Vinul, ce e acesta Vinul este o băutură alcoolică care are [615564]

9

INTRODUCERE

Vinul, ce e acesta? Vinul este o băutură alcoolică care are
o tărie de minim 8,5 % volume alcool și este obținut prin
fermentația alcoolică a mustului de struguri. Unii dintre
noi spunem că vinul nu este doar o simplă băutură ci îl
considerăm un aliment, la fel cum se spune că “vinul este
un lucru în mod miraculos benefic omului dacă, sănăt os
sau bolnav: [anonimizat], îl foloseste adecvat și cu justă măsură
potrivit constituției individuale ”. Fiind un produs agroalimentar, este interzisă folosirea de arome sau
de extracte. Singura aromatizare care a fost acceptat ă este aceea a contactului vinului cu lemnul de
stejar al butoaielor în care este păstrat.
Cultura viței de vie și producția de vin au o istorie de aproape 7000 de ani. Dovezile
arheologice cele mai vechi ne duc în Mesopotamia antică și mai târziu în reg iunile Georgiei, Armeniei
și Iranului de astăzi. În Grecia antică, vinul a fost considerat o băutură de elită, în timp ce romanii
l-au adăugat în dieta lor, astfel a început dezvoltarea industriei vinului.
Romanii au fost cei care au învățat popoare le cucerite arta vinificației, iar soiuri precum Pinot
Noir, Riesling, Chardonnay și Cabernet au fost obținute din struguri care creșteau deja pe teritoriul
Franței sau Germaniei de astăzi.
În ce ea ce privește țara noastră, primele mențiuni scrise despre v itultura dacică ne sunt oferite
de către geograful antic Strabo (66 i.Hr. – 24 i.Hr.). În această scriere aflăm despre măsura adoptată
de regele Burebista (82 i.Hr. – 44 i.Hr.) cu privire la desființarea viilor. Se spune că această decizie
luată de către B urebista, în urma sfatului primit de la marele preot Deceneu, nu a avut ca scop
reducerea consumului de vin de către populație , ci pentru a opri tentația pe care viile din Dacia o aveau
asupra popoarelor străine care veneau în zonă, cu precădere cele din r ăsărit, fiind atrase de roadele
viilor din Dacia. (http://www.stelian -tanase.ro/istoria -vinului , accesat la data de 18.03.2017)

10
Măsura luată de Burebista a fost o mică piedică în ce privește dezvoltarea viticulturii, iar în
momentul cuceririi Daciei de către Traian în urma războaielor din anii 101 -102 și 105 -106, producția
vinurilor dacice era în plină creștere.
Romanii au bătut chiar și monedă cu vinul din Dacia, lansată pe vremea lui Traian , se numea
moneda Dacia Felix care ilustra Dacia sub forma unei femei care ținea în brațe doi copii, unul dintre
ei ținând un ciorchine de struguri iar celălalt spice de grâu.

Fig. 1.1 – Moneda Dacia Felix ( http://romaniancoins.org/rorepliciromane06.html )

Între anii 271 -275 D.Hr. a avut loc retragerea aureliană iar după această perioadă Dacia a
devenit terenul de joacă al multor popoare migr atoare care ajungeau în Europa iar vița de vie a avut
de suferit dar nu a dispărut. (http://www.vitis -metamorfosis.com/istoria -viticulturii -in-romania/
accesat la data de 18.03.2017)
În zilele noastre vinificația este o industrie la nivel mondial, unde multe țări ale lumii produc
vin și au o suprafață globală de peste 7,5 milioane de hectare de viță de vie, iar producția anuală este
aproxim ată la 250 de milioane de hectolitri. Consumul este unul pe măsură, fiind cuprins între 235 –
245 milioane de hectolitri (http://www.stelian -tanase.ro, acc esat la data de 19.03.2017).
Vinifi cația este considerată ca o art ă încă din timpuri vechi, iar î n ziua de astăzi a devenit și o
știință care face parte din categoria biotehnologiilor, deoarece la producerea vinului apare procesul
biologic, în care se formează fermentația alcoolică a mustului de struguri datorită levurilor.
Vinul nu poate fi contrafă cut, fiindcă un produs natural are o compoziție complexă și orice
încercare este ușor sesizabilă. Noile metode de investigație pot identifica toate încercările de a falsifica
vinul. Datorită analizel or biologice dar și a celor chimice efectuate vinului au făcut ca laboratoarele
să se specializeze în domeniul chimiei vinurilor care au autoritatea de a controla calitatea vinurilor
îmbuteliate, ca acestea să poată fi valor ificate pe piețele naționale cât și cele internaționale.

11

CAPITOLUL 1
STA DIUL ACTUA L AL CERCETĂRILOR PRIVIND TEHNOLOGIA
GENERA LĂ DE OBȚINERE A VINURILOR ALBE ȘI ROȘII

În legislația vitivinicolă română este scris „ vinurile de calitate se obțin din soiurile cu însușiri
tehnologice superioare, cultivate în areale viticole consacrate acestei destinații, după o tehnologice proprie ”.
Vinurile albe au un conținut scăzut în tanin și în alte substanțe, iar raportul dintre alcool și
extract este cu totul diferit față de vinurile roșii.
Se disting două categorii de vinuri :
• Vinuri de calita te cu denumire de origine controlată ;
• Vinuri de masă care pot fi:
a) cu indicație geografică (I.G.)
b) vin de masă.
În funcție de gradul de calitate, dat de arealul de producere, soi sau sortimentul de soiuri, cât și
tehnologia aplicată acestea pot fi vinuri cu indicație geografică recunoscută sau vinuri c u denumire de origine
controlată .
Vinurile din a doua categorie (DOC) se î mpart la rândul lor în DOC – CMD (cules la maturitate
deplină), DOC – CT (cules târziu) și DOC – CIB (cules la înobilarea boabelor).
Vinurile albe sunt obținute din soiuri albe/negre și au o culoare alb -verzuie și o aromă specifică
tipului de vin din care provin. Această culoare evoluează spre galben -auriu pe măsură ce vinul se
maturizează și se invechește.
Vinurile de calitate superio ară (VS) au caracteristici datorate mediului geografic de unde se
află plantațiile și eventual în ele se reliefează și particularitățile soiului sau sortimentului de soiuri din care
provin. Aceste vinuri sunt comercializate sub denumirea podgoriei sau a zo nei unde a fost produs.
În figura 1.2 de mai jos este prezentat fluxul tehnologic ge neral de obținere a vinului alb
de calit ate.

12

Fig. 1.2 – Diagrama fluxului tehnologic general de obținere a vinurilor albe Recoltarea strugurilor
Transportul strugurilor la cram ă
Recepția calitativă și cantitativă
Desciorchinarea – Zdrobirea
strugurilor
Scurgerea – Presarea mustuielii
Deburbarea mustului
Realizarea corecțiilor de
compoziție
Fermentarea mustului
Condiționarea și stabilizarea
vinurilor
Stocarea și maturarea vinurilor
Îmbutelierea și invechirea
vinului Evacuare ciorchini

13

Figura 1.3 – Diagrama fluxului tehnologic general de obținere a vinurilor roșii
(Cotea V.V. și Cotea V. D., 2006) Stabilirea momentului optim de recoltare
Recepție cantitativă și calitativă
Zdrobire și desciorchinare
Însămânțare cu levuri selecționate și bacterii malolactice
Macerare -fermentare pe boștină
Separare faze
Asamblare must
Fermentație alcoolică suplimentară
Fermentație malolactică
Tratamente de condiționare și stabilizare Maturare
Îmbuteliere
Învechire Evacuare ciorchini

14
Vinurile roșii diferă de cele albe, în primul rând, datorită culorii , imprim ată de compușii
fenolici. Ele mai diferă și prin aromă și gust. Toate aceste caracteristici sunt date de procesele de
maturare și fermentare.
În ce privește calitatea, ea nu este influențată doar de materia primă ci și de felul în care
se realizează tehnologia d e vinificație. Utilajele care sunt folosite în fluxul tehnologic trebuie să fie
igienizate și să corespundă standardelor în vigoare.
În tehnologia de obținere a vinurilor roșii, obiectivul pr incipal constă în extracția din
pieliță și difuzia în must a acestor constituenți ce le dă caracteristicile proprii. În faza de prefermentație
și chiar fermentație prin macerare, se face extracția compușilor fenolici colorați și a aromelor din
pielița stru gurilor.
În cadrul procesului de macerare, la vinificația în roșu, participă trei grupe de factori:
chimici, biochimici și fizici.
Cei mai importanți factori chimici sunt dioxidul de sulf și alcoolul etilic, (care au rol
antiseptic) și dioxidul de carbon. Dioxidul de carbon a determinat elaborarea unei tehnici noi de
preparare a vinurilor roșii, numită macerație carbonică.
La producerea vinurilor roșii, se preferă ca procesul de macerație să fie însoțit de cel al
fermentației deoarece favorizează procesul de extracție prin creșterea gradului alcoolic. Factorii fizici
care influențează extracția compușilor din pieliță pe durata macerației sunt temperatura și diferite
tehnici de menținere în suspensie a părților solide în faza lichidă și anume: remontarea mustului,
scufundarea boștinei și amestecarea cu mustul. Conținutul în alcool al vinurilor roșii are valori între
9-14% dar cel optim este între 11 și 13%.
În figura 1.2 de mai sus este prezentat fluxul tehnolo gic general de obținere a vinului roșu
de calit ate.

Fig. 1.4 – Recoltarea strugurilor (sursa: http://ampress.ro/incepe -culesul -strugurilor )

15
1.1 Recoltarea strugurilor
Din momentul recoltării strugurilor începe campania vitivinicolă. Prin recoltarea strugurilor
se înțelege stabilirea momentului optim de recoltare, culesul strugurilor și transportul lor la unitatea
de vinificație primară. (Rusu Emil, 2011)
La strugurii pentru vinifica ție, momentul optim de rec oltare a strugurilor are la bază mai mulți
factori cum ar fi: maturitatea strugurilor, starea lor de sănătate și modul în care se recoltează. Atunci
când vorbim de maturitatea strugurilor ne referim la maturitatea fiziologică, tehnologică, deplină,
comercială și supramaturație.
Strugurii care ajun g în procesul de vinificație se recoltează întotdeauna la maturitatea lor
tehnologică. (Victoria Cotea, 1992)
Perioada de recoltare a strugurilor pentru vin, într -o anumită podgorie, depinde de epoca de
coacere a acestora: timpurie, mijlocie sau târzie. R ecoltatul strugurilor vari ază de obicei între 20 -30
zile. (Cotea Victoria, Cotea V.V., 1996)
Transportul strugurilor se face cu ajutorul mijloacelor izoterme sau cu camioane acoperite cu
prelate dacă transportul este pe distanțe mari iar dacă este pe plan local se folosesc camioane, tractoare
cu remorci sau electrostivuitoare.

Fig. 1.5 – Strugure la maturitate tehnologică ( sursă: http://chemarkrom.ro/calendarul –
fermierului )

1.2 Recepția cantitativă și calitativă
Odată ajunși la unitatea de vinificație primară, se face recepția cantitativă și calitativă a
strugurilor.

16
Cantitatea strugurilor se stabilește prin cântărire înainte sau chiar și după zdrobire. În ceea ce
privește calitatea se fac observații la sănătatea strugurilor, privind atacul de făinare, mucegai, sau
mană, precum și dacă printre struguri se află resturi de frunze, pământ. Ulterior, o probă de 2 -3 kg de
struguri este prelevată pentru analize sumare în laborator. (Cotea V.D., 1985)

1.3 Zdrobirea și deschiorchinarea
Zdrobirea strugurilor este o operație mecanică prin care se începe vinificarea strugurilor și care
influențează foarte mult calitatea mustului și ulterior a vinului. Prin zdrobirea boabelor se ușurează
trecerea polifenolilor din pieliță în must în etapa macerării -fermentării pe boștină. Zdrobirea se face
cu ajutorul unor cilindri sau valțuri de zdrobire care vin în diferite tipuri și forme. Cilindrii sunt produși
din oțel inoxidabil și sunt în număr de doi sau patru.
Prin deschiorchinare s e separă boabele de ciorchini. Desciorchinarea se produce în același
timp cu zdrobirea cu ajutorul dezbrobonitorului. (Cotea V., Pomohaci N., 1982)

1.4 Presarea -scurgerea mustuielii (vinuri albe)
Mustuiala obținută de pe urma zdrobirii strugurilor are un conț inut de până la 80% must. Acest
must se află sub două forme:
– liberă, fiind sucul eliminat din pulpa boabelor în urma zdrobirii strugurilor;
– localizată în țesuturile pieliței și al pulpei.
Din această cauză, separarea sucului din mustuială se realizează pri n diverse metode:
– scurgerea liberă sau cu ajutorul forței gravitaționale ;
– scurgerea prin presarea boștinei.
Sucul separat din mustuială cu ajutorul forței gravitaționa lă se numește must ravac și cel
rezultat prin presare must de presă. (Rusu Emil, 2011)

1.4 Însămânțare cu levuri selecționate și bacterii malolactice (vinuri roșii)
La însămânțarea cu levuri selecționate se adaugă în must sub formă de pudră sau de granule,
variind în funcție de tehnologia de producere. Maiaua este obținută din levuri ce apa rțin speciei
Saccharomyces ellipsoideus care sunt din microflora naturală sau sunt obținute în laboratoare
specializate în acest domeniu. (Cotea Victoria, Cotea V.V., 1996)

17
1.5 Macerare -fermentare pe boștină (vinuri roșii)
La vinificația în roșu, macerația se face pentru a extrage compușii fenolici, cei mai importanți
fiind cei de culoare. Pe parcursul macerației, boștina, pe lângă substanțele colorate, cedează și alte
substanțe cum ar fi cele tanante, azotate, minerale, pectice sau aromate. Prezența acesto r substanțe
duce la diferențierea vinurilor roșii de cele albe, nu doar prin culoare dar și prin aromă și astringență.
Dacă se preferă vinuri roșii tinere, cu aromă și fructuozitate, durata și intensitatea macerației
va fi mai redusă și de durată mai lungă în cazul în care vinul va fi supus unei perioade mai mari de
învechire. (Cotea V.D., 1985)
La temperaturi de 28-30 °C extracția compușilor fenolici decurge mai bine decât la temperaturi
de 20 °C. Macerarea -fermentarea numită tradițional și „fermentare a pe boștină ” se poate face prin
două procedee și anume procedee discontinue și procedee continue. La procedeul discontinu u
încărcarea vaselor cu mustuială cât și evacuarea boștinei din vase se face cu întreruperi, pe când la
procedeul continuu are loc ne întrerupt. (Cotea V.V., Pomohaci N., 1982)

1.6 Tratamente tehnologice aplicate mustului înainte de fermentare

1.6.1 Asamblarea și cupajarea musturilor
Prin asamblare se înțelege reunirea mustului ravac cu fracțiunile de must presate din aceleași
partide de struguri. Raportul dintre mustul ravac și fracțiunile de must variază în funcție de calitatea
recoltei, de particularitățile fiecărei fracțiuni în parte și de vinul care trebuie obținut. Din mustul ravac
se obțin vinuri de o calitate superioară. (Rusu Emil, 2011)
Cupajarea este procesul prin care se amestecă în anumite proporții mustul provenit de la un
soi cu must din alt soi cu o calitate mai superioară. Prin cupajare se urmărește ameliorarea calității
mustului și implicit a vinului, corecția unor co mpuși chimici dar și întinerirea unor vinuri obținute din
recolte ulterioare.
1.6.2 Deburbarea mustului
În urma preluării strugurilor în fluxul tehnologic, mustul obținut este tulbure datorită
conținutului în suspensie a diferitelor impurități solide. Pr intre acestea se află: particule de pământ,
frânturi de ciorchini și pieliță, spori de levuri și bacterii, bucăți de semințe. Toate aceste impurități în
tehnologia vinului sunt numite într -un singur cuvânt burbă . Procesul de eliminare a particulelor poartă
numele de deburbare . Deburbarea trebuie făcută cu atenție și nu excesiv deoarece există posibilitatea
unei fermentări mai încete și astfel rămâne zahăr nefermentat.

18
1.7 Fermentați a alcoolică
Fermentația alcoolică este principalul proces care stă la baza transformării mustului în vin.
(Prostoserdov N.N., 1959).
Fermentația alcoolică este cunos cută încă din timpuri străvechi, însă cauza în sine care -l
provoacă s -a descoperit abia în secolul XI X, când au apărut mai multe teorii care erau fie pur chimice,
fie pur biologice. Teoria pur chimică a fost elaborată de Justus Liebig care susținea că fermentația
alcoolică se datorează degradării proteinelor, care antrenează descompunerea zaharurilor. Pe de altă
parte, Louis Pasteur susținea că fermentația alcoolică este un proces biologic datorită unor
microorganisme. Eduard Buchner a observat că fermentația nu este provocată de activitatea levurilor
ci mai mult de substanțele pe care acestea le produc. A ceste substanțe ulterior, s -au dovedit a fi un
complex format din 12 enzime. (Cotea V.D. și colab., 2009)

1.8 Tratamente de condiționare și stabilizare
După terminarea procesului de fermentație, pentru a i se menține și îmbunătăți calitatea și
pentru a i se păstra caracterul specific soiului folosit. Cele mai importante tratamente de c ondiționare
sunt: păstrarea vinului în vase pline, sulfitarea, pritocul, egalizarea, cupajarea dar și alte
corecții de compoziție.
În timpul depozitării, volumul de vi n variază datorită diferențelor de temperatură și datorită
pierderilor care au loc. Toate acestea duc la formarea unui spațiu gol la partea superioară a vasului.
Acest spațiu care se formează, datorită aerului care îl conține, duce la efecte nedorite în evoluția
vinului și mai exact accelerează oxidarea acestuia iar datorită acestui fapt se dorește a se face umplerea
periodică pentru a menține vasele pline cu vin. (Cotea V.D. și Sauciuc H. J., 1988)
Pritocul este operația prin care se face transvazarea vinului și are ca scop separarea de drojdia
depusă pe fundul vasului, drojdie care poate imprima un gust și un miros neplăcut odată cu trecerea
timpului. (Cotea Victoria și Cotea V.V., 1995)
Procesul de sulfitare se face în general, în același timp cu pr itocul și se face pentru a
avea în vin un conținut eficient de SO 2 liber și care oferă protecție antioxidantă cât și
antiseptică pe parcursul depozitării în vase. (Cotea Victoria și Cotea V. Valeriu, 1996 )
Egalizarea reprezintă procesul în care se amestec ă două sau mai multe vinuri, de același soi,
care au același areal de cultură și an de recoltă identic. Egalizarea a re ca scop obținerea unei parti de
omogene din loturi mai mici de vin. Egalizarea se poate face la primul pritoc, în momentul în care
vinuril e sunt tinere și prezintă o “mișcare fermentativă” care favorizează omogenizarea.

19
Prin cupajare se înțelege amestecarea a două sau mai multe vinuri care pot fi de an, soi și loc
diferit. Cupajarea are drept scop corectarea anumitor deficiențe organoleptice sau de compoziție,
realizarea unor vinuri sortiment sau de a creea loturi mai mari de vin pentru a fi folos ite în comerț.
Tratamentele de stabilizare sunt aplicate vinului pentru a -i asigura limpiditatea, culoarea, gustul
și mirosul până la momentul în care acestea sunt consumate. Pe lângă operații precum cleire, limpezire
sau bent onizare care ajută la limpez ire, la stabilizare mai au loc operații precum: refrigerarea,
pasteurizarea și mai rar tratamentul cu ferocianură de potasiu și coloizi protectori.
Prin refrigerare se face răcirea vinului până aproape de punctul de congelare și are ca scop
eliminarea exc esului de tartrat de potasiu, care dacă ar rămâne în vin, ar precipita după îmbuteliere.
Refrigerarea se poate face fie cu ajutorul frigului natural dar doar pe timpul iernii sau cu ajutorul
frigului artificial.
Pasteurizarea este procesul fizic în care se încălzește vinul pentru a împiedica dezvoltarea
microorganismelor sau de a le distruge. Pasteurizarea se poate face în trei praguri de temperatu ră
diferite: pasteurizare lentă, în care vinul se încălzește la 45 -50 °C timp de 60 -120 minute, pasteurizare
normală care durează un minut și se face la temperaturi de 65 -75 °C și pasteurizare rapidă de tip flash
la temperaturi de 90 -100 °C timp de câteva secunde. (Pomohaci N. și colab., 1990)

1.9 Maturarea vinului
În faza de maturare se continuă procesele de stabilizare și de limpezire a vinului unde se
adaugă procese ce duc la modificarea culorii, gustului și aromei. Prin maturare au loc procese
complexe care se desfășoară în timp și un rol important îl au reacțiil e produse de păstrarea oxigenului
în vin.
Pe parcursul maturării au loc unele procese care modifică caracteristicile de compoziție și
organoleptice ale vinului. Aceste procese sunt fie de natură fizică, chimică sau biologică cum ar fi
dizolvarea anumito r componente din lemnul butoiului, modificarea, condensarea și depunerea unor
compuși fenolici, modificarea esterilor, a aldehidelor, a conținutului de alcooli dar și alte procese.
(Cotea V.D. și Sauciuc H. J., 1988)

1.10 Îmbutelierea vinului
Îmbutelierea este procesul prin care vinul este trecut din recipientele de păstrare sau cele
de maturare precum cisterne, butoaie, budane, la butelii din sticlă pentru a putea fi comercializate sau
învechite. Vinul care se îmbuteliază trebuie să fie perfec t sănătos, limpezit, stabilizat, fără mirosuri

20
străine și cu o culoare bine definită. Pentru a cunoaște toate aceste detalii, înainte de îmbuteliere sunt
recoltate probe pentru a fi analizate. Astfel vinul este apreciat organoleptic, sunt făcute analize fi zico-
chimice, control microbiologic, precum și alte teste. (Pomohaci N și colab., 1990)
În momentul îmbutelierii se folosesc diferite butelii sau recipiente. Mare parte din butelii care
se folosesc în industria vinicolă sunt confecționate din sticlă. Ace ste butelii din sticlă au un mare
avantaj deoarece sunt transparente și se poate face aprecierea limpidității vinului, sunt inerte,
igienizarea se face ușor și se pot reutiliza.
Închiderea se face cu ajutorul dopurilor, proces care mai poartă numele de do puire. După
dopuire urmează etichetarea, aplicarea capișoanelor și ambalarea buteliilor care se face cu ajutorul
mașinilor automate. În ultimii ani, în ce privește vinurile superioare s -a folosit etichetarea cu
autocolante iar ambalarea s -a făcut în cutii de carton. (Pomohaci N și colab., 2001)

1.11 Învechirea vinului
După ce se stabilizează și se maturează, vinul este tras la butelii pentru învechire sau
pentru a fi consumat. Vinul stocat la butelii are o durată de păstrare mai mare față de stocarea la butoi.
Dacă vinul este îmbuteliat corespunzător, învechirea are loc în condiții optime, precum și dacă
tehnologia de fabricație a fost făcută în mod legal și corect, dacă stabilitatea este de lungă durată
deoarece doar așa se poate realiza un potențial redox cât mai scăzut.
În timpul învechirii modificările se datorează oxigenului care a rămas din faza de maturare.
După îmbuteliere, oxigenul poate pătrunde și după modul cum este așezată bu telia – verticală sau
orizontală dar depinde și de variația de temperatură din spațiul de depozitare. Poziția orizontală este
cea optimă, în vinotecă buteliile fiind depozitate pe stelaje.
În aceeași etapă este dezvoltat buchetul de învechire. (Cotea V.D . și Sauciuc H.J., 1988)

Fig. 1.6 – Învechirea vinului (sursa: http://www.spiralcellars.co.uk/why -wines -taste-better -with-age/)

21

CAPITOLUL I I
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, INSTITUȚIONAL ȘI
ORGANIZATORIC ÎN CARE S -AU REALIZAT STUDIILE

3.1 Descrierea podgoriei Dealu Bujorului
Podgoria Dealu Bujorului se spune că și -ar trage numele de la haiducul Bujor, de la un cioban
ce avea numele de Bujor sau de la un cârciumar oarecare care avea același nume .
Podgoria Dealu Bujorului aparține de județul Galați. Dealu Bujorului, ca și Pârâul Bujoru și
orașul Târgu Bujor și se mai spune că își trag numele de la frumoasa floare roșie, bujorul românesc,
ce se găsește în pădurile de pe colinele din împrejurimi.
Începând cu anul 1933 în zonă au fost înființate plantații cu viță nobilă, iar în anul 1942 existau
deja 714 ha cu viță nobilă.
În prezent podgoria Dealu Bujorului are aproape 4000 ha de viță de vie și cuprinde centre
viticole precum Bujoru, Smulți, Oancea și Berești.
În această podgorie sunt cultivate soiuri de viță de vie pentru producerea de vinuri roșii de o
calitate superioară precum Fetească neagră, Băbească neagră, Merlot, Cabenet Saugvinon. Toto dată
sunt cultivate soiuri de viță de vie ce servesc la producerea de vinuri albe de calitate superioară cum
ar fi: Fetească albă, Fetească regală, Băbească gri, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Șarbă.
(http://www.agriculturae.ro/index.php/vinuri -si-podgorii/regiunea -viticola -dealurile -moldovei/1138 –
podgori a-dealul -bujorului.html accesat la data de 14.04.2017)
În anul 1977 se înființează Stațiunea de Cercetare -Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație
la Târgu Bujor prin decret prezidențial, fiind cea mai tânără stațiune viticolă. În figura 2.1 se poate
observa clădirea Stațiunii de Cercetare -Dezvoltare pentru Vinicultură și Vinificație Bujoru.
Teritoriul de răspândire a plantațiilor acestei podgorii corespunde aproape în întregime
subunității geografice Colinele Covurluiului, unde se găsește și podgoria Dealu Bujorului. Prin poziția
sa geografică, această podgorie face legătura între podgoria Dealurile Fălciului de la nord și podgoria
Covurluiului de la sud.

22

Fig. 2.1 – Stațiunea de Cercetare -Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Târgu Bujor
(sursa: http://adevarul.ro/locale/galati/celebrele -vinuri -dealul -bujorului -vor-imbuteliate -nou-targu –
bujor -1_51cd32bec7b855ff56d58df4/index.html )
Din punct de vedere bio -pedo -climatic, podgoria este poziționată în silvostepa traversată de
paralela 46 ș latitudine nordică și intersectată de meridianul de 28 ș longitudine estică. În cadrul
podgoriei Dealu Bujorului, prin intercondiționarea favorabilă a tuturor componentelor (litologie, ape,
climă, vegetație, soluri), sunt create condiții accesibile culturii viței-de-vie.
Clima este una temperat continentală de tip est -european, având veri secetoase, toride iar
iernile friguroase până la geroase.
Vegetația este predominant de silvostepă, flancată de stepă pe formele joase din Sud -Est și de
pădure mezoxerofi tă.
În figura 2.2. de mai jos se poate observa o parte din podgoria Dealu Bujorului.

Fig. 2.2 – Podgoria Dealu Bujorului (original)

23

PARTEA I I
CON TRIBUȚII PROPRII

24

CAPITOLUL III
OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚII DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Scopul și obiectivele propuse
Scopul acestui studiu a fost acela de a obține date referitoare la parametrii fizico -chimici ai
vinurilor obținute din soiuri autohtone în cadrul podgoriei Dealu Bujorului .
Obiectivele care s -au urmărit în cadrul acestui studiu sunt:
– determinarea parametrilor fizico -chimici din anii 2015 și 2016 pentru vinurile obținute în
podgoria Dealu Bujorului ;
– evaluarea potențialului oenologic al soiurilor autohtone studiate .

3.2 Condițiile de experimentare
3.2.1 Descrierea soiurilor luate în lucru
Fetească Albă
Feteasca albă este un soi de struguri românești, fiind cultivat în majoritatea podgoriilor, dar în
mod special în Moldova și Transilvania. Acest soi este cunoscut încă din anii 1100 -1150, fiind cultivat
pe suprafețe mari iar astăzi ocupă printre primele lo curi ca suprafață în țara noastră.
Vinurile rezultate sunt seci sau demiseci, au un conținut de alcool cuprins între 11,5 -12%,
aciditate și zahăr moderate și o finețe naturală.
Fetească Regală
Feteasca regală este un soi obținut prin hibridarea natura lă între Fetească albă x Grasă de
Cotnari. Acest soi a fost înmulțit după 1920 undeva lângă Sighișoara.
Băbească G ri
Acest soi a fost obținut la SCDVV Odobești de către GH. Popescu și colaboratorii, acesta fiind
o varietate mugurală din Băbească neagră. Soiul a fost omologat în anul 1975.

25
Băbeasca gri are vigoare mare la creștere și are o rezistență mai mare la ger, sec etă și putregaiul
cenușiu față de Băbeasca neagră. Strugurii se maturează la începutul lunii octombrie adică în epoca a
VI-a. Producția de struguri este mare, de 15 -20 t/ha, concentrația de zahăr este cuprinsă între 160 -175
g/l iar aciditatea mustulu i dest ul de ridicată 6,0 -6,7 g/L H2SO 4.

Fig. 3.1 – Băbească gri ( sursa: http://www.beresblog.com/romana/babeasca -gri)

Băbească Neagră
Băbeasca neagră este un soi de st ruguri românesc foarte vechi ce s -a răspândit în podgoriile
din Moldova, în special în cea de la Nicorești.
Strugurii de B ăbească neagră au boabe de mărime medie, rotunde și puțin turtite și o culoare
neagră -albăstruie. La maturitate ajunge după jumătatea lui septembrie. Producția este cuprinsă între
13-18 t/ha, în unii ani ajungând chiar și la 25 t/ha.
Conținutul de zaharuri î n struguri este de peste 180 g/L , uneori ajungând și la 210 -220 g/L .
Vinurile au o tărie alcoolică cuprinsă între 10 -11,5% ș i o aciditate totală de 5 -6 g/L .

Fetească Neagră
Soiul de struguri Fetească n eagră este un soi vechi, autohton, din România din care se obține
vinul cu ac elași nume. Feteasca neagră a fost cultivată cel mai des în podgorii din Moldova și
Muntenia. Vinul care se obține poate fi sec, demisec sau dulce și poate avea o concentrație alcoolică
de 12 -12,5%.

26
Feteasca neagră este un soi viguros și foarte rezistent la secetă și ger. Strugurii se maturează
pe deplin odată cu decada a doua a lunii septembrie, acum ulând 200-220 g/L zahăr dar pot fi culeși și
la supramatur are atunci când ajung la 260 g/L zahăr.

3.3 Metode uzuale de analiză
Analiza caracteristicilor comp oziționale a vinurilor obținute a fost efectuat ă în cadrul
Laboratorului din cadrul Stațiunii de Cercetare -Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Târgu
Bujor. La efectuarea analizelor fizico -chimice s -au utilizat metode acreditate, indicate atât în
standardele de stat cât și cele internaționale precum și în literatura de specialitate. (***2015)
S-au efectuat următoarele analize fizico -chimice: determinarea concentrației alcool ice,
determinarea acidității totale și volatile, SO 2 liber ș i total, conținutul de zaha ruri g/L, extractul
nereducător și pH -ul.
Determinarea concentrației alcoolice s-a făcut printr -o simplă distilare și determinarea
conținutului în alcool cu ajutorul unui alcoolmetru.
Determinarea acidității totale s-a efectuat conform STAS 6182/1 -79 cu ajutorul metodei
potențometrice, după efectuarea decarbonatării și desulfitării , proba fiind titrată cu NaOH de
concentrație 0,1 N. Rezultatele s -au exprimat în g/L acid tartric .
Determinarea acidității volatile s-a efectuat conform STAS 6182/2 -86, cu ajutorul unui
distilator prin antrenarea de vapori de apă a acizilor volatili după ce s -a realizat o titrare cu NaOH de
concentrație 0,1 N în prezența fenolftaleinei ca indicator. Rezultatele au fost exprimate în g/L acid
acetic.
Determinarea SO 2 liber și total s-a realizat prin metoda iodometrică. Dioxidul de sulf
combinat este dozat, prin titrare iodometrică în prezența amidonului, după hidroliza alcalină, efectuată
în prealabil prin titrarea cu acid sulfuric și h idroxid de sodiu. Rezultatele au fost exprimate în mg/L
SO 2 liber și mg/L SO 2 total.
Determinarea extractului sec total și nereducător. Extractul nereducător reprezintă diferența
dintre extractul sec total și conținutul total de zaharuri. A fost calculat ă densitatea relativă a soluției
apoase a extractului, corespunzătoare diferenței dintre densitatea relativă a probei de vin și densitatea
relativă a amestecului hidroalcoolic cu aceeași concentrație alcoolică ca cea a probei de vin. Prin
densitatea calcul ată, a fost dedus conținutul în extract total corespunzător din tabelele de calcul și se
exprimă în g/L.

27

CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII

4.1 Stabilirea momentului optim de recoltare
Un lucru important pentru obținerea unui vin de calitate îl reprezintă stabilirea momentului de
recoltare. Studiul s -a efectuat pe parcursul a doi ani, respe ctiv 2015 și 2016 .
În cele două tabele de mai jos (tabelul 4.1 și tabelul 4.2) puteti observa concentrația de zaharuri
g/L și aciditatea totală g/L acid tartric la momentul recoltării strugurilor analizați.
Tabel 4.1
Parametrii în momentul recoltării strugurilor în anul 2015
Soiul Concentrația de zaharuri g/L Aciditatea totală g/L ac. tartric
Fetească albă 215 g/L 6,0 g/L
Fetească regală 210 g/L 7,3 g/L
Băbească gri 220 g/L 6,7 g/L
Băbească neagră 222 g/L 6,2 g/L
Fetească neagră 255 g/L 7,0 g/L

Tabel 4.2
Parametrii în momentul recoltării strugurilor în anul 2016
Soiul Concentrația de zaharuri g/L Aciditatea totală g/L ac. tartric
Fetească albă 221 g/L 6,0 g/L
Fetească regală 205 g/L 7,0 g/L
Băbească gri 204 g/L 6,0 g/L
Băbească neagră 204 g/L 5,5 g/L
Fetească neagră 225 g/L 7,5 g/L

28
În ce privește concentrația de zaharuri diferențele de la un an la altul la soiurile Fetească albă
și Fetească regală sunt foarte mici. Diferențe mai mari sunt la Băbească gri, Băbească neagră și
Fetească neagră, lucru ce se observă și în tabelele 4.3 și 4 .4 la tăria alcoolică. În anul 2015 aceste
soiuri au avut o concentrație de zahăr mai mare cu 15 -20 g/L față de 2016.
În ce privește aciditatea diferențele sunt mici, variațiile fiind de 0,3 -0,7 g/L acid tartric între
cei doi ani.
Climatul viticol în anii 2015 -2016 a fost unul propice, în lunile cele mai importante pentru
struguri, (iulie -septembrie) temperaturile medii au fost de 28,3 °C în iulie, 25,8 °C în august și 20,4
°C în septembrie. În ce privește precipitațiile anuale acestea s -au încadrat î n jurul valorii
multinaționale de 448 mm.

4.2 Studiul principalelor caracteristici de compoziție ale vinurilor obținute în
podgoria Dealu Bujorului
Pentru obținerea acestor vinuri, la experimentările care s -au efectuat, s -a lucrat cu materie
omogenă, strugurii aparținând aceleiași podgorii.
În tabelele de mai jos (tabelul 4.3 și 4.4) s-au efectuat analizele fizico -chimice ale soiurilor
autohtone în anii 2015 și 2016.
Tabel 4.3
Principalele caracteristici de compoziție al e vinurilor analizate în 2015
Nr.
Crt.
Sortiment Alcool
% vol Aciditate
tot. g/L
/ac.t Ac.vol.g/L
CH3COOH SO 2
liber
mg/L SO 2
total
mg/L Zahar
g/L Extr.nered.
g/L PH
1 Feteasca
Alba 12,6 5,7 0,18 16,6 117,7 3 22 3,30
2 Feteasca
Regala 12,3 7,0 0,27 3,8 51 4 21 3,25
3 Babeasca
Gri 12,9 6,5 0,45 48,6 180,4 4 24 3,38
4 Babeasca
Neagra 13,0 4,6 0,51 22,4 76,8 1 26 3.96
5 Feteasca
Neagra 14,8 7,9 0,48 12,8 73,6 4 28 3.41

După cum se poate observa din cele două tabele în ce privește tăria alcoolică, la vinurile
Fetească albă și Fetească regală diferențele sunt relativ mici dar în ce privește vinurile de Băbească

29
gri, Băbească neagră și Fetească neagră diferențele sunt mult mai mari, apropiindu -se și de 2% tărie
alcoolică la Fetească neagră, fapt ce poate fi datorat procesului de deshidratare suferit de struguri .
Diferențele de tărie alcoolică pot fi observate și în graficul 4.1 de mai jos
Tabel 4.4
Principalele caracterist ici de comp oziție ale vinurilor analizate în 2016
Culoarea la vinuri în general este dată în mare parte de aciditatea totală și de pH, fiind mai
stabile și mai intense atunci când acestea au o aciditate mai echilibrată cât și un pH cu valori scăzute.
Aciditatea în vin oferă prospețime, dar aceasta nu treb uie să fie nici prea mare deoarece vinul devine
dur.

Fig. 4.1 – Tăria alcoolică în anii 2015 -2016 la soiurile analizate 12.612.312.9 1314.8
12.9
11.9 11.9 1213
0246810121416
Fetească albă Fetească regală Băbească gri Băbească neagră Fetească neagră
Anul 2015 Anul 2016Nr.
Crt. Sortiment Alcool
% vol Aciditate
tot. g/L
/ac.t Ac.vol.g/L
CH3COOH SO 2
liber
mg/L SO 2
total
mg/L Zahar
g/L Extr.nered.
g/L PH
1 Feteasca
Alba 12,9 5.5 0,18 17 113 2 23 3,44
2 Feteasca
Regala 11,9 6.8 0,24 46 137 3 21 3,15
3 Babeasca Gri 11,9 5.8 0,42 39 154 2 22 3,30
4 Babeasca
Neagra 12,0 4,4 0,54 22 69 – 23 3.52
5 Feteasca
Neagra 13,0 7,6 0,54 16 70 4 27 3.34

30
Aciditatea vola tilă în cazul vinurilor analizate are valori ce se situează între 0,18 g/L – 0,54
g/L acid acetic, valoarea cea mai m ică fiind la F etească albă și în anul 2015 cât și 2016, iar cea mai
mare valoare fiind la vinurile roșii (Băbească Neagră și Fetească Neagră).
Aceste valori ale acidității volatile sunt influențate de următorii factori: sănătatea strugurilor
înainte de re coltare, proprietățile bacteriilor și drojdiilor, temperatura la care s -a realizat fermentarea
precum și gradul de sulfitare și aerare a vinurilor.
Aciditatea totală și aciditatea volatilă sunt direct influențate de valoarea pH -ului din vin, deci,
în mom entul în care pH-ul scade aciditatea va crește iar când acesta va crește aciditatea va scădea.
pH-ul poate varia de la un an la altul datorită climatului dar și datorită arealului din care fac parte
strugurii.
În cazul acidității totale aceasta are valori cuprinse între 4,6 și 7,9 g/L acid tartric. Cea mai
mare diferență o putem observa la Băbească gri, care în anul 2015 avea o aciditate totală de 6,5 față
de 2016 când a înregistrat 5,8. Valorile au fost repreze ntate și grafic în figura 4.2 de mai jos.

Fig. 4.2 – Aciditatea totală în anii 2015 -2016 la soiurile analizate
Conform graficului cu valorile pH -ului din figura 4.3 de mai jos se observă diferențe foarte
mici la aceste soiuri de la un an la altul, valorile situ ându -se între 3,15 și 3,98. Deci putem spune că
în ce privește pH -ul vinurile au fost stabile pe parcursul celor doi ani analizați.
Dioxidul de sulf este folosit în vinificație pentru a preveni procesul de oxidare, pentru a
distruge bacteriile cât și drojdiile sălbatice dar și pentru a accelera procesul de fermentare. 5.77
6.5
4.67.9
5.56.8
5.8
4.47.6
0123456789
Fetească albă Fetească regală Băbească gri Băbească neagră Fetească neagră
Anul 2015 Anul 2016

31
Din datele celor dou ă tabele de mai sus (tabel 4.3 ș i 4.4) se obse rvă că valorile SO 2 total sunt
cuprinse între 69 -180,4 mg/L iar la SO 2 liber între 3,8 -51 mg/L.
De departe cea mai mare valoare la SO 2 total se regăsește în anul 2015 la v inul obținut din
Băbească g ri cu o valoare de 180,4 g/L acid tartric iar cea mai mică valoare este tot în anul 2015 la
Fetească r egală cu o valoare de 51 g/L acid tartric. În ce privește SO 2 liber acesta la fel ca la SO 2 total,
valoarea cea mai mare se regăsește în anul 2015 la Băbea scă gri cu o valoare de 48,6 g/L acid acetic
iar val oarea cea mai mică la Fetească r egală (3,8 g/L acid acetic).

Fig. 4.3 – pH-ul în anii 2015 -2016 la soiurile analizate

4.3 Studiul compușilor fenolici din vinurile roșii
La vinurile roșii obținute din soiurile strugurilor de Băbească neagră și Fetească neagră, pe
lângă analizele de bază, au fost efectuate și analize specifice vinurilor roșii, pentru a putea stabili
autenticitatea lor dar și încadrarea pe diferite grupe de calitate.
Prin compușii lor fenolici vinurile roșii îmbunătățesc calitățile organoleptice, valorile
igienico -sanitare și în mod special tipicitatea vinurilor. În funcție de podgorie, de soiul de struguri și
de metoda de vinificație folosită calitatea și c antitatea compușilor fenolici din vin poate varia.
Întotdeauna în struguri se va găsi o cantitate mai mare de compuși fenolici decât în vinul obținut din
aceștia.
La analiza compușilor polifenolici de la cele două vinuri s -a determinat indicele de polifen oli
totali și conținutul de antociani.
Valorile date de indicele de polifenoli totali permit aprecierea vinurilor în funcție de suplețea
lor astfel: un I.P.T. sub valoare de 30 caracterizeaz ă vinurile ca fiind suple la gust, un I.P.T. cu 3.3 3.253.383.96
3.41 3.44
3.153.33.52
3.34
00.511.522.533.544.5
Fetească albă Fetească regală Băbească gri Băbească neagră Fetească neagră
Anul 2015 Anul 2016

32
valori între 30 -50 caracterizează vinul cu un gust plin, vigoare și bine construit iar vinurile cu I.P.T
mai mare de 50 denotă vinuri astringente din cauza excesului de polifenoli. (Țârdea C., 2007)
În tabele le 4.5 și 4.6 de mai jos sunt prezentate valorile indicelui de polifenoli totali și
conținutul de antociani la vinurile roșii de Băbească neagră și Fetească neagră.

Tabel 4.5
Indicele de polifenoli totali și conținutul total de antociani la variantele de Băbească ne agră și
Fetească neagră în anul 2015
Soiul IPT g/L Antociani mg/L
Băbească neagră 1,10 384
Fetească neagră 2,08 651

Tabel 4.6
Indicele de polifenoli totali și conținutul total de antociani la variantele de Băbească neagră și
Fetească neagră în anul 2016
Soiul IPT g/L Antociani mg/L
Băbească neagră 0,70 381
Fetească neagră 2,19 617

Din datele obținute putem observa că în cei doi ani valorile indicelui de polifenoli totali sunt
sub valoare a de 30, chiar aproape de valoari minime deoarece vinur ile analizate sunt vinuri brute,
vinuri tinere ce nu au stat la maturat.

Fig. 4.4 – Fetească albă și Fetească neagră produs e la S.C.D.V.V. Târgu Bujor (original)

33

Concluzii

Vinurile ce au fost analizate au o concentrație alcoolică cuprinsă între 11,9-14,8 % vol. și
extractul nereducător cuprins între 21 -28 g/L fapt ce le clasează atât după legislația României cât și
cea a Uniunii Europene în vinuri cu denumire de origine controlată .
PH-ul la variantele analizate înregistrează diferențe foarte mici de la o probă la alta, media
fiind de 3,5. Cea mai mică valoare a extractului nereducător se înregistrează în anul 2015 la Fetească
regală cu 21 g/L iar cea mai mare tot în anul 2015 la Fetească neagră cu 28 g/L.
Valorile ridicate ale conținutului î n zaharuri și ale acidității totale înregistrate la soiul Fetească
neagră pot fi puse pe seama concentrării determinate de procesul de deshidratare suferit de struguri .
Parametrii fizico -chimici ale vinurilor obț inute în cei doi ani analizați sunt relati v apropiați, cu
mici diferențe în favoarea anului 2015.
Conținutul de antociani la cele două vinuri roșii sunt stabili în cei doi ani analzați fiind de 380
mg/L la Băbească neagră și în jur de 630 mg/L la Fetească neagră.
Podgoria Dealu Bujorului reprez intă un areal foarte favorabil pentru cultura soiurilor
autohtone de viță de vie, în special remarcându -se favorabilitatea pentru cultivarea soiurilor negre,
atât din punct de vedere al potențialului alcoolic cât și în ceea ce privește potențialul fenolic al
acestora.

34

BIBLIOGRAFIE

1. Aurel I. Popa, Ștefan C. Teodorescu, 1990. Microbiologia vinului , Editura Ceres, București.
2. Constantin Țârdea, 2007. Chimia și analiza vinului, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iași
3. Constantin Țârdea, Gheorghe Sârbu, Angela Țârdea, 2000. Tratat de vinificație, Editura “Ion
Ionescu de la Brad” Iași
4. Cotea V. D., Barbu N. Grigorescu C. C., Cotea V. V., 2000. Podgoriile și vinurile României .
Editura Academiei Române, București
5. Cotea V. D., Barbu N. Grigorescu C. C., Cotea V. V., 2003. Podgoriile și vinurile României .
Editura Academiei Române, București
6. Jules Carles, 1977. Chimia vinului, Editura A.B.C. S.R.L.
7. N. Pomohaci, M. Gheorghiță, R. Iuoraș, V. Stoian, A. Cotrău, V. Cotea, 1990. Oenolo gie,
Editura Didactică și Pedagogică, București.
8. Nicolai Pomohaci, Valeriu V. Cotea, Aurel Popa, Viorel Stoian, Constantin Sîrghi, Ioan
Nămoloșanu, Arina Antoce, 2001. Oenologie volumul 2 , Editura Ceres, București
9. Prostoserdov N. N., 1959. Bazele vinifica ției
10. Sîrghi C.D., Găină B.S., Bălănuță A.P., Carpov S.S., Căldare Gh.A., Musteață, Palamarciuc
L.F., Pănășescu I.Ș., Stratulat O.A., Sverdlic V.N., 1992 – Cartea vinificatorului, Editura
Uniunii scriitorilor Chișinău
11. Tudose -Sandu -Ville Ștefan, 2012 – Studiul compușilor fenolici din vinurile roșii obținute prin
diferite tehnologii de vinificare în podgoria Iași. Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Iași
12. Țenu Ioan, 1997 – Tehnologii, procedee, mașini și instalații pentru industrializarea
produselor vegetale. Par tea I – Tehnologii și procedee, Editura „Bolta Rece”, Iași
13. V. Cotea, N. Pomohaci, M. Gheorghiță, 1982. Oenologie , Editura Didactică și Pedagogică,
București.

35
14. Valeriu D. Cotea, Cristinel V. Zănoagă, Valeriu V. Cotea, 2009. Tratat de Oenologie Volumul
I, Editura Academiei Române București
15. Valeriu D. Cotea, Cristinel V. Zănoagă, Valeriu V. Cotea, 2009. Tratat de Oenologie Volumul
II, Editura Academiei Române București
16. Valeriu D. Cotea, Jean H. Sauciuc, 1988. Tratat de oenologie volumul 2, Editura Ceres,
Bucure ști
17. Valeriu D.Cotea, 1985. Tratat de oenologie volum 1 , Editura Ceres, București
18. Valeriu V. Cotea, Florin Andreescu, 2008. România Țara Vinului , Editura Ad Libri
19. Valeriu V. Cotea, Valeriu D. Cotea, 2006. Tehnologii de producere a vinurilor , Editura
Academiei Române, București
20. Victoria Cotea, 1992. Viticultură și Enologie
21. Victoria Cotea, Valeriu V. Cotea, 1995. Viticultură și Oenologie, Editura Iași -1995
22. Victoria Cotea, Valeriu V. Cotea. Viticultură, Ampelografie și Oenologie, Editura Didactică
și Ped agogică, R.A. – București
23. ***http://www.stelian -tanase.ro/istoria -vinului , accesat la data de 18.03.2017
24. ***http://www.vitis -metamorfosis.com/istoria -viticulturii -in-romania/accesat .la.data.de
.18.03.2017
25. ***http://adevarul.ro/locale/galati/celebrele -vinuri -dealul -bujorului -vor-imbuteliate -nou-
targu -bujor -1_51cd32bec7b855ff56d58df4/index.html
26. *** http://romaniancoins.org/rorepliciromane06.html
27. *** http://ampress.ro/incepe -culesul -strugurilor
28. *** http://chemarkrom.ro/calendarul -fermierului
29. *** http://www.spiralcellars.co.uk/why -wines -taste-better -with-age/
30. *** http://www.beresblog.com/romana/babeasca -gri
31. *** STAS 6182/14 -72 Determinarea pH -ului
32. *** STAS 6182/1 -79 Determinarea acidității totale
33. ***STAS 6182/18 -81 Determinarea zaharurilor reducătoare
34. ***STAS 6182/2 -86 Determinarea acidității volatile
35. ***STAS 6182/35 -75. Determinarea spectrofotometrică
36. ***STAS 6182/6 -70 Determinarea concentrației alcoolice
37. ***STAS 6182/9 -80 Determinarea extractului nereducător
38. ***STAS 6182/9 -80 Determinarea extractului sec total