VICTOR GH1CAVII, SAVA NICOLAI, BORIS PARII MANUAL DE RECEPTURĂ Ediția a Ill-а, revăzută și completată Chișinău Centrnl Editorial-Poligrafic Medicina… [619610]
MINISTERUL SANATĂ ГО AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
NICOLAE TESTEMIȚANU
CONSTANTIN MATCOVSCHI,
VICTOR GH1CAVII, SAVA NICOLAI,
BORIS PARII
MANUAL
DE RECEPTURĂ
Ediția a Ill-а, revăzută și completată
Chișinău
Centrnl Editorial-Poligrafic Medicina
2003
CZU 615.4 (075.X )
M 30
Aprobat de Consiliul m etodic central al
Universității de Stat de M edicină și Farmacie
Nicolae Testemițanu
Recenzenți: Vasile I. PR O C O PIȘIN — mem bru-cores-
pondent al A Ș RM, profesor universitar
Pavel S. BOȚOLIN — conferentiar universitar
Corector: Nicolae Bătrânu
M achetare computerizată: Valentina Vlas
Descrierea CIP a Camerei National с a Cărții
Manual de receptură/Constantin Matcovschi, Vic
tor Ghicavâi, Sava Nicolai, Boris Parii. – Ed. a II I-a, re-
văz. și compl. – Ch.: Centrul Ed.-Poligr. Medicină , 2003.
– 150 p. * r *
ISBN 9975-9588-8-5
300 ex.
615.4(075.8)
ISBN 9975-9588-8-5© CEP Medicină. 2003
© Procopișin V., Boțolin P., 2003
P R E F A T Ă9
Progresul vertiginos al științei și tehnicii din perioadapostbelică
s-a răsfrânt pozitiv și asupra recepturii. Apariția tehnologiilor de
vârf a făcut posibilă renunțarea treptată la formele medicamentoase
magistrate detipulpdlulelor, pulberilor, soluțiilor sterile extemporale
etc., atât de răspândite odinioară și pentru a căror preparare era
nevoie de multă muncă manual ă puțin productivă. Formele
medicamentoase industriale, inclusiv comprimat&e, capletele, fiolele
și capsulele, au devenit, in prezent, medicamentele ’ cel mai frecvent
intrebuințate și mai solicitate, fiind in acelașitimpși mai convenabile,
și mai accesibile.
О realizarc de ultirnă orăin domeniul ikrmaccutjcii sunt formele
retard, care au redus coiisiderabil reacțiile adyerse ale medicamentelor
și au modificat in multe cazuri Tusăși tacțica ^nnacoterapeutică a
medicilor. Drept exemplu grăitor pot șervi in acest sens comprimatele
retard, la prepararea cărora se utilizează substanțe și chiar albumine
inventate de om, inexistente deocamdată in natură, deosebit de
eficiente și inofensive in multe boli ale secdlului nostru.
Aceste și multe alte inovații din domeniul farmaceuticii au
condiționat și schimbări iti modul de prescripție a medicaftientelor,
pe care autorii au tins să le reflecte in manualul de față. Manualul
este adresat, in primul rând, studenților- care incup studiul far-
macologiei; sperăm insă că va fi util și medjjeUor practicieni.
Autorii vor fi receptivi la once observație și propunere din
partea cititorilor. .
Constantin Matcovschi
Victor Ghicavii
Sava Nicolai
Boris Parii
3
PARTEA INTRODUCT1VĂ
1. RECEPTURA. REȚETA
Receptura este partea farmacologiei care se ocupă de studiul
metodelor de prescriere a medicamentelor, adică de completare
corectă a retetei
Rețeta, sau ordonartța, este un docum ent prin case medicul
se adresează in scris la fannacist pentru a-1 informa despre
medicamentul recornandatpacientului său, compozițialui, modul
de preparare și administrare. Eaconține și indicații pentru pacient,
in limba cunoscuta de el, privitoare la utilizarea medicamentului
prescris. Rețeta este un document medico-legal și financial im
portant, deoarece de conținutul ei depinde sănătateapacientului
și cheltuielele institutiilor medicale, preconizate asistenței cu
medicamente, costul căroraeste compensat integral șau partial
pentru anumite categorii de pacienți. Rețeta trebuie scrisă citeț,
fară greșeli, cu stiloul sau pixul. In conformitate cu ordinul
M inisterului Sănătății al Republicii M oldova nr. 195 din
01.07.2000, se institute 3 tipuii de formulare de rețetă: nr. I –
p e n tm prescrierea și livrarea medicamentelor, nr.2 – pentru
prescrierea și livrarea stupefiantelor și preparatelorpsihdtrope
și nr. 3 – pentru prescrierea și livrarea medicamentelor gratuite
sau cu inlesniri.
4
F orm ularul de Rețetă nr. 1
pentru prescrierea și livrarea m edicam entelor
(dim ehsiuni 100 m m x 200 m m )
Ștam pila de antet a instituției m edico-sanitare
M edicul Tel
R e t e t ă
D ata prescrierii rețetei 200
(numele și prenumclc bolnavului)
am
Preț Rp.:
L.P.
Sem nătura și parafa m edicului
Rețeta e valabilă 10 zile, 2 luni (specificare)
VERSO
formularuLui de rețetă nr. 1
CĂLĂUZA MEDICULUI
> Este obligatorie completarea tuturor datelor prevăzute in
formular.
> Amprenta ștampilei de antet a mstituției medico-sanitare
(persoanăfizică saujuridică) trebuie săfie vizibilă, pentru a fi
ușor lecturată denumirea și numărul institute! Dacă denumirea
unitătii medico-sanitare este aplicată de tipar, atunci ștampila
de antet nu se aplica
> Denumireamedicammtului, conținutul formei medicammtoase
extemporale (denumirile ingredientelor), demersul către
farmacist privind prepararea formei medicamentoase și
eliberarea ei din farmacie se prescriu in limba română sau
latină, citeț, clar, cucemealăsaupix; suntinterzise corectările.
> Se admite numai prescrierea pe un formular doar a unui me
dicament din grupa toxicelor, stupefiantelor sau psihotropelor.
(tab. 3,listanr. 1,2,3).
> Se admit numai abrevierile specificate in “Regulile generale
de prescriere a medicamentelor”.
> Cantitatea substanțelor lichide se prescrie in mililitri (Sol.
bromură de sodiu 3% – 200 ml), grame (glicerol — 10,0) sau
picături feol. epmefrjhaTcTorhidrat U , 1% Bgtts Х Я |; a celor
solide — in grame (bromură de sodiu – 3,0) sau unităti de
acțiune Internationale (benzilpemcilină, sare de sodiu lO O Q O O O
Ui):
> Modul de administrare se prescrie in limba română sau limba
vorbită de pacient, nu se admit indicatii de ordin general:
“Intern”, “Cunoscut” etc.
> Semnătura medicului se confirmăcuparafapersonală.
> Specificarea termenului valabilității rețetei se face prin
bararea inutilului.
Data A recepționat A preparat A ve lit ic at A eliberat
FormuIarM de retetă nr. 2 »
pentru prescrierea și livrarea stupefiantelor și psihotropelor
(di mens i uni 100 mtnx 150 mm)
DOCUMENT DE EVIDENȚĂ STRICTĂ
Ștam pila de antet a unității m edicb-sanitare
M edieul Tel:
R e t e t ă9
Seria nr.
D ata prescrierii rețetei
“ 200
(numele și prenumele bolnavuiui)
V ârstă ani. Fișa m edicală nr.
P re t
– * R p : ,
Sem nătura și parafa , ;
medicului <
Sem nătura m edicului șef-adjunct 4
in problem e
curative “L.P.
L Ș
Rețeta e valabilă 7 zile
7
VERSO
formularului de rețetă nr. 2
CĂLĂUZA MEDICULUI
> Este obligatorie completarea tuturor datelor prevăzute in
formular.
> Amprenta ștampilei de antet a institutiei medico-sanitare
(persoanăfizică saujuridică) trebuie să fie vizibilă, pentru
a fi ușor lecturată denumirea și numărul institutiei. Dacă
denumirea unitătii medico-sanitare este aplicată de tipar,
atunci ștampila de antet nu se aplică.
> Seriaprezmtăabreviereamunicipiului (județului) in care este
amplasată unitatea medicală și se aplică in mod tipografic;
numărul rețetei contine sase semne.
> Denumirea medicamentuiui industrial, conținutul fonnei
medicamentoase extemporale (denumirile ingredientelor),
dem ersul către farm acist privind prepararea formei
medicammtoase și eliberarea ei din farmacie se prescrie in
limba română sau latină, citeț, clar, cu cemeală sau pix; sunt
interzise corectările.
> Se admite prescrierea pe un formular numai a unui medi
cament din grupa toxicelor, stupefiantelor saupsihotropelor.
> Se admit numai abrevierile specificate in “Regulile generale,
de prescriere a rețetelor”.
> Cantitatea substanțelor lichide se prescrie in rmlilitri, grame
sau picături; a celor solide – in grame sau unități de acțiune
intemationale.
> Modul de administrare se prescrie in limba română sau limba
vorbită de pacient, nu se admit indicate de ordin general:
“Intern”, “Cunoscut” etc.
> Semnătura medicului se adeverește cuparafapersonală.
curative.
> Rețetă se legiferează obligatoriu cu ștampila rotundă a unitătii
medico-sanitare. ț
> Formularele de rețetă se află la evidență cantitativă.
8
Data A recepționat A preparat A vjcrificat A eliberat
1 1 ?
A cest ffcrmular serve^te pentro prescrierea âu^stanțelor
stupefiante după normative speciale, care pot fi sporite pentru
boJnsvâiincurabiM; : ^
; * Formularul de rețetă nr.3
pentru prescrierea și livrarea medicamentelor, costul cărora se
compensează integral sau partial
(dmiensiuni 100n m ix 206mrn) л
Ștampila de antet a unitătii medico-sanitare
. – • • ..1 < • * * -(1)
Medicul
Tel.2
. . . . . . . R e?. ț e t â
. Seria : Nr.
Data prescrierii rețetei 200
1. Gratuit 2. Cu preț re^is 50%
В a _ L „
О (numcle și prenumele bolnavului) (3)
L
N Vârstă»; ani Fișa m edic^ă Nr. ^ : и
A
VAdresa domiciliultii. …ș ș — . if. .
. rv
Preț R p : . – ș – ::
. Semnătura și parafa medicului -t n •L.P.
i‘; *
^ Rețeta'valabila 7 МЫ, 10 МШ , 2 h jm ^eefficâreX ’ "v
9
VERSO
formularului de rețetă nr. 3
CĂLĂUZA MEDICULUI
> Este obligatorie completarea tuturor datelor prevăzute in
formular.
> Amprenta ștampilei de antet a unitătii medico-sanitare trebuie
să fie vizibilă pentru a fi ușor lecturată și numărul institutiei.
D acă denumirea institutiei sanitare este aplicată de tipar,
atunci ștampila de antet nu se aplică. Codul unitătii medico-
sanitare se va aplica in cazul prelucrării automatizate a
rețetelor.
> Seriaprezmtăabreviereamunicipiului (județului) in care este
amplasată unitatea medicală și se aplică in modtipografic;
numărul rețetei confine 6 semne.
> Codul medicului (2) se va aplicain cazul anaUzei automatizate
a retetelor.>
> Rețetă gratuită se specificăprin mcercuirea cifrei 1 șibararea
cifrei 2 și ainscripjiei “cupreț reduș 50%”; rețetă cu inlesniri
de 50% din preț se specifică prin mcercuirea cifrei 2 și
bararea cifrei 1 și a inscripției “gratuit”.
> Codul ^ u p e i (3) prezintă numărul de ordine a categoriilor
dejpersoane și bolnavi care beneficiază de gratuități și
mlsesnni in procurarea medicamentelor; codul grupei se va
specifică de către medicul ce prescrie rețetă.
> Dataprescrierii rețetei, nurnele, vârsta, nr. fișei medicale,
adresa domiciliului bolnavuluiși numele mediculuisunt date
obligatorii pentru rețetă.
> D en u m irea m ed icam en tu iu i, co n țin u tu l form ei
medicamentoase extemporale (denumirile ingredientelor),
dem ersul către farm acist privind prepararea formei
medicamentoase și eliberarea ei din farmacie se prescrie
in limba română sau latină, citeț, clar, cu cemeală sau pix;
suntinterzise corectările.
> Pe un formular se va prescrie numai un medicament.
10
> S e admit numai abrevierile specificate in “Regulile generale
de prescriere a rețetelor”. , ^ v ,
> Cantitatea substanțelor lichide se prescrie in mililitri, grame
sau picături, a celor solide – in grame sau unitați de acțiune
internaționale. w
>M odul de administrare se scne in limba română sau in limba
vorbită de pacient; nu se admit indicații de ordin general:
“Intern”, “Cunoscuf’ etc.
> S emnătura medicului se confirmă cu parafa personală.
> Formularele de rețetă se află la ev id e n t cantitativă.
j^Data A recepționat A preparat A verificat A eliberat
\
In mod gratuit medicamentele se elțberează unor anumite
categorii de pacienți, concretizate prin botărârile respective ale
guvemului (copii până la 3 ani, copii handicapați, bolnavii cronici de
tuberculoză, diâbet zaharat și insipid, SIDAetc). Ojum ătate din
costul remediilor medicamentoase iiplătesc persoanele specificate
prin hotărâri guvemametttale speciale, cum suntpersoanele deco
rate, pensionate, invalide etc.
I Rețetă are patru părți componen țe ^ u p erșcripția, inscnpția,
supscnppă și
Formularele de rețetă au superscriptia dej a impnmată.
Superscriptia (superscriptio) consta din antet sau ștampila de
antetainstitujiei (mtreprinderii) sanitare sauaniedicului particular.
In cazul institutiei de stat, in superscript se mai indi^num de medicului
care a prescris rețetă și telefonul lui, numărul și seria formularului,
data prescrierii rețetei, numele și prenumele bolnavului și vârsta
acestuia. Medicul particular iși pune inantetaceleași date < ?a și in
cartea de vizită (adresa; nr. licenței, date de ейаегаге și termemjl de
valabilitate a ei și denumireainstituției care aelibesat-o). Superscriptia
seterminăcu demersul către farmacist cucuvântulRp.: abreviatura
lui Recipe – “ia” (de la verbul a lua). Această adresare se mai
numește Invocație (invocațio). ' •.. j'
A doua parte a rețetei, Inscripția (inscriptio sau designatio
materiarum), probabil cea mai importantă, confine denumirea
medicamentului in prescripția oficinală sau industrială, denumirea
formei farmaceutice, in unele cazuri dozele respective și numărul
prizelor. In cazul medicamentelor magistrate se enumeră toate
ingredientele medicamentului solicitat, aranjate dupăimportanța
lor (substanțade bază, adjuvantul, corectivul, excipientul). Doza
fiecărei substanțe se indică din partea dreaptă a formularului, imediat
după denumirea substanței, in același rând cu ea sau, dacă nu
incape, in râncM următor, insă tot din partea dreaptă. inscripția se
scrie in ltmba română.
Exemple de inscripție:
a) specialități "
R p.: Comprimate eugtticon N~30.
Rp.: Cornprim^emaninfl 0,00175 N 120.
in primul caz nu s-a indicat doza, deoarece eugluconul se
livrează numai in comprimatea 5 mg. In cazul maninilului, doza
s-a indicat, fiindcă există. comprimate maninil și cu alte doze, și
anume 3,5 mg și 5 mg. ,
b) forme magistrale
Rp.: Ac. salicilic
Resorcină
Metronidazol âa3,0
Cloramphenicol 2,5
Ac. boric 1,5
Alcool etilic 96% ad 50 ml
fârmaceutieă a specidității sau modul de ргфагаге a medicamentului,
dacă acesta este unui magistral, caracteristic pentru fiecare din el
(Misce fiât pulvis etc ) și manărul prizelor prâi indicația “Da tales
doses numero 10”, deci eliberează 10 asemenea doze. Subscripția
se scrie in limba latină.
12
I
Exemplu: ^ *-
Rp.: Diclotiazid 0,0125
Triamteren 0,025
D.t.d. N 1 0 intabl. '
S. Cite im comprimat de 2 ori p ezi ' r
Formele magistrale sunt pe cale de dispariție, flind aproape
total inlocuite de specialități. Odată cu aceasta și subscripția ocupă
in rețetă un loc tot mai modest.
Instrucția sau signatura (instructio) este ultima parte a
prescripției. De cele mai multe ori, instrucția se reduce la D.S. (D a
Signa), ceeace inseamnă “eliberează”. “etichetează”. După aceasta
urmează indicațiile date bolnavului, scriseinlim ba cuțioscută de
padent. Indicațiile tncep cu Calea de adrmriistrjsire amefficamentulxn
prescris (intem, sublingual, intrârecta^ itttra^^nâl, e ^ r ri; inhalații,
injectabil s. c., ifm, tv , etc ), modul deadmimStrare,i fiumărul prizelor
peparcursulzilei, momentul optim deadministrareetc.
După prescriere, rețeta u te e a z ă â S red tilâși redactată, apoi
mediedl^s^ttmează-Iși iși apKcă р а и й а sau p ^ c e t^ rinsrittlției
medieale, -c'.;- jv -… ,ь -о.. ^
l/RIEDICAMEiyluL
M edicament se numește orice stfbstanfă' sau amestec de
substanțe cu proprietăți curative sau preventive inprivințabolilor
om uluisau animalelor, precum și orice a lt produs care poate fi
administrat omului sau animalului pentm a stabiliun diagnostic
medical sau a restabili, corija sau riiodifica funcțiile dereglate
M edicam enteșunt și acele produse cos^eticesajttf^tradgiena
corpului, care conțin substanțe cu acțiune medicamjentoasă și cele
dietetice, care includ in componența lor substanțe chimice sau
naturale, lipsite de efect nutritiv in cazul când aeestea conferă
produsului uriele proprietăți specialefolosite in terapeatică, dietetică
sau pentru unele probe. ^ ,
13
Originea medicamentelor este minerală, animaiă, vegetală
și sintetică. . .
Din regnul mineral provin preparatele de fier, calciu, sodiu,
potasiu, magneziu, iod, seleniu, cobalt, fosfațiietc.
și in zilele noastre. Ele includ hormoni (insulină), enzime (pepsină,
tripsină, hialuronidază), anticoagulante (heparină, hirudină), acizi
biliari, care servesc la sinteza hormonilor steroizi, untura de pește
ca sursă de vitamine A și D etc. In ultimele decenii au fost elabo
rate tehnologii de obțiriere a polipeptidelor (insulină, hirudină,
interferoni, șomatropină, eritropoietină etc.) pe cale recombinantă
(inginerie genetică), care face posibilă obținerea unor preparate
proteiceidentice celor umane (insulină umană, eritropoietină umană,
interferoni umani obținuți fară a folosi leucocite).
Plantele m edicinale se folosesc ca medicamente. Acestea
sunt accesibile și iefitine. Se folosesc sub form ă de ceaiuri
medicinale,(infuzii, decocturi, ceaiuri instant) sau forme galenice
(tincturiși extracte), foarte comode și adeseam ai eficiente decât
substanța pură. Din regnul vegetal provin diverse substanțe active,
ca alcaloizii (morfină, chinină, reserpină, ergotamină etc.),
heterozidele (digoxină, rutozidul), antibioticele (penicilinele,
cefalosporinele, tetraciclinele ș.a ). Substanțele de origine vegetală
au servit ca sjursă de mspirație pentru obținerpa unor produse
mai active, mai puțin toxice și mai a c c e sib ^ decâțlcele naturale.
Din punctul de vedere al evoluțăei medidajmentplor Cornelius
HeymaflS, ilustm farmacolog belgianw s|idolxili^XX, laureat
Nobel, imparte istoriafarmacologiȘi co^ipmporarieVtrei etape.
Laprim ă etăpă, omul s^â'dept^sv s^A>|inâ dinplarife princijpffle
lor active in stare pură, de ехет^|Ц 5 șalicma din coaja de salcie,
chinina din coaja de cinconă, cpcaina din firunzele de coca etc.
La etapa a doua, care mcepVla finele sec. Х ¥Ш , savanții,
pomind de la substanțele natiarale, le modifică moleculele pentru a
le face mai comode, mai active, mai puțin toxice și mai accesibile.
14
In așa fel, de la salicină s-a ajuns la acidul salicilic și apoi la acidul
acetilsalicilic, de la chixiină la clorochină, de la cocamă laprocaimă
etc. Cu etapa a doua a dispărut necesitatea intretinerii intmselor
plantații de cinconă, coca etc.
In fine, etapa a țreia, după C. Heymans, debuțează cu șinteza
unor substanțe active noi, inexistente până atunci in natură.
Șinteza chim ică constitute a patra sursă de medicamente.
Paul Ehrlich, ilustru savant german, laureat Nobel, părintele
chimioterapiei, este primul care a introdlus in terapeutică substanțe
medicamentoase de sinteză, cum ar fi salvarsanul și neosalvarsanul,
primele medicamente antisifilitice. Calea de sinteză chimică a
condus la apariția anumeroase grupe terapeuticenoi, unele extrem
de valoroase, cabeta-blocantele, antipsmoticâe, șntidepresivele
și multe altele, au f&cut posibilă deschiderea unor qapitole noi ale
farmacologiei, cum este farmacocinetica etc.
R olul m edicam entelor in lumea m odemă este enorm, ele
contribuind la dispariția marilor epidemii și la controlul bolilor
infecțioase, ca difteria, febra tifoidă, tuberculoza, sifilisul etc.
Bolnavii de diabet zaharaț sau boli cardiovasculare, dacăincănu
sunt insănătoșiți pe deplin, pot duce о viață activă șj. productivă.
Operațiile chirurgicale devintot mai indrăznețe și mai performante
grație anestezicelor, analgezicelor, antibioticelor. E)atorităm mare
parte medicamentelor, mortaftatea infantilăințările dezvoltate scade,
iar speranța deviață a populației crește. In zilelenoastreqrice act
medical se termină cu prescriere^ medicamentelor. Omul are
dreptul la săiiătate, iar medicamențul ește unui din instmmentele;
eficiente, laindemânapacienților. ?
– * ș
. 3. c q m p 6nenij :X м е ш с а м 4щ11 ^л л ,
Medicamenh»l poate ffsimplu sau conq > t& . Medicamențul
siinplu Conâtă dintr-b singură substanță, nunaiâși&sto&â^rindpală
sau de bază, basis: ‘ У !
15
Exemplu:
Rp.: Cloxil 2,0
D .td N 5
S.Intern. C âteopulberelafiecari 10 minute.
M edicam entul compus este constituit dintr-o serie de
substanțe (din două sau mai multe). Rolulprincipal ll joacă substanța
activă, care se numește substanță de bază, basis. Substanța de bază
se scrie in rețetă prima, deoarece ea determină acțiunea terapeutică
propriu-zisă a medicamentului. Celelalte sunt auxiliare și exercită
anumite functii menite să facă substanța de bază comodă pentru
Utilizare. Printre substanțele auxiliare un rol deosebit il joacă
adjuvantele, corectrvele și excipienții. '
Adjuvante se num esc compușii care inlesnesc acțiunea)
substantei de bază sau ii inlătură vrevm efect advers. lata câteva
exemple.
Exemplul 1. Preparatul amoksiklav este constituit din două
substanțe – amoxicilina (substanța de bază, purtătoarea acțiunii
terapeutice) și clavulanat de potasiu (substașta adjuvant!).
Amoxicilina este un antibiotic cu actiune antibacteriănă. Insă unele
bacterii felimină niște enzime, numite penicilirjaze, care inactivează
amoxicilina. Asemenea bacterii se numesc penicilinorezistente.
Numănil lor crește incontinuu și face amoxicilina tot mai puțin
eficientă. Pentru a depăși rezistențalor, se utilizează clayulanatul
de potasiu care inactivează penicilinazele. In rezultat, amoxicilina
devine iiiai activă, incluzând in spectrul său ănfibacterian și
bacteriile producătoafe de penicilinaze (p enicilinorezistente).
Exemplul 2. Comprimatele nakom sunt un amestec din două
substanțe— levodopa(substanța de bază) cu acțiune antiparkinsoniană
și carbidopa(substanța adjuvantă), inhibitor al decarboxilazelor
perifexice., Levodopa in organism se transformă, prin decarboxilare,
in dopamină, substanță necesară in encefal pentru funcționarea
normală a sistemului extrapiramidal. Dâcă administrăm numai
levodopa, circa 80-90% din doza administrată se inactivează de
către decarboxilazele organelor și țesuturilor periferice și doar о
16
micăparte ajunge in creier, acolo unde ea trebuie să-și facă efectul.
D acă sunt adm inistrate im preună, levodopa și carbidopa,
eficacitatea levodopei crește considerabil și permite micșorarea
dozelor acesteia de aproximativ 8 ori, reducându-i și intensitatea
efectelor adverse.
Exemplul 3.
Rp.:Pepsină2,0
Soluție acid clorhidric diluat de 2% — 200 ml.
M.D.S. Câte о lingură de 3 ori pe ziintim pul mesei.
M edicam ențul prescris este desținat unei persbane cu
insuficiență gâstrică. Pepsiria, fiind enzimă proteolilică^ are menirea
să substituie insuficiență propriei enzime pacdentuhn', pentru a-i
noimaliza digestia. Insă, după cum se știe, pepsina esteactivă doar
in mediul acid (pH=l -2). Acidul clorhidric, component al sucului
gastric normal, creează un asemenea mediu, inlșsnind acțiunea
proteolitică apepsinei. ^ : ;
Aceste trei exemple ne arată cum adjuvantul crează condiții
pentru creșterea efectului substanței de bază.
Exemplul 4. Comprimatele moduretice sunt constitute din
este un diuretic utilizatpe seară largă in tratamentul hipertensiunii
arteriale și alțor boli croijice. Insă ea are și un efect advers
redutabil; in tratamentul de duratăprovoacăbipokaliemie, care
poate avea consecințe grave pentru pacient Amiloridul (substanța
adjuvăntă) este un antikaliuretic și previne evoluția efectului
advers amintit.
Acest exemplu ilustrează faptul inlăturării unui efect advers al
substanței de bază de către adjuvant.
Prin urm are, substanțele adjuvante potențează efectul
terapeutic al substanței de bază sauii reduc efectele adverse.
Corectivele fac gustul, mirosul sau ciiloarea medicamentuiui
цш ; agreabfleJDiri ele fac parte edulcorantele, aromatizantele,
coloranții etc. De cele mai dese ori, in acest scop se folosesc
siropurile (sirqpul simplu, siropul de zmeură etc).
Exemplu:
Rp.: Infuzie de larbă termopsis 0,2 – 100 ml
Sirop de zmeură 10 ml
M.D.S. Intern. Câte о linguriță de 3 ori pe zi.
Siropul de zmeură din prescripția de mai sus joacă rol de
corectiv.
ExcipientuI (exdpiens) este ingredientul (ingredientele) care
permite obținerea formei farmaceutice respective ^comprimate.
unguente, supozitoare, soluții, sprey-uri ș.a.). De exemplu, apa
purificată conferăsubstanței medicamentoase hidrosolubile forma
de soluție, vaselina – de unguent, untul de cacao servește la
obținerea supozitoarelor etc.
Exem plul 1: 1 Exemplul 2:
Rp.: Aceclidină 0,3 Rp.: Aceclidină 0,3
Apăpurificată ad 10 ml Vaselină ad 10,0
M.D.S. Instilații oftalmice M.f.ung.
D.S.Unguent oftalmic
In exemplele de mai sus apă purificată și vaselina sint excipienți,
Unași aceeași substanță medicamentoasă, aceclidina, fiind asociată
cu diferiți excipienți, formează in primul caz – о soluție pentru
instilații, in cel de – al doilea caz — un unguent. Exipientul atribuie
substanței active о anumită formă medicamentoasă comodă pentru
utilizare. Excipientele sunt neutre din punct de vedere terapeutic.1
Insă și substanțele inerte din punct de vedere chimic pot influența
cedareaprincipiilor active de către forma medicamentoasă, adica
pot reține о parte din substanța activă administrate A stfd se explică
activitatea diferită a unuia și aceluiași medicament, produs de di
verse laboratoare farmaceutice. Proprietatea de a ceda substanța
m edicamentoasă se numest^țdispопГБЖШ Ш ^ а г т Ш :eutica? in
mcdicamențul ideal această dișponibilitate se ^jropiede 100%. Jn
realitate, ea este mai mică. In afară de dispombilitatea farmaceutică,
există și disponibilitatea biologică, num ita biodisponibUitate.
18
Biodispombilitate se numește partea din doză administrată per os,
care ajungein circuitul sistemic. Substanțaactivăpoatefi inactivată
partial sau total de sucurile digestive, enzdmele mucoasei intestinale
sau enzimelehepatice.
4. PĂSTRAREA M EDICAM ENTELOR
Calitatea medicamentelor depinde in mare măsură de condițiile
in care se păstrează. Pentru о conservare mai bună fiecare preparat
trebuie ambalat și etichetat: in acest scop se folosesc recipiente
speciale – cutii, pungi, folii, blistere, plicuri, fiole, flacoane, cartușe,
tuburi, balonașe etc., care trebuie să corespundă anumitor cerințe.
Formele parenterale, care trebuie să-și păstreze sterilitatea, se
livrează in fiole, flacoane, recipiente spetiale, cartușe’ său seringi
preumphite. Orice substanță medicamentoasă poate s uferi modificări
chimice, dacă vinein contact cu oxi gentâ sau bioxidul de carbon din
aer, cu vaporii de apă, dacă este supusă acțiunii razelor solare sau
temperaturii ridicate. Din aceste considerente, medicamentele’ se
tin intr-un loc răcoros, ferit de lummă șibine inchise. Păstrate chiar
și in condiții ideale, medicamentele, in special antibioticel'e,
organopreparatele, iși pierd cu timpul proprietătilecurative.
Substanțele medicamentoase se deosebesc și după activitatea
lor. Astfel, după potența lor farmacodinamică, ele pot fi impărțite
in trei grupe: 1) substanțe foarte ăCtive, nuniite și toxice sau
Venena. care constituie tabeiulA. Acestea, cMafșim dc&e mfime,
pot declanșa efecte farmăcodinamice acfcentuăto și pre^intă
perieole de intoxicație in orice caz de neglijență. Tot in tabelul Â
se inscriu și substanțele stupefiante care, utilizatefârămăsură, pot
conduce la narcomanii; 2) com puși cu forță fzfcttiacodiniamică
megfie, substanțe zise putem ic active, sau Șcnaranda care
constituie ta h e lu l B ; 3) in find, su b stad țăe cu'activitate
farmacodinamică relativ slabă, carenu se inscriu fnirici unui din
tabelele menționate. '* ! -a‘ * '
19
Preparatele din tabelul A in farmacii se păstrează in dulapuri
sau safeuri speciale, dotate cu dispozitive de semnalizare și
alarmă. Pe partea interioară a ușii dulapului sau safeului se face
inscriptia “A ”, “Venena” și se afișează lista preparatelor păstrate
in el.
Preparatele din tabelul B, destul de numeroase, se păsteazăin
dulapuri incuiate, pe a căror parte interioară a ușii se face inscriptia
“B”, “Separanda” și lista preparatelor, uneori cuindicația dozelor
lor maxime.
Preparatele din grupa a treia se păstreazăin dulapuri obișnuite.
5. FA R M A C O PEEA
F arm acopeea (din lat. Pharmacopoea, de la cuvintele gr.
Pharmacon — medicament, și poiea — fac, prepar) este un cod
legislativ medico-farmaceutic privind remediile,. preparatele și
materialele utilizate inm edicină in scopuri curative, profilactice
sau diagnostice, autorizate de organele de resort. Fiecare remediu
este descris intr-o monografie aparte, farmacopeea constituind, in
fond, о culegere de monografii aranjate in ordine alfabetică.
Importanța farmacopeei rezidăin faptul că ea stabilește standardele
și etaloanele necesare pentru prepararea și păstrarea medicamentelor
in așa fel, meat medicul și bolnavul să poată beneficia intotdeauna.
de medicamente de cea mai bună calitate. In acest scop ea conține
descrierea medicamentului: formula lui chimică, reacțiile. analitice,
constantele fizice, principalele proprietăți chimice necesare pentru
identificarea lor, iar in cazul medicamentelor compuse sau formelor
medicamentoase – formula și modul de preparare. De asemenea,
se descriu metodele de control al purității, analizelor calitative și
cantitatiye a principiilor active, păstrării lor in condiții optime și,
dacă e neyoie, activitatea (standardizarea) biologică.
Pnmul pas spre apantia farmacopeilor, in sensul lor actual, a
fost publicarealucrării lui Valerius Cordus in 1546la Numberg, numită
Dispensatorium, tradusă și introdusă caobligatoriein Veneția (1558),
Amsterdam (1592) și multe alte orașe. In 1564 apare prima farmacopee
20
oficială publicată la Augsburg, care devine, in '1-573, un ghid
farmaceutic pentru farmaciștii și medicii acesteicetăți. După ea
apar multe cărți farmaceutice in numeroasq orașe, mai departe sub
denumirea de “Antidotarium” sau “Pharmacopoeia”. Această din
urmădenumire devine predominantă pe lasfarșițul sec. XVI și capătă,
treptaț, calitatea de termenoficial și confirmă legal depumirea de
carte farmaceutică.
După farmacopeile orașelor sau districtelor vin farmacopeile
țărilor: Pharmacopoeia Austriaco-Viennensis (1729), Pharma
copoeia Daimica (1772), Pharmacopoeia Svecica (1775) și multe
altele. Au fost făcute incercări de a edita farmacopei intemaționale:
Pharmacopee Universelle de Lemery in 1697, Pharmacopoeia
Generalis de Spielman in 1783 și Pharmacopoeia Universalis de
Geiger-Mohrin 1835-1845. In 1951 apare primul volumal Phar
m acopoeia In tern atio n alis, elaborat de un Comitet special,
numit de O.M.S. E a nu are statut legislativ și este о lucrare de
referință pentru farmacopeile naționale. In Farmacopeea In
ternational sunt incluse Denumirile Comune Intemaționale (DCI)
ale substanțelor medicamentoase, care trebuie să figureze alături
de cele naționale sau comerciale ale diferitelor firme și labora-
toare farmaceutice. Farmacopeea trebuie șă>%că astfel, ca unui
și același medicament, pregătit de diverse laboratoare farmaceutice,
să aibă același efect la una și aceeași doză. Ficare statișieditează
farmacopeea lui in limba respectivă. Modificările dinamice ale
listei medicamentelor, condiționate de apariția unor de noi pre
parate și dispariția unora din cele ineficiente, explicăreinnoirea
periodică a farmacopeilor.
Primafarmacopee română apare m 1863, iar cea.de stat, civilă
rusăin 1866. Inprezentesteincurs de pregătire prima F armacopee
a Republicii Moldova, iar temporar aderăm la Farmacopeea
Română. к
21
6. CUVINTE ȘI SEMNE AUXILIARE IN REȚETE
Abrevieri conventionale
In afară de denumirile substanțelor medicamentoase și
indicațiile adresâte farmacistului, medicui folosește in rețete și unele
cuvinte și semne conventionale, indeosebi, inprescripțiile magistrate,
folosite de âttfel din ce in ce mai rar, data fund extiriderea imperioasă
pe piața farmaceutică a formelor medicamentoase industriale
(specialități).
Reproducem unele din ele.
1) Ana (abreviat âă) inseamnă “câte” sau “in părți egale” și
se folosește atunci când dozele a două sau mai multor substanțe
coincid:
Luăm exemplul care a figurat deja:
Rp.: Ac. salicilic
Resorcină
Metronidazol aa 3,0
Aici se are in vedere, că acidul salicilic, resorcină și
metronidazoM se iau in doze egale a câte 3 grame. De mențioBat
că ăă urmează după ultimul ingredient luat in aceeași doză.
2) Ad — pan® (la):
Rp.: Oxid de zinc 1,0
Vaselinăad 10,0
In medicamentul prescris vaselina ocupă 9 grame, deoarece
oxidului de zinc ii revine 1 g, iar vaselinei — ce mai rămâne pânăla
10 g.
3) Gtt sau gtts (abreviatura cuvintelor guttam sau guttas –
picătură, picături, ambele la acuzativ):
Numărul picăturilor se notează cu cifre latine, deci in rețetă
vom scrie – in loc de Ulei de mintă guttam unam
R p.: Ulei de mintă gtt I
sau in loc de ulei de mintă guttas duas
R p.: Ulei de mintă gtts П
22
4)! (semnul exclamativ) urmează după doza egală cu cea maximă
pentruo dată, in cazul când medicul о prescrie conștient:
Rp.: Penobarbital 0,2!
D .td. N 6
S. Intern. Câte о dozâ inainte de somn.
In cazul depășirii dozei rnaxime, regula cere să o scriem cu
cuvinte
Rp.: Fenobarbital0,3 (trei decigrame) sau .r
Rp.: Fenobarbital 0,3 (sicvolo) тех i
Cuvintele “sic volo” inseamnă “așa vreau” și este о corifiimatie
a faptului că medicul prescrie doză mare in m6d conștient.
5) Cum – cu (cere cazul ablativ)
Exemplu: in lociil prescripției greoaie
Rp: Metronidazol 0,5 c '
Unt de cacao 4,0
M.f. supțK>sitoritim vaginale
D .td. N 10
S. '
putem fblosi unâmai simplă cu cuvântul “cum”, ceea ce inseamnă-
cu: .
Rp.: Supositoare vaginale cum metronidazole 0,5
D .td. N 10
S. Câte un globul in vagin de 2 on pe zi
6) # semnul “diez” servește pentru a delimita douăprescriptii
pe un singur formular:
Rp.: Comprimate atenolol 0.05 N 50
D.S. Intern Câte un comprimat о dată pe zi.,4 J : # ;
Rp.: Comprimateednit 0,0025 N 20
D.S. Intem. Câte un comprimat о datăpe zi.
23
7) Pro me (pentru mine), pro autore (pentru autor), pro usu
proprio (pentru uzul propriu) se serie in cazul când medicul iși
prescrie medicamențul lui insuși. Aceste cuvinte se scriu in locul
numelui bolnavului.
8) Cito! — repede! Se serie in colțul drept de sus al rețetei,
pentru ca medicamențul să fie eliberat fară intărziere in caz de
urgență
9) Când medicamențul conține un număr mare de ingredienți,
care nu pot fi enumerați in formularul de rețetă, atunci aceștea pot
fi continuați pe verso. Pentru a atenționa farmaciștul, se foloșește
cuvântul verte -in to arce (formularul), scris in partea de jos din
dreapta a formularului.
Lista principalelor abrevieri folosite in prescripții:
Abrevierea Cuvântul, expresia
latinăEchivalentul român
ăă ana câte, in părți egale
Ac., acid. Acidum, -i acid
a.c. Ante cibum inainte de mese
ad lib. Ad libitum după voie, după do-
rință
amp. Ampulla, -ae fioiă
aq. Aqua, -ae apă '
aq. dest. Aqua destillata apă distilată
aq. purif. aqua purificata apă purificată
asp. aspersio, -onis pudră
b.i.d. bis in die de două ori pe zi
Cap., caps. capsula, -ae capsulă
Comp. compositus, -i compus (ă)
Cort. cortex, -icis coajă, scoarță
Cr. crema, -atis cremă
d. dies, -ei zi
D. da, dentur, detur eliberează*, a se
elibera ,
24
Dec. decoctum, -i decoct
dil. dilutus, -i, dilute dilu^t, diluează
div. divide imparte
D .td. D a tales doses eliberează asemenea
doze
el. elixir elixir
Empl. emplastrum, -i emplastru, plasture
Em., Emuls. лi emulsum, -i emulsie
extr. extractum, -i extract
f. fiat,fi ant săfie
fl. flos, floris floare
fol. fohum frunză
fr., fruc. fnuctus, -i fruct
gel. gelatxnosus, -a, -um gelatines
gtt., gtts. gutta, -ae,
(guttam, guttas)picătură, picături
hb., herb. herba, -ae iarbă, herbă (partea
aeriană a plantei)
i.m. intramuscul ari s,
-is, -eintramuscular
i.v. intravenosus, -a, –
umintravenos
in amp. in ampullis m fiole
inf. infusum infuzie
Lin. limmentum, -i liniment
Liq. liquor, -is lichid, licoare
M. misce amestecă
meg microgrammata micrograme
mg milligrammata miligraine
mixt. mixtura, -ae mixtură
ml milhlitrum, -i mililitru
Mucil. mticilago, -inis mucilagiu
N numero număr, in număr de
non rep. non repetatur a nu se repeta
Ol. oleum, -i ulei
p.o. per os intern, peroral
25
pro inj. pro injectione injectabil
pulv. pulvis, -eris pulbere '
qd. quotidie, quque die in fiecare zi, zilnic
q.i.d. ^ quăter in die de patru ori pe zi
q.s. quantum satis cât trebuie
q.s. ad quantum satis ad cat trebuie până la
rad. radix, -ids radăcină
Rep. repetatur a se repeta
rhiz. rhizoma, -atis rizom
Rp. Recipe ia ;
S. Signa etichetează
s. Seu sau
sem. semen, -inis sămânță
sicc. – siccus, -a, -um uscat(ă)
simpl. simplex, -icis simplu
s.l. sub lingua sub limbă
Sol. solutio, -onis soluție
Sp. – species, -ei specie
Steril. sterilisetur sterilizează
stigm. stigmatum, -i stigmat
subt. subtilis,
subtilissimus, -a,subtil (ă), fin, extrafin (ă)
supp. suppositorium, -i supozitor
Susp. suspensio, -onis suspensie i
Sir. sirupus, -i sirop
Tabl. tabuletta, -ae tabletă, comprimat
t.i.d. ter in die de trei ori pe zi
Tinct., T-ra, tinctură, -ae tinctură
Tct.
Ung unguentum, -i unguent
V. Verte intoarce (pe verso)
vitr. vitrum sticlă
26
1
7. PRESCRIPT!! DE M ED I CAM ENTE
și de intrebuințare amedicamentului se numește prescripție in аШ
termeni, prescripția este conțmutul propriu-zis alrețetei.
Deosebimprescripții magistrate, oficinale și mdusțriale.
P r e sc r ip ția m agistrală (din lat. magister, invățător) se
numește astfel, deoarece medicul iși asumă rolul de invățător al
farmacistului, indicându-i toate ingredientele medicamentuiui,
dozele acestora și chiar modul de preparare in unele cazuri. E ase
mai numește prescripție extemporanee.
Exemplu de prescripție magistrală (extemporanee):
Rp.: Oxid galbendem ercur 0,1 >
Ulei devaselinăiO,! ml
Lanolină anhidră 0,8
Vaselinăad5,d
Mf.ung.
D.S. Extern. Unguentofitalmic.
In această prescripție medicul, după cum vedem, indică toate
amănuntele privind componența și prepararea medicamentului
rdcomăridatpacieiiMrHsău.
Prescripțiile magistrate sunt, in prezent, utilizăte foarte rar.
Prescripțiile oficinale 3au farmacopeice "^fin ik t officina,
fafinacie, institute unde, pe vremuri, seprepăffitim exclusivitătfe
medicameirtele) sunt de proVeniență mai feceiită; Compbzițiil^
medicamentoase cele mai solicitate de medici ^și păfcienți erau
pregătite lafarm aciiifi eantități suficierite penftfăâputea deiservi
bolnavii prompt. О dată cu apariția labbratoarel<S*% §i faibrieilor
farmaceutice, prescripțiile oficinale au devenis o^Șmnte. Spre
deosebire de cele magistrate, prescripțiile ttâciaâle'stait fixe,
standarde, calculate pentru bolnavul “mediu”, insă dispombile in
orice moment și m ult mai ieftine. in prestMptta"pficioală se
27
indică numai denumirea farmacopeicăamedicamentului. De
exemplu, unguentul prescris mai suș poate primi о denumire
oarecare, cum ar fi “Unguent oftalmic” și prescris mai simplu:
Rp.: Unguentoftalmic 5,0
D.S. Extern. Unguent oftalmic.
După cum observăm, mprescripția oficinală nu se dă compozitia
medicam entului, nici m odul de preparare. Pentru a deveni
și rnclus m farmacopee.
Presc’ ripțiile industriale sau specialitățile se prescriu ca și
cele oficinale. Componențap^pâratelor este determinată de firma
producătoare.
Rp.: Com prim atem atem a N 100.
D.S. Intern. Câte un comprimat о datăpe zi.
Preparatul m atem a contine 12 vitamine și 9 minerale și
microelemente. Laboratorul Wyeth-Lederle din SUÂ și-ainregistrat
medicamentul sub acestnume.
8. DOZA
Posologie — cunoștințe despre dozele medicamentelor sau
unitățile de măsură. Doza este cantitatea medicamentului care
este administrată la о priză sau pentru о perioadă de timp și
provoacă о anumită reacție din partea organismului. Doza
medicamentelor solide sau semisolide se exprimă, de obicei, in
gram e, m iligram e sau m icrogram e (g, m g, m eg), pentru
substanțele și formele medicamentoase lichide – in mililitri sau in
picături (pentru anumite lichide). Unele substanțe medicamen
toase se dozează in unități de acțiune sau unități internaționaie
(U), sau unități speciale. In rețetă, gramele se exprimă după cum
urmează: lOOg = 100,0; 10g= 10,0; lg = 1,0; l g – 1,0, ldg = 0,l;
1 eg =0,01; 1 mg (rraligram)=0,001; 1 meg (microgFam)=0,000001.
28
Stabilirea dozelor este importantălaredactareaunei prescripțLi,
la aplicarea unui tratament, la expefrimentarea unei substanțe
medicamentoase.
Stabilirea valorii dozelor depinde de mulți factori: Vârstă, masa
corpulm, sexul' bolttâvufai, propri^ățiie FaqHacocinetice ale
medicamentului, naturabolii, ritmurilebiologice, stări detoleranță,
dependență etc.
In funcție de situație, deosebim mai multetipuȚi dedoze:
л ^ _
I. Ill funcție d e efectul tera p eu tic г
Doza inițială se administrează la inceputul tratamentului, fiind
u lt^ 6 r m ărităpâni laatinger&a dozeide xntrețmere.
Doza uzuală sau terapeutică este cea obișnuită, neprecedată
de una inițială sau de atac. E a este egală cu 1/2 – 1/3 din doza
maxima, dar poate fi și mai mare in cazul admmistram .dozelor de
atac sau in țolerănța pacientului la preparat.
Doza terapeutică minimă – cea mai mică cantitațe de predi
cament, care provoacă efect terapeutic.
Doza terapeutică maxima – cantitatea cea mai mare de
medicament, care poate da efect terapeutic fară a provoca efecte
toxice. Eanu poate fi depășităfară riscul de,a provoca о supradozare
imediată sau prin acumulare. Farmacopeea stabilește pentru fiecare
preparat două doze terapeutice maxime: doza maxima pentru о
dată (dosis pro dosi) și doza maximă pentru 24 ore (dosis pro die).
Doza toxică minimă – cantitatea de medicament ce depășește
efecțul terapeutic și la care apar fenomene secundare ce penclitează
fiincțiile diverselor organe sau ale organismuluiintreg.
D oza letală m inim ă – cantitatea de medicament, care
provoacă moartea individului căruia i s-a administrat. .
< Doza o p tim ă – cantitatea de medicament, care provoacă’ cele
mai favorabile efecte terapeutice.
Intervalul diirtre doza terapeutică>și cea tojdcă m ittinil se
niamgșle margine (maijă) de siguranță^iajOraportuMnti» doza
toxică minimă și cea terapeutică se numește indice terapeutic.
29
Cu cat acești parametri sunt mai m an, cu atât preparatul este
mai inofenMyMajja de șigwanțărestrânsăag^cozidelor cardiace,
spre exemplu, impune о deosebităprudențăin admmi strarșa J.or,
dar și susfgăinberesul cercefâtprUorpentruprospectareaaltor gmpe
de medicamente cu proprietăti similare, insă mai sigure. Astfel
s-a deșcoperit efectul cardiostim ulator al, vasodilatatoarelor
sistemice. .
• л
II. In funcție de m odul de adm in istrare
Doza parțială — cantitatea de medicament administrată pentm
о data.
Doza pe zi (nictimerală (pro die) – suma dozelor parțiale
din 24 ore.
Doza totală — reprezintă suma dozelor parțiale de pe durata
unui intreg tratament.
Doza de atac — doza administrată laTnceputul unui tratament
pentru a obtine о concentratie mai rapidă și mai mare Reprezintă,
de fapt, 1/3 sau 1 din doza totală. Ea se administrează m stările
acute și este de obicei mai mare decat cea terapeutică, pentru a
stopa cât m ai rapid evolutia bolii. După trecerea fazei acute
tratamentul poate fi prelungit cu doza de intreținere, mai mică.
Doza de intreținere — doza administrată pentru mentinerea
unui efect terapeutic și aunei concentrații eficiente a medicamentuiui
in organism. E a se folosește după doza inițială sati cea de atac.
Unele form e farm aceutice sunt destinate tratam entului de
intretinere. Pentm pacienții cu insuficiență renală sau vârstnicii
trecuți de 60— 65 ani, cărora li se adm inistrează substanțe
medicamentoase cu clearance predominant sau exclusiv renal, doza
acestor substanțe se reduce proportional cu clearance-ul
creatininei.
D oza unică! — doza adm inistrată о singură dată in tot
tratamentul.
Doza tie depozit – doza unică, dar cu efect prelungit (zile,
săptămâni sail luni). Dozele maxime pentru о dată și pentru,24 de
ore pentru m edicamentele admise oficial sunt prevăzute in
farmacopee.
30
III. in fu ncție de fetiatej* \
Dozele maxime recomandate de Farmacopee sunt optime
pentru persoanele adulte (practic intre 16 și 60ani). О chestiune
dificilă, dar și foarte importantă, este determinare'a dozdlor pentru
copii, persoanele vârstnice șicu unele afectiuni (renale, hepatice).
Dozele pediatrice se indică, de obicei, de pfoducător sau in
mdreptarele speciale pentru fiecare grup de vârstă, insă poate fi
calculată și după unele ecuații, după vârstain ani, masa coфorală
sau suprafața corpului. _____
După vârstă. Cea mai simplă dintre ele este formula 1ш |ШЕщ^
conform căreia doza pentru un copil (d) este egalăcu 1/20 parte din
doza pentru adult (D) pentru fiecare an de viață: d*=nx D/20, unde
n este vârstă copilului m ani. Pentru sugari se folosește formula lui
Fried: d=vârsta(inluni)xD/l 50.
D upă masa corporală. D upă m asa corporală (M, m) doza
poate fi determinatăprin formula lui Hamburger: dHm* D/70, unde
m este masa corporală exprimată in kg.
D upă suprafața corpului. Js/lai exactă se consideră doza
calculată in funcție de suprafața corpului:
Sr=M°’ 4 2 5 xT0’ 7 2 5 x0,0071H
sau
logS=0,4251ogM+0,7251ogT-2,1436337,
unde S notează suprafața corpului in m2 , M — masa corporală m kg
și 7’- talia(in^țim ea)jincm J *
Pentru persoanele vârstnice doza т й Ш г medicamente,
indeosebi a celor eliminate preponderent pe с ale renșlă, după
cum s-a menționat mai sus, se micșorează proportional cu clear-
ance-ul creatininei. La persoanele adtilte săriafeSse doiidentrâția
serică a creatininei esțe mai mică sau egală cu l mg%. Pe m ăsura
imbătrânirii (vârstapeste 60-65 ani), nivelul seric al creatininei
crește, ceea ce inseamnă că clearance-ul ei scade. Acesta este
un indiciu că excretiairenală a substanțelor toefdicatiientoaSe eliriii-
nate preponderent sau exclusiv pe cale renală este ihcetinită și
dozele lor trebuies reduse, pen tru a evita adum ulaiea lor in
organism și apariția efectelor toxice.
31
D ozapoate fi ajustatălanivelul serie al ereatininei, după cum
urmează:
Concentrația serică a
ereatininei, mg% ,Procentul dozei uzuale
^1,0 100
1,1-1,3 80
1,4-L6 65
1,7-1,9 55
2,0-2,2 50
'2Д-2*5 . 40
!2i6-3,0 35
3,1-3,5 30
3,6-4,0 25
4,1-5,1 20
5,2-6,6 15
6,7-8,0 10
CLEARANCE-UL CREATININEI (CC bărbați, ml/mm)
poate fi calculat după ecuația
CC bărbați= (140-V)(Mid): 72Cser
unde V este vârstain ani, Mid – masa corporală ideală (in cazurile
obișnuite se ia masa corporală reală) exprimată m kg, Cser –
creatinina serică in mg%.
CC femei = 0,85 * CC bărbați
MAS A CORPORALĂ IDEALĂ,
Bărbați = 50 kg+[2,3(H-l 52,5):2,54]
Femei =45 kg+[2,3(H-152,5):2,54]
De obicei, dozele pentru bătrâni urm ează a fi micșorate pâ-
nă la 3 /4 – 2/3 – V2 din dozele pentru adult. La.vârsta senilă oa-
menii sunt deosebit de sensibili la medicam entele deprimante
aleSN C .
32
Exercitii: – >'ș
1) Determinați doza acidului acetilsalicilic pentru un copil de
10 ani, dacă doza pentru adult este de 250 mgl
2) Calculați doza paracetamolului pentru uri copil cu masâ
corporală de 12 kg, dacă doza pentru adult este de350 rag.
3) Care este doza vinblastinei, calculatăla suprafal&corporală,
pentruun copil cu masa corporală de 20 kg și talia(inălțimea)
de 75 cm?
4) Aflațimasacoiporalăidealăpentruuntânărcutaliade 182cm.
5) Calculați m asa corporală ideală pentru о tânără cu talia de
164cm. s
6) Care este doza gentam icinei p e n tru u n pacient cu
concentrația ereatininei serice de 2,0 mg%, dacă doza ei
pentru un adult cu funcția renalănormală este de 3 mg/kg/
zi divizatăm trei administrări i.m.?
9. DENUM IREA ȘI NOMENCLATURA
M EDICAM ENTELOR
Substanțele medicamentoase au câteva denumiri a) chimice
(rationale), b) CQmШёinternationa1ёГcl~comerciale șrS ^ticm ale.
Denumirile chimice sunt, fară indoiâlă, cele mai reale și
corecte, deoarece descriu structura substanței intr^un limbâj la-
conlcși precis. Aceste denunuri sunt in același timp și cele mai
incomode și mai greu de utilizat. Ele se fplos esc numai m cazul
compușilor anorganici: clorură de sodiu, simat de m ag n S u etcfln
ceea ce privește substanțele oraganice, denumirileTorlEmice sunt
dificil de memorizat. llustrăm cele spuse cu un exemplu: Ben-
zenacetonitril, a-[3-[2-(3,4-dimetoxifenil)etiIJ metilaminopropil]-
3,4-dimetoxi-(-a-l-metiletil) clorhidrat este denumirearatională
averapamilului. Verapamil este denumirea comună international
a acestei substanțe.
Denumirile oficinale – sunt cele prevăzute pentru medica-
ment in farmacopeea in vigoare in fiecare țară.
Denumlrfle comune interna ționale (DCL Denominations
Communes Internationales, sau, in engleză, DSTN-lntemational
33
Nonproprietary Names), mrniite și originate (nepatentate),
stabilite de OrganizatiaM ondiaiă a Sănătătii (O.M.S.), mcepând
cu anul 1953, suntnumele ofidale unice ale substantei medicamentoase
active, accaptate in farmacopeele diferitor tari și servesc pentru
depășirea confuziei, produse de muititudinea denumirilor comercnăe,
numite șispecialităp sau smonime, atribuite produselor lor de către
firmele sauiaboratoarele farmaceutice, pentru aputeafi recunoscute
de către consumator și concura intre ele pe piața farmaceutică.
Denumirile nepatentate ale Medicamentelor sm t intocmițe in baza
a3 principii:
– claritateapronuntării și prescrierii;
– deosebirea de alte denumiri de “firmă” și “nu de firme” deja
existente;
– apartenențalapreparatele, asemănătoare după structură sau
mecanism de acțiune, adică aparținătoare la același grup de
medicamente.
In form area denumirilor comune interriatioftale O.M.S.
recomandă utilizareâ unor segmente-cheie. Iată câteva exemple:
Segmente-
cheieGrupa
farmacologicăMedicamente
arol Anticoagulante acenocumarol
– azepam В enzodi azepine diazeoam. oxazeoam
cain Anestezice lido cain. procain
cef Cefalosporine eefalexin. cefazolin
ciliii Pemciline amoxicilin. oxacilin
ciclin Teraci cline doxicielin. metaciclin
estr Estrogeni megestrol. eestnnon
fibratHipolipidemiante
(fibrații)ciprofibrat. fenofibrat
1 2 J > ș -, 3
statinHipolipidemiante
(statinele)lovastatin.
pravastatin.
simvastatin
formin- Hipoglicemice
(guanidine)buformin. metformin
gli-Hipoglicemi ce-
sulfamidegliclazid, glipizid
nidazol AntiprotozoicemetronidazoL
tinidazol
– olol p-adrenoblocantepropranolol. r
oxprenolol
– pramin Antidepresanteclomipramin.
melipramin
– prost Pjostaglandine dinoprost alnrostadil
sulfa- Sulfamide sulfadimizin. sulfalen
terol Bronhodilatatoare fenoterol. clmbuterol
tiazid4 *
Diureticele (tiazide)ciclometiazid.
hidroclortiazid
verin Spasmblitice drotaveriri. papaverinfrr
Specialitățile sunt denumiri comerciale sau demarcă, marca
s au proprietatea comer cială inregistrată (Registered Trade Mark)
sau nume depuse (engl. Brand names). Ele poartă semriul ®, de la
cuvântul englez Registered, inregistrat. Fiecare firmă farmaceutică
iși inregistrează țienumirea prepaxatelor ei. Sub denumirea
cornercială se recomarida să fie indicată și denumirea cornună
internatională; Denumirile comerciale sunt cele mai raspândite,
mai variate și mai ușor de meiriorizăt. Uria iși aceeași substanță
medicamentoasă poate să apară sub. diverse denumiri, care nu
sunt altceva decât sinonime. Luăm drept exemplu aenumirile
comerciale ale unei singure substanțe, căreia i s-a coriferit DC1 de
35
acid acetilsalicilic (Acidum acetylsalicylicUm), inregistrate in țara
noastră: acetysal, acid acetilsalicilic, acti v tablets, acylpyrin, alka-selt-
zer “N”, anopyrin, aspirin, aspirin protect, aspisol, children’s aspirin,
colfarit, europirin, europinnT, new-asper, plidol, therapin, therapin
chewable. Deseori la denumiri I e acestea se anexează anumite
părți ce indică apartenența preparatului la д д а д т й а firmă – de
obicei, lâsfarșitui denumini“ket” sau“mak” etc. Exemplu: izosorbid
dinitrat-izoket, izomak.
10. FORM A M EDICAM ENTOASĂ SAU
FARMACEUTICĂ
Pentru a putea fi utilizată, substanța medicamentoasă trebuie
supusă unor procese tehnologice, in xmnâ cărora ea capătă о
anum ită form ă, num ită form a m edicam entoasă sau form ă
farmaceutică. Until și același principiu activ poate apărea sub di
verse form e m edicam entoase in funcție de destinația lor,
proprietățile farmacologice, chimice și fizico-chimice ale substanței
și tacticatempeutică amedicului. De exemplu, hidrocortisonul se
intâlneșțe sub formă de comprimate, soluție injectabilă, unguent
oftalmic, unguent dermatologic. Cele spuse pot fi ilustrate prin
schema:
Substanța medicamentoasă + Substanțe auxiliare = Forma
medi'cameraoasa " ^ ' — ––– –
Formele medicamentoase șe subdividm 1) șolide, 2) semisoKde
sau moi, 3) lichide și 4) gazoase.
I. F orm e m ed ica m en to a se solid e
lbenj (nedozate, efervescente, dozate in plic, pentru
'prepararea siropului, pentru prepararea suspensiei buvabile,
pentru prepararea picăturilor buvabile, pentru uz extern sau
pudre); p ––– 1
– Granulate sauțGranule | nedozate, efervescente, dozate in
plic, pentru prepararea suspensiei buvabile);
36
apsula (capsule dure sau gelule, capsule retard, capsule
comprimate retard, rapid-retard, comprimate pentru supt,
com prim ate m asticabile, com prim ate efervescente,
com prim ate enterosolubile, com prim ate pediatrice,
com prim ate vaginale, im planturi, com prim ate pentru
prepararea soluțiilor);
-ț D raieurlf(obișnuite, retard, enterosolubile, in ambalaj
calendaristic);
– Pilule;
– РеЕсШё. filmele saunlăcutele;
– Specii;
– Creioâne;
– Brichete .
II. Form e m ed icam en toase sem isolid e sau m oi
-.Sisteme terapeutice (dispozitive transdermale sau timbre,
intrauterine saupesare)
III. F orm e m ed icam en toase lich id e
1 v Soluții …
2. Suspensii
3. Picătur i–––- –––––––- ––– – У
4. F orme parenterale * -—__ ____ _____
5. Solutii extractive (apoase, alcoolice. uleioase)
6. T Soluții .extractive maxim purificate
7. Emulsii
8. Linimente (dermice, oftâlmice):erosolubile, capsule vaginale, capsule elastice sau perle);
au Tablete (comprimate. comprimate filmate,
PasteH dermice, stomatologice)
?upozitoare/(rectale, vaginale sau ovule);uentef (dermice, oftâlmice, nazale, vaginale, rectale)
37
9. Siropuri
10. Ape aromatice
11 s Sucurimedicamentoase
12. Mixturi
13. Spirturi
14. Săpunuri
15. Elixire – "
16. Oțeturile
17. Vinurile medicinaie
IV. F orm e m ed icam en toase gazoase
1. Aerosoli (bucali, nazali, pentru mhalații, dermici, vaginali)
38
PARTE A SPECIALA
FORME MEDICAMENTOASE SOLEDE
1. PULBERI (Pulveres)
L at Pulvis, -eris
Rus. Poroșki
Polberile sunt forme farmaceutice solide cu aspect pulveru-
leritijdcătuite' din părticule xm iform e^^ffiiem sau mai multor
substanțe active, așociâte sau nu cu s\& s^ i|e агвоБагеГ Ele sunt
destinate pentru uzul intern, extern sau parenterale (după dizolvare
in геНТсШШ^ respectiv), pot fi sim ple și corrrpnse Pulberile
constituite dintr-o singură substanță (substanțaJactivă)se numesc
sim ple)Pulberile care conțin două sau mai multe substanțe ac-
tive sau cel putin о substanță actiyș^i iu ^ & if e ă ^ ib a re se
numesc eom puș^
Pulberile pentru uz intern se beau cu apă sau alt lichid
convenabil (lapte, sucuri, apă mineraT|t)T"HB~pot fi simple și
compuse. Pulberea simpiă constă dintr-&'sfeigbH substăntă._ __ _ _ . _ _— – – – – – – – -— — – – – – ;- – -_- – – – – – – – : — „
Pulberea compupL conține două sau m A im dteM bstkițe^ Ele se
clasificăin nedM zate sau nedozate și divizate sau dozate.
Pulberile nedivizath. Substanțele relativ inofensive și cyt
m arja mare de șiguranță (hidrocarboriatul de sodiu, cărbunele
medicinal) pot fi propuse pacienților in cantități suficiente pentru
intreaga cură de feat^enf,~nedivizate m doze s e p ^ a i^ p^cigntul
urm ând să-și ia din pachet cantitatea necesară; Pulberile
ne^Țvizăte sim ply constau dintr-o singură substo^ăit ;eliberata
bolnavului in cantitati supciente pentru intreaga cură^g trataxnent.
РасШаШ și-o d o z e a ^ e ț msuși cu m ijloac^e cfispqpibile la el
acâsă^vârful de cuțit, lingurița, lingura, in unele cazuri pulberea
se completează cu lingurițe dozatoare)
Exem plu:
Rp.: Hidrocarbonat de sodiu 50,0
D.S. Intern. Câte V 2 lingurită de 3 ori pe zi.
Această pulbere este simplă, deoarece constădintr-o smgură
substanță și este nedivizată, deoarece nu impărțită in doze separa
te
Pulberile nedivizate com puse consțau din câteva substanțe
active, in unele cazuri și substanțe auxiliare, care se prescriu pentru
о cură de trățpTienț, fară a fi divizate in doze pentru о priză. In
cazul când naedicjjl iși prescrie compoziția lui proprie, atunci rețetă
poate avea următoarea formă:
Rp.: Cărbune medicinal 20,0
Oxid de magneziu
Tanină ăa 10,0
M.f.pulv.
D.S. Intern. Câte о linguriță la un pahar de apă de 3 ori pe zi.
Pentru pulberile compuse este necesară indicația “Misee ut
fiat pulvis” (M.f.pulv.)
Pulberile,& vizates,p ,|ivreaza pacientului in doze ambalate
3parte, fieearepentFu9 smgură priză. Pulberile divizate se clasifică
și ele in-iiic^lș și compuse. Pulberi divizate simple . Sub formă
de pulbere djvizată simpla se poate prescrie orice substanța solidă
a cărei doză s^J^ță m limitele 0,1 -1 g (in unele cazuri și mai mult).
Exemplu:.
Rp.: Metionină 1,0 ; =
D.t d. N 10
S. Intern. Câte о doză de 3 ori.
La oraactuală ар го н е toate pulberile divizate sunt oompuse»
deoarece ccfațin, pe lângă substanța acti vă, edulcoranți, aromatizanți,
coloranți etc.
40
Pulberea divizata compusă. In cazul eând doza substanței
active este mai micăde 0,1 g, la ease adaugă substanțe indiferente,
pentru a face normală masa pulberii divizate. Masapulberii divizate
compuse se aduce astfel pâioă la așa-zisa m asa medie sauoptimă,
care este de 0,3— 0,5 g . Substanțele auxiliarafclosite inacest scop
joacă rolul de excipient (constituens). In calitate de excipient pentru
pulberile divizațe compuse se utilizează: zahărul, lactoza, glucoza,
hidrocarbonatul de sodiu.
Exem plu:
Rp.: Ac.rucotmic 0,05
Zahăr 0,3
M.f.pulv
D .td. N 30
S. Intern. Câte о pulbere de 3 ori pe zi.
Doza acidului nicotinic (substantă activă) din rețetă de mai sus
este inferioară masei normale apulberii divizate (0,1), de aceea s-a
adăugat zahăr, pulbșrea devenind compusă. In țnajoritaiea cazurilor,
pulberile divizațe se impacheteazăinplieuri. Plicurile sau pachetele
(fc Sachefe, engl, Packets) depQHetil^ă, staii(rtsaiihârtiespecială,
mchise ermetic, sunto formă foarte comodăde ambalaj pentru pulberi,
dar și pentru alte forme medicamentoase (de ex. granulate, gelurij.
Sunt numeroase cazurile când pulberile sunt eferyescente. Ele,
dizolvate in apă, produc gaz carbonic și fac produsul mai plăcut la
gust. Acest gaz rezultă din reacția dintre hidrocarbonatul de sodiu și
acidul citric sau acidul tartric, care intrăin compcaienta pulberii ea
excipienți. Pe lângă ei se mai utilizează zahărul san alt edulcorant,
substanțe aromatizante, coloranți etc. De regulă, aceste pulberi
se livrează, de asemenea, in plicuri pentru a le păzLde;acțiunea
factorilor atmosferici. Laboratoarele farmaceutice prepară pulberi
pentru prepararea siropurilor, suspensiei buyable sau apicăturilor
buvabile. Toate se prescriu ca pulberile divizate simple.
41
Rp.: Andrews answer N. 6.
D.S. Intem. eonținutul unui plic se vadizolva la un pahar de
apă de 4 ori pezi.
Dacă substanța activă este lnsolubilă in apă, atunei ea va
forma in ea о suspensie buvabilă.
Rp.: Smecta N. 10.
D.S. Intern. Coiiținutul unui plic se va dizolva la V 2paharde
apa de 3 ori pe zi.
2. PUDRE SAU PULBERI PENTRU UZ EXTERN
(Pulveres subtilissimi, aspersiones)
Pulberile pentru uz extern sunt extrafine (subtilissimus) pentm
о mai bună aderare lapiele. In calitate de constituent conțin talc,
amidon sau alt produs indiferent. Se aplică extern prin pudrare pe
suprafețele lezate ale pielii. Ele aderă ușor la piele. x i măresc
suprafața de evaporare, о usucă. Deosebim pudre simple și
compuse. Cele simple constau dintr-o singură substanța, iar cele
compuse din două sau mai multe substanțe. Pudrele simple nu
sunt altceva decât 6 substanță m edieim entoasă bine mănmțită
până la starea extrafină, destinată uzului extern pentru tratamentul
leziunilor pielii.
Rp.: Pudrăstreptocid20,0
D.S. Pentru uz extern.
sau
Rp.: Streptocid extrafin 20,0
D.S. Pentru uz extern.
Pudre oficinale simple sau compuse sunt preparate la fabricile
farmaceutice și Iivrâte sub denumiri comerciale. Se prescriu ca
pudrele simple
Rp.: Pudră “galmanm* 50,0
D . S. Pentm pudrarea picioarelor.
Galmanina este о pudră compusă care, după forma magistrală,
42*
s-ar prescrieinfelul următor:
Exem plul 1:
Rp.: Acid salidlic 2,0
Oxid de zinc 10,0
Talc . ;
Amidbn aaad 100,0
M.t. pulv. subt.
D.S. Pudrăantisepticăși desicantă.
E xem plul 2:
Rp.: Pudră pentru copii 50,0
D.S. Extern. Pentrupudrareasuprafețelorintertriginoase ale
pielii.
După cum vedem, prescripția oficinală este mai simplăl
Pudrele com puse Când sA sta n ^ a c th ^ tre B ț^ fi^ b sită in
cantități mici sauinfime, aceasta se amestecăcupuftterimdifeente
catalcul, caolinul, amidonul, oxidul de zinc, formândcu eleopuțfcă
compusă. Aceste substanțe joacă rolul de excipient ele modificând
concentrația prindpiului activ, deci și efectul pudrei. Concentrația
optimă о găsim m m dreptarele de specialitate. '
Exemplu: A se prescrie 5 0,0 pudră 5% de aiiesțezină.
M etoda oficinală
R p.: Pudră anestezină 5% — 5Д0• 'j a i ' ' .n -D.S. Pentru uz extern
M etoda m agistrală
Rp.: Anestezină 2,5
Talc ad §0,0
M.f.asp.
D.S. Pentru uz extern
sau ^ r – .ș • ș . u '- if șJb r ^
Rp.: Anestezină2,5 , ’ – or_ i
Talc ad 50,0 к* -Wi* i .» – . – . . … w
M.f.puly. Subt. • . ];.
D.S.pentru uz extern r , :
43
Calculul dozei substanței active in prescrierea magistrală se
face ținându-se cont de concentrația recomandata: a pudrei (in
cazul anestezinei 5%). Procentul indică câte.grame de substanță
activă se găsesc in 100 g de pudră. Deci 100 g de pudră ar conține
5 g de anestezină (5 g – 100 g), iar 50 g de pudră conțifi x g de
anestezină. Deci: ! !
5 g––––––– 100 g
x g ––––––––––- so g
Folosiți-vă de Indreptar.
Pulberi nedivizaie:
1 . Acemin 50 g
2. Bilignină 75 g – câte 1-2 lingurițe de 3 ori pe zi inaintșde
masă
3. Oxid de magneziu 50 g — câte о linguriță de 3 ori pe zi.
Pulberi divizate:
1. Acid ammocapronic – câte 2 g de 3 ori pe zi
2. Salicilat de sodiu — câte 1 g de 6 ori pe zi
3. P en to x il-câte 0,2 g d e 3 ori p ezi
4. Acid acetilsalicilic — 25 centigrame de 2 ori pe săptăpiână
timp de 3 luni
5. Beodazol, fenobarbital, papaverină clorindrat șiteobrommă.in
дщ в egale a 2 centigrame. Câte о doză de 3 ori pe zi, timp ф
2 săptămâni
6. Fenobarbital – 2 centigrame. Câte о doză de 3 ori pe zi tknp
de 2 săptămâni
7. Pulberi in plic: gelusil lac, enterol, tri-om, magurlit (p^daete
a 2 g), fosfalugel (pacbete a 16 g) *
44
8. Pulberi pentru prepararea siropului: ampicilină, ibiamox,
sumamed •
9. Pulberi pentru prepararea suspensiei buvabile: amoxicilină.
10. Pulberi pentru uz extern (pudre): galmanin, baneocin (in
pulverizator), bivacin, dermatol, sulfadl, pudră pentru copii
75 g, ciminal 5 g; acid salicilic 2%–20 g; chimofon 10% -50 g;
etacridină lactat 2,5%-30 g; acid boric 5% -10 g; chinosol
2% -l 5 g; sulfprecipitat 2 0% -l 5 g.
3. GRANULATE SAU GRANULE (Granulata)
Lat. Granulum, -i
RusGranuli
Granulatele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din
particule de formă neregulată, vermicular^ cilindrică sau sferică.
Conțin substanțe active și substanțe auxiliare și sunt destinate
administrării pe cale orală. Printre substanțele auxiliare se numără
zahărul, glucoza, lactoza, amidonul, dextranul, substanțe aromatizante,
coloranți ș.a. Ele sunt una dm formele cele mai potrivite pentru copii,
deoarece решай dozarea cu precizie, au buxfispooibiMtate maltă și
prop*ietăți organoleptice excelente. Ca și pulberile, granulatele pot
fii®$g^ateși ск>ва*е. Semtâbiesc granulate eifânreSceirbe.Teate se
pgestecm ea pulberile nedivizate siitfple. Inaittte^dfe tntrebuințare
granulatele âe dizolvăin apă^ Mcare forindiază solute simple, iilclusiv
©fervescente sau suspensii buvabile. i – f – –
Exem plu:
Rp;: Granulate ttiucofalk aple 150,0 –
; ir B.S. Intern Câteolingfurițăla 1 pâliaf d e ^ a d ^ o r i p e i i :
Rp.: Granulate in p% uri mucofalk oraiig N20.
D.S. Jnțerh 1 plie la,l pahșr deșiipâ de ( Ș on pe^zi.
In ultinul timp, tot mai mult se produc preparatemedicamentoase
sub formă de granule; destinate copiildr AceSte granulate s^ lr^rează
in flacoane speciale, pe care este marcatnivelul volumului de 60 sau
45
100 ml cu un senm Anume până la acest semn se:toarnă apă pentru
a dizolva gran ulele și aobține soluția saususpensiace vafimgerată
culingurița: acid glutamic 10 g, prozerină 60 g, furazolidon – 50g
etc. ș ,
Rp.: Granulateospamox 0,25 N 5
D. S. Mem. Pentru prepararea suspensiei buvabile 250 mg/5 ml in
flacoane a 60 ml. Câte 5 ml suspensie reconstituită de 3 ori
pe zi.
Exerciții:
Prescrieți granulate in rețete, folosindu-vă de indreptar:
blemaren 200 g, venter, uricol, cimalon, plantaglucid 50 g, urodan
100 g, fusidină 70 g.
4. CAPSULE (Capsulae)
Lat. Capsula^–ae
* Rus. KapsuB
Capsuiele sunt forme farmaceutice constituite dminvelișuri
soluble, careconțindoze unitarede substanțeactive asotiatesauau
cu substanțe auxiliare. Majoritatea capsulelor se admmisteeazgbpe
cale orală, există capsule retard și capsuieiiiBa®imii6-
C apsulelș: su n t о fomaă m edicam entoasă conveEuabilă;
deoarece protej e»ză substanțele medicamentoase de
lumină și le ascund gustul sau mirosul neplăcut. De cele mai da&e
ori capsuiele sunt confecționate din gelatină – capsule Capsulae
gelatinosae). Există două tipuri de capsule gelatinoase:
C apsuiele operculate (operculum inseam nă capac) sato
gelulele constau din2căpăcele cilindrice care mtrăunulin ajtul formând
un mveliș pentru pulberi, granule, microgranule sau microcapsulș.
Extremitătile capsulelor sunt rotunjite pentru a putea fi ușor de
inghițite. De obicei, ele semghitintregi, msăinrare cazuii se permite
deschidere^ lor:și fir^cțioparea dozei. Gelulele se dizolva ușor in
mediul gastric (5— 15 min), elibeFând conținutul.
46
Г
Prescrierea. A se prescrie 20 capsule cu ulcoran in doză de
150 mg
R p: Ulcoran 0,15
D.t.d. N. 20 |n caps, gel ^ . ,
S. Intem.Câte о capsulăpe zi
Sau
Rp.: Capsule ulcoran 0,15 N. 20.
D.S. Intern. Câte о capsulă de 2 ori pe zi.
# /;Д' .
Rp.: Capsule andjiol 0,04 N. 60.
D.S. Intem. Câte о capsulă о datăpe zi
Substanțele active, care se mactivează in mediul acid al
stomacului (hprnaoni polipeptidici, enzime ș.a), se livrează in cap
sule enterosolubile. Acestea sunt copfecționate dirț.gelatină
prelucrată cu add tanic sau acoperite cu un ștrat subfire de substanțe
speciale acidoxez^stente, pentru a rezista acțiunii siicului gastric
și a conduce substanțele active in duoden.
Rp.: CapșuledigeslinN. 2(^f ș
D.Ș. Intern. Câte о capsulă de 3 ori pe zi d i^ ă ®nesa
t C apsiilete re tk rd cedfcază prm cipiul activ incetf, timp
ittaefângat {12— 24 6re) și pot fi luate о dată sau de 2 oWț>e Й;
Rp.:-Capș«lf retard caidisorb 0,04N . 20. , , / ; .л
D.Ș. Intern. Câte о capsulă о datăpe zu : .
’ – . . – T . – – – '4 •
jCapS&ljele vaginale sem troducprofundinv^gin unde, după
de^mtegrare. cedează substanțele active, de regula, cu acțiune
antibactenana și antimicotică. t
Rp.. Capsule vaginale poliginax N. 6.
D. S.'Iritravagmal. Câte о capsulă^ d data pe zi
Capsulele elastice sunt de formă ovoidă (capsulae gelatinbsae
m^tes) saus&riasSt a®nite perle|Peiiaegelatindsae), Ele continue
obicei, substanțe lichide cu gustneplăcut.
47
Exem plu: \
R p.: Capsule untură de pește 0,5 N. 1 00.
D.S. Intern. Câte 1— 2 capsule de 3 ori pe zi. ;
Exerciții. Prescrieți in capsule următoarele preparate:
a) Capsule elastice
1. Nitroglicerină 0,0005. Câte о capsulă sub limbă (capsula se
vastrivi intre dinți) in accesulanginos;
2. Olimetină 0,5 g. Câte 2 capsule de 3 oripe zi după masă;
3. Ulei de ricin 1 g. Câte 15 capsule capurgativ;
4. Extract de ferigă 0,5 g. A se ingera 14 capsule ca ~
antihelmintic. |
b) Capsule operculate: .•
1. Piracetam 0,4 g. Câte о capsulă de 3 ой; ]эё zi; %
2. Ritmilen 0,1 g. Câte о capsulă de 3 ori pe zi; ,J£ I
3. Palină0,2g. Câte 2 capsule de 2 ori pezi; I
4. M etadclină 0,15 g. Câte о capsulă de3 ori p ezi ! J
5. “Madopar— 250”. Câte о capsulă de 2 ori pe zi.
M icrocapsule și nanocapsule. M icrocapsulele au in j
diametru 100— 500 micrometri, iar nanocapsulele sunt mai mici de –
1 mcm, adieă se m ăsoarăin nanometri. Ele conțin cantități infmie
de substanțe medicamentoase, pe care le apără de acțiunea agenților
extemi și le maschează gustul neplăcut. Prin microcapsulare se
urmărește scopul creării acțiunii retard, adică aprelungirii acțiunii
medicamentelor, datorită eliminării lente a principiilor active.
Microcapsulele și microdrajeurile pot fi inclusein capsule opercu
late obișnuite, num itein acest caz spansule sau capsule retard. De
asemeni, ele pot fi incorporate in comprimate, numite prin analogie
comprimate retard. Diferența dintre comprimatele obișnuite și cele
retard ne-o ilu strează pregnant exem plul com prim atelor
Nitroglieerină și Sustac. Ambele tipuri conțin unul -și același
preparat – nitroglicerină. In prittiul caz ea este lifceră și iși exercită
acțiunea imediat, timp de numai câteva minute, iar in eel de-al
doilea caz ea este microcapsulată, efectul fund lent, insă de ltmgă
durată (4-5 ore). i1
48
5. COMPRIMATE SAU ТАВЬЕТЕ
(Comprimata s.tabulettae)
LatComprimatum, -i
' sau Tabuletta, -ae
Rus.Tabletki
Comprimatele sunt forme faramaceutice solide, care conțin
doze unitar e din una sau mai multe substanțe active; se obțin prin
comprimarea unui volum constant de substanțe active, asociate
sau nu cu substanțe auxiliare. Apărute un secol șijumatăteinurmă,
in zilele noastre comprimatele au deveniț fiarma medicamentoasă
cea mai răspândită (cca 40% din solicitări), datontă numeroaselor
lor avantaje. Printre ele un loc deosebit il ocupă posibilitatea
automatizării producțid, comoditatea țransporțării, stocării, eliberării
și administrării, aspectul și gustul agreabile, posibilitatea bbțtnerii unor
preparate cu destinație diversă (enterosolubile, retard, implantabile,
vaginale ș.a), eventualitatea modificării parametrilor farmacoanetici
etc. '
Com prim atele se prepară la fabricile sau laboratoarele
farmaceutice prkitehnologii speciale In afară de substanța activă
(substanțele active), in compoinența lor mai pot infra, dupăcvrm s-a
spus, unele substanțe auxiliare, printre carediluante, liante, lubrifiante,
dezint^rante.
Substanțele diluante servesc la diluarea substanței active in cazul
când doza acesteia este foarte mică. Liantele cim entează
comprimatul, redându-i forma și tăria necesară. Substanțele
lubrifiante și glisante ușurează procesul tehnolo^ic de lunepare a
compximatului prin mașina de comprimare. Substantelc dezintegrante
reduc comprimatul, in mediullichid, la starea de pulbere. Se mai pot
folosi substanțe colorante, conservante, invelișuri etc.
Prescrierea comprimatelor. Există câtevaforme deprescriere:
Rp : Amoxicilină0,5 *
D .td. N. lO intabl. :
S. Intem. Câte un comprimat о dată pe za.
49
Rp.: ComprimateдаагасйтаО ,5 *
D .td . N. 10 ..,K , . . . … = ;
S. Intern. Câte un comprimat о datăpe zi.
Rp. . Comprimate amoxicilină0,5 N. 10
D.S. Intern. Câte un comprimat о datăpe zi.
Comprimatele compuse se prescriu la fel.
Rp.: Acid acetilsalicilic 0,25
Cafeină 0,05
D.t.d. N. IOmtabl.
S. Intern. Câte un comprimat in cefalee
Rp.. Comprimate acid acetilsalicilic 0,25
cu cafeină 0,0.5
– D .td. N. 10
S. Intern. Câte un comprimat in cefalee
Rp.: Comprimate ^cid acetilsalicilic 0,25 cu cafeină0,05 N. 10 *
D . S. Intejna^âte un comprimat in cefalee –
Pentru â simplifica prescrierea comprimatelor compuse, acestora
li se atribuie denumiri speciale comerciale sau brevetate (ițume
depuse). ;
ș E xem plu: >
Rp : Bismut suf>nitrat 0,3 5
Magnesiti carbonat 0,4
Natriu hidrocarbonat 0,2
Pulbere de rizom calami
Pulbfere descoarță frangulă Й 0.025
Kelină
Rutinăăă 0,005 i
D.t.d. N lO m tabl.
S. Intern. Câte un comprimat de 3 ori pe zi.
50
Pentru a simplificaprescnerea și pentru о tnai bsnă memorizare
a eompozitiei medicamentoase^ comprimăM йеШах sugapririBt
denumirea de ‘ ^ d d iflă ” ș r ‘ ;
Rp.: Comprimate “vicalină” N. 100 v ,
D.S. Intern. Câte un comprimat de 3 oij.pe p-
V ă atragem atenția asnprafaptaluică demmtirea comerttală
“vicalină” (luată Intre ghilimele) rămârie la nominativ. J ”
Observați, că in exemplele de mai sus nu au fost indicați
excipienții comprimatelor, cu toate că și ei intră ih componența lor,
a^pst%ț(^&ndiiiutilț ț
p Dozele printipiilor active din comprimate sust«standarde, fixe,
caleulatepentrubolnavul adult mediu, de aceeaindividualizarea strictă
a dozei este^mn lucru tiecesar. De multe ori medicul este nevoit să
recomande un fragment de comprimat sau, din *x>ntca|> câteva
comprimateiao priză. U nde comprimate sunt prevazutefeu șănțulețe
.speciale pentm aputea. fi frâate in douâ s au in patra fragment®
relativ «gale (comprimate secabile, reSpectiv bisiăcăbile sau
cvadrisecăbile). p
la tă c â te v a exem p le a
1. Enevoie de administrat paraaminosalidlatde sodiu câte 3 g
de 3 ori pe zLsDin mdreptare acflăffl^eă preparâtâl se livrează in
comprimate a 0,5 g.
Rp Л Coxnp^imâte paraaminosalicilat deșpdiu 0,5, N. 100
‘ ; $ .S . Intern. C ^ țjbș.3' .сщpe-.zi.'
2. A se adfflDiaistra 0,1 g acid âcetilsatocilic! AflaafcăWĂbstanța
se livreazăin comprimate a 0,25 și 0,5 g. Prin urmare, recomandăm
bolnavului fie о jumătate de comprimat a 0,25 g, fieun sfert de
c o ri^ rim atâ^ 5 g. Iriambefexazuri, bolnâvttliteprimi 0,125 g,
сёёй ce se apfcspie de dozariecesarăL ' 4
Rp Comprimate a d d acetilsalicilic 0,25 N. IQ –
С *.S. Intern. Câte о jum ătate de rom prim f|de 3 pri pe zi.
Astfel se procedează de cele mai multe ori la administrarea
tabletelor copiilor de diferite vârste și vârstnicilor. Avândin vedere
că aceste grupe de pacienți inghit comprimatelecu greu, ele pot fi
far âmițate in prealabil.
Comprimatele orale sau obișnuite se inghit intregi sau crocate.
In mediul lichid al stomacului se dezintegrează in câteva minute și
eliberează substanțele active, care se absorb in circuitul sistemic
sau iși exercităactiuneain tractul gastrointestinal.
Varietăți de comprimate
C om prim atele film ate sau peliculate (drajefiate) sunt
acoperite cu opeliculă subțire constitmită din rezine naturale sau
sintetice, gume, ceruri etc Uneori li se mai adaugă substanțe
aromatizante, zaharuri. Filmul esteneted, adeseastrălucitor, colorat.
C om prim atele efervescente se dizolvă in apă, in care
formează bioxid de carbon datorită incorporării in ele a unui acid
organic (de obicei citric sau taitric) și unui bicarbonat sau carbonat
(de sodiu sau potasiu) in proportie potrivită. Ele se beau numai
după dizolvarea lor completăin apă (50-150 ml). Exemple: supradin
(multivitamine), plusssz (multivitamine), redoxon (acid ascorbic,
50 m g), efferalgan (paracetam ol, 500 m g), acilpirin (acid
acetilsalicilic, 500 mg). Exemple de comprimate efervescente pe-
diatrice: antigripin (paracetamol 250 mg, chlorfenamin 3 mg, acid
ascorbic 50 mg). L
C om prim atele m asticabile conțin gum e speciale de
m estecat și sunt destinate m estecării in cavitatea bucală.
Substanțele active fie că-și exercită acțiuneă in cavitatea bucală
sau orofaringe, fie că se inghit cu saliva sau se absorb prin mucoasa
bucală. Se folosesc mai mult de copii și persoane tinqre.
Comprimatele perlinguale sau sublingua|e se tin sub limbă
până la abșorbția totală a substanței active, care se produce de&tul
de repede, datontă vascularizării bogate a acestei regiuni. Vg^ele
sangvine sublingvale se varsă in sistemul venei cave superioare și
preparatul nimerește direct in circuitul sistemic șiiffite^ celporM,
cum se intâmplă cu cele inghițite. Acestea din urmă Sunt supuse
52
fenom enului de prim pasaj (are loc la trecerea substanței
medicamentoase prin mueoasa intestirială și ficat), unde о birnă
E xem ple: Nitroglicerină 0,0005.
Com prim atele solubile pentru prepararea solutiei buvabile
maiftte d e l^ e b u in ța re sedizolvăm ^pă. * – '
E x e m p lu :
R p.: Comprimate solubile solpadein N. 12; _
D.S. Intern. Câte un comprimat la V4 pahar de apa de 4 ori
pezi. ' '
Com prim atele enterosolubile sunt о varietate de .compri
mate filmate, cu deosebirea că invelișul lor este acidorezistent
(gastrorezistent), constituit din unui sau câteva straturi de substanțe
rezistente la acțiunea sucului gastric (acetilftalat de celuloză, glu
ten, copiblimeri ânionici ai acidului metacrific și est&riler ftii etc.)
pentru aputeatrece comprirnatul intreg, nedezagregat, prin sucul
gastric. Se recurge la asemenea formăpentru aprotejafie substanța
activă, lâbilă in mediul acid, de acțiunea sucului gastric (de pilda,
enzimele pancreatice), fie mueoasa gastttcă de acțiunea iritantă
sau ulcerigenă a substanței active (indometacina, spre exemplu).
Comprimatele enterosolubile nu trebuiesc frânte sau Crocate.
E x e m p le :
1) Substanțe instabile in sucul gastric ' , : ș • •
Rp.:Comprimatepâncreatină0,25 N. 30
D.S. Intern. Câte un comprimat de 3 ori pe zi in timpul
meselor.
2) Substanțe care irită mueoasa gastrică: *
Rp.: Comprimate diclofenac 0,05 N. 30
D.S. Intern. Câte un comprimat de 3 oripezi.-
53
Comprimatele retard eliberează meet și timp mai mdelungat
substanța activă, datorităimcorporării acesteia in microcapsule cu
viteză diferită de cedare sau altor metode, mai sofisticate. Sunt
convenabile din mai multe considerente: reduc numărul prizelor la
2 sau 1 pe zi, mențin concentrația plasmatică a substanței active la
un nivel relativ constant etc. M ulte specialitățipoartă mdicele R
(retard), SR (slow release) sau calificativele Long, Retard, Chrono,
etc. care sublmiază acți unea mdelungată a comprimatelor respec
tive.
E x e m p le :
Rp.: Comprimate feloran 0,1 N. 3 0
D.S. Intern. Câte un comprimat о datăpe zi.
N otă. Feloranul este о speciâlitate a diclofenacului, prescris
mai sus, iff comprirnkte obișnuite. Observați că comprimatele re
tard se administrează mai rar.
Comprimate pentru supt (susetele) se tin in cavitatea bucală
până la resorbția deplină. Substanța lor activă, fie că este un дай-
septic cu acțiune topică, fie că excită receptorii nervoși șensitivi și
acționează in mod reflex. »
1) Preparat cu acțiune topică (antiseptic oro-farmgean)
Rp.: Comprimate antiangin 2,5 N. 12,
D.S; Perlmgual. Câte un comprimat la fiecare 2— 3 ore.
2) Preparat cu acțiune reflexă v
Rp.: Comprimate validol 0,06 N. 10.
D.S. Perlingual. Câte un comprimat in accesele de spasm'
coronarian.
Comprimatele pentru prepararea soluțiilor șunto formă
convenabilă de substanță dozată, care permite obținerea soluțiilor
pentru uz extern.
E x em p lu .
Rp : Comprimate hidroperit 1,5 N. 6. >
D.S. Extern. Câte un comprimat la о lingură de apă pentru
prepararea apei oxigenate.
54
C om prim atele im plantabile (implantarile) sau peletele se
introduc subcutanat prin mcizie sau prin intermediul unor seringi
speciale. Rămân in locul administrării pentru un timp anumit, de
obicei, câteva luni sau ani, de unde substanța activă se absoarbe
lent și uniform in așa fel, incât nivelul ei In sânge și efectul se
mențin constante.
Com prim atele vaginale se introduc in vagin, undeiși exercită
acțiunea locală. Unele conțin și substanțe spumigene pm tru a ușura
acoperirea totală amucoasei, De obicei, conțin principii antibacteriene,
antiftmgice, antiprotozoare, hormoni. Pentru introducerea mai
convenabilă, unele se livrează direct in aplicatoare. Aplicatorul
reprezintă un tub de 5— 8 m m grosime și ccă 12 cm lungime cu
comprimatul la un capăt și un propulsor la celălalt. Extremitatea
cu comprimatul se introduce profund in Vagin, in poziția culcață, se
apasă pe propulsorul de la extremitatea dp dinafâra, dug&care
aplicatorul se scoate și se aruncă
E x em p lu :
Rp.: ComprknatevkgifemN. 15. ,,
D.S. bitravaginal. Câte un comprimatin-vagin о datăpe zi
timp de 15 zile.
' "'-^n&alai^'bQă^rimatâca'.
Comprimatele se ambalșază in fblii, blistere^ 6drcănașe, cxitiuțe,
fladoane etc.
Mai convenabile par a fi blisterele sau alveolele termoformate, in
care fiece tabletă se păstrează aparte in condiții ermetice, pacientul
puțând desprinde о tabletă fară a le atinge pe celelalte'
E xerciții: * дг
1. Prescrieți in comprimate preparatele enumerale mai jos, in
dozele indicate
a) C om prim ate o b ișnuite (sim ple): ; –
1. NrtrazfepaM a 0,005 (iSfelO). Internt 6âte bn cxffl^riri^tina-
inte de soinn. s £ iv
755
2. Furosernid a 0,04 (N 20). Intern. Câte un comprimat
dimineața inainte de masă.
3. Verapamil a 0,08 (N.40). Intern. Câte un comprimat de 3
oripezi.
4. Sulfadimetoxină a 0,5 (N 60). Intern. Câte 2 comprimate
de 2 ori pe zi.
5. Metronidazol a 0,25 (N 20). Intern. Câteun comprimat de
3 oripezi. ..
b) C om prim ate com puse (cu denum iri cotnerciaW ):
1. Nacom N. 100. Intern. Câte un comprimat de 2 ori pe zi.
2. Co-trimoxazol N.40. Intern. Câte 2 comprimate de 2 oripe
zi.
3. Adelfan N.30. Intern. C âteun comprimat de3 ori pe zi.
4. SedaIginN.20. intern. Câte un comprimat in cefalee.
5. Saridon N.40. Intern. Câte un comprimat in dureri dentare
acute.
Ce su b stan țe m edicam entoase in tră in com ponența
comprimatelor compuse, enumerate maisus. Prescrieti-leinmod
desfașurat (magistral), folosindu-vă de indreptare.
c) C om prim ate sublinguale:
1. M etiltestosterona0,005 (N 20). Sublingual. Câteuncom –
primat sub limbă de 3 ori pe zi.
2. Metilandrostendiola0,01 (N.20). Sublingual. Căteuncoin-
primat șub limbă de 3 ori pe zi.
3. Etisterpna0,01 (N.30). Sublingual. Câteun comprimat sub
limbă de 2 ori pe zi. , i
4. Dezoxicorticosteron acetat a 0,005 (N.50). Sublingual. Câte
un comprimat sub limbă о dată in 2 zile.
d) C om prim ate enterosolubile:
1. Diclofenac a 0,025 N.30. Intern. Câte un comprimat de 3
ori pe zi.
2. Triferment N.20. Intern. Câte 2 comprimate de 3 ori pe zi.
3. Nigedază a 0,15 N.30. Intern. Câte un comprimat de 3 ori
pezi.
4. Acid glutamic a 0,25 N.40. Intern. Câte un comprimat de 3
oripezi.
5. Ademetionină a 0,4. Intern. Câte 2 comprimate de 3 ori pe zi.
2. Prescrieți comprimate, folosindu-vă demdreptar. ^
1. Cimetidin, rantac.
2. Comprimate filmate – doimicum, diclofenac, ranital, ulceran
3.Comprimate retard – nitrong, isodmit retard, lekoptin,
chinidin-R, dalat long, almiral S R depakin.
4. Comprimate rapid-retard – adâlat SL.
5. Comprimate masticabile – plenil,maalox. u
6. Comprimate enterosolubile — ipertrofan, orfiril.
7. Comprimate pentru supt – antiangin, saibei, voseptol.
8. Comprimate pentru prepararea sohițiilor— furacilină, neomag-
nol.
9. Comprimate implantabile – esperal, implanon.
10. Comprimate vaginale – nistatin, canesten, betadin.
3. Care sunt substanțele active din comprimatele antacidin,
normatens, helicocin, beloid.
6. DRAJEURI
Fr. Dragee
Rus. Draje
Draj eurile (din fr. Dragee) sunt о formă medicamentoasă solidă
cu aspect sferic sau lenticular, constituitădindoyă straturi— unui intern,
nucleul, care conține substanța sau substanțele active, și altul ex
tern, inveliș din zahăr și alti excipienți. Drajeurile se inghit, numai
unele se sug. In stomac se dezagreghează in aproximativ 3 0 minute,
lar altele sunt enterosolubile, dizolvându-sem intestin, protejand
astfel preparatul de acțiunea sucului gastric. Drajeurile au avantajul
că mascheză gustul și mirosul preparatului, il păzesc de acțiunea
agenților extemi.
P r e s c r i e r e a . A se prescrie 30 drqeuricuck^jrom azm ă a
25 mg. Cel mai free vent se folosește metoda prescurtată de
57
prescriere, deoarece sunț forme oficinale pregătite la, fabricile
farmaceutice se recomandă, și mai rar, forma magistrală.
M e to d a I
Rp.: DrajeeclorpromazinăO,Q25 N.30
D.S.Intern. Câte un drajeu de 2 ori pe zi.
M e to d a a II-a
Rp.: Clorpromazină 0,025
D.tcLN.30 in dragee
S.Intern.Câte un drajeu de 2 ori pe zi.
Drajeurile ce conțin 2 sau mai multi ingredienți activi poartă
denumiri comerciale și se prescriu numai prin metoda prescurtată,
fără a se indică dozele ingredienților
E xercifii. A se prescrie in drajeuri următoarele preparate
Drajeuri simple
1.50 drajeuri cu bromhexină a 4 mg. Intern. Câte un drajeu de
3 ori pe zi
2. 20 drajeuri cu indapamid a 25 mg. Intern. Câte un drajeu
dimineața
3. 100 drajeuri cu silibinmă a 70 mg. Intem. Câte 2 drajeuri de
4 ori pezi.
4. 20 drajeuri cu amitriptilină a 10 mg. Intem. Câte un drajeu
de 2 ori pezi.
5. 50 drajeuri cu pentoxifilină a 100 mg. Intem. Câte 4 drajeuri
de 3 ori pezi.
Drajeuri compuse
1. 50 drajeuri “adelfan-ezidrex“ Intern Câte un drajeu de 2
ori pezi.
2.50 drajeuri “beloid”. Intem. Câte un drajeu de 6 ori pe zi.
3.21 drajeuri “nonovlori” . Intem. Câte un drajeu о datăpe zi.
Drajeuri enterosolubile
1.30 drajeuri “panzmorm forte”. Intem. C âte2 drajeuri de 3
ori pe zi
58
F
2. 20 drajeuri “mezim forte”. Intern; Gate iffif drajeti dte 3 ori
pe zi. –
3. 40 drajeuri cu diclofenac a 50 mg. Intern. Câte tm draj eu de
3 ori pe zi. ș
s : ; – S •
7. PIIJJLE (PIL U L A M E )
Lat. Pilula, -ae
Rus. Piliuli
– Pilulele sunt p formă medicamentoasă dozată, magistrală,
constituită din prindpiul activ și masa pilulară. Pentru prepararea
pilulelor este nevoie de muncă manuală, din care cauză ele sunt
tot mai puțm utilizate, fi ind in prezent p e cale de dispariție.
Sub form ă de pilule poate fi presgrisă orice substanță
medicamentoasă. Practica arată insă că unele forme oficinale și
industriale, ca de exemplu comprimatele, capsulelesaudrajeurile,
surit mai convenabile. Doar in virtutea tradițieiunii compuși mai
continuă să fie prescriși in pilule. Din ei fac parte nitratul de argint,
iodul, anhidridaarsenioasă, unii alcaloizi.
Excipientul pilulelor se mai numește m asa pilularăși constă
dintr-un amestec de extract moale dinrf^^mil^^țmQi: planțe, ca
odoleanul (Valeriana officinalis L.), ghințura (Gehtiana lutea L.),
lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra L.) și pulberea pbișnuită din
aceleași rădăcini in asemenea proporția, incât njașa pilulară
căp^tată să aibă о consisțență elastică.
Pilulele se prepară după cum urmează. Maiirvtjâi de toate, se ia
substanța medicamentoasă recomandată de medic in cantitatea
corespunzătoaifenumărului de doze p re s e n t De cfeicei>seprescriu
25 sau 3 0 pilule. Se iau, deci, 25 sau 3 Odoze de substanță activă și se
amestecăuniform cupulberea din rădăcinărespectivă Apoilapulbere
se adaugă exțractiil moale din cantitatea necesară și se amestecă
bine cu pulberea până la obținerea unei mase elastice, care se
subdivizează in 25 sau 30 părți egale, căra&ali se dă forma sferică.
Anumite substanțe necesită folosirea, in calitate de masă
pilulară, a unor excipienți inerți din puncț de v^de^e ehimic cu care
ele să nu intre in reacție. In asemenea cazuri se utilizează caolinul
(Bolus alba).
59
Pentru a simplifiea m unca medicului In prescrierea pilulelor,
excipxentulil vomnumi masăpilulară, iar cantitatea ei о vomlăsape
seama farmacistului, indicând doar cat trebuie (quantum satis), dat
fiind faptul că m asa unei pilule trebuie să fie de 0,5— 0,6 g.
P r e s c r i e r e a . A se prescrie 3 0 pilule cu nitrat de argint in
doza pentru о priză de un centigram.
Rp.: Nitrat de argint 0,3
M assaepilularum g.s. utf.pil. N. 30
D.S. Intern. Câte о pilulă de 3 ori pe zi.
In cazul dat s-auluat 30 doze de nitrat de argint (0,01×30 = 0,3),
adică câte о doză pentru fiecare pilulă.
Am spus că pilulele sunt о formă medicamentoasă prescrisă
rar, deoarece prezintă anumite dezavantaje. Primul constă in
necesitatea lucrului manual pentru prepararea lor. Alt neajuns il
prezintă dezagregarea lor lentă in tubul digestiv, ceeace inseamnă
о perioadă de latență mai indelungată a actiuniiprincipiului activ și
chiar о biodisponibilitate mai redusăin cazul uscării pilulelor.
E xerciții. Prescrieți sub formă de pilule unnătoarele substanțe
in dozele indicate pentru о priză
1. 25 pilule lactat de fier a câte 2 centigrame.Câte o pilulă de
2 ori pe zi.
2. 3 0 pilule ce conțin 5 decitniligrame iod și 5 miligrame iodură
de potâsiu la о priză. Câte о pilulă de 3 ori pezi.
3. 25 pilule cu anhidridă arsenioasă un miligram la о priză
Câte о pilulă de 2 ori pe zi.
8. PELICULE, FILME SAU PLĂCUȚE
(MEMBRANULLAE)
Lat. Membranulla, -ae
Rus. Pleonca
Peliculele sunt о formă medicamentoasă solidă, relativ recent
introdusă in practica medicală, constituite din principiul activ și
excipient (un polimer special). Peliculele pot fi considerate sisteme
retard, deoiarece eliberează lent substanța medicamentoasă și au
60
о acțxune indel ungată. bi același timp, fflmeleaderăușor lamiKXJase,
fixându-se pe Locul unde au fost aplicate.
Existăpelicule pentru adminstrarea mtrabucală și retropalpebrală
(pelicule oftalmice). t J
Peliculele pentru administrarea intrabucală se aplică pe gingie.
In practica m edicală se cunosc peliculele cu nitroglicerină
(Trinitrolong) ce conțin 1 sau 2 mg substanță activă. Nitroglicerină
eliberată se absoarbe incet prin mucoasa bucală direct in.sistemul
venei cave superioâre. Exerciță atât acțiune imediată. cat si durabilă
(3— 4 ore) și poate fi folosită atât pentru abolirea accesului anginos,
cât și pentru profilaxia lui. U n avantaj a! peiliculelor eonstă in
posibilitateainlăturării acestoradepe gingie, in cazul uriiii efect ma-
jor cu consecințe nedorite. Insă ele trebuie să fie aplicate in așa fel,
incât să nu facă dificilă digestia. In acest caz, peliculele se pot
desprinde și pot fi rnghițite, cu aderareape mucoasa eK)fagiană, cu
absorbție sistemică și posibilitatea unor efecte adverse.
; Peliculele oftalmice se aplică retropalpebral și substanțele ac
tive se dizolvăincet țn lichidul lacrimal, exșrcitând о acțiune asupra
ochiului (miotică, midriatică, antiseptică).
Prescrierea Deoarece sunt formq medicamentoase
oficinale, sefolosește forma prescurtată de prescriere cu specificare,
in cazul peliculelor oftalmice, a tipului de pelicule.
1 . A se prescrie 50 pelicule cu trinitrolong a câte 1 mg.
Rp.; Pelicule trinitrolong 0,001 N 50
D.S. Intrabucal. Câte о peliculă de 3 ori pe zi, aplicată pe
. gingiamaxilară.
2. A se prescrie 3 0 pelicule oftalmice cu pilocarpină clorhidrat
Rp.: Pelicule oftalmice pilocarpină clorhidrat N.30
D.S. Retropalpebral. Câte о peliculă in sacul conjunctival pe
seară.
E x e rc iții. Prescrieți pelicule ofțalimice cu următom-ele
substanțe
1.30 pelicule cu atropină â 0,001. Câte о peliculărfetropalpebral
о dată pezi. :
61
2. 20 pelicule oftâlmice cu sulfapiridazină sodica. Câte о peliculă
in sacul conjunctival de 2 ori pe zi.
9. C A R A M E L E (C A R A M EL)
LatnCapamd,-is
Rus. Carameli
Caramelele sunt о form ă medicamentoasă solida preparată
din zahăr, melasă și о substanță medicamentoasă. De obicei, ele
se țin in cavitatea bucală, unde se dizolvă, eliberândpxincipiul activ,
care exercită acțiune topică.
Deoarece caramelele sunt oficinale, ele se prescriu in formă
prescurtată. A se prescrie 100 caram ele cu decamină a 15
centimiligrame.
Rp.: Carametedecamină0,00015 N.100
D.S. Intrabucal. Câte о caramelă la fiecare 2 ore. A se tine
in cavitatea buCalăpână la resorbție complete
10. C R E IO A N E (STIL1)
Lat. Stilus,-i
Rus. Karandași
Creioanele sunt forme farmaceutice soli.de, de formă cilindrică,
terminate cu un con sau cu о calotă ovoidală. Reprezintă niște
bastonașe cu lungimea de 5 cm, un diametru de 3— 5 mm și о greutate
de 4— 8 g. Sunț obținute din unele substanțe compresate sau din
amestecul lor cu parafină și alți compuși solizi. Au intrebuințare
topică. Se prescriu in formă prescurtată, deoarece sunt preparate
oficinale.
Rp.: Creioane mentol N.3
D.S. Topic. A fricționatâm plelein migrenă.
E x ercitii: Prescrieți următoarele creioane
1.10 creioane hemostatice.
62
11. BRICHETE (BRIKETA)
л Lat. Briketum. -i
j ȘJ1 i / , Rus. Briketi
Brichete se numesc produsele obtinute prin presarea sau
brichetarea unor pulberi căpătate din plante medicinale. De cele
mai multe ori' brichetele sunt divizate pnn șanțulețe/Sâu crestături
in 10 părți egale. Fiecare parte poate fi ruptă âpârte și folosită
pentru prepararea infuziei sau decoctuhri, de obicei, in volum de un
pahar. Soluția extractivă obținută se folosește intem sau local (spălătuii
etc.) pe parcursul unei zile sau la о baie.
Brichetele se prescriu in forma prescurtată. A se prescrie
brichete cu dentiță.
R p.: Brichete iarbădentiță 75,0
D. S. О diviziune a se ține in apă clocotită timp de 10 minute, a
se filtra și folosi pentru pregătirea unei băi pentru copil.
E xem ple de brichete
Brichete frunze eucalipt 100,0
Brichete nervoflux 37,5
12. SPECII (SPECIES)
..x. Species,;-ei
Rus. Sborâ
Speciile sunt amestecuri uniforme de plante sau părți din plante
medicinale, transformate in pulbere grosieră și foloșitej>entru pre
pararea ceaiurilor medicinale. In unele cazuri, in specu se introduc
uleiuri esențiale și alte substanțe. Este forma medicamentoasă cea
mai veche, aj unsa până in zilelb noastre. Plantele medicinale incluse
in componența speciilor se aleg dupa âcțiuneălbf și sepreparăin
prezent la fabricile farmaceutice. Speciile se ăflăin vanzare liberă.
Există următoarele șpedi oficmale: » ; t -i
Specie antiastenatică SpedepoIx^tfflii№că
Specie expectorantă. – Specie sedâ$vă> f «
Specie diuretică Specie coldg^gâ f
63
FORMELE MEDICAMENTOASE
SEMISOLIDE SAU MOI
Formele medicamentoase semisoli de, zise și moi sunt destinate
uzului extern, administrării in cavitățile софи1ш, iarin unele cazuri
acțiunii resorbtive. Din ele fac parte unguentele și yarietățile lor
(balsamul, gelul, crema, pomada), pastele, linimentele, supozitoarele,
emplastrele.
1. UNGUENTE (UNGUENTA)
Lat. Unguentum, -i
Rus. Mazi
Unguentele (numite la noi uneori impropriu și urisori) sunt о
formă medicamentoasă de consistență păstoasă, care se aplică pe
piele sau mucoase pentru acțiune locală sau resorbtivă. Ele sunt
constituite din substanțe medicamentoase (substanțe de bază) și
excipienți, numiți in acest caz baze de unguent, care se inmoaie la
temperatura cxMpului. In funcție de sursa de obținere, in calitate
de baze de unguent se folosesc:
1. Grăsim ile animaliere
a) solide — grăsimile păsărilor și animalelor terestre: lanolină
(Lanolinum, Adeps lanae), untură de pore (Axungia porcina,
Adeps suillus);
b) lichide – grăsimile din pește și alte specii marine: untură de
pește (Oleum jecoris Aselli)). In unele țări (SUA, Marea
Britanie) grăsimile animaliere au fost excluse din lista
oficinală a bazelor de unguente.
2. Uleiurile minerale (grăsimile lichide) care sunt:
a) ce se solidificăin prezența aerului – uleiul de in(01. Lini),
uleiul de cacao (Ol, Cacao), uleiul de nuci (OLNucis), uleiul
de cânepă(01. Cannabis);
b) ce nu se solidifică in prezența aerului — uleiul depersici
(Ol.persicorum), uleiul de măsline (Ol.Olivarum), uleiul de
ricin (Ol.ricinum), uleiul de arahiș (Ol. Arachidis), ulieul de
sola (Ol. Soae), uleitA de floarea-soăreli#(01.; HeliaHtiii),
uleiul de păpușoi (O l.M aydis), uleiul de bum bac
(Ol.Gossypum). '
3. Grăsimile minerale.
a) solide – vaselina galbenă (Vaselinum flavum) și albă
(Vaselinum album);
b) lichide — uleiul de vaselina sau parafma lichidă (Oleum
vaselini s. Paraffinum liqiudum); ulieurile minerale și alcoolii
cu masă moleculară mică (p olietilenglicolul).
4. Ceara sau produsele asemănătoare— ceară’ albăsau galbenă
(Сегё alba s. flaVa); sperm acetul sau cetaceifl "(Cetaceum,
Spermaeetum); părafină solidă (Paraffinum solidu); ozocherită
(Ozocheritum medicinalis); lanetă (Lanette).
5. Produse sintetice ii:
b)inbazădeceluloză; > i;;
c) in bază de siliconi; , …^
d) in bază de fosfolipide (fosfatide). Г г ;
Substanțele incorporate in unguent formează cu baza de un
guent о anumită concentrație, care se exprimă In procente.
Acțiunea terapeutică a unguentului depinde de concentrația lui.
In prezent unguentele se produc la fabricile sau laboratoarele
farmaceutice și se livrează^in tixburi sau, mâi rar, in botcănalșe. Ele
poartădenurmrea substanței active sau au denumiri comerciale.
Iri funcție de modul de administrate, se disting unguente penfru
uz extern, unguente oftâlmice și unguente nazale.
Unguente pentru uz extern. Sunt destinate preponderent
pentru acțiunea topică (dermice, vaginale, rectale) și, mai rar,
pentru efect sistemic (adică după absorbție).
Prescrierea. Sunt 2 forme de prescriere: oficinală și
65
magistrală. Lapres crier ea unguentelor oficinale, maiintâi ,se indică
denumirea formei medicamentoase (unguent), apoi denumirea,
substanței medicamentoase, concentrați a și cantitatea de unguent.
In cazul гщог ^ еад тш cqmerciale, după denurnire urmează masa
unguentului. In cazul jprescrierii magistralș, (preppptă?Mf^nnacie),
mai intâi, se indică substanța activă, apoi excijșiențăi șidupă aceea
indicația de a fi amestecate pentru a primi unguent.
E x e m p le .
1. Să se prescrie 10 g unguent 0,1% gentamicină. >
Prescipția oficinală Prescipția magistrală
Rp.:Ung.gentamicină Rp.: Geittamicină0,01
0,1% -10$ V askinăad 10,0
D.S.Extem. A se aplicape M.£? țp g
suprafața lezată a pielii D.S.Extem. A se aplica
. pe suprafațalezată a pielii
2. Să se prescrie 30 g unguent “diprogent
Rp.: Ung. “diprogent” 30,0
D.S.Extem. A se aplicape suprafața lezată a pielii.
Unguentul “diprogent” este compus (betametazonă și gen
tamicină), din care cauză poartă о denurnire comercială și se va
prescrie doar in forma oficinală.
3. S ăse prescrie 15 g unguent fluorocort.
R p;: Ufig. “fluorbcort” 15,0
D.S? Extern: A se aplica pe segmentele afectate ale pielii
Denumirea “fluorocort” о poartă unguentul, dar nu și substanța
activă. Dacă ar fi să prescriem acest unguent după metoda o%inală
sau magistrală, adicădupă denumirea subsțanței active, care ip cazul
de fata este triamcinolonă acetomd in concentrație de. 0,1%,
atunci reteta ar avea următoarele forme:
Rp.: Uag. triamcinolonă gcetonid 0,1%— 15,0
D.S.Extem. A se aplica pe sectoarele afectate ale pielii.
W V „ # ' . , ; , •
66
Rp. :.Tnamcmolonă acetoru dO, 015 i ;
Vaselina ad 15,0 ! м
; M.f.ung. к s
D.S. Extern. A seaplicape locurile afectate alepielii.
E x e rc itii ;
Prescrieți următoarele preparate in unguente
1. M upkocină 2% — 15 g. bi afecțiunile pufulente ale pielii
2. “Bacitracină” 28 g. Inafecțiunilepurulentealepielii r
3. Betametazonă 0,1 % – 15 g. In afecțiunile inflamatorii ale
pielii. ' '
4. Bonafton 0,5% – 25 g. In afecțiunile micotice ale pielii.
5. Fenilbutazonă 5% – 20 g. In tromlx)flebitele supemciale ale
extremităților inferioare.
6. Indometacină 10% — 40 g. In artrite, poliaftrite.
7. Ihtiol 10% — 25 g. In combustii, nevralgii.
8. Heliomicină 4% – 10 g. In piodermite, ulcere trofice.
9. Decam ină0,5% – 30 g. In epidermofiție
10. Hidroportizonă 1 % – 10 g In afecțiunile inflamatorii ale
pielii.
Prescrieți următoarele unguente cu denumiri comerciale:
1. “Apisartron” 20 g 4. “Micosolon” 15 g
2. “ViprosaT 50 g 5. “Dermosolon” 5 g
3. “Apilac’’ 50 g 6. “Depersolon” 10 g
7. “Hioxison” 10 g
8. “lrusol” 30 g s
9. “Fastin” 50 g ;
Urijpientele manifestă, in general, о ăcțiune locaM,insă există
probabilitațea absorbției principiilor active in șânge} și^exercitării
unui efect sistemic cu atât mai exprimat, cu cat este mai mare
suprafațȘs corpidui pe care %a apMcat uogbientnl^ PppiEiisubstanțele
cu.activițațe biplogicăpntfmică, cum arfipf^arateleihprmajtiale
(glucocorticoizii), acest lucpLtpebuie Urat in conmfler^^, In același
67
timp, sunt elaborați derivați care se absorb greu prin piele, pentru
a evita generalizarea acțiunii.
Unguentele pot fi folosite, in unele cazuri, in scopul acțiunii
resorbtive. In trecut se folosea, de exemplu, unguentul; de miercur
concentrat, in tratamentul sifilisului. Miercurul din unguent se
absoarbe prin piele și manifestă acțiune terapeutică, № in unele
cazuri și toxică.
In prezent se utilizează unguentul cu nitroglicerină in
tratamentul sistematic al bolii ischemice, de exemplu, unguentul
nitro (Nitro 2% voi de-sal va), care se aplică pe pielea părții
superioare apieptului de 2— 3 ori pe zi, de unde nitroglicerină se
absoarbe lent.
Unguente oftalmice. Unguentele folosite in tratamentul bolilor
de ochi se num esc oftalmice. Ele se prescriu in cantități relativ
mici (2,5— 10,0) și se introduc in sacul conjunctival. Unele laboratoare
farmaceutice livrează unguente oftalmice in tuburi speciale,
convenabile pentru inserția directă a medicamentului. Se prescriu
la fel ca și unguentele pentru uz extern. La dorință se poate in
die a__oftalmic. Cel mai frecvent se folosește metoda oficinală
de prescriere,' deoarece acestea sunt livrate sub formă gata de
fabricile farmaceutice.
E xem plu. Să se prescrie 10 g unguent oftalmic 1 % pilocaipină
clorhidrat
Rp.: Ung. oftalmic pilocarpină clorhidrat 1% -10,0
D.S. Unguent oftalmic. A se aplica dupăpleoape de 2 oripe
zi.
in signatură este necesar de a specifica modul de utilizare,
indeosebi in situațiile când substanța activă poate fi folosită atât
pentru uz. extern, câtși in tratamentul maladiilor oftalmicș,
E x e r6 iții. P rescrieți urm ătoarele substanțe in unguente
oftalmice. <
1. Aceclidină 3 % – 20 g. Pentru tratamentul glaucomului. ș –
2. Aciclovir 5% -5 g. Pentru tratamentul conj unctivitelor virale.
3. Boriaftonă0,05% — 10 g.tn keratitele Ьефейсе.
68
4. Viosept 15 g. In conjunctivite. t
5 . DitetracMmă l% -7 g In tralsoin.
6. Tebrofen 0,5%-10 g. In keratocxmjunctivitele adenovirotice.
. 7, Hidrocortison~0,25 % -5 g. In procese oftafenice inflamatorii.
U nguente nazale. Se introduc in me atw ile nazale in
tratamentul rinitelor. Sunt comparativ rar utilizațe.
E x em p le.
1. Sunoref 15 g In rinite ca decongestionant. ^
2. Mupirocina 2% -3 g. to afecțiunibacieriene.
3 .0xolină0,25% -10 g. In afecțium he^etice. • ! j
4. M ental0,5%— 10 g. In rinite.
D eoarece sunt preponderent livrate sub forme gata, la
prescrierea lor șe folosește metoda oficinalăln caz<de necesitate,
se poate sublinia că este unguent nazal, iar in signațură obligatoriu
se menționeazămodul de administrare. … . ,
Varietăți mai rare de unguerite
Din grupul unguentelor fac parte. balșamijri% pomezile,
cremele, gelurile.
,. Balsamul (din lat. Bals^mum) este un unguent consistent, care
conține rășini, uleiuri esențiale și. aciziarom atici. Se cunqșc
următoarele balsamuri: “steaua de aur”, “.sanitas” 5
In unele cazuri sunt numite balsamuri, impropi^u, de asemenea
rășinile șintetice, de pildă, eterul poIivmifeutiri.c, ^iș și Balsamul
Șostakovski. , u;o>
Pomada (din fr. Pom made, care in țra4w<?ere jmseamnă un
guent) este constituită dintr-o substanță activă și baza Uposolubilă.
Formeazăpe suprafața pielii un strat proteclOT^^LrejC^re cedează
lentprincipiulactiv, Pomezile au
fiind potrivițe in derniatozele cronicq șau subașițțf^șinum celq
acute sau in leziunile exudative. ț
Crema (din fr. Creme, smântâna, frișqă), spre deosebire de
pomadă, este un unguent răcoritor și decongestiv (prin evaporarea
69
apei ce о conține). Crema se mai numește și unguent emulsionant.
Ea reprezintă о formă medicamentoasă semisolidă sau lichidă, in
baza căreia stăun sistem bifazic ce constă din 2 component! ce nu
se amestecă – grăsime (lipide, ulei) și apă. Consistența fazei lichide
a emulsiei poate varia de la apă până la gel vâscos, iar a celei
fipidice — de la lichidă la solidă.
Unui din componenți (faza dispersată) se aflăin altul (mediu
de dispersie) sub formă de picături mici (diametru 0,2— 0,5 mcm),
din care cauză, datoritătensiunii superficiale mici dintre faze, nu
va avea loc formarea de conglomerate. Astfel de emulsie va fi
stabilătim p indelungat. Dacă dimensiunile picăturilor vor avea
mărimi sub 0,2 mcm, se vor form a microemulsii (transparente
sau puțin opace) care vor avea proprietăți deosebite (absorb
cantități m an de apă; solubilizam micropicături murdăriile sail alte
participle).D in această cauză, microemulsiile ail proprietăți
detergente și dezinfectarite marcate și suxit о formă convenabilă
de dispersare a preparatelor medicamentoase, solvenților etc. In
majoritatea cazurilor, pentru emulgarea fazelor descrise se folo
sește о fază intermediară – emulgator, care se mai numește și
substanță tensioactiva Aceasta micșoreazătensiunea superfrcială
și face ca emulsia să fie mai stabilă. '
Se disting: sty crem e lichide sa u tip “ulei in a pa", care se
capătăprin dispersia grăsimii in apă, care se spală cu apă și slab
ingrașă pielea; b) crem e g rase sa u coldcrem e, sau de tip ‘‘apa
in ulei ”, carese obțin prin dispersarea apei in mediu lipidic și nu
se spală cu apa. c) am b ifile — ambele tipuri de emulsii intr-un
sistem. Exemplu de cremă tip”ulei in apă” servește laptele, iar de
tip “apăin ulei”- untul de vacă. Cremele se folosesd in tratamentul
dermatitelor, dermatozelor, afecțiunilor micotice etc.
D upă modul de administrăre se deosebesc creme pentru uz
extertt termice, nasale, creme vaginale și creme pentru nttgffii.
D eoarece sunt form e oficinale, ele se prescriu prin m eto d k
prescvirtata, in d icân d u -se m ai in tâ i den u m irea fdrtnei
mediCffiJieritoase, apoi a substanșei active, cbncetrtrația și
cantrtaiea.-
70
E xem p lu . Să se prescrie 20 g cremă 1% clotrimazol.
Rp.: Cremă clotrimazol l% -20,0 ‘ ;
D.S. E xternln tratamentul afectiunilor micotice.
E x erciții. Să se^prescrie sub formă de creme ilv
1. 50 g cremă 1 % ciclopiroxolamină. in epidermofiție.
2. 15 g crem ă 0,1% gentamicină. in afecțiuni bacteriene
cutanate. 1
3 . 15 g cremă 1 % terbinafmă. In afecțiuni micotice
4. 30 g cremă diprogent. In afecțiuni ’ Bacteriene cutanate
5.20 g cremă 2% clindamicină. A se aplicain vagin in afecțiuni
anaerobe
6. 15 g crefnă 0,1 % estribl. A se âplica m Vagin jfce seară
7: 10gcrfflnă l% bifonazol. A se aplica pe unghiile Mzate.
jGeiul (din lat. Gelum, mgheț) confide baze de unguent
hidrosolubile, miseibile cu apa cu care formează soluții coloidale
(polietilenglicoli, amidon, pectine, alginați; tifetileeluloza, bentonite
etc.). Gelul reprezintă о m asă gelatinoasă/tfapabilăsă-șipăstreze
forma , care posedă elasticitate și plasticitate. D acă mediul de
dispersare este apa, asemenea geluri se numescjJapoase sau
hidrogeluri, iar in caz căparticulele de dispersie se dfeperseazăin
hidrocarbuii, acestea se riuane&c geluri oiganice. M ai fretivent se
folosesc hidrogelurile, care sunt о forrhă ffiedicamentoăsă'colbidă
(soluții cu viscozitate maltă). Ele sunt preparate din substanțe
hidrofile, care in apă se măresc in volufn și formează coloid —
gelatina, agar-agar, guma arabică, tragacont, amidonul, pectinaetc.
Gelurile hidro-glicerinice conțin glicerină, oxid de zinc etc. și
reprezintă niște baze transparente, care se lmbibă rapid și se usucă
pe pigle* D ejegulă, acestea conțin 2 -3 % geM & fe lQ^3@%glice-
rină și 70— 80 % apă. In ultjmnl timp, pentw fferiear^a gejyplor șe
folosesc carboximetilceluloza, carb o x im ^« țu l,^^o lia!^atu I In
aceste baze se pot suplimenta diferite preparatermedicainentoase
Preponderant, gelurile sutit
timp w a p ă n it și geluri pentru uzinterni шЬа1а401Й#ша1е»
Deoarece gelurile sunt forme oficinale, se recurge la metoda
71
prescurtată de prescnere a lor, medicii conducându-se de aceleași
reguli de prescriere ca și la unguente, cu spetificarea modukii de
administrare. Gelurile pentru uz intern, de regulă, sunt livratein
pachete ce conțin о doză unică de preparat (in structura rețetei
trebuie să figureze nuinărul de doze) sau mai far in tnl, dozat cu
picăturilsj П • –
E x e m p lu :
Rp.: G el“fuzidină” 2% —15,0 , f
D.S. Pentru uz extern i-
E xercitii:
Presaieti sub formă de gel următoarele substanțe medicamentoase:
1. 20g.gel solcoseril 20%. A se aplica pe plăgile afectate. ^
2. 25 g gel diclofenac 1%. A se aplica pe articulațiile afectate.
3 .50 g.gelheparină. A se utiliza in tromboflebite.
4. 50 g gel mentoclar. Pentru inhalații.
5. 30 g gel metronidazol 1%. A se utiliza in plăgi cu infecții
anaerobe
6 .10 pachete cu gel aluminiu fosfat a 8,8 g. A se utilizamtem
in>ulcer duodenal.
7. 5Qg gel indometacină 1 %. A se utiliza in miozite.
S. 25. ndigel anavenol. Câte 20 picături de 4 ori pe zi.
ș 2. PASTE (PASTAE)
Lat. Pasta,-âe
Rus. Pastâ
Pasta ( dm latinescul pasta – aluat) este о varietate de unguent,
in care stlbstanțele pulverulente ocupă cel puțin 25%; iar de cele
mai multe ori pânăla65% , nefiind dizolvate in bază de unguent și
formând in ea o suspensie. Pe lârigă substanța activă;, pastele mai
conțin pelberi iftdiferente -^tadc, argilă albă, oxid de zinc, &nrâ$on.
Pastele manifes%ă un efect protector, sicativ, adsorbant,calmant
72
Se aplica pe zonele lichenificate sau pe leziunile ușor zemuinde.
Bazele de unguent pot fi aceleași ca și la unguente. Pastele pot fi
lipidice, uscate și crem-paste. Cele lipidice (grase) șe obțin prin'
creșterea cantității de grăsimi și sunt mai mult asemănătoare cu
unguentele, care exercită о acțiune mai profundă, nu usucăpielea și
au proprietăți de protecție. Ele nu sunt solubileinapă și greu se
M ăturăde.pesuprafațapiM i. •
Pastele uscate după acțiune se așeamănă cu pudrele sau sos-
pensiile agitate, exercită о acțiune mai superficială și usucă pielea
Ele seinlătură ușor de pe tegumente. .
Ca substanțele medicamentoase din paste săexercite о acțiune
mai profundă, e necesar ca acestea să conțină lanolină.
P r e s c r i e r e a . Pot fi folosite ambele metode de prescriere.
Pastele oficinale se prescriu prin metoda prescurtată, iar cea
magistrală se folosește la prescrierea unei paste in fimcție de
consistența necesară. Să se prescrie 20 g de pastă 20% oxid de
zinc. D acănu se indică consistențapastei (procentul de substanțe
pulyerulente), atunci aceasta se pregătește din calculul 50%
substanțe pulverulente și 50% bază de unguent (vazelină).
Rp.: Oxid de zinc 4,0
Amidon 6,0 / ь
Vaselină ad 20,0
M.f. pasta
D.S. Extern. A se aplica pe segmentele lezate ale pielii.
Dacă această pastă ar fi oficinală, atunci ea poate fi prescrisă
prin metoda prescurtată.
Rp.: Pastă oxid de zinc 20%-20,0
D.S. Extern. A se aplica pe segmentele lezate. ale pielii.
Exercitii. Să se prescrie următoarele nredicamente sub formă
de paste:
1. 5 0 g pastă nitrofural 0,2%. A se utiliza in piodermie. ‘
2. 20 g pastă etacridină lactat 5% (substanțele pulverulente să
constitute 40%).
73
3. 25 g pastă lasari. A se aplica in dermatite.
4.15 g pastă dermatol 10%. A se aplica pe sectoarele lezate
ale pielii.
5. 25 g pastă clindamicină 2%. A se utiliza in plăgi infectate
Paste stomatologice. In stomatologie, pastele iși aflăo vastă
intrebuințare și sunt extrem de variate. Ele reprezintă niște suspensii
concentrate, in care substanța activă pulverulentă formează faza
solidă (dispersată), iar faza lichidă constă de cele mai multe ori
(cca 50% din cazuri) dinglicerină. A farăde ea, se mai utilizează
fenolul, vaselina, microcidul, uleiul camforat, apa distilată etc.
E x e m p lu d e p a s tă sto m a to lo g ic ă .
Rp.: Stronțiu clorid. 15,0
Grlicerină 5 ml
M.f.pasta
D.S. P astăstomatologicii.
De regulă, pastele stomatologice se prepară nemijlocit inainte
de utilizare, de exemplu, ca material pentru plombe.
3. SUPOZITOARELE (SUPPOSITORIA)
L at Suppositorium, -i
Rus. Supozitoni.
Supozitoarele servesc pentru introducerea substanțelor m e
dicamentoase, incorporate m ele, in cavitățile софи1ш. Latempera-
tura ambiantă ele au consistența solidă, iar la temperaturâ софи1ш
setopesc, eliberând substanțele active. Dupămodul de intrebuințare,
supozitoarle se subdivid in: –
1. supozitoare rectale;
2. supozitoare vaginale;
3. bujiuri.
74
in calitate de excipient pentru prepararea supozitoarelor
se folosesc diverse grăsimi sau amestecuri de substanțe grase,
care im ităproprietățile untului de cacao (B uțirum sau Oleum
Cacao), care la tem peratura am biantă este о m asă solidă, iar
la cea corporală se lichefiază (se topește). Supozitoarele pot
fi preparate și la farm acii; in să in prezent ele sunt produse
aproape in exclusivitate de industria farm aceutică. In unele
cazuri, supozitoarele se colorează, de regulă, in culori deschise.
Supozitoare rectale
Supozitoarele rectale sunt destinate pentru introduperea
substanțelor medicamentoase in rect, in scoptii tratamefitului lo
cal aibolilor rectului sau acțiunii resorbtive.
Forma supozitoarelor rectale poate fi diferită: conică, dlindro-
conicăsau, decele mai multe ori, se aseamănă сиЧагрйа. Diametrul
lor este de 8-15 mm, lungimea de 2— 3 'Cm și Masa de 1,4-4 g (in
medie 3 g).
Prescrierea supozitoarelor.
A se prescrie 10 supozitoare rectale cu extract de beladonăin
doză de un centigram. ^ ,
M e to d a I ^
Rp.: Extract de belacjcojă 0,01
U ntde cacao«,0 j
M.f.supp.recjc/^'^ –
D.t.d.N.10
S. Pe cale rectală câte un supozitor de 3 ori pe-zi.
M e to d a a I l- a
Rp. : Extract de beladonă 0,01
8 tin t de cacao q.s. ut f. supp. rect.
D.t.d.N.10 ; . s.
S. Pe cale rectală câte un supozitor de 3 ori pe zi.
75
M e to d a a I II-a (p rescu rta tă )
Rp.: Sup.rectale cu extract debeladonă 0,01 N. 10
D.S.Pe cale rectală câte un supozitor de 3 ori pe zi.
P rescrierea su p o zito a re lo r recta le oficinale. De regulă,
acestea poartă denumiri speciale (comerciale, mime depuse).
E x e m p lu : A se prescrie 10 supozitoare “betiol”
Rp.: Sup. ‘ЪейоГ N. 10
D.S. Pe cale rectală câte u n supozitor de 2 ori pe zi.
E xercitii. Să se prescrie următoarele substanțe m supozitoare
rectale in dozele indicate. ,
1.1 0 supozitoare cu indometacină a câte 5 centigrame. Pe
cale rectală. Câte un supozitor pe seară.
2. 30 supozitoare cubenzocam ă a câte 5 decigrame. Pe cale
rectală. Câte un supozitor de 3 ori pe zi.
3. 15 supozitoare cupiroxicam a câte 1 centigram. Pe cale
rectală. Câte un supozitor pe seară.
4. 12 supozitoare cu mesalazină a câte lg. Pe cale rectală.
Câte un supozitor de 4 ori pe zi.
5. 15 supozitoare cu ketoprofen a câte 1 decigram. Pe cale
rectală. Câte un supozitor in dureri.
6. 12 supozitoare cuprocaină a câte 15 decigrame. Pe cale
rectală. Câte un supozitor de 2 ori pe zi.
Prescrieți urmăoarele supozioare rectale oficinale:
l .Anestezol 3. Cefecon 5. Pimafucin
2.Neo-anusol 4. Anusol
Supozitoare vaginale
Supozitoarele vaginale servesc pentru introducerea
substanțelor medicamentoase in vagin, in scopul tratamentului lo
cal al afecțiunilor acestuia sau al efectului spermatocid. După formă
ele pot fi globule (forma sferică), ovule (forma ovoidă) sau pesarii
(forma plata cu o'parte ascuțită). M asa supozitoarelor vaginale
este de 3— 5g (in medie 4 g).
76
I
Prescrierea supozitoarelor vaginale
M e to d a I
Rp.: Metronidazol 0,5
Unt de cacaq^4~0~')
M.f.supp.vagmale r
… D.t.d.N.10
S .In vagin câte un supozitor о dată pe zi.
M e to d a a I l- a
Rp.: Metronidazol 0,5
Unt de cacao q. s. ut f supp. vagmale
D .td .N 10
S.In vagin câte un supozitor pe zi.
M eto d a a I l l -а (prescurtată)
Rp.: Sup. vagmale cu metronidazol 0,5 N 1 0
D. S:M văgin câte un supozitor pe zi. r r
Prescrierea supozitoarelor vaginale oficinale
In prezent supozitoarele vaginale se prepâră aproape exclusiv
la intreprinderile farmaceutice pe scară industrială și poartă
denvimiri oficinale (comerciale, nume depuse), dacă sunt compuse
sau ale substanței active.
E xem p lu . S ăse prescrie 10 supozitoare vaginale “osarbon”
Rp.: Sup. vaginale“osarbon”N. 10
D.S.In vagin câte un supozitor о dată pe zi.
E xerciții: Prescrieți următoarele substanțe medicamentoasein:
a) supozitoare vaginale:
1. 7 supozitoare cu miconazol a câte 2 decigrame. Remediu
antifungic.
2. 6 supozitoare cu natamicină a câte tin decigram. Remediu
antifungic.
3. 5 supozitoare cu acid pipemidic a 2 decigrame. Remediu
antiinflamator 1 S
ю . lO77
4. 5 supozitoare cu aminitrozol a câte 12 decigrame. Preparat
antitricomonazic.
5. 6 supo zito are cu econazol 5 centigram e. Preparat
antimicotic.
6. 5 supozitoare cu clotrimazol a 1 centigram. Preparat
antimicotic.
1. 10 supozitoare cu indometacină a câte 5 centigrame.
Preparat antiinflamator
2. Supozitoare “osarcid”. Preparat antiprotozoic.
Bujiuri (Bacilli)
Lat. Bacillus, -i
Rus. Palociki
B ujiurile sunț о form ă de supozitoare care servesc la
introducerea substanțelor medicamentoase in unei© cavităti natu
ral e (uretră, canalul colului uterin) sau patologice (canalul fistular).
Spre deosebire de supozitoarele rectale și vaginale, bujiurile trebuie
să corespunda după dimensiuni (grosime și lungime) canalului in
care urm ează să fie introduse. Din această cauză bujiurile se
prepară numiai la prescripția medicului in coriformitate cu mărimile
indicate de el. Bujiuri oficinale nu există.
Bujiurile au formă cilindrică, având un capăt ascuțit, pentru aputea
fi ușor introduse in canal. Medicul va specifiea limgimea și
grosimea. In calitate de excipient se folosește untul de cacao sau
oricare substituient al lui. Bujiurile se folosesc rar.
Prescrierea bujiurilor este magistrală:
M e to d a 1
Rp : Sintomicină O,l
U nt de cacao q.s, ut f. bacillus lungitudinem 2 cm et
crassitudinem0,5 cm
D.td.N. 10
S. In canalul colului uterin câte un bujiu de 2 ori pe zi.
78
M e to d a a I l- a
Rp.: Sintomicină 1,0
Unt de cacao q.s. ut fiant bacilli N. 10 lungitudinem 2 cm et
crassitudinem0,5 cm
D. S in colul uterin câte un bujru de 2 ori pe zi.
E x ercitii
1. Bujiuri cu xeroform a câte 15 centigram e.
2. Bujiuri cu colargol a câte un centigram. j
4. EMPLASTRE sau PLASTURI (EMPLASTRA)
(cMfacs&i 'J e t Lat. Emplastrum, -i
ivl • Rus. Plastan
Emplastrtii sau plasturile sunt о formă medicammtoasă plâstică
inofensivă, eare la temperătură pielii se mmbăie și adisră la epider-
mă. Emplastrele se pot utiliza ca atare sau intinse pe hârtie (mate
rial). Ele sunt destinate pefitru ocrotireă Шюг pofțhifii ale corpului
de iâfludițele nocive exteme, la tratanim tul unor boli (acțiune
revulsivă), fixarea pansamentelor etc. v ;
grâși sau așa^zisele Săpunuri (emplasffti sinapltftle plumfev empbistm
cerapfe die plumb ) * ‘ sau cauciucimle (eiriplastru adeziv etasic,
emplastru adeziv bactericid etc.)
Presdrieiea emplâstrelor se efetrtueă^prinmefodapresciirtată,
deoarece ele sunt forme oficinale. ' * i
A se prescrie un emplastru adeziv cu lungimea de 500 cm și
lătimea de 3 cm. ;i»
Rp.: Emplastru adeziv 3×500 cm
D.S! Pentru fixarea pansamentului. „ ^
Panglicele de emplastru adeziv sunt de diverse dimensiuni – 1,
2, 3, 4 și 5 cm și lungimea de 5 m.
79
E m p lastre lichide
Emplastrele lichide sau clemrile dermice sunt preparate obținute
cu ajutorul soluțiilor etero-alcoolice de nitroceluloză care, după
e vaporarea solventului, formează о peliculă protectoare pe suprafața
pielii. De exemplu, soluția etero-alcoolică 4% de nitroceluloză se
numește colodiu. Emplastrele după consistență pot fi lichide sau
dense, infuncție de raportulpărților componente. Inafarăde eter și
alcool, ca excipienti se pot folosi apa, colagenul. In chirurgie se
folosește emplastru pentm pansamente ce confine oxid de zinc și
gelatină a câte 15,0 glicerină 25 ml, apă distilată 45 ml.
Sistem ele terapeutice transderm ale sau Timbre
Sistemele terapeutice transdermale (Transdermic Therapeutic
Systems, TTS) sau timbre sunt о form ă de emplastre mai recent
introduse inj>saetică, din care substanța activă pătrumde in piele.
Aceste sistem e sunt constituite din următoarele părți: a) rezer-
vorul cu substanța activă sub formă de gel sau unguent; b) mem-
brana (din polimer), care jeglează intensitatea difiiziei principiului
activ spre piele; c) stratul adeziv, care prinde sistemul de piele
ca, orișice alt plasture; d) folia protectoare extern#, care apără
sistemul de influențele mediului ambiant.
Exemple de sisteme terapeutice transdermale: deponit 5/10,
nitro-dur 10 și 15 mg/24 ore (20 și 3 0 cm2 ), nicotine! 10,20iși 30 cm2 ,
estradiol 12,5 și 25 cm2. Frecvent la emplastrele cu acțiune
resorbtivă in afară de dimensiunile lor se indică și cantitatea de
substanșă activă destinată pentru acțiunea sistem ică, de regulă,
pentru un interval de timp (24 ore). Prioritatea acestor forme
medicamentoase constăin realizarea unor concentratii stabile timp
mdelungat, in comoditatea admmistrării, posibilitatea respectării
regimului de dozare, iar, in caz de supradozare, sistareaemplastrului
și intreruperea acțiunii preparatului.
80
FORMELE MEDICAMENTOASE LICHIDE
1. SOLUȚII (SOLUTIONES)
_ Lat. Solutio,- onis
S r ° (* fe z a ^ ' • > s – 2 – 4 Rus. Rastvori
Ъ it PcfP-'ct t^TA = • " br'ircc o '
Soluția este un sistem constituit din două faze:: dispersată și
dispersantă. Faza dispersată, sau substarița dizolvată, esteprindpiul
activ propriu-zis, substanță de baza сагё” in Stare pură, poate fi
solidă (de cele mai multe ori), lichidă sau gazoasă. Faza dispersantă,
sauvehiculul, se mai numește solvent sau dizolvant.
D upă compoziție, soluțiile se clasifică ixi simple și compuse.
Solutiile simple consțau din una, iar cele c o n tu se din câteva sub
stanțe dizolvate. In recepturăinsă soluțiile compuse poartă de multe
ori denumirea de rtiixturi. £o<r /
După modul de intrebuințare, soluțiile se subdividin:
1. Soluții pentru uz extern
2. Soluții pentru uz intem, numite și soluții dozate sau soluții
buvabile.
Soluții pentru uz extern
(Solutiones ad usum externum s. Solutiones
pro usu externo)
Solutiile pentru uz extern sunt destinate pentru dezinfecție și
antisepsie, tratamentul leziunilor pielii și mucoasdor, irigareaplăgilor,
spălarea cavităților софи1ш etc
In calitate de vehicul se folosesc apapurificată, alcoolul etilic,
glicerolul, diverse uleiuri vegetale sau grase și minerale (de piersid,
de amigdale, de floarea- soarelui sau untdelemnul de ricin, de
vazelină sau parafina lichidă etc.).
Parametral principal al soluțiilor pentru uz extern este con
centrația lor, de care depinde intensitatea acțiunii. Concentrația
eficientă a substanței medicamentoase se indică in manualele sau
indrumarele de specialitate. S copul nostra insă este de aprezenta
81
metodele de prescriere a soluțiilor și de indicarc&cctocentrațiilor
lorinrețete.
Există două forme de prescriere: magistrală și oficinală. In
conform itate cu m etoda m agistrală, in rețetă se enum eră
componentele solutiei și cantitățile acestora. In prezent metoda
magistrală este foarte puțin utilizată, din motivul că m^joritatea
soluțiilor se produc lafabricile farmaceutice. Metoda oficinală este
cea mai larg utilizată, in cazul ei se indică substanta activă, tipul
solutiei (cu excepția celor apoase), concentrația și volumul sau
cantitatea ei. Concentrația poate fi exprimatăinprocente, proporție
și raport masă-volum.
jjSoluții a p o a se sau h id rice j
In soluțiile apoase vehiculul este apa purificată. -—~
Exemplu de soluție apoasă. A se prescrie 500 ml®oluțiep,02%
nitrofural.
M e to d a I (in p ro c e n te )
Procentul arată câte grame de substanță activă se află in 100
ml solutie.
Rp.: Sol. mtrofurallO^IZy^o^dOmțj
T f s . Extern. Pentru spălareaplăgilor.
M e to d a a I l- a (in p ro p o rție ) ?
Proporția arată In câți mililitri de solutie se .Ш й4|ргат de
substanță activă. In cazul nostru cunoaștem că soluția este de'
0,02%, ceea ce inseamnă că 0,02 g de nitrofural se gS^âsc in 100
0,02 g — –––––– 100ml ș !
l g–:––– –– -x m l ..cktr* –
X = 1×100 = 5000 ml
0,02
82
г
ml solutie. P m ш таге:
Proporția vafi 1:5000, deci Ig de nitrofural se vaaflain 5000
mlsoluție.
Rp.: Sol. nitrofural j Țl5000-500 ml
TdIS .Extern Pentm prelucrarea plăgilor.
Această metoda se folosește pentru exprimarea concentrațiilor
infime (soluțiilor foarte diluate), mai mici de 1:100Q.
M e to d a a I l l -а (ra p o rt m a să – volum )
Raportul arată câte grame de substanță se află in volumul
prescris de solutie. In cazul analizat aici: s ,
0,02 g — –––– — 100 ml
x g––––– — 500 ml
= 500 x 0,02
100
Rp.: Sol nitrofural
D.S.Extem. Pentruprelucrareaplăgilor.
Observăm că in rețetele de mai sus nu se indică solventul
(vehiculul). In asemenea cazuri sfe subințeleg soluții apoase.
. M e to d a a lV – a (m a g istra lă )
M etoda m agistrală presupune indicarea componentelor
500 ml de soluție contin 0,1 g nitrofural. Deci рШ С пет:
Rp.: jN itrofural^I^
» Apă purificată ad 500 ml
/М. D. S i Extern. Pentm spălareaplăgilor. rv r
E x e rc itii. Prescrieți in soluții apoase pentm uz extern
următoarele substanțe in concentrâtiile și cantitătile indicate.
83
1. Permanganat de potasiu 0,05% – 500 ml. Pentru spălarea
plăgilor.
2. Acid boric 2% – 50 ml. Pentru gargară câte о linguriță la un
pahar cu apă.
3. Clorhexidină 0 ,0 5 % – 100 ml. Pentru prelucrareamâinilor.
4. Resorcină 2% — 100 ml. Pengtru comprese.
5. Clotrimazol 1 % — 20 ml In micoze.
6. Ciclopiroxolamină 1 % – 5 0 ml .In micoze cutanate.
7. Protargol 0,5% — 200 ml. Pentru spălarea vezicii urinare.
8. Clorură sodică 10% – 5 0 ml. Pentru aplicații pe plagă.
Lichidele m edicamentoase se mai numesc licori (din lat.
Liquor sau fr. Liqueur, lichid cu concentrație stabilită deFarmacopee
sau siropos după consistență). Sub genericul Liqour se xntrunesc
soluțiile cu concentrație stabilită (lichid ăcetat de potasiu, lichid
Burov, lichid amoniu caustic etc.) sau vâscoase (lichid acid salicilic.
Lichid Novikov).
E x e m p le d e lico ri.
Lichid deȘpalozitate: Acid salicilic 10,0
Alcool etilic 10 ml
^ ^ ^ , Verde de briliant 0,1
^ ș ?s^ ' &Cokxffiadl00m l
c ’ :r 2 ' v S Rxten
Lichid de amoniu arasat: Ulei de anason 2,81
Sol. amoniu caustic 15 ml
Alcooletilic 90% -l 00 ml
с M.D.S. Extern.
Lichid amoniu caustic 10%
Lichid arsenic de potasiu 1 %
Lichid Burov sau sol. aluminiu subacetat 8%
Lichid acetat de potasiu 71 %
LichidNovicov: Taninăl,0
Verde de briliant 0,2
Alcool etilic 96%r-0,2 ml
84
Ulei de ricin 0,5 ml
Colodii ad 20 ml
M.D.S. Extern Preparat antiseptic.
Sub formă de soluții se păstrează sărurile higroscopice (acetatul
de potasiu, subacetatul de alummiu, arsenitul de potasiu), precum
și gazele (amoniacul sub formă de soluție 10% ^ lichid amoniu
caustic). Lichidele vâscoase se aplică direct pe pielea afectată.
E x e m p lu l I
Rp.: Lichid amoniu anisat 15 ml
D.S. Extern. Câte 10 picături la 1 pahar de apăde 3 ori pe zi.
E x e m p lu l 2 –
Rp.: Lichid Novikov 20 ml
D.S. Extern. Pentru badijonarea porțiunii lezate a pielii.f . r
Rp: liichid de calozitate 15 4nl
D.S. Extern. A se aplica pe calozitate.
S o lu ții a lc o o lic e (S o lu tio n e s sp ir itu o sa e )
Pentru obținerea soluțiilor alcoolice in calitate de excipient se
folosește alcoolul etilic. Alcolul etilic se intâlhește in diverse
conceiitrații 95%;90%,70^o și 40%. D ică medicSl nu indică
coficentratia alcoolului etilic in rețetă, atund farmacistul va lua alcool
90%. Alcoolul etilic se amestecă cu apa in oncg_proporție.
E x e rc ițiu . A se prescrie 10 ml solute'tucoâlira de 5% iod.
M e to d a o fic in a lă
Rp.: SoLalcoolicăiod 5%— 10 ml <& Jc.
D.S. Pentru uz extern v? ^ ( z / c
M e to d a m a g istra lă ș ș л
Rp.: lo d C ^ ) ^ a
/Alcool etiliQ'ad 10 ml .
\M7D.Si.Pentru uz extern v
Loțiunile sunt soluții alcoolice sau, de cele mai dese ori,
85
hidroalcoolice, folosite extern ca preparate cosmeticepentruingrijirea
pielii sau părului, in unele cazuri insă, și ca preparate medicamentoase
pentru spălarea sau ingrijirea plăgilor, precum și in calitate de
antipruriginoase locale. Exem plu. Formidon 50 ml.
Exercitii. Prescnetiinsolutu alcoolice:> » »
1. Camfor 10% – 40 ml. Pentru fnctiuni in scopul profilaxiei
decubitusurilor
2. Mentol 2% – 50 ml. Pentru fncțiunea articulațiilor.
3. Acid formic 1,4%— 50 ml. Pentru frictiuni.
4. Novoimanină 1 % – 10 ml. A se aplicapeplagădiluat de 10 ori
"Cu apă.
^lbastru de metilen 1% in alcool de 70% -1 0 ml. Preparat
antiseptic.
6. Clorofilipt 1 % — 200 ml. In leziunile stafilococice ale pielii.
7. Usninat de sodiu 1% -5 0 ml. Pentru badijonări.
^_8. Salvină 1%— 10ml. Ase diluam apă de lOori. Pentm badijcnări.
S olu ții g licero lice (S o lu tio n es glycerin osae)
Aceste soluții au ca excipient glicerolul, excelent dizolvant al
diverselor substanțe. Ca și alcoolul etilic, glicerolul se amestecă cu
apăin orice proporții. Soluțiile medicamentoase preparate pe bază
de glicerol se mai numesc și glicerolate. "
Prescripția. A se prescrie 3 0 g soluți
rat de sodiu.
M e to d a o ficin c
Rp.: Sol. glicerolicătetraborat de sodiu 20% – 30,0
D.S. Pentru badijonări.
M e to d a m a g istra lă
Rp.: Tetraborat de sodiu 6,0
Glicerol ad 30,0
M.D. S .Pentru badijonări
Solutiile gliceroase vâscoase, cu consistența siropoasă ca cele
86
de mai sus, sunt folosite pentru badijonarea gingiilor, faringelui,
cavităfii bueale și se numese colutorii (de la! fiv CoUutdire).
£bcercraz.Prescrieti următoarele soluții glieerolice:
1. Fenol 5 % -lO g Instilații auriculare
2. Ihtiol 1Q% -25g. Pentni aplicații.
S o lu ții u le io a se (S o lu tio n e s o leo sa e)
E xem p lu . A se prescrie 20 ml soluție fifeioas|)l 0% camfor.
• M e to d a o fic in a lă ^ ц Л М "
R p.; Sol. uleioasă camfor 10% -20 ml n Ș 0 ^ ' ^
D. S. Pentru uz extern. /
M e to d a m a g istra lă
Rp.: Camfor 2,0
Ulei de piersici ad 20 ml
M.D.S. penttuuz extern.
Exerciții.. A se prescrie soluții aleioase:
Vinilină 20% -1 0 0 ml. Pentru panșament
Usninat de sodiu in ulei de ricin 0 ,5 % -2 5 ml. Aplicatii.in
tratamentul plăgilor.
3. Clorofilipt 1 200 ml. Pentru badijonarea eroziunilor colului
uterin.
A p licarea solu țiilor p en tru uz extern
Badijonarea (dm fr. Badijeonner) — ungerea unei parti bokiave
а oorpului c a o solu|ie medicamentoasă cu' ajtttonil unei peWsuJe.
SkKDittm-P^isular^. i
i S ^ ă t u n b e t a â j K e saa dezinfectaib a: unei cavităfi nattirale
din organism ca^utoralMneisolutiL
G argară- clătireagurii și a gâl^liji (faiâi^ete) eu unlielfid
dezănfegtant Smeafai-^Gaijgarism. ^ fejkK hjI; >
Panșament (din fr.Pansement) – aplicarea unor medicamente
pe plâga» cu scopial protejării ei de infectie și acoperirea^cutifbn și
87
vată sau aplicarea unui șervețel de tifon imbibat cu soluția unei
substanțe medicamentoase, de cele mai dese ori dezițifectantă.
Compresă ( din/r. Compresse și lat. Comprimere- apreșa) –
bucată de pânză sau tifon, im bibată cu soluția unei substanțe
medicamentoase și aplicată peregiuneabolnavă.
Clism ă — soluție sau suspensie administratăpe cale rectală.
Poate avea acțiune locală (antiinflam atoare, anlispastică,
anti parazitară) sau resorbtivă (medicamentoasă, nutritivă). Mai
există și clisme evacuatoare.
Ionoforeză (ion + gr. Pherein = a purta , a duce), numită și
electroforeză, cataforeză sau iontoforeză— metodă de administrate
a substanțelor medicamentoase ionizate, in care ionii sunt propulsați
in direcția țesuturilor prin forte electrice.
S olu ții pentru uz intern
(Solutiones ad usum internum s. Solutiones pro usu interne)
Solutiile pentru uz intern sunt о formă medicamentoasă dozată,
deoarece la prescripția lor se tine cont de doza substanței active
care trebuie introdusă in organism. Intensitatea acțiunii acestei
substanțe este funcția dozei. Asemenea soluții se administrează
cu lingura sau cupăhăruțe dozatoare speciale (menzure). Lingurile
mai răspândite sunt cele de masă, de desert și de ceai cu volumele
de 15; 10 și 5 ml respectiv. De cele mai multe ori Solutiile li se
administrează bolnavilor cu lingura de bucătărie (mai departe о
vom numi lingură), iar copiilor — cu lingura de ceai (in continuare о
vom numi Imguriță).
Pentru a prescrie in rețete soluții pentru uz intern, trebuie să
cunoaștem.doza substanței medicamentoase și să decidem^eu ce
fel de lingură va fi ingerată. Doza substanței prescrase o găsim in
indreptarele de specialitate. Această doză trebuie să o coptină,
deci, volumul unei linguri. Pentru prepararea soluțiilor pentru uz
mtem mai frecvm t este folosită apa.
Concentrația soluțiilor pentru uz intern se calculează după cum
urmează:
D (doza –– se dizolvă i n ––– –– 15 (10 sau 5) ml
88
(volumul unei lmguri)
С (concentrația soluției %) — ––– — 100 ml
De unde Ю0 x d * ar Pentru lingurițele de ceai
С15
100 x d
5
Concentrația, exprimată in procente, arată câte grame de
substanță activă conțin 100 ml solutie.
Exem plu. Să se prescrie iodură de potasiu. D oza pentru о
dată este de trei decigrame (0,3).
Concentrația soluției va fi:
10 0 x 0 ,3 = 30 =
15 15
Cantitatea soluției prescrise trebuie să-i ^ungăbolnavului pentru
3-4 zile. Dacă el urmează să ia câte о lingură de 3 ori pe zi, pentru
4 zile va aveanevoie de 12 lmguri, deci 12 x I5m l==180 ml.
• i " I ‘ 4 ș ' i – j -ș ș ș
M e to d a I (o ficin a lă )
Rp.: Sol. iodură de potasiu 2% – 180 ml
D. S.Intern. Câte о lingură de 3 ori pe zi.
ie – M e to d a a H -a (m a g istra te)
Pentru a prescrie soluția după nietoda a doua, luăm 12 doze
de substanță activă și le dizdlvăm in 12 lihguri Зё фй.
țLp.: Xpdurărdepotasiu3,6 (0,3 x 12) ,, —
A păpurificatăad 180 ml (15ml x 12)
M.D. S.Intern. Câte о lingură de 3 ori pe zi.
E xerciții. Să se prescrie in soluții pentru uz intern următoarele
substanțe (se dau dozele pentru о priză):
89
Pentru adulti9
1 .Clorură de calciu — șapte sute cincizeci de tniligrame.
2. Acetat de potasiu – un gram și jumătate.
3. Clorură de amoniu – trei sute șaptezeci și cinci de miligrame.
4. Tiosulfat de sodiu — trei grame.
5. Clorură de colină— un gram.
Pentru copii
1. Clorură de calciu – douăzeci și cinci centigrame
2. Clorură de cam itină- un gram
2. S U S P E N S II
(S u sp e n sio n e s)
LalSuspensio, -onis
ч Rus. Suspenzia
(faza dispersată sau substanța activă), părticelele minuscule ale căreia
sunt suspendate mtr-un lichid (faza dispersantă sau excipientul).
Suspensiile medicamentoase au ca excipient apa punficatâ. Cu cât
mărimea părticelelor este mai mica (0,1-1 m cm in diametra), cu
atât suspensia este mai stabilă și mai uniformă. Există substanțe
insolubile care se umectează ușor. Ele se numesc hidrofile. Altele
nu se umectează, resping apa. Acestea sunt hidrofobe. Pentru a
forma suspensii, in cazul substanțelor hidrofobe e nevoie de folosirea
unor stabilizatori specialiin calitate de adjuvant. Deoarece părticelele
solide se sedimentează cu timpul, suspensiile se agitămairite de
intrebuințare, pentru ale face uniforme. Există suspensii pentru uz
extern și pentru uz intern.
90
S u sp en sii pentru uz; extern
(Suspensiones ad usum externum s. Suspensiones
pro usu externo)
Se intâlnesc rar, utilizându-se pentru irigatii sau tratamentul
unor boli de piele. – ,
Prescrierea. Să se prescrie 100 ml suspensie 10% oxid de
zinc, A se agita inainte de intrebumțare. .
M e to d a o fic in a lă
’ oxid de zinc 10% – 100 ml '
> . Extern. A se agita inamte de intrebumțare.
M etoda magistrctlă
Rp.: Oxid de zinc 10,0
Apă purificată ad 100 ml
LSI
D. S. Extern. A se agita inainte de intrebuințare.
E xerciții. Prescrieți in suspensii pentru uz extern:
Sulfat de ziiic și acetat de plumb in doze egale, câte douăzeci
gi cincj centigrame. Volumul total 180 ml. Pentru spălături uretrale.,
S u sp en sii o fic in a le
(denumiri corncrciale, num e depuse)
1. Suspensie “novocindol” 100 ml. Remediu antiseptic.
S uspensii pentru uz intern
(Suspensiones ad usum internum s. Suspensiones
pro usu interno)
Suspensiile pentru uz intern se administreazăpe cale bucală,
(magistrale, extemporale) sau lafabncile farmaceutice (oficinale).
91
S u sp e n sii m a g istra te
E xem p lu . A se prescrie oxid de magiie±iu in doza pentru о
priză de două grame și jumătate.
Rp.: Oxid demagneziu 25,0
Apă purificată ad 15 0 ml
M.f.susp.
D. S. Intem, câte о lingură la fiecare 10 minute in intoxicațiile
cu acizi. A se agita inainte deintrebuințare.
E x erciții. A se prescrie in suspensii pentru uz intem:
1. Subnhrat de bism ut – trei decigrame.
2. Cărbune medicinal — cinci grame
3. Sulfat de bariu – 100 g
4. Nitazol 2,5% — 100 ml. Tampoane vaginale
5. Pirantel 5% — 15 ml. Pentru о priză ca antihelmintic.
3. P IC Ă T U R I
(GIJTTAE)
Lat. Gutta, -ae
Rus. Capli
P icătu ri se n u m esc solutiile sau suspensiile care se
administreaza sâu se dozează cu picătura. Deosebim picături pentru
uz extern și picături pentru uz intem.
P icătu ri pelntru uz extern
(Guttae ad usum externum s. Guttae pro usu externo)
Picăturile pentru uz extern se folosesc in oftalmologie,
otorinolaringologieși stomatologie și se numesc respectivpieâturi
ofitalmice (sau colire), nazale, otice, dentare. Ele se instilează in
sacul conjunctival, meatul nazal, conductul auditiv, in canalele
gingivale patologice. Cuvântul “mstilație” provine din latinescul
“stilla” (picătură) și corespunde cuvântului nostru picurare, prin
92
urmare administrare topică cu picătura pe mucoase. Acțiunea
picăturilor este in funcție de concentrația subsțanței active,
P ică tu ri o ftâ lm ice (o cu lo g u tta e)
Picăturile pentru ochi (oftâlmice) sunt forme farmaceutice ster
ile sub forma de soluții sau suspensii, intrebuințate iEțtratamentul,
profilaxia și diagnosticul bolilor de. ochi. Se potprezenta și sub
forma de pulberi sterile care se dizolvă sayșesuspendă inainte de
folosire intr-un vehicul steril. Nivelul actual de dezvoltare a industri-
ei chimicepermiteobținerea de substanțe hidrosolubile. Ele sunt
aproapein exclusivitate soluții apoase, rareorfsuspetisii ultrafine
de substanțe medicamentoase. Picăturile oftâlmice trebuie să fie
stabile și sterile, să conțină substanțe conservante ce servesc și
drept adjuvant pentru ale feri de conțaminare cumicroorganisme
(acid sorbic 0,01 % etc.). Picăturile pentru ochi se repartizeazăm
recipiente multidoză sau unidoză din sticlăsau (fin material plastic,
sterile și prevăzute cu sistem de picurare adecvate.
In calitate de vehicul pentru colire se folosește apa pentru
preparate injectabile (Aq. pro injectionibus) sau uleiul de floarea-
soarelui neutralizat. In farmacie, picăturile pentru ochi seprepară
lanevoie și se elibereazăin flacoane, prevăzute cupicurător. Apa,
folosită la prepararea lor, trebuie să fie proaspăt fiartă și răcită.
1. Să se prescrie in colir 10 ml soluție apoasă de 0,1 % atropină
sulfat
. , M e to d a I
Rp u Sol. atropină sulfat 0 ,1 % – 10 ml; i-
D.S. Instilații conjunctivale câte о picătură de 3 ori pe zi.
M e to d a a lir a
Rpss Sol: atropină sulfat 1:1000 – 10 ml • : ‘
M S. iastflsto eesnjunictivale de 3 oriț>e zi/ ^ r
93
M e to d a a lll- a
Rp. :!Sol./atropină sulfat 0,01 – 10 ml
> . Instilații conjunctivale de 3 ori pe zi.
M e to d a a lV – ă
Rp.: Atropină sulfat 0,01
j A p^inj^tabilăjkd 10 ml
Ж О Ж Instilații conjunctivale de 3 ori pe zi.
AT^ăT^oiirdfeTiwâte de fabricile farmaceutice se prescriu
numai prin mețoda oficinală (abreviată).
1. Să se prescrie in colir 10 ml suspensie 0,1 % dexametason
M e to d a I
Rp.: Susp. dexametason 0,1 % – 1 0 ml
D. S. Instilații conjunctivale.
M e to d a a I l- a
Rp.: Susp. dexametason 1:1000 – 10 ml
D. S. Instilații conjunctivale.
N o tă : Suspensiile oftalmice sunt exclusivoficinale, se prepară
la fabricile farmaceutice și, deci, prin metoda magistrală nu șe
prescriu.
E x e rc iții. Prescrieți următoarele substanțe sub forma de colir :
1. Neostigmină 0,5% – 5 ml. Remediu antiglaucomatos.
2. Pilocarpină clorhidrat 1% -10 ml. Remediu antiglaucomatos.
3. Colargol 2% – 1 0 ml. Antiseptic ocular.
4. Sulfatiazol 10% — 10 ml. Antiseptic ocular.
5. Sulfacetamida 30% – 10 ml. Antiseptic ocular.
6. Scopolamină bromhidrat 0,25% – 1 0 ml. Mediu midnatic';
7. Dexametason-oftan 0,1% – 5 ml. Remediu antnnflamator
și antialeTgic.
94
8. Optimol 0,25% — 5 ml. Remediu antiglaucomatos.
9. Prednisolon 0,3% – 5 ml. Remediu atatiinflamator și
antiaiergic.
10. Clonidină clorhidrat 0,12 5 % – 1,5 ml. Remediu antiglau
comatos.
Picăturile nazale, sau picăturile pentrunas (rhmoguttae), sunt
forme farmaceutice lichide, sub formă de soluții, emulsii sau
suspensii, destinate admimstrării pe mucoasanazală. Sefolosesc
de cele mai dese ori ca remedii decongestionante in finite. Picăturile
pentru nas se p rep ară prin dizolvarea, em ulsionarea sau
suspendarea substanțelor active in soluții apoase izotonice sau in
ulei de floarea-soarelui neutralizat și com pletarea la mas a
prevăzută. S e prescriu la fel ca și cele oftâlmice.
E xerciții. Prescrieți următoarele substanțe in picături nazale:
1. Tetracaină clorhidrat 1 % — 10 ml. Pentru anestezia de
suprafață a mucoasei nazale.
2. Efedrină clorhidrat 2% – 5 ml. Instilații nazale pentrn
decongestionarea mucoasei.
3. Xilometazolină 0.1 % — 10 ml. Decongestionant nazal.
4. Nafazolină 0,05% —1 0 ml. Decongestionant'nazal.
5. Desmopresină diacetat 5 ml. Gâte 2 picături in fiecare nară
de 3 ori pe zi in tratamentul diabetului insipid. t < ș
6. Mentol in soluție uleioasă (in uleide v^aselină) 1 % -. 10 ml.
Decongestionant și antiinflamator.
Picăturile otice (otoguttae) sunt forme farmaceutice lichide
sub formă de soluții, emulsii sau suspensii, folosite local și destinate
pentru tratamentul bolilor bacteriene, micotice sâu alergice ale
canalului auditiv extern și timpanului. Elepot fi apoase, alcoolice,
glicerolice sauuleioase. Se prepară prin dizolvarea emulsionare
sau suspendare in apă sau prin dizolvare in ulei vegetal, sau alți
solvenți.
In calitate de vehicul pentru solutiile otice se utilizează;
– apapurificată(Aq. purificata);
95
– aJ coolul etilic (Spintus aethylicus);
– glicerolul (Glycermum);
– uleiurile grase (O lea pin g u ia, O leum P ersicorum ,
Ol. Amygdalarum etc.).
E x e m p le .
1. Să se prescrie 5 ml soluție otică apoasă de 5% fenol
M e to d a I
Rp.: Sol. fenol 5% – 5 ml.
D.S. Picături otice.
M e to d a a I l- a
Rp.: Sol. fenol 0,25 – 5 ml.
D.S. Picături otice.
M e to d a a I I I – a
Rp.: Fenol 0,25
A păpurificată ad 5 ml
M.D.S. Picături otice.
2. A se prescrie 5 ml soluție otică alcoolică de 2% resorcină
M e to d a I (c o n c e n tra ția e x p rim a tă in p ro c e n te )
Rp.: Sol. alcoolică resorcină 2% – 5 ml.
D.S. Picături otice.
M etoda a Il-a (concentrația exprim ată in raportul m asă-volian)
R p.: Sol. alcoolică resorcină 0,1 – 5 ml.
t).S. Picături otice.
M e to d a a I l l -а (m a g istra lă )
Rp.: Resorcină 0,1.
Alcool etilic ad 5 ml
M.D.S. Picături otice.
3. A se prescrie 10 ml soluție otică glicerolică de 10% borax.
96
\
M e to d a I (c o n c e n tra ția e x p rim a tă in p ro c e n te )
Rp.: Sol. glicerolică borax h 1 0 % – 10,0
D.S. Picături otice. I
M etoda a ll- a (concentrația exp rim a tă in rqpgrtulm asă^vohim )
Rp.: Sol, glicerolică borax 1,0 -1 0 ,0 ? .
D.S. Picături otice.
M eto d a a H l-a (m agistrală)
Rp.: Borax 1,0
Glicerol ad 10,0
M.D.S. Picături otice.
4. A se prescrie 10 ml soluție otică uleioasă de 10% câmfor.
M e to d a I (co n cen tra ția , e x p rim a tă in p ro c e n te )
R p.: Sol. uleioasă camfor 10% — 10 ml
D.S. Picături otice-.
M etoda a Il-a (concentrația exprim ată in raportul m asă-volvm )
Rp.: Sol. uleioasă camfor 1,0 – 1 0 m ls
D.S. Picături otice.
M e to d a a III-a (d esfă șu ra tă )
Rp.: Camfor 1,0
Ulei de piersici ad 10 ml
M.D.S. Picături otice.
E xerciții. PrescriețMn picături otice ijrmătoarele substanțe.
Soluții apoase:
'jl: Nitrofural 1 :5 0 0 0 -1 0 ml. Antiseptic.
2. Sulfacetamidă 20% – 5 ml. Antiseptic.
3. Protargol 3% – 1 0 ml. Antiseptic. Astringent.
4: N itraf dâ ârgint 5% – 5 ml. Antiseptic. '
97
Soluții alcoolice (ase folpsi alcool 70%):
1. Acid boric 5% —10 ml. Antiseptic.
2. Acid salicilic 2% — 5 ml. Antiseptic. Keratoplastic.
Picăturile dentare s,e utilizează pentru instilații in bursele
gingivale patologice ca ăritiseptice (acțiune antibacteriană,
antiprotozoică, antifungică). S eprescriucași cele otice.
E xercip i. Prescrieți in picături dentare următoarele substanțe.
Soluții apoase:
1 .Tricomonacid 1 % — 10 ml. Antiprotozoic.
2. Sangviritrină 1% — 10 ml. Antiseptic.
Soluții alcoolice:
1. Usninat de sodiu 1% — 30 ml. Antiseptic.
2. Salvină 1% — 10 ml. Antiseptic.
3. Sangviritrină (0.2% – 1 0 ml. Antiseptic.
P ică tu ri pentru u z intern
(G uttae a d usum internum s. G uttae p ro usu in tem o )
Picăturile pentru uz intern reprezintă soluții apoase ale unor
substanțe putemic active sau toxice, care se dozează cu picătura,
această metodă de dozare fund destul de precisă. Mărimea picăturii
depinde de natura excipientului și diametrul picătorului. M asa
picăturii unui lichid, care se scurge incet dintr-un picător, depinde
de diametrul orificiului lui și de tensiunea superficială a acestui
lichid. Dacă luăm un picurător cu diametrul standard, atunci masa
picăturii este in funcție de tensiunea superficială a lichidului sau,
in alți termeni, de coeziuneainterm olecularăasubstanței date.
La tem peratura de 20° picătura de apă purificată se desprinde de
picătorul standard, când atinge masa de 0,05 g. Prin urmare, im
gram de apă purificată conține 20 picături ( = 20) N u m ăru l
optim de picături administrate intern este de 20, constituind 1 g sau
1 ml, insă el poate variaintre 5 și peste 40 picături la Десаге priză.
In exercitiile noastre vom lua 20 picături la fiecare priză, prin urmare
98
I ml de soluție. Acest volum de lichid trebuie'să conțină о doză de
substanță activă.
E xem plH , A se prescrie atropină sulfat in doza pentru о data
de 0,0005 g sub formă de picături perorale.
M e to d a I (c o n c e n tra ția exprim cttă in p ro c e n te )
Pentru a calcula concentrația substanței active in procente,
judecăm astfel. Doza substanței de 0,0005 g*se Va dizolvain 20
picături (=1 ml) de apă purificată. Se intreabărcâtă atropină ar
conține 100 ml soluție? Calculăm: • !
D (doza) –– :–––- –––- — —: — 1 ml (20 picături)
С (concentrația, % ) ––––––– —; 100 ml.
unde С = 1001 ° ș = 100 • D
In cazul nostru С = 100 • 0,0005 = 0,05%.
Prin urmare, prescriem: _
Rp.: Sol. atropină sulfat 0,05% – /f o i p x ^
D.S. Intern. C âte2 0 picătuitțte3 ori p ezi
M e to d a a II-& (c o n c e n tra ția e x p rirn ă M tn p rq p o rțte )
Proporția ne arată ce. volum de soluție,5 p?|ișurat in ^Uilitri,
cgntine 1 g de subsțant^ activă. ; ,
OjOOOSig –– – i m l(20picături)
1 g––:ș ș ș ș ș ș : >–––– “ xm l,
de unde x = –––- = 2000 ml.
0,0005 r j_ ;
Proporția este de 1 : 2000
Rp.: Sol.atropină sulfat 1:2600 – 1 0 ml < . '
D. S. Ințem, Câte 20 picături de 3 ori pe zi.
л ” ,.k> O s ș :
99
M etoda a III-a (raport m asă-volum )
Rapoxtul masă-volum indică cantitatea de substanță activă
exprimată in grame, pe care о conține volumul de soluție prescris.
0,0005 g––––––––––––- 1 ml (20picături)
x g–––––––––––- 10 ml,
deunde x = 10 • 0,0005 = 0,005
Raportul este de: 0,005 – 10 ml.
Rp.: Sol. atropină sulfat 0,005 – 10 ml
D.S. Intern. Câte 20 picături de 3 ori pe zL
M etoda a FV-a (magistrală)
In cazul acestei metode luăm 10 doze (sau câte dorim) de
substanță activă și tot de atâtea ori câte 20 picături de apăpurificată.
Rp.: Atropină sulfat 0,005
Apăpurificată ad 10 ml
M .D.S. Intern. Câte 20 picături de 3 ori pe zi.
Dintre metodele descrise se acordăpreferință celei mai simple,
când concentrația soluției este exprimată in procente, pe care о
recomandăm și noi studenților. După acumularea unei anumite
experiențe de prescriere a picăturilor, puteți incerca să calculati
conceritrațiile in condițiile dizolvării dozei pentru о datan u in 20
picături de apăpurificată, ciin alt număr, de exemplu 5,10,15,3 0,
40 picături la о priză. In acest caz, după cum veți observa,
concentrațiile se vor modificain funcție de numărul picăturilor in
care se va dizolva doza preparatului.
Exerciții. Prescrieți următoarele preparate sub forma de
picături pentru uz intem:
1. Iodură de potasiu, doza pentru о dată (6'3 ~g^ Remediu
tireostatic.
2. Nitrat de argint, doza pentru о dată – 0,005 g. 1 1 tratamentul
gastritelor hiperacide și ulcerelor gastrice.
,00 'I
3. Camitmă clorură20% – 100 ml. Calculați numărul picăturilor
care conțin doza de 0,1 g. De 3 ori pe zi.
4. Codeinăfosfat, doza pentru о data— 0,015 g. D e3 oripezi.
Antitusiv.
5. Lanatozidă С 0,05% – 10 ml. D ozapentru о data este de
0,00025 g. Calculați numărul picăturilor pentruo priză.
4. FO R M E PA R E N T ER A LE (PA R EN TER A LIA )
• . ' -• I i
L a t bttjectio,-onis
Rus. Iniecții, vprâschivania.
Formele parenterale sunt produse sterile care se administrează
prin injectare sau implantare. Se clasificăin. injectii flniectabilia).
perfuzii (Infundibilia) și pulberi parenterale (Pulveres parenterales).
Formele pentru uz parenteral se preparăprin metode care le asigură
sterilitatea și evită prezența unor contaminate și pirogene sau
creșterea și multiplicarea microorganismelor. Numeroase preparate
pentru uzul parenteral conțin adjuvante pentru asigurarea
isotonicității, pH-ului optim, solubiHtățții și cp^ervamprincipiuliii
activ, antisepsiei. Acești compuși nu trebuie să modifice acțiunea
substanței medicamentoase sau să producă efecte toxice sau
iritante.
Injecțiile – p re p a ra te injectabile (injectabilia). Formele
destinate injecțiilor sunt soluții, emulsii, suspensii sterile sșu pulberi
sterile care se dizolvâ sau se suspendăintr-un solvent steril inainte
de folosire. Ele pot fi preparate manual (magistrate) sau prin metode
industriale (specialități), Solutiile injectabile pot fi apoase sau
uleioase. Solutiile injectabile apoase se prepară cu apă injectabilă
(Aqua pro injectione), iar solutiile iiyecțabile .uleioașe – cu ulei
injectabil (Oleumpro injectione), care se deosebesc de apadistilată
simplă sau uleiul obișnuit prin apirogenitate (nu conține corpi
bacteneni și nu cresc temperatura corporalâ). Iryecțiile se introduc
cu ajutorul seringii gradate m mililitri, de aceea ele se dozează
anume in aceste unități de volum. Solutiile iryectabile apoașe pot fi
1 0 1
administrate pe Oriee cale— subcutanat, intramuscular, intravenos
etc. Soluțiile injectabile uleioase se administfeaza preponderent
intramuscular, luându-se toate măsurile de pfecauție, pentru a nu
intra cu acul seringii in vreun vas sanguin, deoarece uleiurile
provoacă embolii. Aceleași rtiăsuri de precautie se vor lua și in
administrarea emulsiilor și suspensiilof injectabile. Suspensiile
injectabile se administrează subcutanat, intramuscular, lntraardcular
și pe alte.căi • •
Pentru injectare se folosesc diverse forme medicamentoase:
subcutanat de cele mai multe ori — soluțiile apoase, intramuscular
— soluțiile apoase și uleioase, precum și suspensiile, intravenos –
soluțiile apoase. De multe ori soluțiile și suspensiile injectabile se
prepară “ex tempore”. In aceste cazuri, subștanțele medica
mentoase injectabile se prescriu și se eliberează in fiole sau flacoane
in formă uscată(pulbere, masăliofilizată) și se dizolvăsau diluează
inainte deintrebuihțare.
In marea majoritate a cazurilor, doza pentru о dată a substanței
active se dizolvăin 1 ml de excipient, insă poate fi dizolvată și in 2,
5,10,20 și 5(1 ml șfmai mulți.
Soluțiile apoase se introduc pe diferite căi: subcutanat, intra
muscular, intravenos, intraarterial etc. Intravenos solutiile injectabile
se administrează sub formă de:
a) bolus (de la grecescul “bolos” – ghem) – injectare intra-
venoasărapidăm tim p de 3-6 min.; cantitateamedicamen-
tullii injectat se determină in miligrame de substanță sau in
mililitri de soluție de о anumită concentrație.
b) perfiizie – de obicei, intravenoasa (uneori intraarterială sau
intracOronariană), cu о anumită viteză, doza se determine,
cantitativ, de exemplu, in ml /min, meg /min, meg /kg/min),
sau, mai puțin precis, prin numârul de picături de șoluție pe
minut. Pentru о perfiizie indelungată mai precisă, iar munele
cazuri chiar strict obligatoriu (ex.. administrarea intravenoasa
a nitroprusiatului de sodiu), preponderent sunt utile șeringi-
dozatoare speeiâle sau sisteme pentru perfuzia microcan-
tităților de medicamente cu furtuni comunicative speciale
102
pentru a preveni pierderi de preparate in sisteme, in urma
t adsorbției lor gș pereții furtunilor (^;|ii^trunitroglic«rina).
c) pombinata (asociată, mixtă) — pentru a asigura rapid о
concentrație terapeuticăpermanentă apreparatului in sânge –
la inceput se injectează intravenos in bolus și imediat se
inițiază perfuzia intravenoasă de mentinere sail administrare
intramusculară a aceluiaș preparatin armmite-intervale de
timp.
Formele medicamentoase injectabile trebuie săfie sterile, sta
bile, apirogene. Solutiile trebuie să fie lzotoniee și lipsite de impurități
mecanice. Solutiile apoase injectate subcutan sau intramuscular
trebuie să fie izotone și să aibă un pH apropiat de 7,4; Solutiile
hipotone vor fi izotonizate. Solutiile hiperosmotice* introdusein
țesuturile moi, provoacă deshidratarea acestora,insQțită de dureri,
și poate fi cauza necrotizării lor in locul adrpinistrării. Pe cale
intravenoasă se introduc numai solutiile izotone și hipertone. Cele
hipotone provoacă hemoliza hematiilor.
Izotonizarea soluțiilor se face cu ajutorul cloruriid&sodiu sau,
mai simplu, prin dizolvarea substanței active in soluție salină izotonă
Spre exemplu, soluția de 0,25% de procaină este hipptonă, de aceea
procaina este dizolvată in soluție de 0,9% de clorură sodică.
Sterilitatea formelor medicamentoase injectabile este realizată
fie prin sterilizare, fie prin preparare in conditii aseptice.
Dintre formele inj ectabile in practica medicală se folosesc cu
preponderență formele produse la fabrici: fiole, flacoane.
Preparatele injectabile magistrate se pregătesc in mod manual
infarmacii, preponderentinfarmaciilespitalicești. Deobicei, aici
se pregătesc soluții injectabile, eliberate in flacoane (stieluțe) inchise
ermetic, cu capacitatea de 5-1000 ml. Ele se supun sterilizării și
iși păstreazăterm enul de valabilitate câteva zile, iar dacă au fost
deschise — numai о zi. Lappescriereain injectii a acestor forme
medicamentoase, care se prepară la farmacie (de obicei, in soluții),
in rețete se va cere in mod obligatoriu sterilizarea medrcamentulur
In rețetă, dupădenumireamedicamentului, se scri^^en]isetiir?>''
103
(Să se sterilizeze!).
Calculul concentrației Să dizolvăm doza pentru о dată de
substanță activăin 1 ml de vehicul. Concentrația solutiei obttnute,
exprimată in procente, vă fi următoarea:
D (doza) -7 ––––– –– ––––- –-1 ml
С (concentrația, % ) ––- :–––––- 100 ml
I v + G '
100 •£)unde С ––i–– = 100* D – a .
1 b \
Exemplu. A se prescrie, sub formă de inj ecții, atropină sulfat,
dozapentm o datăfiindde 0,001 g.
Concentrația soluțieiva fide 100×0,001 = 0,1%.
M eto d a I (concentrația exprim ată in procente)
Rp .: Sol. atropină sulfat 0,1 % – 10 ml
D.S. Câte 1 mililitru subcutanat.
M eto d a a Il-a (concentrația exprim ată in proporție)
Reamiritim că proporția arată volumul solutiei, in care se află
dizolvat 1 g de substanță activă.
0,001 g — – ––– –––- –––––––lm l
l g––––– — —j ––––––- xm l,
de unde x = q qq | = * 000 ml.
Concentrația este de 1 : 1000 – 10 ml
Rp.: Sol. atropină sulfat 1:1000 – 10 ml
Sterilisetur!
D.S. Câte 1 ml subcutanat.
104
Metoda a III-a (concentrăfiaexprimaia m raportul masă-volum)
R p : Sol. atropină sulfat 0 ,0 J-1 0 m l.
Steriiisetur!
D.S. Câte 1 ml subcutanat. f
M etoda a IV -a (magistrală)
Rp.: Atropină sulfat 0,01
^Apăkijectabilăad 10 ml •
IVDȘterilisetur!
L D.S. Câte unm l subcutanat.
Exerciții. Prescrieți sub forma deinjecții:
1. Procaină 0,25% – 500 ml. Pentru anestezie prin infiltratie.
2. Iodura sodică 10% – 50 ml. C lfe Ifr dal iritravenos in
actinomicozapulmonară. ;'b5'
3 . Nucleinat sodtic 5% – 25 ml. Câte 5 m i intramuscular in
4. Sâlicilat sodic 15% – 50 ml! Câte 10 ml intfâvenOs, lent; in
pleurezia exudativa.
In cazul când medicamentul cpnsta din câțeva ingrediente,
atunci după enumerarea lor se scrie M. Steriiisetur! Apoi urmează
D.S. șisignațura. ^
г 1ц-t: A
in soluție <fe 0;6% clorurăsodica. Pfentfuâkestezieprmiilfiltrație.
Р ф .^ Р г о с а т а ^ у
Sol. clorură de sodiu 0,6% — 200 ml
M. Steriiisetur! , ; fi * ч –
D.S. Pentru anestezie prin infiltratie. > b
In c o n v e n ie n te le in jec țiilo r
1. Soltițiile injectabile preparate la farmacii iși pierd ușdr
sterilitatea, chiar imediat după prima folosire. Din aceste'
considerente, ele vor fi folosite numai in institutiile medicale,
105
unde, fund administrate la mai multi bolnavi, pot fi consumate
complet după deschiderea flaconului.
2. Preparareainjecțiilor in condițiile farmaciei este destul de
costisitoare.
3. Injecțiile nu pot fi eliberate imediat (dizolvarea, ffltrarea și
sterilizareanecesitătimp) și, deci, nu pot fi utilizatein cazurile
deurgentă.
Specialitățile injectabile, la ora actuală, se prepară aproape
exclusiv la fabricile și laboratoarele farmaceutice in condiții anumite
și se livreazăin ambalaje corespunzătoare: fiole, flacoane, seringi
preumplute, cartușe pentru seringi speciale (dozatoare).
Fiolele, denumite și ampule, sunt confecționate dinsticlăneutră
incoloră sail colorată, cu volumul până la 50 ml, inchise ermetic prin
sudare in flacără, in vederea menținerii stabilității și sterilității sau
din polimeri speciali, dâcă au un volum mai mare (100 — 500 ml). In
fiole se livrea^ă soluții, suspensii sau pulberi liofilizate, care se
diluează“extem pore” . Apa, folosităpentrupreparareasoluțiilor
injectabile, trebuie săfie proaspătpurificată și apirogenă.
Flacoanele, folosite pentru solutiile injectabile, sunt niște
recipiente de sticlă inchise cu capacitate variată și se astupă cu
dopuri de masăplastică specială sau elastiomere, fixate cu gamituri
metalice, prin care se introduce acul seringii. Ele trebuie săasigure
etanșietatea, să impiedice pătrunderea agenților contaminați, să
permită intrarea acului seringii fară a opune rezistență și fară a se
fragmoftta. După scoaterea acului, trebuie să se inchidă ermetic.
In flacoane se ambalează pulberi liofilizate, soluții sau suspensii
injectabile sterile. Flacoanele pot cuprinde una sau mai multe doze
de medicament. Flacoanele nu au incă denumire latina, de aceea
ele nu se specifică in rețete.
D e obicei, fiolele și flacoanele conțin о singura doză (pentru
adulti) dintr-un medicament.
Fiind forme medicamentoase oficiriale, fiolele și flacoanele se
pmscriu|>rintr-o singură metodă (abrevia.tă), urmând ca dozele
necesare să le aflăm din indreptarele de specialitate.
106
La prescrierea soluțiilbr s au suspensiilbr in fiofe, mad intâi,
indicăm forma medicamentoasă: soluție—— , suspensie -— — , apoi
genul soluției – uleioasă, alcoolică (dâcă e rievoiej, denuniirea
substanței medicamentoase, concentrația soluțieisaususpensiei
in procente și cantitatea I>\ipă aceasta urmeâză ©.td.'JNb. _in
ampullis (Eliberează asemenea doze in număr de – — – i n fiole), S.
șisignatura.
Pe fiole este inscrisă denumirea produsului, concentrația și
volumul soluției. Literele sunt scrise cu diferite culori, in ftmcție de
natura produsului sau calea de administrate: medicamentele ac
tive și foaxte active (trecute m categoria “separanda” și “venena”)
se scriu curoșu; administrarea intramxiscularăsau^subcuțanată
este semnalată prin culoarea albastră; administrarea exclusiv
intravenoasă— prin culoarea verde. Culoarea neagră este folosită
la preparatele de uz veterinar. Fiolele brune se scriu cu cemeală
galbenă sau albă. Dezavantajul fiolelor fabftcate din sticlăbrună
constă in aceea că solutiile continute nu pot fi observate cu ușurință
spre a ccmStata tin everitiial inceput de alt:efrare, colorare,
opalescență etc. – ș •
Seringile preumplute sunt sterile și gata pentru intrebuințare.
Cartușele, spre deosebire de flacoane, se folosesc pentru intro-
ducerea in seringi speciale. Unele sunt bicamerale. Unul din com-
partimente contineprincipiul activ,iar celălalt – solventul.Inainte
de intrebuințare, solventul se trecem camera cu substanța activă
pentru a о dizol va. <
Exem ple.
1. Să se prescrie 10 fiole a 1 ml soluție apoasă O , 1 % atropină
sulfat. A se recoman da pentru administrarea subcutana câte 1 ml.
Rp..jSoljatropină sulfat ОЛ% – 1 ml
10[ш атриЙД u
4 S"C!ate 1 ml srtScutSiat. ; , . i,: -v
2. Săseprescrie6 fiolea 1 ml soluțieuleioasal% nandrolonă
fenilpropionat.
Rp.: Sol. uleioasănadrolonăfemlpropionat 1% — 1 ml
D .td. N. 6 inampull.
S. Câte 1 ml intramuscular.
3. Să se prescrie 6 fiole a 1 m l soluție alcoolică 0,1% dino-
proston. A se perfuza intravenos diluată de 500 ori.
Rp.: Sol. alcoolică dinoproston 0,1 % – 1 ml
D .td. N. 6 in ampull.
S. Conținutul unei fiole a se diluam 500 ml soluție
salină izotonă injectabilă și a se perfuza intravenos.
4. S ase prescrie 6 fiole a 1 ml suspensie apoasă 2,5% cortizon
acetat.
Rp.: Sușp. cortison acetat 2,5% – 1 ml
D .td . N. 6 in ampull.
S. Câte 1 ml intramuscular.
C alcu larea dozei pentru adm inistrare
1. Gentamicina sulfat se recomandăin doza de 0,4 mg/kilocgrp
de 3 ori pe zi intramuscular. Câtă soluție trebuie să se introducă
bolnâvului cu masa corporală de 60 kg, dacăpreparatul se livrează
in fiole a l ml soluție 4% ?
D oza va fi de 0,4 x 60 = 24 mg sau 0,024 g . ' ^
Concentrația soluției de 4% ne demonstrează că 100 ml soluție
conțin 4 g de gentam idnă sulfat. Atunci
4 g––––––––––––– 100 ml|^
0,024 g –––––––––– ––— x ml,
, 0,024» 100 2,4 • unde x = ––:––- – ~~r-=0,6 ml
2. A se administra intravenos 7500 U heparină. Forma de
livrare: flacoane a 5 ml (5000U/ml).
5000 U ––––- ––––––- lm l
7500 U –––- –––––––– xm l,
108
Perfuziile sau preparate perfuzabile (infundibulia).
Preparatele perfuzabile sunt definite in farmacopee "ca soluții
apoase, rareori emulsii (ulei in apă, izotonice și apirogene) ster
ile, livrate in recipiente de sticlă, inchise cu'dop de cauciuc sau in
recipiente din material plastic de 100,250,500 și l000 ml. Emulsiile
perfuzabile trebuie să prezinte un aspect omogen, lar diametrul
particulelorsănu depășească l micron. PerfiizMe se administrează
intravenos (uneori intraarterial sau intrafcorcbarian) in volum de
100 ml sau mai mare, cu ajutorul unui dispfozitr^de perfuzie.
Introducerea perfuziilor se face picătura cu picătură, intr-o durată
de timp de la aproximativ 3 0 minute pâriă la câtevaore, in fimctie
de volumul solutiei.
Spre deosebire de preparatele injectabile, preparatele perfuzate
creează in sângelș pacientului о concentrație relativ constantă a
substanței active pentru toată perioada perfuziei, ceea ce exclude
efectele adverse posibile ale acesteia. Preparatele perfuzabile iși
v gases с о utilizare din ce in ce mai largă. Perfuzia se folojșește
pentru rehidratarea organismului, inlocuirea (substituția) plasmei,
nutriția parenterală, oprirea hernoragiilor etc. In acest scop sunt
prevăzute perfuzii cu electroliți (clorură d e sodiu 0,9%, soluție
perfuzșbilă Ringer, clorură depptasiu), perfuzii cu substanțe
energetice (glucoză, fractoză, sorbitol), perfuzii pentru comhșterea
fenomenelpr de acidoză(cu bicarbonat de sodium sau de alcaloză
(cu clorurădeamoniu), perfuzii cusoluții coloi^e,i^ocuitoarede
plasmă(dextran40, dextran 70). ,
Exem ple.
1. Să se prescrie 5 flacoane a câte 500 ml de soluție de 0,9%
natriu clorid pentru perfuzii intravenoase, .
Rp.: Sol. natriu clorid 0,9% — 500 ml
D id . N. 5
S. Perfuzabil. Câte 500 ml intravenos о datăpe
zi cu viteza 100 picături /mm.
2. Să se prescrie 5 fiole a 3 ml de sedacoron — concentrat
pentru perfuzii intravenoase.
Rp.: Sedacoron 3 ml
D.t.d. N. 5 in ampull.
. ;S- Perfuzabil. Conținutul fiolei se diluează cu
250 ml ser fiziologic mjectabil și se administrează intravenos cu
viteza 50 picături /min. ,r
3. Să se prescrie 6 flacoane a câte 500 ml de intralipid, emulsie
perfuzabilă.
Rp.: Em.intralipid 500 ml
– Г D .t.d N. 5 /
S. Perfuzabil. Câte 500 ml intravenos о dată
pe zi cu viteza 100 ml /oră.
4. Să se prescrie 6 fiole a 500 ml lipofundină, emulsie nutritiVă
pentru perfiizii intravenoase.
R p.: Em.'‘‘Iipofundin” 500 ml
D .td.N . 6 in ampull.
S. Peritrii perfuzii intravenoase câte 500 ml (3— 5 ore)
о dată pe zi.
P u lb eri p aren terale. Pulberile parenterale sunt substanțe
instabile in formăde soluții Se preparăin l^boratoarele farmaceutice
prin tehnologii avansate, in condiții aseptice și prin liofilizare (solutiile
lor se evaporăin vid la temperaturi foarte scăzute). Sunt ambalate
in fiole sau flacoane.
La prescriereâ in fiole a unei substanțe uscate (pulberi, mase
liofilizate) se indică denumirea substanței și cantitatea ei intr-o
fiolă. ApoiurmeazăD.t.d. N. __inampullis (Elibereazăasemenea
doze in număr de __in fiole), și S. – signatura In signatură se indică
110
(suspensiei), timpul injectărilor. Nici о indicație despre sterilizarea
substanței nu se dă.
Exem ple:
l.S ă se prescrie 10 fiole cu acid etacrinic in doza de 5 cen-
tigrame (0,05 g). A se administra intramuscular câte 0,05 g
о datăinzi, dizolvându-se in prealabil conținutul fiolei intr-un
ml soluție salină izotonă.
Rp. : Acid etacrinic 0,05 ,
salină izotonă și se va administra intramuscular.
2. Să se prescrie 10 fiole cu m etrodinin doza de 75 U. A se
administra intramuscular câte о doză о datăin zi, dizolvân-
du-se in prealabil conținutul fiolei in 1 ml solvent.
Rp.: M etrodin75 U
D .td. N. 10 in ampull.
S. Injectabil. Conținutul fiolei se va dizolvain 1 ml solvent și
se va administra intramuscular о dată pe zi.
La prescrierea flacoanelor, in rețetă se respectă aceleașă reguli,
ca și la prescrierea preparatelor in fiole. Deosebirea corustănumai
in aceea că dupa D .t d. N __nu se specifică cuvântul “flacon” .
Exem ple: • i
1. Să se prescrie 10 flacoane de benzatin-benzilpenicilină a
600 000 UA. T
Rp.: Bezatin-benzilpeniciliriă 600 000 UÂ
D .td. N. l o L ^ f . . .^.r.
S. ConținutuTflacontilui se va am esteca cu 2 ml apă
injectabilă sterilă și suspensia obținută se va introduce
intramuscular о datăpe săptămână.
IllD .td. N. 1
S. Continutu ei se va dizolvain 1 ml solutie
2. Să se prescrie 12 flacoane de kefzol a câte 1000 mg.
R p: Kefzol 1,0
D.t.d. N. 10
S. Injectabil. Câte 1,0 intravenos de 3 ori pe zi.
P r ep a ra te in jec ta b ile cu d en u m iri speciale
, (denumiri comerciale, num e depuse)
Solutiile oficinale ale unor compuși chimici poartă denumiri
speciale. D e pildă, soluție citisină clorhidrat 0;15% se numește
cititon. In loc de prescripția greoaie:
Rp.: Sol. citizinaclorhidrat0,15% — 1ml
D.t.d. N. 10 inampull.
S. Câte 0,6 ml intravenos.
Putem scrie:
Rp: Cititonă 1ml
D.t.d. N. 10 in ampull.
S . Câte 0,6 ml intravenos.
In toate aceste cazuri după Rp.: se m enționează doar
denumirea preparatului și cantitatea sa. Apoi urmează D.t. d. N. __
m ampullis, S. și signatura.
Exem plu. A se prescrie 10 fiole a câte 1 ml de niketamida —
soluție 25% de dietilamidâ a acidului nicotinic. A se administra
subcutanat câte 1ml de 2 ori pe zi. >
R p: Niketamida lm l t
D.t.d. N. 10 in ampull.
S. A se administra subcutanat câte 1 ml de 2 ori pe zi.
In fiole se prescriu, de asemenea, unele preparate neogalemce:
Rp.: Digalen-neo 1 ml
D.t.d. N. 10 inampull.
S. A se administra subcutanat câte lm l о datăpe zi.
112
și organo-preparate lichide:
Rp.: Pituitrină lm l (5 UA) /* '
D .td. N. 12 in ampull. ș
S. A se administra subcutanat câte lm l о data pe zi.
Seringi preumplute:
a)Seringi-tuburi, sauautoingectoare. '
0 serie de soluții injectabile destinate combatem stărilor de
urgență (intoxicațiilor grave, șocului etc.) selivrează in tuburi
speciale de polietilenă, dotate cu ace sterile, g ^ p e jitra in je c ții.
Cu ele sunt inzesteate echipele de salvare. Seriț\gele-tuburi sunt
predestinate pentru о singură injecție.
In rețete nu se prescriu, deoarece nu sunt puse in vânzare.
Menționăm câteva exemple.
1 .Atropină sulfat 0,1 % — 1 ml. In intșxicațiile cu.anticolines-
terazice (Inclusiv și unele gaze de luptă).
2. Trimeperidina 2% – 1 ml. Analgezic in profilaxia șocului
traumatic.
3. Morfină clorhidrat 1% 1 ml. Analgezic. In infarctul
miocardic, edemulpulmonar, traumatisms grave.
4. Cafeinăbenzoat de sOdiu 10% și 20% —1 mLStimulator al
sistemuluinervos central.
5. Niketamida 1 ml. Analeptic.
b) Seringi-fiole. Sunt о formă extrem de ccjnvenabile prin
faptul că pot fi administrate imediat, exqluzând posibilitatea
transxmterii.iafectiilor. Exemplu. depoștat 2 ml,clexgne 0,2 ml.
Rp.: Clexane 0,2 ml
D .td . N. 2 . . .
S. Injectabil: Câte0,2 ml subcutanat inregiuoea abdominală,
la nivelul centurii, о dată pe zi. =
113
Exercitii.
A. Prescrieti in fiole:
9
a) soluții apoase:
1. Carbazocromă de 0,025% – 1ml
2. Aceclidină de 0 ,2 % – 1 ml
3. Indigocarmin de 0,4% – 5 ml
4. Metilergometxină de 0,2% – 1 ml
5. Adenozintrifosfat de sodiu 1 % – 1 ml
6. Oxibutirat sodic de 20% – 1 ml
7. Pentagastrină de 0,025% — 2 ml
8. Platifilinăhidrotartrat de 0,2% – 1 ml
9. N eostigm inăde0,05% — 1 ml
10. Trimeperidină d e 2 % – 1 ml
b) soluții uleioase.
1. Chrizanol de 5% – 2 ml
2. M edrosteronăpropionat de 5% – 1 ml
3. Nandrolonă fenilpropionat de 2,5% – 1 ml
4. Progesteron de 1% — 1 ml
5. Drostanolon de 35% – 1 ml, intramuscular о dată pe
săptămână.
6. Desoxicorton acetat de 0,5% — 1 ml
7. Silabolin de 2,5% – 1 ml, intramuscular о dată pe săptămână
c) soluții alcoolice:
1. Gramicidină de 2% — 5 ml. A se dilua in 500 ml apă. Pentru
spălături.
2. Clorofilipt de 0,25% – 2 ml. A se dilua in 3 8 ml soluție sa
lină izotonă injectabilă. A se introduce intravenos de 4
ori pe zi.
d) suspensii apoase:
1. Triamcinolon de 4% – 1 ml. Câte 1 ml intramuscular о
dată in 2 săptămâni
2. Desoxicorton trimetilacetat de 2,5% – 1 ml. Câte 1 ml in
tramuscular о dată in 2 săptămâni.
114
3. Tetracosaetid de 0,1% — 1 tnl. Câte 1 ml intramuscular
de 2 ori pe săptămână. j . <
e) soluții compuse cu denumiri comerciale (nume depuse):
1. Baralgina 5 ml. Câte 5 ml intravenos lent in colici.
2. Doxafen 1 ml. Câte 1 ml intramuscular ca antivomitiv
după radioterapie.
3. Duplex 1 ml. Câte 1 ml subcutanat о datăpe zi.
4. Esențiale 5 ml. Câte 5 ml intramuscular о datăpe zi.
5. Solcoseril 2 ml. Câte 2 ml intramuscular о datăpe zi.
d) pulberi liofilizate:
1. Aloxim 0,075. A se diluain 1 ml apa injectabilă. Câte 1 ml
intramuscular.
2. Nitroprusiat de sodiu 0,03. A se dizolvain 5 ml solvent
alăturaț Soluțiaobținută seva diluam 500tnl soluție salină
izotonă injectabilă și se va perfuza mtrayenos in criza
hipertensivă.
3. DibrospidiucloridO,l. A se dizolvain 1 ml apă injectabilă.
Câte 1 ml intramuscular о datăpe zi.
4. Fotretamină 0,01; 0,02. A se dizolvain 1 ml apă injecta
bilă. Câte 1 ml intramuscular о datăpețai- , 4
5. Prednisolori hemisuccinat 0,025. A se dizojvam 500,ml
soluție salină izotonă. Pentra perfuzii iMtt<avenoase (-a
B. Prescrieți in flacoane:
a) pulberi liofilizate hidrosolubile:
1. Cefotaximă 1,0. A se introduce intramuscular de 2 ori pe
zi câte 1 g.
' – ș > 2. Oxacilinăsodică 0,25. A se introduce Mtramuscular câte
0,25 de 4 ori pe zi.
3. Gentamicină sulfat 0,08. A se introduce intramuscular
câte 80 mg de 2 ori pe zi. с v ,
4. Tobramicină 0,05. Câte 5 mg/kg de 2 ori pe zi intramus
cular.
115
( ( 1
b) pulberi liofilizate insolubile (pentru suspensii):
1. Benzatin-benzilpenicilină 1 200 000 U. A se dilualn 5 ml
solvent alăturat. Câte 1.200.000 U intramuscular о dată
in 2 săptămâni (profilaxiareumatismului).
2. Procain-benzilpenicilină. Câte 600 000 U intramuscular
o d atăp ezi.
c) suspensii:
1. Suspensie insuliriă-long 5 ml (200 lit). Câte 40 UI
subcutanat о data pe zi.
C. Prescrieți in fiole pentru perfuzii intravenoase:
1. Acid aminocapronic de 5% – 100 ml.
2. Albumină de 5% — 100 ml.
3. Metronidazol de 0 ,5 % – 100 ml.
4. Poliamjnă de 400 ml.
5. “Polifer” de 400 ml. A se introduce 1200 ml.
6. Reogluman de 400 ml.
7. Para-aminosalicilat de sodiu de 3% — 250 și 500 ml.
5. SOLUȚII EXTRACTIVE
Solutiile extractive stmt forme farmaceutice lichide ce se9
obțin prin extragerea din plantele medicinale sau, mai rar, produse
animale cuajutorul a diverși solvenți, mai utilizați fiind apapunficată,
alcoolul etilic și uleiul vegetal, din care cauză ele se clasificăin:( ^ F с л " V * Л г
a) soluții extractive apoase; о сгС^сли^/Сет
b) soluții extractive a lc o o lic e ;^ ^ “[fpLun о «г
c) soluții extractive uleioase. егггьл& п? .
Drogulvegetal conține numeroase substanțe^ dintre care cel
puțin una manifestă acțiune farmacologică. Impreună cu substanța
activă dindrog tree in soluție și alți compuși solubili, de multe ori
lipsiți de activitate terapeutică, ce se numesc substanțe de balast.
116
A. SOLUȚII EXTRACTIVE APOASE
Solutiile extractive apoase se prepara din drogul vegetal prin
dizolvarea compușilor conținuti in. el, de cele mai multe ori, la
tem peratura fierberii. D upă modul de preparare (infuzarea,
decocția, macerarea), soluțiile extractive apoase se impart inJmfijyii, – ,
decocturi și mucilagii.
fyțqdul de, preparare:
ș a) Infuzia. L a drogul mărunțit se adaugă cantitatșanecesară
de apă la tempgratura mediului, se incălzește pe bai^jde apă 15
min. și se lasă pentru 45 min. să se racorească, timp necesar
pentru trecerea principiilor active din planță in apă. După acșasta
infuzia se strecoară, drogul rămas se stoarpe, țotul sefilțrează și
volumul infuziei se completează cu apfț, purificată. De regulă,
infuziile se prepară din părțile fine ale plantei (flori, frunze, herbă)
din care componenții activ biologici se extrag mai ușor. Din părțile
mai dure ale plantelor infuziile se prepară mai rar.
b) Decocturile se prepară prin decocție. Spre deosebire de
infuzare, decocția prevede fierberea drogului vegetal tittip de 30
min., apoi răcorirea in decurs de 10 min. și filtrarea. Inunele
cazuri, decocțul se filtrează fierbințe. Decocturile se prepară din
părțile mai groșiere ale plantelor (rădăcini, rizomi, coajă), iar uneori
din frunze (ex. – frunzele de strugurii-ursului).
Infuziile și decocturile se prepară, de obicei, in farmacii ne-
mijlocitinainte de ale eliberapacientului. Ele se descompun rapid,
din care motiv se vor prescrie numai pentru 3 -4 zile, cu reco-
mandarea de a fi păstrate la un loc răcoros. Infuiiile și decocturile
sunt destinate, in special, pentru uz intern și rar, pentru uz extern
(gargarizare, clăfire etc.). Daca sunt destinate uzului intern, atunci
vor fi dozate cu lingura de masă, de desert, d^eeai sau cupăhărel
gradat.
Se prescriu infuziile și decocturi}® prin metoda prescurtată
cu indicarea cantității m ateriei prim e niedicam entoase și a
cântității totale a infuziei și decocti^m. G upă deiluriiirea formei
m edicam entoase – infuzie sau decoct – in rtiod obligator se
117
indică părțile pțșntei (frțm ze, coajă, rizqm i cu rădăcini etc.),
denum ireaplantei, cantitatea m ateriei prim e in gram e și prin
liniuța cantitatea tofală & infuziei. L ap rescrierea unei infuzii
sau unui decoct se indică doza pentru о data a drogului veg
etal.
Există insă și concentrații standarde: 1 :1 0 – din orice plante,
cu excepția celor toxice și putemic active;
• 1:30 – din rușcuță (herba Adonidis vernalis), lăcrimioară
(herba Convallariae majalis), odolean sau valeriană (radix
et rhizoma Valerianae), ergot (Secale comutum), amăreală
(radix Polygalae);
• 1:400 – din diverse specii de degețel (folium Digitalis), linte
lanceolaiă (herba Thermopsidis), ipecă (radix Ipecacuanhae)
și alte plante toxice.
Piescrierea infuziilor
E xem plul 1. Medicul Пи indică doza plantei.
Rp.: Influsie de firunze degețel 150 ml
D.S. Intern.,Câte о lingură de 3 ori pe z^.
Deoarece frimzele de degețel sunt un drog toxic (tabelul A),
farmacistul vâpregăti infuziainproporție de 1:400. Adrcă
1 g — — — ––––– -— 400 ml
x g––i –––; –– –––- — 150 ml s
150
de unde x = — –– = 0,37400
Exem plul 2. Să se prescrie 150 ml infuzie din frunze de degețel
in doză pentru о data de 0,05 g.
Rp. :^ ^ )d e frunze degețel 150 ml.
D.S Intern. Câte о littgură de 3 ori pe zi.
N S^auiuatL 10 dozg de drog vegetal (0,05 x 10 = 0,5) și 10 linguri
de apă (15 m ix 10 = 150 ml).
г P r e sc r ie r e a d е со ct u r ilo r *
Decocturile seprescriu, ca și infhziile, cu o^singura deosebire:
inscripjiâincepe nu cu cuvântul “Irifusie”, ci “Decoct”.
igcenipbi SasejJreserie 150ml decoct diwădăciwdesorbesjrea
(radix Sanguisorb ae), doza pentru о data fund de0,5 g.
R p .D eco ct de rădădină s6 rb estreajx ),0 – 150 m ii?
D.S. Câte О lihgură de 3 ori pe zi
Soluțiile extractive apoase se pot prepara și prm^dizolvarea
unor extracte speciale, preparate la fabricile farmaceutice in acest
SCOp. ;r ,
Exerciții.
о dată indicate:
1. Rădăpinășirizom de odolean 0,5 g,
2. M ătasadeporum b 0,75 g
3. Iarbă de troscot 1,0 g
4. Flori de albăstriță0,5 g
5. Fructe de ienupăr 0,7 g
6. Rădăcinădenalbă mare 0,5 g
7. Flori demușețel 0,75 g ^
b) Prescrieți decocturi din drogurile vegetale1 ce urmează:
1.Florideim ortelă 0,6g – dn
2. Frunze de merișor 1,5 g ; : s
3. Frunze de stragwn-ursului 0,75-4*; ; 5 –
4. Fructe de afin 1,0 g :
5. Rizom de slipeț 0,75 g •
Lat. Miicilagio, -nis
Rus. Slizi.
c ) M u c ila g iile (M ucilagine) șe obțin prin dizolvarea
substanțelor niucilaginoase de proveniența vegetala (exemplu,
gumei – un sue uscatlaaer, care aparedin crapaturile tulpinelor și
119
ramurilor unor plante – caisul obișnuit, unor speeii de salcâxn etc.)
sau prin extragerea substanțelor mueilaginoase din materiaprimă
vegetală prin metoda de macerare, exemplu – mucilagiui din semințe
de in, din radăcini de nalbă mare. Soluția extractivă obținută fară
ineălzire senumește macerat. Mucilagiui se obține, de asemenea, din
amidon la preluerarea acestuia cu apă fierbinte. Extragerea sub
stanțelor mueilaginoase din plante se face la rece, menținându-se
produsul mărunțit in cantitatea necesară de apătimp de 30 min. la
temperatura camerei, apoi se decanteazăși se filtrează. Asemenea
rnucilagii se rriai numesc latmește “infusa frigide parata”.
Mucilagnle stmt soluțiile coloidale apoase, vâscoase și lipicioase
ale unor substanțe macromoleculare (amidon, pectină, metilceluloză
etc.) și se folosesc la prepararea altor forme medicamentoase
(mixturi, clisme), pentru a neutraliza acțiunea iritantă a substanțelor
active asupra mucoasei tubului digestiv. Acțiuriea mucilagiilor se
explică prin absorbția moleculelor principiului activ și prin
acoperirea mucoasei cuunstrat protector, care apărăterminațixmile
nervoase senzitive din mucoasa tubului digestiv de acțiunea iritantă.
E xem plu de rețetă
Rp : Cloralhidrat 1,0
Mucilagiu de amidon
Apă purificată aa 25 ml
M.D.S. Pentru o clismă.
Unele substanțe mueilaginoase au acțiune farmaeologică și se
utilizeazăin terapeutică. Asemenea substanțe se găsesc in imele
plante medicinale și manifestă un efect antiinflamâtor, cicatrizant,
expectorant etc.
Printre plantele bogate in materii mueilaginoase se numără
semințele de in (semen Lini), frunzele de pătlagină (folium
Plantaginis), rădăcinile de nalbă mare (radix Althaeae) etc.
Mai des sunt utile mucilagiui din guma de cais (Mucilago Gummi
Armeniâcă), mucilagiui de gum ă arabică (Mucilago Gummi
arabici), mucilagiui de rădăcinile nalbă mare (Mucilago radicis
Althaeae) și mucilagiui de amidon (Mucilago Amyli). Toate
120
mucilagiile sunt oficinale, de aceea concentrația fiecărui mucilagiu
este determinată și in rețetănu se indică: Se indicănumai denumirea
mucilagiului și cantitatea lui.
Exemplu de rețetă:
Rp.: Mucilagiu de semințe in 150 ml
D.S. Intern. Câte о lingură de 3 ori pezi.
Substanțele m ueilaginoase pot fi separate și folosite ca
preparate medicamentoase. Din rădăcinile nalbă mare, spre
exemplu, se obține extractul uscat (Extractum Althaeae siccum)
și mucaltina (Mucaltinum), livrată in comprimate a 0,05 g și folosită
ca expectorant; din frunzele de pătlagină s-au izolat substanțele
mueilaginoase, care se livrează sub form ă de granulate cu
denumirea de planțagludd (Plantaglucidum), utilizate in tratamentul
gastritelor hipoacide și bolii ulceroase a stomacului cu hipo- sau
normaciditate etc. .
Cu mucilagiile nu se vor administra concomitent prepaiatele
alcoolice, acizii și bazele, deoarece acestea modifică conșistența
celor dintâi.
B. SOLUȚII EXTRACTIVE ALCOOLICE
Soluțiile extractive alcoolice există in două forme: tincturi și
extracte. Extracția substanțelor active seface prin macerare sau
percolare. EJe se prepară la fabricile farmaceutice din droguri
vegetale și reprezintă forme medicamentoase oficinale. Modul de
obțmerea ambelor forme este același, cu deosebirea că tincturile
rezultă din drogul toxic sau putemic activ și sunt mai diluate
(respectiv 1:10 și 1:5), iar extractele fluide provin dm celelalte plante
și sunt mai concentrate (1:1). In macerare produsiil vegetal mărunțit
și lichidul extractiv se introduc intr-un vas, care se inchide bine și
se lasă 10 zile la temperatura camerei, ce trebuie agitat de 3-4 ori
pe zi. Percolarea (“lixivierea”) constă din trecerea lichidului
extractiv de sus injos printr-un strat de produs vegetal mărunțit,
aflat intr-un vas hirniit “percolator” ' ' й '
121
Lat. Tinctura, -ae
Rus. Nastoiki
Tincturile sunt forme farmaceutice lichide, sub formă de soluții
alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obținuie prin extracția
produselor vegetale.
Tincturile in prezent se obțin aproape exclusiv cu ajutorul
alcoolului de 70% (in unele cazuri 40% ) și mai intotdeauna din
drog uscat și bine mănmțit, iar unele tincturi se prepară din planta
proaspăt colectată, in scopul sporirii randamentului extracției și
economisirii etanolului (Tinctura ConvaJlariae recems, Tinctura
Valerianae recens).
Tincturile se administrează intern in picături și se dozeazăin
mililitri.
Spre deosebire de infuzii și decocturi, tinctura este о formă
medicamentoasă mai stabilă. La temperatura obișnuită, in sticluță
(flaconul) bine obturată, laloc ferit de lumină, tincturile sepăstrează
timp indehmgat.
La prescrierea tincturilor in rețetă nu se indică partea plantei
dm care se prepară, nici concentrația tincturei. Prescripția incepe
cu denumirea formei medicamentoase – Tinctura, apoi urmează
denumirea plantei și se indică cantitatea tincturei. Se dozează
tincturile in picături – de la 5 la 3 0 picături la о priză in funcție de
activitatea tincturiiv Corespunzător, cantitatea totală de tinctura
prescrisă constitute 5 — 30 ml. D e obicei, seprescriu atâțekmjlilitri
de tinctură câte picături se administrează la о priză.
P r e s с r i e Tie a • Să se prescrie tinctură de Odolean (Vale-
riană). Câte 30 picături de 3 ori pe zi
Rp.; Tincturălie odfoieail^ ml
D.S. Intern. Câte 3 0 picăturide3 ori pezi. J
Când stmt indicate concomitent câteva tinqturi (ținctură
compusă), atunci ele se iau in aceleași cantităti, dacă doza: 0 г п c tu r a e )
122
terapeutică a lor este egală.’
Exemplu: Să se prescrie tinctură de lăcrirnioare (Convallaria)
și odolean (Valeriana) in cantități egale. Se administrează câte 20
de picături de 3 ori pe zi.
St 4 Ъ* PRpr. Tinctură deiăcrimioare
^TQlicturăde odolean aa 10 ml
j^MJD.S. Intern. Câte 20-picături de 3 ori pezi.
D acă dozele tiricturilor asociate diferă, atuncio lanctură șe ia
in cantități Mai midi de atâtea ori, cu cât doza ei unimomentană
este m ai m it a decat' doza unimomentăna a celeilaltei tincturi.
Exemplu: Să sepțescrie 20 ml dețmcturâțșofipfcKă, cațecopstă
de odolean. Să se administreae câte 20 pișatup de 3 ori pe zi.
Rp.: Tinctură de strofant 5 ml i
Tfecturădeodoiean 15 ml j n
wMliD.S. C âte2 0 picăturide3țjripezi.,
TmcturiJe pot fi prescrise și in asoctere cu alte substanțe
medicamentoase in forma de mixtură.
Exerciții. Prescrieți următoarele tincturi in dozele indicate:
1. Tinctură de pelin alb, 25 ml. Câte 25 picături de 3 ori pe zi
inainte de masă.
2. Tinctură amară, 20 ml. Câte 20 picături inainte de masă.
3. Tinctură de mătrăgună, 10 ml.j Câte 5 picături de 3 ori pe zi.
4. Tinctură de g&bagg}%4Q m l-. C§te 20 picături de 3 ori pe zi.
5. Tinctură de păducel, 25 ml. Câte 25 picături de 3 ori pe zi.
6. Tinctură depojarrață, 25 ml. Câte 25 picături in 1 pahar de
apă pentru gargare.
7. Tinctură de talpa-gâștei, 25 ml4 Câte 25>picături; de^3 oripe
8. Tinctură de izm ă bună, 15 m l Câte 15 picături Ja о priză,,
9. Tinctură debujor, 200 ml- Câte 40 pică&§rid©3 ori pezi..
10. Tinctură de lămâi chinezesc, 50 ml- Câte 25 picături de 3
ori pezi.
123
E x tr a c te le
(Extracta)
Lat. Extractum, -i
Rus. Axtxactâ
Extractele prezintăniște soluții extractive concentrate, obținute
prin concentrarea până la un anumit grad, din materia prim ă ve-
getala sau animală.
In funcție de consistență, deosebim extracts fluide, moi și usca-
te. Extractele fluide (nomin. sing. – Extractum fluidum; genetiv.
sing. – Extracti fluidi) reprezintă lichide colorate; extractele moi
(nomin. sing. – Extractum spissum; genetiv sing. – Extracti spissi)
sunt mase vâscoâse cu coriținut de apă sub de 25%; extracte us-
cate (nomin. sing. — Extractum siccum; genetiv. sing. — Extracti
sicci) au aspect de masăpulverulentă, cu cel mult de 5% umeditate.
In calitate de extragent pentru obținerea extractelor fluide se
folosește alcoolul etilic (uzual 70%), la obținerea extractelor moi-
apa (de regulă, cu adaus de cloroform, soluție de amoniac), alcoolul
etilic, eterul Extractele uscate se prepară prin desicarea extractelor
moi. ;
Toate extractele sunt oficinale și se prepară in mod industrial.
De aceea la prescripția extractelor nu se indică nici naturamateriei
prime, nici concentrația extractelor.
E x tra cte flu id e
(Extracta fluida)
L at Extracțum,-i; fluidum,-i
Rus. Jidkie ăxtractâ
Extrăctele fluide se deosebesc de tincturi, după cum s-a spus,
numai prin altăproporție de preparare, și anume 1:1. Concentrația
principiilor active din extractul fluid coincide cu cea din drogul
vegetal. Extractele fluide se administrează in picături, iar in unele
cazuri dozae de о Iinguriță.
124
\(
Р г е s е г i е г е a: După denumirea fșm a# medțcamențoase –
Extract, urmează in mod obligatoriu, indicapa despre natura
extractului – fluid, moale, uscat, apoi se indipă denumirea plantei
și cantitatea extractului. Urm ează D.S. și signatura:
E x. : A se prescrie .15 ml extract fluid de traista-ciobanului. A
se lua câte 20 picături de 3 ori pe zi.
R p.. Extract fluid de traista ciobanului 15 ml
D.S. Intern. Câte 15 picături de 3 ori pe zi.
Exerciții. Prescrieți extracte fluide din următoarele droguri
vegetale m dozele indicate:
1. Aloe, 100 ml. Câte о linguriță de 3 ori pe zi.
2. Păducel, 25 ml. Câte 20 picături de 3 ori pe zi.
3. Eleuterococ, 5 0 ml. Câte 20 picături de 3 ori pe zi.
4. Talpa-gâștei, 25 ml. Câte 20 picături de 3 oripezi.
5. Stege turcească, 40 ml. Câte 30 picături de 3 oripe zi.
6. Pasifloră, 25 ml. C âte4 0 picăturide3 oripezi.
7. Piperul băltii, 25 ml. Câte 5 0 picături de 3 ori pe zi.
8. Sorbestrea, 30 ml. Câte 50 picături de 3 ori pe zi.
9. M ătasădeporum b, 25 ml, Câte30țp^căturide3 oripezi.
10. Călin, 25 ml. Câte 25 picături de 3 ; о д р е zi.
Din extractele fluide se prepară; plin evaporare, lamtrqjrinderile
farmaceutice, extractele moi și uscate. Ele sunt m^i concentrate
și seprescriuin capsule, pulberi, comprimate, sUpozitoare, pilule.
Extractele moi (Extracta spissa) conțin până la 25% (in
medie 20%) apă. Ele reprezintă о m asă vâscoasă densă. Unele
din ele se utilizează pentru combaterea bolilor:
Extract mpale de mătrăgună, supozitoare rectale.
Extract moale de odolean m comprimate drajeifiate a 0,02 g
ca remediu sedativ. t ^
Aite extracte moi se pot folosi, și se foloseau pe vremuri, pentru
prepararea masei pilulare și, deci, apilulelor;
Extract moale de lemn dulce.
Extract moale de păpădie. ,
125
Extractele uscate (Extracta sicca) confrn doar 5— 6% apă
și au consistehță solidă, fiind ușor pulverizabile. Ele se prescriu
sub diverse forme m^dicamentoase: pulberi, comprimate, pilule,
supozitoare rectafe și vagiriale.
Extractul usfcat de rușcuță de prim ăvară este inclus in
componența comprimatelor drajeifiate “adohis-brom”
Exercitii: r; '» ș –
Extract uscat de nalbă mare – comprimate a 0,05 g.
Extract uscat de mătrăgună— comprimate a 0rp 15 g (impreună
cu Bicaibm atul de sodiu 0,25 g)
Extract uscat de flori imortelă – granulate in pachete a 10 g.
Câte 1 g de 3 ori pe zi. ;
Extract uscat de revent — pulberi, câte 1 g.
Extract Uscat de roibă — comprimate a 0,25 g.
Extract uscat de linte lanceolată – comprimate a 0,05 g.
Notă. L a prescrierea extractelor moi și uscate se admite
omiterea determinantelor moale – “spissum” sau uscat – * ‘siccum”.
Exem plu: т
Rp.: Extract de linte lanceolată 0,05
D.t.d. N. 12intabl.
S. Intern. Câte un comprimat de 3 ori pe zi.
C. SOLUȚII EXTRACTIVE ULEIOASE
Solutiile extractive uleioase, numite uleiuri medicinale (Olea
m edicata), se p rep ară prill extragerea stibstanțelor active
(macerareâ) din produsele vegetale mărunțite sail diri cele aniriiale
cu un ulei lichid (de ex. untdelemn) sau cu un solvent volatil miscibil
cu uleiul. Uleiurile vegetale extrag ușor alcaloizii, vitaminele
liposolubile, uleiurile esențiale și alte substanțe.
Se folosesc următoarele uleiuri medicinale (soluții extractive
uleioase): n
Extract de cătină albă (Oleum Hippophaes) ^
Extract de masălăriță (Oleum Hyoscyami)
Extract de laur sau ciumăfaie (Oleum Stramonii)
126
Extract de pojamiță sau sunătoare (Oleum Hyperici).
Se elibereazăin flacoane sau capsule.
P res crier e-ș; A se prescrie 100 ml u la /dg cătină albă
(Hippophas).
Rp.. Ulei de cătinășlbș, 100 ml > P
D.S. Intern. Câțe o.linguriță de 3 ori pe zi. d
6. S O L U Ț II E X T R A C T IV E M ^ l M P U ^ F IC A T E
(neogalenice)
Soluțiils extractive alcoolice se mai шюе&е preparate galeni-
cef. Ele conțin» pe lângă printăpiile active, numeroase substanțe
de feșlast (pigmenți vegetali etc.), care de pulfepri sunt de prisos.
Soluțiile extractive maxim purificate (neogalenice) sunt extracts
hidroalcoolice sau cloroformoalcoolice din materie primă vegetala,
care conțin suma substanțelor ăbtive ‘ аШ tnateilei ргяйе vegetale
in stare relativpură.
Din această cauză ele se administrează nu numai intern, dar și
parenteral. Se prepară in m od industrial. Fiecare preparat
neogalenic are denumirea sa. PreparateleneogaleiSfcefee livrează
in fiole pentru injecții și in flacoane pentru uzvd intern, sub forma
de soluții apoase buvabile sau injectabile, sau de pulberi.
Enumerăm câteva dintre ele.
Preparate conținândglicozide cardiace:
– cordigit(din degețel roșu), comprimate a0,0008, suppozitoare
« a 0,0012;
– digalesn-Neo (degețel ruginiu L.), flacoane а 15 гЫ, doza 10-15
picături; ^ . . .
– corglicon (dinlăcrimioară L.), fiole 0 ,0 6 % -T ml.
, eoptin&nd algalQizi: ,
r- ergotșl; (din cprnul secării L.)^ cpmpripiate a .Q,Q91, fiole
•0,05%- 1 ml;, . v i:.- ș . :.-Ъ
' • * ’ , -i' ' < ș 'PfiO-. ș : – r – ''< f , = ' . V – '
lDe la ipjfu^juș Qal^ișjș, iședipjgrec, nâscytJa Pețgamq (ațiii 131 – 201). Рад
preparatele galenice mai fac parte spirturile și siropurile.
— raunatină (din rauwolfia serpentina Benth ), comprimate a
0,002 . ’
Preparate continând glicozide triterpenice:
— saparal (dirt aralie), comprimate a 0,05.
Preparate continând compuși fenolici:
— avis an (din ammi visnaga L.), comprimate a 0,05;
– beroxan (dinpastinaca sativa L ), comprimate a 0,02, flacoane
cu soluție 0,5% — 50 ml;
– flarrană' (din imortelă), comprimate a 0,05;
— licviriton (din lemn dulce), comprimate a 0,1;
– psoralen (din psoralea dm pacea bge.), comprimate a 0,01,
soluție alcoolică 0,-1% in alcool de 70%, pentru ă z extern;
– silibor (din armurarra), comprimate drajeifiâte a 0,04 și altele.
L a prescrierea acestor preparate se indică doar denumirea lor
și cantitatea, deoarece ele sunt oficinale.
E x .: A se prescrie 15 ml adonizidă. A se recom anda câte 15
picături de 3 ori pe zi.
Rp.: Adonizidă 15 ml
D.S. Intern. Câte 15 picături de 3 ori pe zi.
7. EM U LSII
(EM U ISA)
Lat. Emulsum, -i
Rus Ămulsii
Emulsiile sunt sisteme disperse, formate din două lichide
insolubile unul in altul și care formează două faze nemiscibile, una
fiind dispersatăin alta. In scopuri terapeutice se folosesc emulsii
de douătipuri: ulei xn apă(U /A ) $i apă in ulei (A/U). Primul tip de
emtilsie este larg răspândit in natură, un exemplu fiind laptele, de
la care provine denum irea insăși a em ulsiilor (verbul latin
“emulgere” inseam nă a mulge). Laptele constă din picături mi
nuscule de grăsime, inconjurate de molecule de cazeină, formând
128
im preună miceliile hidrofile dispersațe in apă Asemenea emulsii
se mai numesc adevărate.-Din ele fac parte și emulsiile seminale,
©btinute prin tfiturareavtnor sem ințecu apa. r –
Există insă și pseudoem ulsii, in care picăturile microșcopice
de ulei sunt dispersațe nu до apă, fiindcă asemenea dispersie ar fi
instabilă, ciintr-o solutie apoasă vâseoasă, formatădm dizolvarea
unor substațițe macromoleculare m apă, Asemenea eompuși poartă
denumirea de pseudoemulgatori. Aceștia mențin starea dispersată
auleiului datorită viscozității lor inalte
Emulsiile de tip U/A se administreazăpe calebucală, de aceea
se num esc emulsii pentru uz intern (emulsii buvabile). E locul să
menționăm că emulsiile pentru uz intern sunt instabile; prin urmare,
ele se vor prepara ex tempore, fiind păstrate lâ xece sau se vor
stabiliza prin adaos de antiseptice. Cat privește emulsiile de tip
A/U, acestease utilizeazăin calitate de excipienti laprepararea
linimentelor și unguentelor, având deci uz extern.
Mai jos vom analiza doar emulsiile pentru uz intern. (Emulsa
ad usum internum), care se subdivid, după cum s-a spus, in: emulsii
seminale, sau adevărate; emulsii vileioase, sau pseudoerhulsii.
Emulsii seminale
(E m u lsa sem in alia)
Lat. Emulsum, -i seminale, -is
. • • , Rus. Ămulsii semennâe
Emulsiile seminale se prepară din semințelewior plante, cum
ar fi amigdalele dulci, inul, macul, doyjeacul etc. In aceste semințe
se contin uleiuri și substanțe mucilaginoase de origină proteică, ce
posedăproprietăți de emulgator. Din aceste motive, laprepararea
emulsiilor seminale emulgatori specifici nu se adaugă. Semințele
curățite se triturează m apă in vederea obținera unui lichid ase-
mănător cu laptele. Concentratia emulsiilor semiiialș (raportul dintre
cantitatea de semințe la cantitatea totală de emulsie) este de 1.10.
Prin urmare, la 1 parte de semințe se iau 10 parti de apă, așadar,
din 1 g de semințe se ob|bi 10 rid de emulsie. ExtiWaa, aStM ebțimită,
129
se ffltre a ^ prin tifon dublu, reziduul se arimcăj iărllichidul lăpfâs
se folâSește ca vehicul pentru Ш е1 е substiitițe medicamentoiase,
pentru a le m asca gustul neplăcut. In cazill semințelor de dovleac
(semen Cucurbitae), reziduul nu se separă dela emulsie, deoarece
anume el <Jonținie principiul activ (antihelmintic): Emulsia din
semințele de dovleac, separata de reziduu, este recomandată de
unii cosmetologi pentru ingriiirea pielii fetei, căreiaui
Preșcrierea. A sep rescrie 1 5 0 m l[emulsjesem inal^din
seminte de in. A se adm inistra câte о lingură de 3 ori pe zi.
-л . 1M eto d a I (m agistrală) ^ ° V
Rp.: Sem ințedein J&Q? ] И 0 •
A păpurificată t50 m l v
M.f. emuisum
D.S. Intern Câte о lingură de 3 ori pe zi.
* M eto d a a Il-a (oficindlă)
R p.: Emulsie de seminte de in 150 ml
D S. Câte о lingură de 3 ori pe zi.
E m u lsii u le io a s e
(E m u lsa oleosa)
Emulsiile uleioase se prepară din uleiurile lichide: uleiul de ri-
cin (Oleum Ricini), de migdale (Oleum Amygdalarum), untură de
pește (Oleum jecoris Aselli) etc.
D upă cum s-a mențiohat, așa-zisele emulsii uleioase sunt
pseudoemulsii, deoarece picături le de ulei se mențin dispersate
gator) și apă
In calitate de emulgatori se folosesc substanțe proteice, cum
ar fi gelatoza (Gelatosa)1 , uiiele polizaharide:
gum a (“cleiul”) de cais (Gummi Armeniacae vulgaris),
gum a tragacantă (Gummi Tragacanthae),
130
amidonul (AmyJumX, .. ? . | {о
, metilceluloză(Metylcelulosa)etc. ' ^
Pentru a em ulga 10 ml de ulei, se ia următoarea cantitate de
emulgator. x , i u
gelatoză ^o' .. ^ \ 'X P '
gumădecais3,0/ .
tragacantă0,5 ^ _
Grălbenușul d eo u (Vitellum ovi) este și el un bun emulgator:
un gălbenuș servește pentru emulgarea a 15 ml de ulei.'
Pentru о emulsionare calitativă se iau 2 părti de ulei, о parte
de emulgator și 17 părți de apă. D acă cantitatea de ulei in rețetă
nu este indicată, atunci din 10,0 de ulei se obtine, de regulă, 100 ml
de emulsie. C ’ f 0 , ^
D acă suntnecesare 200 ml de emulsie, atunci se iau 20 ml de
ulei, 10 g de gelatoză și 170 ml de apă.
pâriă la obținerea unui lichid ca smântâna. D upă asta se adaugă
apă pâină la m asa cuvenită și emulsia obținută șe fțltrează prin
tifon dublvi. Se prescriu emulsiile uleioase m 2 mștpde; magistral»
și oficinala. In metoda magistrală (desfașurata) deprescripție se
indică uleiul, em u|gatorulși ap,acu,cantități%lor respective. D upă;
acestea va urma M .f. emulsum (Misce ut fiat emulsum – Amestecă
să se obțină emulsie), ce indică laprocesul specific de preparare a
emtflfei^/Urmează^oiirâ&caitiileD.S; *
Ekemplu. A se prescrie emulsie u l^ o ^ ă din JțO g ulei de ridn,
M eto d a I(rn c Ș stra lă )
Rp.: Ulei de ricin u),0
Gelatoză5,0 ^ \ °
Apă purificată ad 100 ml
M.f. emulsum
D.S. Intern. Pentru о priză
— Gelatoza – un produs al hidrolizei incomplete a gelatinei
1 31
In m etoda oficinala (prescurtată) de prescripție, după denu
m irea form ei m edicam entoase urm ează denum irea uleiului, can
titatea lui și prin liniuță (cratim ă) cantitatea totală de emulsie.
M e to d a a 11-a (oficinala)
R p .: Em ulsie de untură de pește 30 ml — 200 ml
D.S. Intern. P entru о priză.
D acaraporturile ingredientelor em ulsiei sunt standarde(2: 1:
17), atunci concentrația ei poate s ă n u fie indicată (se indică num ai
cantitatea emulsiei):
R p .: tefrbde ulSi de ricin 100,0
Pentru о priză
In cazul dat uleiul de ricin, care este dezgustător, s-a administrat
sub form a de em ulsie, careiim asch eazăg u stu l.
D upă cum s-a spus, emulsiile se intrebuințează ca vehicul pentru
substanțe m edicam entoase. In em ulsii p o t fi incluse diverse
substanțe m edicam entoase. A ceste substanțe se m corporeazătn
em ulsie, in care fie c ă se dizolvă, fie că răm ân in suspensie. ‘ In
acest caz obținem о m ixtură (poțiune). In aceste cazuri, in form a
prescurtată de prescripție a emulsiilor substanțele suplim entare se
inscriu după' em ulsie, iar in form a desfașurată a prescripției ele se
indică după toți ingredienții component! ai emulsiei.
E x em p lu :
Se se prescrie 200 m l de em ulsie de u le id e m igdale (O leum
A m ygdalarum ) cu adaus de 0,2 codeină fosfat (Codeini phosplxas).
S ă se adm inistreze câte о lingură de 3 ori pe zi. ’ ;
M e to d a p r e sc u rta tă d e p rescrip ție:
R p.. Em ulsie de ulei de m igdale 200 ml
C odeină fosfat 0,2
M. D. S. Intern. C âte о lingură de 3 ori pe zi.
132
M e to d a d esfă șu ra tă d e p rescrip ție
Rp. . Ulei de m igdale 20 ml
G um ă de cais 10,0
A pă purificată ad 200 ml
Codeină fosfat 0,2
M.f. em uisum
D.S. Intem . C âte о lingură de 3 ori p e zi.
In prezent em ulsiile se prescriu rar.
8. LIN 1M E N TE
(L IN IM E N T A ) Д 1
Lat. Linimentum, -i
Rus. Linimentâ
Linim entele sunt form e m edicam entoase destinațe aplicării
extem e. Linim entul este u n unguent lichid sau sem isolid, folosit
pentru frictiuni sau aplicatii locâife.'M ajoiitatea linim entelor
reprezință am estecuri om ogene cu aspect de lichide dense.
D e cele m ai m ulte ori, linim entele sțm t em ulsii (linânențul de
aloe, linim entul am oniacal, linim entul “naftalgină”), suspensii
(linimentul balsamic A. V Vișnevschi), emulsii-suspensii (linimentul
de sintom icină, strep to cid ), m ixturi (linim entul eom pus de
metilsalicilat, lininientul compus de terebentinăi linimentul “sanitas”
etc.), iar in xmele cazuri — un sim plu am estec de lichide imiscibiley
care, fiind agitate inainte de intrebuințare, se transfoim ăin emulsii
nestabile. D atorită stării lor lichide, linimentele sunt exam inate
printre form ele m edicam entoase lichide.
Linimentele m agistrale se prescriuiti form a desfașurata. D upa
enum erareaingredientelor linimentului și cantităților lor, se scrie
“M . f. linim entum ” (M isce ut fiat linim entum — A m estecă pentru
aobține liniment) și D.S.
Exem plul cel m ai sim plu de liniment poăte fi următorul:
și metilsalicilat a câte 25 ml fiecare. Pentru ffictionareaincheieturii
bolnave.
133
1
Rp.: Metilsalicilat
Cloroform aa 50 m l
jX S T In te rn . P e n tru fric țiu n i (re m e d iu , .an alg ezi с și
antiinflamator).
In cazul m enționat am bele substanțe su n t lichide, care n u se
am estecă m tre ele și fiecare din ele este principiu activ. Putem
folosi și una singură, in să in acest caz, m ai ales dacă substanțain
cauză este iritantă, ea trebuie am estecată cu un ulei vegetal
indiferent — ulei de floarea-soarelui (O leum Helianthi) sau chiar
activ — ulei de m ăsălariță (O leum H yoscyam i), ulei de (laur)
cium ăfae (O leum Stramonii).
R p.: Cloroform
U lei de floarea-soarelui aa 50 m l
M. f. !m.
D. S. Extern. P entru fricțiuni (acțiune reyulsivă).
In prezent о serie de linim ente se p repară in m od industrial și
se prescriu in fo rm a pres curtată.
Exemplu.
A se prescrie 25 m l linim ent oficinal de sintom icină de 5%. A
se aplica p e segm entele lezate ale pielii.
R p : Lm im ent sintom icină de 5% — 25 ml
D .S. Extern. A se aplica p e regiunile lezate ale pielii.
Em ulsiile și suspensiile stabile pentru u z extern, num ite și ele
linim ente, sunt produse la intreprinderile farm aceutice. Ele se
prescriu după cum urmează:
Rp.: Lin. “naftalgin” 100 ml
D. S. Extern. Pentru fricțiuni (acțiune analgezică).
A ceste linimente, inainte de intrebuințare, trebuie agitate, fapt
ce se v a m enționa in signatură. Ele se eliberează din farm acie cu
eticheta “A se agita inainte de intrebuințare” .
134
D upă cum s-a menționat, linimentele pot avea form a unor m ase
gelatinoase, care se topesc la tem peratura corpului (Linim entele
saponiforrne). A sem enea liniraent<fe-fac p arte dintrei* form ele
m edicam entoase moi. -y- ,
E xerciții.
Prescrieți sub formă de linimente următoarele substanțe lichide:
Metilsalicilat
Ulei de terebentină eseriță
Prescrieți urm ătoarele linimente oficinale (denum iri comer ciale).
1. “Capsiri” 50 m l (revulsiv);
2. Linim ent piper — cam foraț 80 m l (revulsiv);
3. “Spedian” 100 m l (aplicații in arsuri);
4. Linim ent aloe 50 ml (aplicații inradioterapie);
5. Linim ent sintom icină (1% , 5% și 10%) 25 ml (aplicații in
tratamentul plăgilor, trahomului etc:);
6. Linim ent tesan 30 m l (in decubitusuri, arsuri).
9. SIR O P U R I
(SIROPI)
L a t Siropus,-i
Rus. Siropâ
Siropurile sunt soluții concentrate (circa 64% ) de zahăr in apă,
in sucuri vegetale ferm entate sau in am estecurile lor =cu tincturi,
extracte sau substanțe medicamaitoase. Sunt destinate admmistrării
interne. Se folosesc pentru mascarea gustuluineplăcut al prindpiilor
active, cu preponderență in pediatrie.
Exem plu. Siropul de nalbă matre constă din 2 părți de extract
uscat din rădăcină de n alb am are și 98 păr|tsir© p de zahăr.
D upă destinația lor, siropurile pot.fi substanțe corective sau
preparate m edicam entoase.
In calitate de vehicul și corective se folosesc:
siropul de zahăr sau siropul simplu (Sirupus Sacchari s.Sirupus
sim plex) – cu un conținut de zahăr de 64% ;
135
I
siropul de vișm e (Sirup us Cerasi);
siropul de zm eură (Sirupus Rubi idaei).
Siropurile arom atizate (sirop de portocale, sirop de lărruie etc.)
se folosesc drept corective pentru a m asca gustul și m irosul
dezagreabil al unor medicamente.
E x e m p lu d e rețetă
R p .: Inf. de rădăcină nalbă m are 3,0 – 180 ml
Sirop de vișine ad 200 ml
M .D .S. Intern. Câte о lingurițăde 5 o rip e zi (unui copil d e 2
ani).
E x em p le d e siro p u ri m ed ica m en to a se:
— siropul de nalbă m are;
— siropul de revent;
— siropul de lem n dtdee;
— siropul de m ăceș;
— siropul de crușin.
E xem ple de rețete:
R p .: Inf. d e rădăcină nalbă m are 3,0 — 100 ml
Sirop de nalbă m are 20 ml
M .D .S. Intern. C âte о lingurițăde 3 o rip e zi.
R p .: Sir. de m ăceș 200 m l
D.S. Intern, C âte "lin g u rițâ de 3 ori p e zi (cu apă).
U nele siropuri se livrează sub denum iri com erciale (num e
depuse):
— pertusină (Pertussinum )
— colosas (Cholossassum )
— bronholitină (B roncholytmum)
E xem plu de rețetă
Rp.. Pertusină 100 ml
D. S.Intern. Câte о linguriță de 3 ori pe zi.
136
О serie de substanțe m edicam entoase destinate copiilor se
prepară sub form ă de siropuri. v
ospen, bactrim , oxibutirat sodic, valproat sodic.
Siropurile sunt liyrate in flacoane de cel m ult 1000 m l, bine
inchise și com plet um plute, la loc râcoros.
Poțiunile sunt form e farm aceutice apoase m oderat zaharate,
destinate administrării interne, care conțm, in principal, substanțe
m edicam entoase dizolvate sau suspendate in apă sau intr-o soluție
ejștractivă apoasă, folosindu-se drept corectivsirop simplu sau sirop
arom atizat,.in concentrație de circa 2 0 % (g/g).
« Zahărul diluat din componența poțiunii repreantă, spre deosebire
d e siro p , un m ed iu n u tritiv fa v o ra b il peirtru d e z v o lta re a
microorganismelor. D in această cauză, poțiunile se prescriu doar
pentru 2— 3 zile.
In funeție de solubilitatea substanțelor, poțiunile pot fi soluții
sau suspensii m edicam entoase. In cazul in care se form ează
suspensii, pentru m enținerea stabilității lor se adaugă m ucilag d e
gum ă arabică.
Sunt prevăzute doua form e ale acestui preparat: m ucilag de
gum ă arabică de 3 0% și m ucilag de gum ă arabică diluat (julei> & U –
mos, poțiune gumoasă).
Lim onadele sunt soluții apoase indulcite, efervescente, con-
ținând bioxid de carbon ce provine, in m od obișnuit, din neutralizarea
unui acid (lactic, citric, tartric) cu bicarbonat de sodiu, de potasiu
sau cu carbonat bazic de m agneziu. Presiunea bioxidului de car
bon in sticla astupată poate să ajungă până la 3 atm osfere, de
aceea este necesar să se fo lo seascăstid e cu perete gros, rezistent
la p reșiu n e, iar d o p u l să fie leg at. S u n t p rev ăzu te soluții
efervescente (lim onada gazoasă, poțiunea Riviere), folosite ca
antivomitive și soluția de m agneziu (lim onada de Rogâ) cu acțiune
purgativă
137
10. A P E A R O M A T IC E
(A Q U A E A R O M A TIC A E)
Lat. A qua arom atica
Rus. A rom atnâe vodâ
A pele arom atice, sau hidrolatele, sunt soluții apoase sau
hidroalcoolice ale uleiurilor esențiale. Se obțin fie prin antrenarea
substanțelor arom atice din m ateria vegetală eu vaporii de apă, fie
prin dizolvarea uleiurilor esențiale in apă. M oleculele substanței
arom atice tree in apă, pe care о aromatizează. H idrolatele servesc
in calitate de corectiv lap rep ararea unor form e m edicam entoase
sau chiar c a rem edii terapeutice.
P rescrierea . Ase prescrie 200 m l apă de fenicul (A qua
Foeniculi). C âte о lingură de 3 ori pe zi in calitate de rem ediu
carminativ.
R p .: A pă de fenicul 200 m l л
D .S. Intern. Câte о lingură 3 ori pe zi.
Exerciții. Prescrieți urm ătoarele ape aromatice:
1. A pă de izm a buna 200 ml. Pentru gargară.
2. A p ă de m ăceș 150 ml. Vehicul.
11. S U C U R I M E D IC A M E N T O A SE
(SU C C I)
Lat. Succus, -i
ș Rus. Soki rastenii
P e n tru su c u rile m e d ic a m e n to a se se fo lo se sc p la n țe le
m edicinale proaspăt colectate, care sunt strivite și presațe. Sucul
obținut se incălzește până la 66— 78°, tim p de 3 0 m inute, pentru
inactivarea enzim elor și altor substanțe proteice, după ce se
răcorește și se centrifughează pentru indepărtareaprecipitatului.
Se ad au g ă 1/5 de volum de alcool etilic 95% cu 0,3— 0,5%
clorbutanolhidrat sau 0,15% metabisulfit de sodiu.
138
Sucurile m edicam entoase se foiosesc “per se”-ca remedii tera-
peutice (sue depătlagină, sue de aloe) sau intră in cdmponența unor
preparate (sue de mixandre sălbaticein componența cardiovalenului).
Sunt livrate in flacoane și capsule. Pentru u z intern se dozează cu
iâigura, lingurița'saupicături. ’ –
> . '> ș ș ь, j ț
Pres с rie re a. A se prescrie 100 ml sue de ealanhoe
pentru tratam entul ulcerelor trofice.
R p .: Sue de ealanhoe 100 m l
D.S. Extern. Panșam ent pentru ulcerele trofice.
Exerciții. Prescrieți urm ătoarele sucuri m edicamentoase.
1. Sue de pătlagină 250 ml. Câte о lingură de 3 ori pe zi in gas-
tritele anacide.
2. Sue de aloe 100 ml. Câte о linguriță de ,3 ori pe zi in ente-
rocolită, : .
12. M IX T U R I (poțiuni)
(M IX T U R A E)
Lat. M ixtura, -ae
Rus. M ixturâ
Mixturile sunt forme medicamentoase lichide compose, obținute
prin dizolvarea a două sau a m ai multor substanțe solide in diverse
lichide (ap ă distilată, alcool, glicerină, uleiuri vegetale etc.), sau
irttr-o soltiLțife extractivă apoăsă, intr-o apă arbmatică, sau este un
am estec de două sau m ai m ult form e m edicam entoase lichide
diferite (soluții, ihfuzii, decocturi, tincturi, extracte etc.).
M ixturile conțin 3 și m ai m ulte ingrediente. Ele pot fi transpa-
rente, tulburi și cuprecipitat. Acestea din urmă inainte de xxtilizare
se agită. A sem enea m ixturi se num esc “M ixturae agităndae”
(M ixturi care trebuie agitate). D e cele mai dese ori, m ixturile se
adm inistrează intern și m ai rar extern. Se prescriu m ixturile, de
obicei, după vaiianta desfașurată, adică in rețetă se enum erâtoate
com ponentele m ixturii și cantitățile lor. Apoi urm ează M .D .S.
139
I
D enum irea form ei m edicam entoase, adică cuvântul M ixtură, in
rețetă n u se folosește. D eseori m ixturile se prescriu după ffinba
semrprescurtatâTTiraceste cazuri о parte de ingrediente, corns unt
solutiile, inftraile, decocturile, emulsiile, mucilagiile etc.,seprezintă
in form ă prescurtată, celelalte ingrediente se enum eră după va<-
rianta desfașurată. L a prescriptia m ixturilor pentru u z intem se
recom andă de a pleca de la do za substanțelor m edicam entoase
pentru о priză și num ărul prizelor.
E xem p le.
I. A se prescrie 150 m l m ixtură, care să conțină câte 0.25 g
brom ură de potasiu și 0,15 g iodură de potasiu la о priză. A se
Iodură de potasiu 1,5 ^
A pă purificată ad 15 0 m l A
M .D .S. Intern. C âte о lingură de 3 ori pe zi.
F o rm a o fic in a lă sa u sem ip rescu rta tă
R p.: B rom ură de potasiu 2,5
Sol. iodură de potasiu 1% — 150 m l
M .D :Ș. Intern. C âte о lingură de 3 ori pe zi.
П. Soluție. extractivă apoasă, in care se dizolvă substanțe
m edicam entoase. A se prescrie m ixtură pentru 10 prize com pusă
1 : 3 0 cu adaos de brom ură de sodiu (Natrii bromidum) câte 0,5 g și
codeină fosfat (Codeini phosphas) câte 0,015 g la о priză. A se
adm inistra câte 1 lingura de 3 ori pe zi.
R p .. Inf. de iarbă rușcuță de prim ăvară ex 5,0 — 150 ml
B rom ură de sodiu 5,0
Codeină fosfat 0,15
M .D.S- Intem . C âte о lingură de 3 ori pe zi (M ixtură B eh
terev).adm inistra câte о lingură de 3 ori pe zi.
F o rm a m a g istra lă
R p .: B rom ură de potasiu 2,5J
140
Ш. A m esțec a două form e m edi cam entoase ^lichide (infuzie +
tinctură):
Rp. : Inf. de rădăcină odolean ex 20,0 — 200 ml.
T -rătalpa-gâștei 20 ml
M .D .S. Intern. Câte о linguriță de 3 ori pe zi.
Alte forme medicamentoase lichide
Din ele fee parte spirturile, săpunutile, elixnrele, oteturile, vinurile
m edicinale etc; ^
Spirturi s i num esc soltițiile alcodlice utihzate pdatru firicțiurii.
Exempt®: о –
Spirt cam forat (Spiritus cam phoratus, Sol C am phârae spi-
rituosa de 1 Q%), flacoane a 40 și 80 m l . ,
Spirt form ic (Spiritus formicicus, Sol. acidi formici spirituosa
de 1,4% ), flacoane a 50 ml. ' '
Spirt form ic com pus(Spiritus saponatus compositus), etc.
Prescrierea. Să se prescrie un flacon (40 m l) cfe spirt
ckmforat. Pentru fricțiuni.
R p .: Spirt cam forat 40 ml.
D.S. Extern. Pentru fricțiuni.
Șăpunuri sunt form e farm aceutice de consistență m oale sau
solidă, constituite din săruri ale acizilor grași supeppri'm ai ales ale
acidului stearic, palmitic, oleic, linoleic și arahiidonic, cuhidroxid de
sodiu, de potasiu, Be am oniu, trietănolam ihă etc. E le servesc ca
excipienți in anum ite p rep arate de u z extern sau, dato rită
proprietăților lor tensioactive, ca emulgatori. Folosite pe'larg m
trecut, actualm ente sunt reprezentate doar ; de săpunul de potasiu
(verde sau moale, Sapo viridis), obținut din ulei de in și hidroxidul
de potasiu și utilizat per se pentru curățirea pielii sau pentru
prepararea spirtului saponat.
141
P r e s с г i е г е а . A se prescrie 50 g de săpun verde pentru uz
extern.
Rp.: Săpun verde 50,0
D .S . P en tru u z extern.
Elixire. Elixirele sunt soluții alcoolice compuse sau amestecuri
de extracte, tinotari, uleiuri esențiale și form e m edicam entoase.
A u euloare incfaișă, consisțeșnță densă și m iros aromat.
Folosite p e larg in trecut, in prezent n u există decât câteva, de
exem plu, elbdrul pectoraI(Elixir pectorale), utilizatm terapeutică
in calitate de expectorant, și elixirul dentar, folosit ca remediu igienic.
Elixirele se dozează in picături.
E xem p lu . A se prescrie un flacon (25 m l) de elixir pectoral.
Rp.: Elixir pectoral 25 ml ,
D. S. Intern.. C âte 30 picățuri de 3 ori pe zi.
O țe tu rile su n t form e farm aceutice care folosesc ca solvent
oțetul. Â cestea posedă aproape caracteristicele vinului; conceri-
trația in acid acetic trebuie să fie cuprinsă intre 6 — 9 g %. E ste
prev ăzu t oțetul arom atic (oficinal), cu acțiune revulsivă, care
conține ulei de lăm âie, de levănțică, de m entă, de tim și camfor.
V in u rile m e d ic in a le sunt form e farm aceutice care folosesc
ca solvent viiiul. A cesta are aceleași proprietăți dizolvante ca și
apa conținută, dar alcoolul și acidul tartric m ăresc capacitatea de
dizolvare. y in u , care se folosește la prepararea m edicam entelor,
trebuie să aibă u n conținut alcoolic de 12 — 16 g%. C a exem plu de
vm m edicinal este vinul tonic, unele balsamuri.
142
FORME M EDICAM ENTOASE GAZOASE
A erosoli (aerosola, nebulogena, spray)
Lat. Aerosolum, -i
, Riis. Aărozoli
Aerosolii sunt sistem e disperse eterogene, in care m ediuldis-
persant este aerul, un g az sau un am estec de gaze, iar faza
m edicam entoase in stare solidă pulverizată extrem de fin (furnuri,
aerosuspensii) sau lichida;(cețuri, aeroem ulsii). D upă! calea de
adm inistrate și scopul terapeutic urm ărit se daoSebesc aerosoli
pentru irihalație și aerosoli penteu u z extern (butistti nazali, defflaici,
vaginali), aplicați pe piele și m ucoase. Existaflacoane presurizate
d o zate— pentru adm inistrarea aerosolilor prinm halație in picături
cu diam etrul sub 5 m cm in doze bine determ inate, și nedozate —
pentru pulverizări locale (cutanate, nâzale, orofaringiene, vaginale).
Primele se num esc aerosoli (propriu-ziși), iar ultimele— pulverizații.
Aerosolii utilizați in terapeutică sunt vapori ale lichidelor vola
tile sau substanțelor m edicam entoase solide. D rept exem plu pot
servi am estecurile de substanțe m edicam entoase volatile, livrate
in inhalatoare personale de buzunar, de exem plu, “ inhacam f’
(utilizat in rinite). Propulsorii constituie faza gazoașă elastică a
sistem ului dispers, care este reprezentată de un am estec de gaze
com prim ate sau liehefiate, care exereită asupra conținutului о
presiune m ai m are decâtpresiunea atm osferică De cele mai dese
ori in calitate de vehicul se folosește u n lichidpropulsor, obținut
prin lichefiereaprin presiune a unor hidrocarbuii balogenate (freoni),
inchis in balonașe speciale, num ite spreiuri (dm engl. “spray”, se
pronunță sprei, spreiuri), atom izoare sau flacoane presurizate.
Dintre gazele comprimate cel m aicur ent utilizat este azotul. Gazele
lichefiate cele m ai m trebuințate sunt derivații clorofluorarați ai
m etanului și etanului,. cunoscuți sub num ele comercial de freoni.
In ultim iiani au obținufco larga răspândire flacoanele sp*@y, care
reprezintă niște balonașe speciale cu supape dozatoare și dispozitiv
pulverizator. In interiorul balonașelor se aflămedicamentul (soluție,
143
em ulsie, suspensie etc.) și propelentul, adică găzul evacuator
(expulsator). A m estecul .țndicat se a flă in balon sub presiune (de
regulă 2— 3 atm.) și se elimină sub form ă de aerosoli prin apăsarea
supapei. A vantajele flacoanelor spray constă in com oditatea
utilizării, portabilitatea și prezervarea medicamentului de evaporare
și contaminare.
P e n tru inhalatie se u tilizează aerosolii cu dim en siu n ea
părticelelor dispersațe de 0,5— 10 rmcrorn. Particulele m ai m ari de
10 m icroni răm ân practic in totalitate p e m ucoasa nazală. M ai
răspândiți su n t aerosolii m edicam entelor p en tru tratam entul
afecțiunilor pulm onare și ale căilor respiratorii superioare (astmul
bronșic, bronșitele etc.). D in asem enea p rep arate fac p arte
“nitrommt”, “ipradol”, “efatin”, “cam fom en” etc.
Spreiurile se livrează sub denumiri comerciale.
Prescrierea. S ă s e prescrie:
I. Flacoane presurizate dozate
R p.: A erosol “orciprenalină” N. 1
D. S. G âte о inhalatie in accesul de astm bronșic.
Exercitii. Prescrieți flacoane presurizate dozate pentru inhalafii. . – i • > j.: Гin astm ul bronșic: 1 SaJbutamol; 2 Ipratropiu bromid; 3.Berodual;
4. Fenoterol hidrobromid; 5. Beclometasonă dipropionat.
П. Flacoane presurizate pentru pulverizări locale.
Rp.: A erosol‘4dnisor’N. 1 ' J
D.S. Pentru pulverizări cutanate.
Exercitii. Presprieți flacoane presurizate pentru pulverizări lo
cale:
1. Levovmisol – pentru pulverizarea rănilor infectate.
2. L iv ian — pentru pulverizarea arsurilor term ice cutanate.
3. Ljifusol pentru pulverizarea postoperatone a suturilor.
4. Oxiciclosol — pentru pulverizarea combustiilor mici. :
5. Inhalipt — pentru pulverizarea faringelui.
6. H iposol — pentru pulverizații vaginale.
144
C u ajutorul unor inhalatoare speciale staționarem instituțiile
curative substanțele m edicam entoase (de exemplu, antibioticele)
se transform ă in aerosoli prin dispersare cu vapori de apă șau aer
comprimat. .
Pentru uzul extern se utilizează preparatele aerosolice sub
form ă de soluții, linimente, spum ă, peliculă plastică etc. Astfel de
preparate se utilizează in dermatologie, chirargie, ginecologie. D e
exem plu, in tratam entul arsurilor și rănilor infectate se utilizează
“legrasol”, “livian”, “levoviruzol” (c(Mținantibiotice,antiseptice etc.).
In scopul profilaxiei bolilor cutanate supurativeși in combustii se
foloseștepreparatul“neotisol” (conține neomicină, etilceluloză, ulei
de ricin și alcool), care se transform ă in pehcuiă. In bolile
inflamatorii bucale se utilizează aerosolii “prqposoF’, “tantum verde”,
“kamilosan m undsprei”.
U nele su b stan țe m edicam entoase se adm inistrează prin
inhalații, fund dizolvate in apă fierbinte (circa 70° С ), deasupra
c ă re ia bolnavul respiră, sau soluțiile cărora su n t atom izate
(pulverizate) de inhalatoare speciale, staționare sa u portative, sau
se evaporă ușor din inhalatoarele portabile.
Exem plu. S ă se prescrie 25 ml soluție de 0,5% de izoprenalină
(I zoprenalinum ) pentru inhajlații câte 0,1 ml.
R p .: Sol. izoprenalină de 0,5% — 25 m l .
D.S. Pentru inhalații.
Exercitii. Prescrieți soltlții petitru inhalații:
1. Acetilcisteină 2 0 % — 5 m l(infiole). Câife 5 m l la о inhalatie.
2. Tripsină cristalmă in soluție 0,5%. Să se inhaleze câte 2 ml.
Soluția se prepară ex tempore, dizolvânou-se 10 m g de trip-
siriă cristalină йг 2"ml'solutie ^alinSi^otonă
3. Solutan 50 ml. Pentru inhalații câte 1 ml.
A num ite substanțe se inhaleazăin stare solidă, sub form ă de
pulbere m icronizată (particule cu diam etrul sub 1 micron), pentru
interesarea eficace a bronșiolelor și canalelor alveolare. Pentru
inhalarea acestor pulberi, ele se dispersează cu ajutorul unor tur
bine m inuscule (spinhaler), propulsate de aerul inspirat.
145
Exem plu.
Rp. : Cromoglicat disodic 0,02
D.t.d. N. 20 in caps.
S. A se inhala câte о capsulă de 3 ori pe zi prin spinhaler.
O rganopreparatele sunt extracte lichide o ficinale din organele
și țesuturile aninaalelor sacrificate sau hidrolizate, livrate in fiole
sau flacoane și .adm inistrate p e cale parenterală. L a aceste
p r e p a r a te s& referfr. ’ –
1 Insjulim – extract pancreatic
2. P aratireo id in ă — e x tract din glandele p aratiro id e ale
animalelor,
3. P itu itrin ă — e x tra c t din lo b u l p o ste rio r al h ip o fizei
(neurohipofizei) animalelor sacrificate etc. Astfel depreparate sunt
sup use standardizăxii biologice și se dozeazăin unităti de actiune
(UA).
E xem p le.
1. E xtract de placenta, fiole a 1 ml.
2. Prefizon — extract adenohipofizar, fiole a 1 m l (25 U).
3. Sirepar — extract hepatic, flacoane a 10 ml.
4. Splenină — extract de splină, fiole a 1 ml.
5. Tim alina— extract de timus, flacoane cu pulbere liofilizată a
° °1 g-
6. Cerebrolismă— hidrolizatdem ăduvăosoasă,fiole 5% — 1 ml.
7. Solcoseril — extract din șânge de vițel, fiole a 2 ml.
146
BEBLIQGRAFIE
1. B reban V. Dictionar general al limbii române. București
^Editma Științifieă și encielopedifea”, 1987 4k a
2. D obrescuD . Farm acoterapie practică. București “Editura
M edicală”, București, 1987.
3. Farm acoterapiea română. Ediția aX -a. “E dituraM edica
lă”, 1998. – .
4. M anuila A., M amrilaL., Nicole М ., Lam bertH. Dictionnaire
francais de m edecine et de biologie. M asson et C-ie, Paris
6,1971.
5. M atcovschi C. M anual de receptură. Chișinău, “U niversi-
tas”, 1992.
6. M icro Robert. D ictionaire du francais primordial. Paris 6,
1980.
7. OrdinulM S. R M N r.195 din 10.07.2000. Cuprivire la pres
crierea și livraream edicam entelor.
8. Sinici P. (sub red.) D ictionar m edical (2 vol.). B ucurești,
1970.
9. Stroescu V. și al. Indreptar pentru prescrierea m edica-
mentelor. Editura ALL. București, 1993.
10. Д ворецкий И.Х. Латинско-русский словарь. М ., Изд.
“Русский язык”, 1986.
11. Клю ев М .А. /под ред./ Л екарственны е средства,
прим еняем ы е в м едицинской практи ке в СССР.
Справочник, Изд. 2-е, 1989.
12. М ашковский М. Д. Лекарственные средства. (Том 1
и 2), Харьков, “Торсицг”, 1998.
13. М етели ц а В .И . С п р аво ч н и к по клинической
фармакологии сердечно-сосудистых лекарственных
средств. М осква, “М едпрактика”, 1996.
14. Михайлов И Б. и соавт. Клиническая фармакология. С.-
Пб.: “Фолиант”, 1998.
147
15. М уравьев И. А. Технология лекарственны х форм. М .,
“М едицина”, 1989
16. С инев Д .Н ., Г уреви ч И .Я Технология и ан ал и з
лекарств. М ., “М едицина”, 1989.
17. Харй£ви<¥ Д А . Фармакологий:>М., “Медицина^, 19'&9.
18. Ходорковская Б.БД У чебник латинсюйгО йзйгка. М .,
“М едицина”, 1964. ‘
19. Латинский язык и основы медицинской терминологии. Под
; общей редакцией М.Н.Чернявского. М инск ‘ ВыШэйшая
школа”, 1998.
148
I
_ _ , …………… 'J b i i . :
, , …………………………………………………………. liș ? .• !.к I
i>.} ……………………C U P R IN S …………………
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • '
Ptf6față …………………………. ……………………. : ы. -.и '. 3
P a rte a in tro d u c tiv ă ………………. ………… • * » . . . » « ^ . . . . . . . . . .
1. Receptura. R ețetă ___u…..:Y.л . …………… 4
2. M edicam ențul ……….. yJi…….. ………….. ………………………….. 13
3. Componența medicaiweaxtului' .-.„ixxu£ ………… 15
• • 4. Păstrarea mediGgm^Btelor 19
5. Farm acopeea ……… …………………………………20
– 6. Cuvinte și semne auxiliare m rețe tă ……22
7. Prescripții de m edicam ente ………….. ’ • – -……v r T – – • • • • ș • * . * 27
8. D o z a ………………………… ………………. .,….. ……28
9. Denumirea și nomenclature, m edicam fi^lor ……… H…. 33
10. Forma medicamentoasă sau farmaceutică.. …..36
P a rte a specială 39
, Forme medicamentoașe so lid e ……….. .r „,„rf, . . ……,.,.^… 39
1. Pulberi ……………………………………………… – 0T :….r . . . . . ..2 ,, >39
2. Pudre sau pulberi pentru uz e x tern …………. ….. …….к.. 42
3. Granulate sau g ran u le ………………………………………………… 45
•ș4. C apsule…………………………………………………………………. …..46
5. Comprimate sau ta b le te ………………………………………………49
6. D rajeuri……………………………………………………………………….. 57
7 P ilule ………………………………………… ………………………………..59
ș %
8. Pelicule, filme sau plăcuțe…………………………………….. . 60
„9. Caramele ……………… …………………………………………………… 62
10. Creioane……………………………………………………………. ……… 62
. 11. Brichete …………………………. ……………………………………….. 63
-12. Specii …………………………………………………… …………………. 63
Forme medicamentoase semisolide sau moi ……………………… 64
1.Unguent e …………………….. 64
2…P aste…………………………………………………………………………….72
3. Supozitoare…………………………………………………………………..74
4. Emplastre sau p lastu ri ………………………………………………… 79
1,49
Forme medicamentoase lichide ……………………………………………. 81
1. Soluții…………………. …………………………………………………… …….81
2. Suspensii……………. i:..:..:/…..!…. ……………………………………. 90
3. Picături……………………………………………………………………………. 92
4. Forine parenterale ………. …………. ……………. ……….. ……. ..u .K W
5 . Soluții extractive ……………….. …………….. ;.z ait.-. .JjH .a, Ш
A. Soluții extactive apoase ……………… ………. ……………….. 117
B. Soluții extractive alcoolice ……….. ^ v . ……. 121
C . S o h i j i i e x t r a c t i v e – , ; г . . . 1 2 6
6. Soluțiiextractivem axim ptH ific^e……..::::.:.–….; …… 127
7. Emulsii …………………….. ………… …………. . ………………… 128
8. Linim ente …………….. …………….. а.Л.'……. …………………… . 133
9. Siropuri …………………… ,…1……….;.’Г'-..: ……………………….. 135
10. Ape aromatice ………………………… ………….. …………… . 138
11. Sucuri*n^i<^M entoase………..::;;… …….. …… 138
12. M i x t i i r i ……… :.’M ;…………… '…'.V…………. 139
13. A he -forme medicamentoase lichide ….. ……………… 1 .1 4 1
Forme medicamentoase gazoâse. A e l f o s b l i . . . . . . . . . . . 143
Organopreparate ………………. …………….. ………….. ………….. . 146
Bibliografie ……………………. …………….. …………… …… …………….. 147
' ș i. •. • ; »«.1
ș . jur
'У Ь _ i _ _ _
\г rV t
150
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: VICTOR GH1CAVII, SAVA NICOLAI, BORIS PARII MANUAL DE RECEPTURĂ Ediția a Ill-а, revăzută și completată Chișinău Centrnl Editorial-Poligrafic Medicina… [619610] (ID: 619610)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.