Vicolov Mihaela Pps An 2 Referat Dislalia [622353]

1

UNIVER SITATEA “OVIDIUS” DIN CON STANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI STIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

DISLALIA LA PREȘCOLARI ȘI ȘCOLARII MICI

-REFERAT –

COORDONA TOR STIINȚIFIC: STUDENTĂ

Lect. un iv. dr. TOTOLAN ECATERINA VICOLOV MIHAELA

Const anța
2021

2
DISLALIA LA PREȘCOLARI ȘI ȘCOLARII MICI

“Vorbir ea este așezată în mod convenabil, la mijlocul drumului dintre gândire și
acțiune și ast fel le poate înlocui de multe ori pe a mândouă. ”(John Andr ew Holm es)

Vorbirea articul ată este un mijloc de comun icare specific uman, ea nu apare spont an la
copii, ci constitu ie un lung și dificil proces de înv ățare.
În vorbi rea cotidiană apar frecvente tulburări de pronunț ie, din care fac parte dislalia,
dizartria și rinol alia.

Emil ia Boșcaiu sublin iază că „ dislalia sau pelticia este una dintre tulburăr ile de vorbire cele mai
răspând ite printe copiii de vârstă preșcolară, …ce se caract erizează prin imposib ilitatea emiterii
corecte a unor sunete”.

Dislalia este cea mai frecventă tulburare de limbaj întâlnită la copii. Etimologic, cuvântul
dislalie provine din grecescul ,,dys’’, care înse amnă greu, dificil și ,,lalein’’, care semnifică a vorbi.
Dislalicul nu prezintă dificultăți în înțelegere și în exprimare, ci doar dificultăți de realizare
sonor ă. Dislalia se caracterizează prin pronunța rea defectuoasă a unuia sau mai multor fon eme. Ea
se mani festă prin: omisiuni, substituiri, distorsiuni de foneme sau erori motrice permanente pentru
un anumit fonem sau p entru un grup de foneme.

Vorbirea dislalicului reprezintă o abatere de la norm ele de articul are a limbii. Specialiștii estimează
că, la vârsta de 5 ani, dislalia afectează aproximativ 26% din tre fete și 34% din băieți. Până la
vârsta de 8 ani, pond erea copiilor afectați de această problemă scade până la 15% în cazul
fetelor și 16% în cazul băi eților.

În funcție de întinderea acestor fenomene și de gravitatea lor se delimitează trei forme disl alice:

1. dis lalia simplă sau parțială, când apar deteriorări num ai la nivelul anumitor sun ete

2. g enerală sau pol imorfă ,când sunt alterate majoritat ea sunetelor sau silabelor

3. to tală sau generală ce se extinde la niv elul cuvintelor

3
În funcție de cauzele determin ante, disl aliile se împ art în:

a. Dislal ia organi că este provocată de anumite deficiențe anatomo- fiziologice la nivelul
analizatorului auditiv sau al aparatului articulator

b. Dislal ia funcțion ală este provocată de unele întârzieri în dezvoltarea intelectuală,
metod ele instrucționale greșite, imiterea vorbirii deficitare a unor persoane din
anturajul copilului.

Dacă la copilul antepreșcolar tu lburările de pronunție nu consti tuie semnale de alarmă, la
cel preșcolar și mai ales la școlari mici este necesară intervenția logopedică, pentru a nu se
ajunge la formarea și stabilizarea unor d eprinderi deficitare de pronunț ie. Dacă înainte de vârsta
de 3-4 ani dislalia are o natură fiziologică, fiind determinată de nedezvoltarea suficientă a
aparatului fonoarticul ator și a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii, după această vârsta
acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea r ealiza o pronunț ie corectă, mani festarea
dislaliei denotând existența unor cauze nocive.
Sunetele cele mai afectate sunt cele care apar mai târziu în vorbi rea copilului necesitând
o modu lare și o sincronizare mai fină din partea component elor aparatului fonoarticul ator; este
cazul vibrantei ,,r”, siflantelor ,,s”, ,, z”, africatelor ,,c”, ,,g”, ,,ț” și șuierătoarelor ,,ș” și ,,j”. În afară
de aceste sunete mai sunt afectate următoarele: ”c, b, t, m, n, a, e, u”. Atun ci când
dislalia nu este însoțită și de alte deficiențe, integritatea funcțiilor limbajului se păstrează, șansele
corectării fiind mult mai ma ri.

Activitatea de corectare și recuperare trebuie să înceapă cu copiii preșcolari și școlari
mici pentru a evita transformarea tulburărilor de vorbire în deprinderi greșite și pentru a permite
desfășurarea în condiții bune a procesului educativ. Deși se poate remedia un defect de limbaj
de orice vârstă, terapia logopedică începută la o vârstă fragedă, când nu s-au instalat definitiv
deprinderile vicioase, face ca procesul de reeducare a vorbi rii să se desfășoare mult mai rapid,
mai ușor.

Metod ele și procedeele utilizate în activitatea terapeutică logopedi că sunt generale și
specific:

– Gimnasti că generală prin jocuri ca rotirea brațelor ’’morile de vânt,, aplecarea
capului ’’tic-tac,, , aplaudatul, imitarea spălatului mâinilor.
– Gimnasti că articulatori e: facială, linguală, mandibu lară, velopalatină și l abială.
– Gimnasti că respiratorie prin exerciții ca stingerea lumânării, umfl area balonului,
aburirea oglinzii, sufl area în vasul cu apă, sufl area în diferite instrum ente muzicale.
– Educarea auzului fonematic prin jocuri ca ’’glasul animalelor,, repetă după mine,
ghici cine te str igă.
– Educarea persona lității prin ps ihoterapie.

4
Formele mai persistente de dislalie, care nu cedează în urma utilizării metod elor generale
necesită aplicarea unor metode specifice de corectare, care constă în procesul de corectare a
sunet elor, și anum e: emi terea, consolida rea, diferențierea și autom atizarea.

Câteva sfaturi de la specialiștii în logopedie pentru a corecta eficient vo rbirea copiilor:

• Dezvoltați mușchii maxilarului și mușchii limbii copilului prin: mest ecarea
energică a mân cării, umfl area obrajilor, t recerea aerului dint r-un ob raz în celălalt și
viceversa.
• Vorbiți cu copilul exclusiv într-o limbă română corectă. Deși uneori tentația este
mare, nu folosi ți limbajul bebelușilor.
• Citiți zilnic împreună cu copilul poe zii și pov ești scurte.
• Vorbiți cât mai des cu micuțul. Răspund eți-i cu răbdare la toate întrebările pe
care le pun e, încu rajați-l să vă pună întrebări.
• Vorbiți corect, cât se poate de clar. Repetați de mai multe ori un cuvânt sau o
frază, schimbând locul cuvintelor.
• Ajutați copilul să facă de mai multe ori pe zi exerciții pentru articul area corectă
a sunet elor, care permite fun cționarea corectă a mușcilor care participă la
pronunța rea sunet elor. Acestea cuprind exerciții pentru antrenamentul organelor
implicate în p roducerea sunetelor, poziționarea corectă a buzelor, limbii. Pentru
început, aceste exerciții vor fi făcute în fața oglinzii.
• Nu suprasolicitați copilul. Aceste exerciții nu ar trebui să dureze mai mult de
15-20 m inute.
• În cazul în care copilul se bâlbâie, pot fi obținute rezultate bune în corectarea
acestui d efect cu ajutorul orelor de muzică, datorită faptului că acestea contribuie la
dezvoltarea respirației din timpul vorbi rii, a tempoului și ritmulu i. Aceste cursuri
pentru copii nu trebuie să fie plictisitoare. Încercați să le transformați într-un joc
captivant, pentru a crea o atmosferă prietenoasă, liniștită și încu rajatoare, care îl va
predispune pe copil să ajungă la rezultate bun e.

Dislaliile fiziologice nu trebuie să consti tuie motive de îngrijorare pentru familie sau
învăț ătoare. Aceasta nu înseamnă însă că greșelile de p ronunț ie ale școlarilor și preșcolarilor
trebuie tolerate. Acolo unde ele se prelungesc mult peste vârstă, faptul se datorează mai ales
adulților care neglijează această p roblemă. Pentru corectarea acestei deficiențe de v orbire trebuie
implicate nu doar mu nca cadrelor didactice și a logopedului ci și familia, medic O.R .L.-ist,
pediatru, neurolog, psih olog.

Scopul depistării problem elor de limbaj este dat de faptul că problem ele complexe de
limbaj au un rol important în viața psih ică și în structurarea personalității fiecărui individ, iar
depistarea lor vizeaza educarea limbajul ui tulburat, prevenirea difi cultăților v erbale, opt imizarea
comun icării, intel egerii și restabilirii r elațiilor sp ecific umane.

5
Copi ii care au probleme de vorbi re devin, de cele mai multe ori, retrași, irascibili,
nesiguri pe ei, dezvoltarea lor este inh ibată și pot apărea tu lburări de învă țare. Din această cauză,
este foarte important să observăm copiii, fiind atenți dacă nu cumva aceștia au anumite
tulburări de vorbire. În cazul în care am depistat o asemenea problemă la un copil în vârstă de
aproximativ 3-4 ani, nu mai amânăm, c i consult ăm un sp ecialist logoped.
Toate activitățile de corectare a vorbi rii trebuie să se desfășoare sub forma jocului și
trebuie să fie continuate de părinți acasă, sub îndrum area specialiștilor.
Părinții au un rol important în educarea și creșterea copiilor. Copiii cu tulburări de limbaj
(în fun cție de gradul de afectare) au nevoie de o atenție permanentă din p artea părinților.

Bibliografie

✓ Boșcaiu, E., Prevenirea și corectarea tulburăr ilor de vorbire în grădini țele de copii,
Editu ra EDP, 1973
✓ Pricop, M și Bîlbîie, V., Culeg ere de material metodic pentru corectarea
dislaliilor la elevii claselor I-IV, Editu ra EDP, 1969
✓ http://www.logopedics.i nfo/dis lalia.php
✓ Burlea, G., Tulburări le limbajului scris-citit, Edi tura Polirom, 2007
✓ Jurcău, E. și Jurcău, N., Cum vorbesc copiii noș tri, Editu ra Dacia, 1989