategie bună, însă folosirea în exces a violenței reprezintă un abuz televizual. Reporterului i se induce o stare particulară vecină cu emoția și afectarea, care îl face vulnerabil la mesajul subiectului pe care îl abordează. El își asumă ceea ce observă, nu doar din prisma jurnalistului, ci și din prisma telespectatorului. Indiferent de apartenența politică a patronatului sau de direcțiile pe care se înscrie un post de televiziune, știrile poartă întotdeauna un mesaj care are rolul de a influența publicul. Prin limitarea aproape exclusivă la colectarea informațiilor din mass- media, acesta devine captivul unei realități reduse la elementele sale schematice, reprezentările luînd locul evenimentelor concrete (de exemplu, știrile politice se orientează spre pseudo- evenimente, spre personalități și acțiuni care corespund dramatismului mediatic. Cazul Gigi Becali este cel mai elocvent în această situație.)

Ca produse mediatice, știrile de televiziune sînt mecanisme ale comunicării, cu rolul de a forma și a informa. Persuasiunea este cel mai greu examen al comunicării iar mass- media are rolul de a cristaliza și a promova orientări, curente dominante și preocupări ale opiniei publice. Evenimentele și informațiile noi reprezintă doar factori de schimbare, “invitații la schimbare” iar influențarea propriu- zisă se face în timp și este, de cele mai mult ori rezultatul unui cumul de influențe. Știrile sînt rezultatul unui compromis social, plasate în contexte familiare pentru ca publicul să fie încurajat să deducă vizavi de cele relatate, la cauzele evenimenelor și la relațiile dintre ele. La baza manipulării prin violență stă “complicitatea” telespectatorului emoționabil și influențabil. Alex Mucchielli propune un model general al manipulării pe care l-am adaptat situației.

1. 2. 3.

Fig.2 Un posibil model al manipulării în televiziune, adaptat după modelul lui Alex Muchielli

Odată cu receptarea sa, știrea de televiziune, ca produs alcătuit din imagine și cuvînt (1), face ca telespectatorul să fie interesat de subiect (2), punîndu-și la dispoziție mecanismele perceptive. Transmiterea subiectului de știre și preluarea sa de toate posturile de televiziune fidelizează telespectatorul pentru un anumit gen de program (3), în cazul de față, pentru emisiunile informative cu conținut ridicat de violență.

Tentativele de manipulare se asociază mai mult cu cei care au interesul să controleze accesul la fapte. “Orice modelare este în dependență directă atît de substanța modelului propus, cît și de o stilistică specifică, prin care transmiterea, recunoașterea și acceptarea sa sunt făcute posibile.” Presa este marfă și modelator, acționînd riguros asupra publicului prin distorsionarea mesajului mediatic. Referitor la acest aspect, Marshall McLuhan sublinia în lucrarea „Mass media sau mediul invizibil” că “noi cunoaștem natura știrilor și ele nu apreciază adevărul”. Este vorba mai mult de “modelarea” informației astfel încît să fie “împachetată” cît mai atractiv, pentru a suscita atenția publicului. Limbajul trebuie forțat pentru a străpunge platoșa de indiferență a individului. Activitatea de influențare este nevoită să facă apel la forțarea cuvintelor active, cele extrase dintr-o realitate proaspătă, cele care au forță de sugestie. Numai actualitatea furnizează cuvintele active, actualitatea însăși atribuie majorității cuvintelor capacitatea lor explozivă și afectivă “ De regulă, mesajele negative au efect de bumerang asupra societății, ele nu fac decît să creeze “tablouri” ale insecurității, ale răsturnării valorilor morale și statuează instituirea violenței ca instrument al unei aparente ordini sociale, ca ultimă alternativă a conviețuirii în contextul anarhizării comportamentale.

În influențare și persuasiune, comunicările crează semnificații iar contextele situaționale sînt manipulate cu scopul de a crea sensul dorit. Ca fenomen fundamental al comunicării, influențarea este cosubstanțială comunicării. “A comunica înseamnă să vorbești, să-ți modulezi intonația, să te comporți într-un anumit fel, să adopți o mimică, gesturi și atitudini specifice, să alegi o atitudine, să pregătești acțiuni combinate, să elaborezi dispozitive fizice sau normative, să acționezi asupra elementelor mediului înconjurător, totul pentru a rezolva cît mai bine cu putință o problemă legată de un fapt de viață”

1.d. Știrea la TVR 1 și cea de la PRO TV. Asemănări și deosebiri structurale.

Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact asupra omului îl are televizorul. Televiziunea are o tendință tot mai accelerată și mai accentuată de a nu mai îndeplini funcția de divertisment, informație, cultură etc., ci pe aceea de a forma un om nou, pentru care informația reprezintă un simbol al puterii.

Un “intrus” apărut cu precădere după lansarea posturilor particulare de televiziune, violența, a trasat direcțiile unei noi tendințe în abordarea subiectelor de știre. Practic, de la o realitate întîlnită peste tot, violența în jurnalele de știri a devenit un concept. Acest lucru duce la concluzia că violența își face simțită prezența din ce în ce mai mult în societatea românească și în cultura televizuală a telespectatorului român, influențat de ceea ce vede la televizor. Există mai multe variabile de care depinde alegerea vizionării unui jurnal sau al altuia: educație, religie, stare civilă, nivel de inteligență etc. Se pornește de la ideea că inteligența este corelată cu nivelul de instruire și cu cît nivelul de instruire este mai ridicat, cu atît există o afinitate mai redusă pentru violența din jurnalele de știri. Cînd oferta este foarte bogată, așa cum se întîmplă în peisajull televizual românesc, inițiative trece de partea consumatorului, ajungîndu-se la situația în care vizionarea emisiunilor informative poate reconfigura lista de ocupații zilnice ale telespectatorilor, mai ales cînd televizorul este cel mai important mijloc de petrecere a timpului liber. Deși numărul posturilor de televiziune românești este foarte mare, cînd ne referim la buletinele de știri, observăm că există două tipologii de abordare: “tipologia TVR1” și „tipologia PRO TV”. Această categorizare este proprie și se bazează pe tehnicile discursive abordate în cadrul jurnalelor de știri, precum și pe tipul de subiecte tratate.

Cu o tradiție de mai bine de cincizeci de ani, postul TVR 1 s-a consacrat, de-a lungul timpului ca televiziune națională, asumîndu-și rolul unui formator și informator generalist, cu accent pe difuzarea știrilor din politica internă. În urma unei analize succinte a conținutului jurnalelor de știri TVR, a reieșit că există un anumit echilibru în abordarea știrilor din domenii diferite. Astfel, 45% dintre subiecte sînt alocate politicii interne, 25% sînt dedicate laturii sociale, 20% celor generaliste (economie, sănătate etc) și 10%, celor soft, unde includem și știrile sportive. În toate acestea, violența este sub un oarecare control, întrucît, comparînd-o procentual cu cea din buletinele informative aparținînd posturilor private, ocupă o proporție mică, de aproximativ 20%.

Știrile TVR1 au mai mult o funcție educativ- informativă iar instrumentul violenței este folosit mai mult în cadrul știrilor externe și a celor sociale. Spre deosebire de modul în care este abordată la celelalte posturi de televiziune, violența din jurnalele TVR1 este prezentată prin cadre medii de scurtă durată și prin fraze care nu pun accent pe acest aspect ca pe o realitate arhiprezentă în viața cotidiană. Discursul știrilor TVR1 este echilibrat, mai mult informativ decît formativ și se bazează în general pe semnificația subiectului de știre și încadrarea lui în context.

Fiecare post de televiziune trebuie să-și creeze un “mod practic de adresare”, care să exprime nu numai conținutul evenimentului relatat, cît și orientarea spre telespectator. Modul de adresare al unui jurnal de știri televizat, tonul prezentatorilor, modul în care se structurează discursul, îl disting de competitori săi și îi conferă acea “putere de atracție”. Un bun mediator (prezentator) între emițător (buletinul de știri) și receptor (telespectatori), ajunge să se identifice cu postul de televiziune pe care îl reprezintă. De exemplu, Andreea Esca este emblema Pro TV. Timbrul său vocal, mimica, gestica, au devenit, în timp, corespondenți ai jurnalului Pro Tv, legați indisolubil de imaginea- etalon a jurnalului prezentat de știristă. Pînă la sfîrșitul anului 1998, toate aparițiile feminine de la televiziunile românești de orice profil își doreau să fie ca Andreea Esca. Modul particular de frazare, la citirea de pe prompter, au devenit o “carte de vizită” a postului privat.

Cînd ne referim la etalonul jurnalelor PRO TV, intră în discuție nu doar modul de abordare al știrilor, stucturile sintactice proprii stilului PRO TV (de exemplu, leadul fiecărei știri începe cu o enumerație de termeni prin care se încearcă descrierea contextului). Comparativ cu primul stil enumerat, cel al jurnalelor PRO TV uzează de instrumentul violenței în proporție de peste 50%, ceea ce înseamnă că știrile postului privat constau într-o adevărată ofensivă la adresa echilibrului editorial, bombardînd publicul cu știri abundente în mesaje pline de violență.

“Politica insecurității” promovată de postul privat se structurează în discurs sub forma unui mesaj din care se desprinde insecuritatea și violența generalizată, la nivel politic și social.

Structura discursului de știre, tipologia subiectelor abordate și forma structurală a unui buletin de știri servesc drept puncte potențiale de identificare a telespectatorului cu postul preferat. Televiziunea poate să adune în fața jurnalului de știri de la ora douăzeci mai mulți oameni decât cititorii tuturor cotidianelor de dimineață și de seară la un loc și se detașează, la mare distanță, față de alți factori educativi (familie, biserică, școală, anturaj, lecturi). Televiziunea este, astăzi, cel mai activ modelator de atitudini și mentalități. Cel mai ușor copiii devin victime ale violenței. În primul rând, pentru că mintea lor nu le permite să analizeze critic informațiile primite. În al doilea rând, deoarece sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare și asimilează tot ceea ce văd în jur. La aceasta se adaugă faptul că au foarte ușor acces la televizor – de departe cel mai mare furnizor de violență dintre sursele mass-media.

Știrile care ar trebui să fie emisiuni profesioniste, devin adevărate mostre de incompetență, cel puțin în alegerea subiectelor de știre. Violențele, uciderile între rude, morți terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spațiul lor. Aceste “știri” reprezentau înainte subiecte de discuție care nu depășeau perimetrul satului în care se întîmplau astfel de situații. “Cultura zvonisticii” este alimentată din belșug de televiziuni cu informații trunchiate sau incorecte iar continutul editorial al emisiunilor informative este vulgarizat prin difuzarea unor astfel de subiecte, de interes mai degraba zonal, decit national.

1.f. PRO TV și locul său în spațiul televizual românesc, de la dinamismul american, la conceptualizarea violenței ca strategie de marketing.

Perioada post revoluționară a însemnat pentru România dezvoltarea mass media, în special a televiziunii, care pînă atunci stătuse sub monoplul postului național, TVR1. Odată cu diversificarea ofertei televizuale, consumul de televiziune devine o “trăire rituală”, un mod de viață. Anul 1996 a însemnat pentru televiziunea românească nașterea unui post de televiziune care avea să concureze cu postul național. Programată să coincidă, nu întîmplător, cu Ziua Națională a României, lansarea la 1 decembrie 1996 a unei noi televiziuni erupe pe piața românească media a momentului cu forța irezistibilă a unor focuri de artificii. Dincolo de inedit și de seducția formală pe care le impune, PRO TV are coerență și personalitate mediatică, iar la nivel vizual produce un impact absolut, face risipă de efecte, se autopromovează aproape gresiv- așa cum nicio televiziune autohtonă nu mai făcuse pînă atunci. “Modelul de televiziune comercială, inaugurat fulminant de PRO TV, a fost copiat de toate posturile de televiziune, inclusiv de cel public” Deși s-a lansat și s-a menținut cu o grilă de programe eminamente de consum, PRO TV a inaugurat pe piața media românească un dinamism televizual de sorginte americană, datorită căruia a putut să rămînă lider de audiență timp de aproape zece ani. În plină eră a activității pe ecran, PRO TV a reușit să-și provoace publicul printr-un slogan paradoxal, care convertea pasivitatea privitului la televizor într-o condiție a profitului personal nemijlocit.- ‘Te uiti si cistigi !’’

PRO TV a descoprit că folosirea mesajelor violente în jurnalele de știri este o srategie de marketing cre a dus atît la mărirea audienței, cît și la fidelizare. Paradoxal, deși “modelul american” însemna renunțarea la violența televizuală, postul PRO TV a introdus “românizarea” modelului american prin abordarea excesivă a subiectelor violente, care la inceputul anilor 2000 ajunseseră să ocupe aproape 70% din conținutul emisiunilr informative, după cum au arătat monitorizările din acea perioadă.

2.Violența televizată

2.a. Definiția violenței

Cînd vorbim de violență, în general, trebuie să pornim de la faptul că ea reprezintă o realitate și se clasifică în mai multe categorii, în funcție de modul în care se manifestă și nivelul la care își face simțită prezența. Conform Dicționarului de psihiatrie Larousse, violența este “forța brutală pe care o ființă o impune unor semeni, putînd să meargă pînă la constrîngere prin intimidare sau teroare” Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a dat violenței următoarea definiție: „orice act care aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății unei persoane și vatămă în mod serios dezvoltarea personalității acesteia”. Conform Recomandării Consiliului Europei, violența include două tipuri de acțiuni diferențiate prin prezența sau absența intenției: agresiunea și accidentul. Agresiunea reprezintă comportamentul orientat împotriva altei persoane (sau a propriei persoane) sau a unui obiect cu intenția de a produce daune fizice sau psihice. Accidentul constituie acțiunea neintenționată (întâmplătoare) concretizată în daune provocate persoanelor sau obiectelor.

Violența este un instrument ideal pentru captivarea atenției. Prin dezvoltarea în telespectator a unei puternice tensiuni emoționale, violența constituie un important mijloc de seducție, ca instrument al manipulării. Prin generarea stresului și instaurarea unui regim supus influenței violenței, indivizii sunt manipulați. Violența este adecvată jurnalelor de știri deoarece vizionarea însăși necesită, pe parcursul ei, o permanentă violentare a atenției și a minții umane. Profesorul brazilian W. Setzer susține că fără aceste violentări, interesul telespectatorului pentru jurnalele de știri ar scădea. În condițiile în care atenția la micul ecran sau vizionarea nu pot fi susținute decît printr-o continuă bruscare, violentare a liniștii și așezării minții, printr-o menținere permanentă a acesteia într-o stare de agitație sau de alarmă, atunci spiritul general al oricărui post TV și a conținutului acestuia, incluzînd jurnalele de știri, îmbracă un caracter violent. Ținînd seama de aceste aspecte, este lesne a înțelege de ce scenele de violență dau tonul general al atmosferei televizualului.

Prin emoțional, prin eros și violență, televiziunea apelează structuri de profunzime, arhetipale, inconștiente ale minții umane.Teroarea violenței este un instrument de manipulare înspre depersonalizarea consumatorului de emisiuni informative. Prin sugerarea pericolului, prin întreținerea tensiunii, a psihozei, mass- media își asigură nu numai audiența, ci și un grad ridicat de credibilitate. Fie că este un mijloc de captivare a atenției prin activarea răspunsului de orientare, fie că este unul de seducție prin dezvoltarea în telespectatori a unei puternice tensiuni emoționale, fie că este un instrument al culturii nihiliste sau al persuasiunii publicitare sau ideologice, violența devine indispensabilă jurnalelor de știri, care, în contextul produselor media, sunt cele mai vizionate, datorită caracterului lor informativ. Așadar, instrumentul informării utilizează instrumentul violenței pentru fidelizarea publicului.

Violența din jurnalele de știri, integrată violenței în televiziune, în general, afectează persoanele de toate vîrstele. Efectul nu se limitează la copiii care sunt deja dispuși să fie agresivi și nu se restrînge la o singură țară. Efectul cauzal al jurnalelor de știri asupra agresiunii nu poate fi negat sau înlăturat. “Există, în fond, un cerc vicios, în care dependența de televizor este indusă de dependența spectacularului și al ineditului din jurnalele de știri televizate.”

Violența a căpătat în zilele noastre dimensiunea unei realități conștientizate. La televiziune, cît și în presa scrisă, prezentarea violenței sau invocarea evenimentelor și a actelor violente, reale sau imaginare, îmbracă forme variate. Din ce în ce mai des, jurnalele de știri românești, integrate în categoria produselor de larg consum media, apelează la acest instrument pentru a-și crea o audiență sporită. Conform statisticilor, 70% din știrile cu conținut violent sunt difuzate în România de canalele private. “A fost constatată o medie orară de 2,09 secvențe cu acțiuni criminale iar numărul actelor criminale dintr-un jurnal de o oră, se ridică la 9,5.”

În Dicționarul explicativ al limbii române, violența este definită astfel: Violență, violențe, s.f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1) ; putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsa de stăpînire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; ; constrîngere, violentare; siluire, încălcarea ordinii legale. Faptă violentă, implsivă. [Pr. : vi- o- len- ță]- Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.Din această definiție reiese faptul că violența este un lucru negativ, care contravine bunului mers al lucrurilor, “ordinii legale”. În jurnalele de știri televizate, violența a fost preluată ca o alternativă a supraviețuirii, ca o dovadă de supremație și ca unică metodă de rezolvare a conflictelor. În România, preluarea exagerată a subiectelor ce conțin violență este dovada unui vacuum moral, caracteristic tuturor societăților de tranziție.

“Din perspectiva comunicațională, violența este componenta comportamentală a agresiunii, care implică o acțiune directă și intensă asupra unui obiect sau a unei persoane.” Violența poate fi legitimă sau ilegitimă, cu rezerva că unele acte de violență ilegitimă ieri pot devenii legitime azi, și invers. Violența poate fi etalată variat, plecînd de la atacul fizic evident, trecînd prin dispute verbale și pînă la tăcere sau retragere. Direcția violenței poate să presupună același tip de diferențe. Un agresor se poate confrunta cu un altul, care este “adevăratul”agresor, sau poate să își aleagă o țintă mai vulnerabilă, pentru a se simți și mai puternic. Violența devine, de fapt, escaladarea violenței, conducînd astfel la dispariția controlului într-o societate, lucru care antrenează creșterea resurselor acordate forțelor de ordine. “Temele aflate la baza violenței din jurnalele de știri- teama și haosul social- s-au dovedit, în anumite contexte politice, factori de distragere foarte convenabili și populari.” Dat fiind că lumea reală conține violență, este rezonabil ca televiziunea să o reflecte, chiar dacă aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai dacă această agresiune este un efect secundar și complementar scopului motivat al informării avertizării publicului. O definiție propusă a violenței este “acțiune de forță care agresează integritatea fizică sau psihică a individului pentru a-i domina sau distruge identitatea”

În lucrarea sa “Violența și dramele TV- tendințe și funcții simbolice ”, George Gerbner a definit violența ca expresia populară pentru forța fizică folosită împotriva altora au a sinelui sau îndreptarea acțiunilor împotriva cuiva pentru a-i provoca durere, a-l răni sau omorî. Același Gerbner a susținut în lucrarea sa “ Televiziunea și comportamentul social ”, că violența televizată influențează comportamentul, prin modelarea convingerilor oamenilor, întrucât “telespectatorii ajung să se identifice cu ceea ce oferă imaginile și transpun reprezentările «culturale» în practica situațiilor lor de viață cotidiană”. Nu trebuie uitat că telespectatorul este „centrul de greutate al deciziilor”, de aceea, conținutul emoțional trebuie cântărit cu foarte mare atenție.

Cînd ne referim la violența din jurnalele de știri, vorbim despre violență într-un registru oficial. Practic, telespectatorii sunt transformați în martori taciți ai unor disensiuni care contravin ordinii firești a lucrurilor. În televiziune, ne referim la violență ca la un fenomen care se manifestă atît în imagini, cît și în vorbire. De cele mai multe ori, aceasta se manifestă prin imagini dure, prin transmiterea unor conflicte, prin difuzarea altercațiilor verbale între doi sau mai mulți interlocutori etc. Prezența violenței în programe trebuie să fie întotdeauna justificabilă editorial sau prin logica dramaturgică a programului, adică trebuie să stabilească o relație de conținut informațional sau spectacular cu publicul, care să se înscrie în datele interesului public specific domeniului audiovizual. Studiile din ultima perioadă au arătat că în România, violența acoperă 90% din programe, dintre care 60% din violență este cea din jurnalele de știri.

Scopul violenței ca produs media este acela de a șoca publicul pentru a-i atrage atenția asupra știrilor, fără a-i oferi elemente necesare pentru a înțelege justificarea editorială. “Ea poate apărea natural sau poate fi creată de oameni, poate acționa împotriva oamenilor sau a proprietății, poate fi justificată sau nu, poate fi reală sau simbolică, spontană sau graduală.”.

Comportamentul violent poate avea multiple cauze: biologice, psihologice, sociale, economice. De aceea, este dificil să separi efectele violenței media de influența celorlalți factori. Cu toate acestea, cele peste o sută de studii de specialitate din America ultimilor patruzeci de ani au demonstrat că efectele violenței din jurnalele de știri afectează toate categoriiile de vîrstă, cu precădere, pe minori. Copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind să-și rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalți. De asemenea, cu cât copiii încep să privească știrile de la televizor de la o vârstă mai fragedă, cu atât sunt mai predispuși să comită acte de violență mai târziu pentru își iau modelele din ceea ce văd la televizor. Vizionarea îndelungată a acestor programe poate avea efecte deosebit de grave asupra copiilor, cu atit mai mult, cu cât unii părinți își lasă copiii să stea cuminți în fața televizorului. Faptul că se uită la scene violente devine parte din rutina zilnică, de multe ori asociată cu mâncatul sau recreerea.

Violența care recurge la reacții primare trebuie evitată, deși, televiziunile au transformat-o într-o realitate ubicuă în jurnalele de știri, unde este promovată în mod susținut și este prezentată ca o alternativă viabilă a supraviețuirii în societatea contemporană. Instrumentul violenței în jurnalele de știri românești se justifică de la efectul spectacular pe care îl induce la nivelul telespectatorilor.

2.b. Tipuri de violență

Televiziunea, televizionarea sau mass- media, în general, reconstruiesc realitatea, configurează un nou mod de existență și de conștiință pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ca principale mijloace ale promovării nihilismului și culturii divertismentului, ele influențează în mod decisiv orizonturile dezvoltării umane.

Violența în termenii referențiali ai lumii reale trebuie să se distingă de violența ca efect al fanteziei și să fie supusă unei restricții mai accentute în cazul unor elemente de conținut similare. În programele care conțin referiri la violența reală trebuie prezentate publicului efectele finale ale acesteia asupra făptașilor și a victimelor. Posturile comerciale de televiziune trebuie să justifice violența în imagini. Nimeni nu dorește ca scene violente să devină, prin descrieri amănunțite și reconstituiri, proceduri standard de televiziune. Cu toate acestea, în majoritatea jurnalelor de știri se apelează la această metodă. În urma unei atente monitorizări, Pro TV este în topul televiziunilor care insistă pe relatarea cu lux de amănunte a scenelor cu grad ridicat de violență (violuri, crime, bătăi, accidente de mașină etc). Dincolo de categorizarea violenței în reală (prezentată în jurnalele de știri) și de ficțiune (în filme, desene animate, benzi desenate, seriale, telenovele, sitcom-uri și, în general, toate acele emisiuni de divertisment care au la baza realizării lor un scenariu/script ), avem o a doua categorizare a violenței, realizată în funcție de domeniul de interes al publicului și de proximitatea spațială. Așadar, avem, în funcție de conținutul său:

Violență difuzabilă (de interes larg)

Violență nedifuzabilă (de interes scăzut) și, în funcție de registrul și mediul în care se produce:

Violența difuzabilă înfățișează întâmplări care au feedback la nivelul telespectatorului, manifestat fie prin solidarizare, învățare, fie prin educare. În general, violența difuzabilă este cuprinsă în știrile care tratează subiecte internaționale, politice, sociale, generale, de actualitate, cu semnificație, impact și proeminență. Simbol al unui mediu nesigur, violența supralicitată provoacă teamă, suspiciune, isterie iar omul este îndepărtat de mediul său real de existența. Afinitatea publicului pentru știri violente, a dus la orientarea conținutului jurnalelor de știri către violența nedifuzabilă. Aceasta este nedifuzabilă fie prin exagerare, fie datorită nivelului scăzut de interes la nivlul audienței.

Subiectele în care violența nedifuzabilă este “actorul principal”, vulgarizează localul, care nu interesează decît un număr redus de telespectatori. În această categorie se încadrează știrile de la ora 17.00, care promovează acte gratuite, fără valoare informativă, ci mai degrabă cu valoare ludică. În cadrul acestui gen de știri omniprezenta violență induce o superficială senzație de cunoaștere. Telespectatorii sunt bombardați cu subiecte mărunte (cearta a doi vecini la o crîșmă, bătaia de la discoteca din satul X etc) și li se inspiră falsa impresie că sînt informați. Violența reală este un produs media care se regăsește în știrile de televiziune și în reportaje și are o influență deosebit de mare asupra publicului. Spre deosebire de violența reală, cea ficțională este integrată logicii narative a unei povești, a unui film etc. Din start, aceasta nu are același impact ca violența reală pentru că este încadrată de telespectator într-un context narativ care nu face parte din viața de zi cu zi. De exemplu, difuzarea reconstituirii unei crime crează mai multă reactivitate și este mai de impact decît scena unei crime într-un film. În acest caz, ficțiunea împrumută valoare de non- veridic și transpune produsul cinematografic în zona imaginarului acceptat, valorizîndu-l și legitimîndu-l ca produs artistic.

Violența are următoarele accepțiuni:

1). Violența psihologică constă în acțiuni ce aduc atingere integrității psihice a individului (intimidare,batjocură, umilire, amenințări);

2). Violența verbală se manifestă prin certuri, injurii, ridicarea tonului, utilizarea limbajului licențios, obscen și pornografic;

3). Violența fizică provoacă victimei o serie de vătămări corporale;

4). Violența socială reprezintă o formă de violență psihologică și constă în controlarea

comportamentelor victimei, izolarea acesteia de mediul său social „natural”, familie și prieteni, avînd drept consecință diminuarea și dereglarea mediilor sociale, precum și restrîngerea accesului la informație;

5). Violența economică este o altă formă de violență, care presupune oprirea accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice sau privarea acesteia de mijloace economice;

6). Violența sexuală reprezintă forțarea (sau tentativa de obligare) a victimei la activitate sexuală

nedorită (violuri, pedofilie, prostituarea minorilor, proxenetism etc).

Reprezentarea violenței poate fi realizată în contexte de: informare, educație, sensibilizare

(caritate), exprimare artistică, divertisment, critica socială, ironie, umor, senzațional.

Studiile de specialitate au demonstrat că între 5% și 15% din violența reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenței de pe micul ecran. Pe termen lung- de la 12 la 15 ani- studiile indică o dublare a actelor de violență, ca urmare a maturizării unei generații în contact cu mediul violent al lumii TV. Alături de mesajul erotic, violența ocupă unul dintre primele locuri, ca pondere, pe canalele TV din întreagă lume și aproximativ 65% din jurnalele de știri din țara noastră. Deși în ultimii 50 de ani fenomenul violenței pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici și sancțiuni, televiziunea continuă să transmită din ce în ce mai multă violență iar telespectatorii din toată lumea, mai ales tinerii, ca hipnotizați, caută cu aviditate aceste programe. Alte analize din acest domeniu atrag atenția asupra faptului că “violența din jurnalele de știri devine nefastă printr-un efect cumulativ, ale cărui consecințe nu sînt direct vizibile și imediate”

Permanenta “cură” de violență în mass media românească semnalează o problemă socială cu vechi rădăcini în mentalul românesc, aceea că românii sunt obișnuiți cu violența, după dictonul “Bătaia e ruptă din Rai”. Această realitate nu poate fi oprită decît de schimbarea mentalităților la nivel decizional și managerial. Firește că telespectatorii au posibilitatea de a decide dacă să se uite sau nu la un anumit program, dar avalanșa violenței televizate a dus la nașterea unui voyeurism inutil, speculat din plin în cadrul jurnalelor de tipul celui de la ora 17.00.

2.c. Teorii și rezultate ale cercetării empirice. Studii din străinătate referitoare la violența din jurnalele de știri și la efectele sale asupra minții umane

Un studiu efectuat recent, pe 707 familii cu un copil, de către un grup de cercetători americani și publicat în revista “Science”, a demonstrat că timpul petrecut în fața televizorului este strâns legat de comportamentul agresiv de mai târziu, în special pe intervalul de vârste 16-22 de ani. Presa din România oferă frecvent exemple, mai ales din palierul non-adulților: în doar prima lună a anului 2003, un adolescent se spânzură după un model din filme, un puști de 13 ani își înjunghie mortal sora de 6 ani după vizionarea unui film horror, alt adolescent atacă mascat o benzinărie, un tînăr de 18 ani violează o fetiță de 7 ani, apoi declară senin că “s-a jucat, așa cum a văzut la televizor”.

Execuția de anul trecut a liderului Irakian Saddam Hussein și prezentarea în cadrul jurnalelor de știri a scenelor ulterioare morții, au făcut pe tot mapamondul opt victime, dintre care toți erau copii. O fetiță de 12 ani din India a lăsat un bilet părinților prin care le-a explicat gestul făcut prin faptul că a vrut să vadă ce a simțit liderul irakian. Spiritul imitației și curiozitatea, lipsa discernămîntului și educația pe un fond moral îndoielnic, duce la astfel de incidente tragice, mai ales că televizuinile fac din scene similare executării lui Saddam Hussein, adevărate “fabrici” de audiență. Programele violente induc, construiesc și potențează agresivitatea copiilor. În condițiile în care aceștia nu văd decît desene animate, filme și știri violente, bombardamentul agresiv îl «ajută» să treacă din normal în patologic. Violența, promiscuitatea, tîlhăria, perversiunea și homosexualitatea, ferocitatea, ura, cinismul și crima sunt prezente zilnic pe micul ecran. „Obiectivul principal al conducerilor televiziunii nu este instrucția și educația telespectatorilor, ci câștigul financiar”

Studiile asupra relației dintre media și violență (mai ales violența televizată)・ s-au dezvoltat la început în Statele Unite datorită cresterii fenomenului audio-vizual mai ales în perioada anilor ’60, sub influenta următorilor factori:

• recrudescența și proliferarea unor forme de violență în viețile occidentale

• violența știrii

• ucideri de politiști

• revolte ale elevilor și studentilor

Datorită anilor de cenzură din perioada comunistă, această perioadă a ajuns în Romînia cu un decalaj de 30 de ani. Abia după 1989, liberatea presei românești a putut să se asemene cu cea de peste Ocean. Apariția posturilor private de televiziune în România, a dus la nașterea “generației crescute la televizor “. Conform literaturii de specialitate, această perioadă se manifestă prin creșterea masivă a delincvenței juvenile și prin amplificarea prezentării violenței în mass media, film, carte etc. Prin difuzare, saturare și exagerare sînt impuse anumite standarde preferențiale. Se ajunge la un conformism ideatic care își pune amprenta asupra psihicului uman, mai ales la nivelul copiilor. “Violența televizată este ca o otravă. Ea acționează cu atît mai intens, cu cît doza este mai mare” La nivel psihic, apare un “bombardament informațional” care-și pune accentul asupra telespectatorilor. Violența devine stereotipie datorită vulgarizării și agresivizării contextului. Se pune accent pe descriptivism și pe caracterul vizual al știrilor televizate, dublate de un discurs punctat cu silogisme, exagerări și cu structuri sintactice puternice, de efect. Într-o lume a liberei maifestări a ideilor, orice acțiune, fie că este sau nu de interes general, se poate transforma, în funcție de unghiul de abordare, într-o “bombă mediatică.

Deși există o diversitate foarte mare a mijloacelor de exprimare a mesajului mediatic, nu se poate vorbi și despre o diversificare a rezultatelor. Efectele violenței din jurnalele de știri merg pînă într-acolo, încît remodelează omul în întregime, mai ales că în ultimii trei ani a existat o adevărată competiție în rîndul principalelor televiziuni românești, care s-au întrecut în a surprinde senzaționalul și ineditul în cele mai violente aspecte ale sale. Studiile în domeniul televiziunii au arătat că expunerea îndelungată și sistematică la efectele directe și indirecte ale violenței din programele informative modifică structural și funcțional activitatea cortexului, iar aceasta modificare este intreținută pe durata reproducerii culturii mediatice ca mediu de comunicare, și, implicit, de viața omului. Întreaga cultură legată de televizual creează mediul de apariție al unor anomalii neurologice în ceea ce privește emisfera stîngă a creierului, a cărei activitate pare a fi masiv inhibată pe toată durata privirii la televizor. Apariția acestei anomalii neurologice în timpul vizionării la televizor induce o radicală diminuare a capacităților critice, a creativității, a răspunsului și, deci, a reactivității cortexului la stimulii primiți pe cale televizuală. Jurnalele de știri au un rol important în acest proces. Spre deosebire de emisiunile de divertisment, știrile punctează discursul televizual cu informații de impact, pe care telespectatorii nu le mai procsează, ci le iau ca atare, ca produse mediatice, în marea lor majoritate afectate de violență discursivă și în imagini. Cu toate acestea, trebuie evitată aruncarea telespectatorilor în cea mai neagră depresie din cauza contextului, deși se pare că jurnalele de știri își fac un titlu de glorie din difuzarea „în exclusivitate” a cronicilor negre.

În modul cel mai negativ cu putință, televiziunea este prcepută ca o “școală a crimei” și a delincvenței juvenile. Cercetătorii în domeniul efectelor televiziunii asupra copiilor susțin că aceștia au tendința de a reproduce actele e violență pe care le văd pe micul ecran.

Statisticile au arătat că în România, televizorul este principalul mod de pertecere a timpului liber și că un român își petrece în fața televizorului, în medie, patru ore pe zi. Psihologii amricani susțin că marii consumatori de televiziune se caracterizează prin frică, angoasă, manifestată prin teama de a ieși noaptea din casă (cunoscută la majoritatea românilor). Se consideră că violența televizată tinde să genereze pe scară mare sentimentul insecurități și al panicii, dar există legătură între cantitatea de programe urmărite și sentimentul de teamă. Telespectatorii fervenți, care stau mai mult de patru ore pe zi în fața micului ecran supraestimează implicațiile violentului în viața cotidiană, fiind urmăriți de sentimentul insecurității și al paniciii.

În 1990, George Gerbner, corelează aceste stări cu programele de televiziune urmărite de consumatorii media. În urma unui amplu studiu, el a ajuns la concluzia că violența consumată prin programele de televiziune desensibilizează oamenii față de violența reală (violența cu care se întîlnesc în viața de zi cu zi). „Urmarea este instalarea indiferenței iar oamenii au mai puțină disponibilitatea în ajutarea victimelor violenței” În această fază incipientă a cercetărilor asupra consecințelor violenței televizate, Gerbner identifica efecte cu totul contradictorii: sporirea sentimentului de izolare, tendințe de retragere din realitate, accentuarea sentimentului înstrăinării de comunitate.

Influența violenței televizate poate fi cu două tăișuri: pe de o parte poate induce comportamente de cooperare și coeziune (în cazul ajutorării unor sinistrați, de exemplu, surprinși de televiziune în timpul dezlănțuirii violente a forțelor naturii), alteori de indiferență sau agresivitate. În unele cazuri, violența este portetizată drept o modalitate eficientă de rezolvare a conflictelor, în detrimentul metodelor alternative precum dezbaterea, negocierea sau compromisul. Cercetările în domeniu au relevat că ea poate duce nu numai la activarea predispozițiilor violente, odată cu întîlnirea în realitate a situațiilor văzute la televizor, dar poate afecta și comportamentul normal. “Violența Tv poate atît să activeze, cît și să creeze un comportament violent”. Cei care urmăresc potretizările situațiilor violente sunt dispuși să pună în aplicare ce au învățat de la mass media, dacă se confruntă cu o situație asemănătoare celei văzute la televizor.

Oamenii pot fi socializați de valorile portretizărilor media. Probabilitatea unei astfel de socializări este invers proporțională cu vîrsta și cu numărul de surse alternative la care individul are acces. Un alt efect pe termen lung al expunerii la violență televizată este crearea sau consolidarea ideii că lumea în care trăim este una total violentă, ceea ce duce la acceptarea violenței ca o stare de fapt absolut firească. Prezența efectului de activare a predispozițiilor latente nu exclude legăturile de natură cauzală, în sensul că media activează predispozițiile latente, dar poate să și creeze atitudini, valori, să inspire comportamente. Efectele se diferențiază în funcție de membrii audienței: ei pot să interpreteze diferit modul în care o anumită situație este prezentată în mass media, se concentrează pe unele aspecte ale acestei portretizări și le ignoră pe altele.

Psihologul american Albert Bandura susține în lucrarea „Media and Its Effects” (Media și efectele sale) că jurnalele de știri pot constitui un suport și un mijloc de eliberare a indivizilor de înclinații și tentații agresive, desi, paradoxal, acestea contin scene de violenta. Studiile au relevat că televiziunea este mai eficace sub acest aspect pentru oamenii din medii sociale modeste, în timp ce oamenii din categoriile sociale favorizate au la dispoziție o gamă mai largă pentru a se elibera de frustrări și pulsiuni. Deși studiile conduse de Bandura au demonstrat că, după ce vizionează o știre care conține violență, copiii se comportă mai violent, anchetele ulterioare au concluzionat că situația este mult mai complexă. Indivizii agresivi pot avea mai mult o tendință de a viziona violența, unii oameni pot fi mai sensibili la imitarea/ impresionarea celorlalți decît alții; mai există, probabil, și alți factori cauzali, care nu pot fi luați în calcul, fiind de natură să cauzeze confuzii. Cercetările neuropsihologilor demonstrează că vizionarea TV alterează în mod grav capacitățile cognitive ale telespectatorilor. Nu numai procesul învățării este dezavantajat, cît și gîndirea logică și analitică, discursivitatea, capacitatea de exprimare a ideilor, creativitatea și chiar dezvoltarea inteligenței.

„Televiziunea afectează mai ales cortexul prefrontal, acea parte a creierului care este cel mai bine dezvoltată la om, unde sînt mediate procesele mentale superioare, funcțiile executive ale cortexului, ce diferențiază ființa umană de celelalte viețuitoare. Afecțiunile pe care nu numai vizionarea la TV , dar și jocurile pe calculator și navigatul pe internet le produc asupra cortexului prefrontal, se remarcă ușor la copii și tineri în dificultățile pe care le înfruntă la concentrarea cu atenție și în susținerea motivației pentru urmărirea unei activități oarecare, în controlul emoțiilor și al comportamentului, în planificarea și organizarea programului. Inițiativa, creativitatea, curiozitatea, discernămîntul și judecata sînt alterate în mod semnificativ.”

Mulți cercetători sunt de părere că mesajele violente din jurnalele de știri constituie o sursă de stimulare a agresivității și a comportamentelor violente. Psihologul american Frank Brady afirma că „expunerea la stimuli agresivi mărește starea emoțională a individului și, prin urmare, agresivitatea”

Cei mai sensibili la violența televizată sînt copiii și tinerii. Aceștia pot ajunge la concluzia că violența este unicul mod de rezolvare a conflictelor. „Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înțeleagă ce se întîmplă în lumea care-i înconjoară. Se mulțumesc doar cu senzațiile.”

În 1963, Albert Bandura realizează o serie de experimente prin care demonstrează că un copil poate învăța comportamente agresive doar observînd modele simbolice, la televizor. “Este posibil ca un copil să învețe o formă de comportament agresiv prin observație și imitație. Abilitatea de a imita nu se traduce neapărat prin comportament violent, ci se observă atunci cînd copilul se confruntă în realitatea de zi cu zi cu un caz văzut la televizor”

În ceea ce privește violența din cadrul știrilor televizate, cel mai important aspect este modul în care aceasta este prezentată. Servită în contextul legitimei apărări, sporește probabilitatea proliferării comportamentului agresiv iar exercitată de un personaj carismatic, cu priză la public, poate fi percepută ca o trăsătură- model. În general, cînd personajele agresive sînt prezentate ca modele de comportament, ele pot deveni o sursă de încurajare a agresivității, mai ales la copii și la adolescenți, aflați mereu în căutare de modele.Deprinderea violenței prin jurnalele de știri și prin televiziune, în general, presupune anumite caracteristici și trăsături psihosociale ale receptorilor și depinde de apartenența acestora la anumite grupuri și medii sociale.

2.d.Concluziile studiului sociologic realizat de Centrul de Studii Media și noi Tehnologii de Comunicare. România se situează în topul negativ al violenței din programele de televiziune.

Televiziunile din România dețin un record negativ în privința violenței difuzate pe micul ecran, cu implicații în dezvoltarea unei adevărate culturi a violenței în societatea actuală. Acestea sunt concluziile unui studiu sociologic realizat în urmă cu un an de Centrul de Studii Media și noi Tehnologii de Comunicare, la cererea Consiliului Național al Audiovizualului (CNA).Violența reală are o pondere importantă în emisiunile informative, răspunzînd gusturilor și nevoilor publicului românesc de televiziune, primul loc din aceste programe fiind deținut de violența fizică, urmată de cea verbală. Studiul a fost realizat în urma unei monitorizări atente, timp de o săptămînă, a principalelor posturi de televiziune din România. Din cele șapte sute de ore de emisiuni monitorizate în intervalul orar 19- 24, precum și în știrile de la orele 17.00 sau 18.00, în cazul posturilor Antena 1, Pro Tv și Prma TV, s-au înregistrat aproximativ 117 ore de emisie, însumînd peste 11.900 scene de violență atît reală, cît și ficțională. Din punctul de vedere al duratei și frecvenței scenelor de violență de ambele tipuri, posturile Național T, Antena 1 și Pro Tv se situează în top, în timp ce jurnalele de știri ale postului TVR 2 au cel mai scăzut nivel de violență..

În linii mari, modelul cultural al televiziunilor românești reproduce modelul american și vest- european, programele difuzate fiind în cea mai mare măsură preluate prin import, la fel ca și modul de abordare al subiectului de știre. “Comparativ cu alte televiziuni- europene, americane sau canadiene, unde tendința este de a se reduce progresiv ponderea și durata scenelor violente- în România predomină încă modelul primar al televiziunii senzaționle și consumiste” se precizează în raport. Ca efect al televizării susținute a violenței, s-a ajuns la banalizarea reprezentării violenței în operele de ficțiune, fapt ce are ca rol dezvoltarea unei relații indirecte între violența socială și cea televizată. Președintele CNA, Ralu Filip, s-a arătat îngrijorat de propagarea prin televiziune a modelelor negative de reușită socială, precum și de proasta influență a programelor adresate copiilor. “România din audiovizual este extrem de dezechilibrată (…) După doi ani de analiză a acestui aspect, am ajuns la concluzia că este o responabilitate comună, a întregii societăți. Nimeni nu ne poate garanta că modelele przentate de televziuni nu influențază major evoluția copiilor, tinerilor de mai târziu” a declarat Ralu Filip în cadrul unui articol apărut în vara anului trecut în cotidianul “Evenimentul Zilei” .

2.e. Rolul CNA în “îmblânzirea” discursului știrilor. Prevederi referitoare la violența televizată.

CNA (Consiliul Național al Audiovzualului) a fost fondat în anul 1992 și este o instituție specifică unei societăți democratice, în care exercitarea dreptului la liberă exprimare comportă îndatoriri și responsabilități reglementate prin lege. “În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, CNA are obligația să asigure respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii, încurajarea liberei concurențe, protejarea demnității umane și a minorilor, protejarea culturii și a limbii române, a culturii și limbilor minorităților, un raport echilibrat între serviciile naționale de radiodifuziune și serviciile locale, regionale ori tematice.” Tot CNA este cel care se ocupă cu eliberarea de licențe audiovizuale, autorizații de retransmisie și decizii de autorizare audiovizuală, potrivit condițiilor, criteriilor și procedurilor legale.Consiliul Național al Audiovizualului este alcătuit din 11 membri (3 propuși de Senat, 3, de Camera Deputațiolor, 2 de Președintele României și 2 de Guvern). Durata mandatului fiecăruia este de 4 ani.

CNA este principalul organ de monitorizare a producțiilor media, înființat în 1992, după modelul francez.. CNA își bazează activitatea pe un cadru legislativ destul de sărac, devenind mai consistent începînd cu anul 2000. Prevederile sale pleacă de la reglementări interne și internaționale:

1). Reglementării naționale

a). Legea Audiovizualului nr.48/1992

b). Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii Audiovizualului nr.48/1992.

c). Decizia nr.47/20.04.2000 – privind restricții și avertizări în scopul protecției minorilor

2). Reglementări internaționale:

a). Convenția ONU privind Drepturile Copilului- art.3, alin.13 și 17

b). Convenția Europeană a Drepturilor Omului

c). Directiva “Television sans frontieres”- varianta consolidată- articolul 22

d). Recomandarea Consiliului Uniunii Europene privind protecția minorilor și a demnitățiii umane în audiovizual și în serviciile informaționale, din 24 septembrie 1998, elaborat pe baza “Cărții verzi” privind protecția minorilor.

Atît la nivelul fiecărui stat în parte, cît și la nivelul organismelor internaționale (ONU, UNESCO, Consiliul Europei etc.) s-au alcătuit, în ultimele decenii, nenumărate studii, cercetări, rapoarte, solid argumentate sociologic, în spiritul elaborării unor politici coerente de reducere a violenței. Ele însă nu sunt întru totul de acord nici cu privire la cauzele creșterii violenței ca fenomen social, și nici cu privire la rolul mass media în această problemă. Fenomenul violenței din media, în general, și din jurnalele de știri televizate, în special, este întreținut din motive de piață. De vreme ce există o cerere, față de care se organizează o ofertă, este logic că motivul acestei cereri aparțne substraturilor organismului social.

Orice încercare de limitare pe calea legii a difuzării informației cu conținut violent e resimțită și de destinatarii mesajului de presă și de emițătorii lui ca o formă de cenzură, deci ca un atentat la libertatea de expresie. Nu de multe ori, în România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a fost acuzat de cenzură. Este cauza pentru care, în genere, singurele limitări admise mai pretutindeni, atît în privința violenței fizice cît și a aceleia de lmbaj, în materie de violență ficțională sau reală (din jurnalele de știri), se referă la orele de difuzare și la avertizarea prealabilă asupra conținutului emisiunii. Alarmat de situația presei din România post- revoluționară, CNA a început lupta împotriva violenței din jurnalele de știri cerînd posturilor de televiziune respectarea prevederilor Deciziei 12/ 1997 care privește respectarea unor măsuri de protecție a minorilor. Articolul 2 al Deciziei interzice difuzarea programelor care prin caracterul lor de violență fizică, psihologică sau de limbaj pot afecta dezvoltarea fizică, morală sau mentală a minorilor. În categoria acestui tip de emisiune se încadrează emisiunile informative în care violența este omniprezentă, folosită ca o componentă nu doar informațională, ci și de marketing.

Constatînd mediatizarea excesivă, sub semnul senzaționalului a actelor de violență, în anul 1997, CNA a monitorizat emisiunile informative difuzate pe principalele posturi de televiziune, concluzionînd că media românească asistă la o competiție nedorită în planul difuzării mesajelor violente. Reprezentanții Consiliului au amintit că de violența patologică și cruzimea excesivă din audiovizual aduc o gravă ofensă demnității umane și pot fi sancționate civil, administrativ sau penal. CNA a propus Comisiilor de Cultură ale Parlamentului, Ministerului Culturii și Cultelor, Ministerului Educației Naționale, Ministerului Justiției și Ministerului Integrăii Europene o dezbatere despre amplificarea maladivă a violenței în jurnalele de știri, cu scopul de a identifica soluții menite să contribuie la igienizarea morală a societății românești. În acest context, CNA s-a aliniat Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind reprezentarea violenței în televiziune.

Experiențele recente ale televiziunilor românești dovedesc că în țara noastră, nu există încă o etică a folosirii mesajului violent, deși el are cea mai mare influență asupra consumatorului de produse media. În anul 1996, postul PRO TV a fost autorul unei gafe de zile mari. În urma unui tragic accident de aviație, la Baia Mare, un reporter și un operator al postului privat au pătruns cu camera de luat vederi în garsoniera unuia dintre copiloți, luînd un interviu “la cald” soției acesteia și copiilor ei, înainte ca aceasta să fi aflat de accident. Profitînd de starea de confuzie creată, reporterul i-a comunicat vestea cumplită femeii, în timp ce o filma, difuzarea pe post a materilaului stîrnind ample proteste în rîndul opiniei publice. CNA nu a intervenit, deși, prin Legea Audiovizualului avea tot dreptul să facă a acest lucru. Firește că o catastrofă aviatică sau feroviară e de maxim interes. A filma, însă, ori a fotografia în detaliu, trupuri măcelărite ori carbonizate, a intervieva răniți care au nevoie de primul ajutor sau a hărțui rudele disperate sunt tot atîtea atentate la adresa bunului simț. Mult mai presus de cuvîntul legii, în mod firesc ambiguu în situații în care e greu de împăcat libertatea presei cu libertatea la intimitate, trebuie să primeze respectul unor reguli nescrise, care fac parte nu neapărat din etica deontologică. “Codul deontologic nu trebuie privit ca o alternativă la legea statală, ci ca o formă de coagulare a oamenilor de presă în jurul unor valori esențiale, nu numai pentru buna desfășurare a profesiei lor, ci chiar pentru comunicarea între oamenii de pretutindeni.”

Ca garant al intereselor publicului în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, CNA a atenționat de multe ori posturile de televiziune asupra conținutului mare de violență în jurnalele de știri, recomandîndu-le scăderea poporției de conținut violent. Recomandarea a plecat de la o monitorizare a emisiunilor informative aparținînd principalelor posturi de televiziune românești, atît publice, cît și private.Acestea au fost acuzate de CNA că “promovează în mod exagerat scene de violență cvasipatologică și imagini de o cruzime absolută, ce aduc o gravă ofensă demnității umane. “

Pusă sub semnul hiperemoției și al manipulării, știrea de televiziune s-a transformat într-un instrument al contaminării audiovizualului. După cum arată studiul efectuat de CURS și Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare, realizat la comanda CNA în noiembrie 2005, pe un eșantion de 1.100 elevi, cu vîrste cuprinse între 7 și 10 ani, peste 97% dintre cei intervievați petrec cel puțin o oră pe zi, în timpul săptămînii, în fața televizorului iar efectele acestei realități sunt din ce în ce mai evidente. CNA a introdus, în acest sens, pentru protecția telespectatorilor copii și adolescenți, sistemul de avertizare și de semnalizare a programelor TV sau signalectica. La modul ideal, televiziunile ar trebui să clasifice, să semnalizeze și să plaseze corect programele TV la orele potrivite, iar copiii și părinții ar trebui să respecte signalectica. Cu cît crește riscul de a afecta negativ copiii și adolescenții prin diverse programe TV nerecomandate/interzise pentru categoria lor de vîrstă, cu atît se accentuează și atenția acordată respectării reglementărilor CNA privind signalectica: astfel, programele TV cu un grad de risc ridicat sînt cel mai corect clasificate și semnalizate. În același timp, filtrul orar (ora difuzării emisiunilor TV, mai ales programarea după "linia de demarcare temporală") rămîne cel mai respectat și mai aplicat mijloc de protecție a micilor telespectatori. Cu toate acestea, ei tnd să-și imite părinții care urmăresc programe cu cantitate ridicată de violență, cele mai vizate fiind jurnalele de știri.

„Poziția CNA este nu de a eradica total prezența violenței în știrea televizată, pentru că violența este o realitate și, implicit, un fapt de presă, ci mai degrabă a „echilibra” peisajul televizual, în sensul de a nu interveni cu forța, ci de a influența structural buletinele de știri” a declarat Ralu Filip în cadrul unui intrerviu oferit la începutul anului 2006, cotidianului “România Liberă”. Totodată, acesta a mai semnalat imixtiunea știrilor locale, de interes redus pentru public, a căror prezență în jurnalele naționale se datorează elementului inedit al faptului de presă. “Știriile de interes național, general, problemele sociale, lucrurile care privesc pe toți românii sunt lăsate undeva, într-un plan secundar. Dramele de interes individual sînt insignifiante pentru o țară, dar televiziunile continuă să ducă această luptă a inutilului ” a mai precizat Ralu Filip.

Există un set de recomandări ale CNA în privința difuzării violenței în jurnalele de știri. Acestea precizează că în cazul unor accidente, filmările se fac cu precauție, din anumite unghiuri, pentru a nu obține cadre cu imagini violente. În anumite cazuri, identitatea victimelor este protejată de anonimat, la fel ca și cea a minorilor. “Deși există aceste recomandări, noi u putem interveni direct în politica editorială, pentru că este vorba de posturi comerciale, private, care își fac singure politica, în funcție de ținta pe care o are fiecare și de profilul pe care îl urmează. Cel mult, CNA aplică sancțiuni” a spus Ralu Filip.

Reprezentarea violenței în programele de televiziune este limitată prin prevederile legii audiovizualului, în special articolele 29,32, 33 și 39, precum și prin deciziile emise de CNA în aplicarea legii. “Programele care conțin reprezentări ale violenței pot fi transmise în situația în care ele nu afectează dezvoltarea fizică sau mentală a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violenței în cauză, sau date fiind condițiile speciale de programare a acestora și de marcare a lor cu avertizări, care, în general, exclud accesul minorilor la difuzarea lor.” Codul aplicat în 2003 a realizat distincția între coținutul transmisibil și cel netransmisibil.Conținutul ilegal reprezintă cea ce nu poate fi transmis în nicio situație și este total diferit de ceea ce poate fi transmis numai cu avertizări obligatorii sau numai la intervale orare permise, precum și de ceea ce reprezintă conținutul a cărui difuzare nu încalcă prevederile legii dar care conține reprezentare a violenței și poate induce stres sau poate induce comportamente nedorite.

Aceste tipuri de programe, care pot fi difuzate, dar a căror difuzare nu este dezirabilă, dincolo de criteriile impuse de lege, pot fi supuse unui regim de autoreglementare. Spațiul de acțiune al autoreglementării vizează programe cu conținut de violență a căror difuzare presupune că prevederile legale nu au fost încălcate, dar care sunt supuse unor restricții suplimentare. Nerespectarea acestor restricții de autoreglementare nu poate fi considerată o încălcare a legii sau a reglementărilor CNA emise în aplicarea legii.“Dat fiind că lumea reală conține violență, este rezonabil ca televiziunea să o reflecte, chiar dacă aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai dacă această agresiune este un efect secundar și complementar scopului motivat al informării și avertizării publicului.” O definitie propusa a violentei este: “acțiune de forță care agresează integritatea fizică sau psihică a individului pentru a-i domina sau distruge identitatea umană.” Prezența violenței în programe trebuie să fie întotdeauna justificabilă editorial sau prin logica dramaturgică a programului, în sensul că trebuie să stabilească o relație de conținut informațional sau spectacular cu publicul, care să se înscrie în datele interesului public specific domeniului audiovizual.

Violența va fi prezentă în știri și programe informative numai dacă prezentarea ei aduce o informație relevantă pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau dacă este necesară pentru a semnala și conștientiza un pericol sau un risc general – individual sau colectiv. Informațiile conținînd scene de violență vor fi precedate de avertizări cu privire la potențialul efect de stres pe care îl pot avea asupra publicului în general sau asupra unor categorii speciale (minori).

Se va avea în vedere ca poziția în jurnalele de știri a reportajelor conținînd violență să nu creeze elemente suplimentare de șoc și să nu afecteze identitatea știrilor din imediata vecinătate. Informațiile despre incidente violente care pot afecta minorii sau familiile trebuie prezentate într-o manieră cît mai puțin explicită. Dacă acest lucru nu se poate face, și dacă nu se contravine interesului public al necesitiății informării eficiente, acestea vor fi difuzate în intervale orare de regulă inaccesibile minorilor.Respectul pentru demnitatea ființei umane impune reguli speciale prin care să se evite excesul de realism atunci cînd sînt prezentate victime (în cazuri unde acest lucru are o motivare excepțională).Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violență motivate individual, pentru a nu se crea ca rezultantă presiuni asupra publicului. Reportajele și știrile despre evenimente conflictuale sau acte teroriste nu vor fi prezentate în așa fel încît să incite la dezordine și violență sau să creeze panică

În jurnalele de știri românești, de cele mai multe ori se încalcă dreptul la intimitate al victimei. Cînd vine vorba de a lua o decizie morală, alegerea loialității față de victimă se dovedește a fi neprofitabilă, chiar dacă, cel puțin la nivelul eticii deontologice “politica anonimatului” este doar un deziderat. Principiul solidarității umane susține protejarea delincvenților minori, prin oprirea informațiilor cu caracter personal, dar, cu toate acestea, procesul de luare al deciziilor viciază multe din aceste drepturi. Nu puține sunt situațiile de ingerință în viața personală, dintre care amintim: nerespecatrea izolării sau a singurătăți cuiva, dezvăluirea publică a unor probleme particulare supărătoare, publicitatea care plasează individul într-o lumină falsă etc.

Pentru că receptarea mesajelor presei este în sistemul democratic una liberă și, deci selectivă, sistemele mediatice sunt investite cu un grad mare de încredere, în care orice suspiciune nu discreditează numai emițătorul, ci sădește îndoiala chiar în ceea ce privește “articularea sistemului”. Dintr-o asemenea perspectivă, tributară oarecum tendinței de hiper- responsabilizare a presei, dacă nu chiar de demonizare a ei, firește că întrebările privitoare la bunele raporturi morale dintre credibilitatea și onestitatea “serviciului informațional public” devin mai acute…

2.e.1Topul celor mai amendate televiziuni

De-a lungul celor aproximativ 15 ani de cînd CNA există pe scena audiovizualului românesc, cele mai multe amenzi le-au luat următoarele posturi: OTV, Prima TV, Antena 1. În afara nenumăratelor amenzi primite în decursul vremii de OTV, în anul 2002, CNA a retras licența acestui post din cauza declarațiilor în direct ale unor invitați, decizie care a fost aprig dezbătută și contestată. Mulți au considerat că a fost o măsură inacceptabilă într-o societate democratică, în care trebuie să se respecte libertatea de exprimare și informarea corectă a publicului. Subiectul cenzurii a fost și el adus de nenumărate ori in discuție. Dan Diaconescu a fost audiat în acea perioadă de Comisia de Abuzuri a Camerei Deputaților.

În ultimul timp, Prima TV și emisiunea sa „Trădați în dragoste“ este printre favoritele la cele mai consistente amenzi date de CNA.Cea mai recentă amendă luată de Antena 1 este de 25.000 de lei pentru difuzarea unor clipuri erotice care promovau servicii pornografice, fapt interzis de Legea audiovizualului. Ralu Filip a precizat, cu această ocazie, că postul a mai fost amendat o dată pentru aceeași abatere, acesta fiind și singurul care încă mai difuzează astfel de clipuri.Referitor la violența din jurnalele de știri, Ralu Filip a precizat, într-un interviu oferit în luna ianuarie a anului 2007 ziarului “Evenimentul zilei”, că fenomenul este în scădere, datorită amenzilor mari aplicate de CNA, care se încadrează între 1000- 3000 RON, în funcție de gravitatea încălcării Legii Audiovizualului ( Numărul 504 din 11 iulie 2002)

3. Efectele violenței din jurnalele de știri.

3.1. Clasificarea efectelor expunerii la violența televizată

Faptul că violența din media constituie una dintre cele mai importante cauze ale violenței în lumea reală, este dovedit în peste 1000 de studii si articole Din majoritatea cercetărilor efectuate, rezulta că violența televizată are următoarele efecte:

Facilitează agresivitatea și comportamentul antisocial;

Dezvoltă insensibilitatea la violența sau la victimele violenței;

Intensifică percepția telespectatorilor ce trăiesc într-o lume periculoasă în care

ei pot deveni victime. Acestora li se mai adaugă efecte legate de integritatea psihică și de perceperea poziției persoanei în societate.

Oamenii ajung să supraestimeze prezența violenței în lumea reală. Pentru că subiectele știrilor sunt luate din viața de zi cu zi, oamenii concluzionează că violența, în toate formele ei (fizică, verbală etc) este un fenomen generalizat. Se sporește, astfel, sentimentul fricii, al insecurității în fața pericolului perceput ca iminent. Se induce, de fapt, o psihoză a Răului universal. Trăind permanent sentimentul unei agresiuni potențiale, oamenii nu numai că devin mai stresați, mai irascibili, dar se și pregătesc să răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac. Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginația individului care se îndreptățește să-l folosească pentru a preîntîmpina riscul. Indivizii percep această violență ca pe o componentă legitimă și implicită a insituțiilor sociale. Lumea în care trăim este una violentă. Violența devine, deci, mijloc și necesitate. Apare o desensibilizare a oamenilor în fața violenței, durerii și suferinței; violența devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor și impunerea intereselor, pentru dobîndirea plăcerii sau a confortului dorit.

Televiziunea poate produce efecte cognitive, afective și comportamentale cu consecințele cele mai grave pentru viața indivizilor și a societății iar cînd violența este supralicitată prin intermediul buletinelor de știri, realitatea se transformă într-un mediu interpretabil și manipulabil. “Actualitatea este un produs mediatic, o construcție mentală a lumii creată și impusă de mijloacele de comunicare în masă” iar jurnalele de știri au meritul de a surprinde cel mai bine realitatea, chiar dacă de cele mai multe ori o modifică.

În urma studiilor efectuate, Comstock constată că există patru modalități în care violența din jurnalele de știri îl influențează pe telespectator: eficacitatea- efectele sînt mai puternice în momentul în care violența de pe ecran nu este pedepsită, ci răsplătită; normativitatea- violența de pe ecran este justificată sau nu are nicio consecință; pertinența- în condițiile în care violența de pe ecran are similarități cu contextul social al telespectatorului, acesta își va însuși mai ușor comportamentul violent; sugestibilitatea- se referă la factorii care predispun la violență, cum sunt provocarea sau frustrarea.Comstock indică, de asemenea, cîteva situații pentru care avem dovezi experimentale privind efectele negative ale violenței din jurnalele de știri:

În situația în care comportamentul agresiv este justificat prin construcția contextului;

Cînd în actele de violență de pe micul ecran există replici similare celor din viața reală;

În condițiile în care există similarități între agresor și telespectator;

Cînd este sugerată identificarea cu agresorul, cum ar fi imaginarea faptului că se

află în locul lui;

Cînd violența lasă telespectatorul într-o stare de iritare sau provocare;

În condițiile în care violența include abuzul fizic adăugat la agresiunea verbală;

7. Cînd telespectatorii sunt predispuși să acționeze agresiv;

3.2. Efectele violenței din jurnalele de știri asupra copiilor

Televiziunea apare ca avînd cea mai mare influență în ceea ce privește însușirea unor valori și atitudini „mediatice” de către toate categoriile de elevi, chiar dacă în proporții diferite precum vedetismul (între 71-84%); sexualitatea (între 40-67%); lipsa de scrupule (între 30-53%); violența (între 67-77%); plăcerile vieții (între 26-45%); vulgaritatea/agresivitatea (între 55-66%); minciuna (între 33-49%); senzaționalul (între 59-67%); îmbogățirea (între 33-47%). Influența este mai mare ca tendință asupra grupei de vîrstă 15-18 ani, dar procentele mai mici în cadrul grupei 7-10 ani se datorează și ponderii mai mari a non-răspunsurilor apărute în cazul respondenților din această categorie.

Influența televiziunii apare ca fiind cea mai complexă și cel mai mult orientată pe antivalori. Promovarea lor nu este neaparăt intenționată, vizibilitatea negativului fiind mai mare din motive de creștere a audienței, deci de nevoia de profit comercial. Nu trebuie uitat însă că televiziunea promovează cu precădere spectacularul și modele din viața reală, cu accent pe succesul financiar mai mult decît pe cel intelectual. Prin urmare, accentul

cade pe satisfacerea unor exigențe consumeriste și mai puțin pe cele socio-educaționale (școala) sau morale (familia). Promovarea de televiziune a unor valori (anti-valori) în discordanță cu școala și familia sunt văzute de unii și ca semnale ale unei emancipări culturale.

În peisajul media, televiziunea ocupă un loc aparte în special datorită gradului ridicat de accesibilitate în comparație cu noile media și a gradului ridicat de atractivitate ce poate fi pus pe seama combinației de sunet și imagine ce-i sînt specifice. Aceste două caracteristici fac ca televiziunea să fie preferată de copii în detrimentul altor mijloace de comunicare în masă, în special în defavoarea cărților, considerate un mijloc mai "elevat" de transmitere a informațiilor și de perpetuare a normelor sociale. . Micii telespectatori sînt, de fapt, marii consumatori de televiziune și, totodată, cei mai expuși membri ai publicului în fața violenței TV, implicit a celei din jurnalele de știri.

Dar ce văd copiii la televizor? Marea majoritate nu se limitează la vizionarea programelor TV adresate categoriei lor de vîrstă (desene animate, emisiuni pentru copii etc.): studiile arată că 80% dintre copiii cu vîrste între 4 și 10 ani urmăresc programe TV care nu sînt destinate categoriei lor de vîrstă. Dacă programele TV respective nu sînt interzise/nerecomandate pentru categoria lor de vîrstă, pericolul nu este încă atît de mare. Dar, dacă programele TV sînt de acest tip, atunci vulnerabilitatea micilor telespectatori în fața unei posibile influențe nocive a televiziunii crește foarte mult. Mai mult de o cincime dintre copiii de 7-10 ani (22,2%), mai mult de o treime dintre copiii de 11-14 ani (39%) și aproape trei sferturi dintre adolescenții de 15-18 ani (72%) urmăresc programe TV nerecomandate/interzise pentru categoria lor de vîrstă. Ignorarea signalecticii se accentuează odată cu creșterea în vîrstă.De asemenea, odată cu creșterea în vîrstă, scade ponderea discuțiilor cu părinții pentru a obține aprobarea acestora înainte de vizionarea unui program TV nerecomandat/interzis (de aproape 5 ori: de la 38,5% pentru copiii de 7-10 ani la doar 7,8% pentru adolescenții de 15-18 ani).Ponderile copiilor și adolescenților care se uită pe ascuns la programele TV nerecomandate/interzise sînt apropiate ca valoare pentru toate categoriile de vîrstă (8-10%). Cei mai mulți dintre copiii și adolescenții care vizionează asemenea programe TV procedează astfel cu acordul tacit al familiei, fără să se ferească de părinți, iar ponderea lor crește spectaculos odată cu vîrsta: 14,4% dintre copiii de 7-10 ani; 28,4% dintre copiii de 11-14 ani (dublu) și 64,4% dintre adolescenții de 15-18 ani (mai mult de cvadruplu față de categoria de vîrstă 7-10 ani).

Personalizarea consumului televizual este un factor de risc, reducînd controlul părinților: de exemplu, în Marea Britanie, două treimi dintre copii și adolescenți (6-16 ani) dețin propriul televizor în camera lor și se pot uita, deci, singuri la televizor. În România, dacă echipamentele audio-video existente nu fac încă posibilă televizionarea individuală la nivelul celei din Occident, cel puțin în planul dezirabilității, tendința este prezentă: majoritatea copiilor și adolescenților cu vîrste între 11-14 și 15-18 ani și-ar dori să se uite de unii singuri la TV. Mai mult, dorința (accentuată o dată cu vîrsta) se realizează pentru adolescenți: 53,7% dintre adolescenții cu vîrste între 15-18 ani urmăresc programele TV de unii singuri.

Discuțiile despre programele TV au loc, de obicei, în cadrul grupului de prieteni și/sau colegi (pentru toate categoriile de vîrstă): 57,4% (copii 7-10 ani); 73,5% (copii 11-14 ani); 76,2% (adolescenți 15-18 ani). Implicarea familiei în asemenea discuții este relativ precară: discuțiile cu membrii familiei sînt, de regulă, puțin frecvente și se reduc odată cu creșterea în vîrstă: de la 26,8% (copii 7-10 ani) la 11% (adolescenți 15-18 ani).Rolul școlii în evaluarea programelor TV (prin discuții cu elevii) este aproape inexistent: doar 0,5% dintre elevi (indiferent de categoria de vîrstă) discută despre programele TV cu profesorii.Copiii constituie un contingent masiv al "marelui public" al televiziunii, aceștia fiind expuși la ceea ce George Gerbner numea "telerealitate" și mai susceptibili de a fi puternic și profund impregnați de televiziune. Cei mai mulți copii cu vîrste cuprinse între 7 și 10 ani preferă să urmărească emisiunile TV în intervalul cuprins între orele 13 și 17, adică între momentul în care se întorc de la școală pînă cînd revin părinții de la serviciu. (38,06% în zilele lucrătoare și 28,10% în week-end). De remarcat faptul că în afara canalelor specializate, în acest interval orar nu există – sau sînt foarte puține – emisiuni destinate acestei categorii de vîrstă și majoritatea emisiunilor, cel puțin cele de la posturile românești, sunt jurnale de șiri. Violența prinde mai mult la copii deoarece, până la vârsta de șase-șapte ani, nu fac foarte bine distincția între realitate si ficțiune iar violența reală este prezenată la televzor, în cadrul știrilor ca un fenomen absolut normal care se justifică prin însăși frecvența sa. Fenomenul difuzării violenței în cadrul jurnalelor de știri nu este unic în România, ci își are originea în S.U.A. anilor ’70, perioadă de criză identitară la nivelul mass- media, asemănătoare celei din România perioadei actuale. G. Centerwall, autor de referință în studii referitoare la violența televizată a subliniat că această perioadă este iminentă în dezvoltara culturii televizuale, și în funcție de modul în care se rezolvă “criza”, se creează profilul identitar al mass- media și se stabilește rolul său în cadrul unei societăți.

Efectele pe termen scurt ale violenței din jurnalele de știri asupra copiilor și adolescenților au fost stabilite prin trei tipuri de studii: corelaționale, experimentale și de teren. Într-un studiu experimental tipic, condus de Bandura (Bandura, Ross, 1963), unui copil i-a fost prezentată, într-un film, o persoană care a lovit și a pedepsit o păpușă gonflabilă. Copilul a fost dus apoi într-un loc de joacă și s-a înregistrat incidența comportamentului agresiv. Rezultatul acestor studii a indicat următorul fapt: copiii care au văzut filmul au fost mai agresivi în locul de joacă decît copiii care nu au văzut respectivul film.

Într-un alt studiu (Liebert, Bacon, 1972) a investigat dorința copiilor de a –l deranja pe un alt copil după ce au urmărit programe TV cu conținut violent. Băieții și fetele erau în două grupe de vîrstă: 5-6 ani și 8-9 ani. După vizionare, copiii au fost duși într-un loc în care fiecare putea facilita sau deranja jocul unui copil aflat într-o cameră alăturată. Concluzia a fost că aceia care au urmărit programul cu conținut violent au manifestat o tendință mai accentuată de a-l deranja pe celălalt copil. Se pune întrebarea dacă jurnalele de știr au același efect. Se pare că răspunsul este pozitiv. Deși copiii au la dispoziție să se uite la alte programme decît maturii, datorită spiritului imitației, aleg să vizioneze aceleași programe ca părinții lor. „Controlul parental” instituit prin reglementările aplicabile programelor nu trebuie să devină un substitut pentru responsabilitatea directă a părinților, dar „imaginile puternice transmise în cadrul jurnalelor de știri pot avea un impact deosebit asupra dezvoltării psihice a copiilor.”

Indicii ale unui comportament violent la copii.

Este bine ca acestea să fie observate din timp, înainte ca minorul să aibă o conduită agresivă propriu-zisă (implicare în bătăi, încercări de a-i răni pe alții etc.).Expunerea la violență induce agresivitatea prin:

Imitare

Copiii imită acțiunile părinților, pe ale prietenilor, mai ales când acțiunea lor este recompensată. Iar atunci cînd consecințele violenței nu apar, copilul învață că nu se produce nici un rău serios și se identifică cu actorul principal sau cu personajul din știrea văzută la televizor.

Desensibilizare

Cu cât vor vedea mai multă violență, cu atât li se vor părea mai normale comportamentele agresive și le vor accepta mai ușor. De asemenea, vor deveni mai suspicioși și se vor aștepta ca cei din jur să acționeze violent. Poate apărea „sindromul lumii rele”, în care copilul să privească mediul înconjurător ca fiind ostil și primejdios.Dacă influența negativă a jurnalelor de știri sau a programelor violente, în general, este resimțită, atunci aspectul violenței devine o problemă culturală, cu efecte mult mai profunde, nu doar la nivel individual, ci și social, o problemă a cărei cuprindere necesită o viziune sistemică, în care nu trebuie analizate doar consumul și obișnuințele de consum, ci înseși valorile și normele sociale.

Justificare

După ce privește scene violente, un copil care s-a comportat agresiv scapă mai ușor de vinovăție și găsește o justificare pentru acțiunile sale. El se va simți mai puțin inhibat în a întreprinde acțiuni violente.

Cîteva studii au demonstrat că o expunere la o știre agresivă duce la sporirea comportamentului agresiv. Mai mult, Hapkiewitz și Roden (1971) au constatat că băieții care au văzut scene violente la știri, nu păreau dornici să-și împartă jucăriile cu ceilalți, spre deosebire de cei care nu văzuseră astfel de programe. Reiese clar din studiile experimentale că se poate produce un comportament agresiv tot mai pronunțat , ca urmare a unei expuneri fie prelungite, fie de lungă durată la acte de violență televizată.

Efectele pe termen lung ale violentei din jurnalele de știri au fost cercetate de Lefkowitz și colegii lui (1972) prin urmărirea comportamentului unui grup de copii pe o perioadă de 10 ani. Rezultatele la care s-a ajuns indicau că preferința pentru violența televizată la vîrsta de 8 ani era într-o strînsă corelație cauzală cu agresivitatea la vîrsta de 18 ani. Așadar, preferința timpurie pentru ubiectele de știre violente și alte mijloace violente e un factor generator al comportamentului agresiv și antisocial cînd copilul devine matur. O altă echipă de cercetători a continuat acest studiu pentru a determina efectele violenței TV pe o perioadă mult mai lungă- 22 de ani. Concluzia a fost că “există o legătură semnificativă între vizionarea scenelor de violență la 8 ani și comportamentul interpersonal criminal la vîrsta de 30 de ani.”. Efectele jurnalelor de știri violente pe o perioadă lungă de timp au fost studiate și de psihologul american L.D. Eron care a ajuns la concluzia că în urma expunerii la violență televizată pe odurată de treizeci de ani, majoritatea subiecților sînt arestați și condamnați mai tîrziuu pentru delicte de violență interpersonală, abuzuri conjugale, abuzuri asupra copiilor și crime violente grave

Cresterea numărului crimelor comise de copii în SUA, între 1984 și 1992, de la 987 la 2300, este un fenomen pe care cercetătorii îl găsesc în strînsă legătură cu violența de pe micul ecran. Există multe cazuri în care copiii ucid fără un mobil serios sau complet lipsiți de motivație, pur și simplu sub influența unor scenarii mentale preluate de pe micul ecran. Legătura dintre criminalitate și violența în jurnalele de știri televizate a fost dovedită de Grantà Handrick, în urma unei cercetări întreprinse pe 208 deținuti federali. Acesta a constatat că 90% dintre ei au învățat trucuri criminale și-și îmbunătățeau tehnicile privind la televizor. 40% dintre ei au declarat că au copiat exact crimele văzute mai înainte pe micul ecran.

Un rol important în imitarea violenței văzute la știri îl au reconstituirile. Fie că este vorba despre un viol sau despre punerea la cale a unui scenariu pentru comiterea unei crime, televiziunile românești sînt gata să ofere publicului detalii inutile privitoare la tehnicile de folosire a violenței. “Campion” la acest capitol este postul PRO TV, care, în urma unei monitorizări proprii, în cadrul unui jurnal de știri, are în medie, două reconstituiri în care se regăsesc scene violente, descrierea amănunțită a scenariilor crimelor, obiectele folosite, tehnica aplicată, tactica criminală, logica ei și urmările. Toate acestea sînt “împachetate” în discursuri sumbre, cu structuri sintactice puternice, augmentări, exagerări, însoțite de o coloană sonoră adecvată.

Cercetările în domeniul psihosocial au relevat că persoanele cele mai înclinate spre agresivitate și spre însușirea mesajelor violente sînt persoanele care suferă de instabilitate socială și afectivă. Alte analize atrag atenția că “violența din jurnalele de știri devine nefastă printr-un efect cumulativ, fiind un proces ale cărui efecte nu sînt vizibile direct, ci se materializeză prin stări de insecuritate socială, instabilitate psihică și tulburări de comportament, nu neapărat prin violență fizică’’. Televiziunea este un mediu total impropriu dezvoltării structurilor neuronale caracteristice unui creier normal. În fața televizorului, copilul nu are parte de experiența obișnuită a limbajului, de stimularea dialogică a gîndirii și reflecției pe care părinții, bunicii sau mediul uman, în general, le oferă. Vizionarea violenței din cadrul jurnalelor de știri și din televiziune exclude posibilitatea cunoașterii prin atingerea și manipularea fizică a lucrurilor, pasivizează mintea, sărăcește imaginația creativă. Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înțeleagă ce se întîmplă în lumea care-i înconjoară, se mulțumesc doar cu senzațiile. Copilul tipic american asistă în timpul vieții sale, conform statisticilor, la 8000 de crime și la 100.000 de scene violente, dintre care 72% dintre crime și 63% dintre scenele violente sunt prezentate în cadrul buletinelor de știri În România, valorile sunt sensibil mai scăzute datorită numărului mai mic de posturi de televizine comparativ cu cel din SUA. Astfel, un copil din România, urmărește, în medie, între 8- 18 ani, 6500 de crime și 850.000 scene violente, dintre care 50%, respectiv 85% sînte prezentate în cadrul jurnalelor de știri. Cauza proliferării violenței în știrile televizate din România pare a fi efectul spectacular pe care îl are fenomenul.

Tinerii au o bună percepție asupra circulației valorilor și anti- valorilor în societatea românească și o bună judecată a realității televizualului. Un sondaj CURS a arătat că tinerii consideră că valorile sînt însușite cu precădere în familie și în școală, pe cînd anti- valorile sînt insușite cu precădere din emisiunile televizate. Familia, răspund tinerii între 15-18 ani, în proporție de 79%, are un rol decisiv în promovarea unor valori ca adevărul și respectul (…) Școala, la rîndul ei, este socotită de către tineri ca avînd cea mai mare influență în ceea ce privește însușirea unor valori civice si socioprofesionale, precum: libertatea de expresie (49%), creativitatea (67%), competența (61%), comportamentul activ (49%), cultura civică (83%), success (68%), eroism (43%), patriotism (60%) etc. Influența televiziunii le apare tinerilor ca fiind orientată către anti- valori. Elevii din mediul urban cu vîrsta între 15- 18 ani consideră că familia are un rol decisiv în promovarea respectului, școala- în promovarea competiției, televiziunea în promovarea minciunii, iar cei din mediul rural acordă un rol ceva mai mare școlii în invățarea unor valori, precum eroismul, patriotismul și consideră că jurnalele de știri difuzează anti- valori precum sexualitatea, lipsa de scrupule, violența și plăcerile vieții

Violența juvenilă nu mai este un lucru nou pentru țările occidentale, însă, de la an la an, situația se agravează din ce în ce mai mult. Pînă în urmă cu un an, românii erau mai mult spectatori la marele spectacol al violenței din școlile occidentale. În ultima vreme, însă, avem posibilitatea de a experimenta noi înșine senzații tari produse de o adevărată explozie a violenței juvenile. Bombardamentul informațional al agresivitătii de orice fel prin mass- media contribuie la haosul creat în instituțiile de învățămînt. În anul școlar 2005- 2006 s-a înregistrat o creștere semnificativă a violenței juvenile în societatea românească iar jurnalele de știri televizate nu mai contenesc cu istorisirea cazurilor de violență în cadrul instituțiilor de învățămînt, fie că e vorba de violență între elevi sau între elevi și profesori.

CAPITOUL AL III- LEA

Cercetare practică

Monitorizări ale jurnalelor de știri ale principalelor posturi de televiziune, în săptămâna 12- 18 martie 2007

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului violenței dun jurnalele de știri românești am ales realizarea unei monitorizări a buletinelor aparținînd prncipalelor posturi de televiziune din România. Am ales jurnalele aparținînd posturile generaliste PRO TV, TVR 1 și Antena1 și pe cele ale postului de nișă Național TV, cunoscut ca fiind postul care difuzează știrile cu cel mai mare conținut de violență. In paralel, am cerut opinia unui specialist psiholog despre fenomenul violenței din jurnalele de știri, pentru a ne forma o opinie cît mai bine documentată despre fenomenul în sine, necesară la redactarea ultimei părți a lucrării.

Premisa teoretică de la care am realizat evaluarea și categorizarea scenelor de violență din jurnalele de știri, are în principal, o motivație economică proprie ansamblului industiilor mediatice care valorizează într-un registru spectacular- dramatizant adresat cu precădere emotivității umane elemente, fapte, trăsături de comportament aparținînd lumii reale a individului și grupurilor sociale. Dar această supravalorizare dramatizată a violenței și a înclinațiilor

agresive constituind o deformare exagerată a unor elemente de viață reală se realizează în forme din ce în ce mai sofisticate care mobilizează la maximum resursele artistice, narative, lingvistice și iconice ale discursului televizual. Competiția dintre canale conduce și la noi în țară la generalizarea modelului spectacular-consumerist în ansamblul televiziunilor generaliste, fie ele private sau publice și la o tendință de reducere a disparităților dintre ele, inclusiv în ce privește mediatizarea violenței. Astfel, ipoteza noastră este că motivația economică (a obține audiența și publicitate) este disimulată sub forme specifice discursului televizual, ceea ce presupune un efort considerabil de de construcție și categorizare a modurilor de prezentare și a contextelor de semnificare, dincolo de frecvența și durata scenelor de violență. Studiul a cuprins următoarele etape de lucru:

• Monitorizarea emisiunilor de televiziune și completarea grilelor de monitorizare;

• Încărcarea datelor din grile în baza de date Excel;

• Prelucrarea datelor din baza de date;

• Analiza rezultatelor și redactarea raportului de cercetare.

Categorizarea știrilor, din punctul de vedere al conținutului violenței s-a realizat după metoda Osgood, raportînd titlul știrii la categorizarea pe care acesta a realizat-o: acesta a încercat să elaboreze un sistem de determinare a intensității evaluative cu care un text se pronunță asupra unor obiecte suscitînd o atitudine (“obiecte atitudinale”). Aceste obiecte atitudinale pot fi: persoane concrete, grupuri de persoane (“tîlhari”, „violatori”), dar și abstracțiuni (cum ar fi “democrația”, violența, perestroika etc.).

Osgood pleacă de la existența în limbă a trei tipuri de cuvinte. Primul tip aparține cuvintelor care au pentru toți cei care folosesc limba respectivă, aproape același sens evaluativ (cuvinte care au același înțeles). Astfel, „prieten”,”‘coleg”, “părinte”, „pace”, au pentru toți vorbitorii limbii o semnificație pozitivă. Din contră, cuvinte ca “infractor”, “dușman”,” teroare” au o semnificație negativă pentru orice vorbitor. Din al doilea tip fac parte cuvintele a căror semnificație este variabilă (cuvinte care denumesc obiecte atitudinale). Sarcina lor evaluativă diferă de la caz la caz. Atitudinile pe care le exprimă într-un text cuvinte ca “educație”, “divertisment” pot fi foarte diferite. În al treilea rînd, fiecare limbă dispune de conectori verbali, care au rolul de a lega sau distanța obiectele atitudinale de un anumit calificativ. În funcție de subiectul știrii, de imaginile folosite și de structura discursului, am convenit notarea tipologiei știrilor, din punctul de vedere al violenței, după cum urmează:

știrile pozitive (soft)

știrile neutre (economice, politice etc)

V- știrile cu violență ridicată

VM- știrile cu violență în care subiecții implicați sunt minori

Prin știri cu violență ridicată (V) înțelegem:

a). știri cu imagini violente

b). știri cu personaje care folosesc un limbaj violent

c). știri care conțin elemente de text care sugerează violența

1.a. Monitorizarea știrilor PRO TV

Luni, 12 martie 2007

Știrile PRO TV de la ora 7.00

7.04- 7.06 Speriați de foc V

7.06- 7.07 Scandalagii în intersecție V

7.07- 7.09 Viteză ucigașă V

7.09- 7.10 Bătaie între frați V

7.10- 7.13 Nuntă în cer N

7.13- 7.15 14 victime nevinovate V

7.15- 7.16 Naufragiați la Gura Portiței N

7.16- 7.18 Sub amenințarea terorismului V

METEO

7.24- 7.26 Trimisă acasă cu forța V

SPORT

7.41- 7.44 Demonstrație de forță V

PUBLICITATE

Reluarea principalelor titluri ale ediției

8.11- 8.13 Plajă și schi P

8.13- 8.14 Meserie veche, dar periculoasă P

8.14- 8.16 Cursuri cu frecvență la serviciu P

8.16- 8.18 Eco- educație P

8.18- 8.19 Marcă împrumutată P

8.19- 8.21 „Vize” pentru America P

8.21- 8.23 Pregătiri de concediu P

8.23- 8.24 Vis costisitor P

METEO, PUBLICITATE

8.40- 8.41 Întîmpinat cu ostilitate V

SPORT, HOROSCOP, PUBLICITATE, METEO

Știrile de la ora 13.00

13.03- 13.06 Ucisă în bătaie V

13.06- 13.08 Ceartă cu final tragic V

13.08- 13.09 A pierdut luptaV

13.09- 13.12 Întrebări fără răspuns V

13.12- 13.13 Tinerețe frîntă VM

13.13- 13.14 Captiv în tirul distrus V

13.14- 13.15 Bătaie între frați V

13.15- 13.18 Nuntă în cer N

13.18- 13.20 14 victime nevinovate V

13.20- 13.21 A scăpat ieftin V

13.21- 13.26 Ședință extraordinară N

13.26- 13.27 Viteză ucigașă V

13.27- 13.28 Curățenie cu forța V

13.28- 13.29 Spectacol cu final nefericit V

13.29- 13.30 În fața instanței N

13.30- 13.31 Aeroport închis N

13.31- 13.34 Mită la frontieră N

13.34- 13.36 „Jamparale” premiate P

13.36- 13.38 Plajă și schi P

13.38- 13.39 Pregătiri de concediu P

13.39- 13.42 Otrăvite cu taliu V

13.42- 13.43 Jaf înregistrat V

13.43- 13.44 Pîrjol în California V

13.44- 13.45 Datornici pedepsiți V

13.45- 13.46 Ursuleți rătăciți P

PUBLICITATE

13.50- 13.51 Cel mai înalt cal din lume P

SPORT

Jurnalul de la ora 17.00

17.03- 17.05 Omorîtă în chinuri groaznice V

17.05- 17.06 Vieți otrăvite V

17.06- 17.08 Și- a ucis mama V

17.08-17.09 Verdict în cazul „Isus din Galați” N

17.09-17.12 Întrebări fără răspuns V

17.12- 17.14 Ceartă cu final tragic V

17.14- 17.16 Pentru o mînă de pămînt V

17.16-17.17 Focul morții V

17.17 -17.19 Captiv în tirul distrus V

17.19-17.20 A scăpat ieftin V

17.20-17.21 Ore de chin V

17.21- 17.22 Misiune dificilă V

17.22-17.24 Incendiu în bloc V

17.24- 17.26 Atacat cu sabia V

17.26- 17.27 Afaceri cu bani falși N

17.27- 17.28 Pe picior de război V

17.28- 17.29 Dragoste cu sila V

17.29- 17.30 La capătul puterilor V

17.30-17.33 După ei, pîrjolul V

17.33- 17.34 Fără control N

PUBLICITATE

17.39- 17.40 Jaf înregistrat V

Jurnalul de la ora 19.00

19.00- 19.04 Lovituri sub centură- șeful federației de judo din Constanța, șantajist sexual VM

19.04- 19.05 Bătaie la tarabă V

19.05- 19.06 Cina cea de spaimă- intoxicație alimentară de origine necunoscută N

19.06- 19.08 Recuperatori în uniformă- polițiștii acuzați că au încercat să recupereze o

mașină furată folosind violența V

19.08-19.11 Drumuri însîngerate- accidente de mașină V

19.1219.13 Atac la mașina de valori- sustragerea a 300.000 RON din mașina unei bănci V

19.13- 19.14 Lăsat în voia mamei- mama unui băiat susține că fiul ei de opt ani este Isus și îi interzice să meargă la școală N

19.14- 19.16 Vieți mistuite- victima unui accident de mașină petrecut în urmă cu o lună, a murit V

19.16-19.17 Sex, bani și crimă- un băiat de 16 ani își ucide amanta căsătorită VM

19.17-19.21 Alegerile se amînă-alegerile parlamentare se amînă N

19.21-19.23 Miei mai scumpi- datorită taxei de abatorizare, ciobanii scumpesc carnea de miel N

19.23-19.25 Hoții și senatorul- senatorului Victor Lupoi i s-a furat scuterul din curte N

19.25- 19.27 Euro majorări- descurajarea creditelor în euro N

19.27- 19.29 Incendiu în deltă V

19.29-19.31 Probă de foc- vechile brichete, fără dispozitiv de siguranță, sunt interzise N

19.31-19.31 Aeroporturi pentru giganți- aeroportul Kogălniceanu este temporar închis pentru pregătirea venirii avioanelor americane N

19.31- 19.32 Salt spre moarte- o tînără s-a aruncat în fața metroului V

19.32-19.36 Harta noului București- Bucureștiul se extinde considerabil în fiecare an N

19.36-19.37 Cîrciumi înstelate- cresc criteriile calitative în restaurante P

19.37-19.39 Amza nouă- proiect pentru modernizarea Pieții Amzei N

19.39-19.41 Eco- educație- de anul viitor copiii vor face cursuri de ecologie P

19.41-19.43 Cursuri de serviciu- angajații fac cursuri de limbi străine la serviciu P

19.43-19.44 Nimic de ascuns- actorul Cristi Iacob se dezbracă într-un film P

19.44-19.46 Valuri de foc- incendiu devastator în California V

PUBLICITATE

19.50- 19.51 Primire incendiară- George Bush a fost primit cu ostilitate în Columbia, cu violențe de stradă și proteste susținute V

SPORT

Jurnalul de noapte de la 23.30

23.32- 23.35 Pe urmele hoților- o mașină care transporta bani a fost jefuită N

23.35- 23.36 Delta în flăcări V

23.36- 23.38 Lovituri sub centură VM

23.38- 23.39 Specialiști în bancomate N

23.39- 23.40 Avertisment de furtună- furtună pe Marea Neagră N

23.40- 23.42 Recuperatori în uniformă V

23.42- 23.43 Prea multe victime V

23.43- 23.46 Scandal pe taxa de control V

23.46- 23.48 Euro majorări N

23.48- 23.51 Alegerile se amînă N

23.51- 23.52 Reacții euroene- amînarea alegerilor pentru parlamentul european stîrnește reacții la Bruxelles N

23.52- 23.53 Sondaj printre români N

23.53- 23.54 Acrobație mortală V

PUBLICITATE

0.01- 0.03 Zestre pentru cameră- planul de cumpărături al Camerei Deputaților pe anul 2007 N

Cutiuța muzicală 6 P

Garnitură explozivă V

0.04- 0.05 Avocații scandalagii V

0.05- 0.06 Aterizează străbunica P

0.06- 0.07 Întoarcerea pisoiului risipitor P

Toleranță cu scandal V

În fiecare zi, ochiul telespectatorului este agresat de mesaje violente din ce în ce mai diversificate. De la violență verbală pînă la cea fizică, de la altercații verbale pînă la scene dure, jurnalele de știri ajung să banalizeze violența pînă într-acolo încît difuzarea sa repetată și susținută o banalizează ca pe o realitate absolut normală din viața cotidiană.

Am început monitorizarea monitorizarea jurnalelor de știri cu cele aparținînd postului PRO TV care, de-a lungul anilor și-a proclamat supremația în mediatizarea excesivă a violenței. Se știe că fiecare post de televiziune are strategii de fidelizare a publicului. PRO TV a recurs în acest sens la o “politică a exagerării” și a vulgarizării informației locale prin transformarea ei în eveniment național. In abordarea violenței, de multe ori posturile de televiziune oferă „pseudoevenimente” dramatizate exagerat iar postul PRO TV este binecunoscut pentru această strategie de abordare a știrilor. De obicei, structura unui jurnal de știri trebuie să aibă fir logic, o anumită continuitate în conținut, menit să îl transforme într-un material ușor de urmărit.. PRO TV face abatere de la această regulă și își situeaface abatere de la această regulă și își situează subiectele într-o înlănțuire forțată a unor subiecte disparate. Se face, așadar, abstracție de criteriile formale de tip intern/ extern, local/ național, hard/ soft.

„Săriturile” bruște și constante de la o temă la alta, de la o zonă la alta, pot creea confuzie în rîndul telespectatorilor, a căror receptare este oricum instabilă, selectivă și subiectivă. Se ajunge astfel la salturi, asemănătoare celor din „Stirile de la ora 23.00”- de la știrea apariției unui CD cu muzică pentru copii- „Cutiuța muzicală 6”, se trece brusc la știrea care anunță un grav accident feroviar, cu victime umane- „Garnitură explozivă”.

În urma monitorizării știrilor a reieșit că 50% din subiectele tratate e timpul unei zile în cadrul jurnalelor de știri PRO TV conțin mesaje violente, ceea ce duce la concluzia că acest buletin de știri cuprinde cele mai mult elemente de violență din tot peisajul televizual românesc. O scurtă “incursiune” pe siteul www.protv.ro , la secțiunea “Știrile de la ora 17.00” pregătește, la nivel discursiv, “excursia” televizuală zilnică, de pe trărîmul violenței. Se promit fapte senzaționale și inedite, printr-o abundență de adjective, hiperbolizări menite să atragă, prin intensitatea pe care o conferă mesajului : “ Monica Dascălu vine în fiecare zi, de luni până vineri, începând cu ora 17:00, la pupitrul Știrilor Pro TV pentru a coordona un tur de forță prin toate colțurile României, de oriunde apar fulgerător cele mai spectaculoase și incitante informații. Realitatea în toate formele ei curge pe frecvența Pro TV, reportajele explozive și mărturiile unor oameni prinși în mijlocul evenimentelor se revarsă la știri, toate sub bagheta Monicăi Dascălu. Destine intersectate abrupt de situații limită nasc povești dure, dar incitante și obiectiv împachetate, care își găsesc povestitorul la Știrile de la ora 17:00. Monica Dascălu adună segmente din spectacolul vieții din toate colțurile țării. Prezentatoarea Știrilor de la ora 17:00 intră în legătură cu stațiile locale pentru a lua pulsul tuturor regiunilor, pentru a surprinde povești reale cu farmec local, dar cu o istorie și personaje incredibile.”

Monitorizarea a arătat că jurnalele PRO TV conțin aproape de două ori mai mult mesaje violente decît cele aparținînd restului de televiziuni. Dacă presupunem că prin definiție un jurnal de știri are rol informativ, atunci deducem că publicul știrilor PRO TV de la ora 17.00 nu este interesat decît de violență. Si acest aspect nu se reduce doar la știrile de la ora 17.00, ci se repercutează asupra întregului conținut informațional. Conform rapoartelor de audiență din ultimii trei ani, știrile PRO TV de la ora 17.00 aduc, zilnic, în fața micului ecran, în jur de trei milioane de telespectatori. Jurnalul de la ora 19.00 se “temperează” în direcția știrilor de noapte să se revină la știrile cu conținut violent de peste zi. 75% din subiectele jurnalului de noapte sînt reluări ale subiectelor prezentate în timpul zilei, în care violența este prezentată cu valoare de marketing. Statistca arată că știrile PRO TV conțin informaii din toate domeniile, cu predilecție din sectorul social, în care spectacularul este căutat în cele mai banale știri. „PRO TV abordează tehnica mai multor minute de <<direct>> cu reporterii pentru a umple elegant jurnalele, cu un plus de dinamism și prospețime.”

Ca parte distinctivă față de celelalte jurnale din televizualul românesc, postul lui Adrian Sârbu apelează la reconstituiri și are tendința de a face exces de amănunte. In medie, fiecare jurnal de știri al acestui post conține 1-2 reconstituiri. Se știe că personalitate reporterului creează personalitatea evenimentului. Nu de mult, Cătălin Radu Tănase era asociat știrilor negative care prezentau crime, dezastre naturale, explozii etc. Tonalitatea sa grava dădea startul unor tirade sumbre, în care sinistrul se împletea pe alocuri cu exagerarea unor informații cu tentă violentă sau care duceau cu gîndul la evenimente nefericite. Structural, știrile sînt concepute în așa fel încît să incite la vizionarea violenței. Din aproximativ 130 de știri difuzate zilnic, peste jumătate au titluri ce conin cuvinte negative ca: lovituri, sînge, foc, bătaie, nefericire, violență, durere etc iar îngrijorător este că nu de puține ori, jurnalele se termină cu știri negative, lăsînd telespectatorului o stare de indispoziție.

Lucrările de specialitate au demonstrat că, cel puțin “în cazul postului aparținînd lui Adrian Sîrbu, violența a reușit ca instrument de marketing “ “Cifrele indică predilecția violenței iar acest lucru are un impact negativ care se va observa în timp” a declarat, în cadrul unui interviu, președintele CNA, Ralu Filip. Se știe că axul oricărei televiziuni generaliste este reprezentat de jurnalele de știri iar predominanța violenței la nivel discursiv și al imaginii semnalează o anomalie atît la nivelul organelor de legiferare a producțiilor media, cît și la nivel deontologic. Postul PRO TV este cel mai relevant în întregul peisaj televizual în abordarea violenței prin prisma spectacularului. Cu un stil consacrat în urmă cu mai bine de zece ani, a inițiat o adevărată cursă pentru senzațional și senzaționism și, cel puțin la momentul actual, pare că nu a pierdut competiția pe care a început-o cu celelalte posturi private, cel puțin la capitolul folosirii violenței ca instrument de captivare a publicului.

1.b. Monitorizarea știrilor TVR 1

Marți, 13 martie 2007

Jurnalul TVR de la ora 7.00

7.01- 7.02 Jaf ca în film V

7.02- 7.03- Explozie la Petromidia V

7.03- 7.05 Ca în telenovele V

7.05- 7.07 Ca în junglă V

7.07- 7.09 Neglijență fatală V

7.09- 7.12 Cîini masacrați V

7.12- 7.14 Bătaie de joc- aglomerație la medicamentele atidiabetice N

PUBLICITATE

7.18- 7.21 La toamnă- alegerile pentru parlamentul european au fost amînate N

7.21- 7.22 Democrații nu semnează N

7.22- 7.23 Opoziția de partea premierului N

7.24- 7.24 Tragedie în Columbia accident aviatic la o manifestație aviatică V

7.25- 7.25 Aterizare de urgență- pe un aeroport din China un avion a aterizat de urgență N

Știri pe scurt

7.27- Închis patru zile Aeroportul din Cluj se închide pentru revizie N

7.27- S-au întîlnit Directorul de la Alro Slatina s-a întîlnit cu Băsescu N

7.28- Cercetați de colegi Polițiștii care au luat abuziv o mașină din curtea unui om sunt cercetați N

7.29- 7.31 Cu rabla la control N

7.31- 7.35 Dezastruos… Lifturile din Craiova sunt depășite N

7.35- 7.36 Dispar saloanele de coafură- Saloanele de coafură amplasate la parterul blocurilor vor dispărea datorită condițiilor igienice precare N

7.36- 7.38 Ne mîndrim cu el- Un elev ieșean a primit două premii de la NASA N

7.38- 7.41 Atenție la copii!- Un afiș Armani cu o fetiță îmbrăcată sumar a scandalizat lumea V

PUBLICITATE, SPORT

Jurnalul TVR de la ora 14.00

14.02- 14.05 Premierul atacă- Călin Popescu Tăriceanu nu este de acord cu propunerea lui Băsescu pentru ocuparea funcției de ministru de externe N

14.05- 14.06 Ministerul de Interne s-a conformat N

14.06- 14.07 UDMR și-a depus listele N

14.07- 14.08 Reacții europene- germanii reacționează la amânarea alegerilor pentruu parlamentul european N

14.08- 14.09 Incident la Petromidia- incendiu la combinatul din Năvodari V

14.09- 14.10 Pîrjol în deltă V

14.10- 14.12 Audieri la comisia de anchetă- se analizează dacă Băsescu a încălcat Constituția N

14.12- 14.13 Anchetă la MAI- anchetă demarată privitoare la obținerea de apartamente de serviciu de către cadrele MAI N

14.13- 14.14 Prețul scumpirilor- violențe stradale în China datorită majorării cu 300% a tarifelor la transportul în comun V

14.14- 14.16 Dramă la spectacol- un avion argentinian se prăbușește în timpul unui spectacol aerian V

14.16- 14.18 Diamante furate din bancă- un bărbat a jefuit un depozit bancar de diamante din Anvers N

14.18- 14.19 Anchetă la Târgu Mureș- 2,5 miliarde sustrase dintr-o mașină care colecta bani de la bănci N

14.19- 14.21 Investiții în oameni- fonduri europene pentru dezvoltarea resurselor umane N

14.21- 14.22 Planul a plecat la Bruxelles- planul românesc pentru obținerea de fonduri europene pentru agricultură a plecat spre aprobare N

14.22- 14.25 Repus în funcție- managerul spitalului din Focșani este repus în funcție N

14.25- 14.25 Proteste la Sidex- angajați nemulțumiți de salarii V

14.25- 14.26 Nemulțumiri la imprimerie- angajați nemulțumiți de salarii V

14.26- 14.28 Pericol public- lifturile din Craiova sunt în stare precară N

14.28- 14.31 Poluare în apă și aer- Thailanda este sufocată de poluare N

14.31- 14.32 Busculadă- vizita lui Leonardo Di Caprio la Zidul Plângerii s-a lăsat cu violențe asupra reporterilor V

SPORT, METEO

Jurnalul TVR de la ora 17.00

17.00- 17.02 Eliberat din funcție- Mihai Răzvan Ungureanu a fost eliberat din funcșia de ministru de externe N

17.02- 17.03 Premierul atacă- premierul este nemulțumit de raporturile președintelui cu Guvernul N

17.03- 17.04 Audieri la comisia de anchetă- ancheta pentru suspendarea președintelui formată cu rolul de a stabili dacă Băsescu a încălcat sau nu Constituția N

17.04- 17.06 Au fost demiși- staful unui spital a fost demis din cauza igienei precare din secții N

17.06- 17.07 Jaf- un bărbat a jefuit un depozit bancar de diamante din Anvers N

17.07- 17.08 Balena ucigașă- trei chinezi au încercat să salveze balenă de la moarte iar unul dintre ei a fost ucis de animal V

17.08- 17.09 Dramă la spectacol- un avion argentinian se prăbușește în timpul unui spectacol aerian V

17.09- 17.10 Busculadă- vizita lui Leonardo Di Caprio la Zidul Plângerii s-a lăsat cu violențe asupra reporterilor V

SPORT

Jurnalul TVR de la ora 19.00

19.01- 19.03 Post vacant- Mihai Răzvan Ungureanu nu mai este ministru de externe N

19.03- 19.05 O nouă majoritate- democrații au rămas singuri pe scena politică românească N

19.05- 19.06 Premierul în plen- Șeful executivul dorește să prezinte un raport în Parlament N

19.06- 19.08 Păreri împărțite- reacții europene vizavi de amânarea alegerilor în parlamentul european N

19.08- 19.11 Măsuri severe- staful unui spital a fost demis din cauza igienei precare din secții N

19.11- 19.12 A câștigat în Justiție- managerul spitalului din Focșani și-a recâștigat postul prin Justiție N

19.12- 19.16 Trădat de centura de siguranță- un polițist și-a omorât colegul într-un accident de mașină, după care i-a schimbat locul la volan V

19.16- 19.19 Salarii imense- vechea conducere a Loteriei Române este judecată pentru infracțiuni economice N

19.19- 19.20 Ultimul zbor – un avion argentinian se prăbușește în timpul unui spectacol aerian V

19.20- 19.21 Doamnele de la manșă- femei pilot din România P

19.21- 19.24 Pelerinaj la comisie- se analizează dacă Băsescu a încălcat Constituția N

19.24- 19.27 Miting interzis- miting intrzis în Tiraspol V

19.27- 19.29 Loteria vizelor în variantă românească- Mircea Geoană propune un sistem de obținere a vizelor pentru cetățenii moldoveni N

19.29- 19.31 Gunoaie europene- deschiderea unei fabrici de reciclare a gunoiului N

19.31- 19.33 Expertiză pentru Stradivarius N

19.33- 19.34 Ziua lui Eliade în anul lui Eliade P

19.34- 19.37 Mexicanii supărați pe Bush- vizita lui Bush în Mexic a produs manifestații stardale V

19.37- 19.38 Manifestații violente în China V

19.38- 19.40 Aterizare fără roți- avion din China aterizează forțat N

19.40- 19.41 Bătaie la Zidul Plîngerii- vizita lui Leonardo Di Caprio la Zidul Plângerii s-a lăsat cu violențe asupra reporterilor P

19.41- 19.42 Incident tragic- trei chinezi au încercat să salveze balenă de la moarte iar unul dintre ei a fost ucis de animal V

SPORT, METEO

Jurnalul de la ora 22.45

22.46- 22.48 Numeroase suspiciuni N

22.48- 22.49 Trădat de centură V

2.49- 22.52 Măsuri severe V

22.52- 22.54 Totul la negocieri N

22.54- 22.57 Loteria vizelor- Mircea Geoană propune un sistem de obținere a vizelor pentru cetățenii moldoveni N

22.57- 22.58 Ultimul zbor- un avion argentinian se prăbușește în timpul unui spectacol aerian V

22.58- 23.00 Chiriași pe drumuri N

23.00- 23.02 Gunoaie europene- deschiderea unei fabrici de reciclare a gunoiului N

23.02- 23.04 Manifestări violente în China- violențe stradale în China datorită majorării cu 300% a tarifelor la transportul în comun V

23.04- 23.05 Protestul controlorilor de trafic V

23.05- 23.05 Bătaie la Zidul Plîngerii- vizita lui Leonardo Di Caprio la Zidul Plângerii s-a lăsat cu violențe asupra reporterilor V

Cu o istorie veche de mai bine de cincizeci de ani, postul TVR 1 s-a inscris într-o competiție pentru audiență care nu îi era familiară înainte de apariția posturilor private. Televiziunea de stat a trebuit să renunțe la stilul învechit al grilei de programe și să devină un concurent viabil și redutabil în competiția cu noii rivali (posturile private de televiziune). Dincolo de „artificiile” liniștitoare ale bugetului venit de la stat, TVR 1 a trebuit să demonstreze că este cel mai bun post de televiziune, un lucru destul de greu de făcut, avînd în vedere moștenirile vechi legate nu numai de mentalitate, ci și de tradiționalismul pe care și l-a autoimpus de-a lungul timpului. Cu toate acestea, TVR 1 a trebuit să devină competitiv și, după modelul consacrat de Pro Tv și de Antena 1, a adus pe un alt palier problemaviolenței sociale. Păstrînd o limită a decenței și a educației, postul public de televiziune pare a fi reușit să găsească o metodă echilibrată în abordarea subiectelor violente.

Știrile de la TVR 1 par, în urma monitorizării, a fi cele mai echilibrate, din punctul de vedere al discursului mediatic . Dincolo de această prblemă și de subiectele abordate, știrile TVR 1 se detașează de cele PRO TV prin abordarea ponderată a subiectelor violente, cărora le este afectat 21% din timpul de emisie, spre deosebire de 50%, cît acordă PRO TV. Atît din punct de vedere structural, cît și discursiv, știrile postului național de televiziune se apropie de cele occidentale.

Fiind un post de stat, știrile politice au o pondere mai mare- 35% din totalul de 70% știri neutre. Știrile care implică violențe asupra minorilor sunt foarte rar abordate iar cele soft ocupă 8%, spre deosebire de 20%, la PRO TV.

Apetența telespectatorilor pentru știrile TVR1 semnalează un interes mai scăzut pentru violență și un interes mai mare pentru subiectele care abordează probleme de interes național (politice, economice, sociale etc). După regîndirea formatului știrilor TVR din urmă cu doi ani, reconfigurarea s-a văzut mai ales la nivelul audienței, aceasta crescînd simțitor. Deși există și în cadrul știrilor difuzate de postul de stat, violența nu este folosită ca instrument de manipulare și de creștere a ratingului, ci mai degrabă în scop educativ, întrucît, odată difuzată, i se prezntă și efectele negative pe care le are asupra societății. Spre deosebire de jurnalele celorlalte posturi tv, cele de la TVR1 au un important rol civic și educativ și sînt structurate într-un registru coerent, fără trecere bruscă de la un subiect la altul. TVR 1 duce o politică de „protejare” a telespectatorului, din punctul de vedere al violenței.

Limbajul folosit nu face exces de metafore, adjective și elemente lingvistice care să sugereze violența, ci le folosește doar atunci cînd este absolut necesar. Spre deosebire de PRO TV, postul național de televiziune apelează foarte rar la „artificiul reconstituirilor” iar atunci cînd le face, folosește unghiuri de filmare care nu intră în iar atunci cînd le face, folosește unghiuri de filmare care nu intră în zona de proximitate imediată a cazului.

Planurile medii, cele întregi, feresc telespectatorii de o eventuală „agresare televizuală” iar subiectele în care minorii sînt implicați în cazuri de violență sînt abordate într-o proporție redusă. Toate buletinele de tiri de la TVR 1 se termină într-o notă optimistă iar varietatea subiectelor lasă la sfîrșit impresia unei bune informări, în cadrul căreia deși subiectele violente au fost difuzate, nu au agresat telespectatorul, ci au fost abordate în mod educativ, cu precizarea urmărilor pe care aceasta le-a avut asupra agresorului.

În general, nota oferită de programele informative ale postului public este una optimistă, informativă și educativă, facînd abstracție în acest context de cantitatea mare a știrilor politice.

1.c. Montorizarea știrilor Antena 1

Miercuri, 14 martie 2007

Observatorul de la ora 13.00

13.01- 13.05 În așteptarea salvării- victimele unui accident de circulație au stat pe stradă, în sînge, jumătate de oră, pînă la sosirea Salvării V

13.05- 13.07 Împușcat în plină stradă- un tînăr din Drobeta Turnu Severin, împușcat pe stradă V

13.07- 13.09 Dobrin se externează- fotbalistul pleacă acasă după o internare de trei săptămîni N

13.09- 13.14 De la coadă, la spital- un om a murit la coadă la casa de pensii V

13.14- 13.15 Infarct la volan V

13.15- 13.16 Accidente în lanț V

13.16- 13.18 Case mistuite de flăcări V

13.18- 13.20 Pădure în flăcări V

13.20- 13.20 Viteză periculoasă V

13.20- 13.22 Durere fără margini- înmormîntarea victimei unui accident de mașină care a stat în spital trei săptămîni cu arsuri imense ale corpului N

13.22- 13.24 „Dragoste” de tată- un copil a fost bătut crunt de tatăl său VM

13.24- 13.27 Anchetă dificilă- poliția întîmpină dificultăți în găsirea hoțului care a furat bani dintr-o mașină N

13.27- 13.28 Zdrobită de pat V

13.28- 13.30 Spectacol de lumini de Înviere N

13.30- 13.31 Afișe pe asfalt N

13.31- 13.35 Orașul subteran- viața copiilor străzii VM

13.35- 13.36 Vize negre pentru România- trafic cu vize de România în Moldova N

13.36- 13.38 Manechin cu orice preț- Elena Băsescu P

METEO , SPORT

Observatorul de la ora 16.00

16.01- 16.04 Copilărie de coșmar- un copil a fost bătut crunt de tatăl său VM

16.05- 16.07 Insulină expirată- o tînără a primit insulină expirată de la spital N

16.07- 16.09 Foc în noapte- o mașină a luat foc pe stradă V

16.09- 16.12 Luate de valul revendicărilor- școli și licee revendicate în Brașov N

16.12- 16.14 Pericol de avalanșă N

16.14- 16.17 Semințe…la standarde UE N

16.17- 16.19 Medicamentul din pămînt N

16.19- 16.20 Întîi mobilul, apoi abecedarul P

16.20- 16.21 Transport cu greutate- Bucureștiul a fost traversat de o coloană de un kilometru de mașini agabaritice N

16.21- 16.23 Afișe pe asfalt N

16.23- 16.25 O biserică mai altfel- o biserică din județul Gorj are o pictură care-l înfățișează pe regele Ferdinand P

16.25- 16.27 Spectacol de lumini de Înviere N

16.27- 16.30 În căutarea cadoului ideal P

16.30- 16.33 Îi place să prezinte moda- Elena Băsescu P

16.33- 16.35 Un nou videoclip P

Observatorul de la ora 19.00

19.03- 19.04 Împușcat pe stradă V

19.04- 19.06 Salvare tîrzie- victimele unui accident de circulație au stat pe stradă, în sînge, jumătate de oră, pînă la sosirea Salvării V

19.06- 19.08 Analize întîrziate N

19.08- 19.10 Încurcați de muncă N

19.10- 19.12 Spor la muncă N

19.12- 19.15 Videanu a călcat strîmb N

19.15- 19.16 Unde și-a piedut iubirea V

19.16- 19.20 Case pentru conturi grase P

19.20- 19.21 L-a înghițit pămîntul- un om a fost înghițit de un mal de pămînt V

19.21- 19.22 Mașină în flăcări V

19.22- 19.24 Mărturii de la românce V

19.24- 19.25 Românul răpitor V

19.25- 19.26 Infarct la volan V

19.26- 19.27 O lună de agonie V

19.27- 19.28 Pieton cu ghinion V

19.28- 19.30 Bani nemunciți- o rețea de falsificatori de cadruri a fost anihilată N

19.30- 19.32 Orașul subteran VM

19.32- 19.34 Comerț cu vize- trafic cu vize de România în Moldova N

19.34- 19.37 Scandal în medicină V

19.37- 19.39 Amendă că nu ducem gunoiul N

19.39- 19.42 Minister fără ministru- ministerul de externe nu mai are ministru N

19.42- 19.43 Scandal între miniștri N

PUBLICITATE

19.51- 19.52 Noi audieri la comisie- comisie de anchetă pentru cercetarea lui Băsescu N

19.52- 19.53 Vot pozitiv N

19.53- 19.54 Ostatici la tribunal- violențe într-o sală de tribunal din Filipine V

SPORT, METEO

Observatorul de la ora 23.00

23.04- 23.06 Români salvați de NATO N

23.06- 23.08 Medici acuzați- acuzați că au omorît un nou născut prin neglijență VM

23.08- 23.09 Pastila anti- cancer N

23.09- 23.11 Anaize întîrziate N

23.11- 23.12 Foc amenințător V

23.12- 23.14 Încurcați de muncă- muncitorii de pe drumurile publice stau degeaba la locul de muncă P

23.14- 23.15 Bani “lucrați”- anihilare de bandă falsificatoare de carduri N

23.15- 23.16 Fără restructurare N

23.16- 23.18 Armata și războiul palatelor- aflați la aceeași întîlnire, Băsescu și Tăriceanu se ignoră reciproc N

23.18- 23.20 Atac la ministrul de interne N

23.22- 23.24 Unde s-a pierdut iubirea V

23.24- 23.27 Case pentru conturi grase P

23.27- 23.28 Noi audieri la comisie N

Postul Antena 1 s-a înscris pe scena audiovizualului românesc prin talkshowrile sale și prin programele de știri difuzate. După mai bine de zece ani de la apariția postului- mamă, posturile Antena 3, respectiv Antena 2, încearcă să cîștige din audiența celorlalte posturi private. Încă de la apariția sa, Antena 1 s-a dorit a fi o contrapondere a postului Pro Tv, atît din punctul de vedere al calității programelor cît și al persoanelor angajate în cadrul companiei. După migrarea multor prezentatori de la Pro Tv la postul Antena 1, „bătălia” pentru audiență s-a dat în registrul emisiunilor de divertisment (luptă pierdută de postul lui Adrian Sârbu) și la nivelul emisiunilor informative (luptă cîștigată, momentan, de Pro Tv). De și a căutat mereu „formula succesului” investind masiv în campanii de rebranding, la „Antena 1” s-a făcut mereu simțită intervenția lui Dan Voiculescu în structura editorială, cel puțin în cadrul jurnalelor de știri.

Postul de televiziune Antena 1 reflectă cel mai bine inixtiunea patronatului în politica editorială, întrucît, mai mult de jumătate dintre subiectele abordate în cadrul buletinelor de știri sunt dedicate subiectelor din sfera politicului, cu accent pe statuarea Partidului Conservator pe „baricada” opoziției. Deși la început s-a dorit ca știrile să se axeze mai mult pe latura socială, experiența de pînă acum a demonstrat că „proiectul de umanizare” a știrilor Antena 1 a fost dacă nu un eșec, măcar o tentativă fără finalitate. Deși a încercat să-și „alinieze” emisiunile informative la „standardele” Pro Tv, cu violență în exces și vulgarizarea informației, Antena 1 nu a reușit să fidelizeze publicul deja fidelizat de Pro Tv. Violența ocupă o proporție moderată, de 27%, cea mai mare proporție regăsindu-se în Observatorul de la ora 19.00, unde mai mult de jumătate dintre subiecte conțin scene de violență. Observatorul de la ora 19.00 poate fi perceput ca o contrapondere la Știrile de la ora 17.00, de pe Pro Tv.

Aflate într-o continuă competiție pentru audiență, cele două posturi TV au apelat la instrumentul violenței în știri. Ca și Pro Tv, Antena1 apelează la reconstituiri și la scene violente, cu puternic impact asupra telespecatorilor. Departe de „modelul Cătălin Radu Tănase”, reporterii sînt mai degajați, știrile au un dinamism aparte, datoritș faptului că multe dintre buletine sînt prezentate interactiv, de un prezentator și o prezentatoare.

Antena 1 se situează, ca modaliate de abordare a subiectelor violente între „tipologia TVR1” și „tipologia PRO TV”, cu o tentă atît de folosire a violenței ca instrument de cîștigare a audienței, dar și ca formator al unei opinii publice conectate la principiile moralității și la ideea de cunoaștere a lumii politice românești, din prisma unei opoziții care se dorește a fi atoatecunoscătoare.

Din punct de vedere al discursului mediatc, titlurile jurnalelor de știri sînt echilibrate, fără prea multe metafore hiperbolizante. Ca și celelalte televiziuni, știrile fac apel la sensibilizarea publicului, prin folosirea cadrelor strînse de filmare și prin folosirea unor coloane sonore adecvate subiectului abordat. Stirile sînt de durată medie, cu excepția celor care tratează subiecte cu tentă violentă. Cînd vine vorba de o sinucidere, un incendiu sau de o catastrofă naturală, știrile nu mai au 1-2 minute, ci se întind pe o durată de 4-5 minute, tactică la care recurg și celelalte posturi de televiziune. Prin imaginile transmise, prin intervențiile de la fața locului, materialul este însoțit și de reconstituiri, în funcție de tema știrii (simulare pe calculator sau reconstituiri realizate cu personaje). Antena 1 se înscrie, astfel, în „topul” televiziunilor care folosesc violența ca instrument de manipulare și de fidelizare, dar în proporții rezonabile, mai apropiate de modelul vest european și american.

1.d. Monitorizarea știrilor Național TV

Vineri, 16 martie 2007

Jurnalul de seară de la ora 18.30

18.32- 18.36 Sever Mureșan a fost arestat N

18.36- 18.38 Jihad, la Satu Mare- un profesor din Carei a vrut să se răzbune pe polițiștii care i-au luat permisul de conducere V

18.38- 18.40 Cowboy- ul șoselelor- enervat că nu a putut să depășească o mașină un tînăr l-a împușcat pe șoferul celeilalte mașini V

18.40- 18.42 Pericol de explozie- în urma unei derapări, șoferul unei mașini a dat peste o instalație de gaz metan V

18.42- 18.45 A murit “sănătos tun”- la o zi după ce a fost externatdin spital, un copil a murit de meningită VM

18.45- 18.46 Pericol de explozie- șofer care a dat peste un recipient de GPL dintr-o benzinărie V

18.46- 18.49 Primii trei ghinioniști- trei mașini avariate de utilajele Poliției N

Start la plantat pomi !- ministul Mediului au plantat pomi N

18.51- 18.53 Două icoane plîng P

18.53- 18.57 Fratini la București- comisarul european a venit în România N

18.57- 18.59 Raportul controalelor N

Bătaie între elevi VM

19.01. 19.02 Proteste violente- proteste de stradă în Pakistan V

O noapte de violențe- proteste în Ungaria V

Proteste violente în Ecuador V

19.06- 19.08 Lanțul mărturisirilor- Șeicul Mohamed Khali a recunoscut că a ucis peste 3000 persoane V

Tot mai cald P

Bani căzuți din cer P

19.10- 19.12 Mai rapid ca TGV-ul P

Consderat un post de televizuine de nișă, postul Național TV are, cu toate acestea, un loc important pe scena televizualului românesc, cel puțin din punctul de vedere al difuzării în cadrul jurnalelor de știri a subiectelor cu tentă violentă.

În această monitorizare, dintre cele patru posturi de televiziune, ocupă locul al doilea la capitolul “ponderea violenței”, cu un procent de 42%, după PRO TV, care și-a adjudecat supremația cu 50%. Deși, cantitativ, știrile transmise pe acest post sunt mai puține, cînd e vorba de violență, proporțiile se înscriu în cursa competiției cu celelalte posturi de televiziune private.

În perioada 29 octombrie–11 noiembrie 2005, Național Tv a făcut subiectul unei cercetări, alături de cele mai importante televiziuni românești. Au fost monitorizate 11 canale TV, durata investigației sociologice fiind de două săptămîni, iar numărul de ore analizate de 832.Studiul a fost inițiat de directorul Centrului de Studii Media, Ioan Drăgan și a monitorizat proporția violenței în emisiunile de televiziune, cu accesnt pe jurnalele de știri.

În privința emisiunilor de știri, Antena 1 a avut cele mai multe buletine informative conținînd elemente violente, urmată de PRO TV și Prima TV, la polul opus situîndu-se Realitatea TV. PRO TV este, ca durată, liderul știrilor violente (din 41 de minute de știri, 16 minute sînt alocate știrilor violente), după cum a reieșit și din monitorizarea pe care am inițiat-o în cadrul acestui capitol. La Antena 1, din 52 de minute alocate știrilor, doar 12 sînt violente, iar la TVR 1 din 36 de minute de știri, 10 minute sînt cu știri violente. Național Tv s-a înscris în rândul televiziunilor care au difuzat la buletinele de știri subiecte vilente în proporție de peste 50%, apropiată cifrei din cercetarea inițiată în cadrul acestei cercetări practice.

Postul Național TV a difuzat, atît în perioada de vară cît și în perioada de toamnă, cel mai mare număr de știri violente raportat la numărul de știri, respectiv 59 la sută vara și 40 la sută toamna.

“Național Tv se situează pe primul loc la capitolul frecvență, cu 61 de procente din știri rezervate violenței.”, precizează un articol apărut de curînd pe site-ul ziarului “Adevărul”. Deși cifrele Centrului Național de Studii Media indică altă proporție, în principal, datele problemei nu se modifică deoarece, indiferent de cifre, postul Național TV este oricum în topul clasamentului televiziunilor care difuzează jurnale de știri cu un grad ridicat de violență. De notat este că Național TV nu realizează reconstituiri la jurnalele de știri, ci preferă latura interactivă- intervenții în direct de la locul în care s-a produs evenimentul iar spre deosebire de Pro Tv, își încheie edițiile într-o notă optimistă, cu știri soft. Național Tv a încercat, prin conținutul emisiunilor sale informative, să realizeze un echilibru între știrile sociale și cele politice, cu accent pe acestea din urmă, dar fără o imixtiune pronunțată a patronatului, asemănătoare celei de la Antena 1.

2. Interviu cu un psiholog

Deși fenomenul violenței în jurnalele de știri integrat fenomenului violenței în mass media, a luat amploare în ultimii șapte ani, studiile de specialitate din România, în acest domeniu, sînt cvasiinexistente. Recunoscut unanim, este un subiect care nu a fost studiat ca fenomen cu implicații psihologice. În SUA există peste zece mii de studii asupra violenței în jurnalele de știri și a implicațiilor de pare le au asupra telespectatorilor., în timp ce în România cercetările s-au redus la sondaje de opinie și monitorizări a structurii jurnlelor de știri românești.

Elena Iacob este psiholog la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Vaslui și recunoaște că fenomenul violenței este o realitate care a început să se repercuteze din ce în ce mai mult în rîndul consumatorilor de media. Într-o interpretare celebră a modului în care se formează și se transmit știrile, acestea reprezintă “informația care este transmisă de la suse la audiențe (…) rezumată, nuanțată și alterată, pentru a se potrivi audiențelor”. Elena Iacob vede violența din jurnalele de știri românești ca un instrument al creșterii audienței care aduce în abordarea sa exagerată, probleme de etică profesională și care, totodată, influențează publicul în mod evident, la nivel psihosocial.

Rep: Se știe că majoritatea românilor petrece zilnic în fața televizorului, în medie, patru ore. Cum vă explicați această realitate și cît de mult îl afectează pe telespectator?

Elena Iacob: Situația aceasta se întîmpla în SUA acum mai bine de treizeci de ani, este o caracteristică a societății în tranziție iar România o traversează cu greutate de aproape douăzeci de ani. Este de notat că în timpul regimului comnunist românii aveau acces limitat la programe de televiziune diversificate, pentru că singura televiziune de pe atunci oferea cîteva ore de transmisie pe zi, și acelea pline de mesaje de propaganda, care și-au pus adînc amprenta pe mentalul colectiv românesc. Este lesne de înțeles de ce, după apariția posturilor private de televiziune, românii au început să se uite din ce în ce mai mult la televizor. Aș numi acest fenomen “demontarea unor frustrări” legate de lipsurile trăite în perioada anterioară de care telespectatorii români încearcă să scape acum, prin consumul exagerat de media. Televizorul s-a transformat într-un fenomen social nu numai din cauza acestor frustrări moștenite, ci și datorită nivelului de trai scăzut. Să nu uităm că televizorul este cea mai ieftină modalitate de petrecere a timpului liber…În ceea ce privește efectele vizionării televizorului pe o perioadă lungă de timp, acestea se manifestă în special în viața socială, în relaționarea dintre indivizi. Dincolo de faptul că în timpul vizionării, în locul undelor alfa, creierul emite unde beta, care sunt foarte nocive pentru cortexul cerebral, telespectatorii se pierd într-o lume a imaginarului, în care își înlocuiesc realitățile cotidiene cu proiecții ale realităților urmărite pe micul ecran. Pe scurt, problemele altora devin problemele lor, prin translarea realității într-un registru subsidiar. Acestui aspect i se adaugă inocularea sentimentului de insecuritate generelă, probabil nu de puține ori ați auzit de la părinți “ai grijă, nu vezi cîte se întîmplă la televizor?” Ceea ce se întîmplă la televizor devine prea ușor ce se petrece în mintea telespectatorilor, mai ales că televiziunile au dezvoltat un cult al insecurității generalizate, cu știrile care, în mod clar, dezinformează publicul și-i înlocuiește realitatea cu o lume în care senzaționalul și ineditul face casă bună cu violența.

Rep: Tocmai despre acest lucru voiam să vă întreb…Jurnalele de știri românești transmit foarte multă violență, undeva la granița a 50%. Are violența un rol educativ, sau pur și simplu este un mijloc eficient de creștere al audienței?

E.I. :Abordarea violenței în emisiunile informative este cu dus și întors…Pe de o parte, afectează la nivel perceptiv consumatorul de media, în sensul că i se inoculează informații și stări de fapt care nu mai trec prin filtrul conștiinței. Adică telespectatorul își asumă ca adevăr general valabil informația primită. Nu îi mai face o analiză de conținut și recunoaște cu desăvîrșire rolul informativ al știrilor, cu alte cuvinte, cade victimă manipulării prin presă, pentru că trebuie să recunoaștem, toate media sînt bombardate cu mesaje subliminale…Pe de altă parte, difuzarea violenței poate avea și o latură educativă. În momentul în care este prezentată ca antiexemplu, telespectatorul știe să se ferească de ea. Din păcate, în știrile românești, violența este servită mai mult ca o dovadă a forței și a superiorității, datorită modelelor greșite pe care le-a construit mediul televizual. În momentul în care vezi la televizor că violența fizică și cea verbală rezolvă conflicte, începi să-ți proiectezi norme de conduită diferite de cele primite prin educația primită de la familie și școală. Psihologul George Gerbner spunea într-o lucrare de-a sa că violența, sub toate aspectele sale, este un barometru social. Folosirea ei ca instrument al pacificării sociale denotă instabilitate iar astfel de mesaje pot afecta generații întregi…Consider că atît mediatizarea violenței, cît și folosirea ei în viața de zi cu zi nu are nici o motivație pentru că este un instrument neviabil, care afectează structura psihică a indivizilor.

Rep.: Spuneați că mediatizarea violenței poate afecta generațiile viitoare. Credeți că, de exemplu, știrile PRO TV de la ora 17.00 sunt un instrument al acestei influențe?

E.I. :Înainte nu credeam că cei mici sunt interesați de știri, pînă cînd am întîlnit cazuri de omoruri între copii. În Vaslui încă nu a fost cazul, dar, ce ironie, tot știrile oferă informații despre copii care ucid copii după metode văzute la televizor! Postul PRO TV are tristul merit de a folosi mediatizarea fără scrupule a violenței. Deși oamenii au posibilitatea să vadă și alte programe, optează pentru ce este mai rău, monitorizările și graficele de audiență spun povestea unei triste realități în care efectul spectacular al vizionării violenței a început să provoace plăcere. Cred că avem de a face cu o reală mutație psihologică. Televizorul a devenit un babysitter iar copiii au un sporit spirit al imitației. Dincolo de faptul că urmăresc programele pentru care optează adulții, copiii chiar cred în ceea ce văd. Ei reprezintă un contingent masiv al realitatii percepute prin televizor și sînt mai susceptibili de a fi puternic impresionați și impregnați de ce văd în jurnalele de știri.

Rep: Cum se manifestă efectele violnței din jurnalele de știri? Sînt diferite, în funcție de vîrsta telespectatorului, sau sînt efecte general valabile, cu aplicabilitate la toate categoriile de vîrstă?

E.I. : Este greșit să credem că violența din jurnalele de știri românești nu are nici un efect asupra telespectatorilor, după cum este greșit să credem că cei mici nu urmăresc programele informative. Dacă este să împărțim publicul în două categorii, maturi și copii, vom obsereva, într-adevăr că efectele sînt diferențiate. La publicul matur observăm influențarea la nivel perceptiv, cel mai cunoscut fiind “sindromul lumii rele” care constă în acceptarea violenței ca o stare de fapt, ca un fenomen social. La nivelul minorilor avem modificări mai degrabă comportamentale. Bombrdați zi de zi de mesaje violente, copiii dezvoltă tendința de a trece la fapte, adică de a-și rezolva conflictele în mod violent.

Rep :În ce se traduc, practic, aceste efecte?

În primul rînd, crește abandonul școlar, delincvența juvenilă și apar modificări în dezvoltarea psihică normală, fără să mai luăm în calcul modelele greșite care sunt însușite din cultura televizuală. Semnalul de alarmă este creșterea faptelor antisociale în rîndul minorilor. Părinții se fac în mare parte vinovați pentru că ignoră comportamentul violent al copiilor. Acesta este de cele mai multe ori urmarea violenței văzute în jurnalele de știri sau în celelalte programe care promovează violența. Recuperarea în cazul în care un copil a comis fapte antisociale poate dura ani de zile iar traumele suferite au repercusiuni grave asupra evoluției vieții psihosociale a minorului.

Rep: Ca piholog, ce credeți că trebui făcut în cazul violenței din jurnalele de știri? Trebuie interzisă difuzarea ei? Violența face, totuși, parte din viața de zi cu zi…

E.I.:Este absurd să ne închipuim jurnale de știri numai cu mesaje pozitive. Nu este posibilă eradicarea difuzării violenței, nici nu ar fi normal, dar e cazul să se renunțe la exagerări. Cînd faci deliciu public din povestirea amănunțită a planurilor unui ucigaș, deja vorbim de încălcarea eticii profesionale. Dacă în SUA problemele au apărut după cum spuneam la început, în urmă cu treizeci de ani și acum par să se fi rezolvat, în România fenomenul este la început și cred că va continua. S-au făcut prea puține cercetări despre violența în jurnalele de știri și acest lucru punctează un grav dezinteres vizavi de calitatea mesajului mediatic. Sper, totuși, că în viitor lucrurile se vor schimba iar modelele oferite de televiziune vor promova adevăratele valori.

3. Statistică referitoare la predilecția violenței în jurnalele de știri. Televiziunea, ca mecanism al generării dependenței.

În diferite studii se arată că cei care se autodeclară dependenți de televizor reunosc că, prin vizionarea programelor televizate, implicit, a jurnaleleor de știri, evită trăirea unor stări negative, cum ar fi singurătatea, tristețea, neliniștea, stările obsesive sau reflecțiile negative. Pe perioada vizionării, televiziunea organizează gîndurile, le concentrează în direcția urmăririi scenariului TV. Problema apare după încheierea vizionării, cînd gîndurile negative, grijile sau problemele revin în mod amplificat, ceea ce face ca telespectatorul să fie atras și mai puternic să redeschidă televizorul Televiziunea devine un mecanism perfect al generării dependenței. “Televiziunea a devenit un mecanism care conferă sens și semnificație unei lumi lipsite de sens și semnificație”. Într-o abordare simplificată, la o medie de 3-4 ore petrecute în fața televizorului, din 16, cît înseamnă timpul mediu de activitate pe parcursul unei zile, înseamnă că aproape un sfert din ceea ce sîntem și gîndim de înrudește cu lumea TV. Prin urmare, un sfert din comportamentul sau modalitățile în care abordăm realitatea, va fi reflectată din prisma subiectelor urmărite la televizor. Cînd știrile în care violența abundă sunt principalul programm urmărit, este lesne de intuit efectul e care vizionarea acestora îl are asupra telespectatorilor. McLuhan sublinia că „oamenii nu văd știri la televizor, ci văd televiziune.”

În urma unor sondaje făcute pe două tipuri de telespectatori, cei fideli (care se uită la televizor peste 4 ore pe zi) și cei moderați (care se uită la televizor sub 2 ore pe zi), s-a constatat că telespectatorii fideli aveau o tendință mult mai mare de a da răspunsurile în sensul valorilor, faptelor și ideologiilor dominante prezentate în emisiunile TV. Marii consumatori de programe TV supraestimează riscul de a deveni victima unei violențe, cred că lumea este mai violentă și sunt mai temători decît cei care vizionează pînă la două ore zilnic. Evaluarea relației dintre universul simbolic descoperit în programele TV și realitate a dus la concluzia că televiziunea construiește o lume iluzorie, diferită de lumea reală, în punctele cheie chiar în divergență cu ea, mai les în chestiuni fundamentale ca munca, familia, educația, violența etc. Școala lui G. Gerbner demonstrează pentru prima oară efectul puternic pe care televiziunea îl are asupra vieții omului contemporan. În contextul acestor cercetări sunt determinate, de asemenea, acele trăsături ale televiziunii care-i conferă acesteia o eficacitate superioară tuturor celorlalte media:

a). Prin sistemul său repetitiv și continuu de mesaje, televiziunea reușește să mențină și să consolideze valorile și conduitele convenționale;

b). Prin amploarea audienței sale, televiziunea reușește să-i cuprindă pe toți membrii societății;

c). Realismul artificial de care beneficiază mesajele TV le conferă o mare credibilitate și o capacitate neobișnuită de disimulare a realităților, receptorii fiind obligați să vadă lumea prin “ochelarii” televizorului;

d). Producția și difuzarea centralizată a programelor facilitează standardizarea și uniformizarea reprezentărilor publicului în materie de cultură, morală și educație;

e). Consumul preogramelor TV împrumută caracteristicile nor acte cvasi- rituale, ceea ce contribuie de asemenea la uniformizarea efectelor și la crearea unor automatisme în receptarea mesajelor foarte influente;

f). Influența televiziunii este globală: importantă în cazul televiziunii nu este influența unei emisiuni sau a unui program, ci acțiunea ei de ansamblu asupra spiritelor, acțiune care îi cuprinde pe telespectatori ca valurile mării.

4. Jurnalele de știri- obiectivitate sau manipulare emoțională?

Există o seamă de trăsături care definesc în mod obligatoiu orice mesaj TV, ca urmare a faptului că ele țin de însăși natura mediului televizual. Prezentismul instalează în lumea TV și în viața telespectatorului domnia clipei- la care se reduce prezentul-, a evenimențialului și a vitezei. Ritmul trepidant la care se contectază lumea prin intermediul jurnalelor de știri nu lasă răgazul gîndirii, ci impune implicarea, acțiunea, urmarea fără discernămînt a impulsurilor interioare, a sugestiilor și a provocărilor externe.

Prezentimul știrilor favorizează manipularea publicului. Apariția la TV a unor scene ce țin de viața personală, intimă și care, prin natura lor, nu pot fi făcute publice fără a le afecta ființa, nu fac dcît să modifice radical acele realități, să cultive un spectacol sinistru, bazat pe imagini de impact, dar nedifuzabile, din punct de vedere etic, imagini care au grave consecințe în viața personală și psihică a publicului.Senzaționlul cultivat în mod obsesiv de jurnalele de știri televizate îl face pe telespectator să caute și să aprecieze în viață numai ceea ce poartă emblema extrardinarului, ceea ce produce emoție, ce incită simțurile sau mișcă orgoliul. Totul trebuie să fie șocant, uimitor, spectaculos pntru a atrage atenția omului contemporan. Pe acest fond, viața obișnuită, simplă, creează sentimentul frustrării și al neîmplinirii. În construcția știrii de televiziune, se instaurează o dictatură a momentului. Prezentul este imortalizat într-un mod cît mai atrăător și mai senzațional, realitatea este de cele mai multe ori exagerată, pentru că extremele și informația cu grad ridicat de violență sunt mult mai atrăgătoare pentru public, datorită dinamismului pe care îl imprimă. Tot ce se întîmlă la televizr înseamnă acțiune, senzație și emoție, adică tot ce poate valoriza mai eicient clipa, momentul de față. Ritmul și acțiunea sînt materialul de bază pentru construirea știrii de televiziune, și, poate nu întîmplător, acestea au devenit imperativele lumii în care trăim. În tensiunea concurenței care domnește ntre canlele de telviziune există această tendință de a crește permanent ritmul, acțiunea, ponderea senzaționalului și a dramaticului, pentru a captiva cît mai puternic. Sub acest comandament al acțiunii și al clipei, oamenii își pierd capacitatea de a prelucra informațiile care le parvin, devin dependenți sau sensibili la stimulii exteriori. Mesajul este alterat prin “contaminarea” cu senzațional. Știrile sunt construite după modele predefinite, menite să șocheze, să producă emoție, pentru a seduce cît mai puternic atenția telespectatorului. Fără spectacol, televiziunea este menită indiferenței.

5.Utilizarea violnței ca produs comercial este scuzabilă din rațiuni economice?

O fațetă mai puțin sesizabilă din fața escranului, a sistemului cerere- ofertă în materie de presă, este instituția ca atare. La urma urmelor, orice post de televziune este obligat să se înscrie în enorma “pînză” a vieții economice pe cale de globalizare. Ea nu poate rezista decît demonstrîndu-și zilnic profitabilitatea. Cum lumea contemporană a renunțat de mult să se gîndească la consumatori de produse mediatice ca la o “masă amorfă”, orice instituție de presă se supune regulilor economice și, pentru a deveni profitabilă, realizează studii de piață, sondaje de opinie etc, pentru a ști ce metode să folosească.

Aplicînd legile care reglementează piața audiovizualului, agenții economici din acest domeniu pornesc de la premisa că telespectatorul dictează structura acestei pieți, el fiind cel mai în măsură să imprime direcțiile produselor mediatice. Telespectatorul este cel care hotărăte asupra unui anumit program, din mulțimea de oferte prezentate de televiziunile românești. Cotele de audiență dau tonul în difuzarea sau sistarea difuzării unui anumit program. Publicul este un actant capricios al desfășurării produselor mediatice pe micile ecrane, astfel că producătorii de programme trebuie să vină cu subiecte “de senzație”, cu “bombe” mediatice care să suscite interesul publicului și să-l fidelizeze față de un anumit program. De la această logică se pornește în constrirea unui buletin de știri.

Competiția din domeniu obligă la o relatare preferențială a știrilor cu un grad ridicat de violență. Ca parte a realității unei lumi în care se întîmlă nu numai lucruri bune, știrile vin să surprindă această latură a vieții umane. Exagerarea anumitor subiecte se fac din ațiuni economice, de creștere a ratingului. Un subiect negativ, cu grad sporit de violență va fi întotdeana preferat de public, în defavoarea unei știri soft. Prin prezența mediilor de informare, e ziariștilor, a fotoreporterilor, activitatea de informare prin intermediul știrilor televizate devine un instrument absolut necesar, un corectiv necesar care leagă publicul de lumea reală sub toate aspectele sale. Nu este mai puțin adevărat că dreptul la informare și libertatea de expresie pot să servească uneori ca alibi pentru interee pur comerciale. Este de așteptat ca într-o lume a competiției și a războiului cifrelor legate de audiență, principiile etice și morale să se deplaseze în direcția moralizării intereselor economice, indiferent de modul în care acestea sînt atinse. Ca o contrapondere a jurnalelor de știri televizate, internetul pare să ocupe o proporție din ce în ce mai mare în rîndul preferințelor consumatorilor de produse media. Astfel, televiziuna se vede nevoită să recurgă la jurnale de știri cu conținut ridicat de violență, pentru contrabalansarea opțiunilor publicului.

CAPITOLUL AL IV- LEA

CONCLUZII

Violența reală este un aspect important al telerealității românești iar lucrarea de față a încercat să studieze fenomenul în profunzime, dincolo de aspectele sale teoretice.Privită ca un instrument al manipulării și, deopotrivă, al informării, violența a scris în peisajul audiovizual românesc povestea manifestării independenței mass media, după zeci de ani de regim totalitar. Ca fenomen la scară mondială, am privit acest aspect ca pe o treaptă înspre dezvoltarea ideii de televiziune, iar cercetările inițiate au avut rolul de a integra televiziunea românească în realitatea contemporană, chiar dacă aceasta înseamnă uneori încălcări ale deontologiei și abateri de la normele eticii.

Prezența violenței în programele de știri din România a dus la reconfigurarea ideii de informare a publicului și a rolului pe care emisiunile informative îl au asupra telespectatorilor. Rezultatele investigației de față sînt similare celor din alte țări, fie din S.U.A., fie din țări ale Europei de Vest. Dacă cele două spații gografice, reprezintă și din punct de vedere mediatic un exemplu pentru România, înseamnă că această asemănare a concluziilor duce la încadrarea peisajului televizual românesc pe o direcție bună. Similaritatea este explicabilă prin două elemente:

1. Modelul cultural al identității editoriale a televiziunilor din România reproduce, în linii mari,

modelul televiziunilor americane și vest-europene, atît în ceea ce privește violența ficțională din filme, cît și în ceea ce privește violența reală, transmisă în cadrul emisiunilor informative și a reality- showrilor;

2. În proporție foarte mare, programele difuzate de televiziunile românești sînt productii de import, inclusiv emisiunile informative, care au reprezentat obiectul cercetării noastre.

Drept concluzii, propunem următoarele constatări:

1. Numeroase țări vest europene constituie modele de strategie în politica editorială pentru televiziunile din România. Cu toate acestea, pe scena audiovizualului românesc se constată o dublă tendință: una pozitivă, de reducere progresivă a numărului, a ponderii și a duratei în programe a scenelor de violență „reală” și „ficțională”, iar alta negativă, de amplificare a intensității/ negativității actelor de violență mediatizate (ca efect al acțiunii instantelor de reglementare a audiovizualului si al campaniilor antiviolență ale societății civile). Acest lucru indică dominarea modelului primar al televiziunii senzaționale și consumeriste.

2. Prezentarea violenței la jurnalele de știri ca si cum aceasta ar fi o stare de fapt, amplifică și chiar deturnează modelele narative clasice identificate de autori ca Gerbner și Comstock, în alte categorii de povestiri. Acestea își pun accentul pe acțiune și pe duritatea realității și îi asociază efectul spectacular pe care îl are asupra publicului, indiferent de vîrstă și de categoria socială din care provine. Acțiunea violentă se află în centrul structurii culturale și ideologice de semnificare, iar violența este reprezentată ca o lege culturală, adoptată prin însăși naturalitatea cu care este prezentată pe micile ecrane, la ore de maximă audiență.”Unei morale a acțiunii i se adaugă o morală a scopurilor, cu o supravalorizare a înfruntării Binelui și Răului.”. Acest model de reprezentare a violenței este concordant modelului cultural-valoric american și codului cultural încetățenit și dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferențială a tehnicii “planului mediu” și a “planului apropiat” de filmare a acțiunii. “Consecința acestor tehnici de filmare care constă în plasarea violenței “în zona interpersonală”, înseamnă, de fapt, apropierea zonei de agresiune de “zona intimității” pînă la punctul confundării lor.” Asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare, favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată “darwinismului social.” Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite jurnale de știri), ci ca o radiografie a realitatii.

3. Reprezentarea violenței în jurnalele de știri este tributară unor specificități și constrîngeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare etc. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la

televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, se regăses și în jurnalele de știri pe care le-am analizat în capitolul dedicat cercetării practice.

4. O altă trăsătură pe care o subliniază mai mulți autori este banalizarea reprezentării violenței în jurnalele de știri, caracteristică evidențiată încă din 1967 de George Gerbner,

fost decan al Annenberg School for Communications. Această trasatură se regăsește și în

programele studiate în cadrul proiectului de față.

5. Violența din jurnalele de știri influențează telespectatorii, indiferent de vârstă, într-un mod direct proporțional cu durata de vizionare. Influența se poate înregistra atît la nivelul psihicului, cît și în cel al acțiunii. Expunerea la violență televizată pe o perioadă lungă de timp, poate să creeze frustrări și dependență în cadrul unei societăți, în urma transformării sale în model cultural.

6. Violența din jurnalele de știri este o realitate în România datorită transformării sale din instrument al informării, în instrument al manipulării.

Principalele elemente negative ale jurnalelor de știri se traduc prin: indicarea folosirii armelor, în cazul confilctelor sau al agresiunilor, precum și povestirea metodei prin care a fost folosită violența și, în unele cazuri, reconstituirea scenelor violente, prezentarea de personaje atractive implicate în violență, ca autor sau victimă, fără a peciza rolul negativ pe care l-a avut agresiunea sau fapta violentă sau consecințele violenței. Ultimele forme de contextualizare și de scenalizare a violenței marchează semnificativ violența din jurnalele de știri românești, unde aproape jumătate din temele tratate conțin mesaje violente, or este deja știut că jurnalele de știri nu sunt însoțite de avertismente sau sinaglectică. Semnificativ este faptul că, în programele difuzate de televiziunile din România, primul loc este deținut de violenta fizică, urmată de cea verbală. Dacă în cazul violenței ficționale, diferența dintre programele difuzate de canalele publice și cele private este net în favoarea primelor, în ceea ce privește violența reală (frecvență, pondere și durată), televiziunea publică și cele private se situează pe poziții foarte apropiate. Diferă însă contextele de semnificare: în cazul canalelor private, accentul cade pe caracterul spectacular și pe „fapt divers” al știrilor violente, pe cînd postul public de televiziune este mai atent în sensul valorizării dimensiunii de prevenire și de avertizare, reparare a mediatizării faptelor de violență.

„Incursiunea” realizată în lumea televizualului prin intermediul acestei lucrări a avut la bază realitatea de zi cu zi, studierea unor lucrări de referință, atît din domeniul mass media, cît și din cel al psihologiei sociale și a folosit ca material principal de studiu observarea directă a fenomenului violenței din jurnalele de știri. Evident că cea mai importantă concluzie este aceea a necesității continuării, aprofundării și diversificării – cu metode cantitative și calitative variate – a acestei teme de larg interes, întrucît subiectul violenței din jurnalele de știri românești este o realitate cotidiană, în continuă transformare și expansiune și își pune puternic amprenta asupra consumatorului de produse mediatice din România.

CAPITOLUL AL V- LEA

BIBLIOGRAFIE

Abric, Jean Claude, Psihologia comunicării, Ed. Polirom, Iași, 2002.

Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Ed. Polirom, Iași, 2003.

Botez, Victor, Informație, cunoaștere, acțiune, Ed. Politică, București, 1983.

Cesereanu, Ruxandra, Imaginarul violent al românilor, Ed. Humanitas, București 2003.

Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Katy B. McKee, Etica mass media. Studii de caz, Ed. Polirom, Iași, 2001.

Coman, Mihai, Mass media în România postcomunistă, Ed. Polirom, Iași, 2003.

Comstock & Paik, Television and the American Child, CA: Academic Press, 1991.

Craia, Sultana, Dicționar de comnicare, Ed. Ager, București, 2001.

DeFleur, Melvin L., Sandra Ball- Rokeach, Teorii ale comnicării de masă, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Mass media și societatea, Ed. Comunicare.ro, București, 2003.

Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1996.

Fields, Suzanne, The Trouble is ThatTV Violence Occurs in a Moral Vacuum, Daily Herald, 6 iulie 1993, sec. 1, p. 8.

Fiske, John, Hartley, John, Semnele televiziunii, Ed. Institutului European, Iasi, 2002.

Flichy, Patrice, O istorie a comunicării moderne, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane, Ed. Prodromos, București 2005.

Gerbner, George, Perspectives on Media Efects, Hillside, N.J., Lawrence Erbaumm, 1972.

Gerbner, George, Growing- up With Television, Hillsdale, Edtura LEA, New Jersey, 1994.

Gross, Peter, Colosul cu picioare de lut, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Halimi, Serge, Noii câini de pază, Ed. Meridiane, București, 1999.

Hartley, John, Discursul știrilor, Ed. Polirom, Iași, 2000.

Larousse, Dicționar de media, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2005.

Larousse, Dicționar de Pshiatrie și Psihopatologie Clinică, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998.

Lull, James, Mass- media, comunicare culturală, Ed. Polirom, Iași, 1999.

McLuhan, Marshall, Mass- media sau mediul invizibil, Ed. Nemira, București, 1997.

Mucchielli, Alex, Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Ed. Polirom, Iași, 2002.

O’Sullivan, Tim, Hartley, John, Saunders, Danny, Montgomery, Martin, Fiske, John, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, Ed. Polirom, Iași, 2001.

Pop, Doru, Mass media și democrația, Ed. Polirom, Iași, 2001.

Popa, Dorin, Mass media, astăzi, Ed. Institutul European, Iași, 2002.

Ramonet, Ignacio, Tirania comunicării, Ed. Doina, București, 2000.

Randall, David, Jurnalistul universal, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Runcan, Miruna, Introducere în etica și legislația presei, Ed. All, București, 1998.

Sachelarie, Octavian Mihail, Mass media sub imperiul violenței, Ed. Lică, Pitești, 2002.

Silverstone, Roger, Televiziunea în viața cotidiană, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Smeoreanu, Gheorghe, Actualități și mentalități în mass- media, Ed. Independența Economică, Pitești, 2001.

Stamatoiu, Ioan Constantin, Sindroame psihopatologice, Ed. Militară, București, 1992.

Szabo, Lucian Vasile, Libertate și comunicare în lumea presei, Timișoara, Ed. Amarcord, 1999.

Zeca, Buzura, Daniela, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, Iași, 2005.

Surse Internet:

www.cna.ro

www.evz.ro

www.aap.org- Asociația Americană de Pediatrie

www.psi.go.ro- site-ul Asociației Psihologior Români

http://www.ksu.edu/humec/kulaw.htm- site-ul Universității de Stat din Kansas

http://www.ksu.edu/humec/impact/htm

http://www.allianceforchildhood.org.uk/Brussels2000/Large.htm

http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/televizorul-arm-destructiv-pentru-suflet_6094.html#more-6094

www.questia.comhttp://www.media-awareness.ca

http://www.audiovizual.ro

www.protv.ro

www.tvr.ro

www.antena1.ro

www.wikipedia.ro