Veterinară Ion Ionescu de La Brad Iași [605679]

Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de La Brad” Iași

Facultatea de Agricultură
Specializarea Agricultură

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific : Absolvent: [anonimizat]

– 2016 –

Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de La Brad” Iași

Facultatea de Agricultură
Specializarea Agricultură

TEMA PROIECTULUI:

„Cercetări privind influența fertilizării asupra
unor soiuri de grâu cultivate în condițiile pedoclimatice
ale societății S.C. Romagria S.R.L., Bacău ”

Coordonator științific : Absolvent: [anonimizat]

– 2016 –

– 3 –

Declaratie,

– 4 –

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………. … 05

LISTA TABELELOR ȘI A FIGURILOR …………………………………………………….. …………. 06

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE ……………………………………………………. ……… 07

CAPITOLUL I – IMPORTANȚA, RĂSPÂNDIREA ȘI CERINȚELE FAȚĂ DE
FACTORII DE VEGETAȚIE ALE GRÂULUI (Triticum aestivum L.) ………… ………… …
08
1.1. Importanță …………………………………………. ………………………………….. ……………………… 08
1.2. Răspândire ……………………….. ……………………………………………………… …….. ……. …….. 09
1.3. Cerințe față de factorii de vegetație ………………………………………………………… ………… 13
1.3.1. Cerin țele față de temperatură ……………………………………………………….. ……………. 13
1.3.2. Cerințele față de umiditate …………………………………………………………………………. 14
1.3.3. Cerințele față de lumină …………………………………………………………………… ……….. 16
1.3.4. Cerințele față de sol ………………………………………………………………………………….. 16
1.3.5. Gradul de favorabilitate pentru grâul de toamnă …………………………………………… 17

CAPITOLUL II – CERCETARI ÎN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE PRIVIND
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRÂULUI ……………………. …………….. ……… ……….
18

CAPITOLUL III – DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ………………………… ……… …. 23
3.1. Așezarea geografică ……………………………………………………………………………………….. 23
3.2. Clima ……………………. ………………………………………… …………………………………… ……… 24
3.3. Relieful …………………. …………………….. ………………………………………………………………. 25
3.4. Geologia ……………………………………………………………………………. …………… ……………. 27
3.5. Hidrografia ……………………………………… …………. ………………………………………………… 27
3.6. Solurile …………………………………………………………… …………… ………………………………. 28
3.7. Vegetația și fauna ……………………………………………………………………………………. …….. 29

PARTEA a II -a CONTRIBUȚII PROPRII ………………………. ……………………………….. ……. 30

CAPITOLUL IV – SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL ȘI
METODA DE CERCETARE ………………………….. …………………………………. ………………….
31
4.1. Scopul și obiect ive studiului ……………………………………………………………………………. 31
4.2. Aspecte economico -organizatorice ale S.C. Romagria S.R.L. …………….. ………………. 31
4.3. Materialul și metoda de cercetare …… ……………………………………………………………….. 33
4.3.1. Materialul de cercetare ……………………………………………………………………………… 33
4.3.2. Metoda de cercetare …………………… ……………………………………………………………. 36
4.4. Condițiile climatice din perioada de experimentare ……………………………………………. 37

CAPITOLUL V – REZULTATELE STUDIULUI PRIVIND INFLUENȚA
FERTILIZĂRI I ASUPRA UNOR SOIURI DE GRÂU ÎN CONDIȚIILE
PEDOCLIMATICE ALE S.C. ROMAGRIA S.R.L., BACĂU ……… ………………………. ….

38
5.1. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse ………………. ………. …………… … 38
5.2. Influența fertilizării asupra producției de cariopse ………………………………………………. 40
5.3. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra producției de cariopse 43
5.4. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra eficienței economice
la cultura grâului de toamnă …………………………………………………………………………….. 48

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………….. ………………………………………………………… …… 50

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………….. … 52

– 5 –

INTRODUCERE

Agricultura constituie una din ramurile importante ale economiei românești,
importanța ei crescând astăzi când necesarul de produse agricole s -a amplificat, iar condițiile
politico -economice au suferit schimbări profunde prin aderarea la Uniunea Europeană.
Obținerea unor produse în care se includ și serviciile tangente agriculturii, nu se poate
face fără o agricultură modernă de mare randament și cu eficacitate ridicată.
Aceste aspecte sunt valabile atât pentru mica proprietate cât și pent ru exploatațiile
agricole cu caracter asociativ.
Unul dintre obiectivele importante care stau în fața agriculturii mai ales a oamenilor
care lucrează în acest domeniu, se referă la schimbarea modului de gândire, mai ales
economică, referitor la organizarea pe criterii științifice a producției în vederea obținerii unor
producții cât mai ridicate și creșterea productivității.
Obiectivele principale ale agriculturii și industriei alimentare se referă lav creșterea în
permanență a volumului producției vegetale și animale și la respectarea normelor ecologice.
Graul este una dintre cele mai importante cereale care ocup ă cele mai mari suprafe țe
pe glob. Tehnologia de cultivare aplicată, cu toate verigile sale, de la rotație și până la
recoltara, condiționarea și depozitarea producției trebuie îmbunătățită și adaptată continuu
noilor condiții economice și climatice .
Astfel, studiul efectuat are ca scop evaluarea comportării unor soiuri de grâu, cu
privire specială asupra fertilizării, în condițiile pedoclimatic e ale S.C. Romagria S.R.L. din
localitatea Bacău , județul Bacău și este structurată în introducere, partea întâi , ce reprezintă
capitolele I, II și III, în care sunt descrise importanța, răspândirea și cerințele față de factorii de
vegetație a grâului (Triticum aestivum L.), stadiul cercetărilor din țară și străinătate referitoare
la tema studiată , precum și descrierea condițiilor naturale ale zonei de efectuare a studiului .
În partea a II -a, pe parcursul capitolel or IV și V , sunt reliefate scopul și obiect ivele
studiului, materialul și metoda de cercetare, condițiile climatice din perioada de experimentare ,
precum și rezultatele obținute .
Lucrarea se încheie prin evidențierea concluziilor și recomandărilor ce s -au desprins în
urma studiului și prin lista bibliografică consultat ă.

– 6 –

LISTA TABELELOR ȘI A FIGURILOR

LISTA TABELELOR
Tab. 1.1. Suprafața ocupată cu grâu în anul 2013 și producția medie pe hectar pe mari
zone geografice …………….. ………………………………………………………………….. …….. 10
Tab. 1.2. Țări cultivatoare de grâu, suprafața totală, producția totală și producția medie în
2013 …………… ………………………………………………………………………………………….. 11
Tab. 1.3. Evoluția suprafețel or cu grâu și producțiile realizate în România în perioada
2007 – 2014 ………………………………………………………. …………………………………….. 12
Tab. 4.1. Indicatori financiari în RON pentru S.C. Romagria S.R.L. ………………. ……………. 32
Tab. 4.2. Temperaturile medii ale aerului (șC) și suma precipitațiilor lunare (mm) în anul
perioada 1 septembrie 2014 – 30 noiembrie 2015 ………………. ………………… …….. 37
Tab. 5.1. Influența soiului c ultivat asupra producției de cariopse în anul 2014 ……… ………. 38
Tab. 5.2. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2015 ………………. 39
Tab. 5.3. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în perioad a 2014 -2015 … 40
Tab. 5.4. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2014 ………………. …….. 41
Tab. 5.5. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2015 ……….. ……………. 42
Tab. 5.6. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015 ……….. 42
Tab. 5.7. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra producției de
cariopse în anul 2014 ……………………………………………………. ………………………. …. 44
Tab. 5.8. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra producției de
cariopse în anul 2015 …………………………………………………………………………….. …. 45
Tab. 5. 9. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra producției de
cariopse în perioada 2014 -2015 ……………………………….. ………………………………… 47
Tab. 5.10 . Eficiența economică în cadrul S.C. Romagria S.R.L. în perioada 2014 -2015 …… 48

LISTA FIGURILOR
Fig. 3.1. Așezarea geograf ică a comunei Dămienești, în cadrul județului Bacău
(wikimedia.org, 2016 ) …………………….. ……………………………………………………….. 24
Fig. 5.1. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2014 ……………… . 39
Fig. 5.2. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2015 ………………. 39
Fig. 5.3. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015 … 40
Fig. 5.4. Influența fertilizării asu pra producției de cariopse în anul 2014 ……………………. .. 41
Fig. 5.5. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2015 …………………….. . 42
Fig. 5.6. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în perioada 2 014-2015 ……….. 43
Fig. 5.7. Corelația dintre doza de fertilizant și producția de cariopse în anul 2014 …………. 44
Fig. 5.8. Corelația dintre doza de fertilizant și producția de cariopse în anul 2015 …………. 46
Fig. 5.9. Corelația dintr e doza de fertilizant și producția de cariopse în perioada 2014 –
2015 ……………………………………………………………………………………………………… .. 47

– 7 –

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

– 8 –

CAPITOLUL I
IMPORTANȚA, RĂSPÂNDIREA ȘI CERINȚELE
FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE
ALE GRÂULUI (Triticum aestivum L.)

1.1. Importanță
Grâul, este cea mai importantă plantă cultivat ă cu mare pondere alimentară. Suprafețele
întinse pe care este semănat, precum și atenția care o primește se datorează: conținutului ridicat
al boabelor în hidrați de carbon și proteine și raportul dintre aceste substanțe (6:1), corespunzător
cerințelor or ganismului uman; conservarea îndelungată a boabelor, transportul fără dificultate a
acestora.
Planta are plasticitate ecologică mare, fiind cultivată în zone cu climate și soluri foarte
diferite, fiind posibilă mecanizarea integrală a culturii.
Boabele de grâu sunt utilizate pentru producerea făinii de foarte bună calitate, destinată
fabricării pâinii – aliment de bază în hrana oamenilor, pentru fabricarea pastelor făinoase, precum
și ca materie primă pentru alte produse industriale, ca: amidon, gluten, alc ool etilic.
Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru
fabricarea celulozei, așternut pentru animale, nutreț grosier, îngrășământ organic încorporate ca
atare în sol imediat după recoltare sau după ce au fost supuse unui proces de compostare.
Tărâțele – reziduuri de la industria de morărit, sunt un furaj concentrat, bogat în
proteine, lipide și săruri minerale (Axinte M. și colab., 2006 ).
Boabele de grâu pot reprezenta și un furaj concentrat foarte apreciat, superior
porumbului sub aspectul valorii nutritive, al prețului și chiar ca productivitate.
Din punct de vedere al con'inutului chimic, substanțe extractive neazotate dețin între 61
– 75,8 % din care peste 90 % reprezintă amidonul, 2 – 3,5 % zahăr și 2,3 % dextrin ă.
Amidonul se găsește numai în endosperm, unde ocupă 87,5 %.
Substanțele proteice sunt cele mai importante sub aspect nutritiv, de cantitatea și
calitatea lor depinzând calitatea făinii.

– 9 –
Amplitudinea conținutului acestor substanțe este între 8 – 24 %, în funcție de specie, soi
și condițiile de vegetație.
Cel mai ridicat conținut îl are Triticum durum , iar cel mai scăzut Triticum turgidum .
Soiurile cultivate în țara noastră au în medie între 13 – 15,5 % substanțe proteice.
Condițiile climatice influențează conținutul în substanțe proteice. Astfel, în climatele secetoase
se acumulează mai multă proteină comparativ cu grânele din climatul oceanic.
În cultură irigată, la același soi, se înregistrează o diminuare a conținutului de substanțe
proteice.
Pe solurile bogate în azot (cernoziomuri) cât și prin folosirea îngrășămintelor cu azot
favorizăm creșterea conținutului de substanțe proteice în bob.
În bob cea mai mare cantitate de substanțe proteice este în zonele periferice, cu
precădere în stratul aleuronic, în embrion și în scutelum.
În făina albă (40 % extracție) conținutul de substanțe proteice este în medie de 10,8 %,
în făina integrală de 11,8 %, în tărâțe de 14,9 %.
Calitatea făinii depinde atât de cantitatea de substanțe proteice dar și de calitatea acest or
substanțe. Valoarea biologică a proteinei de grâu este dată de cei 10 aminoacizi esențiali pe care
organismul uman nu -i poate sintetiza (Roman G.V. și colab., 2011 ).
Ele sunt formate din gliadină 40 – 50 %, glutenină 6 – 20 % și albumină 3 – 5 %.
Substanțele grase variază între 1,5 – 2 %. Cea mai mare cantitate se găsește în embrion.
Celuloza variază între 1,9 – 2,5 % cea mai mare cantitate fiind în părțile periferice.
Substanțele minerale (1,5 – 2,3 %) sunt de asemenea în părțile periferice și sunt formate
din fosfor, potasiu, magn eziu, compuși de clor, sodiu și foarte puțin calciu.
Vitaminele în cantitate mai mare sunt B 1, B2, E și PP la care se mai adaugă vitaminele K
și H. Boabele sunt sărace în vitamina A și nu conțin vitaminele C și D.
La fel ca substanțele minerale și celuloza sunt amplasate tot la periferia bobului.
Grâul este și o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor, deoarece
părăsește terenul devreme și permite efectuarea arăturilor încă din vară.

1.2. Răspândire
Planta de grâu se caracterizează printr -o mare plasticitate ecologică, ceea ce îi permite
să fie cultivată pe toate continentele, între 66ș latitudine nordică și 45ș latitudine sudică ( în zona
Ecuatorului ).
Grâul de primăvară se cultivă pe glob în zonele în care sunt condiții puțin prielnice
pentru cultivarea grâului de toamnă și anume: toamne secetoase sau prea ploioase în care nu se
pot efectua lucrările de pregătire a patului germinativ și a semănatului, din care cauză nu se poate

– 10 –
asigura răsărirea și înfrățirea no rmală; ierni grele cu geruri mari, fără zăpadă; ierni lungi cu strat
de zăpadă mare și de durată lungă; primăveri secetoase, nefavorabile grâului de toamnă, dar în
schimb veri ploioase care sunt prielnice grâului de primăvară.
Pe glob, grâul de primăvară s e cultivă pe suprafețe mai mici decât grâul de toamnă,
ocupând cca. 34 % din suprafața totală cu grâu.
Canada, cultivă peste 94 % din suprafață cu grâu, folosind soiuri de primăvară, apoi
C.S.I. cu 74 %, S.U.A. cu 25 % etc.
În țara noastră, grâul de primăv ară ocupă cca. 1 % din suprafața totală cu grâu, adică
25000 – 30000 ha.
Grâul durum de primăvară ocupă cele mai mari suprafețe în C.S.I., apoi în țările
bazinului Mării Mediterane, în Turcia, Tunisia, Algeria, Maroc și în S.U.A.
Cele mai mari suprafețe cu grâu de primăvară la noi în țară se află în Transilvania, mai
ales în zona Munților Apuseni, Depresiunea Maramureșului, în zona submontană a Brașovului și
în Moldova.
După datele oferite de FAO 2016, suprafața cultivată cu grâu în lume a fost de 218,460
milioane de hectare cu o producție totală de 713,182 milioane de tone, iar producția medie de
3264 kg/ha (tabelul 1.1.).

Tabelul 1.1.
Suprafața ocupată cu grâu în anul 2013
și producția medie pe hectar pe mari zone geografice
Zona
geografică Suprafața
(mil ha) % din
suprafața
mondială Producția
totală
(mil tone) % din
producția
mondială Producția
medie
(kg/ha)
Africa 10,08 4,62 28,07 3,94 2783
America de
Nord 28,715 13,14 95,49 13,39 3325
America de Sud 7,143 3,27 18,64 2,61 2610
Asia 101,74 46,58 318,83 44,71 3134
Europa 57,58 26,36 225,46 31,61 3915
Australia și
Noua Zeelandă 12,543 5,74 23,30 3,27 1857
Total 218,46 – 713,18 – 2937

– 11 –
S-a observat că pe continentul asiatic în 2013 s-a cultivat cele mai mari suprafețe cu
grâu, urmat de cel european și nord-american, însă produc ția medie kg/ha cea mai ridicată s-a
înregistrat în Europa, urmată de America de Nord și Asia.
Topul cinci al celor mai mari țări cultivatoare cu grâu ca suprafață este format din India,
China, Rusia, S.U.A, Australia, iar ca producție înregistrată la unitatea de suprafață (kg/ha), este
format din Olanda, Germania, Franța, Cehia, China.
Aproximativ 95 milioane tone de grâu, reprezentând 18 – 19 % din producția globală,
intră în fiecare an în schimburi comerciale (tabelul 1.2.).

Tabelul 1.2.
Țări cultivato are de grâu, suprafața totală, producția totală și producția medie în 2013
Țara Suprafața
(mii ha) Producția totală
(mii tone) Producția medie
(kg/ha)
Argentina 3162,14 8024,00 2540
Olanda 152,70 1331,40 8720
Rep. Moldova 366,09 1008,65 2760
Serbia 563,40 2690,27 4780
Cehia 829,40 4700,70 5670
Bulgaria 1200,00 5097,00 4250
Italia 1888,50 7009,00 3710
România 2097,49 7296,37 3480
Spania 2121,90 7597,90 3580
Polonia 2137,60 9469,50 4430
Germania 3128,20 25019,10 8000
Franța 5323,00 38613,90 7250
Ucraina 6566,00 22793,00 3470
Turcia 7772,60 22050,00 2840
Canada 10441,50 37529,60 3590
Australia 12500,00 22855,00 1830
S.U.A 19274,20 57966,65 3010
Rusia 23371,41 52090,78 2230
China 24102,00 121726,50 5050
India 29650,00 93510,00 3150

– 12 –
Princip alele țări exportatoare sunt reprezentate de S.U.A cu aproximativ 30 milioane
t/an, Canada cu 14,5 milioane tone/an, Australia cu 16 milioane t/an, Argentina 8,7 milioane
t/an.
S-a observ at faptul că producția medie de grâu nu depinde în mod direct de suprafața
cultivată. Astfel, Olanda, cu o suprafață de doar 152,7 mii hectare cultivate în 2013, a avut o
producție medie la hectar de 8000 kg, în timp ce Australia, cu o suprafață cultivată cu grâu de
12500 mii de hectare, a avut o producție medie de numai 1830 kg/ha.
În România, după datele oferite de Institutului Național de Statistică, 2015, suprafața
cu grâu cultivată în perioada 2007 – 2014 a prezentat mici fluctuații, fiind de la an la an cultivată
aproximativ aceiași suprafață. În ultimii șapte ani, cel mai puțin s-a cultivat în anul 2007, un
număr de 1975 mii de hectare cu o producție medie de 1541 kg/ha, în timp ce suprafața maximă
însămânțată a fost de 2162 mii hectare în anul 2010, cu o producție de 2688 kg/ha (tabelul 1.3.).

Tabelul 1.3.
Evoluția suprafe țelor cu grâu și producțiile realizate în România
în perioada 2007 – 2014
Anul Suprafața
(mii ha) Producția medie
(kg/ha) Producția totală (mii
tone)
2007 1975,00 1541,00 3044,50
2008 2110,30 3403,00 7181,00
2009 2148,80 2421,00 5202,50
2010 2162,40 2688,00 5811,80
2011 1947,00 3663,00 7131,60
2012 1997,60 2652,00 5297,70
2013 2104,00 3468,00 7296,40
2014 2071,00 3601,00 7458,00
Media
2007 -2014 2072,01 2929,63 6053,90

S-a observ at că în anii favorabili culturii, producția medie de grâuxa depăș it cu ușurință
valoarea de 3400 kg/ha, ca și în anii 2008, 2011, 2013 și 2014, iar dacă se analizează și graficul
evoluției suprafeței cultivate, reiese faptul că în anii cu suprafețe mai reduse s-a realizat o
producție medie mai ridicată.

– 13 –

1.3. Cerințe față de factorii de vegetație
Planta de grâu se caractrizează printr -o mare plasticitate ecologică, ceea ce îi permite să
fie cultivată pe toate continentele, între 66 grade latitudine nordică (în Norvegia) și 45 grade
latitudine sudică (în Argentina) de la n ivelul marii și până la 3.000 -3.500 m altitudine. Aria cea
mai largă de cultură a grâului se află în zona temperată, unde întâlnește condițiile de mediu cele
mai favorabile (Axinte M. și colab., 2006 ).
Perioada de vegetație, în condițiile țării noastre est e de 270 -300 zile la grâul de toamnă.
În ceea ce privesc condițiile climatice: temperatura și umiditatea relativă sunt hotărâtoare pentru
creșterea plantelor de grâu de toamnă. De asemenea condițiile de sol și fotoperioada sunt
limitative în delimitarea zo nelor de răspândire a grâului de toamnă.
Dintre toate plantele de cultură, grâul se numără printre cele mai pretențioase plante de
cultură în privința satisfacerii cerințelor față de condițiile climatice și de sol.
Grâul cere un climat moderat de cald si u med (cu ierni nu prea friguroase și veri nu prea
călduroase și cu ploi moderate în timpul toamnei și mai frecvente primăvara și la începutul
verii). El suportă însa condițiile climatice foarte variate, atât în ceea ce privește temperatura, cât
și umiditate a, datorită numeroaselor specii și soiuri existente în cultură.

1.3.1. Cerin țele față de temperatură
Suma gradelor de temperatură acumulate la grâul de toamnă au valori cuprinse între
1800 -2100°C. Pentru germinat, semințele de grâu necesită temperaturi de minimum 1 -3°C;
aceste valori au semnificație practică numai pentru semănăturile târzii sau dacă s -a semănat în sol
uscat și germinarea întarzie din lipsa apei . Astfel la o temperatură de 14 -17°C și la o umiditate
suficientă în sol, grâul răsare în 7 -9 zile. Temperatura minimă de germinare la grâu este în
funcție de soi între 1 -4°C, temperatura optimă 23 -25°C, temperatura maximă 30 -35 °C.
În mod obișnuit, în perioada de semănat a grâului în România, temperaturile aerului se
situează în jur de 14 -15°C, deci mai aproape de optim (temperatura optimă de germinare la grâu
fiind de 15 -20°C). La aceste temperaturi răsărirea grâului are loc dupa 7 -10 zile (cu condiția
asigurării umiditații); o durată de peste 15 zile începând să fie dăunătoare, deoarece întârzie
vegetația. Pentru răsărire necesită, în medie 120°C, temperaturi medii zilnice peste 0°C, ceea ce
înseamnă că la o temperatură medie zilnică de 10°C răsare în 12 zile.
Călirea plantelor durează 35 -55 zile. În prima etapă, în cursul zilei necesită 10-15°C, ia r
noaptea 0 -5°C. În partea a doua, călirea se desăvârșește la temperaturi care variază de la -1°C
până la -5°C.

– 14 –
Procesul de înfrățire a plantelor de grâu este favorizat de zilele însorite, luminoase, cu
temperaturi de 8 -10°C; procesul se continuă până când temperaturile scad sub 5°C.
Temperaturile mai ridicate, ca și cele mai scăzute, sunt nefavorabile. Cele mai mari de 12°C
favorizează o creștere vegetativă viguroasă și formarea nodului de înfrațire aproape de suprafață,
care slăbesc rezistența la ger, iar cele mai scăzute de 8°C încetinesc ritmul de înfrățire.
Plantele de grâu de toamnă, bine înfrățite și călite, se caracterizează printr -o mare
rezistență la temperaturile scăzute (până la -15°C, chiar -20°C la nivelul nodului de infrățire),
mai ales dacă s olul este acoperit cu strat de zăpadă.
Efectele temperaturilor scăzute asupra plantelor de grâu sunt diferite, ca formă de
manifestare și ca grad de dăunare, în funcție de faza de vegetație în care acestea surprind grâul.
Rezistența cea mai mare se manifes tă la culturile bine înrădăcinate și înfrățite; cele mai mari
pagube se înregistrează în cazul culturilor de grâu surprinse de ger în curs de răsărire (faza de
coleoptil).
Primăvara, odată cu reluarea vegetației cresc cerințele plantelor față de temperatur ă;
temperaturile fovorabile plantelor de grâu aflate în faza de alungire a paiului sunt de 14 -18°C, iar
la înspicat 16 -18°C. În fazele urmatoare, tempereturile pot crește până la 20°C, valori care
asigură, în cele mai bune condiții, fecundarea , formarea ș i umplerea boabelor. Înflorirea,
polenizarea și fecundarea se desfășoară bine la temperaturi de 11 -12°C noaptea și 18 -22°C în
cursul zilei (Mogârzan Aglaia și colab., 2010 ).
Temperatura optimă în perioada umplerii boabelor este de 20°C. Depășirea unor
temp eraturi de 25 -26°C în perioada maturizării boabelor sunt dăunătoare.

1.3.2. Cerințele față de umiditate
Sub aspectul umidității, grâul se cultivă în regiuni foarte diferite, întalnindu -se culturi
de grâu în zone cu 2.5000 mm precipitații anuale, dar și în zone cu 200 mm. Peste 75% din
suprafața mondială cultivată cu grâu se extinde în regiuni cu precipitații anuale cuprinse între
370 și 875 mm.
Față de apa din sol, cerințele sunt moderate, dar echilibrate pe întreaga perioadă de
vegetație. Se consideră că în zonele de cultura a grâului, trebuie să cadă cel puțin 225 mm
precipitații pe perioada de vegetație (optimum 600 mm precipitații). Coeficientul de transpirație
al grâului este de 350 -400, ceea ce reflectă o bună valorificare a apei de către planta de gr âu.
Pentru germinare, boabele de grâu absorb 40 -50% apa, raportat la masa uscată a
boabelor; pentru a asigura această cantitate de apa, este necesar ca umiditatea solului să se
situeze la nivelul de 70 -80% din capacitatea capilară pentru apă a solului.
Trebuie menționat faptul că toamnele, la noi, sunt, frecvent, secetoase, astfel încat

– 15 –
germinarea și răsăritul culturilor de grâu sunt întârziate și destul de neuniforme. Din acest motiv,
precipitațiile din toamnă sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea plantelor de grâu și pentru reușita
culturii. Pierderile de recoltă din cauza secetelor din toamnă, de regulă, sunt ireversibile. Ca
urmare, este necesar ca prin toate lucrările solului să se urmărească conservarea apei din sol și să
fie favorizată acumularea apei d in precipitații (Roman G.V. și colab., 2011 ).
În primăvară, cerințele plantelor de grâu față de umiditate cresc treptat, fiind maxime în
fazele de înspicat, fecundare și formarea boabelor. În anii normal de umezi, apa acumulată în sol
pe timpul iernii este suficientă pentru a acoperi nevoile plantei, cel puțin în prima parte a
vegetației în primăvară. În perioada formării paiului, insuficiența apei îl scurtează, iar excesul de
umiditate favorizează atacul bolilor. În perioada de alungire a paiului -înspicare, consumul mediu
zilnic de ap ă atinge 4 -4,5 mm. În această perioadă, plantele au cea mai mare suprafață de
asimilație și înregistrează cea mai mare producție de substanță uscată.
Dacă seceta este asociată cu temperaturi mai ridicate, vegetația este grăbită, plantele
rămân scunde și sl ab productive, plantele se ofilesc, îndeosebi în orele de amiază.
Vremea uscată și călduroasă în timpul umplerii bobului poate determina un dezechilibru
între pierderea apei prin transpirație și absorbția acesteia din sol. Ca urmare, în unii ani se poate
produce așa numita șiștăvirea boabelor. Temperaturile mai mari de 30°C și vânturile uscate
favorizează acest proces. Perioada critică pentru șiștăvire durează circa 10 zile, și se suprapune
cu perioada de migrare a substanțelor de rezervă din frunze și tulp ină, către bob.
Pagubele (reducerea recoltei și a calității acesteia) sunt cu atât mai mari (scăderea
recoltei și a calității acesteia) cu cât condițiile favorizează șiștăvirea survin mai spre începutul
perioadei critice (Zaharia M. și colab., 2011 ).
Fazel e de vegetație cu consum maxim la grâu sunt: formarea primordilor spiculețelor și
diferențierea primordilor florilor, când se decide numărul de spiculețe și de f lori fertile în
spiculeț; polenizarea și fecundația, când seceta reduce receptivitatea stigmate lor și scade
viabilitatea grăunciorilor de polen; formarea și umplerea boabelor, când lipsa precipitațiilor
determină șiștăvirea; formarea primordilor din care iau naștere frații. Lipsa de umiditate reduce
numărul de frați; împăierea.
Seceta din toamnă poa te împiedica răsărirea grâului, iar mai târziu formarea rădăcinilor
coronare. Grâul este sensibil și la excesul de umiditate.Astfel, excesul din perioada de creștere
împiedică aerația solului și nitrificarea, plantele rămân mici și clorotice.
Excesul din p erioada polenizării și fecundației predispune plantele la călire și boli.
Excesul la recoltare, împiedică execuția lucrării, diminuează greutatea boabelor, le decolorează,
le depreciază calitatea și favorizează încolțirea boabelor în spic.

– 16 –

1.3.3. Cerinț ele față de lumină
Grâul este o plantă iubitoare de lumina. Cercetările reliefează că fotoperioada lungă și
temperatura scăzută intensifică procesul de călire și deci sporesc rezistențele la iernare. Lumina
abundentă sporește numărul fraților și mărește r ezistența la cădere.
La temperaturi ridicate, acțiunea luminii este negativă, mai ales când intensitatea
acesteia este prea mare. Rezultă că stresul fotonic este un factor limitativ al producție. Grâul, este
o plantă iubitoare de lumină, se cultiva pe area le întinse în zonele de stepa și silvostepă, cu
luminozitate ridicată, unde se obțin producții mari și de calitate superioară.
Fotoperioada lungă și temperatura scazută intensifică procesul de călire. Cel mai scăzut
grad de călire și rezistență la iernare se întâlnește când fotoperioada descrește, iar temperaturile
rămân relativ constant ridicate.
Lumina abundentă sporește numărul fraților și face să crească vigoarea acestora.
Consecința acestui proces este sporirea rezistenței la cădere a grâului.
Umbrirea , respectiv reducerea fotosintezei are un efect negativ asupra grâului în fazele
înfrățirii, înspicării, înfloririi și fecundației, umplerii boabelor și împăierii.
Perioada cât grâul trebuie să beneficieze de cel mai bogat flu de lumină, este cea a
reprodu cerii. Primăvara și vara, lumina exercită o influență favorabilă asupra producției, atunci
când temperatura este moderată.
La temperaturi ridicate, acțiunea luminii este negativă, mai ales când intensitatea
acesteia este prea mare. Lumina, contribuie la fo rmarea fitocromului, pigment care joaca un rol
însemnat în fenomenul călirii grâuiui (Mogârzan Aglaia și colab., 2010 ).
Stresul fotonic este un important factor limitativ al producției la grâu.

1.3.4. Cerințele față de sol
Față de sol, grâul este mai pret ențios decât celelalte cereale păioase. Pentru grâu sunt
indicate solurile profunde și permeabile, în care rădăcinile pot pătrunde cu ușurință și unde nu
băltește apa.
Grâul preferă solurile mijlocii, lutoase și luto -argiloase, cu capacitate mare de reține re a
apei, permeabile, cu reacție neutră sau slab acidă (pH = 6 -7,5).
Cele mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile
cambice, cernoziomurile argilo -iluviale, solurile brun -roșcate.
Nu sunt potrivite pentru grâu soluril e pe care stagnează apa, fiind expuse la asfixiere pe
timpul iernii sau acolo unde apa freatică se ridică, în anumite perioade, până în zona rădăcinilor.

– 17 –
De asemena, nu sunt potrivite solurile ușoare, cu permeabilitate prea ridicată, pe care plantele pot
suferi de secetă, precum si solurile prea acide sau prea alcaline. Soiurile de grâu din țara noastră
au cerințe diferite în ceea ce privește fertilitatea solului. Astfel, soiurile intensive și semiintensive
cer soluri fertile, în timp ce soiurile extensive, mai rustice, dau producții mulțumitoare și pe
solurile cu fertilitate mai redusă (Zaharia M., 2011 ).
În România grâul este cultivat în primul rând pe cernoziomuri și pe soluri brun -roșcate.
Având în vedere importanța culturii grâului, aceasta se extinde ș i pe soluri mai puțin favorabile,
cum ar fi solurile brune -argiloiluviale, luvisolurile albice. Pe asemenea soluri este obligatorie
aplicarea unor măsuri ameliorative (amendare, îngrașare organică, afânare adâncă).

1.3.5. Gradul de favorabilitate pentru g râul de toamnă
În România, pe circa 20% din suprafața arabilă a țării se întrunesc condiții foarte
favorabile pentru grâu, iar pe circa 705 condiții favorabile. Doar pe circa 7% din suprafața arabilă
se poate afirma că se întrunesc condiții puțin favorabil e pentru cultura grâului.
Ca urmare, cele 2,1 -2,4 milioane hectare semănate cu grâu în România pot fi amplasate
numai în condițiile foarte favorabile și favorabile.
Zona foarte favorabilă se situează, în primul rând, în Câmpia de Vest (Câmpia
Crișurilor și Câmpia Banatului) și se caracterizează prin prezența solurilor de tip cernoziom și a
solului brun -roșcat. Condițiile climatice sunt foarte favorabile, iar secetele la semănat și în faza
de formare a boabelor sunt puțin frecvente; precipitațiile de toamnă și primăvară sunt suficiente
pentru a acoperi nevoile plantelor de grâu.
În Câmpia Dunării, zona foarte favorabilă ocupă sudul Olteniei, terasele Dunării din
stânga Oltului, jumătatea de sud a Câmpiei Teleormanului.
În Câmpia Transilvaniei, zona foarte fav orabilă grâului este mai restrânsă; precipitațiile
de toamnă și de primăvară sunt suficiente pentru a asigura vegetația normală a plantelor.
Zona favorabilă se extinde în vecinătatea zonei foarte favorabilă. În vestul țării, această
zonă este asemănătoare din punct de vedere climatic, cu zona foarte favorabilă; solurile sunt
foarte diferite și mai puțin fertile (aluviuni podzolite, soluri brun -roșcate podzolite, lăcoviști).
În Transilvania, condițiile climatice sunt favorabile. Un dezavantaj îl constituie
terenurile destul de denivelate. Zona se extinde în bazinele Târnavelor, Mureșului, Oltului, în
depresiunile Făgăraș, Ciuc.
În Moldova (județele Iași, Botoșani, Galați, porțiunea din dreapta Siretului) toamnele
secetoase sunt foarte frecvente și pălirea grâ ului este mai acentuată; de asemenea, condițiile de
iernare sunt mai grele. Solurile prezente sunt cernoziomurile, soluri de luncă, soluri argilo –
iluviale (Axinte M. și colab., 2006 ).

– 18 –

CAPITOLUL II
CERCETARI ÎN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE PRIVIN D
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GRÂULUI

Ridicarea conținutului în proteină a cerealelor, la nivelul cerințelor alimentației omului
și furajării, constituie unul dintre obiectivele importante ale cercetării științifice actuale în
agricultură. Sinteza acestor substanțe protei ce, de care depinde valoarea nutritivă a cerealelor, iar
în cazul grâului și însușirile sale tehnologice și de panificație necesită aprovizionarea cu azot a
plantelor pe tot parcursul perioadei de vegetație ceea ce impune aplicarea la epoci optime a unor
cantități corespunzătoare de îngrășăminte cu azot. În același timp, fosforul, potasiul și alte
elemente de nutriție minerală sunt implicate în diferite secvențe ale metabolismului azotat sau în
procesele de translocare a compușilor cu azot în bob, fapt care arată importanța încorporării lor
în sol sub formă de îngrășăminte.
Cercetările întreprinse la noi în țară și în străinătate demonstrează superioritatea
fertilizării chimice a culturilor agricole cu azot și fosfor în doze și raporturi echilibrate, în func ție
de cultură, consumul specific, producție, chimismul solului, evoluția climatică, planta
premergătoare (Hera C. și colab., 1984 ).
Testarea variet ăților de grâu în diferite zone ecologice este esențială pentru evaluarea
stabilității performanțelor acesto ra și clasificarea lor în funcție de adaptabilitate.
Folosind metoda analizei regresiei, Keim D.L., Kronstad W.E., 1979 , au sugerat că un
soi este adaptat la condiții nefavorabile de mediu când b<1 (panta regresiei subunitară) și „a”
(constanta regresiei) are valori pozitive; adaptat la condiții favorabile de mediu când b>1 (panta
regresiei supraunitară); larg adaptat la condiții diferite de mediu când b>1 și „a” are valori
pozitive.
Conținutul paielor în azot poate fi considerat un indicator în alegerea cu ltivarelor de
grâu care utilizează eficient îngrășămintele azotate. Cantitatea scăzută a azotului din paie indică
eficiența dozelor mari de azot. În scopul identificării variantelor de fertilizare optime pentru
producția de grâu, a realizării unei producți i de calitate superioară, îmbunătățirea fertilității
solului, în perioada 1977 -1992, la S.C.A Teleorman s -au efectuat cercetări privind rolul

– 19 –
îngrășămintelor cu azot și fosfor în sistemul sol – planta – îngrășământ. Producții de grâu de peste
4000 kg/ha s -au obținut în 6 ani prin aplicarea a 80 kg P 205 + 80 kg N/ha, iar în 3 ani s -au obținut
peste 6000 kg/ha.
Pe cernoziomul din Campia Transilvaniei , sporuri date de îngrășăminte minerale au fost
deosebit de mari, oscilând între 988 și 1957 kg/ha și 15,4 kg/ ha boabe la 1 kg îngrășământ
substanță activă. Asemănător se comportă grâul pe cernoziomul levigat din nordul Moldovei .
Chiar și pe solurile mai fertile din Banat, cum este cernoziomul luto -argilos de la Lovrin, s -au
obținut sporuri economice cu îngrășămin te minerale (Șipoș G. și colab., 1988 ). Cu N30P30 s -a
obținut un spor de 649 kg/ha, respectiv 31%. În ceea ce privește fertilizarea cu azot și fosfor se
desprinde concluzia că ele trebuie date într -un mod armonios, diferențiat de la o zonă la alta.
Unul di ntre elementele importante producției grâului de toamnă îl reprezintă numărul de
plante realizat pe un metru pătrat. Pe parcursul a șapte ani de experimentare de la S.C.A. Podu
Iloaiei s -a realizat un număr mare de plante pe m² în variantele unde s -au apli cat norme de
irigare. În comparație cu variantele neirigate, unde numărul de plante pe m² au avut o ușoară
creștere la aplicarea îngrășămintelor cu azot, în variantele irigate numărul de plante pe m² a avut
o puternică creștere, în special la fertilizarea acestora cu N120.
Plantele de grâu neirigate au realizat o desime de 355 până la 401 plante/m², iar cele
irigate o desime de 365 până la 419 plante/m².
Numărul de frați cu spice a oscilat pe parcursul celor șapte ani de la 53 până la 91 la
variantele nei rigate și de la 62 până la 99 la cele irigate. Numărul total de spice pe m² a fost
cuprins între 418 și 543 la variantele irigate, iar unde nu s -au administrat norme de udare a fost
între 416 și 530. Îngrășămintele cu azot au influențat puternic înălțimea medie a plantelor, astfel
în urma măsurătorilor efectuate valorile obținute au fost cuprinse între 67 – 99 cm (variantele
neirigate) și între 72 – 105 cm (variantele irigate).
Numărul de spiculețe fertile constitue un alt element împortant ce influențează producția
de grâu. Numărul de spiculețe sterile pe spic a crescut o dată cu creșterea dozelor de azot
administrate, la fel și numărul de spiculețe sterile din vârful spicului.
Mărimea dozelor de azot a influențat și masa a 1000 de boabe, astfel împreună cu
creșterea dozelor de azot a crescut și valoarea MMB de la 40 până la70 g, în condiții de irigare,
și de la 39 la 45 g, în condiții de neirigare ( Hera C. și colab., 1980 ).
Muntean L.S. și colab., 1995 , cercetează posibilitățile de creștere a eficienței
valorificării, îngrășămintelor cu azot la grâul de toamnă și de primăvară. Constată că la grâul de
primăvară irigat, coeficientul de utilizare a azotului are practic același valori, indiferent dacă se
aplică la semănat sau în perioda de înfrățire (83,5 % res pectiv 84,3 % când se irigă cu norma
întreagă și 81,2 – 81,5 % când se irigă cu jumătate de normă).

– 20 –
Pretutindeni unde s -a experimentat în țara noastră, s -a pus în evidență efortul pozitiv al
îngrășămintelor minerale cu azot și fosfor asupra producției de g râu.
La Lespezi, în perioada 1963 -1985, cele mai ridicate producții de grâu s -au realizat cu
dozele de 90 kg P 205/ha, combinate cu 50 kg N + 30 kg K 20/ha si 100 kg N + 60 kg K 20/ha
(2550 kg/ha -2700 kg/ha). Pe cernoziomul tipic, în prima etapă sporul de pr oducție a avut valori
cuprinse între 170 -1270 kg/ha, urmat în etapa a doua de valori extreme cuprinse între 340 kg/ha
cauzate de lipsa Zn și 2110 kg/ha în cazul prezenței Zn. Pe solul brun luvic, în perioada 1963 –
1985, îngrășămintele au contribuit la reali zarea unui surplus de producție în medie de 920 kg/ha
cu variații de la 250 kg/ha până la 1360 kg/ha.
În etapa 1986 -1993, efectul ameliorativ al carbonatului de calciu a făcut ca
îngrășămintele cu N, P, K să dea un spor de producție de 1260 kg/ha.
În ultim a perioada 1994 -1999, s -a evidențiat importanța măsurilor ameliorative, în
prezența cărora îngrășămintele au fost valorificate mult mai bine, noul mediu având valori
cuprinse între 920 -1470 kg/ha ( Rusu C. și colab., 2001 ).
Hera C. și colab., 1973 , s-au ocu pat de utilizarea unor soiuri de grâu de toamnă pentru
crearea unor soiuri de grâu de primăvară, reușind să obțină soiuri destul de productive, rezistente
le boli și dăunători, soiuri care nu se mai utlizează în prezent. Aceștia analizeză și pigmenții
carotenoizi ai unor soiuri de grâu durum și comun, ajungând la concluzia că pigmenții
carotenoizi variază în mod semnificativ atât în funcție de soi, cât și în funcție de condițiile
ecologice ale anului, de cultură, iar dozele crescânde de azot până la N 120, nu modifică conținutul
în pigmenți carotenoizi.
În urma cercetărilor efectuate de Bandici G.E.,1997 , asupra influenței premergătoarei
și a fertilizării asupra dinamicii acumulării biomasei la grâul de toamnă s -a ajuns la concluzia că
între planta premergăt oare și valorile biomasei există o corelație pozitivă. Astfel, grâul cultivat
după mazăre a înregistrat cele mai mari medii ale producției de cariopse, precum și cele mai mari
valori ale greutății cariopselor pe întreaga plantă, depășind în mod semnificati v până la distinct
semnificativ valorile obținute după porumb (1,46 -5,32 g/10 plante).
Pe plan mondial cei mai mulți autori consideră că fertilizarea grâului are o pondere
40% în realizarea producției. După unii autori printr -o fertilizare optimă și compl exă, grâul ar
putea realiza cu ușurință producții de 1000 q/ha. Alte cerecetări cu privire la relația îngrășământ –
calitate s -a impus ca o necesitate și s -au aprofundat sub impactul cerințelor, tot mai mari față de
calitate -ca un element al politicii cereal iere pe termen lung și în special datorită crizei de proteine
în alimentația umană (malnutriția). În ultimele 2 decenii, grija pentru sol și pentru mediu, liber
consimțită sau impusă de organismele guvernamentale și neguvernamentale și de criza ecologică
a impus necesitatea cercetării asupra relației dintre îngrășămintele aplicate, mai ales cu azot, cu

– 21 –
plante de grâu, cu solul, cu mediul. Încă de la apariția îngrășămintelor chimice au fost efectuate
numeroase cercetări pentru a stabili dozele adecvate cu so lul și cu clima, după diferite plante
premergătoare și sistemul lor de fertilizare sau pentru a urmări efectul îngrășămintelor minerale
cu cele organice ( Burlacu G., Crăciun V., 1987 ).
Sistemul de fertilizare este necesar să fie diferențiat. Îngrășăminte c u azot aplicate
singure sunt mai bine valorificate de grâu când la premergătoare s -a aplicat paie tocate ( Axinte
M. și colab., 2005 ).
În ceea ce privește influența ferilizării organo -minerale asupra producției de grâu s -au
efectuat numeroase cercetări de lungă durată în care s -a urmărit relația dintre fertilizarea organo –
minerală și calitatea producției. Aceste cercetări s -au efectuat între anii 1986 -2000 pe un
cernoziom cambic intr -o rotație trienală (sfecla de zahă -grâu de toamnă -porumb) și au urmărit
efectul dozelor de azot (40, 80, 120, 160 kg N/ha) pe agrofond uniform de P 64K64 asupra
producției de boabe și a conținutului de proteină. Comparativ cu varianta fertilizată numai cu
P64K64 (36,08 q/ha boabe), sporul cel mai ridicat (8,41 q/ha boabe) s -a rea lizat prin fertilizarea cu
N120P64K64 pe agrofondul cu efect remanent anul I al gunoiului. Producția cea mai mare de
proteină s -a obținut la variantele fertilizate cu 120 -160 kg N/ha.
Cercetări privind influența fertilizării de lungă durată pe un cernoziom freatic umed
salinizat (crovu Lacul Sărat) au scos în evidență rolul hotărâtor pe care îl are azotul sub formă de
sulfat de amoniu, aplicat țn doze mai mari decât pe solurile zonale (140 -150 kg/ha), la culturile
de grâu. Aplicarea unui raport echilibrat î ntre azot și fosfor de 1:0,71, asigură realizarea unui
spor de producție de circa 25% mai mare față de situația în care nu s -ar fi efectuat fertilizarea în
aceleași condiții de sol.
Într-un experiment realizat în perioada 2003 -2005, în India, pe un sol arg ilo-nisipos s -a
arătat că producția de cariopse a crescut cu un procent de 3% atunci când s -au administrat foliar
îngrășămintele cu azot ( Anureet K. și colab., 2010 ).
Cercetând efectul aplicării îngrășămintelor cu azot asupra culturii grâului, autorii au
arătat că atunci când azotul este aplicat la timp culturii grâului, lungimea plantelor, numărul de
spiculețe în spic și numărul de boabe în spic au avut valori ridicate, producțiile cele mai mari
obținându -se acolo unde îngrășămintele cu azot (N 150 kg/ha) s -au aplicat foliar în trei faze (68
kg/ha la însămânțare, 75 kg/ha la prima irigare și 7 kg/ha la inflorit).
Conform unor autori, intensificarea productivității agricole din ultimele decenii, a dus la
obținerea de producții bune sub aspect cantitativ și ca litativ și la o mai bună stabilitate a
capacității de producție în contextul în care dozele de îngrășăminte sunt echilibrate, în special
cele de azot ( Herzog F., Richner W., 2005 ).

– 22 –
Cercetări s -au mai efectuat în zona de vest o României, pe un sol de tip ce rnoziom
salsodic, salinizat slab și au vizat stabilirea eficacității dozelor și a tipului de îngrășământ cu
azot, aplicat pe fond costant de P 80. Rezultatele evidențiază posibilitatea creșterii ofertei de la
2400 kg/ha la peste 5000 kg/ha prin fertilizare cu N 200, aplicat sub formă de sulfat de aluminiu.
Ambele tipuri de îngrășiminte cu azot, în domeniul cercetat, au influențat favorabil însușirile
ponderale ale semințelor (MMB și MH) cât și conținutul de proteină și gluten umed ( Remenescu
G. ți colab., 198 7).
S-au efectuat cercetări privind fertilizarea cu azot pe un sol brun roșcat de la Moara
Domnească. Aceste experiențele de durată medie oferă șansa realizării unor niveluri diferite de
fertilitate a solului stabilizate. Acestea s -au constituit în cadrul unei experiențe bifactoriale pe
schema IODSV cu factorul A agrofondul organic (nefertilizat, remanența a 30 t/ha gunoi de
grajd și fertilizare cu frunze și colete de sfeclă) și factorul B fertilizare chimică (N 0, N60, N100,
N150, N200). Influența agrofond ului organic cu o superioritate exprimată în număr de plante/ m2 nu
s-a mai găsit la nivelul producției, în timp ce influența agrofondului mineral s -a exprimat la doza
moderată de azot și sub nivelul acesteia. Creșterea dozei de azot peste N 60 a condus la scăderea
producției ( Năstase D. și colab., 2001 ).
Într-o experiență organizată la S.C. Agronom Șoimul S.R.L. Garvăn, Județul Tulcea, s -a
urmărit influența îngrășămintelor cu azot și fosfor asupra producției de cariopse, conținutului și
producției de protei nă. S -a constat în medie pe trei ani că cea mai mare producție s -a obținut cu
160 kg N/ha,în care s -au realizat 5584,9 kg/ha, cu 61% mai mare decât producția din varianta
nefertilizată.Aceeași variantă a avut și cel mai ridicat conținut în proteină (16,7%) și producșia
maximă de proteină.Fosforul singur în doză de 160 kg/ha P 2O5, a realizat 5088,3 kg/ha, cu 14,7
% proteină și 755,9 kg/ha proteină brută. Interacțiunea dintre azot și fosfor a realizat cea mai
economică producție în varianta N 120P80 cu 5692,3 kg/ha și o rată a profitului de 58,6% cu un
conținut de 15,9% proteină și 901,7 kg/ha proteină brută ( Axinte M. și colab., 2009 ).
În urma observațiilor efectuate pe parcursul a trei ani (2003 -2005) privind
comportamentul a 27 soiuri de grâu de toamnă, în cazul infestării cu Blumeria graminis
(făinare), a reieșit faptul că nici un soi nu prezintă imunitate la făinare. Din soiurile luate în
studiu doar 18% sunt rezistente (Dor, Falnic, Gruia, Gloria și Bercy), 18% sunt mijlociu
rezistente la atacul agentului patogen (Ardeal, Fundulea 4, Holda, Dropia și Renan) și 64% sunt
foarte sensibile (Flamura 85, Turda 95, Turda 2000, Bezostaia, Partizanka, G.K. Othalom, G.K.
Góbé, Arieșan, Lovrin 34, Alex, Romulus, Boema, Crina, Delabrad, Farmec, Izvor, și Ciprian)
(Cotună Otilia și colab., 2006 ).

– 23 –

CAPITOLUL III
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

3.1. Așezarea geografică
Comuna Dămienești (figura 3.1. ) se află în nord -estul județului, la limita cu județul
Neamț, pe malul stâng al Siretului . Este traversată de șoseaua județeană DJ159, care o leagă spre
vest în județul Neamț de Icușești și înapoi în județul Bacău de Filipești (unde se intersectează cu
DN2 ), din nou în județul Neamț de Bahna și înapoi în județul Bacău de Racova (unde se termină
în DN15 ); și spre est tot în județul Neamț de Valea Ursului și Oniceni și mai departe în județul
Vaslui de Băcești (unde se termină în DN15D ).
Teritoriul Dămienești, este amplasat în nordul județului Bacău, și este învecinat cu:
– La nord, comuna Icușesti, județul Neamț
– La est comuna Roșiori;
– La sud comuna N egri;
– La vest comuna Filipești.
Suprafața totală a teritoriului comunei este 3946 ha și repartzarea ei pe categorii de
folosință este următoarea:
– Areabil 2900,32 ha ;
– Pășune 418,40 ha ;
– Fănețe 22,23 ha ;
– Vie 31,38 ha ;
– Pădure 374,53 ha ;
– Ape 31,62 ha ;
– Neproductiv 59,28 ha ;
– Drumiri 63,49 ha ;
– Construcții 44,30 ha.

– 24 –

Fig. 3.1. A șezarea geografică a comunei Dămienești ,
în cadrul județului Bac ău (wikimedia.org, 201 6)

3.2. Clima
Teritoriul Dămienești, se caracterizeaxă prin climat boreal, cu temperatura medie anuală
cuprinsă între 8,5 și 9șC, cu cantitatea medie anuală de precipitații cuprinsă înte 500 și 550 mm.
Circulația maselor de aer, depe ndentă de circulația generală a atmosferei, se face predominant
din direcțiile nord, nord -vest, sud și sud -est, iar intensitatea cea mai mare o au vânturile din
direcțiile nord, nord -vest și sud. Cea mai mare cantitate de percipitații cade în intervalul ma i-
iulie, când totalizeată 207,3 mm, adică 41,4 % din total. Cea mai mică cantitate de percipitații
cade în intervalul decembrie -martie, când totalizează 94,6 mm, adică 18,8 5 din suma anuală.
Pentru caracterizarea elementelor climatice din teritoriu a fos t întocmită o fișă
climatologică, cu datele meteorologice de la stația Roman.
Față de elementele generale de climă prezentate în fișa climatologică, în teritoriu, ca
urmare a distribuției condițiilor de relief se remarcă trei microclimate predominante și a nume:
– microclimatil versanților cu expoziție nordică, mai umbriți, cu temperatură medie
mai mică și cu precipitașii reduse, ca urmare a scurgerilo accelerate;

– 25 –
– microclimatul versanșilor cu expoziție sudică, la care elementele climatice au valori
apropiate d e datele din fișa climatologică;
– microclimatul văii siretului și al funduluii văii Rîpaș, caracterizat pri o umezeală mai
mare și o frecvență mai mare a brumelor.

3.3. Relieful
Teritoriul Dămienești, este amplasat în cadrul Podișului Central Moldovenesc ș i se
suprapune la doua unități principale de relief, valea Siretului și relieful colinar
careacteristicpodișului.
Dispoziția straturilor geologice și orientarea est -vest a văii Rîpaș a dus la formarea unui
relief de tip cuestă, cu versanți prelungi, la nor d de pârâul Rîpaș și cu versanți abrupți la sud de
acesta.
Principalele forme de mezorelief din teritoriu sunt repreyentate de culmi, versanți și văi.
Culmile au în general extindere redusă și sunt cu expoziție generală vestică. Culmea
situată în zona de nord a teritoriului (separă bazinul hidrografical pârâului Rîpaș de cel al
pârâului Glodeni), scade de la 292 m în dealul scheiei, la 270 m în dealul Pîrcălab și la 237 m la
stația de pompare a sistemului de irigație. Culmea situată în sudul teritoriului ( separă bazinul
hidrografic al pârâului Rîpașmedede cel al pârâukui Mora) scade de la 321m în dealul Pădureni,
la 306 în dealul Pătrat (sud de Călugăreni) și la 259 m în delul Viișoara (este de Drăgănești).
Evoluția geomorfologică a reliefului în zonele de culme se realizează prin eroziune de suprafață
și prin deflație. Tipul de sol dominant pe culmi este brun luvic.
Versanții teritoriului caracterizează două situații clare și anume:
– Versanții cu expoziție nordica sunt abrupți, cu pante cuprinse între 25 și 50 % și sunt
puternic afectați de eroziune în suprafață și de alunecări.
– Versanții cu expoziție sudică au înclinare slabă sau moderată, au o mare extindere în
teritoriu. Evoluția acestora se face numai prin eroziune de suprafață.
Învelișul de soluri pe versanți este divers și complex, însă pe versanții prelungi s -au
format soluri cu morfologie evoluată (cernoziomuri cambice, soluri brune argiloiluviare și soluri
brune luvice), iar pe versanții abrupți s -au format soluri superficiale supuse frecvent
modif icărilor.
Văile din teritoriu sunt reprezentate de valea Siretului situată în vestul teritoriului și de
valea Rîpașului, care are izvorul pe teritoriul comunei Roșiori și străbate comuna dărmienești de
la est la vest.

– 26 –
Valea siretului reprezintă nivelul lo cal de humă în funcție de care a fost dirijat ritmul
proceselor de evoluție geomorfologice. Adâncimea văii în depozitele Platformei Moldovenețti, a
dus la adâncirea văiilor secundare, fapt care a permis odată cu deplasarea către sud a firului de
vale, form area versanților tip cuestă. Valea Siretului este reprezentată în teritoriu numai de terase
de 15 -20 m și de nivelul luncii. Absența teraselor superiore pe stânga Siretului se datorează
rigidității tectonice a fundamentului Platformei Moldovenesti, corobor ată cu ridicările tectonice
care au avut loc în zone orogen neogen (situată la vest de teritoriu), aceste fapte ducând la
deplasarea permanentă a Siretului spre est și creare unui comple de terase fluviatile numai la vest
de albia acutuală a acestuia.
Lunc a Siretului are extinderea redusă, de la 300 m lățime la intrare pe teritoriul
comunei, la 1200m în zona lanului Balaci, se reduce la 3 -400 m in dreptul satuli Drăgești iar la
hotar cu comuna Negri, lunca dispare complet.
Mezorelieful la nivelul luncii est e reprezentat prin podul terasei de luncă (cu altitudinea
relativă de 3 -4 m)care este frecvent traversat de vechi priveluri (a căror altitudine relativă este de
1-2 m). Învelișul de soluri la nivelul lunci este strîns legat de condițiile de relief și anume pe
priveluri s -au format soluri gleice iar pe terase de luncă s -au format soluri aluviale.
În evoluția reliefului de la acest nivel o importanță deosebită o are eroziune ade mal,
exercitată de râul Siret care a dus la micșorarea permanentă a suprafeței lu ncii în detrimentul
albiei majore. Această situație a fost posibilă și ca urmare a defrișării pădurilor de la nivelul
luncii.
Litologia terasei de luncă este formată în bază din pietrișuri fluviatile peste care se
suprapune un strat gros de 1,5 -2 m de depo zite fluviatile a căror textură este dominant lutoasă.
Terasa de 15 -20 m altitudine relativă, cu dezvoltare maximă în dreptul satului Drăgești
(lățime 1000 m), dispare total la sud de satul Drăgești ca și în dreptul stației de pompare a
sistemului de iriga ții. Litologia terasei este în bază de pitrișuri fluviatile peste care se suprapune
un strat de material leossoid cu grosimi de 8 -10 m. Solul caracteristic acestei terase este
cernoziom cambic.
Valea Rîpașului afluient pe stânga al Siretului este o vale cu puternic caracter torențial
iar fundul văii are lățimi care variază de la 100 m în zona satului Pădureni la 800 m între
Călugăreni și Dămienești. În prezent regimul sucrgerii a fost regularizat prin reprofilarea albiei și
executarea de canale pentru adânc irea apelor freatice și preluare apleor (de suprafață și freatice )
care se scurg de pe versanți. În lungul acestei văi, ca urmare a nivelului freatic ridicat, s -au
dezvoltat în special soluri geleice. Condițiile de relief din cadrul teritoriului au jucat u n rol
important în evoluția învelișului de soluri, în special pe versanții abrupți, ca urmare a înclinării
mari, s -au format soluri superficiale supuse frecvent modificărilor.

– 27 –

3.4. Geologia
În întregime teritorul comunei Dămienești, se suprapune zonei geo logice a Platformei
Moldovei, zonă care se caracterizează prin predominarea marnelor argiloase și a nisipurilor,
peste care s -au depus materiale cu aspect leossoid.
În prezent, la suptafață apar marne și nisipuri pe versanții abrupți și în zonele de culme,
iar pe versanții cu înclinare slabă, rocile care ppredomină sunt reprezentate prin luturi cu aspect
leossoid.
În teritoriu sunt întâlnite următoarele materiale parentale:
– luturi, pe 617,5 ha, adică 18,4 %;
– materiale leossoide pe 1992,9 ha, adică 59,2 %;
– marne pe 307,4 ha, adică 9,1 %;
– depozite fluviatile, pe 439,1 ha, adică 13,0 %;
– pietrișuri fluviatile, pe 10,1 ha, adică 0,3 %.
Caracterul carbonatic al tuturor materialelor perentale a pus la dispoziția procesului de
pedogeneză materiale saturate cu baze de schimb. În prezent, în teritoriu, pe arealele ocupate de
soluri brune luvice și local și pe soluri brune argiloiluviale ca urmare a debazificări accentuate,
este necesar să se administreze amendamente calcaroase în vederea corectării reacției acide.

3.5. Hidrografia
Terotoriul Dămienești, aparține în totalitate bazinului hidrografic al Siretului, iar apele
de suprafață sunt drenate spre Siret, prin intermediul pârâului Rîpaș și a pârâului Mora. Regimul
de scurgere al acestor pâraie este torențial iar s ursa de alimentare este dominant pluviatilă.
Densitatea rețelei hidrografice în teritoriu este de 2,7 km/km².
Amenajările hidroameliorative executate în lungul văii Rîpaș au eliminat pericolul de
inundație pentru această vale, însă ca urmare a materialelor dominante (depozite fluviatile fine),
au loc băltiri la suprafața terenului. Aceste băltiri sunt generate și de faptul că rețeaua de canale
pentru preluarea apelor care se scurg de pe versanți, nu este continuă, dar și din cauza prezenței
unui grind (ampl ificat prin lucrări de regularizare efectuate), în lungul canalului de scurgere al
Rîpașului. Aceste băltiri au importanță deosebită asupra drenajului global al solurilor de pe
fundul de vale, pe care îl înrăutățesc.
Apele freatice din perimetru sunt situa te la adâncimi variabile, însă pe cea mai mare
parte din suprafață nu influiențează însușirile solurilor.

– 28 –
Repartizarea suprafeței teritoriului în funcție de adâncimea apelor fretice este
următoarea:
– extrem de mică, de la 0,5 la 1,0 m (0,5 la 0,75 m) pe 233 ,3 ha, adică 6,9 %;
– foarte mică, de la 1,1 la 2,0 m (0,76 -1,4 m) pe 86,1 ha, adică 2,5 %;
– mică, de la 2,1 la 3 m (1,5 -2 m) pe 92,0 ha, adică 2,7 %;
– mijlocie, de la 3,1 -5 m (2,1 -4 m) pe 62,6 ha, adică 1,9 %;
– mare, de la 5,1 -10 m (4,1 -10 m) pe 112,9 ha, adic ă 3,3 %;
– foarte mare, peste 10 m adâncime, pe 2780,1ha, adică 82,7%.
Cifrele trecute în paranteză reprezintă intervalele de adâncimi pentru solurile cu profil
textural grosier, celelelte intervale fiind pentru solurile cu textură mijlocie sau fină.
Importa nță deosebită au suprafețele unde adâncimea, redusă a aplor freatice a impus
imprimarea caracterelor de gleizare în morfologia solurilor și care în teritoriu ocupă suprafața de
388,4 ha, ceia ce reprezintă 11,4 %.

3.6. Solurile
Învelișul de soluri din tri toriul Dămienești, s -a format ca urmare a acțiunii combinate a
factorilor pedogenetici.
Această acțiune combinată a dus la evidențierea de procese pedogenetice, prin care a
avut loc formarea și evoluția solurilor.
Gleizarea, reprezintă procesul pedogenetic , prin care are loc alterarea fierului feric sub
influență condițiilor de anaerobioză temporară sau permanentă, ca urmare a prezenței apei
freatice în orizonturi sau profilul solurilor. În prezența gleizării orizonturile capată culori de
oxidare, reducere sau oxidoreducere. Suprafața totală a solurilor gleizate este 388, 4 ha, adică
11,4 %.
Peudogleizarea, este un proces pedogenetic, prin care are loc reducerea fierului feric, în
condișii de anaerobioză în profilul de sol, deasupra unui orizont impermeabil sau salb permiabil.
În teritoriu acest proces pseudogenetic, ocupă suprafață de 400,8 ha, ceia ce reprezintă 11,9 %
din total.
Levigarea, reprezintă procesul de îndepărtare, cu cu ape de percolare din profilul
solului, sau din partea superioră al acestuia, a unora din componentele lui solubile sau fin
dispersate. În teritoriu ocupă suprafața totală de 784,1 ha, adică 23,4 % din total.
Argiloiluvierea, este un proces pedogenetic caracterizat prin acumularea mecanică a
argilei și a fierului într -un orizont in ferior, ca urmare a translocări dintr -un orizont superior. Prin
acest proces se formează orizontul B îmbogățit în argilă (argiloiluvial).

– 29 –
Eroziunea, este un proces prin care particolele de sol de la suprafață sunt îndepărtate
prin acțiunea directă a apei și a vântului, ceea ce duce la diminuarea profilului de sol. Suprafața
totală a solurilor erodate din teritoriu este de 1065,1 ha, adică 31,8 5 din total.
În funcție de intensitatea procesului de eroziune în perimetru se disting următoarele
situații:
– teren uri slab erodate, ocupă suprafața de 335, 9 ha, adică 10,1 % din total și grupeză
unitățile de sol 3,8,11,22 și 23.
– terenuri moderat erodate, ocupă suprafața de 388 ha, adică 11,5 % și grupează unitățile
de sol 16,35 și 36.
– terenuri foarte puternic erodate , ocupă suprafața de 31,9 ha. Adică 1,0 % și grupează
unitățile de sol 34 și 44.
Solurile erodate sunt întâlnite pe versanți moderat și puternic înclinați.
Alunecările, reprezintă deplasarea glavitațională de teren, în care, la provocarea
dezechilibrului m aselor de sol și roci, intervine ca agent principal apa. Suprafața din teritoriu
afectată de alunecări este de 293,5 ha, adică 8,7 %.

3.7. Vegetația și fauna
În întregime teritoriul Dămienești, se încadrează la zona de vegetație pădure. În aceste
păduri p redomină fagul, stejarul asociat însă cu tei, cireș etc.
Vegetația erboasă pușin reprezentată ca urmare a suprafețelor retrase de pajiști, este
întâlnită fie pe versanții puternic înclinați, fie pe fundul văiilor. Pe versanți, în asociație
predomină gramin eele, pajiștea este relativ curată iar în zonele de alunecării covorul ierbos nu
este continu.
Pe fundul văii Rîpas, vegetația dominantă este reprezentată prin specii iubitoare de
umezeală (scirpus, Carex).
Buruienile din culturi sunt în general puțin repr ezentate ca urmare a executării la timp și
de bună calitate a lucrărilor de întreținere. Dintre buruieni cele mai frecvente întâlnite sunt
reprezentate de : mohor, susai și pălămidă. Teritoriul Dămienești, se caracterizează prin grad de
cultivare ridicat ș i prin structură de culturi în cadrul căreia predomină grâul, porumb, cartof și
culturi semincere.
Sub aspectul faunei solului se remarcă o intensă activitate în solurile de tip cernoziom și
cernoziom canbic, pus în evidență de o mare cantitate de cropolit e, tuburi, cornevine. Cea mai
restrâns activitate biologică este la solurile de tip brun luvic, unde este necesar să se administreze
și gunoi de grajd.

– 30 –

PARTEA a II -a
CONTRIBUȚII PROPRII

– 31 –

CAPITOLUL IV
SCOPUL ȘI OBI ECTIVELE STUDIULUI,
MATERIALUL ȘI METOD A DE CERCETARE

4.1. Scopul și obiective studiului
Proiectul de diplomă a avut drept s cop cercetarea influenței fertilizării asupra
unor soiuri de grâu cultivate în condițiile pedoclimatice ale S.C. Romagria S.R.L., Bacău .

Obiective le studiului au fost:
• influența soiului cultivat asupra producției de cariopse la grâul de toamnă;
• efectul fertilizării cu azot și fosfor asupra producției;
• influența fertilizării cu gunoi de grajd asupra producției;
• cuantificarea influen ței interacțiunii factorilor asupra producției.

4.2. Aspecte economico -organizatorice ale S.C. Romagria S.R.L.
S.C. Romagria S.R.L. are codul unic de înregistrare RO975170 , a fost înființată în anul
1992 și este situată în județul Bacău , localitatea Bacă u.
Societatea are are ca domeniu de activitate cultivarea cerealelor (exclusi v orez),
plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de seminte oleaginoase.
Societatea comercială Romagria S .R.L., Bacău, este condusă de dom nul Laurențiu
Baciu, asociat u nic și administrator al firmei.
De profesie inginer agronom, domnul inginer Laurențiu Baciu, absolvent al Facultății de
Agricultură din ca drul U.S.A.M.V. „Ion lonescu de la Brad” lași, a reușit în perioada în care a
lucrat în domeni ul agricol, atât pentr u propria firmă , cât și pentru unități de stat , să acumuleze o
experiență bogată în acest sector de activitate, fiind , în momentul de față , unul dintre cei mai
apreciați specialiști în domeniul agricol din județul Bacău.
S.C. Romagria S .R.L. are în exploat are o suprafață con siderabilă de teren – 1.000 ha,
cea mai mare parte fiind repartizat pe teritoriul comunei Dămienești, fiind una din cele mai mari

– 32 –
exploatații agricole din zonă. Faptul că înce pând cu anul 1992 și până în prezent a reușit men –
ținerea și dezvoltarea acestei afaceri, în condițiile în care sectorul agricol nu a fost sprijinit
suficient de către stat și concurența produselor din import sub venționate a devenit una puternică
și inegală, arată că societatea a fost bine condusă și gestionată, d ovedind un management
performant.
Principalii indicatori financiari ai S.C. Romagria S.R.L. realizați în perioada 2010 -2014
sunt sintetizați în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Indicatori financiari în RON pentru S.C. Romagria S.R.L.
Indicatori din Bilanț 2010 2011 2012 2013 2014
Total active imobilizate 7.927.983 9.069.169 13.443.071 13.720.866 12.712.093
Total active circulante 2.616.351 2.606.569 5.086.527 6.276.866 6.634.795
Stocuri 1.691.629 1.780.268 2.473.012 3.795.346 3.630.941
Casa și conturi 68.662 66.875 129.411 135.095 347.541
Creanțe 856.060 759.426 2.484.104 2.346.425 2.656.313
Capitaluri total 936.399 988.265 1.001.855 295.327 –
Capital social 936.660 936.660 936.660 936.660 936.660
Provizioane – – – – –
Datorii total 9.641.330 10.697.168 15.661.088 17.835.750 17.719.149
Indicatori din Contul de
Profit și Pierdere 2010 2011 2012 2013 2014
Cifra de afaceri 5.565.741 5.749.589 5.377.585 5.563.492 7.636.074
Total venituri 5.424.086 6.819.304 6.482.717 7.436.862 8.098.639
Total cheltuieli 5.330.682 6.784.621 6.464.298 8.143.388 8.599.282
Profit brut 93.404 34.683 18.419 -706.526 -500.643
Profit net 84.777 17.820 13.590 -706.526 -500.643
Număr salariați 30 34 36 36 34

Suprafața exploatată este cultivată cu grâu, rapiță, porumb lot hibrida re și floarea
soarelui. Socie tatea comercială Romagria S.R.L. are dotarea tehnică necesară, dis punând de
utilaje moderne de prelucrat terenul și aplică tehnologii moderne de cultivare a plantelor. Pentru
activitățile de cultivarea plantelor desfășurate î n prezent, firma deține și folosește active
amplasate în ferma aflată în proprietate în localitatea Dămienești, jude țul Bacău.

– 33 –
Printre principalele active deținute de S.C. Romagria S.R.L. se află: ferma în suprafață
de 100.000 mp, situată în localitatea D ămienești, județul Bacău – pe acest te ren fiind amplasate
construcții și accesorii: corp ad ministrativ, atelier mecanic, copertine pentru mașini și utilaje,
depozit carburanți, filtru sanitar și anexe, bazine pentru apă, puțuri pentru apă; tractor Fend c u
plug reversibil cu 5 brazde; tractor John Deere; tractor Deutz -Fahr; combină Deutz -Fahr;
combină Claas Tucano; remorci; grape rotative; combinator complex; cultivatoare; semănători
agricole; mașini de recoltat; mașini de stropit; presă de balotat; plu guri; mașini de împrăștiat
îngrășăminte; instalații ier -bicidat și multe altele. Cu aceste echipamente agri cole proprii, firma
reușește să lucreze la timp terenul, să realizeze lucrările de întreținere și să aplice teh nologia
adecvată cultivării plantelor.

4.3. Materialul și metoda de cercetare
4.3.1. Materialul de cercetare
Soiurile de grâu testate în perioada de experimentare, 2014 -2015 , în cadrul S.C.
Romagria S.R.L., au fost :

Glosa – 2005, INCDA FUNDULEA
Soiul de grâu GLOSA a fost creat la INCDA Fundu lea din combinația hibridă
complexă Delabrad”S”/Dor”S”//Bucur, prin selecție individuală în urma homozigotării rapide
prin sistemul Zea. Plantele hibride F1 cultivate în seră au fost polenizate cu polen de porumb,
obținându -se embrioni haploizi. Aceștia au fost cultivați in vitro , iar plăntuțele obținute au fost
tratate cu colchicină pentru dublarea numărului de cromozomi, obținându -se genotipuri complet
homozigote. Aceasta a asigurat o uniformitate superioară a plantelor acestui soi.
Caracteristici morfolo gice. Soiul Glosa are tufa plantei semierectă, în fază de înfrățire.
Frunza steag are portul semiaplecat după faza de înflorit, iar limbul și teaca au o cerozitate slabă
în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Înălțimea medie a plantei este de 8 5-95 cm,
fiind asemănătoare sau ușor superioară celei a soiurilor Flamura 85 și Fundulea 4. Boabele sunt
de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roșie și, în condiții normale de cultură, au
masa a 1000 de boabe de 42 -43 g și masa hectolitrică de 76-79 kg/hl.
Caracteristici fiziologice . Soiul Glosa este un soi precoce, asemănător cu soiul Flamura
85. Are o bună rezistență la cădere, este rezistent la iernare și la secetă și arșiță și are o rezistență
bună la încolțirea în spic. Soiul Glosa are rez istență mijlocie la rugina brună și este rezistent la
făinare și la actualele rase de rugină galbenă.

– 34 –
Capacitatea de producție . Soiul Glosa a depășit cu 13% producția soiului martor
Flamura 85, în testările multianuale în stațiunile din rețeaua ASAS. Sporu l de producție s -a
datorat, în principal, capacității sale de a forma lanuri mai dese.
Calitatea . Soiul Glosa se caracterizează prin gluten tare, având un indice de
sedimentare asemănător soiurilor Dropia și Flamura 85, dar net superior soiului Fundulea 4.
Conținutul de proteine și volumul pâinii au fost, în medie, asemănătoare cu cele ale soiului
Flamura 85.
Zona de cultură . Soiul Glosa s -a extins rapid în cultură, fiind recomandat cu precădere
pentru zonele de sud, de vest și de est ale țării. De asemenea , soiul Glosa a avut o comportare
bună și în experimentările internaționale, fiind în prezent înregistrat și în Ungaria sub denumirea
de Khungloria .

Otilia – 2013, INCDA FUNDULEA
Soiul de grâu comun de toamnă OTILIA a fost obținut la I.N.C.D.A. Fundulea prin
hibridare sexuată, urmată de selecție individuală repetată în generațiile F2, F3 și F5, din
combinația hibridă F96052G16 -2/FAUR .
Soiul Otilia are tufa plantei semierectă, în faza de înfrățire. Frunza steag are portul
semiaplecat după înflorit. Frunzel e sunt medii ca lungime și lățime și sunt acoperite cu un strat
ceros puțin intens în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Talia medie a plantei este
cuprinsă între 75 și 92 cm, fiind de aceeași înălțime cu cea a soiurilor martor Dropia și Glosa .
Spicul este de culoare albă, semidens, aristat, de formă piramidală, mare și cu poziția
seminutantă la maturitate. Boabele sunt de mărime medie, de formă alungită, de culoare roșie și
au, în condiții optime de cultură, o masă a 1000 de boabe de 43 -45 g ș i o masă hectolitrică de 78 –
80 kg/hl.
Caracteristici fiziologice . Soi precoce (având perioada de vegetatie asemănătoare cu a
soiurilor martor Dropia și Glosa), cu rezistență bună la cădere, iernare, secetă si arșiță. Este
rezistent la rugina galbenă și septorioză și mijlociu de rezistent la actuale rase de rugina brună
și de făinare. Are un nivel mijlociu de rezistență la fuzarioză și o rezistență bună la încolțirea in
spic.
Capacitatea de producție . Testat alături de soiurile martor, Dropia si Glosa, în r ețeaua
ecologică a I.N.C.D.A. Fundulea, în medie pe trei ani (2010 -2012), dar și în testările oficiale din
rețeaua I.S.T.I.S., soiul Otilia s -a dovedit a avea un potențial bun de producție, fiind superior
soiului Dropia cu 9 -14% și soiului Glosa cu 5 -6%. S porurile de producție fiind mai mari în
condiții favorabile de atac al bolilor foliare.

– 35 –
Calitatea . Testările pe o perioadă de cinci ani, pe microprobe de laborator, recoltate atât
din rețeaua ecologică a I.N.C.D.A. Fundulea, cât și a I.S.T.I.S., au scos în evidență că soiul Otilia
are caracteristici foarte bune de calitate, fiind din acest punct de vedere superior soiului Dropia,
soi martor de calitate în testările oficiale ale I.S.T.I.S., dar și soiului Glosa.

Adelina – 2012, SCDA SIMNIC
Tip de grâu de to amnă, planta are un port intermediar la înfrățire. Frecvența plantelor cu
frunza steag recurbată este ridicată. Data înspicatului este medie spre tardivă. Spicul are formă
piramidală, este de culoare albă, scurt spre mediu, lax și aristat, aristele fiind l ungi. Bobul este de
culoare roșie. Caracterul care îl deosebește în mod evident de ceea ce există pe piață la ora
actuală este lungimea mar e a ciocului glumei inferioare.
În medie, în rețeaua ISTIS, a obținut o producție de 7063 kg/ha cu 2% peste Boema, cu
3% peste Dro pia și cu 4% peste Flamura 85. În condițiile de la Șimnic, soiul Adelina a obținut în
medie pe ultimii trei ani o producție de 6541 kg/ha. Talia a avut valori cuprinse între 70 și 78 cm.
Masa hectolitrică a înregistrat valori pe intervalul 77, 6-80,6 kg/hl, toate acestea fiind peste limita
minimă de preluare și anume 76 kg/hl. Din punct de vedere al conținutul de proteină, unul dintre
cele mai importante însușiri de panificație, soiul Adelina a atins 13,1%, înregistrând în mod
frecvent valori pe ste 11%. Indicele glutenic, de fiecare dată peste 35, plasează soiul Adelina în
categoria soiurilor de calitatea I -a.
În rețeaua Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor s -a remarcat în
anii 2008 și 2011 prin producții de peste 1000 0 kg/ha și anume: la Râmnicu Sărat – 10956 kg/ha
în anul 2008 și 10010 kg/ha, la Dâlga – 10013 kg/ha. De asemenea s -a evidențiat prin sporuri de
producție ridicată în raport cu soiul martor Boema : +18% la Târgoviște și la Cogealac; +25% la
Portărești.

Andrada – 2012, SCDA TURDA
Soiul Andrada a fost obținut prin selecție individuală repetată din combinația hibridă
realizată între soiul Dropia și linia T. 57 -90 și face parte din specia Triticum aestivum (L.), ssp.
vulgare (Will.), Host, MacKey, varietatea ferrugineum (Korn.), având spicul roșu, aristat și
bobul roșu. Soiul Andrada formează la sfârșitul înfrățitului o tufă cu portul semierect, cu frunzele
de culoare verde intens. Talia plantelor este mijlocie, apropiată de cea a soiului Dropia, fiind
mult mai scundă decât cea a liniei T. 57 -90. Spicul are marginile paralele, este lax, de mărime
medie sau lungă, de culoare roșie, cu ariste prezente. Bobul este mare, de formă ovoidală și are
culoarea roșie. Masa a 1000 boabe a fost în medie de 47 grame, iar masa hectolitrică de 77 kg/hl.
Soiul a format, în medie, 40 boabe în spic la varianta fertilizată și 34 la varianta nefertilizată și o

– 36 –
densitate de 550 spice/m2. Perioada de vegetație apreciată după numărul de zile de la răsărit până
la maturitate este mijlocie , apropiată de cea a soiului Dropia, fiind în medie de 267 de zile.
Rezistența la iernare este foarte bună, asemănătoare cu cea a soiurilor create la Turda: Arieșan,
Apullum și Dumbrava. Rezistența la cădere este, de asemenea, foarte bună, acesta datorându -se
în mare măsură taliei mai reduse, caracter moștenit de la soiul Dropia. Înfrățirea productivă la
soiul Andrada, reflectată prin numărul de spice la m2, este mai redusă și, de aceea, recomandăm
ca măsură tehnologică utilizarea unui numă r de 600 boabe germinabile/m2.

4.3.2. Metoda de cercetare
Factorii luați în studiu pentru cultura grâu au fost :
Factorul A , soiul cultivat, cuprinde patru gradu ări:
1a
– Glosa (martor) ;
2a
– Otilia ;
3a
– Adelina;
4a
– Andrada .

Factorul B , fertilizarea, cuprinde cinci graduări :
1b
– Nefertilizat (martor) ;
2b
– N32P32;
3b
– N96P96;
4b
– N128Pl28;
5b
– 50 t/ha gunoi .

Lucrările solului s -au efectuat conform cu agrotehnica specifică în funcție de condițiile
anului încat s -a asigurat un pat germinativ cât mai bine pregătit și uniform.
Îngrășămintele s-au aplicat înaintea semănatului, la pregătirea patului germinativ cu o grijă
deosebită pentru uniformitatea distribuției. Gunoiul de grajd fermentat s -a aplicat sub arătură .
Combaterea buruienilor s -a făcut cu erbicidele recomandate, urmărindu -se încadrarea în epoca
optimă de aplicare. Exper iența au fost așezat ă după metoda parcelelor subdivizate în trei repetiții , cu
suprafațab recoltabilă a unei variante de 10 m2.
Producția de boabe în kg pe parcelă, cântărită cu precizie de două zecimale s -a înregistrat
pentru fiecare repetiție. Umiditatea boabelor determinată cu umidometrul, imediat după recoltare și
cântărire s -a înregistrat tot pentru fiecare repetiție.
Ulterior s -a calculat producția corectată la 14 % umiditate, exprimată în kg/ha fără zecimale.
Corectarea s -a facut cu una din formulele :
Producția corect ată (kg/ha) =
.).( , . 8610000)) % 100( /(
pm aparcelei recoltataScampU parcelakgP
 

– 37 –
La probele luate din câmp s -au efectuat determinări în laborator, acestea constând în: masa a
o mie de boabe și masa hectolitrică .
Masa a o mie de boabe s -a determinat prin cânt ărire a 2 probe de 500 boabe extrase din
sacul unde s -a comasat producția tuturor repetițiilor fiecărei variante, înainte de condiționare, pentru a
nu se elimina boabele șiștave, etc.
Masa hectolitrică s -a determinat la o probă medie din fiecare variantă c u balanța hectolitrică.
Interpretarea statistică a rezultatelor de producție s -a realizat pe baza analizei varianței, și
a calculului diferențelor limită.

4.4. Condițiile cimatice din perioada de experimentare
Condițiile agrometeorologice din au fost prel uate de la stația meteorologică Roman .
Aproape toată perioada de studiu ( tabelul 4.1. ) a fost mai caldă decât media multianuală
cu 0,2 -3,9 șC , iar precipitațiile medii lunare au avut atât abateri negative (septembrie 2014 și
mai, iulie, august 2015 cu limi te de 26,6 -61,9 mm), cât și pozitine (decembrie 2014 și martie,
iunie 2015 cu limite de 20,2 -51,7 mm).
Tabelul 4. 2.
Temperaturile medii ale aerului (șC) și suma precipitațiilor lunare (mm)
în anul perioada 1 septembrie 2014 – 30 noiembrie 2015
Anul agric ol 2014 -2015
Luna Temperaturi – 0C Precipitatii – mm
Normala Inregist. Difer. Normala Inregistr. Difer.
Septembrie 13,9 15,6 + 1,7 28,4 1,8 – 26,6
Octombrie 9,1 8,8 + 0,3 32,8 41,4 + 8,6
Noiembrie 3,0 3,2 + 0,2 28,6 27,4 – 1,2
Decembrie – 1,8 – 0,9 + 0,9 27,3 52,4 + 25,1
Ianuarie – 4,1 – 1,4 + 2,7 21,8 36,8 + 15,0
Februarie – 2,5 – 1,9 + 0,6 19,5 29,8 + 10,3
Martie 2,2 3,4 + 1,2 24,6 44,8 + 20,2
Aprilie 9,2 9,7 + 0,3 48,1 44,2 – 3,9
Mai 15,1 16,8 + 1,7 68,7 6,8 – 61,9
Iunie 18,5 19,5 + 1,0 87,3 35,6 +51,7
Iulie 19,4 22,8 + 2,4 80,0 52,6 – 27,4
August 19,0 21,7 + 2,7 60,8 32,6 – 28,2
Anul agricol 2015 -2016
Luna TEMPERATURA 0C PRECIPITATII l /m2
Normala Inregist. Difer. Normala Inregistr. Difer.
Septembrie 13,9 17,8 + 3,9 28,4 26,2 – 2,2
Octombrie 9,1 8,6 – 0,5 32,8 40,4 + 7,6
Noiembrie 3,0 5,4 + 2,4 28,6 35,0 + 6,4

– 38 –

CAPITOLUL V
REZULTATELE STUDIULUI PRIVIND INFLUENȚA
FERTILIZĂRII ASUPRA UNOR SOIURI DE GRÂU
ÎN CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE ALE
S.C. ROMAGRIA S.R.L., BACĂU

5.1. Influenț a soiului cultivat asupra producției de cariopse
Din analiza rezultatelor obținute în cadrul S.C. Romagria S.R.L., Bacău , în anul 2014, la
cultura grâului de toamnă au fost obținute producții cuprinse între 3606 kg/ha la soiul Glosa
(marianta martor) și 5 940 kg/ha la soiul Adelina, variantă la care a fost obținută și diferența
foarte semnificativă. Și în cazul soiurilor Otilia și Andrada au fost obținute diferențe asigurate
statistic, dar, doar semnificative și distinct semnificative ( tabelul 5.1.; figura 5.1.).

Tabelul 5.1.
Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2014
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha %
a1 – Glosa (mt) 3606 Mt. 100 Mt.
a2 – Otilia 4879 1273 135,3 *
a3 – Adelina 5940 2334 164,7 ***
a4 – Andrada 5340 1734 148,1 **
DL 5% = 945
DL 1% = 1355
DL 0,1% = 2157

În anul 2015 ( tabelul 5.2.; figura 5.2. ), producțiile au variat între 3432 kg/ha la soiul
Glosa (marianta martor) și 5059 kg/ha la soiul Adelina. Diferențe asigurate din punc t de vedere
statistic, față de varianta martor, au foat obținute numai în cazul soiurilor Adelina și Andrada.
Aceste diferențe au fost semnificative.

– 39 –

Figura 5.1. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2014

Tabelul 5.2.
Influe nța soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha %
a1 – Glosa (mt) 3432 Mt. 100 Mt.
a2 – Otilia 3620 187 105,5
a3 – Adelina 5059 1626 147,4 *
a4 – Andrada 4911 1478 143,1 *
DL 5% = 1051
DL 1% = 1694
DL 0,1% = 2554

Figura 5. 2. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în anul 2015

– 40 –
În medie, în perioada 201 4-2015 au fost obținute următoarele producții de cariopse:
3519 kg/ha la varianta martor, soiul Glosa, 4250 kg/ha la soiul Otilia, 5500 kg/ha la soiul
Adelina și 5125 kg/ha la soiul Andrada. Deși diferențele față de varianta martor au fost de 20,7 –
56,3%, au avut semnificație (distinct semnificative) numai în cazul soiurilor Adelina și Andrada
(tabel ul 5.3.; figura 5.3. ).
Tabelul 5.3.
Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha %
a1 – Glosa (mt) 3519 Mt. 100 Mt.
a2 – Otilia 4250 730 120,7
a3 – Adelina 5500 1980 156,3 **
a4 – Andrada 5125 1606 145,6 **
DL 5% = 998
DL 1% = 1525
DL 0,1% = 2356

Figura 5. 3. Influența soiului cultivat asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015

5.2. Influența fertilizării asupra producției de cariopse
Analizând influența fertilizării asupra producției de cariopse la cultura grâului de
toamnă, în cadrul S.C. Romagria S.R.L., Bacău , în anul 2014, au fost obținute producții cuprinse
între 2808 kg/ha la varianta nefertilizată (marianta martor) și 6111 kg/ha la varianta fertilizată cu
50 t/ha gunoi de grajd . Diferențele obținute au variat între 57,6 -117,6%, iar din punct de vedere
statistic au fost foarte semnificative (tabelul 5. 4.; figura 5. 4.).

– 41 –
Tabelul 5.4.
Influența fertilizării asupra producției de cari opse în anul 2014
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha %
b1 – N0P0 (mt) 2808 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 4426 1619 157,6 ***
b3 – N96P96 5478 2670 195,1 ***
b4 – N128P128 5886 3079 209,7 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6111 3303 217,6 ***
DL 5% = 659
DL 1% = 948
DL 0,1% = 1240

Figura 5.4. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2014

În anul 2015, din influența fertilizării asupra producției de cariopse la cultura grâului de
toamnă, au reieșit pro ducții cuprinse între 3174 kg/ha la varianta nefertilizată (marianta martor)
și 5110 kg/ha la varianta fertilizată cu 50 t/ha gunoi de grajd . De această dată, diferențele
obținute față de varianta martor, nefertilizată, au variat între 25,0 -61,1% și au fos t foarte
semnificative numai în cazul variantelor fertilizate cu N 128P128 și cu 50 t/ha gunoi de grajd
(tabelul 5. 5.; figura 5. 5.). La variantele fertilizate cu N 128P128 și cu N 128P128 diferențele obținute
față de martor au fost semnificative.
În medie, în perioada 201 4-2015 au fost obținute următoarele producții de cariopse:
2991 kg/ha la varianta martor, fertilizat cu N 0P0, 4196 kg/ha la varianta fertilizată cu N 32P32,
4852 kg/ha la varianta fertilizată cu N 96P96 și 5343 kg/ha la varianta fertilizată cu N 128P128. La

– 42 –
varianta fertilizată cu 50 t/ha gunoi de grajd a fost realizată o producție de cariopse de 5610
kg/ha (tabelul 5. 6.; figura 5. 6.).
Tabelul 5.5.
Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferen ța Semnificația kg/ha %
b1 – N0P0 (mt) 3174 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 3966 792 125,0 *
b3 – N96P96 4227 1053 133,2 *
b4 – N128P128 4800 1626 151,2 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 5110 1936 161,0 ***
DL 5% = 753
DL 1% = 1105
DL 0,1% = 1447

Figura 5.5. Influența fertilizării asupra producției de cariopse în anul 2015

Tabelul 5.6.
Influența fertilizării asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha %
b1 – N0P0 (mt) 2991 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 4196 1205 140,3 **
b3 – N96P96 4852 1862 162,2 ***
b4 – N128P128 5343 2352 178,6 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 5610 2620 187,6 ***
DL 5% = 706
DL 1% = 1027
DL 0,1% = 1344

– 43 –

Figura 5.6. Influența fertilizării asup ra producției de cariopse în perioada 2014 -2015

5.3. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra producției
de cariopse
În cadrul S.C. Romagria S.R.L., Bacău , în anul 2014, la interacțiunea dintre soiul
cultivat și varianta de fe rtilizare aplicată au fost obținute diferențe față de varianta martor, soiul
Glosa nefertilizat, cuprinse între 20,6% ( soiul Otilia nefertilizat ) și 247,0% (soiul Adelina
fertilizat cu 50 t/ha gunoi de grajd ). Cu excepția variantei reprezentate de soiul Ot ilia nefertilizat,
unde diferența obținută față de varianta martor a fost nesemnificativă, la toate celelalte variante
au fost obținute diferențe asigurate din punct de vedere statistic. Totuși, din analiza datelor
obținute, s -au remarcat soiurile Otilia, Adelina și Andrada fertilizate cu NP cuprinse între 32 -128
kg/ha substanță activă sau cu 50 t/ha gunoi de grajd, cazuri în care diferențele obținute față de
varianta martor au fost foarte semnificative ( tabelul 5.7. )
Tendința generală a fost de creștere a producției de cariopse obținute odată cu creșterea
cantității de îngrășăminte minereale, pe bază de azot și fosfor, aplicate ( figura 5.7. ). Astfel
valorile coeficientului de regresie în cazul celor patru soiuri de grâu studiate au fost cuprinse
între 0,943 -0,997, valori mari, cu semnificație statistică în cazul soiurilor Glosa, Otilia și
Adelina.
Din datele obținute se mai poate observa că la doze mai de fertilizanți, ce depășesc 96 –
128 kg/ha substanță activă producția de cariopse, la cultura de grâu, are tendința de stabilizare.

– 44 –
Tabelul 5.7.
Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare
asupra producției de cariopse în anul 2014
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha % a1 – Glosa (mt) b1 – N0P0 (mt) 2168 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 3178 1010 146,6 *
b3 – N96P96 4066 1898 187,5 **
b4 – N128P128 4210 2042 194,2 **
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 4410 2242 203,4 ** a2 – Otilia b1 – N0P0 2614 446 120,6
b2 – N32P32 3978 1810 183,5 **
b3 – N96P96 5618 3450 259,1 ***
b4 – N128P128 5974 3806 275,6 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6212 4044 286,5 *** a3 – Adelina b1 – N0P0 3350 1182 154,5 **
b2 – N32P32 5230 3062 241,2 ***
b3 – N96P96 6316 4148 291,3 ***
b4 – N128P128 7282 5114 335,9 ***
b5 – 50 t/ha guno i de grajd 7524 5356 347,0 *** a4 – Andrada b1 – N0P0 3098 930 142,9 *
b2 – N32P32 5318 3150 245,3 ***
b3 – N96P96 5910 3742 272,6 ***
b4 – N128P128 6078 3910 280,4 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6296 4128 290,4 ***
DL 5% = 825
DL 1% = 1146
DL 0,1% = 2453

Figura 5. 7. Corelația dintre doza de fertilizant și producția de cariopse în anul 2014

– 45 –
În anul 2015, la interacțiunea dintre soiul cultivat și varianta de fertilizare aplicată au
fost obținute diferențe față de varianta martor, s oiul Glosa nefertilizat, cuprinse între 21,6%
(soiul Glosa fertilizat cu N32P32) și 133,9% (soiul Adelina fertilizat cu 50 t/ha gunoi de grajd ).
Chiar dacă producțiile obținute au fost mai reduse decât în anul 2014, diferențele dintre variante
nu au fost a tât de mari, la multe dintre ele fiind fără semnificație din punct de vedere statistic .
Totuși, din analiza datelor obținute, s -au remarcat soiurile Adelina și Andrada fertilizate cu NP
cuprinse între 32 -128 kg/ha substanță activă sau cu 50 t/ha gunoi de g rajd, cazuri în care
diferențele obținute față de varianta martor au fost foarte semnificative ( tabelul 5. 8.)
Asemănător cu anul 2014, în anul 2015 tendința generală a fost de creștere a producției
de cariopse obținute odată cu creșterea cantității de îngr ășăminte minereale, pe bază de azot și
fosfor, aplicate ( figura 5. 8.). Astfel valorile coeficientului de regresie în cazul celor patru soiuri
de grâu studiate au fost cuprinse între 0, 867-0,966, valori mari, cu semnificație statistică doar în
cazul soiu lui Glosa .

Tabelul 5.8.
Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare
asupra producției de cariopse în anul 2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha % a1 – Glosa (mt) b1 – N0P0 (mt) 2633 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 3201 568 121,6
b3 – N96P96 3516 882 133,5
b4 – N128P128 3744 1111 142,2 *
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 4068 1434 154,5 ** a2 – Otilia b1 – N0P0 3225 592 122,5
b2 – N32P32 3412 779 129,6
b3 – N96P96 3555 922 135,0
b4 – N128P128 3821 1188 145,1 *
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 4085 1452 155,1 ** a3 – Adelina b1 – N0P0 3408 774 129,4
b2 – N32P32 4675 2042 177,5 ***
b3 – N96P96 4924 2290 187,0 ***
b4 – N128P128 6127 3494 232,7 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6160 3527 233,9 *** a4 – Andrada b1 – N0P0 3430 796 130,2
b2 – N32P32 4576 1943 173,8 ***
b3 – N96P96 4915 2281 186,6 ***
b4 – N128P128 5507 2873 209,1 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6127 3494 232,7 ***
DL 5% = 951
DL 1% = 1360
DL 0,1% = 1657

– 46 –

Figu ra 5. 8. Corelația dintre doza de fertilizant și producția de cariopse în anul 2015

În cadrul S.C. Romagria S.R.L., Bacău , în perioada 2014 -2015, la interacțiunea dintre
soiul cultivat și varianta de fertilizare aplicată au fost obținute diferențe față de varianta martor,
soiul Glosa nefertilizat, cuprinse între 21,6% (soiul Otilia nefertilizat) și 133,9% (soiul Adelina
fertilizat cu 50 t/ha gunoi de grajd ). Cu excepția variantelor reprezentate soiul Glosa fertilizat cu
N32P32 și de soiurile Otilia și Andr ada nefertilizate, unde diferența obținută față de varianta
martor a fost nesemnificativă, la toate celelalte variante au fost obținute diferențe asigurate din
punct de vedere statistic. Totuși, din analiza datelor obținute, s -au remarcat soiurile Adelina și
Andrada fertilizate cu NP cuprinse între 32 -128 kg/ha substanță activă sau cu 50 t/ha gunoi de
grajd, cazuri în care diferențele obținute față de varianta martor au fost foarte semnificative
(tabelul 5.9. )
În perioada de studiu, 2014 -2015, tendința gene rală a fost de creștere a producției de
cariopse obținute odată cu creșterea cantității de îngrășăminte minereale, pe bază de azot și
fosfor, aplicate ( figura 5.9. ). Astfel valorile coeficientului de regresie în cazul celor patru soiuri
de grâu studiate au fost cuprinse între 0, 931-0,998, valori ridicate , dar cu semnificație statistică
doar în cazul soiu rilor Glosa și otilia .
Din datele obținute se mai poate observa că la doze mai mari de îngrășăminte minerale,
ce depășesc 96 -128 kg/ha substanță activă, pr oducția de cariopse, la cultura de grâu, nu mai are
creșter atât de mari, tendința fiind de stabilizare.

– 47 –
Tabelul 5.9.
Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare
asupra producției de cariopse în perioada 2014 -2015
Varianta Producția
(kg/ha) Diferența Semnificația kg/ha % a1 – Glosa (mt) b1 – N0P0 (mt) 2401 Mt. 100 Mt.
b2 – N32P32 3190 789 132,9
b3 – N96P96 3791 1390 157,9 **
b4 – N128P128 3977 1577 165,7 **
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 4239 1838 176,6 ** a2 – Otilia b1 – N0P0 2920 519 121,6
b2 – N32P32 3695 1294 153,9 **
b3 – N96P96 4587 2186 191,1 ***
b4 – N128P128 4898 2497 204,0 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 5149 2748 214,5 *** a3 – Adelina b1 – N0P0 3379 978 140,7 *
b2 – N32P32 4953 2552 206,3 ***
b3 – N96P96 5620 3219 234,1 ***
b4 – N128P128 6705 4304 279,3 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6842 4441 285,0 *** a4 – Andrada b1 – N0P0 3264 863 136,0
b2 – N32P32 4947 2546 206,1 ***
b3 – N96P96 5412 3012 225,5 ***
b4 – N128P128 5792 3392 241,3 ***
b5 – 50 t/ha gunoi de grajd 6212 3811 258,7 ***
DL 5% = 888
DL 1% = 1253
DL 0,1% = 2055

Figura 5. 9. Corelația dintre doza de fertilizant și producția de cariopse
în perioada 2014 -2015

– 48 –

5.4. Influența interacțiunii dintre soiul cultivat și fertilizare asupra eficien ței
economice la cultura grâul ui de toamnă

În cadrul S.C. Romagria S.R.L. calculul eficienț ei economice a reliefat faptul că cele ma i
mari costuri de producție s-au înregistrat în cazul variante lor fertilizate cu 50 t/ha gunoi de grajd ,
iar cel mai mare profit brut afost obținut la varianta a3b5 – soiul Adelina fertilizat cu 50 t/ha gunoi
de grajd , de 2089 lei/ha îar cea mai mare rată a profitului a fost obținută la varianta a3b2 – soiul
Adelina fertilizat cu N32P32, de 128,1% (tabelul 5.10).
Eficiența economică a fo st calculată după cum urmează:
Cheltueli tot ale (Ct), cu relația:
Ct = Cf + Cs , în care:
Cf – cheltuieli tehnologice fixe (lei/ha);
Cs – reprezintă suma cheltuielilor efectuate pentru factorii utilizați (lei/ha );
Venitul net (Vn), după relația:
Vn (lei) = (Pv x Qt) – Ct, în care:
Pv = prețul de vânzare ( lei/kg );
Qt – producția totală (kg ).
Ct = Cheltueli tot ale (lei/kg );
Rata rentabilității , cu relația:
R (%) = (Vn/Ct)x100

Tabelul 5. 10.a.
Eficiența economică în cadrul S.C. Romagria S.R.L. în perioada 2014 -2015
Varianta Producți
a (kg/ ha) Preț
vânzare
(lei/kg ) Venit
total
(lei/ha ) Cheltueli
totale
(lei/ha ) Veni tul
net
(lei/ha ) Rata
profitului
(%) a1 – Glosa (mt) b1 – N0P0 (mt) 2401 0,7 1681 1200 481 40,1
b2 – N32P32 3190 0,7 2233 1520 713 46,9
b3 – N96P96 3791 0,7 2654 2160 494 22,9
b4 – N128P128 3977 0,7 2784 2480 304 12,3
b5 – 50 t/ha
gunoi de grajd 4239 0,7 2967 2700 267 9,9 a2 – Otilia b1 – N0P0 2920 0,7 2044 1200 844 70,3
b2 – N32P32 3695 0,7 2587 1520 1067 70,2
b3 – N96P96 4587 0,7 3211 2160 1051 48,7
b4 – N128P128 4898 0,7 3429 2480 949 38,3
b5 – 50 t/ha
gunoi de grajd 5149 0,7 3604 2700 904 33,5

– 49 –

Tabelul 5. 10.b.
Eficiența economică în cadrul S.C. Romagria S.R.L. în perioada 2014 -2015
Varianta Producți
a (kg/ ha) Preț
vânzare
(lei/kg ) Venit
total
(lei/ha ) Cheltueli
totale
(lei/ha ) Veni tul
net
(lei/ha ) Rata
profitului
(%) a3 – Adelina b1 – N0P0 3379 0,7 2365 1200 1165 97,1
b2 – N32P32 4953 0,7 3467 1520 1947 128,1
b3 – N96P96 5620 0,7 3934 2160 1774 82,1
b4 – N128P128 6705 0,7 4694 2480 2214 89,3
b5 – 50 t/ha
gunoi de grajd 6842 0,7 4789 2700 2089 77,4 a4 – Andrada b1 – N0P0 3264 0,7 2285 1200 1085 90,4
b2 – N32P32 4947 0,7 3463 1520 1943 127,8
b3 – N96P96 5412 0,7 3788 2160 1628 75,4
b4 – N128P128 5792 0,7 4054 2480 1574 63,5
b5 – 50 t/ha
gunoi de grajd 6212 0,7 4348 2700 1648 61,1

– 50 –

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Scopul cercetărilor efectuate în perioada 2014 -2015 a fost reprezentat de studiul
influenței fertilizării asupra unor soiuri de grâu cultivate în condițiile pedoclimatice ale S.C.
Romagria S.R.L., Bacău , iar principalele obiect ive au fost reprezentate de analiza : influenței
soiului cultivat asupra producției de cariopse la grâul de toamnă; efectului fertilizării cu azot și
fosfor asupra producției; influenței fertilizării cu gunoi de grajd asupra producției; influenței
interacți unii factorilor asupra producției.
În perioada de experimentare au fost cultivate 4 soiuri grâu: soiul Glosa înregistrat în
anul 2005 la INCDA Fundulea (varianta martor) , soiul Otilia înregistrat în anul 2013 la INCDA
Fundulea, soiul Adelina înregistrat î n anul 2012 la SCDA Simnic și soiul Andrada înregistrat în
anul 2012 la SCDA Turda.
Analizând influența soiului de grâu cultivat asupra producției de cariopse, în perioada
2014 -2015 au fost obținute următoarele producții: 3519 kg/ha la varianta martor, soi ul Glosa,
4250 kg/ha la soiul Otilia, 5500 kg/ha la soiul Adelina și 5125 kg/ha la soiul Andrada. Deși
diferențele față de varianta martor au fost de 20,7 -56,3%, au avut semnificație (distinct
semnificative) numai în cazul soiurilor Adelina și Andrada.
În medie, în perioada 2014 -2015, din analiza influenței fertilizării asupra producției de
cariopse au rezultat următoarele producții: 2991 kg/ha la varianta martor, fertilizat cu N 0P0, 4196
kg/ha la varianta fertilizată cu N 32P32, 4852 kg/ha la varianta fertilizată cu N 96P96 și 5343 kg/ha la
varianta fertilizată cu N 128P128. La varianta fertilizată cu 50 t/ha gunoi de grajd a fost realizată o
producție de cariopse de 5610 kg/ha. Diferențele obținute între variantele fertilizate și varianta
martor, nefertilizat ă, au variat între 40,3 -87,6%, iar din punct de vedere statistic au fost
semnificative sau foarte semnificative.
În cadrul S.C. Romagria S.R.L., Bacău , în perioada 2014 -2015, la interacțiunea dintre
soiul cultivat și varianta de fertilizare aplicată au fost obținute diferențe față de varianta martor,
soiul Glosa nefertilizat, cuprinse între 21,6% (soiul Otilia nefertilizat) și 133,9% (soiul Adelina
fertilizat cu 50 t/ha g unoi de grajd ). Cu excepția variantelor reprezentate soiul Glosa fertilizat cu
N32P32 și de soiurile Otilia și Andrada nefertilizate, unde diferența obținută față de varianta
martor a fost nesemnificativă, la toate celelalte variante au fost obținute dife rențe asigurate din
punct de vedere statistic. Totuși, din analiza datelor obținute, s -au remarcat soiurile Adelina și

– 51 –
Andrada fertilizate cu NP cuprinse între 32 -128 kg/ha substanță activă sau cu 50 t/ha gunoi de
grajd, cazuri în care diferențele obținute față de varianta martor au fost foarte semnificative .
În perioada de studiu, 2014 -2015, tendința generală a fost de creștere a producției de
cariopse obținute odată cu creșterea cantității de îngrășăminte minereale, pe bază de azot și
fosfor, aplicate. As tfel valorile coeficientului de regresie în cazul celor patru soiuri de grâu
studiate au fost cuprinse între 0,931 -0,998, valori ridicate, dar cu semnificație statistică doar în
cazul soiurilor Glosa și otilia.
Din datele obținute se mai poate observa că la doze mai mari de îngrășăminte minerale,
ce depășesc 96 -128 kg/ha substanță activă, producția de cariopse, la cultura de grâu, nu mai are
creșter atât de mari, tendința fiind de stabilizare.
Utilizarea în cultură de soiuri de grâu zonate, productive , pre cum și folosirea de
îngrășăminte complexe minerale și organice , pentru obținerea de producții mai mari, reprezintă
principala recomandare ce se desprinde în urma studiului efectuat.

– 52 –

BIBLIOGRAFIE

1. Anureet K., Pannu R. K., Buttar G. S., 2010 – Spitting of nitrogen dose affects yield
and net returns in wheat ssown on different dates, Indian Journal Ecology, vol.37,nr. 1, p.
18-22.
2. Axinte M., Antonescu M., Moglan C., 2005 – Influența combaterii chimice a
buruienilor asupra producției grâului de toamnă. Cercetări agronomice în Moldova.
3. Axinte M., Roman Gh. V., Borcean I., Muntean L.S., 2006 – Fitotehnie , Ed. ”Ion
Ionescu de la Brad”, Iași.
4. Axinte M., Robu T., Zaharia M., Moglan C., Ghi țău Carmen, 2009 – Researches of
the effects of soil improvement by fertilization on the quality of winter wheat. Proceding
of the 33 rd International Conference on Environmental Enginering and Management .
ICEM 05 – Tulcea. Environmental Enginering and Man agement Jurnal. ISSN 15829596,
Vol 7, Nr. 6, c.p. 40.
5. Bandici G.E., 1997 – Contribuții la stabilirea influenței premergătoarei și a fertilizării
asupra dinamicii acumulării biomasei, la grâul de toamnă, cultivat pe soluri cu exces
temporar de umiditate, în centrul Câmpiei de Vest a României. Teză de doctorat,
U.S.A.M.V. Cluj Napoca.
6. Burlacu G., Crăciun V., 1987 – Fertilizarea cerealelor de toamnă , Cereale și plante
tehnice, nr. 10, p. 18 -24.
7. Cotuna Otilia, Popescu Gh., Petrescu Irina, Micluța Dan, 2006 – Comportarea unor
soiuri de grâu de toamnă la atacul ciupercii Blumeria graminis f.sp. tritici (d.c.) speer
care cauzează boala numită făinare, Lucrări științifice: Agricultură, Agricultural
Sciences secțiunea a 6 -a Plant protection within integrated producti on, nr. 38 , p.421 -426.
8. Hera C. și colab., 1973 – Modificarea compoziției chimice și a calității recoltei de grâu
sub influența fertilității de lungă durată , An. I.C.C.P.T. Fundulea, 39, B, p. 219 -226.
9. Hera Cr., Burlacu Gh., Stan Silvia, 1980 – Eficiența în grășămintelor cu azot și a
resturilor vegetale la grâu într -o experiență de lngă durată, Analele I.C.C.P.T. Fundulea,
vol. XLVI, p.167 -178.
10. Hera C., Eliade G., Ghinea L., Popescu Ana, 1984 – Asigurarea azotului necesar
culturilor agricole , Ed. Ceres, Bucur ești.
11. Hera C., Mihăilă V., Crăciun V., 1984 – Folosirea îngrășămintelor pentru realizarea
unor producții mari și constante, Cereale și plsnte tehnice, nr. 11, p. 8 -12.
12. Hera C., Chirița Valeria, Ghinea L., 1987 – Probleme de agr ofitotehnie teoretică și
aplicată , 8, 2, p. 135 -153.
13. Herzog F., Richner W., 2005 – Evaluation des mesures écologiques. Domaines de
l’azote et du phosphore, Cahier de la FAL 52, p.132.

– 53 –
14. Keim D.L., Kronstad W.E., 1979 – Drougt resistance and dryland adaptatio n in winter
wheat . Crop Science, vol. 19, nr. 5, p. 74 -576.
15. Muntean L.S., Borcean I., Axinte M., Roman G., 1995 – Fitotehnie, Ed. Didactică și
Pedagogică, București.
16. Mogârzan Aglaia, Robu T., Zaharia M., 2010 – Fitotehnie – Îndrumător pentru lucrări
pract ice. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 160p.
17. Năstase D., Surăianu V., Gutium G., 2001 – Contribuții privind zonarea noilor
genotipuri de grau de toamna ca sursa de crestere a durabilitatii sistemelor agricole din
Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Su d – Est. Lucrări Științifice USAMV Iași, Seria
Agronomie Volumul 44.
18. Remenescu G., Povarnă F., Ceaușu C., Iancu D., Popescu Carmen, 1987 – Influența
îngrășămintelor asupra producției principalelor culturi agricole pe luvisolul albic de la
Albota, Probl. ag rofit. teor. aplic ., IX; 1:17 -30.
19. Roman G.V., Tabără V., Robu T., Pîrșan P., Ștefan M., Axinte M., Morar G.,
Cernea S., 201 1 – Fitotehnie – Vol. I – Cereale și leguminoase pentru boabe . Editura
Universitară, București.
20. Roman G.V., Morar G., Robu T., Ștefan M., Tabără V., Axinte M., Borcean I.,
Cernea S., 2012 – Fitotehnie – Vol. II – Plante tehnice, medicinale si aromatice . Editura
Universitară, București.
21. Rusu C. și colab., 2001 – Efectul fertilizării îndelungate asupra producției de grâu pe un
cernoziom t ipic și pe un sol luvic din Podișul Moldovenesc. I E xperiențe cu doze de azot
și cu variante fertilizate agro -mineral. Cercet. Agr. în Moldova, anul XXXIV, vol 3 -4.
22. Sipoș Gh. și colab ., 1988 – Densitatea optimă a plantelor agricole , Ed. Ceres, București.
23. Zaharia M., Mogârzan Aglaia, Robu T., 2011 – Fitotehnie – Lucrări de laborator. Ed.
„Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 234p.
24. Zaharia M., 2011 – Tehnologia culturilor de câmp. Editura „Ion Ionescu de la Brad”,
Iași, 174 p.
25. *** FAO, 201 6 – disponibil on -line la: http://faostat3.fao.org/download/Q/QC/E .
26. *** wikimedia.org, 201 6 – https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Damienesti_jud
_ Bacau.png