Viabilitatea Si Eficienta Unei Firme Intr O Economie Concurentiala

Introducere

Viabilitatea si eficienta unei firme intr-o economie concurentiala este asigurată de măsura în care aceasta dispune de un potențial material al cărui parametri tehnici și funcționali corespund noilor exigențe ,tehnologii ale economiei de piață. Aceasta presupune existența unor mijloace tehnice corespunzătoare ca volum structură,calitate care să ofere entității posibilitatea realizării unei producții care să asigure nevoile pieței interne și externe, competitive și eficiente.

Pentru a desfășura o activitate profitabilă, pentru a obține avantaje economice, orice entitate trebuie să dispună de un potențial tehnico-material bine argumentat.

În procesul cercetării, scopul temei “Contabilitatea mijloacelor fixe” este de a urmări procesul de evidență a mijloacelor fixe, metoda folosită la amortizarea mijloacelor fixe, organizarea contabilității în entitate, inventarierea mijloacelor fixe.

Am elaborat această lucrare deoarece contabilitatea mijloacelor fixe reprezintă o activitate importantă ce trebuie realizată după anumite criterii de eficiență și eficacitate. Aceste criterii fiind indispensabile unei bune desfășurări a activității entității.

Pentru a intra în esența acestei teme nu doar teoretic ci și practic am utilizat datele entității SRL “Luk & Co”.

În capitolul I al acestei lucrări se prezintă noțiuni generale privind mijloacele fixe și anume componența, caracteristica și clasificarea privind mijloacele fixe, recunoașterea și evaluarea acestora în cadrul entității.

În decursul capitolului II se specifică analiza utilizării eficienței mijlloacelor fixe în ceea ce privește eficiența și folosirea utilajului în cadrul entității SRL “Luk & Co”.

În capitolul III se specifică inventarierea mijloacelor fixe și dezvăluirea informației în situațiile financiare. Aici ne referim succid la contabilitatea amortizării mijloacelor fixe precum și organizarea, documentarea mijloacelor fixe și reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate deasemenea și prezentarea informației în situațiile financiare.

Societatea cu răspundere limitată “Luk & Co” este o persoana juridică și își desfașoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, politica de contabilitate și statutul întreprinderii.SRL “Luk & Co” este înregistrată la data de 25.08.1999 avîndu-și sediul șos. Hîncești,26, s. Sărata Galbenă, rl. Hîncești, Republica Moldova.(Anexa 1) și (Anexa 1.1)

Evidența contabilă în cadrul SRL “Luk & Co” se ține semiautomatizat. Contabilul asigură controlul și înregistrarea în conturi contabile a tuturor operațiilor economice efectuate; asigură oferirea informației operative și alcătuirea situațiilor financiare în termeni stabiliți de legislație.

Analiza financiară ajută la identificarea activității nesatisfăcătoare a întreprinderii și la stabilirea măsurilor care vor influiența asupra rezultatelor din viitor.Prin cunoașterea post faptică curentă și previzională a activității pe care o desfășoară agenții economici,ei sunt informați permanent despre utilizarea eficientă de resurse materiale,umane și financiare.

Obiectivele de bază ale analizei financiare sunt:

-diagnoza și reglarea activității întreprinderii

-creșterea eficieței economice;

-descoperirea și mobilizarea rezervelor interne;

-fundamentarea deciziilor financiare.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE FIXE.

Componența.Caracteristica și clasificarea mijloacelor fixe.

Categoria de imobilizări corporale include active pe termen lung care sunt

utilizate în activitatea continuă de exploatare a entității. Ele reprezintă locul de desfășurare a exploatării (clădiri) și echipamentele pentru fabricarea, comercializarea, livrarea și deservirea produselor companiei.

Din acest motiv,aceste active se mai numesc active de exploatare sau uneori,

mijloace fixe.

Mijloacele fixe reprezintă mijloacele de muncă care participă la procesul

de producție de mai multe ori care treptat își transferă valoarea asupra

produsului finit pe măsura amortizării.

Deosebim următoarele criterii de clasificare a mijloacelor fixe:

1.în dependență de modul de participare la activitatea firmei:

-mijloace fixe productive-ele participă nemijlocit la procesul de baza sau

creează condiții pentru desfășurarea normală a acestora;

-mijloace fixe neproductive-ele sunt destinate pentru satisfacerea necesităților

sociale ale angajaților firmei;

2.în dependență de forma natural-substanțială:

(gradul de amortizare,termenul de funcționare)

-clădiri;

-construcții special;

-instalații de transmisie;

-mașini și utilaj;

-mijloace de transport;

-inventari de producție;

-alte mijloace fixe.

Clădirile pot fi clădirile oficiului întreprinderii,ale secțiilor,laboratoarelor,

depozitelor de materiale și produse finite;

Construcțiile speciale pot reprezenta turnuri de apă,drumuri,poduri,diguri,

estacade;

Instalațiile de transmisie sunt liniile de transport al energiei electrice,rețele termice,conducte de alimentare cu apă,abur și aer comprimat;

Mașini și utilaj constituie tehnica ce produce și consumă energie electric,

dispozitive de reglare și măsurare, utilaj de laborator, calculatoare;

Mijloacele de transport reprezintă materialul rulant al transportului auto și feroviar,nave maritime și fluviale,conducte magistrale de gaze;

Instrumentele sunt utilizate pentru prelucrarea materiei prime,a materialelor

și semifabricatelor, pentru deservirea și reglarea utilajului;

Inventarul de producție și gospodăresc includ seturi de mobil,tehnică de

multiplicare (xerox),faxuri,obiecte pentru păstrarea materialelor lichide și pulverulente,precum și a produselor-cuve,butoaie,butii;

Alte mijloace fixe pot fi considerate fondurile de bibliotecă,consumurile

capitale în mijlloace fixe închiriate-în conformitate cu condițiile contractului

de locațiune.

Recunoașterea și evaluarea mijloacelor fixe.

Modul de constatare a imobilizărilor corporale,inclusiv și a mijloacelor fixe este reglementat de S.N.C ,,Imobilizări necorporale și corporale".

Recunoașterea inițială a mijlocului fix se efectuează pe obiecte de evidență,a căror nomenclator se stabilește de entitate de sine stătător.

Un mijloc fix se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării condițiilor următoarelor după cum urmează :

a) obiectul este identificabil și controlabil de entitate;

b) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale;

c) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului;

d) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.

Evaluarea inițială a fiecărui mijloc fix se efectuează la cost de intrare. Componența costului de intrare diferă în funcție de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziționare, creare de sine stătător, primire în schimb, sub forma de aport la capitalul social, cu titlu gratuit etc.

Costul de intrare a unui mijloc procurat se formează din:

prețul de cumpărare, impozitele și taxele nerecuperabile, taxele vamale, cu scăderea tuturor reducerilor, rabaturilor și sconturilor comerciale la procurare;

orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării și în starea necesară pentru folosire după destinație și necesitate.

Exemplul 1. O entitate a achiziționat un utilaj tehnologic la preț de 130000 lei. Costurile direct atribuibile includ: costul serviciilor de transport – 5200 lei, costurile cu personalul aferente încărcării-descărcării – 2700 lei și costurile aferente punerii în funcțiune și testării activului – 11500 lei.

În baza datelor din exemplu,entitatea contabilizează costul de intrare a obiectului în suma de 149400 lei (130000 lei + 5200 lei + 2700 lei + 11500 lei)

ca majorare a imobilizărilor corporale în curs de execuție concomitent cu

majorarea datoriilor curente și diminuarea activelor utilizate pentru pregătirea obiectului spre exploatare. La transmiterea obiectului în exploatare entitatea înregistrează majorarea mijloacelor fixe și diminuarea imobilizărilor corporale în curs de execuție.

În cazul în care nu sînt necesare costuri privind pregătirea mijloacelor fixe pentru a fi utilizare după destinație și cînd data intrării obiectelor respective coincide cu data începerii utilizării acestora,costul de intrare a unor astfel de obiecte se contabilizează ca majorare concomitentă a imobilizărilor aflate în utilizare și a datoriilor curente.

Mijloacele fixe procurate,a căror valoare este exprimată în valută străină,se evaluează în moneda națională prin recalcularea valutei străine în modul stabilit de SNC “Diferențe de curs valutar și de sumă”. Diferențele de curs sau de sumă ce apar după recunoașterea obiectului nu afectează costul acestuia.

Mijloacele fixe pot fi primite în schimbul altor active nemonetare sau a unei combinări de active nemonetare și monetare. Asemenea tranzacții se tratează ca două operații: înstrăinarea activului transmis în schimb și procurarea activului primit în schimb.

Exemplul 2. O entitate a transmis în schimb un mijloc de transport, valoarea contabilă a căreia este de 125000 lei, iar valoarea contractuală de 135000 lei, pe un strung cu valoarea contractuală – 150000 lei. În cazul dat, entitatea, pe lîngă valoarea contractuală a transportului cedat, a achitat furnizorului și 15000 lei.

În baza datelor din exemplu,strungul primit în schimb se recunoaște la cost de intrare de 150000 lei,egal cu valoarea lui contractuală sau cu valoarea contractuală a transportului(135000 lei),majorată cu suma plătită (15000 lei) în numerar. Entitatea va înregistra costul de intrare a strungului ca majorare concomitentă a mijloacelor fixe și a datoriilor curente.

Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social se evaluează în conformitate cu legislația în vigoare la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit de conducere a entității,cu suplimentarea,în cazurile necesare,a costurilor direct atribuibile.

Imobilizările corporale primite cu titlu gratuit (ca donație) se evaluează conform datelor din documentele primare de intrare,cu suplimentarea în cazurile necesare a costurilor direct atribuibile.Dacă în documentele primare de intrare nu este indicată valoarea obiectului primit, atunci costul de intrare se determină prin expertiză independentă.

Costul de intrare a mijloacelor fixe (clădiri, utilaj, transport) deținute de un locatar conform contractului de leasing financiar se determină în conformitate cu SNC “Contracte de leasing”.

În cazul capitalizării costurilor ulterioare,deprecierii și reluării deprecierii se determină costul corectat al imobilizărilor care substituie costul de intrare.

După recunoașterea inițială mijlocul fix trebuie să fie contabilizat la valoarea de intrare diminuat cu amortizarea acumulată.

Mijloacele fixe se derecunosc la ieșirea acestora din patrimoniul entității,atunci cînd:

-se lichidează din motivul uzurii fizice sau învechirii morale,distrugerii din cauza calamităților naturale;

-prin donație;

-prin vînzare;

-prin schimb.

Amortizarea mijloacelor fixe.

Pentru desfășurarea activităților economice,fiecare întreprindere trebuie să dispună de anumite mijloace de producție.Unul din elementele de bază a mijloacelor de producție sunt mijloacele fixe.Mijloacele fixe ale întreprinderii reprezintă parte a mijloacelor de producție,exprimată prin totalitatea mijloacelor de muncă,utilizate în activitatea economică o perioadă îndelungată,păstrându-și forma inițial-materială și treptat,pe măsura utilizării și consumării,își transferă valoarea inițială asupra produsului nou obținut.

Este de admis că dacă imobilizările corporale se utilizează în activitatea economică mai mult de un an,atunci valoarea inițială a mijloacelor fixe se repartizează treptat,în funcție de durata de utilizare,în rezultatele producției.

Deci,valoarea mijloacelor fixe se va transfera treptat în consumurile și cheltuielile de producție în funcție de frecvențele,ce caracterizează durata de funcționare utilă.

În practica economică se manifestă mai multe metode de calculare a expresiei valorice a amortizării fizice și morale.Însă trebuie de menționat,că metoda sau metodele de calculare se aleg și utilizează de întreprindere în mod independent,și sunt permise numai pentru formarea rezultatelor financiare,în scopul impozitării este stabilită o altă metodă.

Un moment este de constatat,că pe cît întreprinderea alege,pe atât ea și le revede,dacă ea la un moment dat nu este de acord cu metoda folosită,deoarece ea nu contribuie la realizarea efectelor stabilite,nu corespunde intereselor sale,ea are dreptul alegerii unei metode alternative,pentru a nu-și diminua avantajele economice așteptate de la activul respectiv,și respectiv,reexaminarea metodelor utilizate și înlocuirea lor cu altele optime sau eficace,sunt în competențele agenților economici.

Amortizarea imobilizărilor reprezintă repartizarea sistematică a valorii a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.

După recunoașterea inițială imobilizările se evaluează la valoarea contabilă

(la cost).

În conformitate cu politicile contabile ale entității,evaluarea ulterioară a imobilizărilor poate fi efectuată în baza modelului reevaluării potrivit IAS 38 “Imobilizări necorporale” și IAS 16 “Imobilizări corporale”.

Valoarea amortizabilă este valoarea de intrare a obiectului de mijloace fixe sau o altă sumă,care substituie valoarea aceastuia în situațiile financiare, diminuată cu valoarea reziduală în momentul achiziționării activului.

Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”.

Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de viață a acestuia.

Nu se calculează amortizarea:

terenurilor;

fondurilor de bibliotecă;

cinematecilor;

valorilor din muzee și de artă;

clădirilor și construcțiilor speciale considerate ca monumente de arhitectură;

mijloacelor fixe conservate în conformitate cu legislația în vigoare;

mijloacelor fixe ale întreprinderii în timpul reconstrucției sau reînzestrării tehnice a acesteia-în cazul stopării totale a lucrărilor;

mijloacele fixe la care s-a calculat integral amortizarea,dar care continuă să fie exploatate;

imobilizări corporale în curs de execuție.

Durata de viață a unui mijloc fix reprezintă perioada pe parcursul căreia entitatea prevede utilizarea activului. Determinarea duratei de viață este uneori o problemă de judecată profesională.

Ea presupune luarea în considerație a mai multor factori:

-capacitatea de fabricație,

-amortizarea sa previzibilă,ținînd cont și de programul de întreținere al întreprinderii,

-amortizarea morală la care este supus mijlocul fix,

-limitele legale de utilizare.

Durata de utilizare și valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Amortizarea calculată pentru un obiect în perioada de gestiune se înregistrează ca majorare a costurilor și/sau cheltuielilor curente (de exemplu,amortizarea utilajelor tehnologice a entității se include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau indirect,iar amortizarea clădirii administrative se atribuie la cheltuieli curente).

La calculul amortizării mijloacelor fixe pot fi aplicate următoarele metode :

Metoda liniară ;

Metoda unităților de producție ;

Metoda de diminuare a soldului.

Metoda liniară prevede repartizarea uniform a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului și numărul perioadelor ( anilor, lunilor, zilelor ) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de uilizare și se calculează ca raportul dintre 100 % și durata de utilizare ( în ani, luni, zile ). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.

Metoda unităților de producție prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii amortizării pe unitate de produs ( servicii ) și a volumului de produse fabricate (servicii prestate ) în perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii ) se calculează ca raportul dintre valoarea amortizabilă și numărul de unități de produse ( servicii ).

Exemplul : O entitate a procurat un strung în valoare de 60000lei,valoarea reziduală-3000 lei.Pe parcursul duratei sale de viață,au fost fabricate 500000 de piese.Efectiv în primul an de exploatare au fost fabricate 65000 piese,în cel de-al doilea–120000, în cel de-al treilea–140000, în al patrulea –120000, în al cincilea an –55000 piese.

În baza datelor din exemplu, amortizarea calculată pentru o piesă este egală cu 0,114 lei(57000 lei : 500.000 piese).

Rezultatele calculelor sînt prezentate în tabelul de mai jos:

(în lei)

După fabricarea a 500.000 de piese, indiferent dacă acest rezultat a fost obținut într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă decît 5 ani, amortizarea strungului nu se mai calculează.

Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate ( norme ) fixe a amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entității nu mai mult decît de două ori în comparație cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor :

Pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică față de costul de intrare a obiectului ;

Pentru următoarea perioadă ( cu excepția ultimei ) norma majorată a amortizării se aplică față de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente ;

Pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferența dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente și valoarea sa reziduală.

Exemplu : La o entitate, valoarea de intrare a strungului constituie 60000 lei,valoarea reziduală a acestuia-3000 lei,durata de viață – 5 ani.

În baza datelor din exemplu, norma amortizării anuale constituie 20% (100% : 5 ani),iar suma amortizării anuale–11400 lei [(60000 lei – 3000 lei) × 0,20)]. Respectiv, suma lunară a amortizării este egală cu 950 lei (11400 lei : 12 luni). La o entitate, valoarea de intrare a strungului constituie 60.000 lei,valoarea reziduală a acestuia – 3000 lei,durata de viață – 5 ani.Entitatea aplică metoda de diminuare a soldului cu majorarea normei amortizării strungului de 2 ori.

Norma amortizării anuale constituie 20% (100% : 5 ani),iar suma amortizării anuale–11400 lei [(60000 lei – 3000 lei) × 0,20)].Respectiv,suma lunară a amortizării este egală cu 950 lei (11400 lei : 12 luni).

 Norma majorată a amortizării constituie 40% (20% × 2).

Rezultatele calculării amortizării prin metoda de diminuare a soldului sînt prezentate în tabelul ce urmează:

* Această regulă nu se aplică pentru ultima perioadă de gestiune.

Fiecare entitate alege de sine stătător metodele de amortizare și le specifică în politicile contabile. Metodele alese trebuie să reflecte modelul ( schema ) obținerii beneficiilor economice din utilizarea imobilizărilor de către entitate.

În politica de contabilitate a entității analizate SRL “Luk & Co“ este specificat că aceasta se folosește de metoda liniară. Conform acestei metode contabilul – șef al entității a calculat amortizarea unui aparat de casă cu valoare de intrare ce constituia 3755 lei, valoarea reziduală a acesteia este de 300 lei, durata de utilizare constituie 8 ani. Norma amortizării anuale constituie 12,5% (100% : 8 ani ), iar suma amortizării anuale 431,87 lei [(3755 – 300 × 0,125)] . Suma lunară a amortizării este egală cu 35,99 lei ( 431,87 : 12 ).

Astfel în baza acestei metodei, calculul amortizării este mai simplificat dar totodată și avantajos pentru entitate.

CAPITOLUL II. ANALIZA UTILIZĂRII EFICIENȚEI A MIJLOACELOR FIXE LA SRL “Luk & Co”.

Caracteristica activității economico-financiare .

SRL “Luk & Co” este fondată de asociați cu genul de activitate: vînzare – cumpărare a produselor alimentare deasemenea angro și cu amănuntul a mărfurilor uzate.

Societatea cu răspundere limitată “Luk & Co” este înregistrată la Camera Înregistrărilor de Stat în temeiul art. 34 al Legii nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a înregistrărilor individuali ce confirma datele din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 62 din 31.01.2009.

Organul supreme de conducere al întreprinderii este adunarea generală a asociaților, care este în drept să soluționeze toate problemele entității în conformitate cu legislația în vigoare.

Politica de contabilitate a SRL “Luk & Co” este elaborată conform:

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, intrată în vigoare la 10.01.08;

Standardelor naționale de contabilitate întărite prin ordinul Ministerului de Finanțe a RM nr. 174 din 25 decembrie 1997;

Planul de conturi ale activității economico – financiare a întreprinderii (aprobat de Ministerul Finanțelor prin ordinal nr. 174 din 1997).

Obiectul principal de activitate:

Alte tipuri de comerț cu ridicata;

Alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate;

Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vînzare predominantă de produse alimentare, băuturi și produse din tutun;

Alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine specializate;

Campinguri și alte posibilități de cazare de scurtă durată.

Evidența contabilă la SRL “Luk & Co” este efectuată de către serviciul contabilitatea, fiind o structură de sinestătătoare a entității. Contabilul-șef al SRL “Luk & Co”, Petrov Valentina, asigură controlul și înregistrarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice efectuate; asigură oferirea informației operative și alcătuirea situațiilor financiare în termenii stabiliți; poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a evidenței contabile.

Înregistrarea documentelor ce atestă desfașurarea operațiunilor economice și contabilizarea corespunzătoare a sumelor indicate în aceste documente are loc doar în secția de contabilitate. Documentele primare sunt prezentate în contabilitate de persoanele responsabile de ele.

În cadrul SRL “Luk & Co” evidența contabilă se duce semiautomatizată care funcționează sub formă de programă, operațiile omogene se înscriu în formă computerizată în registre cumulative numite “ Jurnal – order “ în baza documentelor primare și manuale.

SRL “Luk & Co” dispune de mijloace tehnice pentru prelucrarea informației contabile ceea ce este foarte ușor pentru întreprindere.

Paralel cu legea contabilității, entitatea se bazează și pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate.

2.2. Analiza structurii mijloacelor fixe.

Pentru o bună desfășurare a activității entității, aceasta are nevoie de un potențial tehnic destul de modern dar tot odată și de o eficientă folosire a tuturor mijloacelor fixe. În continuare voi enumera cîteva mijloace fixe care au ajutat entitate de a se evidenția și care au ajutat ca aceasta să se dezvolte, deci pot afirma ca primul și cel mai important mijloc fix este clădirea, apoi urmează frigider – vitrina, masa bar Mappomondo, condiționer, climatizor, sistema de ventilare la bar, toaleta Regina, scaun, sauna, saltea. Dacă facem o comparație a cîtorva luni din cadrul entității SRL “Luk & Co” putem observa că aceasta de dezvoltă semnificativ, de exemplu în debitul entității la sfîrșitul lunii ianurie 2014 a fost de 9229607,81 lei iar la începutul lunii acesta a constituit 9228241,14 lei , astfel observam o abatere de 1366,67 lei. Iar dacă facem o comparație cu luna februarie 2015 putem enunța că se observă o creștere semnificativă a debitului entității adică 9475403,95 lei ceea ce demonstrează că o dezvoltare semnificativă a avut loc în această perioadă în baza investițiilor realizate de agentul economic.

Tabel : Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale entității pe categorii de dinamică.

Concluzie : În baza datelor din tabelul de mai sus putem constata că la entitatea analizată valoarea totală a mijloacelor fixe pe parcursul anului de gestiune ( 2015 ) s-a majorat cu 247162,81 lei față de anul precedent ( 2014 ). Această abatere a fost determinată de modificările pozitive intervenite la toate tipurile de mijloace fixe cu excepția celor care nu sau modificat cum ar fi construcțiile speciale și a mașinilor și utilajelor. Concomitent putem observa că cea mai mare pondere îi revin mojloacelor de transport la începutul anului precedent adică 37,49 % și la sfîrșitul anului de gestiune de 36,53 %. În final putem concluziona că la entitatea analizată din punct de vedere economic situația este una favorabilă, deoarece această își gestionează eficient mijloacele fixe și obține avantaje economice.

2.3. Analiza eficienței mijloacelor fixe.

Eficacitatea mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obținut și mărimea efortului depus ( valoarea medie a mijloacelor fixe de producție). Eficiența utilizării mijloacelor fixe se concretizează în creștere mai rapidă a rezultatelor obținute față de efortul depus și nu în reducerea valorii medii a mijloacelor de producție.

În practica analitică eficiența utilizării mijloacelor fixe poate fi examinată utilizînd mai mulți indicatori :

Randamentul mijloacelor fixe – care se determină ca raportul dintre volumul producției fabricate și valoarea medie a mijloacelor fixe de producție și poate fi redat prin următoarea formula :

Capacitatea mijlocului fix – care este un indicator invers proporțional randamentului mijlocului fix și reflectă valoarea medie a mijlocului fix de producție ce revine la un leu producție fabricată :

Înzestrarea muncii cu mijloace fixe – reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producție ce revin la numărul muncitorilor în schimbul cu durata maximă :

Î =

Pentru a evidenția legătura dintre acești indicatori folosim formula complexă :

De aici rezultă că randamentul mijloacelor sporește numai în condițiile cînd ritmul majorării productivității medii a unui muncitor în schimbul cu durata maximă va depăși ritmul înzestrării muncii cu mijloace fixe de producție.

2.4. Analiza folosirii utilajului.

Din considerentul că partea activă a mijloacelor fixe de producție joacă un rol predominant în utilizare se recomandă de a efectua un studiu mai aprofundat a potențial tehnic a entității.

La prima etapă a analizei se examinează structura mașinilor și utilajelor după durata lor de exploatare.

La etapa a doua a analizei se examinează folosirea extensivă și intensivă a mașinilor și utilajului în baza unui sistem de indicatori relativi, cum ar fi :

Coeficientul folosirii extensive a mașinilor și utilajelor – care se calculează ca raportul dintre fondul de timp efectiv utilizat în utilaj-ore și fondul de timp programat prin următoarea relație :

Coeficientul folosirii intensive a mașinilor și utilajelor – care se calculează ca raportul dintre productivitatea medie pe utilaj-oră efectivă și productivitatea medie pe utilaj-oră programată prin relația :

Coeficientul folosirii integrale a mașinilor și utilajelor – care se determină ca produsul dintre coeficientul folosirii extensive a mașinilor și utilajelor și coeficientul folosirii intensive a mașinilor și utilajelor împărțit la 100.

: 100 (%).

În cadrul entității utilajul sau mai bine spus mijloacele fixe reprezintă verigă principală fară de care aceasta nu ar putea să-și desfășoare activitatea indiferent de domeniu de activitate și ramura în care aceasta activează. Entitatea analizată SRL „Luk & Co” chiar dacă are ca gen de activitate comercializarea angro și amănuntul a produselor, mărfurilor și nu fabricarea, producerea – are nevoie de un potențial tehnic pentru a se evidenția în prealabil din punct de vedere concurențial precum și pentru a obține avantaje economice de pe urmă vinderii unor produse, mărfuri în calitate bună, păstrate în cele mai bune condiții.

Astfel putem concluziona că mijloacele fixe în cadrul unei entități sunt bine venite pentru orice eventualitate.

CAPITOLUL III. INVENTARIEREA MIJLOACELOR FIXE ȘI DEZVĂLUIREA INFORMAȚIILOR ÎN SITUAȚOOLE FINANCIARE.

Organizarea, documentația și reflectarea rezultatelor inventarierii mijloacelor fixe în contabilitate.

Una din principalele cerințe față de contabilitate este realitatea și exactitatea informației. Pentru îndeplinirea cerințelor specifice entitățile efectuează inventarierea bunurilor și datoriilor.

Inventarierea constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente și a stării patrimoniale și confruntarea ulterioară a datelor obținute cu cele contabile. Prin natura sa inventarierea îndeplinește funcția de control și constitue un supliment necesar la documentație. Ea permite a lua în considerare acele fenomene care nu se reflectă în documentele primare, întrucît nu se supun contabilizării cotidiene. Acestea sunt pierderile (scăzămintele) apărute ca urmare a proprietăților fizico-chimice care determină uscarea, evaporarea, împrăștierea etc., inexactitățile la recepționarea și eliberarea bunurilor (eroare la măsurare, eroare la calcul, lipsă la cîntar, resortare), erorile contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor documentare în conturi), sustrageri, înșelare la cîntar, înșelare la măsurat, înșelare la socotit.

Scopul inventarierii este asigurarea veridicității și plenitudinii datelor contabile. Inventarierea se efectuează în conformitate cu art. 24 din Legea contabilității nr.113-XVI  din  27.04.2007 cu modificările introduse prin Regulamentul privind inventarierea 2013. Mai jos am arătat schematic clasificarea inventarierilor.

Inventarierea influențează asupra desfășurării normale a activității entității, se reflect asupra ritmicității proceselor economice, de aceea ea trebuie să fie efectuată numai în cazul necesității reale. Numărul inventarierilor în anul de gestiune, datele efectuării acestora se stabilesc de entitate, cu excepția cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatoriu conform legislației (de exemplu, înainte de întocmirea situațiilor financiare anuale).

Inventarierea cuprinde următoarele etape :

pregătirea ;

efectuarea propriu- zisă ;

constatarea și reflectarea rezultatelor inventarierii.

Pregătirea inventarierii prevede crearea condițiilor necesare pentru buna desfășurare a acesteia. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică.

În componența comisiei de inventariere este necesar să fie incluse persoane calificate care cunosc bunurile supuse inventarierii, metodele de evaluare și contabilitatea acestora. Se interzice a numi de două ori la rînd în calitate de președinte al comisiei a uneia și aceleiași persoane la același gestionar.

Inventarierea mijloacelor fixe se efectuează nemijlocit de către comisie pe teren, în locurile de păstrare și fabricare, pe fiecare gestionar separate.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări care include numărarea, recalcularea și înregistrarea în listele de inventariere. Existența bunurilor se costată în acest caz prin cîntărire, măsurare sau numărare sau efectuarea calculelor tehnice. Nu se admit trecerea haotică de la verificarea unui tip de mijloc fix la altul.

La inventarierea unei cantități mari de mijloace fixe se întocmesc borderouri de evidență.

La finele zilei de lucru sau după reverificarea datelor efective din borderouri se confruntă și totalurile determinate se introduce în listele de inventar.

Datele efective stabilite cu ocazia inventarierii se reflect în lista de inventariere, ce reprezintă un document contabil primar care reflectă existența bunurilor constatate în procesul inventarierii.

Listele se întocmesc separat pe locuri de păstrare, gestionari, pe categorii de bunuri cu termen expirat, degradate. Aceste liste pot fi completate (întocmite) atît cu mijloace tehnice, cît și manual.

Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine și denumirea bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea de măsură (bucăți, kilograme, metri etc.).

Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei și gestionari, iar pe ultima filă gestionarul face mențiunea care confirm că bunurile, mijloacele fixe au fost verificate în prezența sa, că față de comisie nu are nici o obiecție și bunurile, mijloacele fixe cuprinse în listă se află în custodie.

Constatarea și reflectarea rezultatelor inventarierii.

După inventarierea listelele de inventariere semnate de președintele și membrii comisiei se transmit în contabilitate în modul următor : primul exemplar cu borderoul de control și alte documente – contabilului- șef al entității, cel de-al doilea exemplar – gestionarului contra recipisă pe primul exemplar.

Rezultatele definitive ale inventarierii le constată contabilitatea entității, confruntînd soldurile efective ale mijloacelor fixe indicate în liste cu soldurile conform datelor contabilității la momentul efectuării inventarierii.

La efectuarea inventarierii sunt posibile trei situații :

existența efectivă este egală cu datele înregistrate în contabilitate ;

existența efectivă este mai mare decît datele înregistrate în contabilitate ;

existența efectivă este mai mică decît datele înregistrate în contabilitate.

Pentru determinarea rezultatului definitive al inventarierii se întocmește balanța de verificare. Pînă la determinarea rezultatelor inventarierii este necesar a verifica corectitudinea prețurilor, taxării și calculării totalurilor în liste și a face o mențiune pe fiecare pagină. Erorile depistate trebuie să fie corectate și stipularea prin semnătura tuturor membrilor comisiei și a gestionarilor.

În balanța de verificare se reflect rezultatele inventarierii, adică discordanțele dintre datele contabilității și existența faptică înscrisă în listele de inventar.

Compensarea reciprocă a plusurilor și lipsurilor ca rezultat al resortării poate fi admisă numai ca excepție pentru una și aceeași perioadă supusă verificării, la una și aceeași persoană în ce privește bunurile material cu aceeași denumire și cantități identice. Compensarea poate fi admisă pentru una și aceeași grupă de bunuri materiale, în cazul cînd bunurile intrate în componența acesteia se aseamănă după aspectul exterior sau sunt ambulate într-un ambalaj similar (la livrare fără despachetarea ambalajului).

În ce privesște resortarea admisă gestionarii prezintă explicații detaliate.

În cazul cînd valoarea bunurilor constatate lipsă este mai mare decît valoarea bunurilor în plus, diferența valorii se impute persoanelor vinovate.

Rezultatele inventarierii trebuie să fie examinate și aprobate de conducătorul entității. Acestea se reflect în contabilitate și în situații în luna în care a fost terminate inventarierea, iar pentru inventarierea anuală – în situația financiară anual pe perioada de gestiune.

Prezentarea informațiilor în situațiile financiare.