Viitorul Resurselor Energetice In Ue Si Politica De Mediu La Nivelul Anilor 2020 Google Docs [605535]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL PROIECTELOR
EUROPENE

LUCRARE DE DISER TAȚIE

Viitorul Resurselor Energetice în UE și
Politica de Mediu la Nivelul Anului 2020

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
Lector univ. dr. Anne Marie Hordău

MASTERAND: [anonimizat]

2020

CUPRINS

INRODUCERE 3
1. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE 4
2. MET ODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE 5
3. CONȚINUTUL TEORETIC AL TEMEI ANALIZA TE 6
3.1. STRA TEGII ȘI POLITICI UE CU PRIVIRE LA MEDIU 6
3.1.1. TEMEI JURIDIC 7
3.1.2. ORIGINI ȘI EVOLUȚIE 7
3.1.3. PRINCIPIILE POLITICII DE MEDIU 7
3.1.4. PACTUL VERDE EUROPEAN 8
3.2. STRA TEGII ȘI POLITICI UE CU PRIVIRE LA ENERGIE ȘI SCHIMBĂRI
CLIMA TICE 10
3.2.1. POLITICA ENERGETICĂ A UE – SCUR T ISTORIC 10
3.2.2. OBIECTIVELE UE PENTRU 2020 12
3.2.2. UNIUNEA ENERGIEI / UNIUNEA ENERGETICĂ 13
3.2.3. SECURIT ATEA ENERGETICĂ 14
3.3. RELAȚIA DINTRE ENERGIE ȘI MEDIU 15
3.4. SURSE DE ENERGIE LA NIVEL MONDIAL 17
3.4.1. SURSE NE-REGENERABILE 18
3.4.2. SURSE REGENERABILE 19
3.5. SURSE DE ENERGIE ÎN UE 21
3.6. EFICIENȚA RESURSELOR 23
3.6.1. PERFORMANȚELE ÎN EFICIENȚĂ A ȚĂRILOR MEMBRE UE 25
4. STUDIU DE CAZ 29
4.1. PREZENT AREA PROIECTULUI MOLOC 30
4.1.1. OBIECTIVELE PROIECTULUI MOLOC 31
4.1.2. DURA TA ȘI ETAPELE DE IMPLEMENT ARE 31
4.1.3. BUGETUL ȘI SURSELE DE FINANȚARE ALE PROIECTULUI 32
4.2. MODUL DE DESFĂȘURARE A PROIECTULUI MOLOC 33
4.3. STUDII EFECTUA TE ÎN CADRUL PROIECTULUI 34
4.4. ANALIZA SWOT 35
4.5. REZUL TATE OBȚINUTE: PLANUL LOCAL DE ACȚIUNE 36
5. REZUL TATELE CERCETĂRII REALIZA TE 39
6. CONCLUZII 40
BIBLIOGRAFIA 41
2

INRODUCERE

Energia pune lumea în mișcare. Europenii au nevoie de energie stabilă, durabilă, la prețuri
accesibile. Modul nostru de viață depinde în mare măsură de energie pentru asigurarea
serviciilor de zi cu zi, indispensabile atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. Avem
nevoie de energie pentru a produce lumină și căldură și pentru a ne desfășura activitățile
din transport și industrie. Însă asigurarea accesului la toată energia de care avem nevoie, la
un preț acceptabil, atât în prezent, cât și în viitor , nu este un lucru ușor de realizat.

Uniunea Europeană consumă o cincime din energia produsă la nivel mondial, însă dispune
de relativ puține rezerve proprii. Acest lucru are un impact enorm asupra economiei. UE
este cel mai mare importator de energie din lume, importând aproximativ 50% din necesar ,
la un cost anual de aproximativ 400 de miliarde EUR.

Două dintre cele mai arzătoare dintre problemele cu care se confruntă UE în contextul
asigurării energiei necesare sunt:

Dependența de importuri
Dependența noastră de un număr limitat de țări furnizoare ne accentuează vulnerabilitatea
în caz de perturbări ale aprovizionării. Am fost martorii unui astfel de eveniment în trecut,
de exemplu atunci când a fost întreruptă alimentarea cu gaze naturale a unor țări europene.
Trebuie să facem eforturi pentru a produce energie electrică din surse regenerabile și
nepoluante (vânt, apă, soare), folosind turbine eoliene, baraje și panouri solare.
În același timp, pe măsură ce face trecerea către practici mai ecologice, Europa trebuie să
rămână competitivă pe piețele globale ale energiei. UE dorește nu doar să se adapteze la
această tranziție către energia curată, ci și să devină lider în domeniu.

Lipsa unei infrastructuri la nivel european
Multe rețele electrice și conducte de gaz sunt construite în scopul aprovizionării naționale
și nu sunt bine conectate la nivel transfrontalier . Electricitatea și gazul ar trebui să poată
circula liber prin rețelele aflate pe teritoriul european.
De asemenea, energia trebuie transportată, uneori de pe un continent pe altul sau pe sub
mare, până în locul în care va fi utilizată. De aceea este nevoie de o rețea de instalații
capabile să asigure o aprovizionare continuă cu energie, de-a lungul a zeci de ani.
Implementarea acestei rețele necesită importante resurse tehnice, logistice și financiare. Cu
toate acestea, lipsa de acces la o piață de dimensiuni europene reprezintă un impediment
pentru investițiile în infrastructură energetică. Prin urmare, investițiile în centrale electrice
noi, care să le înlocuiască pe cele vechi, ar putea fi întârziată.

3

1. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

Energia este și va ramane una din preocupările globale majore ale secolului al XXI-lea, iar
Europa nu reprezinta o exceptie. Datorită faptului ca se preconizează o creștere majoră a
cererii de energie pe plan global în anii următori, s-au ridicat diverse întrebări referitoare la
furnizarea de energie in viitor , la competitivitatea economica a diverselor surse de energie
precum și asupra impactului asupra mediului înconjurător .

Astfel UE adoptă o politică energetică cu competențe partajate între UE și statele sale
membre. În temeiul tratatelor , UE are responsabilitatea de a asigura securitatea
aprovizionării, iar statele membre sunt responsabile cu stabilirea structurii aprovizionării
lor cu energie și cu alegerea surselor de energie.

Pe de altă parte energia, prin procesele ei de producție și consum este unul dintre cei mai
importanți factori ce prejudiciază mediul prin diverse fenomene: creșterea emisiilor de
gaze cu efect de seră, poluarea mediului cu hidrocarburi, stocarea pe termen lung a
deșeurilor miniere și nucleare, despăduriri în ritm alert etc. Producția și consumul de
energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, care includ contribuții la
schimbările climatice, deteriorarea ecosistemelor naturale și producerea de efecte negative
asupra sănătății umane.

4

2. METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Domeniul prezentat în această lucrare este unul extrem de vast în care inovația și știința
poartă un rol principal și unde se fac în permanență noi descoperiri. Se urmărește
dobândirea cunoștințelor generale necesare folosirii unor metode de documentare,
asimilării unor noțiuni teoretice aplicabile în cercetare și a unor norme sau reguli necesare
punerii în valoare a rezultatelor cercetării.

În scopul aprofundării unor noțiuni și norme de bază din domeniul energetic și de mediu în
elaborarea acestei lucrări am folosit metodologii de cercetare științifică precum culegere și
sinteză de date generale menite să prezinte situația actuală dar și uneltele existente pentru
posibile îmbunătățiri ale situației actuale.

Comparații cu alte cazuri similare, cu politici sau abordări ale altor țări pentru a găsi
abordările considerate 'best practices' din domeniu.

Și nu în ultimul rând am folosit un studiu de caz pe un proiect deja implementat care ne
oferă informații importante pe un eșantion mai mic și mai ușor de interpretat. Totodată
proiectul prezentat oferă studii concrete pe situația curentă a regiunii analizate și vine cu o
serie de recomandări menite să reducă amprenta de carbon și să sporească calitatea vieții.

5

3. CONȚINUTUL TEORETIC AL TEMEI ANALIZATE
3.1. STRATEGII ȘI POLITICI UE CU PRIVIRE LA MEDIU

Politica de mediu reprezintă totalitatea obiectivelor și priorităților de mediu, a metodelor
de reglementare și a instrumentelor de implementare a acestora, concepute pentru
asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale și prevenirea degradării calității
mediului. Uniunea Europeană aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecție
a mediului din lume, elaborate de-a lungul anilor . Politica europeană de mediu încurajează
întreprinderile să "ecologizeze" economia și să contribuie la protejarea patrimoniului
natural european, a sănătății și bunăstării cetățenilor UE.

Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării
poluării la sursă și "poluatorul plătește", exercitate prin instrumente de gestionare a riscului
care poate fi invocat în cazul în care există o incertitudine științifică cu privire la un posibil
risc la adresa sănătății umane sau a mediului, pe care îl implică o acțiune sau o politică
anume.

Legislația orizontală de mediu cuprinde acele reglementări ce au în vedere transparența și
circulația informației, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activității și
implicării societății civile în protecția mediului.
Legislația sectorială de mediu se referă la sectoarele care fac obiectul politicii de mediu
(gestiunea deșeurilor , poluarea fonică, calitatea apei, calitatea aerului, controlul poluării
industriale, protecția naturii, protecția solului, substanțe chimice periculoase, organisme
modificate genetic și protecția civilă).

Programele multianuale de acțiune pentru mediu stabilesc cadrul pentru viitoarele acțiuni
în toate domeniile politicii de mediu. Cel de-al șaptelea Program de Acțiune pentru Mediu
al UE, 7 PAM, stabilește nouă obiective prioritare în domeniul mediului care vor trebui
atinse până la 31 decembrie 2020:

-protecția, conservarea și consolidarea capitalului natural al UE;
-transformarea UE într-o economie competitivă cu emisii reduse de carbon, mai
verde și mai eficientă din punct de vedere al resurselor;
-protecția cetățenilor UE împotriva presiunilor asupra mediului, precum și a
riscurilor pentru sănătate;
-maximizarea beneficiilor legislației UE din domeniul mediului;
-îmbunătățirea informațiilor și datelor necesare definirii politicii de mediu;
-asigurarea investițiilor pentru politicile din domeniul mediului și a schimbărilor
climatice la un preț corect;
6

-îmbunătățirea integrării aspectelor de mediu și coerența cu alte politici;
-sporirea durabilității orașelor din UE;
-creșterea eficacității UE în confruntarea provocărilor la nivel regional și global.

3.1.1. TEMEI JURIDIC

Articolul 11 și articolele 191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE) stau la baza politicii de mediu al Uniunii Europene. UE are competența de a
acționa în toate domeniile politicii de mediu, precum poluarea aerului și a apei, gestionarea
deșeurilor și schimbările climatice. Sfera de aplicare a competenței sale este limitată de
principiul subsidiarității și de cerința unanimității în Consiliu în ceea ce privește aspecte
precum cele de natură fiscală, amenajarea teritoriului, utilizarea terenurilor , gestionarea
cantitativă a resurselor de apă, alegerea surselor de energie și structura aprovizionării cu
energie.

3.1.2. ORIGINI ȘI EVOLUȚIE

Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la Paris din
1972, unde (în urma primei conferințe ONU privind mediul) șefii de stat sau de guvern
europeni au declarat că este nevoie de o politică comunitară de mediu de însoțire a
expansiunii economice și au solicitat un program de acțiune. Actul Unic European din
1987 a introdus un nou titlu "Mediul", care furniza primul temei juridic pentru o politică
de mediu comună care are drept obiective conservarea calității mediului, protejarea
sănătății umane și asigurarea unei utilizări raționale a resurselor naturale. Revizuirile
ulterioare ale tratatului au consolidat angajamentul Uniunii față de protecția mediului și
rolul Parlamentului European în dezvoltarea acesteia. Prin intermediul Tratatului de la
Maastricht (1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politică a UE, s-a introdus
procedura de codecizie, iar votul cu majoritate calificată în Consiliu a devenit regulă
generală. Tratatul de la Amsterdam (1999) a stabilit obligația de integrare a protecției
mediului în cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, în vederea promovării dezvoltării
durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009), combaterea schimbărilor
climatice și dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările terțe au devenit obiective specifice.
Personalitatea juridică i-a permis astfel UE să încheie acorduri internaționale.

3.1.3. PRINCIPIILE POLITICII DE MEDIU

Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării
poluării la sursă și "poluatorul plătește". Principiul precauției este un instrument de
7

gestionare a riscurilor care poate fi invocat în cazul în care există o incertitudine științifică
cu privire la un posibil risc la adresa sănătății umane sau a mediului, provenit dintr-o
anumită acțiune sau politică. De exemplu, în cazul în care apar incertitudini cu privire la
posibilele efecte periculoase ale unui produs și în cazul în care ele persistă în urma unei
evaluări științifice obiective, pot fi furnizate instrucțiuni de interzicere a distribuției
produsului sau de eliminare a sa de pe piață. Astfel de măsuri trebuie să fie
nediscriminatorii și proporționale și trebuie revizuite imediat ce există informații științifice
suplimentare.

Principiul "poluatorul plătește" este pus în aplicare prin intermediul Directivei privind
răspunderea pentru mediul înconjurător , care vizează prevenirea sau remedierea daunelor
aduse mediului (și anume, speciilor sau habitatelor naturale protejate, apei și solului).
Operatorii care desfășoară anumite activități profesionale, precum transportul de substanțe
periculoase sau activități care presupun evacuări în apă, trebuie să ia măsuri preventive în
cazul unei amenințări iminente la adresa mediului. Dacă s-au produs deja pagube,
operatorii sunt obligați să adopte măsurile adecvate pentru remedierea acestora și să
suporte cheltuielile aferente. Domeniul de aplicare al Directivei a fost extins de trei ori
pentru a include gestionarea deșeurilor extractive, funcționarea siturilor geologice de
stocare și, respectiv , siguranța activităților petroliere și gaziere offshore.

În plus, de când a apărut pentru prima dată în urma unei inițiative a Consiliului European
de la Cardif f din 1998, integrarea preocupărilor legate de mediu în cadrul altor domenii de
politică ale UE a devenit un concept important la nivelul politicilor europene. În ultimii
ani, integrarea politicii de mediu a înregistrat progrese semnificative, de exemplu, în
domeniul politicii energetice, astfel cum s-au reflectat în dezvoltarea în paralel a
pachetului energie/climă al UE sau în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie
competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050.

Prin politicile, strategiile, normele și principiile sale, UE protejează mediul și încearcă să
minimizeze riscurile pentru climă, sănătatea umană și biodiversitate.

3.1.4. PACTUL VERDE EUROPEAN

Pactul verde European este menit să facă astfel încât Europa să devină primul continent
neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon, dezvoltând, printre altele, surse mai
curate de energie și tehnologii ecologice. Pactul verde european este foaia de parcurs a UE
pentru a ajunge la o economie durabilă. Vom reuși acest lucru transformând provocările
legate de schimbările climatice și de mediu în oportunități – în toate domeniile de politică
– și asigurându-se că tranziția este justă și incluzivă pentru toți europenii.

8

Schimbările climatice și degradarea mediului sunt o amenințare existențială pentru Europa
și pentru întreaga lume. Pentru a găsi soluții la această amenințare, Europa are nevoie de o
nouă strategie de creștere, care să transforme Uniunea într-o economie modernă,
competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor , în care
-până în 2050, vom ajunge să nu mai emitem gaze cu efect de seră
-creșterea economică va fi decuplată de utilizarea resurselor
-nicio persoană și niciun loc nu va fi lăsat în urmă

Pactul verde European cuprinde un set de acțiuni menite să stimuleze utilizarea eficientă a
resurselor prin trecerea la o economie circulară, mai curată și să refacă biodiversitatea și să
reducă poluarea.
El prezintă investițiile necesare și instrumentele de finanțare disponibile și arată cum se
poate asigura o tranziție justă și inclusivă.
Se dorește ca până în 2050, UE să devină neutră din punctul de vedere al impactului asupra
climei. Pentru a atinge acest obiectiv , am propus o lege europeană a climei care ar
transforma acest angajament politic în obligație juridică și ar impulsiona investițiile.

Sunt necesare acțiuni în toate sectoarele economiei, inclusiv:
-investiții în tehnologii ecologice
-sprijin pentru inovare în sectorul industrial
-introducerea unor forme de transport privat și public mai puțin poluante, mai ieftine
și mai sănătoase
-decarbonizarea sectorului energetic
-îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor
-colaborarea cu partenerii internaționali pentru îmbunătățirea standardelor de mediu
la nivel mondial

UE va oferi sprijin financiar și asistență tehnică pentru a ajuta cetățenii, întreprinderile și
regiunile cele mai afectate de trecerea la economia verde. Pentru aceasta, a creat
"Mecanismul pentru o tranziție justă", care va contribui la mobilizarea a cel puțin 100 de
miliarde EUR în perioada 2021-2027 în regiunile cele mai afectate.

Domenii de acțiune cuprinse în Pactul Vede European:

Biodiversitate – cu măsuri menite să protejeze ecosistemul nostru fragil
De la fermă la consumator – modalități de a asigura un lanț alimentar mai durabil
Agricultură sustenabilă – măsuri specifice mediului rural
Energie curată – oportunități pentru surse alternative și mai curate de energie
O industrie durabilă – modalități de a asigura cicluri de producție mai durabile, care
respectă mai mult mediul înconjurător
Construcții și renovar e – nevoia ca sectorul construcțiilor să devină mai curat
Mobilitate durabilă – Promovarea unor mijloace de transport mai durabile
9

Eliminar ea poluării – Măsuri menite să reducă poluarea rapid și eficient
Acțiuni climatice – neutralitate climatica la nivelul UE până în 2050
În concluzie, UE combate schimbările climatice prin politici interne ambițioase și printr -o
cooperare strânsă cu partenerii internaționali. Este deja pe drumul cel bun către
îndeplinirea obiectivului pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
și a elaborat acte legislative și măsuri cheie pentru realizarea obiectivelor în materie de
climă și energie pentru 2030. Iar până în 2050 UE își propune să devină primul continent
neutru din punct de vedere climatic.

3.2. STRATEGII ȘI POLITICI UE CU PRIVIRE LA ENERGIE ȘI
SCHIMBĂRI CLIMATICE

Politica energetică este o competență partajată între UE și statele sale membre. În temeiul
tratatelor , UE are responsabilitatea de a asigura securitatea aprovizionării, iar statele
membre sunt responsabile cu stabilirea structurii aprovizionării lor cu energie și cu
alegerea surselor de energie.

UE își păstrează un rol esențial în monitorizarea securității aprovizionării pe parcursul
tranziției energetice de la vechiul sistem de generare centralizată, în care predomină
combustibilii fosili pe piețele naționale, către un sistem nou, caracterizat de o pondere
ridicată a energiei din surse regenerabile, o producție mai localizată și piețe
transfrontaliere.

3.2.1. POLITICA ENERGETICĂ A UE – SCURT ISTORIC

Energia a fost parte componentă a procesului de integrare europeană încă de la început.
Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (1951) și Tratatul
Euratom privind instituirea unei Comunități Europene a Energiei Atomice (1957) se
concentrau pe două dintre cele mai importante surse de energie, cărbunele și energia
nucleară. Ulterior , importanța crescută a petrolului, a gazelor naturale și a energiei electrice
a reușit să mențină energia în topul agendei economice și politice a Comunității,
conducând la o creștere a activității de reglementare la nivel comunitar în vederea creării
unei piețe energetice europene și a elaborării treptate a unei politici energetice la nivelul
UE.

Cu toate acestea, doar 50 de ani mai târziu, în cadrul Tratatului de la Lisabona (2007), se
conferă energiei o bază juridică și UE dobândește competențe partajate cu statele membre
în acest domeniu. Într-adevăr , articolul 194 din Tratatul privind funcționarea UE
precizează că, în contextul instituirii și funcționării pieței interne și, din perspectiva
10

necesității de a conserva și îmbunătăți mediul, politica Uniunii în domeniul energiei
urmărește, în spiritul solidarității între statele membre: să asigure funcționarea pieței
energiei; să asigure securitatea aprovizionării cu energie în Uniune; să promoveze eficiența
energetică și economia de energie, precum și dezvoltarea de noi surse de energie și energii
regenerabile. Totodată, se prevede faptul că măsurile necesare pentru realizarea acestor 3
obiective (competitivitate, sustenabilitate și securitatea aprovizionării cu energie) nu aduc
atingere dreptului unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse
energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie și structurii generale a
aprovizionării sale cu energie.

Evenimentele de la Fukushima, din martie 2011, au întărit dimensiunea nucleară a politicii
energetice a UE, prin derularea unui exercițiu amplu de testări de rezistență la instalațiile
nucleare din Uniunea Europeană (și din statele învecinate), în perioada 2011-2012 și,
ulterior , prin adoptarea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor
nucleare.

În anul 2011, s-a formalizat și dimensiunea externă a politicii UE privind energia, prin
lansarea, de către Comisie, în luna septembrie a acelui an, a Comunicării privind
securitatea aprovizionării cu energie și cooperare internațională și, în baza acesteia, prin
adoptarea de Concluzii ale Consiliului Energie din 24 noiembrie 2011. Nevoia creării unei
dimensiuni externe a politicii UE pentru energie a fost resimțită ca o extensie firească a
coordonării intra-UE, de necesitate indispensabilă pentru consolidarea profilului UE în
relația cu partenerii externi.

Pe măsura descoperirii rezervelor de gaze neconvenționale în diverse țări din UE, la
nivelul Uniunii a început un proces de evaluare a efectelor exploatării acestei resurse
asupra mediului și habitatelor umane și naturale. La 22 ianuarie 2014, Comisia Europeană
a lansat Recomandarea 2014/70/UE privind principiile minime pentru explorarea și
producerea de hidrocarburi cu utilizarea fracturării hidraulice, însoțită de Comunicarea
privind explorarea și producerea de hidrocarburi cu utilizarea fracturării hidraulice.

La 25 februarie 2015, Comisia lansează Comunicarea privind Uniunea Energiei, care
prezintă viziunea pentru viitor a sistemului energetic european și pașii necesari pentru
realizarea acesteia.

Aspecte privind schimbările climatice și securitatea energetică sunt prezentate și în
Acordul de la Paris (adoptat de liderii mondiali la 12 decembrie 2015) care a transmis un
semnal puternic întreprinderilor și factorilor politici, trasând o traiectorie ireversibilă în
ceea ce privește energia curată și creând condițiile unei tranziții energetice globale.

11

3.2.2. OBIECTIVELE UE PENTRU 2020

Începând din 2010, UE a definit un set mai multe obiective în domeniul energiei: să
reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 % până în 2020, să mărească
ponderea energiei din surse regenerabile la cel puțin 20 % din consum și să consume cu
minimum 20 % mai puțină energie.
Prin îndeplinirea acestor obiective, UE poate contribui la combaterea schimbărilor
climatice și a poluării aerului, își poate reduce dependența de combustibilii fosili importați
și poate menține energia la prețuri accesibile pentru consumatori și întreprinderi.

Pentru a sprijini țările membre în atingerea obiectivelor propuse în Septembrie 2015 UE a
adoptat un nou Plan Strategic pentru Tehnologia Energiei (SET) care propune un set de
soluții la provocările legate de transformarea sistemului energetic al UE. Bazându-se pe o
abordare integrată care depășește silozurile tehnologice, Planul SET modernizat propune
zece acțiuni de cercetare și inovare concentrate pentru a accelera transformarea sistemului
energetic și a crea locuri de muncă și implicit creștere economică, conducând totodată
Uniunea Europeană spre dezvoltarea tehnologiilor energetice cu emisii reduse de carbon.
Aceste acțiuni vor contribui la realizarea obiectivelor de cercetare și inovare ale Uniunii
Energetice pentru: a deveni liderul global în domeniul energiei regenerabile; facilitarea
participării consumatorilor și accelerarea progresului către un sistem energetic inteligent;
dezvoltarea și consolidarea sistemelor eficiente din punct de vedere energetic;
diversificarea și consolidarea opțiunilor de transport durabil; ambiție impulsivă în
desfășurarea captării și stocării de carbon; și creșterea siguranței în utilizarea energiei
nucleare.
Programul de cercetare al UE a alocat, în perioada 2014-2020, aproape 6 miliarde EUR
pentru cercetarea în domeniul energiei nenucleare.

Se urmărește de asemenea instituirea unei structurii de guvernare mai eficientă și mai
simplă pentru a spori coordonarea și cooperarea între guvernele naționale, industrie și
instituțiile de cercetare. Acesta va stimula transparența, responsabilitatea și monitorizarea
progreselor , precum și îmbunătățirea schimbului de cunoștințe. Planul SET va promova, de
asemenea, o mai bună articulare a surselor de finanțare și un acces mai mare la finanțarea
riscurilor , pentru a sprijini noile inovații și a aduce noi tehnologii pe piață.

Planul SET a fost o piatră de temelie a politicii energetice și climatice a UE de la
înființarea sa din 2007. A declanșat investiții substanțiale în tehnologii cu emisii reduse de
carbon și a sporit cooperarea între UE cu părțile interesate în cercetare.

12

3.2.2. UNIUNEA ENERGIEI / UNIUNEA ENERGETICĂ

Strategia privind uniunea energetică are drept
obiectiv să asigure o energie la prețuri accesibile,
sigură și durabilă atât pentru Europa, cât și pentru
cetățenii săi. Prezentată de Comisia Europeană în
2015, ca răspuns la o solicitare din partea șefilor
de stat sau de guvern din UE, strategia se
concentrează asupra a cinci dimensiuni care se
sprijină reciproc:
-securitatea energetică
-o piață internă a energiei integrată
-eficiența energetică
-decarbonizarea economiei
-cercetarea, inovarea și competitivitatea.

Sunt vizate finalizarea integrării pieței energetice interne, consolidarea coordonării
politicilor naționale, eliminarea barierelor de piață și a izolării energetice, scăderea prețului
la energie pentru consumatori, modernizarea infrastructurii și atragerea investițiilor în
sectorul energetic cu accent pe tehnologiile inovative și capacitățile de producție a energiei
verzi. Planul de acțiune anexat la strategia cadru prezintă măsurile specifice care vor fi
pregătite și puse în aplicare în următorii ani. Acest plan de acțiune va fi monitorizat și
revizuit în mod periodic, pentru a răspunde la provocările în schimbare și la noile elemente
care apar.

În 2016, Comisia a prezentat un pachet de propuneri legislative intitulat "Ener gie curată
pentru toți europenii" pentru a transpune strategia în realitate. Propunerile Comisiei au fost
discutate în cadrul Consiliului și al Parlamentului European, iar negocierile au început în
2017. Până în mai 2019, au fost adoptate toate actele legislative cuprinse în pachet,
finalizând astfel uniunea energetică.

Uniunea energetică răspunde principalelor provocări cu care se confruntă UE în domeniul
energiei:
-schimbările climatice: UE s-a angajat să asigure neutralitatea climatică până în
2050, iar reducerea emisiilor legate de energie este una dintre acțiunile cheie
-dependența energetică: fiind cel mai mare importator de energie din lume, UE
trebuie să își reducă dependența de piețele externe
-infrastructura energetică învechită: UE trebuie să-și integreze pe deplin piețele
energiei, să-și modernizeze infrastructura energetică și să asigure coordonarea
prețurilor la energie de la nivel național.
13

3.2.3. SECURIT ATEA ENERGETICĂ

Securitatea energetică reprezintă un concept complex politic, tehnic, economic, comercial
și social. Ca o axiomă, securitatea energetică absolută nu există. Ea presupune asigurarea
necesarului de consum, sub aspectul accesibilității (la surse noi de aprovizionare) și al
disponibilității – respectiv a garantării pe termen lung a continuității livrărilor . Această
securitate energetică are un cost (de regulă, ridicat) fie că este vorba despre constituirea
unor stocuri de siguranță (urgență), despre diversificarea tipurilor de energie utilizate și a
surselor de aprovizionare sau despre efectuarea de cercetări și investiții pentru conservarea
energiei. Întrebarea cheie la care trebuie să răspundă, în mod specific, strategia energetică
a unei țări o constituie limita de costuri pe care o economie și-o poate permite pentru a-și
mări securitatea energetică, în condiții de eficiență economică. La o întrebare similară va
trebui să se răspundă și în cazul protecției mediului, aspect care, în mod uzual, intră în
contradicție cu o politică de minimizare a costurilor .

Securitatea energetică reprezintă una dintre pietrele de temelie ale strategiei privind
uniunea energetică, care constituie o prioritate politică esențială a Comisiei Juncker .

În legislatura 2014-2019, au existat numeroase inițiative legate de securitatea
aprovizionării. Instituțiile UE au ajuns la un acord referitor la un regulament revizuit
privind securitatea aprovizionării cu gaze, un regulament revizuit privind securitatea
aprovizionării cu energie electrică, o decizie revizuită privind acordurile
interguvernamentale în domeniul energiei, o revizuire punctuală a directivei privind gazele
naturale în vederea aplicării prevederilor sale principale conductelor de gaze conectate cu
țările terțe și noi obiective privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile
până în 2030. Parlamentul a adoptat mai multe rezoluții din proprie inițiativă în domeniul
energiei, inclusiv una privind noua strategie a UE pentru gazul natural lichefiat și pentru
stocarea gazelor , care este esențială pentru securitatea aprovizionării cu gaze. Între timp,
proiectele UE de interes comun (PIC) finanțează infrastructura energetică care
îmbunătățește interconectarea și sprijină securitatea aprovizionării.

În anul 2016, Comisia continuă acțiunile prevăzute în Foaia de parcurs a Strategiei cadru
privind Uniunea Energetică, în sensul lansării de noi propuneri legislative și al revizuirii
unora deja existente. În acest sens, la 16 februarie 2016, Comisia a adoptat pachetul de
măsuri în domeniul securității energetice. Pachetul vizează: propunerea legislativă de
revizuire a Regulamentului 994/2010 referitor la siguranța aprovizionării cu gaze naturale,
propunerea legislativă de revizuire a Deciziei privind transparența acordurilor
interguvernamentale încheiate de statele membre cu state terțe în domeniul energiei,
Strategia UE privind LNG și depozitarea, Strategia privind încălzirea și răcirea.

14

Securitatea aprovizionării constituie una dintre cele cinci dimensiuni interconectate și
interdependente ale uniunii energetice. Principalii factori determinanți ai securității
energetice sunt finalizarea pieței interne și eficientizarea consumului energetic, însă
securitatea energetică a UE este, de asemenea, strâns legată de opțiunile de politică
energetică ale vecinilor săi.

În prezent, securitatea energetică se afirmă puternic ca o latură aparte a securității
naționale, regionale și globale. Uniunea Europeană, ca mare consumator de energie,
continuă să aibă pe piața globală o poziție cu adevărat vulnerabilă. Politica energetică
europeană a fost adaptată permanent la noile realități geopolitice, geoeconomice și
geostrategice în scopul aprovizionării cu energie la prețuri accesibile, promovării eficienței
energetice și protecției mediului. Totodată, interesele statelor membre în domeniul
energetic și întârzierea aplicării strategiilor și planurilor de acțiune europene subminează
procesul de asigurare cu energie sustenabilă, competitivă și sigură.

UE subliniază o serie de măsuri precum moderarea cererii de energie, creșterea producției
de energie în Europa (inclusiv a energiei provenind din surse regenerabile), dezvoltarea în
continuare a unei piețe energetice interne funcționale și pe deplin integrate, precum și
diversificarea surselor energetice, a furnizorilor și a rutelor . Mai mult, se dorește un plus de
transparență a pieței energetice europene și o mai mare solidaritate între statele membre.
3.3. RELAȚIA DINTRE ENERGIE ȘI MEDIU

Una dintre problemele cele mai urgente cu care se confruntă astăzi omenirea este legată de
relația între energie și mediu, în special încălzirea globală, prin emisiile de gaze cu efect de
seră și crizele energetice cauzate de discrepanța dintre oferta limitată și creșterea rapidă
a cererii pentru petrol și alți combustibili fosili.

Energia este unul dintre cei mai importanți factori ce prejudiciază mediul prin diverse
fenomene: creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, poluarea mediului cu hidrocarburi,
stocarea pe termen lung a deșeurilor miniere și nucleare, despăduriri în ritm alert etc.
Producția și consumul de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, care
includ contribuții la schimbările climatice, deteriorarea ecosistemelor naturale și
producerea de efecte negative asupra sănătății umane.

Este reconfortant să știm că, în prezent, energia absorbită de suprafața pământului într -o
oră este aproximativ egală cu consumul total de energie a întregii lumi într-un an. Cu alte
cuvinte, suma de energie pe care suprafața pământului o absoarbe este de aproximativ zece
mii ori energia consumată de societatea umană. Înseamnă că dacă oamenii ar avea
posibilitatea de a fructifica acest fenomen, am putea depinde în întregime de energia
solară.
15

Însă în prezent, cel mai mare procent din energia electrică consumată de către omenire este
produsă prin arderea combustibililor fosili. Aceasta are ca efect emisia de CO2 care este
eliberat în atmosferă și contribuie la intensificarea efectului de seră și a încălzirii globale.

Totodată, termocentralele produc și ele emisii de CO2, dioxid de sulf, dioxid de azot și
poluează astfel aerul prin procesele de combustie afectând calitatea atmosferei. Apa caldă
rezultată în urma răcirii aburului în condensatoare, modifică parametrii calitativi ai apelor
de suprafață, cu consecințe asupra faunei și florei acvatice; depozitele de zgură și cenușă
afectează calitatea aerului din zonă și a apelor subterane.

Hidrocentralele afectează și ele factorii de mediu. Hidrocentralele modifică peisajul,
ecosistemele, varietatea și numărul de specii, calitatea apei, prin concentrarea de săruri.
Prin construcția unei hidrocentrale se eliberează suprafețe mari de teren, se fac defrișări
masive, se deplasează populatia spre alte zone. Datorită excesului de umiditate atmosferică
în zonă se pot produce perturbații climatice.

Accidentele produse în diferitele exploatări de extragere sau prelucrare a materiilor prime
necesare pentru producerea energiei, afectează calitatea apelor de suprafață și a solului.

Urmarea lor este intensificarea efectului de seră și încălzirea globală cu consecințele sale:
încălzirea suprafeței terestre, topirea straturilor de gheață și de zăpadă rămase în urma
retragerii ghețarilor , creșterea nivelelor apelor și a temperaturilor oceanice, intensificarea
precipitațiilor în zonele de altitudini mijlocii și înalte din emisfera nordica, creșterea
frecvenței de apariție a uraganelor , tornadelor și a furtunilor .

Impactul asupra mediului cauzat în procesele de producție de energie care a atras în mod
special atenția în ultimii ani, ploile acide și încălzirea globală, efecte ce provin din
folosirea pe scară largă a combustibililor fosili. Este avut în vedere și impactul asupra apei,
solului și peisajului, efect care se manifestă mai mult la nivel local.

Distribuția și consumul de energie electrică creează impact asupra mediului prin:
-scurgeri accidentale de ulei electroizolant de la echipamentele electroener getice
(transformatoare de putere, întrerupătoare de înaltă și joasă tensiune, bobine de
stingere,reductori de tensiune și curent) aflate în exploatare sau mentenanță;
-declanșarea de incendii ca urmare a funcționării defectuoase a echipamentelor
electroener getice cu ulei electroizolant și a liniei electrice aeriene;
-scurgeri accidentale de electrolit datorate manipularii defectuoase a bateriilor de
acumulatori stationari din stațiile de transformare.

Astfel, relația dintre politica energetică și cea de mediu devine una esențială. Practic cele
doua direcții de reglementare nu pot fi separate.
16

3.4. SURSE DE ENERGIE LA NIVEL MONDIAL

În funcție de faptul că urmează sau nu un ciclu, energia se clasifică în:
1.Energie ne-regenerabilă, care este energia obținută din resurse epuizabile, cum sunt
considerate combustibilii fosili și cei nucleari (bazați pe uraniu);
2.Energie regenerabilă, prin care se înțelege energia obținută de la Soare, energie
considerată inepuizabilă, sub formă de energie electrică (conversie directă), termică
(încălzire directă), hidraulică, eoliană, sau cea provenită din biomasă.

Potrivit WEC (World Energy Council) la nivelul anilor 2018 din totalul de energie folosit
pe planetă aproximativ 81% provine din surse ne-regenerabile (cărbune, petrol, gaze
naturale), 5% energie nucleară și doar restul de 14% sunt o combinatie de energie
provenită din surse regenerabile. Reprezentarea grafică a ponderii diferitelor diferitelor
surse de energie la nivel mondial este prezentată în Figura 1.

Figura 1. Surse de energie la nivel mondial conform WEC – 2018
Sursa: prelucrare proprie

În prezent (Aprilie 2020) nivelul energiei provenite din surse regenerabile a crescut la
16-17% iar cea nucleară la 6% în defavoarea cărbunelui care are o tendință descrescătoare.

Din punct de vedere al întrebuințării doar 18% din totalul de energie este folosită sub
forma de electricitate, restul fiind folosită pentru încălzire sau transport.

17

3.4.1. SURSE NE-REGENERABILE

Sursele de energie ne-regenerabile:

Cărbunele – Cărbunele e un tip de rocă sedimentară formată din
resturi de plante. Acumularea sa a început, probabil, acum 425
milioane ani, când au apărut plantele, dar majoritatea zăcămintelor
s-au format în Carbonifer . Copacii în descompunere din zonele
mlăștinoase au format turbării. Turba s-a scufundat tot mai mult și s-a
transformat în lignit, apoi în cărbune bituminos și, în final, în antracit
– cărbunele de cea mai bună calitate. Cărbunele produce 27% din
energia luminii. E folosit în centrale electrice și în industrie.

Petrolul/Țițeiul – Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi
solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide,
este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat)
conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru
care este materia primă atât pentru industria chimică dar este folosit
pentru producerea carburanților . Procesele de rafinare ale petrolului
dau naștere unor produse secundare folositoare.
Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2 milioane ani.
Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai ales în
Arabia Saudită și Iran, în SUA, mai ales în Texas, în Rusia, Asia
Centrală, mai ales Azerbadjan și Kazahstan, și în Marea Nordului.

Gazele Naturale – precum și țițeiul au luat naștere odată cu
acumularea de sedimente în oceanele pline de viață marină. Îngropate
din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, ființele marine
microscopice s-au descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze.
Zăcăminte mari de gaz se găsesc în North Field, Qatar (peninsula
Arabiei) și Urengoi din Siberia, Rusia. De asemenea se presupune
existența unor zăcăminte de gaz și mai mari în Iran.

Energia nucleară (fisiune nucleară) – este reprezentată de orice
tehnologie nucleară prin care se poate extrage energie folositoare din
nuclei atomici, prin reacții nucleare controlate. Metoda prin care se
poate realiza acest lucru este cea a fisiunii nucleare bazate pe uraniu.
Deși în prezent este folosit uraniul, element ce nu va dispărea în
următorii 800 de ani, fisiunea nucleară se va baza, în viitor , pe
hidrogen – o resursă inepuizabilă, fiind obținut din apă.

18

3.4.2. SURSE REGENERABILE

Dintre sursele de energie regenerabile merită de amintit:

Energia de biomasă – ca sursă de energie regenerabilă, este partea
biodegradabilă a produselor și reziduurilor din mediul înconjurător ,
care pot fi arse pe post de combustibil pentru a produce energie.
Include elemente vegetale și animale, din silvicultură și din alte
industrii, practic toată materia organică produsă prin procesele
metabolice ale organismelor vii, dar și partea biodegradabilă a
deșeurilor industriale și urbane. Energia de biomasă este energia
regenerabilă cu cele mai abundente resurse de pe întreaga planetă.

Energia solară – utilizează panouri fotovoltaice care captează
energia produsă de Soare pentru a genera electricitate. Este una dintre
sursele de energie cu cea mai rapidă dezvoltare din lume, iar
panourile solare devin din ce în ce mai eficiente, mai ușor de
transportat și de instalat. Acestea sunt folosite în prezent pentru a
alimenta cu electricitate obiecte casnice uzuale, dar și pentru a genera
curent pentru o casă întreagă, prin amplasarea lor pe acoperișurile
locuințelor .

Energia geotermală – este un mod foarte puternic și eficient de a
extrage energia regenerabilă din pamant, prin intermediul proceselor
naturale. Poate fi folosită pentru a alimenta cu energie o locuință sau
chiar așezări umane mai mari, în cazul centralelor geotermale.
Avantajele sale le constituie costul redus, eficiența, faptul că nu
afectează mediul înconjurător și că nu necesită combustibil pentru a
funcționa, iar principalul dezavantaj îl reprezinta aria relativ mică de
unde poate fi obținută, respectiv în apropierea îmbinărilor tectonice.
Cel mai mare grup de centrale geotermale este localizat în prezent în
California. Începând cu anul 2004, țări precum Islanda, Filipine, El
Salvador , Costa Rica și Kenya își obțin mai mult de 15% din
electricitate folosind energia geotermală.

Energia eoliană – înseamnă transformarea energiei vântului, cu
ajutorul turbinelor eoliene, în electricitate. Marile ferme eoliene sunt
conectate la rețele locale de energie, cu ajutorul unor mici turbine
folosite pentru a produce electricitate pentru zonele izolate. Astfel de
ferme, amplasate pe terenurile arabile, au cel mai mic impact asupra
mediului dintre toate sursele de energie. Vântul produce aproximativ
1,5% din electricitatea mondială, iar producția de energie generată
astfel s-a dublat în ultimii ani. Țările în care se folosește cel mai mult
acest tip de sursă de energie sunt Danemarca (mai mult de 19% din
producția de electricitate a țării), Spania, Portugalia, Germania și
19

Irlanda, dezvoltându-se mult în țările din jurul Mării Baltice și Mării
Nordului.

Energia radiantă – are aceleași efecte ca și cea electrică, dar cu
numai 1% din costuri. Cu toate acestea, deși unele comunități
științifice au asemănat-o cu electricitatea, ea nu se comportă exact la
fel. Această energie naturală poate fi obținută direct din mediul
înconjurător sau extrasă din energia electrică printr -o metodă numită
fracționare. Printre cele mai cunoscute utilizări ale sale se număra și
unul dintre cele mai vechi telefoane fără fir, inventat de Nikola Tesla,
dar și alte dispozitive construite în urmă cu peste 100 de ani de alți
savanți pionieri.

Hidr oelectricitatea – reprezintă electricitatea generată de puterea
apei, cu ajutorul forței gravitației și a fenomenului de curgere a apei.
Este forma de energie regenerabilă cea mai mult răspândită și
utilizată în lume. Microcentrale hidroelectrice au fost construite în
zone izolate unde nu sunt accesibile alte surse de energie, spre
exemplu pe cursul unor râuri mici. Cele mai multe hidrocentrale mici
nu sunt prevăzute cu baraje și nu folosesc forța căderii apei.
Hidroelectricitatea reprezintă aproximativ 20% din totalul de
electricitate mondial și 63% din electricitatea generată de sursele
regenerabile disponibile.

Energia valurilor – este energia produsă de valurile oceanelor ,
captată și apoi folosită pentru a genera energie electrică, în procesul
de desalinizare sau pentru a pompa apa în rezervoare uriașe.
Tehnologia folosită presupune un dispozitiv plutitor , de tip
geamandură, care va sta la suprafața apelor oceanelor . Acest tip de
energie este mai dificil de produs, din cauză că nu se poate prevedea
care va fi direcția valurilor oceanelor . Deși au fost încercări de a o
folosi încă din secolul XIX, iar în prezent este în folosință în unele
părți ale Europei, energia valurilor nu este folosită la scară largă ca
hidroelectricitatea. Prima astfel de centrală a fost construită în
Portugalia, și conține trei dispozitive a câte 750 KW.

Energia produsă de maree – poate fi generată cu ajutorul curenților
mărilor și oceanelor . De regulă are un impact mai mic asupra
ecosistemelor . Generatoarele sunt asemănătoare cu cele eoliene, cu
același fel de "palete", fiind puse în mișcare de acțiunea curenților .
Deși încă nu este răspândită, energia de acest fel are potențial uriaș
pentru a face parte din viitoarea generație de energie electrică.
Mareele pot fi prevăzute mai ușor decât vântul și reprezintă singura
sursă de energie care depinde mai mult de acțiunea Lunii asupra
Pământului, decât de cea a Soarelui.

20

3.5. SURSE DE ENERGIE ÎN UE

Conform informațiilor disponibile pe website-ul Comisiei Europene și a reprezentării
grafice din Figura 2, la nivel European pentru finalul anului 2018 luând în considerare atat
energia produsă intern cât și importurile totalul de energie consumată provine din
următoarele surse:

Produse petroliere 36%, gaze naturale 23%, cărbune 14%, energie nucleară 12% iar totalul
surselor regenerabile atingand 15%.

Figura 2. Împărțirea energiei consumate în UE în funcție de surse – 2018
Sursa: prelucrare proprie

Consumul real al energiei din surse regenerabile fiind însă estimat la o valoare mai mare
(18%) și astfel Europa situându-se astfel pe o traiectorie bună spre a-și atinge ținta de 20%
pentru energia din surse regenerabile stabilită pentru 2020.

Tabelul nr. 1 de ne oferă o imagine completă și detaliată a poziției fiecărei țări membre în
cursa spre a-și atinge ținta stabilită de UE în vederea utilizării de energie regenerabilă.
Putem observa că România este pe punctul de a-și atinge targetul stabilit de UE încă din
2018.

21

Tabelul 1: % de energie din surse regenerabile în raport cu consumul total al fiecărei țări membre UE
Sursa : ec.europa.eu

Din totalul de energie consumată de europeni abia jumătate provine din producție proprie
restul fiind asigurată din importuri (surse principale pentru import fiind Rusia, Iraq și
Arabia Saudită).

Dacă pentru consum UE folosește un mare procent de energie provenită din combustibilii
fosili când vine vorba de producție proprie UE ocupă un loc fruntaș la producția de energie
din surse regenerabile, cu o treime din producție provenită din surse regenerabilă după
cum reiese din Figura 3.

22

Astfel, producția internă de energie în UE la nivelul anului 2018 este împărțită între
diferite surse astfel:
-Energia din resurse regenerabile – reprezentând 34% și cea mai mare parte din
totalul producției de energie.
-Energia nucleară – cu o pondere de 31% din totalul energiei produse.
-Energia provenită din cărbune – fiind 22% din totalul energiei produse.
-Energia provenită din gaze naturale – într-un procent de 9% din total.
-Energia provenită din petrol situandu-se pe ultimul loc cu un procent de 4%

Figura 3. Împărțirea energiei produse în UE în funcție de surse – 2018
Sursa: prelucrare proprie

Dintre resursele regenerabile care au produs energie electrică în statele membre UE în
2018 cele mai importante sunt sursele eoliene acoperind 35.8% din producția internă și
respectiv hidrocentralele cu o pondere de 33.3%, panourile solare atingând abia 12% din
totalul producției interne.

3.6. EFICIENȚA RESURSELOR

Resursele naturale sunt fundamentale pentru sănătatea umană, activitatea economică,
bunăstarea și calitatea vieții, dar oferta lor este limitată. Cererea globală în creștere pentru
acestea resurse provoacă diferite lipsuri care conduc la volatilitatea prețurilor . Lupta
concurențială pentru a obține aceste resurse are potențialul de a provoca instabilitate în
multe regiuni ale lumii. Statele membre ale UE se bazează pe resurse provenite din
întreaga lume și prin urmare devine astfel vulnerabilă în privința aprovizionării cu aceste
materii prime.
23

Creșterea eficienței energetice obținute atât la nivelul sectorului industrial prin procese de
cogenerare și evitarea emisiilor de carbon aferente combustibililor fosili cât și la nivel
sectoarelor publice și chiar private reprezintă unul dintre obiectivele de interes al Uniunii
Europene.
Modelul actual al Uniunii Europene dezvoltarea este foarte intensiv consumator de
resurse. Pentru a reduce epuizarea acestora și implicit degradarea mediului, trebuie să
înlocuim modelul actual cu o producție mai rezistentă și durabilă și modele de consum, în
conformitate cu principiile unei "economii circulare". Tranziția spre o un model economic
mai productiv și mai puțin intensiv consumator de resurse necesită investiții în eco-inovare
și pot conduce la câștiguri majore atât în competitivitate și crearea de locuri de muncă.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a elaborat o varietate de politici care promovează
utilizarea eficientă a resurselor . În 2011, Comisia Europeană a lansat inițiativa pilot
"Europa cu resurse eficiente" în cadrul programului Strategia Europeană 2020. Inițiativă
care promovează o schimbare către o economie eficientă din punct de vedere al
consumului de resurse și cu emisii reduse de carbon reduse, oferind și un cadru de acțiune
pe termen lung care promovează o creștere economică durabilă și sustenabilă.

La momentul actual, dintr-o multitudine de motive a devenit crucial pentru Uniunea
Europeană să facă această tranziție. Printr -o asemenea tranziție UE ar contribui și la
îndeplinirea obiectivelor ONU cuprinse în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, în
special obiectivul privind dezvoltarea durabilă "Consum responsabil și producția".

Foaia de parcurs "Europa cu resurse eficiente" este unul dintre blocurile principale care stă
la baza inițiativei-pilot. Foaia de parcurs a conturat structura și modificările tehnologice
necesare până în 2050 până la decuplarea creșterii economice de la utilizarea excesivă de
resurse și impact asupra mediului.

În "Planul de acțiune al UE pentru o economie circulară", Comisia Europeană a subliniat
creșterea eficienței utilizării resurselor în contextul creșterii economice ca o oportunitate
de a genera un avantaj concurențial și sustenabil pentru UE. Îndepărtându-se de modelul
actual de economie liniară și "închiderea buclei" ciclurilor de viață ale produselor printr -un
grad mai mare de reutilizare și reciclare ar putea avea beneficii atât de mediu cât și de
economie. Structura europeană și fondurile de investiții furnizând un set de oportunități
semnificative de susținere a investițiilor în eficiență a resurselor în UE.

În 2015, Comisia a prezentat și "Strategia Cadru pentru o uniune energetică rezistentă cu o
perspectivă politica privind schimbările climatice" precum și "Foaie de parcurs pentru
uniunea energetică". O uniune energetică europeană care asigură în mod accesibil și
ecologic energia necesară și cu un nivel scăzut de emisii de carbon prezentând tehnologii
care consumă mai puțină energie pentru a reduce poluarea și conservarea surselor interne
24

de energie. De asemenea, se cer politici privind eficiența energetică și eficiența resurselor
care trebuie coordonate pentru a avea impactul dorit.

3.6.1. PERFORMANȚELE ÎN EFICIENȚĂ A ȚĂRILOR MEMBRE UE

O economie devine mai eficientă atunci când reduce nivelul absolut a resurselor pe care le
consumă pentru a produce fiecare unitate de produs finit, sau altfel spus, economia este
capabilă să producă mai mult fără o creștere proporțională în consum de resurse. Aceasta
este cunoscută sub numele de "decuplare relativă".

Eficiența resurselor este de obicei măsurată cu "indicator al productivității resurselor" –
indicatorul principal al eficienței resurselor . Productivitatea resurselor este definită drept
raportul dintre produsul intern brut (PIB) și consumul de materiale interne, care măsoară
cantitatea totală de materiale folosit direct de o economie – exprimată în EUR per kg. Dacă
PIB-ul crește mai rapid decât consumul de materiale, productivitatea resurselor se
îmbunătățește și activitatea economică este decuplată de consum de materiale.

În graficul următor (vezi figura 4) este prezentată productivitatea resurselor la nivelul
anului 2016 pentru țările membre UE. După cum putem observa această productivitate
diferă destul de mult între țările membre UE, România din păcate ocupă un loc codaș în
gestionarea eficientă a resurselor .

Figura 4. Productivitatea resurselor țărilor membre UE – 2016
Sursa : Eurostat 2017

Productivitatea resurselor UE a crescut cu 32,3% în ultimul deceniu, ajungând la o medie
de 2,1 EUR / kg din PIB în 2016, cu o creștere de 2,7% față de anul precedent.

25

În planul de acțiune pentru o economie circulară al Comisiei Europene tranziția spre o
eficiență mai mare al utilizării resurselor se propun o serie de politici și provocări din care
menționăm:
-favorizarea ecoinovarii,
-creșterea eficienței energetice și
-creșterea proporției de deșeuri municipale reciclate.

Eco-inovar ea

Inovația jucă un rol important în tranziția spre utilizarea mai eficientă a resurselor .
Inovațiile și în mod special eco-inovații, ajută la dezvoltarea noilor tehnologii, procese,
produse, servicii și modele de afaceri necesare pentru a ne schimba modele de producție și
consum. Sprijinirea proiectelor inovatoare relevante pentru eficiența resurselor și
economia circulară sunt puncte cheie ale planului de acțiune a economiei circulară.

Un indicator important al mediilor de inovație, cercetare și dezvoltare este indicele
"EcoInnovation", unul dintre indicatori tematici în eficiența resurselor . Aceasta măsoară
inovații care reduc utilizarea resurse naturale și reducerea eliberării de substanțe nocive în
întreg ciclu de viață al produselor .

În graficul următor (vezi figura 5) este prezentată o comparație al acestui indice de
performanță a statele membre cu media UE la nivelul 2016 (indicele UE = 100). Observăm
în top state precum Germania, Luxembur g, Finlanda sau Danemarca iar la polul opus,
România, Malta, Ungaria sau Bulgaria.

Figura 5. Indicele Eco-Innovation în țărilor membre UE – 2016
Sursa : Eco-innovation Observatory 2017

26

Eficiența energetică

Progresul spre o economie mai eficientă din punct de vedere al consumului de resurse
implică și reducerea consumului de energie în toate etapele lanțului energetic, de la
producție până la consumul final. Acest lucru implică furnizarea mai multor servicii pentru
aceeași intrare de energie sau aceleași servicii pentru mai puțin aport de energie.

Accentul puternic pus pe eficiența energetică este în conformitate cu obiectivele stabilite în
cadrul strategiei UE pentru 2030. Prin utilizarea energiei în mod eficient, europenii își pot
reduce facturile de energie și pot ajuta la protejarea mediu înconjurător , lucru benefic
pentru sănătatea publică.

Un indicator util pentru evaluarea eficienței energetice este productivitatea energetică,
aceasta măsoară productivitatea energiei consumate. Acest indicator este raportul dintre
PIB și consumul intern brut de energie pentru un an calendaristic dat, fiind exprimat în
Euro pe kg de ulei echivalent.

În figura 5 putem observa reprezentarea grafică care ne prezintă productivitatea energetică
în diferitele state membre UE la nivelul anului 2016. În 2016, productivitatea energetică în
UE a ajuns la 8,3 EUR / kg echivalent ulei, cu 20,3% față de nivelurile din 2006.

Figura 6. Productivitatea energetică a țărilor membre UE – 2016
Sursa : Eurostat 2017

Conform raportului privind evoluția eficienței energetice al Comisiei Europene, per
ansamblu UE devine tot mai eficientă din punct de vedere energetic. Consumul de energie
a scăzut semnificativ între 2005 și 2014: consumul de energie primară a fost în scădere cu
12% și consumul final de energie a scăzut cu 11% pentru perioada 2005-2014.
27

Reciclar ea deșeurilor municipale

Reciclarea poate ajuta la reducerea consumului de resurse, prin colectarea materialelor
reutilizabile și reintroducerea lor în procesul de producție. Cerere mai redusă pentru
materiile prime reduce cererea pentru extragerea resurselor primare și, în general, daunele
cauzate mediului prin producerea deșeurilor .

Indicatorul tematic pentru reciclarea deșeurilor este rata de reciclare a deșeurilor
municipale. Acesta cuantifică proporția reciclată de deșeuri municipale (inclusiv compost
digerat anaerob) din deșeurile municipale totale. Deșeurile municipale constau în mare
parte din deșeurile generate de gospodării, dar pot include, de asemenea deșeuri generate
de întreprinderile mici și instituțiile publice. Această parte poate varia între țări în funcție
de sistemul de management al deșeurilor .

Conform graficului din Figura 7, care ne ilustrează diferitele rate de reciclare în statele
membre UE la nivelul anului 2016, putem observa în capul listei din nou Germania și
Austria pe când România nici la acest aspect nu are o poziție lăudabilă.

Figura 7. Rata de reciclare în țările membre UE – 2016
Sursa : Eurostat 2017

În ultimul deceniu UE a crescut continuu proporția de deșeuri municipale reciclate,
Ajungând la 45% 21 în 2016, cu 10 puncte procentuale mai mult decât în 2007.
28

4. STUDIU DE CAZ

În scopul studiului de caz am ales un proiect implementat la nivel European în care
Primăria Municipiului Suceava este membru. Proiectul prezentat este unul care se axează
pe transferul de experiență din domeniul mediului, al eficienței energetice și a reducerii
amprentei de carbon.

Obiectivul principal urmărit în cadrul proiectului analizat este îmbunătățirea punerii în
aplicare a politicilor și programelor de dezvoltare regională, în special a programelor
pentru investiții pentru creștere și locuri de muncă și, după caz, programe ETC, care
abordează tranziția la o economie cu emisii reduse de carbon.

Conform studiilor UE, gestionarea încălzirii globale a costat 1% din PIB-ul global în
fiecare an, în timp ce inacțiunea ar putea costa de la 5% la 20%. Cu un minim de investiție
într-o economie cu emisii reduse de carbon, lupta împotriva schimbărilor climatice ar
aduce beneficii cumulate. Comisarul pentru acțiuni climatice și energie consideră "acum ar
trebui să trecem la punerea la scară deplină a tuturor acțiunilor necesare".

Această schimbare globală este prevăzută deși se subliniază un progres consecvent:
-creșterea gradului de conștientizare ecologică, așa cum este promovată prin
Declarația COP21 1 .
-acțiuni de teren în orașele europene (Agenda 21, Climă energetică Planuri, strategii
ecologice pentru locuințe, transport ..).
-mijloace financiare, adică 38 miliarde EUR Fonduri UE pentru investiții cu emisii
reduse de carbon 2014-20-20, de două ori mai mult comparativ cu 2007-13.

Paradoxul constă în faptul că în ciuda acestor măsuri în creștere luate de Uniunea
Europeană, totuși există o distanță uriașă de parcurs pentru a atinge obiectivele globale
privind schimbările climatice.

Dornic să promoveze valorile schimbului de cunoștințe și practici, proiectul MOLOC este
sprijinit de rețeaua de orașe din UE pentru energie durabilă. Inspirați de o abordare de jos
în sus, partenerii vor acorda atenție: să plaseze modul de viață al cetățenilor în centrul
atenției, să obțină însușirea părților interesate locale în cadrul întregului proces și să
propună un set de acțiuni care pot fi diseminate și extinse la o scară mai largă.

–
1 COP – Conference of Parties, o întâlnire anuală al tuturor națiunilor membre ale United Nations Framework
on Climate Change – 195 națiuni în total. 21 ne indică că este vorba de a 21a întâlnire.
29

Se prezintă astfel activitățile specifice proiectului, bugetul acestuia dar și rezultatele la
momentul prezent (proiectul fiind deja în faza de implementare și monitorizare).

4.1. PREZENTAREA PROIECTULUI MOLOC

MOLOC (Low carbon urban morphology) – Noi structuri, exemple de guvernare și
provocări pentru orașe în tranziție energetică.

Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul Programului de Cooperare
Interregională INTERREG EUROPE
Axa prioritară 3 "Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de
carbon în toate sectoarele"
Prioritatea de investiții 4(e) "Promovarea unor strategii cu emisii scăzute de dioxid de
carbon pentru toate tipurile de teritorii, în special pentru zonele urbane, inclusiv
promovarea mobilității urbane multimodale durabile și a măsurilor de adaptare relevante
pentru atenuare.

Partenerii proiectului: Lille – Franța – partener lider; Torino – Italia; Hambur g –
Germania; Suceava – România; Institutul Central de Minerit (Central Mining Institute –
CIG) – Polonia; Asociația Europeană a Autorităților Locale – Orașe Energie (Ener gy
Cities). În imaginea de mai jos putem vedea localizarea pe hartă a tuturor partenerilor
proiectului.

Figura 8. Localizarea partenerilor MOLOC
Sursa : www.interregeurope.eu/moloc
30

4.1.1. OBIECTIVELE PROIECTULUI MOLOC

Obiective tematice
Îmbunătățirea punerii în aplicare a politicilor și programelor de dezvoltare regională, în
special a programelor pentru investiții pentru creștere și locuri de muncă și, după caz,
programe ETC, care abordează tranziția la o economie cu emisii reduse de carbon. Precum
și promovarea strategiilor cu emisii reduse de carbon pentru toate tipurile de teritorii, în
special pentru zonele urbane, inclusiv promovarea mobilității urbane multimodale durabile
și măsuri de adaptare relevante pentru atenuare.

Obiective specifice
Dezvoltarea unui set de recomandări și acțiuni referitoare la:
-identificarea de soluții de reducere a emisiilor de dioxid de carbon aplicabile în
planificarea urbană;
-identificarea de noi măsuri financiare viabile care pot fi utilizate ușor de autoritățile
locale în procesul de implementare a măsurilor de reducere a emisiilor de dioxid
carbon;
-definirea unui model de Oraș cu emisii reduse de dioxid de carbon;
-transferul de bune practici și experiență atât la nivel european (între orașele
partenere), cât și la nivel regional și național – între orașele interesate în
implementarea de soluții tehnice pentru reducerea emisiilor de CO2 .

4.1.2. DURA TA ȘI ETAPELE DE IMPLEMENT ARE

Partenerii MOLOC propun să se concentreze asupra piedicilor care limitează impactul
politicilor și acțiunilor locale. Adunând orașele implicate în strategiile de tranziție
energetică, proiectul constă în proiectarea și testarea colectivă a modalităților inovatoare de
realizare a orașelor cu emisii reduse de carbon printr -un program de trei pași:

1 – 2017 / 2018: Analiza modelelor sociale, culturale, economice și politice, într-o abordare
holistică a dezvoltării urbane durabile.
2 – 2018 / 2019: Proiectarea planurilor de acțiune locală, bazate pe o evaluare critică
comună și pe un proces de învățare încrucișat.
3 – 2019 / 2021: Implementarea și monitorizarea planului de acțiune: sistem și rețele de
gestionare a eficienței energetice, comportamente alternative, recomandări politice.

Proiectul se desfășoară pe o durată de 60 luni începând cu luna ianuarie 2017, din care:
-Faza 1 de implementare – 36 luni: dedicată învățării interregionale și a pregătirii
punerii în aplicare a lecțiilor rezultate din cooperare, prin elaborarea unui Plan
Local de Acțiune. Planul Local de Acțiune este un document care oferă detalii
despre modul în care lecțiile învățate din cooperare vor fi implementate în scopul
31

de a îmbunătăți instrumentul de politică locală abordat. Element esențial al acestei
etape este crearea unui grup local/regional de lucru. Prin acest grup părțile
implicate se asigură că învățarea interregională nu rămâne la nivel individual, ci
include, toate nivelurile părților interesate. Constituirea grupului este văzută ca o
oportunitate de implicare a organizațiilor ce nu sunt eligibile pentru INTERREG
EUROPE, dar sunt totuși importante pentru definirea politicilor publice, respectiv
în definirea politicilor ce privesc reducerea emisiilor de carbon la nivelul orașelor .
-Faza 2 de implementare – 24 luni: dedicata monitorizării punerii în aplicare a
Planului Local de Acțiune.

4.1.3. BUGETUL ȘI SURSELE DE FINANȚARE ALE PROIECTULUI

Bugetul total al proiectului este de 369 652.00 Euro din care 85% fiind suportat de Fondul
European de Dezvoltare Regională (ERDF). În tabelul de mai jos (vezi Tabelul 2) reiese
bugetul alocat fiecărui partener .

Parteneri Buget Total ERDF
Lille – Franța €369,652.00 €314,204.20
Asociația Europeană a Autorităților Locale – (Energy Cities) €135,450.00 €115,132.50
Suceava – România €178,015.00 €151,312.75
Hamburg – Germania €277,800.00 €236,130.00
Institutul Central de Minerit (CIG) – Polonia €220,820.00 €187,697.00
Torino – Italia €264,000.00 €224,400.00
Buget Total €1,445,737.00 €1,228,876.45
85.00%
Tabelul 2: Bugetul alocat fiecărui partener MOLOC

În cadrul MOLOC Municipiului Suceava este i se alocă suma de 178.015 Euro, din care:
-85%, respectiv 151.312,75 euro, reprezintă contribuția Uniunii Europene din
Fondul de European de Dezvoltare Regională;
-13%, respectiv 23.141,95 euro, reprezintă contribuția de la bugetul de stat al
României;
-2%, respectiv 3.560,30 euro reprezintă contribuția locală aferentă Municipiului
Suceava.

Bugetul alocat Municipiului Suceava de 178.015 Euro, se împarte astfel:
-67.000 euro reprezintă suma corespunzătoare plății salariilor angajaților pentru
timpul alocat activităților de implementare a proiectului (din aceștia 3.560,30 euro
reprezintă contribuția Municipiului Suceava la proiect);
-10.050 euro au fost bugetați pentru cheltuieli administrative;
32

-37.965 euro sunt alocați efectuării unor deplasări ale echipei de proiect și a
reprezentanților Grupului Local de Sprijin legate de scopul prezentului proiect și al
Programului INTERREG EUROPE (întâlniri transnaționale, vizite de studii,
conferința finală a proiectului);
-52.000 euro sunt destinați contractării unui firme de consultanță care să realizeze
Planul de Acțiune (inclusiv Auditul energetic la nivelul municipiului Suceava și a
listei de proiecte referitoare la eficiență energetică propuse a fi implementate în
următorii 5 ani), să traducă documentului în limba engleză, să ofere consultanță pe
durata implementării proiectului;
-6.000 euro sunt destinați serviciilor asociate organizării întâlnirilor cu Grupul Local
de Sprijin (birotica, traduceri, materiale de diseminare, catering);
-2.000 euro sunt destinați organizării întâlnirii cu partenerii proiectului la Suceava
(transport intern, materiale suport, catering);
-3.000 euro sunt pentru asigurarea diseminării și vizibilității proiectului (pliante,
afișe, newsletter -uri, broșuri).

4.2. MODUL DE DESFĂȘURARE A PROIECTULUI MOLOC

Anul 2017 marchează începutul derulării proiectului MOLOC. Între 2017 și sfârșitul
anului 2019 se constituie un grup de lucru care participă la o serie de activități de educare
și transfer de experiență de la celelalte orașe și instituții partenere. Dintre acestea amintim:

-Vizita de studiu nr. 1 – Torino, Subiecte: Revizuirea Planului general al orașului:
concentrat pe politici pentru emisii reduse de carbon, integrarea dezvoltării durabile
în planificarea spațială și strategia metropolei europene Lille: ambiții și provocări;
-Vizita de studiu nr. 2 – Katowice , Subiecte: Acțiuni de eficiență energetică în
Silezia, planul economic al Katowice, Transformarea sistemului de transport
Katowice.
-Vizita de studiu nr. 3 – Hamburg, Subiecte: HafenCity – unul dintre cele mai mari
proiecte urbane din Europa
-Vizita de studiu nr. 4 – Lille, Subiecte: Prezentarea unui prototip de casă
modernizată HABITER 2030 pentru contextul european Solar Decthlon 2019,
proiectul Boris Vian, Clădirea socială pasivă administrată de PARTNEORD în
interior proiectul urban "Bois Habité", "Saint-Sauveur". Creșterea gradului de
conștientizare construirea utilizatorilor printr -o funcție de "consilier pentru energie"
introdusă de orașul Lille și utilizarea strategiilor de comunicare a
comportamentelor dorite pentru utilizatori sub formă de năvălii care au fost învățați
în timpul unei vizite la clădirea Rizomm.

33

Prin participarea unui grup de lucru regional ce implică diverși actori relevanți de la nivel
local, județean și regional se urmăresc atingerea următoarelor rezultate:
-creșterea încrederii actorilor relevanți în implementarea la nivel urban a
măsurilor/soluțiilor de eficiență energetică necesare în vederea creării unui Oraș cu
emisii reduse de dioxid de carbon
-creșterea gradului de conștientizare și cunoaștere a actorilor relevanți cu privire la
impactul reducerii emisiilor de dioxid de carbon asupra vieții oamenilor și a
mediului
-grad de conștientizare crescut cu privire la sursele de energie verde, eficiența
energetică și modalități alternative de transport

4.3. STUDII EFECTUATE ÎN CADRUL PROIECTULUI

Se efectuează de asemenea o serie de analize și studii (pentru a servi la elaborarea unui
plan de acțiune local):
-analiza situației actuale privind emisiile de dioxid de carbon la nivel urban
-identificarea soluțiilor tehnice și a propunerilor de proiecte care pot fi implementate
în vederea atingerii conceptului de Oraș cu emisii reduse de dioxid de carbon
-un complex "audit energetic" la nivel urban

Potrivit auditului energetic, la nivelul anului 2017, anul de bază luat în considerare în
elaborarea auditului energetic, distribuția energiei consumate de sectoare este prezentate
după cum urmează:

-Industrie – conform analizelor făcute, se estimează că sectorul industrial este
responsabil pentru 38,5% din consumul total de energie evaluat în localitate.
-Clădiri rezidențiale – conform analizelor făcute, se estimează că sectorul
rezidențial este responsabil pentru 34,3% din consumul total de energie evaluat la
nivelul localității.
-Transport – desfășurarea activității de transport în Suceava implică o energie
consum de 218.642 MWh / an, ceea ce constituie 17,9% din total consum estimat
pentru 2017.
-Clădiri și instalații / instalații municipale – consumul final total de energie din
sectorul clădirilor și echipamentelor / instalațiilor municipale în 2017 este de
76.004 MWh, care reprezintă 6,2% din consum la nivelul municipalității.
-Clădiri terțiar e (non-municipale) – conform estimărilor făcute, anuale consumul
de energie pentru acest sector reprezintă 3,0% din energia totală consumată la
nivelul municipiului Suceava.
34

-Iluminatul public municipal – reprezintă consumul total de energie pentru
iluminatul public 0,1% din energia totală estimată a fi consumată la nivelul
municipiului Suceava în 2017.

În urma auditului energetic, se estimează că utilizarea energiei necesară pentru
desfășurarea activităților analizate generează 321.431 tone echivalent CO2/ an. Prin
urmare, se estimează că amprenta de carbon la nivelul municipiului Suceava în 2017 este
de 2,73 tone echivalent CO2 / locuitor / an.

Cu excepția sectorului industrial, unde responsabilitățile municipalității în ceea ce privește
reducerea emisiilor de carbon emisiile de dioxid sunt limitate, se observă că impactul
major în ceea ce privește emisiile de CO2 ține de clădirile rezidențiale și publice și de
transport și astfel se propun o serie de recomandări specifice acestui sector , precum
implementarea unui sistem modern electric pentru transportul public.

4.4. ANALIZA SWOT

Consumul de energie și emisiile de carbon din Suceava sunt influențate atât de factori
interni, cât și de factori externi. Pentru a cunoaște acești factori, este necesară o analiză
SWOT pentru a identifica modalitățile de a influența și corecta efectul acestora.

STRENGTHS / PUNCTE TARI:
-Existența sistemului de energie termică centralizată;
-Punerea în funcțiune în 2014 a instalației de cogenerare de înaltă eficiență, realizată
într-un parteneriat public-privat între Termica Suceava și Adrem Invest SRL;
-Modernizarea cu 35% a infrastructurii aferentă sistemului centralizat de distribuție
a energiei termice (modernizarea a 18 puncte termice și a rețelelor de conectare și
distribuție aferente a 16 puncte termice, precum și aproximativ 6,3 Km de rețea
primară, în cadrul proiectului "Modernizare a sistemul de termoficare din
Suceava", implementat în perioada 2006-2013);
-Reabilitarea a 76 de blocuri, inclusiv 3.531 de apartamente cu o suprafață totală de
260.945,4 metri pătrați prin Programul național pentru îmbunătățirea eficienței
energetice a blocurilor de locuințe, conform OUG 19/2009.

WEAKNESSES/ PUNCTE SLABE:
-Multe dintre rețelele primare și secundare, precum și instalațiile și echipamentele
termice din punctele termice, au o vechime de peste 30 de ani, condiții în care au
un grad avansat de utilizare, fiabilitate scăzută și pierderi semnificative de apă și
căldură, necesitând reparații frecvente. , care duc la înregistrarea costurilor de
exploatare ridicate;
35

-Eficiență scăzută a punctelor termice (aproximativ 60%), datorită vârstei
echipamentelor (pompe de circulație a încălzirii, pompe de apă caldă, pompe de
adăugare, sistem de expansiune etc.).
-Eficiență scăzută a electro-pompei (aproximativ 50%), ceea ce duce la un consum
mare de energie electrică și performanțe reduse și nu este adecvat caracteristicilor
rețelelor de distribuție;
-Creșterea consumului de resurse (gaze naturale și electricitate);
-Individualizarea sistemelor de încălzire, rezultând emisii mai mari de carbon decât
dacă sistemul ar fi centralizat;
-Lipsa unui cadru legislativ stimulant care să-i determine pe proprietari să-și izoleze
clădirile;
-Lipsa informațiilor adecvate ale populației cu privire la efectele negative pe care
stilul de viață actual îl are asupra mediului;

OPPOR TUNITIES / OPOR TUNITĂȚI
-Existența posibilităților de finanțare pentru achiziționarea sistemelor de încălzire cu
energie regenerabilă;
-Disponibilitatea surselor de finanțare (Programul operațional de infrastructură mare
(POIM)) la care s-ar putea accesa modernizarea sistemului de termoficare;
-Disponibilitatea surselor de finanțare (Programul Operațional Regional, Axa
prioritară 3, Prioritatea de investiții 3.1, Operațiunea A – Clădiri rezidențiale) care
ar putea fi accesate pentru a crește eficiența energetică a clădirilor rezidențiale;
-Existența unei legislații privind standardele pe care trebuie să le îndeplinească
clădirile rezidențiale

THREA TS / AMENINȚĂRI
-Dificultăți în accesarea finanțării pentru modernizarea sistemelor de termoficare;
-Dificultăți în accesarea finanțării pentru creșterea eficienței energetice a clădirilor
rezidențiale (birocrație, cofinanțare suportată de municipalitate și proporții);
-Tendința proprietarilor renunțați de la sistemul de încălzire urbană și instalarea de
sisteme individuale (cazane pe gaz);
-Puterea financiară diferită a locuitorilor aceluiași bloc de locuințe.

4.5. REZULTATE OBȚINUTE: PLANUL LOCAL DE ACȚIUNE

Unul din rezultatele cele mai importante ale prezentului proiect este elaborarea unui plan
de acțiune local care cuprinde:
-măsuri și acțiuni inovatoare
-măsurile propuse de stakeholderi
-reglementări locale în vederea definirii unui model de Oraș cu emisii reduse de
dioxid de carbon
36

Toate orașele partenere au avut până în 2019 să co-elaboreze un plan de acțiune cu părțile
interesate locale, înainte de a-l implementa în 2020-2021.

Prin intermediul Planului Local De Acțiune se propune implementarea unui set de acțiuni
locale pentru eficiența energetică și reducerea emisiilor de CO2. Toate cele 5 proiecte
propuse spre implementare în perioada 2020-2024 sunt menite sa fie finanțare în proportie
de 70-85% din fonduri europene nerambursabile, 10-15% din subvenții guvernamentale și
doar un procent de 2-5 % din bugetul local.

ACȚIUNEA 1 – "Reducer ea emisiilor de CO2 prin implementar ea unei noi sistem de
transport public integrat și ecologic al sistemului de transport public"

În situația actuală, preponderent mijloacele de transport public au vechime mai mare de 8
ani. Funcționarea acestora are asociat un impact negativ pronunțat asupra mediului,
inclusiv prin emisiile CO 2 . În ultimii ani au fost înregistrate progrese în procesul de înnoire
a parcului de vehicule. Recent, au fost introduse în circulație 5 autobuze electrice de
capacitate mică. Acestea circulă pe trasee care traversează zona centrală. Achiziționarea
autobuzelor electrice s-a realizat în cadrul proiectului ”Electromobilitate – vehicule
electrice pentru o municipalitate verde”, cu finanțare din Programul de Cooperare
Elvețiano – Român.

În cadrul acțiunii 1 se propun spre implementare două noi proiecte:

Proiect: "Sistem integrat ecologic de transport public pentru municipiul Suceava" –
cu un buget total de 24.655.266 Euro
Obiectivul general al proiectului este de a crea un mediu eficient, ecologic și un sistem de
transport public modern care are o acoperire la nivel metropolitan și care va reduce
emisiile de CO2 și va reduce fluxul de trafic.
Acesta este un proiect complex care include intervenții în zonele infrastructurii :
Construirea unei stații centrale moderne de autobuze, modernizarea stațiilor de transport
public, achiziționarea stațiilor de încărcare pentru autobuze electrice, reabilitarea
infrastructurii rutiere pentru îmbunătățirea condițiilor de trafic și siguranța rutieră;
Mijloace de transport: achiziționarea de autobuze electrice (25 de capacitate mare) și 10
autobuze de capacitate mică;
Sistemul de gestionare a traficului: implementare de sistem de e-ticketing centralizat,
sistem de informare a pasagerilor , supraveghere video, dispecerate video.

Proiect: "Achiziționar ea mijloacelor de transport în comun – autobuze electrice cu
lungimea de 12 m" – cu un buget total de 11.202.108 Euro
Pe baza acordului de parteneriat și a protocolului de asociere între Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice și Unității Administrative Teritoriale Municipiul
37

Suceava privind realizarea comună a unei ocazionale achiziții publice, achiziționarea unui
număr de 15 autobuze electrice cu o lungime de se vor realiza aproximativ 12 metri

Se estimează că finalizarea proiectelor propuse se va realiza în anul 2023, moment în care
parcul de mijloace de transport în comun va fi format integral din autobuze electrice.

ACȚIUNEA 2 – "Sprijinir ea eficienței energetice a locuințelor și a municipiului
clădiri"

Acțiunea 2 vine și ea cu doua propuneri de proiect:

Proiect: "Creșter ea eficienței energetice a clădirii Primăriei municipiului Suceava" –
cu un buget total de 1.930.000 euro și care are următoarele obiective specifice:
-Scăderea anuală a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădire în pe care
Primăria Suceava operează cu aproximativ 80%;
-Scăderea consumului anual de energie primară necesar pentru funcționarea clădirii
în care funcționează Primăria Suceava aproximativ 66%.

Proiect: "Crește eficiența energetică și reduce emisiile de CO2 în clădirile
rezidențiale" – cu un buget total de 4.800.000 euro
Scopul proiectului este reabilitarea a 26 de clădiri în următorii în anii 2020-2022. În
prezent, municipalitatea efectuează Studii de fezabilitate și tehnice documentații pentru
reabilitare (inclusiv măsuri de eficiență energetică) pentru 4096 apartamente.
Prima fază a proiectului (cu un număr total de 26 de clădiri cu 969 de apartamente) a
început și va fi încheiat în 2021 cu fonduri naționale și cu scheme de finanțare la bugetul
local.

ACȚIUNEA 3 – "Gestionar ea spațiului public prin dezvoltar ea ecologiei zone"

Iar în cadrul acțiunii 3 se face o singură propunere de proiect care cuprinde mai multe
amenajări de parcuri și spații verzi.

"Revitalizar ea spațiului public urban din municipiul Suceava" – cu un buget total de
3.424.000 EUR;
Proiect al cărui obiectiv general constă în reconversia și refuncționalizarea unor terenuri și
suprafețe neutilizate în municipiul Suceava. Acesta își propune să dezvolte o zonă din
155.560 mp în vecinătatea râului Suceava în zonele de sport și timp liber, incluzând o alee
belvedere (similară cu o promenadă). Cel mai mare zona amenajată este dedicată spațiilor
verzi.

38

5. REZULTATELE CERCETĂRII REALIZATE

PROIECTUL MOLOC nu este unul cu activități de investiții ci este legat mai mult de
transferul de experiență fapt care subliniază poziția României în contextul politicii de
mediu și a tranziției energetice și anume ne aflăm abia în faza de pregătire.

Prin constituirea unui grup de lucru regional s-au obținut progrese în privința educării și a
ridicării gradului de conștientizare a actorilor relevanți cu privire la impactul reducerii
emisiilor de dioxid de carbon asupra vieții oamenilor și a mediului, sursele de energie
verde, eficiența energetică și multe alte aspecte legate de acest subiect. Deasemenea
analizele și studiile situației actuale privind emisiile de dioxid de carbon care au deservit
un rol cheie în elaborarea planului de acțiune local.

Unul din rezultatele principale urmărite în cadrul proiectului este dezvoltarea unul plan de
viitor care să prezinte o abordare nouă de dezvoltare a orașelor atingând aspecte sensibile
precum calitatea vieții și eficiența energetică, aspecte strâns legate între ele.

Soluția la o problemă atât de complexă nu poate fi una simplă și astfel se recomandă un set
de acțiuni menite sa abordeze problema din mai multe direcții, transport, clădiri și locuințe
eficiente energetic și sporirea zonei verzi pentru o mai bună absorbție a dioxidului de
carbon.

Reducerea amprentei de carbon în mediul urban se află în strânsă legătură cu orientarea
către tipare de mobilitate durabilă. Atenție deosebită în acest sens revine transportului
public. Acest mod de transport are o contribuție importantă la obținerea unui mediu de
viață sănătos și atractiv .

Relocarea modală de la transportul cu autovehiculul personal la utilizarea modurilor
nemotorizate (pietonal și cu bicicleta) reprezintă una dintre soluțiile de mobilitate urbană
durabilă în care nevoia de deplasare se satisface cu impact redus asupra mediului, inclusiv
în ceea ce privește emisiile de CO 2 . Pentru obținerea acestor rezultate sunt necesare
intervenții prin care să se asigure accesul locuitorilor la infrastructură și mijloace de
transport – piste pentru biciclete, trotuare accesibile, zone pietonale atractive, biciclete care
pot fi închiriate etc. O altă soluție de deplasare cu impact redus asupra mediului este cea în
care se utilizează mijloace de transport alimentate cu energie electrică (vehicule electrice,
vehicule hibride plug-in).

Pentru a reduce amprenta de carbon din sectorul clădirilor se propune o soluție tehnică
care acoperă creșterea eficienței energetice.
39

6. CONCLUZII

Fără doar și poate cheia viitorului pentru o Europă cu emisii reduse de dioxid de carbon
constă în folosirea unui procent cât mai mare de energie din surse regenerabile. Avansul
tehnologic în domeniul energiilor alternative și reducerea consumului de energie vor
favoriza apariția unor oportunități imense în sectorul exporturilor și al industriei. De
asemenea, vor stimula creșterea economică și vor crea locuri de muncă.

Potrivit strategiei de diminuare a schimbărilor climatice elaborată de cercetătorii Stephen
Pacala și Robert Socolow de la Universitatea Princeton, cel puțin două milioane de
megawatti de energie regenerabilă vor trebui produse la nivel mondial în următorii 40 de
ani, pentru a înlocui complet și eficient centralele actuale alimentate de cărbuni și pentru a
face față nevoilor de energie din prezent până în 2050. Este un obiectiv care depășește,
probabil, orice și-a propus în trecut omenirea.

Energiile din surse regenerabile vor juca un rol hotărâtor în tranziția către un sistem
energetic curat. Europa și-a propus ca până în 2030 sursele regenerabile de energie să
asigure 32 % din consumul său total. În 2030, jumătate din producția de energie electrică
din UE va proveni din surse regenerabile. Până în 2050 electricitatea noastră ar trebui să
fie produsă fără emisii de dioxid de carbon.

Comisia Europeană vine cu propuneri care vizează sporirea nivelului de ambiție al UE în
domeniul climei pentru 2030. Legislația relevantă în materie de energie va fi evaluată și, în
cazul necesar , revizuită până în iunie 2021. Statele membre ale UE își vor actualiza apoi,
în 2023, planurile naționale privind energia și clima, pentru a reflecta noile ambiții din
domeniul climei.

UE și-a sporit în mod considerabil nivelul de ambiție stabilind noi obiective pentru 2030,
și anume: reducerea pe plan intern a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %
față de nivelurile din 1990, atingerea unei ponderi de cel puțin 32 % a energiei din surse
regenerabile, și creșterea cu cel puțin 32,5 % a eficienței energetice. Obiectivul privind
interconexiunile de energie electrică a fost stabilit pentru a îmbunătăți securitatea
aprovizionării cu energie prin creșterea acestuia cu până la 15 % în fiecare stat membru
până în 2030. De asemenea, au fost stabilite obiective obligatorii pentru 2030 de reducere
a emisiilor de carbon ale autoturismelor cu 37,5 % față de nivelurile din 2021, ale
camioanelor cu 31 % față de nivelurile din 2021 și ale camioanelor cu 30 % față de
nivelurile din 2019.

40

BIBLIOGRAFIA

https://op.europa.eu
https://www .worldener gy.org
https://ec.europa.eu/ener gy/sites/ener/files/documents/1_EN_ACT_part1_v8_0.pdf
Energia. Concepte și instrumente operaționale, Ed a 2-a, 2019/ Clara Volintiru, Marius
Stoian, Lăcrămioara Diaconu-Pințea
https://ec.europa.eu/environment/action-programme/
https://ec.europa.eu/info/ener gy-climate-change-environment_ro
https://ec.europa.eu/ener gy/topics/ener gy-strategy/ener gy-union_en
https://www .consilium.europa.eu/ro/policies/ener gy-union/
https://www .eea.europa.eu//publications/renewable-ener gy-in-europe-2018
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_16_307
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/ener gy/bloc-2.html
https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/ener gy/bubblechart/ener gy1.html#
https://eur -lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:5201 1DC0571&from=
EN
https://www .interregeurope.eu/moloc/
https://www .interregeurope.eu/fileadmin/user_upload/tx_tevprojects/library/file_15907518
54.pdf
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/european-semester_thematic-factsheet_resource-ef
ficiency_en_0.pdf
https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2019/RO/COM-2019-175-F1-RO-MAIN-P
ART-1.PDF

41