Violenta asupra adolescentilor [612617]

UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL
FACULTATEA DE ECONOMIE, INGINERIE ȘI ȘTIINȚE APLICATE

PRoiect
la disciplina : PBL
La tema : Violenta asupra adolescentilor

Autor i:Ivascu Catalina;
Gribovschii Mihail;
Oleinicenco Stanislav
Grupele academic e:IT2001 ;C2001

2 Cuprins

Introducere ………… ………….. ……………………………………………… .3
Actualitatea problemei…………………………………………………………4
Metodele cercetarii…………………………………………………………….. 5
Date teoretice asupra problemei……………………………………………… 6-8
Date si analiza datelor………………………………………………………… 9-15
Formunalrea de propuneri………………………………………………… ..15-22
Concluzii……………………………………………………………………… 22
Bibliografie ……………………………………………………………………23

3 1.Introducere
Violența față de copii și femei rămâne a fi o problemă actuală pentru majoritatea țărilor, inclusiv
pentru Moldova. Există puține date oficiale care să indice proporțiile reale ale acestui fenomen,
fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a cazurilor. Violența în familie este tradițional
acceptată și de cele mai multe ori are loc în „intimitatea” casei, nefiind percepută ca o încălcare a
drepturilor omului, ci mai degrabă ca o problemă personală. De exemplu, pedeapsa corporală
aplicată copiilor ca metodă de disciplinare este adesea considerată un drept al părinților, o
expresie naturală a autorității lor și o măsură care nu necesită prea mult timp sau cunoștințe
speciale, dar care, totuși, are un efect imediat – un copil bătut va face imediat ceea ce i se spune.
Adulții trebuie să -și schimbe pe rcepțiile. Copiii sunt educați să perceapă bătaia ca pe o pedeapsă
„normală” și meritată, fapt determinat de modul de educație a acestora. Multe femei și copii
victime nu raportează cazurile de violență în familie pentru că le este frică, pentru că nu știu cine
i-ar putea ajuta și nu cunosc procedurile de raportare. Unora le este rușine și se consideră că ar fi
ei de vină. Stoparea violenței față de copii este acum o prioritate pentru acțiunile Guvernului
Republicii Moldovei și ale UNICEF în domeniul protec ției drepturilor copilului și ale femeii. În
2005 Moldova a oferit date pentru Studiul global privind violența față de copii, initiat de către
Secretarul General al ONU, iar o delegație oficială din Moldova a participat la Consultările
Regionale privind Vi olența față de Copii (Ljubljana, Slovenia). Studiul global recomandă ca
până în 2009 să fie interzise prin lege toate formele de violență față de copii, inclusiv pedeapsa
corporală. Modificarea cadrului legislativ al Republicii Moldova este crucială pentru a asigura o
protecție reală femeilor și copiilor împotriva tuturor formelor de violență. Adoptarea Legii
privind prevenirea și combaterea violenței în familie ar fi un pas esențial în direcția dată.
De asemenea, este foarte important să dezvoltăm un sistem capabil să răspundă cazurilor de
violență și să acorde copiilor și femeilor victime sau supuși riscului de violență sprijinul și
protecția corespunzătoare. Profesioniștii care lucrează cu și pentru copii și familie trebuie bine
pregătiți, trebuie c reate și dezvoltate servicii comunitare. Cadrul pentru aceste schimbări este
stabilit de primul Plan național de acțiuni în domeniul prevenirii și combaterii violenței față de
copii, care urmează a fi aprobat de guvern în viitorul apropiat.
Pentru planific area mai eficientă a eforturilor în domeniul prevenirii și combaterii violenței față
de copii, în 2006 -2007, în parteneriat cu Ministerul Educației și Tineretului și cu Ministerul
Protecției Sociale, Familiei și Copilului și cu sprijinul UNICEF, au fost ef ectuate două studii:
– Studiul privind răspunsul statului la cazurile de violență față de copii, realizat de ONG -ul
Gender -Centru și
– Studiul privind violența față de copii, efectuat de IMAS -Inc. – Institutul de Marketing și
Sondaje.

4 2. Actualitate a violentei in Republica Moldova
In Republica Moldova violenta fata de copii ramane a fi un fenomen NECUNOSCUT, deoarece
nu exista un sistem functional de documentare si evidenta a cazurilor in care copiii sunt abuzati
fizic , psihologic sau sexual. Violen ta fata de copii este un fenomen SUBESTIMAT, pentru ca
copiii care au suferit de violenta au acces limitat la servicii specializate , din simplul motiv ca
acestea lipsesc in tara, ne;uandu -se in consideratie ca expunerea la evenimente traumatizante , cum
ar fi abuzul si neglijarea in copilarie, presupune declansarea consecintelor pe termen lung la nivel
individual (repercusiuni grave asupra personalitatii, care afecteaza dezvoltarea copilului), de
asemeni, la nivelul institutului familiei, comunitatii si se extinde si la o scara mai larga – la nivel
de societate , fiind transpus in costuri enorme pentru tara.
Ce afirma copiii care au completat chestionarul “PERCEPEREA FENOMENULUI
VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA COPILULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA”
• O treime dintre elevii intervievați spun că majoritatea copiilor nu reușesc să corespundă
așteptărilor părinților și că îi dezamăgesc. Două treimi dintre participanții la studiu au declarat că
știu cel puțin câteva cazuri de copii aflați în această situ ație.
• Peste 40% dintre subiecții studiului consideră că cel puțin jumătate dintre copiii din Republica
Moldova sunt puși la o serie de treburi gospodărești imediat ce se întorc de la școală și astfel nu
mai au timp nici pentru joacă, nici pentru prieten i și, uneori, nici pentru teme.
• 30% din copiii chestionați consideră că cel puțin jumătate dintre copiii din Republica Moldova
sunt neglijați de părinți prin ignorare și lipsă de comunicare.
• 37% dintre cei intervievați consideră că jumătate dintre co pii sau mai mult suferă de foame,
pentru că nu există mâncare suficientă în casă. 56% din respondenți spun că știu cel puțin câțiva
copii aflați în această situație.
• Peste o treime din elevii intervievați cred că cel puțin jumătate dintre copii sunt băt uți de părinți
dacă nu ascultă.

5 3.Metodele cercetarii
Mai intii de toate trebuie sa aflam ce este violenta propriu zis.
Violenta este o menințarea sau utilizarea intenționata a forței fizice sau a puterii asupra
sinelui, altuia sau asupra unui grup ori comunități, care antrenează sau riscă puternic de a antrena
un traumatism, un deces, o alterare psihologică, o dezvoltare precara sau privațiuni.
Etimologia
Pornind de la etimologia cuvântului constatam ca verbul "violare " înseamna "a profana" , "a
transgresa" adica a depasi limitele impuse de lege.
In dictionare, cuvântul violenta trimite la ceea ce se efectueaza cu o "forta intensâ", brutala si
adesea distructiva, la abuzul de forta pentru a constrânge pe cineva la ceva.
Etimologia l atina si greaca a cuvântului violenta vine în sprijinul celor care, dupa exemplul
câtorva biologi si psihologi, estimeaza ca violenta este o data substantiala vietii si naturii
biologice umane, în sensul aproape instinctiv de dorinta de putere si dorinta d e a trai.

Exista mai multe tipuri de violenta:

➢ Violenta fizica -are loc atunci,cînd un copil este bătut,scuturat,tras de păr,de
urechi,îmbrîncit,impus să facă munci grele,care depășesc capacitățile sale fizice.Tot
violență este și provocarea suferinței fi zice în orice fel.
➢ Violenta emotionala sau psihologica -are loc atunci când un copil este numit cu cuvinte
jignitoare,poreclit,amenințat,intimidat,izolat sau atunci cînd nevoile copilului sunt
ignorate.
➢ Violenta sexuala -are loc atunci cînd un copil este ati ns sau sărutat într -un mod care -i
provoacă neplăcere și dezgust,este impus sau ademenit să demonstreze părțile intime ale
corpului său,să privească sau să atingă părțile intime ale corpului altei persoane.
Dreptul de a fi protejat de violenta
Sunt multe ca zuri cînd părinții sau alți adulți ăși bat copiii,pentru că nu i -au ascultat sau pentru
că le-au întors vorba,au făcut vreo năzbîtie.Bătaia nu -i o metodă bună de educație.Cînd sunt
bătuți,copiii nu se gîndesc la fapta comisă,ci la faptul cum să scape neped epsiți altă dată.Din
cauza bătăii mulți copii prind ură pe părinți.
La vîrsta adolescenței,mulți copii încearcă să -și rezolve problemele cu pumnii.Alții inventează
porecle,tachinîndu -și colegii.De multe ori,un grup mai mare de copii,avînd un lider,își aleg
victima care devine ținta atacurilor.
Orice conflict poate fi rezolvat fără bătaie,fără violență.De aceea există mai multe legi care oferă
copiilor dreptul de a fi protejați de violență.În cadrul acestor legi stă ,,Convenția cu privire la
drepturile copilului'' care interzice aplicarea oricărei forme de violență împotriva copilului.În
Romania există ,,Legea privind prevenirea și combaterea violenței în familie''.

6
4.Date teoretice asupra problemei
Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii CNPAC este o organizație
neguvernamentală din Republica Moldova care din anul 1997 promovează dreptul copiilor la
protecție împotriva oricăror forme de violență, îndreptându -și acțiunile spre informarea,
sensibilizarea și motivarea s ocietății în vederea stopării relelor tratamente față de copii. Timp de
18 ani, Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii depune eforturi considerabile în
prevenirea fenomenului violenței asupra copiilor în Republica Moldova. În ultimile ani, circa
100 000 de copii și adulți au fost sensibilizați și informați cu privire la fenomenul violenței, 250
de profesioniști din domeniul protecției copilului au beneficiat de instruire în domeniu, circa 600
de copiii victime ale diverselor forme de abuz și neglijare au fost asistați legal, social și
psihologic .

Participanții la cercetare au evidențiat că, în Republica Moldova, în ultimii ani, s -au realizat mai
multe acțiuni în vederea dezvoltării unui sistem de servicii pentru prevenirea și combaterea
violenței care, actualmente, are nevoie de ajustări, reieșind din noile realități sociale. Punctele
forte ale sistemului existent includ:
(I) cadrul normativ orientat spre prevenirea și combaterea violenței (Strategia pentru Protecția
Copilului 2014 -2020 și Planul de Acțiuni al acesteia, Mecanismul intersectorial de cooperare
pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistența și monitoriz area copiilor -victime și potențiale
victime ale violenței, neglijării, exploatării și traficului, Legea 140 privind protecția specială a
copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, Procedura de organizare și de
intervenție a lucr ătorilor instituțiilor de învățământ în cazurile de abuz, neglijare, exploatare,
trafic al copilului), Mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a
riscurilor privind bunăstarea copilului, dar și pe educația parentală (Strategia inte rsectorială de
dezvoltare a abilităților și competențelor parentale);
(II) servicii specializate pentru copiii -victime ale violenței, inclusiv Telefonul Copilului;
(III)prezența ghidurilor metodologice privind prevenirea violenței în instituția de învățăm ânt,
pentru specialiștii din sistemul de educație;
(IV)programe de informare privind prevenirea violenței, dezvoltarea unor platforme de
informare în mediul online, elaborate cu suportul organizațiilor societății civile (însă nu toți le
cunosc);
(V) instr uirile specialiștilor: coordonatori ANET(Abuz, neglijare, exploatare și trafic), psihologi
școlari, cadre didactice etc.;
(VI)prezența psihologilor școlari în instituțiile cu număr mare de elevi. Spre exemplu, în mun.
Chișinău, toate instituțiile de învăță mânt au în statele de funcție psihologi, însă în anul de
învățământ 2020 –2021, se va introduce această unitate și în instituțiile preșcolare;

7 (VII) implicarea organizațiilor societății civile în prevenirea și combaterea fenomenului de
violență și bullying (CNPAC(Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii),
CIDDC(Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului), Terres de Homes,
CSPT(Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor) etc.);
(VIII) elaborarea unor măsuri, activități, instr uiri, în cadrul instituțiilor de învățământ la tema
violenței școlare și a bullying -ului etc. În majoritatea școlilor, există boxe unde copiii pot scrie
scrisori anonime. Unele instituții aplică chestionare, fișe pentru a identifica diferite situații de
violență, pentru a înțelege problemele elevilor.
Câteva fragmente din expunerile intervievaților privind punctele tari ale sistemului de servicii
pentru prevenire a și combaterea violenței sunt prezentate în Boxa 1.
Boxa 1. Punctele forte ale sistemului de servicii pentru prevenirea și combaterea violenței și
a bullying -ului
„Avem cadru legal și normativ de intervenție. Acesta a facilitat foarte mult activitatea
pedagogilor, specialiștilor din școli, pentru că a făcut claritate în acțiunile pe care urmează să
le facem și a făcut claritate în responsabilitățile pe care le avem… Am beneficiat de foarte multe
instruiri sub aspectul prevenirii violenței, intervenției în cazul de abuz. Am fost instruiți și în
aplicarea mecanismului intersectorial, în special, al procedurii noastre sectoriale în educație.
Au fost instruiți și în domeniul desfășurării activităților de prevenire a violenței copiilor. Am
învățat niște metode specifice, cum ar fi Drumul spre casă, Aplicația Dragoș, Firul de nisip, care
pot fi folosite în programele de prevenire a violenței… Am fost instruiți și în domeniul
desfășurării activităților de educație parentală… Desigur că aceste instruiri și pregătiri trebuie
să continue” (IIA_E_20). „CNPAC a dezvoltat Programul 12+, care prevede prevenirea
bullying -ului” (IIA_E_25). „Avem platforma 12+. Pe platforma online 12+ sunt destul de multe
adresări a copiilor care comunică despre faptul că nu se prea înțeleg, că sunt umiliți și că suferă
la școală. Copii menționează dificultăți în familie și dificult ăți la școală. Mai multe probleme
sunt în familie, dar vreo 35% au probleme la școală” (IIA_E_34).

Cele mai semnificative puncte slabe ale actualului sistem de servicii:
(I) insuficiența psihologilor școlari „statistica pe care noi o avem atestă circa 400 de psihologi…
La nivel de raioane, situația e diferită, de la 1 –3, maximum 11 –12 psihologi” (IIA_E_10);
(II) insuficiența serviciilor specializate pentru copiii -victime și agresori ai abuzului, (practic,
acestea lipsesc în raioanele Republicii Moldova, fiind prezente doar în mun. Chișinău);
(III)necunoașterea particularităților bullying -ului de o bună parte dintre cadrele didactice,
medici, asistenți sociali etc.;
(IV) lipsa unei proceduri clare de evidență și intervenție în situațiile de bullying, inclusiv,
neglijarea fenomenului din cauza stereotipurilor;
(V) lipsa informării adolescenților despre serviciile existente sau informarea redusă, inclusiv,
teama de a a pela;

8 (VI) lipsa unor pârghii de penalizare pentru inacțiune;
(VII) tematica violenței școlare, în mod special a bullying -ului, nu este inclusă în pregătirea
inițială, dar nici în pregătirea continuă a cadrelor didactice „în cadrul cursurilor de perfecțio nare,
acest aspect lipsește. Instruirea pedagogilor în domeniul prevenirii și intervenției în cazurile de
bullying lipsește în programele de instruire” (IIA_E_20).
Specialiștii au evidențiat că, actualmente, există dificultăți în accesarea serviciilor de c ătre
victimele violenței, în general, și a bullying -ului, în special. Avem puține servicii, dar și cele
existente nu sunt accesibile. Adolescenții din mediul rural nu pot accesa serviciile existente
propuse de aceleași CSPT(Centrul de Sănătate Prietenos Ti nerilor), întrucât transportul din
aceste localități spre centrul raional este disponibil doar în prima jumătate a zilei, când elevii
sunt la lecții. Câteva fragmente din argumentările specialiștilor referitoare la punctele slabe sunt
prezentate în Boxa 2.
Boxa 2. Punctele slabe ale sistemului de servicii pentru prevenirea și combaterea violenței
și a bullying -ului
„Problema lipsei psihologilor în toate instituțiile de învățământ este una deosebit de actuală.
Sunt necesari psihologi calificați… Trebuie identificată o modalitate de finanțare a acestor
specialiști în școală sau, dacă școala este foarte mică, să fie la SAP. Situația denotă că noi
intervenim post factum” (IIA_E_10). „Este nevoie ca atât victimele bullying -ului, cât și autorii
acestui a să beneficieze de asistență psihologică specializată, dar aceste servicii lipsesc în oraș,
pentru că este vorba de aplicarea unor tehnici de terapie, specifică pentru copii. Psihologii din
școli nu dețin aceste tehnici și nu au fost instruiți în a le uti liza, de aceea nu au dreptul să le
utilizeze. În acest sens, existența unor servicii de asistență psihologică specializată, pentru
victimele abuzului și copii care manifestă comportamente violente, ar fi foarte necesară”
(IIA_E_20). „Puțin cunoaștem, din a ceastă cauză nu intervenim” (IIA_E_1). „Procedura de
intervenție în cazurile de bullying nu este clară … Dacă pe cazurile grave de violență se
cunoaște cum se identifică și cum se raportează, atunci, în cazurile de bullying, nu este clar cum
se procedează… În afara de aceasta, majoritatea cadrelor didactice consideră că vârsta e
problemă în astfel de situații și că lucrurile se vor aplana de la sine” (IIA_E_35). „Trebuie
instruiți nu doar coordonatorii ANET, dat toate cadrele didactice cum să se implice în astfel de
cazuri. Nu toți cunosc cum se elaborează un plan individualizat. Cei care elaborează astfel de
planuri nu sunt monitorizați, nu se aplică sancțiuni pentru neimplicare” (IIA_E_25).
„Stereotipurile existente denotă că bullying -ul nu este important” (IIA_E_24).„Fișa de sesizare
este un instrument confidențial, dar ea nu este abordată de specialiști ca un instrument
confidențial… Toți se justifică, însă nimănui nu -i pasă de acel copil care are tentativă de suicid
și asta deja e alarmant. Trebuie de in tervenit la toate nivelurile” (IIA_E_31). „Disciplina
Dezvoltare personală ar putea include momente de prevenire a fenomenului bullying. Avem
situații însă când disciplina dată este predată de un diriginte care nu este pregătit, care nu
cunoaște specificul ” (IIA_E_10). „Noi nu avem programe sau servicii pentru familii, unde
acestea s -ar putea, ulterior, adresa ca să -și rezolve problema. La școală, psihologul este limitat
în acțiunile sale, dar nici nu e competența lui să acționeze în familie” (IIA_E_10). „E xistă cadre
didactice și psihologi școlari care nu cunosc termenul” (IIA_E_22).

9
5.Date si analiza datelor
Pentru realizarea analizei depline asupra unui subiect nu este deajuns realizarea cercetării
doar din punct de vedere teoretic, un rol important îi revine și analizei practice bazată pe date,
statistici, reglementări pentru realizarea unei imagini armonioase asupra obiectului .
Violenta in scoala din partea cadrelor didactice.
Ce spun copiii?
Violența în școală din partea cadrelor didactice a fost cercetată sub trei aspecte:
• discriminarea – critică disproporționată la adresă unui anumit elev;
• violența verbală – profesorul obișnuiește să strige;
• violența fizică – profesorul lovește cu palma sau aplică alte forme de violență fizică
elevului.
Diagrama 1.1 Violenta in scoala.
Sursa: http://amicel.cnpac.org.md/files/violence_rom.pdf

S-a mai întrebat în ce măsură copiii intervievați se simt inadaptați în școală (nu le place la școală,
nu au prieteni apropiați sau se simt respinși).
Dicriminare
• 56 % cred că există cel puțin câțiva elevi care suferă de discriminare din partea
profesorilor.
• 54 % cunosc cel puțin un copil într -o situație asemănătoare.

10 • 24 % dintre copii spun că , cel puțin uneori, se regăsesc în situația în care se simt
discriminați de către profesor, nedreptățiți, acuzați de lucruri neadevărate.
Violenta verbala
• 66 % cred că există cel puțin câțiva elevi care suferă de violență verbală.
• 64 % cunosc cel puțin un elev într -o situație asemănătoare.
• 34 % se regăsesc cel puțin parțial în situația în care profesorul strigă la ei.
Violenta fizica
• 42 % cred că există cel puțin câțiva elevi care suferă de violență fizică din partea
profesorilor.
• 44 % cunosc cel puțin un elev într -o situație asemănătoare.
• 14 % se regăsesc cel puțin parțial în situația în care profesorul îi lovește cu palma.
Ce spun parintii?
Părinții intervievați susțin percepția că profesorii utilizează practici educative violente. O piniile
părinților sunt prezentate în diagramele de mai jos.
Diagrama 1.2 Violenta in scoala.
Sursa: http://amicel.cnpac.org.md/files/violence_rom.pdf

11 Diagrama 1.3 Violenta de catre profesori.
Sursa: http://amicel.cnpac.org.md/files/violence_rom.pdf

Viața de familie pare să contrabalanseze greutățile materiale resimțite în multe familii din
Republi ca Moldova; șase din zece familii se declară satisfăcute de viața de familie. Rețeta
mulțumirii, din acest punct de vedere, este atinsă într -o pondere mai ridicată în rândul familiilor
din orașele mari sau din municipii, cele cu venituri de peste 2500 de l ei lunar per gospodărie, cu
studii medii și superioare ale părinților.
Diagrama 1.4 Perceptia parintilor asupra neglijarii si violentei fata de copii.
Sursa. http://amicel.cnpac.org.md/date -privind -asistenta -cazurilor

Neglijarea fizica
23%18%22%30%38%39%
34%35%41%54%59%66%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%PEDEPSE CORPORALELIPSA DE COMUNICAREVIOLENTA FIZICA IN FAMILIEABUZUL PSIHOLOGICVIOLENTA VERBALANEGLIJAREA FIZICA Perceptia parintilor asupra neglijarii si
violentei fata de copii in familie
Perceptia prezentei acestor fenomene in societate Cunoastere unor cazuri In mediul de rezidenta

12 Două treimi dintre părinții chestiona ți consider ă că părinții din Republica Moldova își
neglijeaz ă fizic copiii . 62% dintre intervieva ți spun că se întâmplă des sau foarte des ca părinții
să-și lase copiii singuri acasă fără supraveghere și 31% afirm ă că se întâmplă ca părinții să nu
aibă grijă de igiena și alimenta ția copiilor . Percep ția mai accentuat ă legat ă de răspândirea acestui
fenomen în societate se manifest ă cu precădere în orașele mari și în municipii , dar cunoa șterea
direct ă a unor astfel de cazuri este mult mai ridicat ă în mediul rural .
Violența verbală și psihologică
Violența verbală – măsurată prin frecvența certurilor dintre părinți/membrii adulți ai
familiei sau între aceștia și copiii din familia respectivă – este percepută ca fiind destul de
răspândită printre familiile din Republica Moldova. Astfel, 55% dintre pă rinții intervievați
consideră că certurile dintre părinții/membrii adulți ai familiei au loc foarte des sau destul de des,
deși doar 35% cunosc astfel de cazuri. De asemenea, 42% cred că există certuri frecvente și între
părinți și copii și 20% cunosc exem ple concrete.
Aproape la fel de negativă este percepția părinților intervievați și în ceea ce privește formele de
abuz psihologic (amenințări și interdicții). Astfel, peste jumătate dintre respondenți consideră că
părinții din Republica Moldova folosesc fo arte des sau destul de des una dintre aceste forme de
abuz (amenințări cu bătaia sau cu alte pedepse: 44%, interdicții de a face diverse lucruri: 36%).
Violența fizică
Patru din zece părinți consideră că în familiile din Republica Moldova violența fizică î n
familie este utilizată frecvent. Astfel, 36% dintre părinți cred că au loc violențe între membrii
adulți ai unei familii, iar 17% cunosc exemple în acest sens. În plus, 29% dintre părinți consideră
că sunt frecvente situațiile de violență dintre părinți și copii, iar 13% cunosc cazuri concrete de
acest gen. Evaluarea mediului educativ violent din familii s -a realizat și prin măsurarea
percepției părinților asupra climatului din familiile din Republica Moldova. Astfel, părinții au
fost întrebați în ce prop orție cred ei că anumite practici educative violente sunt utilizate asupra
copiilor. Am urmărit aceste răspunsuri comparativ pe patru grupe de părinți după vârsta copiilor
pe care aceștia îi au.

13 Diagrama 1.5 Abuzul fizic.
Sursa. http://amicel.cnpac.org.md/date -privind -asistenta -cazurilor

Datele din figura de mai sus reprezintă media procentelor indicate de către părinți la cele trei
întrebări. Astfel, în medie, respondenții care au copii cu vârste între 0 și 6 ani consideră că 4 0%
dintre copiii din Republica Moldova sunt certați frecvent de către părinții lor, 38% sunt bătuți cu
palma, iar 18% sunt bătuți violent.
Părinții copiilor cu vârste între 7 și 10 ani au indicat cel mai mare procent mediu de copii bătuți
cu palma (40%), r eferitor la copiii certați ultimele două grupe de părinți au indicat procente
foarte apropiate (51, 52%), iar despre procentul copiilor supuși la violențe grave, ultimele trei
categorii de părinți au o imagine aproape identică (22, 23% în medie dintre copi ii din Republica
Moldova sunt supuși la astfel de practici în familie).
Două modalități de educare prin violență fizică aplicate copiilor în familii au fost evaluate ca
acceptabile/inacceptabile de către părinții intervievați. Mai puțin de o treime dintre părinți
consideră că bătaia de orice fel este inacceptabilă (fie ea doar o palmă sau mai multe lovituri care
să provoace răni). O palmă dată copilului atunci când acesta este neascultător e considerată de
aproape jumătate dintre părinți acceptabilă fie doar în unele cazuri, fie chiar în majoritatea
cazurilor.
Aceiași părinți nu acceptă însă în marea lor majoritate bătaia dură care provoacă răni sau vânătăi.
Totuși, 8 % dintre părinți cred că există unele cazuri în care bătaia violentă aplicată copilu lui este
acceptabilă.
Deși o mare parte dintre părinți consideră că e acceptabil să i se dea copilului cel puțin uneori
câte o palmă (45%), totuși, puțini părinți sunt convinși că acea palmă e chiar necesară pentru
educația unui copil. În ceea ce privește bătaia dură, aceasta este respinsă de marea majoritate a
părinților intervievați (80%).

40%46%51%52%
38%40%39%
32%
18%22% 22%23%
INTRE 0 SI 6 ANI INTRE 7 SI 10 ANI INTRE 11 SI 14 ANI INTRE 15 SI 18 ANIAbuzul fizic
Certati Batuti cu palma Supusi la violente grave

14

Diagrama 1.6 Cat de necesara este violenta in educatia copilului.
Sursa. http://amicel.cnpac.org.md/date -privind -asistenta -cazurilor

Răspunsurile părinților privind utilitatea acestor două tipuri de pedepse fizice au fost analizate și
în funcție de vârsta copiilor. Din nou se observă o concepție legată de copilăria mică (0 -6, 7-10
ani) potrivit căreia „copilul cât e mic trebuie bătut”. Necesitatea pălmuirii copilului pentru
educarea lui există în concepția a doi din zece părinți care au copii cuprinși în aceste două grupe
de vârstă. Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă băt aia este văzută ca o necesitate de tot mai
puțini părinți. Procentul părinților care consideră pedepsele severe ca fiind utile este aproximativ
același pentru toate categoriile de vârstă ale copiilor.
Bătaia „ușoară” (o palmă) este așadar considerată mai d egrabă acceptabilă, dar nu și necesară.
Deși această metodă este considerată eficientă de 39% dintre părinți, totuși, 48% consideră că
bătaia (chiar și cea sub forma unei palme) indică mai degrabă incompetența părinților în a -și
educa cu metode potrivite c opilul.
Cea mai tolerată acțiune de violență asupra copiilor de către părinți este lovirea cu palma. Astfel,
peste jumătate dintre subiecții intervievați afirmă că nu ar trebui să i se întâmple nimic părintelui
care face acest lucru. Mai degrabă cazurile de neglij are (lasă copilul nesupravegheat sau nu
asigură copilului bunurile de care acesta are nevoie) sunt sancționate de către părinți, propunând
fie amenda, fie retragerea drepturilor părintești.

Rănirea copilului în urma bătăii ar trebui sancționată, în viziu nea unei treimi dintre părinți, cu
retragerea drepturilor părintești. Proporția respondenților care consideră că părinții care -și bat
copiii atât de sever ar trebui să fie condamnați la închisoare sau amendați este asemănătoare
(15% și, respectiv, 19%) și 2 din 10 respondenți sugerează că unor asemenea părinți ar trebui să
li se ofere consiliere și tratament. Marea majoritate dintre cei intervievați (aproximativ trei
sferturi) consideră închisoarea o pedeapsă potrivită pentru părinții care abuzează sexual d e copii. 21%23%
16%
9%
3% 3% 2%4%
0–6 7–10 11–14 15–18Pentru a educa copulil , este necesar de
o palma atunci cand este necesar sa fie batut cand nu este ascultator

15 Cine sunt copiii victime?
• Copiii care suferă de toate cele trei tipuri de violență la școală raportează un grad scăzut de
adaptare școlară – ceea ce nu este surprinzător. Dat fiind faptul că în acest studiu toate datele au
fost obținute în acela și timp, nu putem spune nimic despre cauzalitate: dacă neadaptarea școlară
determină violența sau invers.
• Analizele corelaționale arată că copiii suferă frecvent de mai multe tipuri de violență la școală.
• Cele mai strânse corelații se constată între v iolența verbală și fizică și între discriminare și
violența verbală. Dacă un copil suferă de unul dintre aceste tipuri de violență, este foarte probabil
ca el/ea să sufere și de celălalt tip.
• Cele mai strânse corelații se constată între violența verbală și fizică și între discriminare și
violența verbală. Dacă un copil suferă de unul dintre aceste tipuri de violență, este foarte probabil
ca el/ea să sufere și de celălalt tip.
6. Propuneri de solutionare
De ce este important să comunicăm cu parinții și familiile
Nu toți oamenii au aceeași idee despre ce înseamnă o familie normală și sănătoasă. Pentru unele
persoane, acest lucru înseamnă să nu se certe nimeni cu nimeni niciodată; pentru alții înseamnă
să discute lucrurile până se ajunge la o înțelegere, iar pentru alții, o familie sănătoasă este una în
care toată lumea ascultă de capul familiei. În unele cazuri, o familie sănătoasă este înțeleasă ca o
familie în care copiii nu au voie să facă nimic fără permisiunea părinților. Indi ferent de ce
înțelegem fiecare dintre noi prin "o familie sănătoasă", un lucru e sigur:
Experiența din primii ani de viață modelează ceea ce devenim – fizic, emoțional și social.
Ca adulți și părinți, ducem mai departe „normalul" pe care l -am văzut și trăi t în familiile noastre.
Dacă am crescut într -o familie în care aveau loc zilnic certuri și bătăi, atunci există șanse foarte
mari ca și noi să avem certuri și bătăi în familia pe care ne -o vom face ca persoană adultă.
Climatul familial influențează decisiv nu doar personalitatea copilului, ci și comportamentul
viitorului adult.
Părinții și familia sunt principalii "formatori ai copiilor", sunt singurele exemple de
comportament pe care copiii le au în primii ani de viață. Multă vreme după inițializarea
socia lizării (la grădiniță sau la școală), familia este punctul de referință al copiilor. Tot ce fac sau
spun părinții este un exemplu pentru copii. Copilul ia ca reper de normalitate orice act al
părintelui, el va avea impresia că reacția părintelui într -un an umit moment este singura reacție
posibilă, ca "așa se face." Iar acest lucru va lăsa urme imposibil de șters mai târziu.
Din această cauză, este important să înțelegem că părinții sunt principalii agenți de schimbare,
fie pentru îmbunătățirea relațiilor cu copilul, fie pentru obținerea unor schimbări de
comportament la copii.
Pe de altă parte, trebuie înțeles că părinții trebuie să fie principalii parteneri de discuție și
intervenție atunci când se dorește o schimbare de atitudine și comportament din partea lor.
Părinții nu trebuie să fie doar „subiecți”, ei trebuie să fie informați, să li se ceară părerea și
trebuie să știe că se ține cont de opinia lor. În părinți trebuie construită, sădită dorința de a se
schimba, iar apoi părinții trebuie sprijiniți să i nițieze și să mențină schimbarea.

16 A. Metode de lucru cu părinții și familiile
Schimbarea comportamentelor și atitudinilor este un proces de durată, care are nevoie de câteva
elemente importante. Primul pas, fără de care nu se poate merge mai departe, este să înțelegem
de ce este nevoie și să dorimschimbarea comportamentului sau a atitudinii.
Dorința de schimbare trebuie menținută pe tot parcursul procesului, iar acesta necesită eforturi
susținute pe o perioadă lungă de timp. De aceea, părinții trebuie sprijini ți permanent și încurajați
în efortul lor de a face schimbarea. Subiectul violenței asupra copilului este foarte delicat, astfel
încât discuțiile trebuie axate mai mult pe încurajarea schimbării și pe reliefarea avantajelor unui
climat familial propice dez voltării copilului, un climat în care elementul cel mai important să fie
sănătatea și siguranța tuturor membrilor familiei.
Atunci când abordați părinții, este important să înțelegeți problemele pe care le are fiecare
familie. Din aceste discuții pot apărea probleme, aparent fără legătură cu actele de violență, dar a
căror rezolvare poate îmbunătăți climatul familial. Problemel e poartă în ele soluțiile, astfel încât
o discuție deschisă poate aduce și unele rezolvări. În timpul discuțiilor cu părinții, trebuie avute
în vedere aceleași principii simple despre care discutăm și la capitolul despre implicarea
comunității:
• Ascultați c u atenție. Fiecare persoană cu care stați de vorbă are ceva important de spus în
discuția despre violență.
• Respectați și integrați diferențele culturale (etnice, religioase etc.) pentru o eficiență
sporită a intervenției propuse de dumneavoastră și a impli cării părinților.
• Țineți cont că atunci când avem o discuție pe o temă mai puțin obișnuită sau când facem
cuiva o propunere la care nu se așteaptă, persoană din fața noastră s -ar putea să aibă o
reacție diferită de ceea ce ar face în mod normal. Nu insista ți dacă persoană din fața
dumneavoastră a intrat într -o zonă de disconfort (jena, furie etc.) – reveniți ulterior și nu
uitați să redeschideți discuția într -o notă pozitivă.
• Amânați discuția dacă persoanele pe care le abordați nu sunt în poziția de face un
angajament conștient. Asigurați -vă că persoanele cu care discutați înțeleg și respectă
angajamentele pe care le -au făcut.
Prevenirea violentei in comunitate.
În comunitățile mici, mai ales în cele rurale sau suburbane, oamenii interacționează strâns în
fiecare zi, iar colectivitatea e foarte importantă în formarea valorilor și comportamentelor unei
persoane. De aceea e important să lucrăm atât cu beneficiarii noștri direcți (părinți, copii), cât și
cu membrii comunității care au un impact important în viaț a acestora: vecini, medici, asistenți
medicali, profesori, preoți, chiar și patroni de magazine.
În cadrul cercetării „Implicarea comunității în reducerea violenței asupra copilului", s -a constatat
că există o mare nevoie de a implica toți membrii comunită ții în combaterea violenței asupra
copilului. Într -un raport al DGASPC Vrancea, se consemnează: „Discuțiile purtate atât cu
persoanele participante [vezi exemplele de membri ai comunității de mai sus, n.a.] cât și cu
beneficiarii au dus la concluzia că pen tru a diminua fenomenul – violența asupra copilului – este
foarte important ca el să fie conștientizat de către întreaga comunitate, fapt ce poate fi realizat
prin programe de educație parentală și sesiuni informative la nivel local”.

17 Într-un alt raport din cadrul aceleiași cercetări, al DGASPC Vaslui, se consemnează:
“Participanții apreciază că violența asupra copilului este un fenomen real, frecvent prezent la
nivelul fiecărei comunități reprezentate. De asemenea, este universal acceptată idea de
promovare a unei abordări integrate în furnizarea serviciilor comunitare.”
A. Implicarea part ea part ea partenerilor loc enerilor loc enerilor locali
Ca profesioniști, putem căuta persoanele cu impact substanțial asupra comunității și putem avea
cu ei fie d iscuții consultative individuale, fie putem crea oportunități pentru a discuta deodată cu
mai mulți dintre aceștia, cum au procedat deja unii dintre profesioniștii locali din județele
implicate în cercetarea „Implicarea comunității în reducerea violenței a supra copilului."
Schimbarea se produce mai ușor dacă oamenii își unesc forțele. De aceea, vă propunem să
vedem cum putem pune în practică inițiative comunitare prin care, alături de părinți, familii și
membri ai comunității, profesioniștii locali pot cont ribui la adoptarea unor atitudini și
comportamente benefice dezvoltării armonioase a copiilor. Inițiativele comunitare sunt o metodă
prin care dumneavoastră, ca profesioniști, îi puteți implica atât pe părinți, cât și pe alți membri ai
comunității. Cu cât mai multe persoane vor cunoaște efectele violenței și vor descuraja
comportamentele violente ale adulților asupra copiilor, cu atât va scădea numărul cazurilor de
copii care trebuie protejați de violență, abuz sau neglijare.
Persoanele care doresc să imple menteze o inițiativă comunitară pentru reducerea violenței asupra
copilului au nevoie de îndrumarea profesioniștilor locali pe durata întregului proces. De la
clarificarea ideii/soluției propuse, până la etapele punerii ei în practică, monitorizare și eval uare,
dumneavoastră, le veți fi alături. Însă fără sprijinul unor parteneri la nivel local, șansele ca
inițiativa să devină realitate scad considerabil.
Dacă vrem să învingem în lupta împotriva violenței, trebuie să atragem cât mai mulți alți oameni
de par tea noastră. Avem nevoie de aliați în această luptă – pentru că, așa cum spuneam încă de la
începutul acestui ghid, schimbarea mentalităților și atitudinilor e o bătălie lungă și foarte grea.
Aliații noștri pot fi alți părinți „obișnuiți" sau persoane cu o arecare „greutate" în comunitate – de
la aleșii locali până la patronul de la bufetul gării. Dintre persoanele importante pentru
comunitate, care ne pot fi de mare ajutor în desfășurarea inițiativei noastre, enumerăm aici câteva
– dar lista poate continua:
• Lucrătorii sociali din comunitate
• Medicul de familie
• Asistenta sau asistentul medicului de familie
• Polițistul
• Preotul
• Educatoarea sau educatoru
• Învățătoarea sau învățătorul
• Diriginta/dirigintele
• Bibliotecara/bibliotecarul școlii sau comunei
• Profesorii și directoarea/directorul școlii
• Voluntari din comunitate sau din afara ei (elevi, liceeni, studenți)
• Personalul altor organizații din comunitate
• Lideri informali ai comunității (lideri de opinie)
• Patronii magazinelor sau firmelor locale

18 • Factoru l poștal

B. Inițiativele comunitare: concepte -cheie, e e -cheie, e e -cheie, exemple
Inițiativele comunitare sunt acțiuni de mobilizare socială prin care parteneri sociali interesați de
creșterea gradului de conștientizare față de o problemă comună lucrează îm preună pentru a
atinge obiectivul identificat. Procesul are mai multe etape:
• identificarea nevoii;
• identificarea de resurse;
• organizarea și planificarea activităților;
• implementarea activităților;
• evaluarea rezultatelor eforturilor depuse.
Prin intermediul mobilizării comunitare, membrii unei comunități devin conștienți de existența
unei probleme, iau act de faptul că această problemă este foarte importantă pentru viața lor și
hotărăsc împreună care sunt pașii necesari pentru rezolvarea ei, pentru că în fin al să treacă
împreună la acțiune. (Thompson și Pertschuk, 1992)
Finalitatea acestei mobilizări este o mai bună distribuire a resurselor și consolidarea solidarității
și a legăturilor din comunitate.
Nu este simplu de implementat o inițiativă locală cu part iciparea tuturor membrilor sau interes
egal din partea acestora. Cele mai frecvent întâlnite dificultăți în asemenea activități sunt:
• implicarea unui număr mare de persoane (câștigarea încrederii);
• construirea relațiilor;
• formarea și consolidarea grupurilo r de lucru;
• lipsa timpului;
• lipsa comunicării directe și clare.
Trebuie ținut cont și de faptul că principalii actori implicați în realizarea de activități trebuie să
fie chiar familiile sau membrii comunității vizați de acțiune. Ei trebuie să fie primii care să fie
luați în considerare atunci când vrem să realizăm o activitate cu efect asupra lor.
Parteneriatul principal trebuie să fie cu familia vizată și pentru aceasta trebuie luate în
considerare toate caracteristicile familiei respective: care sunt nevoile ei reale, care sunt dorințele
membrilor familiei respective, cât de mult sunt obișnuiți să aibă inițiative.
Prin implicarea cadrelor didactice și medicale din comună, a vecinilor de pe aceeași stradă, a
altor voluntari din com ună, ai reprezentanților societăților comerciale din comună/oraș, alături de
părinți și copii, se poate reduce considerabil violența asupra copiilor. Dintre tipurile de acțiuni de
mobilizare comunitară pe care vi le sugerăm în acest sens, enumerăm:
• expoziț ii cu desene sau fotografii (Photovoice) realizate de copii – prin implicarea unui
specialist în fotografie, copiii pot fi instruiți să folosească un aparat digital pe care
profesionistul să îl ofere pe rând copiilor implicați; va fi necesar acordul părinț ilor pentru
implicarea copiilor, atât pentru a vă asigura că un adult este responsabil de aparatul foto
pe durata celor 1 -2 zile în timpul cărora va fi folosit de copil – cât și pentru a vă asigura
că copilul se va bucura de permisiunea părinților de a fac e fotografii în gospodărie.
Fotografiile realizate pot face referire metaforică sau explicită la ce înseamnă pentru

19 copii violența, formele ei, consecințele, remediile sale – orice aspect din sfera violenței
pe care copilul va dori să îl exploreze și redea în imagini. În afară de implicarea
specialistului în fotografie, în prealabil va fi nevoie de instruirea unor copii în tematica
violenței, precum și selectarea copiilor pentru a participa la Photovoice, pe baza unor
criterii transparente.
• Brigada antiviol ență – acest tip de inițiativă presupune de asemenea o serie de activități,
nu doar una singură. Se pot organiza 1 -2 întâlniri comunitare la care să se discute aspecte
ale violenței asupra copilului și poate chiar să se introducă noțiuni de disciplină pozi tivă.
La aceste întâlniri pot participa atât adulți și copii din familiile asistate, cât și familii
neasistate, care locuiesc pe aceeași stradă sau în același cartier. Intenția nu trebuie să fie
înființarea unei „poliții" a violenței asupra copilului, ci m ai degrabă crearea unor
oportunități de formare a unor structuri de sprijin între părinți și copii. Din această
brigadă pot face parte vecini ai familiilor asistate, membri ai comunității de mici
întreprinzători locali (patroni de magazine etc), educatori ai copiilor de pe o anumită
stradă.
• căsuța poștală pentru copiii care vor să raporteze violență/abuz/neglijență. Și aici e vorba
de o serie de activități legate. În primul rând, va fi nevoie de instruirea profesorilor în
legătură cu termenii cheie din sfer a violenței asupra copilului și poate chiar de o
introducere în disciplina pozitivă. Același lucru va fi necesar pentru copii – acest lucru se
poate face în cadrul orelor de dirigenție, în cazul copiilor de gimnaziu. Atât în cazul
instruirii profesorilor, cât și al copiilor, se poate face referire și la bullying – hărțuirea
copiilor în curtea școlii sau chiar în timpul orelor. În căsuța poștală pot fi invitați să
depună sesizări mai ales copiii, dar și profesorii. Căsuța poate fi golită lunar, de către un
comitet format din profesori și părinți, care să decidă împreună ce ar trebui întreprins în
legătură cu sesizările primite. Uneori va fi nevoie să organizați niște lecții deschise pe
anumite subiecte, alteori e posibil să fie nevoie să discutați cu anumiți copii sau părinți în
regim de confidențialitate etc.
• campanie cu afișe în comunitate.
• campanie în presa locală – articole, interviuri cu părinți și copii pe marginea subiectului
„violența asupra copilului". Un lucru foarte important și delicat în acest tip de inițiativa
este riscul de a fi folosiți de presă ca sursa de „senzațional" și de a vă fi scoase spusele
din context. E important să colaborați cu alți profesioniști în alcătuirea comunicatelor de
presă și materialelor care merg spre presă, pentru a vă asigura protecția – atât a dvs., cât
și a beneficiarilor și comunității dvs.
• organizarea unor cursuri de educație parentală sau a unor sesiuni de consiliere pentru
părinți (în măsura posibilităților, este încurajată organizarea de cursuri de educație
paren tală acreditate).
• organizarea unor evenimente interactive și întâlniri de informare la nivel comunitar
privind: efectele violenței asupra copilului, metodele de disciplinare pozitivă a copiilor;
dezvoltarea comunitară – identificarea problemelor comunitare , a resurselor locale, a
soluțiilor potențiale (recomandăm în acest sens folosirea unor abordări flexibile și
interactive, precum și a unor materiale de suport precum: filme, videoclipuri etc.),
identificarea serviciilor educaționale, medicale și sociale e xistente în proximitate
(recomandăm organizarea de dezbateri pornind de la testimoniale și studii de caz din
comunitate) etc.

20 • înființarea unor grupuri de suport pentru părinți pentru promovarea metodelor de
disciplinare pozitivă (este încurajată implicarea și valorizarea taților, stimularea
interacțiunii între părinți de diferite etnii).
• organizarea unor ateliere de lucru pentru a stimula creativitatea, autocunoașterea, stima
de sine, responsabilizarea și dezvoltarea personală a copiilor și adolescenților d in
comunitate.
• organizarea de activități culturale și artistice la nivel comunitar (piese de teatru, concerte,
jocuri, excursii și concursuri) care să reunească membrii comunității și să vizeze
conștientizarea și sensibilizarea populației locale cu privire la efectele violenței asupra
copiilor.
• organizare unor sesiuni de informare și consiliere individuală (consiliere psihologică,
socială, medicală, profesională) etc.
• dezvoltarea unei biblioteci sociale, prin achiziția de materiale didactice (cărți, ghiduri ,
DVD -uri etc.) pe teme diverse de asistență socială, dezvoltare comunitară, violența
domestică.
• organizarea de activități inovative (ex: banca timpului, consiliul cetățenilor, schimburi
intergeneraționale etc.) prin care membrii comunității să pună bazele dezvoltării
comunitare.
• activități care să promoveze diversitatea și egalitatea de șanse.
• activități care să stimuleze participarea tinerilor (activități dezvoltate de copii pentru
copii, asociația copiilor, voluntariat etc.).
• activități de educație non f ormală, suport pentru educație, vizând printre altele și o mai
bună cunoaștere a drepturilor copiilor.
• activități recreative pentru copii .
• schimb de bune practici cu părinți/participanți din alte comunități.
Este important ca toți partenerii, formali sau i nformali, să fie permanent informați și implicați în
activitățile legate de planificarea și derularea acțiunilor de mobilizare comunitară. De asemenea,
aceste acțiuni pot fi urmate de altele, de intervenție efectivă. De exemplu, o expoziție cu desene
ale copiilor poate fi folosită pentru a atrage atenția asupra fenomenului de violență, dar, pe de
altă parte, poate oferi ocazia profesioniștilor să descopere și să investigheze cazuri concrete de
violență.
Pe lângă partenerii identificați de dumneavoastră, pen tru reușita acțiunilor de mobilizare
comunitară, este necesară și implicarea familiilor și a părinților. Aceștia nu trebuie numai să fie
prezenți la acțiuni, ci trebuie aflată și luată în considerare și opinia lor cu privire la oportunitatea
și cel mai bun mod de desfășurare al acțiunilor.
Cele șase strategii de prevenire și răspuns la cazurile de violență asupra copiilor sunt:
1. Susținerea părinților, îngrijitorilor și familiilor
Educarea familiilor și părinților în domeniul dezvoltării timpurii a copiilor crește probabilitatea
utilizării metodelor pozitive de disciplinare. Aceasta reduce riscul de violență în familie.
2. Sprijinirea copiilor și adolescenților să facă față situațiilor de risc
Dezvoltarea abilităților la copii și adolescenți să răspundă provocărilor fără a folosi violența și să
ceară ajutor în situațiile de risc, este crucială pentru reducerea violenței în școli și comunități.

21 3. Schimbarea atitudinilor și normelor sociale care încurajează violența și
discriminarea
Schimbarea atitud inilor și normelor sociale care încurajează tăinuirea violenței de ochii lumii
este prima și cea mai sigură metodă de prevenire a violenței.
4. Promovarea și dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru copii
Încurajarea copiilor să caute sprijin profesionist și să raporteze cazurile de violență îi ajută să
depășească mai ușor aceste situații și să rezolve pozitiv experiențele de violență din viața lor.
5. Punerea în aplicare a legilor și politicilor care protejează copiii de violență
Implementarea și aplicarea legi lor și politicilor de protecție a copiilor împotriva violenței și
abuzurilor transmite societății un semnal puternic că violența este inacceptabilă și va fi
pedepsită.
6. Cercetarea și colectarea datelor
Înțelegerea tuturor aspectelor ce țin de fenomenul viol enței – de la motivele și contextul în care
se produce și până la formele, grupurile de vârstă și comunitățile în care are loc – este esențială
pentru planificarea strategiilor de prevenire și intervenție, pentru monitorizarea și evaluarea
progresului și p entru atingerea rezultatelor de a pune capăt violenței.

7 .Concluzie
Problema maltratării copilului nu este una simplă. În lume încă nu au fost găsite soluții
perfecte pentru prevenirea și eradicarea cazurilor de abuz și neglijare a copiilor. Totodată,
cunoașterea fenomenului permite identificarea unor strategii eficiente care, fiind aplicate,
micșorează riscurile de maltratare a copilului și totodată consolidează factorii de protecție pentru
copilul în situație de risc/victimă a maltratării.
Cercetarea privind violența față de copii este primul studiu la această temă realizat în
Republica Moldova, pe un eșantion reprezentativ, fapt care ne rezervă dreptul să formulăm
concluzii valide, iar recomandările studiului să fie luate în considerare în p rocesul de promovare
a politicilor în domeniul protecției copilului.
1. Fenomenul violenței împotriva copilului a fost înregistrat într -o varietate largă de
manifestări. Atât copiii, cât și părinții au raportat cazuri de abuzuri fizice și psihologice în
famil ie și în școală, neglijare, cazuri de exploatare a copilului în munci casnice, abuzuri
sexuale. Numărul cazurilor de abuz și neglijarea autoraportate de părinți și copii este mai
mic decât rata de incidență a cazurilor cunoscute de către copii/părinți în c omunitate/
proximitate, ceea ce înseamnă că probabil cazurile de abuz și de neglijare sunt
subraportate atât de către victime, cât și de către abuzatori.
2. Decalajul cel mai semnificativ dintre rata autoraportării și perceperea fenomenului se
constată cu ref erire la fenomenul neglijării copilului. În timp ce unul din zece copii din
eșantionul general și trei din zece copii care se autopercep foarte săraci consideră că sunt
neglijați, că nimeni nu are grijă de ei, totodată 56% din copiii chestionați, atunci câ nd se

22 pronunță despre răspândirea fenomenului în societate, menționează că cunosc cazuri când
copiii sunt neglijați în familii sărace. Părinții, la fel, apreciază fenomenul neglijării
copilului destul de grav la nivel de societate (6 din zece părinți consi deră că neglijarea se
întâlnește des și foarte des).
3. Problema implicării copiilor abuziv în munci casnice a acumulat rate destul de înalte,
fiind evidențiată atât de copii, cât și de părinți. Fenomenul a fost autoraportat aproximativ
în aceleași proporții după cum se percepe la nivel de societate. 40% dintre copii consideră
că 5 din 10 copii sunt implicați abuziv în munci casnice, iar 6 din zece părinți consideră
că fenomenul se întâlnește des și foarte des.
4. Fenomenul violenței în școală s -a reliefat ca unu l foarte acut. Violența în școală se
plasează pe locul doi, atât conform autoraportărilor, cât și după perceperea fenomenului
în proximitate/societate. Astfel, 3 din 10 copii au recunoscut abuzuri verbale și fizice din
partea profesorilor. 50 % dintre copi i cunosc cel puțin un caz de agresare a copiilor din
partea profesorilor
În urma efectuării acestei lucrări de cercetare am dezvoltat noi competențe de lucru în
echipă asupra unui proiect comun bazat pe identificarea unei probleme naționale existente. De
asemenea am reușit să demonstrăm că problema formulată inițial reprezintă un pericol mare nu
doar atât pentru noi, studenții, cât și pentru întreaga țară, deoarece noua genera ție a țării noastre
este viitorul nostru , și noi suntem obliga ți să ne protej ăm viitorul nostru -copiii .

23 Bibliografie
Pagini web și articole:
http://amicel.cnpac.org.md/pentru -copii/ce -este-violenta
https://www.unicef.org/moldova/ce -facem/protecția -copilului/combaterea -violenței -împotriva -copiilor
http://amicel.cnpac.org.md/statistica
http://lastrada.md/rom/violenta -in-familie -si-violenta -sexuala
https://iite.unesco.org/files/news/639352/Prevenirea -violen%C8%9Bei -%C3%AEn -institu%C 8%9Bia –
de-%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2nt -Ghid -metodologic -2017.pdf
https://childhub.org/ro/resurse -multimedia -protec tia-copilului/prevenirea -si-combaterea -violentei -asupra –
copiilor -sase
http://amicel.cnpac.org.md/files/violence_rom.pdf