VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [631464]

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: EXPERTIZA PE FILIERA PRODUSELOR
ALIMENTARE

PROIECT DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Conf. U niv. Viorel Cezar Floriștean

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
„ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: EXPERTIZA PE FILIERA PRODUSELOR
ALIMENTARE

ROLUL SISTEMULUI RAPID DE ALERTĂ ÎN
GESTIONAREA CRIZELOR ÎN INDUSTRIA
ALIMENTARĂ

Coordonator științific,
Conf. Univ. Viorel Cezar Floriștean

Absolvent: [anonimizat]

2017, IAȘI

3

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………… …………………………5
CAPITOLUL 1. SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOLUȚIEI
SISTEMULUI RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN………………… ………… ………………7
CAPITOLUL 2. SISTEMUL RAPID DE ALERTĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF)………………… ………………………………………………… …………………..11
2.1. Ce înseamnă SRAAF ………………………. ……………………………………11
2.2. Ce prevede acesta…. ……… ……………………………………………………..11
2.3. Componența sistemului în România……………………………………………12
2.4. Rolul A NSVSA în cadrul sistemului…………………………………………….12
2.5. SRAAF se a plică…………………………………………………………………12
2.6. Regulile de bază pentru inițierea unei activități specifice SRAAF… …..……13
2.7. Măsuri luate în cazur i de urgență………………………………………………13
CAPITOLUL 3. LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ…… ………………………………………..15
3.1. Obiect ive generale ………………………………………………………………15
3.2. Protecția intereselor c onsumatorilor……………………………………………15
3.3. Cerințe referitoare la siguranța p roduselor alimentare……………………….16
3.4. Responsabil ități………………………………… ..………………………………17
CAPITOLUL 4. TEMEIUL JURIDIC Ș I FUNCȚIONAREA SRAAF……………………..18
4.1. Temei juri dic………………………………………………………………………18
4.2. Membri i……………………………………………………………………………18
4.3. Informații care trebuie notificate………………………………………………..19
4.4. Diferite tipuri de notificări SRAAF…… ………………………………………….20
4.5. Informațiile furnizate ță rilor terțe……… .……………………………………….20
CAPITOLUL 5. SRAAF : BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDURI PENTRU
NOTIFICĂRI……… ……………………… .…………………………………………………..21

4
5.1. SRAAF : Note istorice și procedurile de notifica re curente…….. ……………23
CAPITOLUL 6. EVALUAREA SISTEMULUI PRIVIND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII……………………………………………… ………………………………27
6.1. Scop……………………………………………………………… ………………..27
6.2. Domeniul de aplicare……………………… .…………………… ..……………. 27
6.3. Produsele vizate…………………………………………………… ..…………..27
6.4. Operatorii vizați……………………………………………………… ..…………28
6.5. Aplicabilitatea trasabilității în ceea ce privesc produsele alimentare provenite
din țări terțe………………………………… .……………………………………… ..………..28
6.6. Ceințe în materie de trasabilitate aplicabile produselor alimentare de origine
nonanimală l a import……………………………………………………………… ………….29
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea date lor privind trasabilitatea……..30
6.8. Descrierea pro cedurii……………………………………………………………30
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL 7. DESCRIEREA CA DRULUI ORGANIZATORIC………………………..33
CAPITOLUL 8. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII. Studiul de caz…… …………34
8.1. Scopul și obiectivele lucrării……………….…………………………… ..……..34
8.2. Studiul de caz……………………………………………………………… .……35
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………… ……………………………………………45
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………….46

5

INTRODUCERE

Sistemul rapid de alertă , a devenit unul dintre cele mai importante instrumente ,
de siguranță , din sectorul alimentar și al hranei pentru animale și, prin urmare, este
adesea prezentată ca una dintre marile povești de succes ale abordării integrate a UE
privind siguranța alimentară (Barbara Klaus and all, 2010).
Având în vedere importanța acestui mecanism, pentru a asigura un nivel ridicat
de prot ecție a sănătății, acest proiect oferă o imagine de ansamblu asupra temeiului
juridi c al s istemului de alertă rapid pentru alimente și h rană pentru animale și arată
modul în care funcți onează acest sistem în practică.
De asemenea, urmărește istoria acestui sistem încă de la începuturile sale și
oferă o viziune asupra modului în care se poate dezvolta în următorii ani (Diana Banati
și Barbara Klaus, 2010).
Alimentele reprezintă orice substanță sau produs , indiferent dacă este prelucrat
sau nu, d estinat sau prevăzut în mod rezonabil d e a fi ingerat de către oameni.
În 2009, responsabilul pentru sănătate, doamna Androulla Vassilio u, a subliniat
faptul că acest s istem rapid de alertă este un instrument esen țial pentru asigurarea
siguranței alimentare în Europa, permițând schimbul de informații, într -un timp real.
Acest sistem rapid de alertă, permite schimbul de informații rapid și eficient între
Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje în statele
membre, EFSA și alte organizații.
Prin urmare, acest sistem permite măsuri lor de sig uranță, să fie luate rapid și
eficient, cu scopul de a e vita riscurile de siguranță alimentară înainte ca acestea să
poată ajunge la consumatori.
Prin facilitarea acestui sistem de a avea un schimb rapid de inf ormații între
membrii săi, SRAAF a devenit un instrument fundamental pentru garantarea unui nivel
ridicat de protecție a sănătății umane și a interesului consumatorilor în ceea ce privește
produsele alim entare și hrană pentru animale, c are este unul dintre pri ncipalele

6
obiective ale legislaț iei europene în domeniul alimentar (Barbara Klaus și Diana Banat i,
2010).
Regulamentul (CE) nr 178/2002 stabilește principiile generale care
reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguran ța
acestora , în special, la nivel comunitar și na țional.
Pentru a permite îndeplinirea cu maximă eficiență a atribuțiilor de monitorizare a
riscurilor, Autoritatea primește orice mesaj transmis prin sistemul rapid de alertă. Ea
analizează conținutul acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și statelor membre orice
informație sol icitată în vederea analizării riscurilor (articolul 35 din Regulamentul (CE)
nr 178/2002).
Fără a aduce atingere altor elemente din legislația comunitară, statele membre
notifică de îndată Comisia prin sistemul rapid de alertă :
 orice măsură pe care au adoptat -o pentru a restricționa introducerea pe piață
sau pentru a determina retragerea de pe piață sau returnarea produselor
alimentare sau a hranei pentru animale, în vederea protejării sănătății umane,
necesitând o acțiune rapidă ;
 orice recomandare sau acord cu operatori profesioniști, cu scopul de a prveni,
limita sau impunerea unor condiții specifice pentru introducerea pe piață sau
eventuala folosire a produselor alimentare și hranei pentru animale din cauza
unui risc major asupra sănătății ;
 orice res pingere, legată de un risc direct sau indirect asupra sănătății umane, a
unui lot, container sau transport de produse alimentare sau de hrană pentru
animale de către o autoritate competentă la un punct de control la frontieră din
cadrul Uniunii Europene (articolul 50, alin 3 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 ).
Notificarea este însoțită de o explicație detaliată a mot ivelor care urmează a fi
luate.
De fapt, obiectivul final al SRAAF este de a crea o viziune dincolo de granițe, de
a lucra la scară globală și de a crea un sistem de alertă funcțional la nivel mondial în
sectorul alimentar, pentru a asigura siguranța alimentară și, prin aceasta, pentru a
proteja oamenii, pe tot globul (Diana Banati, 2010).

7

CAPITOLUL 1

SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPR A EVOLUȚIEI SISTEMULUI
RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN

Înființarea primului sistem european de alert ă, poate fi urmărit până în 1979,
atunci când în urma unei crize alimentare indusă de portocalele con taminate cu mercur
din Israel, statele membre ale UE au început să instituie un sistem de informare
reciprocă în cazurile de risc pentru sănătatea umană , ca urmare a problemelor legate
de alimentație.
Așa cum Olga Demine, care a lucrat la Comisia Europeană și care a fost
membru anterior al echipei SRAAF, și -a amintit că la început siste mul era foarte mic
dar foarte e ficient. Ce s -a întâmplat atunci? Mercurul a fost găsit în mai multe state
membre în portocale le importate din Israel. Pe lângă impactul economic (statele
membre au interzis importurile), acest caz a afectat încrederea consumatorilor în ceea
ce privește siguranța alimentului.
Pentru a elimina aceste preocupări, autoritățile de control al produselor
alimentare din statele membre s -au întâlnit la 13 februarie 1979 și s -a născut ideea
construirii unu i sistem de alertă rapidă. În urma acestui fapt, au fost luați primii pași
către un temei juridic pentru SRAAF :
Ca o măsură imediată și până la adoptarea unor reguli oficiale, Belgia,
Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul U nit
au convenit să stabilească u n sistem de informare reciprocă în cazurile în care există
un risc pentru sănătatea umană din cauza unei probleme legate de alimentație.
Intenția a fost de a crea un sistem care să le permită să abordeze orice
problemă care a apărut și care a fost flexibilă și fără reguli formalizate.
Pentru a face din această funcție spontană creată, sistemul informal de alertă,
membrii săi, pe lângă stabilirea autorității naționale competente responsabile de

8
siguranța alime ntară și crearea laboratoarelor de control al produselor alimentare, au
instituit puncte de contact, atât la nivel național, Statele membre și Comisia Europeană,
responsabilă de transmiterea ș i primirea notificărilor și de la Comisie.
La fel ca la începu t, toate comunicările au fost făcute prin telefon, fără a fi
supraviețuit nici o înregistrare scrisă.
Cu toate acestea, prima notificare din cadrul acestui sistem informal de alertă a
fost indusă î n 1979 de către calamarii răpiți, în care Comisia Europeană a solicitat
puncte de contact din fiecare stat membru să le spună despre această problemă și ce
măsuri au fost luate pentru a proteja consumatorii (Diana Banati și Barbara Klaus,
2010).
Pentru ca acest sistem de alertă voluntară să se bazeze pe reguli formale,
Comisia Europeană a elaborat o Propunere de decizie a Consiliului de instituire a unui
sistem comunitar pentru schimbul rapid de informații privind pericolele care decurg din
utilizarea produselor destinate consumatorilo r, publicată în dec embrie 1979, a doptată
în sfârșit în martie 1984.
Acest prim sistem formal de alertă cuprindea atât produse alimenta re, cât și
produse nealimentare, d ar se limita la produse le care prezin tă un risc grav și imediat
pentru sănătatea sau siguranț a consumatori lor atunci când sunt utilizate în condiții
normale și previzibile. Prin urmare, la început, SRAAF a fost folosit ca supraveghere pe
termen scurt , pentru a gestiona pericolele grave și imediate.
Anul 1992 a marcat un punct semnificativ de cotitură pentru evoluția Sistemului
Rapid de Alertă. Odată cu crearea pieței interne a UE în 1992, siguranța alim entară a
devenit și mai mult o problemă europeană , deoarece frontierele interne au fost
eliminate, pentru a asigura libera circulație a mărfurilor.
În conse cință, sistemul de alertă rapid pentru alimente a fost inclus pentru prima
dată în Directiva 92/59/ CEE a Consiliului din 29 iunie 1992 privind siguranța generală a
produselor împreu nă cu Sistemul de alertă rapid pentru produsele n ealimentare (așa –
numitul RAPEX, p rin Directiva 2001/95 / CE).
După care, în anii 1990, sistemul de alertă rapid pentru alimente s -a îmbunătățit,
deoarece punctele nați onale de contact au permis SRAAF -ului să aibă o singură
organizație dedicată care să contacteze în cazul un ei alerte grave, reducând în mod
considerabil timpul necesar pentru a aborda astfel de semnalări. În plus, pentru ca
statele membre și punctele de contact ale acestora să poată aplica în mod corect
sistemul, Comisia a elaborat priorități și metode de funcț ionare pentru RASFF.

9
Sistemul de alertă rapidă pentru alimente a fost aplicat cu succes în mai multe
cazuri de contaminare a alimentelor. De exemplu, în 1998, când s -au descoperit
cantități mari de aflatoxine din fistic, importate din Iran, importurile de nuci care conțin
fisticuri contaminate în UE au fost rapid o prite de acest si stem, Comisia Europeană a
adoptat o măsură de siguranță care să permită importul numai cu condiția ca toate
fructele cu coajă lemnoasă să fi trecut printr -un proces de dublu control la sosirea la
frontierele UE și să fie certificate ca fiind fără aflatoxine. Aflatoxina este o substanță
care atacă în primul rând ficatul. Studiile de specialitate au arătat că această substanță,
produsă de niște ciuperci microscopice, poate fi cancerigenă. Aflatoxina apare în
diferite produse alimentare, printre care se numără cafe aua, arahidele, prorumbul și
condimentele atunci când nu sunt depozitate în cond iții adecvate.
Această măsu ră este încă în vigoare astăzi ș i a fost extins ă pentru a acoperi alte
produse alimentare în care există riscul contaminării cu aflatoxine.
Cu toa te acestea, criza alimentară cu care se confrun tă UE în anii 1990 a arătat
și lacunele sistemului de alertă, c are s -a dovedit a nu fi în măsură să asigure în mod
eficient un nivel ridicat de protecție. În primul rând, acest lucru s -a datorat faptului că s –
a concentrat numai asupra producției de alimente și nu asupra etapelor ulterioare de
procesare și distribuire a alimentelor, în care pot apărea și probleme legate de
siguranța alimentară. Mai mult, în timpul crizei privind encefalopatia spongiformă bovin ă
care a lovit Marea Britanie în 1995 și în timpul crizei dioxinelor din 1999 din Belgia,
sistemul de alertă rapid ă prevăzut de Directiva 92/59/ CEE a Consiliului nu a putut fi
aplicat în mod corespunzător, d atorită faptului că, la acel moment, Sistemul nu ac operă
animalele vii și nici furajele. Prin urmare, aceste crize alimentare au demonstrat limitele
fostului sistem de alertă rapidă și, în același timp, au servit drept punct de cotitură nu
numai pentru politica UE privind siguranța alimentară, ci și pentru procedurile de
siguranț ă, inclusiv sistemul de alertă (Barbara Klaus și Diana Banati, 2010 ).
Comisia a recunoscut necesitatea urgentă de a institui un sistem de alertă rapidă
îmbunătățit și extins, care să acopere produsele alim entare și hrana pentru an imale, î n
conformitate cu politica generală a Comisiei "de la fermă la furculiță".
Din acest motiv, atât temeiul juridic, cât și procedura oficia lă pentru un anumit
sistem SRAAF aplicabil produselor alimentare și hranei pentru animale au fost incluse
în 2002 în Legea generală europeană privind produsele alimentare .
În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Alimente (EFSA) a
fost înființată prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, c a punct de referință independent

10
pentru evaluarea riscuri lor și sursa de consiliere și comunicare științifică privind riscurile
legate de lanțul alimentar.
De la introducerea acestui sistem în 2002, numărul notificărilor a crescut
constant: în 2002, acesta a depășit 3000, ceea ce a reprezentat o creștere de c ca.
330% față de nivelul anului 1999 (698) și aproape dublarea n umărului în 2001 (1567),
și a continuat să crească în următorii ani, atingând 4414 în 2003 și 5562 în 2004 până
la 7170 în 2005, a cum s -a stabilit la aprox. 7000 de notificări pe an .
Un aspe ct important al sistemului SRAAF este acela că prevede proceduri de
furnizare a informațiilor și țărilor terțe, de exemplu pentru produsele originare din
teritoriile lor, ceea ce le oferă acestor țări posibilitatea de a rezolva problemele de
siguranță la d omiciliu.

11

CAPITOLUL 2

SISTEMUL RAPID DE ALERT Ă PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF)

2.1. Ce înseamnă SRAAF?
Sistemul Rapid de Ale rtă pentru Alimente și Furaje ( SRAAF ), este un instrument
prin care se realizează un schimb de informații între a utoritățile competente c entrale,
luându -se măsuri adecvate, cum ar fi: reținerea, retragerea, confiscarea sau
respingerea produselor în cauză (A.N.S.V.S.A.).
2.2. Ce prevede acesta
SRAAF are ca scop următoarele:
 Prevenirea pătrunderii pe piață sau retragerea de pe piață ori de la consumatorul
final, alimentele care prezintă un risc pentru sănătatea publică;
 Prevenirea pătrund erii în consumul animalelor furaje care pot dăuna, într -un mod
indirect, sănătatea publică ;
 Prevenirea p ătrunderii pe piață materiale sau produse care pot veni în contact cu
alimentele și furajele ;
 Informarea rapidă între autoritățile competente în domeniul siguranței
alimentelor, la cele trei niveluri: central, judetean și local, asupra pericol elor sau
riscurilor cu privire la alimente le și la furajele care nu îndeplines c cerințele
impuse de legislație privind siguranța alimentelor ;
 Schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea Națională
Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de
coordonator la nivel național al Sistemului rapid de alertă și de punct de contact
cu Sistemul de Alertă pentru Alimente și Furaje European (A.N.S.V.S.A.).

12
2.3. Componen ța sistemului în România
Sistemul SRAAF cupri nde cele patru Autorități Centrale, și anume :
 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;
 Ministerul Sănătății;
 Ministerul Agr iculturii și Dezvoltării Rurale;
 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

2.4. Rolul ANSVSA în cadrul sistemului
ANSVSA reprezintă Punctul Național de Contact – PNC în România pentru
SRAAF .
Asigură schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de
coordonator la nivel național al Sistemului rapid de alertă și de punct de contact cu
Sistemul de Alertă pentru Alimente și Furaje European (Rapid Alert Sy stem for Food
and Feed – RASFF).
Asigură schimbul rapid de informații și între:
 Laboratoare de pro fil și integratorii locali ai SRAAF ;
 Structurile locale și județene ;
 Punctele de inspecție la frontieră și structurile centrale și județene ale ANSVSA,
MSP, MAPDR, ANPC ;
 Consumatori, producători și procesatori, pe de -o parte, și integratorii loc ali ai
SRAAF, pe de altă parte (ANSVSA).
2.5. SRAAF se aplică
La nivel național în domeniul siguranței alimentelor și furajelor pe întreg lanțul
alimentar:
 Producție ;
 Procesare ;
 Depozitare ;
 Transport ;
 Comercial izarea alimentelor și furajelor (ANSVSA).

13
2.6. Regulile de bază pentru iniț ierea unei activități specifice SRAAF
Principiile de bază pentru inițierea unei activități sunt cunoașterea sau suspiciunea că :
 Un aliment este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică ;
 Un produs furajer este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică, în cazul
alimentelor obținute de la animalele care au fost hrănite cu astfel de furaje ;
 Substanțe sau ingrendiente interzise ;
 Substanțe sau ingrendiente neautorizate ;
 Depășirea limitelor legale ;
 Unități pentru alimente de origine animală neautorizate ;
 Alimente noi / alimente modificate genetic neautorizate ;
 Risc fizic;
 Etichetarea incorectă care indică un risc de sănătate ;
 Alt risc care se bazează pe analiza riscului, respective factori de risc biologic,
chimic, fizic, modi ficări organoleptice, etichetare, falsificare, ambalaj, radiații.
2.7. Măsuri luate în cazuri de urgență
În toate cazurile de urgență, în funcție de gradul de risc, atunci când au fost identificate
situații periculoase sau potențial periculoase pentru sănătatea publică cu privire la
alimente și furaje, autoritățile competente, în conformitate cu legislația în vigoare, iau
măsuri pentru:
 Colectarea tuturor informațiilor necesare de la toate părțile implicate ;
 Organizarea controalelor cu privire la sigura nța alimentelor și furajelor ;
 Recoltarea de probe din alimentele și furajele suspecte ;
 Recoltarea de probe din orice material sau produs care poate veni în contact cu
alimente și furaje ;
 Retragerea și sechestrarea alimentelor și furajelor și atenționarea celor care le
produc, le depozitează, le transportă și le valorifică ;
 Sechestrarea oricărui material care vine sau poate veni în contact cu alimentele
și furajele și poate să prezinte un risc pentru sănătatea publică ;
 Informarea, atunci când este necesar, a tuturor celor care pot fi expuși
pericolului ;
 Interzicerea, după caz, pentru o perioadă determinată, a circulației produselor
incriminate și transmiterea de instrucțiuni precise privind procedurile de
manipulare și depozitare ;

14
 Interzicerea punerii pe pia ță a produselor incriminate și asigurarea că există
indicații precise asupra pericolului pe care îl prezintă, iar acestea sunt marcate
corespunzător;
 Organizarea și luarea unor măsuri imediate pentru denaturarea și distrugerea
acestor produse alim entare în condiții de siguranță (A.N.S.V.S.A.).

15

CAPITOLUL 3

LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ

3.1. Obiective generale
Legislația alimentară urmărește unul sau mai mul te obiective generale ce se
referă la siguranța sănătății umane și protecția intereselor consumatorilor.
În împrejurări specific, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se
identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă
incertitudinea științifi că, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului,
necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în
comunitate, până ce apar noi informații științifice pen tru o evaluare mai exactă a riscului
(articolul 7, alin 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Măsurile adoptate pe baza alineatului (1) trebuie să fie proporționale și să nu
impună restricții comerciale mai mari decât este necesar pentru realizarea nivelului
ridicat de protecție a sănătății stabilit în comunitate, acordându -se atenție fezabilității
tehnice și economice, precum și altor factori considerați legitimi pentru problema
respectivă.
Măsurile se revizuiesc într -o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de natura
riscului identificat la adresa vieții sau sănătății și de tipul de informații științifice
necesare pent ru clarificarea incertitudinii științifice și realizarea unei evaluări mai
detaliată a riscului.
3.2. Protec ția intereselor consumatorilor
Legislația alimentară are ca și obiectiv protejarea intereselor consumatorilor și
asigură o bază care le permite acestora să facă o alegere în cunoștință de cauză în
legătură cu produsele alimentare pe care le consumă.
Ea are ca scop prevenirea :
 Practici lor frauduloase sau înșelătoare ,
 Contrafacerii produselor alimentare ,

16
 Oricăror alte practici care induc în eroare consumatorul (articolul 8, alin 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
3.3. Cerin țe referitoare la siguranța produselor alimentare
a) Nu sunt introdus e pe pia ță produsele alimentare care nu prezintă siguranță
b) Un produs alimentar trebuie să aibă în vedere următoarele :
 Condițiile normale de folosire a produsului alimentar de către consumator ,
 Informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile d e pe etichetă sau alte
informații cu privire la efectele negative asupra sănătății .
c) Atunci când se determină dacă un produs alimentar dăunează sănătății, trebuie
avut în vedere :
 Efectele pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății
unei persoane care îl consumă ,
 Efectele nocive,
 Sensibilitatea deosebită, a unei categorii de consumatori .
d) Atunci când se determină dacă un produs alimentare nu este adecvat
consumului uman, trebuie avut în vedere dacă produsul alimentare este
inacceptabil pentru consumul uman , potrivit utilizării căreia îi era destinat, din
motive de contaminare, indiferent dacă aceasta se face printr -o substanță
străină sau în alt mod sau prin putrefacție, deteriorare s au descompunere.
e) În cazurile în care un produs alimentar care nu prezintă siguranță face parte
dintr-un transport, dintr -un lot sau dintr -o șarjă de mărfuri alimentare din aceeași
clasă sau având aceeași descriere, se presupune că toate produsele alimentar e
din respectivul transport, lot sau șarjă nu prezintă nici ele siguranță, în afara
cazurilor în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o dovadă că
restul transportului, lotului sau șarjei nu prezintă siguranță.
f) Produsele alimentare care sun t în conformitate cu prevederile comunitare
speciale ce reglementează siguranța produselor alimentare , se consideră ca
neprezentând riscuri cu privire la aspectele acoperite de dispozițiile comunitare
speciale.
g) Conformitatea unui produs alimentar cu dispoz ițiile speciale aplicabile acelui
produs alimentar nu împiedică autoritățile competente să ia măsuri adecvate de
impunere a restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea
sa de pe piață, în cazurile în care există motive să se su specteze că, în ciuda

17
acestei conformități, produsul alimentare respectiv prezintă riscuri din punct de
vedere al siguranței produselor alimentare.
h) În cazul în care nu există prevederi comunitare speciale, se consideră că
produsele alimentare nu prezintă r iscuri atunci când se conformează
prevederilor speciale ale legislației alimentare interne a statului membru pe al
cărui teritoriu se comercializează alimentul respectiv (articolul 14 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
3.4. Responsabili tăți
Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale , iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării și
distribuției , din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât produsele alimentare sau
hrana pentru an imale , să satisfacă cerințele legislației alimentare care sunt relevante
pentru activitățile lor și verifică îndeplinirea acestor cerinț e (articolul 17, alin 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Statele membre, aplică legislația alimentară, monitorizează și verifică
respectarea cerințelor legislației alimentare de către operatorii din sectorul alimentar și
operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale , în toate etapele : producerii,
prelucrării și distribuției.
În acest scop, statele membre p ractică un sistem de controale oficiale și alte
activități, conform împrejurărilor, inclusiv comunicarea către public a siguranței și
riscului produselor alimentare și hranei pentru animale, supravegherea siguranței
alimentelor și a hranei pentru animale ș i alte activități de monitorizare cuprinzând toate
etapele de producție, prelucrare și distribuție.
Pe lângă acestea , statele membre stabilesc normele privind măs urile și
penalizările ce se aplică pentru încălcarea legislației alimentare și hranei pentru
animale. Măsurile și penalizările prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale ș i cu
efect de descurajare (articolul 17, alin 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).

18

CAPITOLUL 4

TEMEIUL JURIDIC ȘI FUNCȚIONAREA SRAAF

4.1. Temei juridic

Temeiul juridic al SRAAF se găsește în articolul 50 din Regulamentul (CE) nr
178/2002. Această dispoziție stabilește normele fundamentale și procedurile formale
pentru SRAAF, care prevede notificarea oricărui risc, direct sau indirect, pentru
sănătatea uma nă, care derivă din alimente sau furaje (articolul 50, alin. 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Acest sistem permite ca informa țiile să fie partajate rapid între Comisia
Europeană, autoritățile statelor membre, EFSA și alte organizații, în scopul de a lua
măsurile ne cesare în mod eficient și imediat .
4.2. Membrii
Toate statele membre ale UE fac parte din SRAAF, împreună cu Comisia
Europeană și EFSA (articolul 50, alin. 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Articolul 50, alin. 6 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 prevede posibilitatea
participării țărilor terțe și organizațiilor internaționale în SRAAF, pe baza acordurilor
între Comunitatea organizațiilor internaționale și aceste țări. Aceste acorduri prevăd
reciprocitate și includ măsuri de confidențialitate echivalente cu cele aplicate în
Comunitate. Pe baza acestor acorduri, toate statele membre AELS Islanda,
Liechtenstein și Norvegia sunt membre ale SR AAF, de asemenea.
Elveția nu este un membru al SRAAF, d eși trebuie menționat faptul că
Autoritatea de Sănătate elvețiană este într -un contact continuu cu membri SRAAF.
Toți membri SRAAF au puncte de contact specifice.

19
De exemplu, în Germania, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și Siguranța
Alimentară a fost conceput ca punct de contact competent, în timp ce în Italia, punctul
de contact competent este Ministerul Sănătății, iar în Ungaria este Oficiul pentru
Siguranța alimentară din Ungaria. Aceste puncte de contact sunt responsabile pentru
schimbul de i nformații cu privire la orice risc direct sau indirect pentru sănătatea
umană, derivând din alimente sau fu raje prin notificarea Comisiei (Barbar a Klaus și
Diana Banati, 2010).
Comisia (DG SANCO) are sarcina de gestionare a rețelei. Prin urmare, primește
toate notificările de la membrii și efectuează verificările necesare înainte de
transmiterea acestor informații către ceilalți membri ai rețelei (articolul 50, alin. 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002 ). În cele din urmă, EFSA este implicată în SRAAF și
primește toate informațiile transmise prin intermediul acestui sistem (articolul 35 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002). Sarcina EFSA este aceea de a analiza conținutul
acestor mesaje pentru a furniza Com isiei și statelor membre , orice informații neces are
în scopul analizei de risc.
4.3. Informații care trebuie notificate
În conformitate cu articolul 50, alin. 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002, este
necesară o notificare SRAAF, atunci când un membru SRAAF deține o informație cu
privire la un risc grav pentru sănătate, care derivă din alimente sau furaje, în aceste
cazuri , Comisia Europeană trebuie să fie notificată imediat prin SRAAF.
Articolul 50, alineatul 3 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 specifică faptul că
membrii SRAAF informează Comisia, în special în cazul în care iau astfel de măsuri ca
retragerea sau returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale de pe
piață sau atunci când se restricționează comercializarea produsului în cauză. În plus,
membrii trebuie să notifice, în cazul în care sunt de acord cu operatorul responsabil, că
un produs alimentar sau hrana pentru animale, nu ar trebui sa fie introduse pe piață în
cazul în care măsura este luată din cauza unui risc grav. Exemple de riscuri pentru
sănătate care pot induce o notificare sunt, de exemplu Salmonella în carne, paraziți în
pește, fructe, fructe uscate și nuci, mercurul din pește, pestici dele din fructe și legume,
etc.
Atunci când este necesară o notif icare, se utilizează o forma spcifică de
notificare SRAAF, în scopul de a furniza informații Comisiei, care includ detalii cu privire
la constatările și măsurile luate și toate documentele relevante, cum ar fi : facturi, liste

20
de companii care au primit pro dusele, rapoarte analitice, etc. (Diana Bana ti și Barbara
Klaus , 2010 ).
4.4. Diferite tipuri de notificări SRAAF
Există patru tipuri de notificări SRAAF, și anume : respingerea la frontieră și de
notificare a pieței, ace stea sunt împărțite în alte două categorii : notificări de alertă și
informare. O respingere la frontieră se face atunci când intrare a unui produs este
refuzată în c omunitate. Pe de altă parte, o notificare de piață este trimisă atunci când
un risc este găsit într -un produs alimentar sau hrană pentru animale fiind introduse pe
piață.
Notificările privind informațiile se realizează atunci când este identificat un risc cu
privire la produsele alimentare sau hrană pentru animale introdu se pe piață, dar ceilalți
membrii nu trebuie să ia măsur i rapide. Acest lucru se datorează faptului că produsul
nu a ajuns pe piață sau nu mai este prezent pe piața lor și nu necesită o acțiune rapidă.
În cele din urmă, există notificările de știri, care cuprind informații referitoare la
ce revin Comisiei atun ci când un produs alimentar este exportat într -o țară care nu este
membru SRAAF. Domeniul de aplicare este de a permite țara terță să întreprindă
măsurile de siguranță necesare (Diana Bana ti și Barbara Klaus , 2010 ).
4.5. Informațiile furnizate țărilor terțe
Procedurile SRAAF prevăd mecanisme pen tru a avea țările terțe incluse.
Articolul 53, alineatul 4 din Regulamentul (CE) nr 178/2002, prevede că, în cazul în
care un produs, sub rezerva unei notificări, provine dintr -o țară care nu este membră a
SRAAF, Comisia transmite informațiile de notificare pentru acțiuni suplimentare, cum ar
fi: suspendarea exporturilor, intensificarea controalelor și schimbarea legislației.
În cazul în care garanțiile primite din țările terțe nu sunt suficiente, Comisia poate
lua măsuri mai restrictive, cum ar fi : interzicerea importurilor, controlul sistematic la
frontierele UE, prezentarea obligatorie a certificatelor de sănătate, etc.
Aceeași obligație de notificare revine Comisiei atunci când un produs alimentar
sau furaj supus unei notificări este exportat într -o țară care nu este membru al SRAAF .
Domeniul de aplicare este de a pe rmite țării terțe să întreprindă măsurile de
siguranță necesare (Bana ti D. și colab., 2010 ).

21

CAP ITOLUL 5

SRAAF: BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDURI PENTRU
NOTIFICĂRI

În prezent, unul dintre cele mai interesante exemple de management al
siguranței alimentelor, este d isponibil în Uniunea Europeană.
În general, situația actuală din UE poate fi considerată ca fiind suma
răspunsur ilor furnizate de factorii de decizie din UE la numeroasele perturbări ale
alimentelor începând cu anii 1980 .
În mod substanțial, consumatorul european a fost afectat în mod continuu și în
mod repetat de diferite amen ințări privind siguranța ali mentară ( Knowles et al., 2007).
Diferența de comportament în culturile diferite și în regiunile macroeconomice ale UE ar
trebui de asemenea remarcată atunci când vorbește despre reacțiile consumatorilor .
În detaliu, analiza factorilor de anxietate publică trebuie comp letată cu
examinarea problemei riscului de siguranță alim entară prin diferite puncte de vedere,
printre care:
 Comportamentul psihologic al consumatorilor atunci când se analizează
alimente ș i băuturi ,
 Lipsa tot mai mare de conștientizare cu privire la elementele de bază ale
producției alimentare. De fapt, cu cât este mai mare tendința pro ducțiilor la scară
largă , cu atât numărul consuma torilor conștienți este mai mic, cu acele
cunoștințe de bază despre activ itățile de producție alimentară,
 Influența conceptelor economice asupra ideii de produs alimentar. Cu alte
cuvinte, raportul "calitate / preț" este adesea menționat de către consumatorii
conștienți și necunoscuți ca fiind sinonim cu calitatea produselor alimentare, cu
legalitatea și siguranța . Pe d e altă parte, ar trebui luate în considerare și
analizate cu atenție , multe aspecte ale lanțului alimentar, cum ar fi rolul

22
materialelor și obiectelor de ambalare a produselor alimentare și impactul
economic și vizual corelat asupra produselor alimentare ,
 Nașterea noilor mijloace de comunicare cu interese exclusive în domeniul
alimentației și al băuturilor. Această tendință – creșterea continuă a revistelor și
revistelor tipărite și electronice cu interese deosebite în domeniul siguranței
alimentare a fost observată datorită activității concomitente a diferitelor grupuri
de presiune, a instituțiilor științifice și a altor mijloa ce de informare . Ca rezultat,
creșterea nivelului de anxietate publică a fost observată în mod continuu în UE și
în alte zone indust rializate, când au fost descoperite și raportate așa -numitele
"scan daluri alimentare" ,
 Publicitatea alimentară și strategiile de marketing corelate cu privire la pretențiile
nutriționale ,
 Creșterea gradului de conștientizare și a responsabilităților corelate ale
comercianților cu amănuntul , în ceea ce privește reglementările noi și existente.
Din acest motiv, nașterea standardelor de management al calității, cum ar fi
normele ISO 9001, a permis comercianților cu amănuntul să creeze un control
mai stri ct asupra producătorilor de alimente și a altor jucători intermediari ai
lanțului alimentar. Uneori, noile sisteme de management al calității centrate pe
alimente par mai stricte decât le gile actuale (Parisi S. and all, 2016 ).
Riscurile sunt împărțite pe t rei categorii :
1. Risc microbiologic. Aceasta a inclus toate amenințările microbiologice posibile
(microorganisme patogene, ba cterii degradante, viruși etc.)
2. Risc chimic. Această parte a evaluării riscurilor se referă la amenințări noi și
vechi la adresa sănătății consumatorilor. Datorită numărului crescând de analități
chimice și a implicațiilor corelate asupra sănătății, riscul chimic ar trebui să fie
considerat "frontiera evolutivă" a analizei riscului alimentar
3. Risc fizic. De fapt, aceste cuvinte impli că prezența unor probleme nedorite și
macroscopice sau microscopice în alimente și băuturi.
De obicei, riscurile fizice sunt corelate cu detectarea sticlei, a materialelor
plastice sau a fragmentelor metalice în produse ambalate sau neambalate.
Fiecare risc este evaluat prin intermediul a doi factori de risc : importan ța riscului
sau gravitatea și probabilitatea de risc. Ultimul factor este parțial gestionat în lanțul
alimentar. Pe baza evaluării riscului, probabil itatea de risc poate fi redusă (Parisi S . and
all, 2016).

23
Următorul pas în evaluarea riscurilor alimentare este problema fraudei. Acest
risc este în mod natural determinat de un factor antropic: adulterarea intenționată a
alimentelor și a băuturilor de către operatorii de alimente, în scopul obținerii de avantaje
economice. În mod detaliat, așa -numita "falsifi care motivată din punct de vedere
economic" în sectorul larg sau bunuri comestibile destinate consumului uman poate fi
realizată în mai multe moduri și provoacă numeroase incidente de sănătate .
Cu toate acestea, acest mod este doar unul dintre numeroas ele varietăți
posibile, în prezent, următoarele episoade EMA și fraude alimentare generale pot fi
ident ificate după cum urmează în scopul clasificării :
 Înlocuirea ingredientelor alimentare fine și scumpe cu alte materii prime diferite,
inclusiv aditivi ( coloranți alimentari etc.). Înlocuirea nu este declarată și este în
mod clar con trară informațiilor etichetate. În plus, datele nutriționale pot fi
modificate și analizele corelate pot da rezultate ciudate, dar similare în
comparație cu informațiile declar ate. Principala dificultate este evaluarea reală a
contrafacerii chimice și a contaminării microbiologice. Din punct de vedere
analitic, frauda alimentară este extrem de importantă: este un act criminal și
intenționat și se desfășoară, în general, în scopu l evitării detectării în alimente și
băuturi ,
 Înlocuirea ingredientelor alimentare fine și scumpe cu același tip sau
subtipologie de materii prime, cu excepția aditivilor alimentari și a substanțelor
chimice similare, sau a proceselor specifice . Substituți a sau modificarea
procesului, denumită și contrafacerea, nu este declarată, însă definiția generală
a produsului alimentar nu este aparent modificată. Cu toate acestea, în cazul în
care produsul ar fi introdus pe piață cu cereri de origine sau proveniență
specifice și costurile aferente să fie într -adevăr mai mici decât se aștepta,
avantajul economic al falsificării ar fi de înțeles ,
 Redactarea produselor alimentare perisabile, dar deja expirate (mărfuri ambalate
și neambalate), cu reambalarea ulterioară ș i definirea datelor noi (ireale) de
depozitare. Produsele alimentare noi (expirat e) intră în lanțul alimentar.
5.1. SRAAF : Note istorice și procedurile de notificare curente
Din punct de vedere istoric, abordarea UE față de sectorul alimentar și al
băuturilor nu poate fi diferită de strategia general adoptată pentru piața internă. În
general, tranzacțiile intra -europene trebuie să fie garantate de toate măsurile posibile
de pr otecție de către una sau mai multe țări din UE.

24
Această asigurare se referă la alimente, produse nealimentare, resurse
economice, servicii și persoane (Parisi S . și colab., 2016 ).
Unul dintre cele mai importante etape ale reglementării UE este cu sigur anță
problema Directivei 92/59 / CEE a Consiliului din 29 iunie 1992, abrogată prin Directiva
2001/95 / CE (Parlamentul European și Consiliul 2001). Această directivă vizează
crearea și implementarea unui sistem obligatoriu de protecție a sănătății și sigu ranței
consumatorilor.
În esență, directiva ar lua în considerare siguranța diferitelor produse, inclusiv a
alimentelor, atunci când a fost evidentă absența unor reglementări specifice. Cu toate
acestea, acest instrument de reglementare nu a fost elabora t în mod specific pentru
domeniul complex al produselor alimentare și băuturilor. Un document mai specific a
fost necesar: Regulamentul cadru (CE) nr. 178/2002 (Parlamentul European ș i Consiliul
2002).
Una dintre cele mai importante documente este Regulamentul (CE) nr 882/2004
privind controalele oficiale pentru hrana pentru animale și produse alimentare.
În special, SRAAF a fost creat în 1979 ca un sistem de cooperare cu sprijinul
următoarelor țări membre: Belgia, Danemarca, Franța, Germani a, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit.
Țara ulterioară a UE a fost Grecia (1981), Spania ș i Portugalia au aderat la
SRAAF în 1986.
În prezent, sistemul are următorii membri activi, inclusiv țări din afara UE, cu
anul de aderare î n paranteze:
 Comisia Europeană, reprezentată de sănătate și protecția consumatorilor,
Direcția Generală și EFSA,
 Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), care include Islanda, Norvegia,
Liechtenstein (1994) și Elveția (2009),
 Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Tările de Jos
și Regatul Unit (1979),
 Grecia (1981),
 Portugalia și Spania (1986),
 Austria, Finlanda și Suedia (1995),
 Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania , Malta, Polonia,
Slovacia și Slov enia (2004),
 Bulgaria și România (2007),

25
 Croația (2013).
Acțiunea rapidă este un element important al notificării. În conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie ș i cu manualul de utilizare
SRAAF1, SRAAF poate furniza următo arele informații de notificare :
 Număr de referință
 Dată de notificare
 Ultima actualizare
 Tip de notificare
 Măsuri luate
 Originea notificării
 Informații despre distribuirea produselor alimentare sau a hranei pentru animale
pe piața UE, la data notificării inițiale
 Categorie produs
 Informații cu privire la riscuri inacceptabile
 Informații cu privire la țara cu destinația
 Originea produsului (Parisi S . și colab., 2016 ).
În principiu, notificările pot fi sub divizate în trei categorii principale, denumite
"notificări inițiale", și două notificări neoriginale, în funcție de pericolul asociat :
 Notific ări originale : notificări de alertă, notificări de respingere la frontieră și
notificările privind informațiile
 Notificăr i neoriginale : notificări de urmărire, știri.
Ideea inițială a SRAAF (1979) a fost concepută după detectarea mercurului în
portocale contaminate în Țările de Jos și în Germania de Vest (origine: Israel). Actul
intenționat (terorismul politi c) a afectat foarte mult comerțul acestor produse în
Germania de Vest.
De fapt, primul ac ord RASFF a fost definit ca un acord tacit între unii membri ai
vechii Comunități Economice Europe ne. Prin urmare , rețeaua SRAAF nu a fost
complexă în comparație cu st ructura actuală și au fost luate în considerare doar
riscurile grave și imediate.
În plus, primele notificări nu au fost scrise: prima dintre aceste informații se
referea la calamari stricați (1979). Înainte de 1995, alte situații bine cunoscute privind
siguranța alimentelo r au vizat următoarele episoade:
 Clostridiu m botulinum de tip E în fasole albă contaminată cu ardei iute (origine:
Hong Kong, 1981) ;

26
 Diethylene gly col în vin uri albe (origine: Austria, 1985) ;
 Methanol în vinuri (origine: Italia, 1986);
 Radioactivitatea din culturi (origine: Uniunea Sovietica, Europa de Est, 1986)
(Parisi S . și colab., 2016 )

27

CAPITOLUL 6

EVALUAREA SISTEMULUI PRIVIND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII

6.1. Scop
Procedura are ca scop descrierea modului în care, în cadrul controlului oficial
realizat de inspectorii oficiali, poate fi verificat gradul în care operatorii din sectorul
alimentar respectă principiul trasabilității produselor alimentare sau a unei substanțe
care urmează a fi încorporată ori care poate fi încorporată într -un aliment.
6.2. Domeniul de aplicare
Procedura se aplică în cazul efectuării unui control oficial realizat în oricare
etapă, inclusiv importul, începând cu și incluzând producția primară a unui produ s
alimentar și terminând cu și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea
sa către consumatorul final și, atunci când este cazul, importul, producția, fabricarea,
depozitarea, transportul, distribuția, vânzarea și furnizarea alimentelor.
6.3. Produsele vizate
Articolul 18 al Regulamentulu i (CE) nr 178/2002 menționează că produsele
alimentare și orice alte substanțe destinate sau prevăzute pot fi încorporate într-un
produs alimen tar sau în hrana pentru animale .
Unele din aceste produse , sunt r eglementate în reg ulamente sau directive
specifice, care pot impune chiar și cerințe mai stricte privind trasabilitatea. Substanțele
vizate sunt cel e destinate sau prevăzute a fi încorporate într-un produs alimentar în
timpul fabricării, preparării sau tr atării acestora. Aceasta ar include, de exemplu, toate
tipurile de ingrediente din produsele alimentare, inclusiv cerealele atunci când sunt
încorporate în produsele alimentare.

28
Trasabilitatea presupune identificarea loturilor de produse și relația acest ora cu
loturile de materii prime, de ambalaje ce intră în contact direct cu alimentul și
ambalajele care ar putea intra în contact direct cu alimentul.
Cerința privind trasabilitatea ambalajelor e reglementată de articolul 17
Regulamentul 1935/2004 priv ind materialele și obiectele destinate să vină în co ntact cu
produsele alimentare. Trasabilitatea trebuie să fie asigurată în toate stadiile, incluzând
producția în curs și tratamente ulterioare. Trebuie acordată atenție specială situațiilor în
care în pro dusele alimentare se introduc produse semifabricate, de exemplu utilizarea
marginilor de napolitane în crema de napolitane.
Sistemul de trasabilitate trebuie să permită identificarea utilizării acestor
semifabricate în procesul de obținere a produselor a limentare.
Pentru fiecare produs alimentar procesat, operatorul trebuie să fie capabil să
pună la dispoziție lista de ingrediente utilizate și materiale de ambalaj în contact cu
alimentul utilizate, iar pentru fiecare dintre acestea să poată demonstra pro veniența:
furnizorul și modul specific de etichetare al ingredientului respectiv sau al materialului
de ambalare care permit trasabilitatea.
6.4. Operatorii viza ți
Articolul 18 din Regulamentul (CE) 178/2002 se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar de la producția primară (recolte),
prelucrarea produselor alimentare, până la distribuție și furnizare, inclusiv intermediary,
indiferent dacă aceștia dețin fizic produsele alimentare.
Transportatorii independenți și întreprinderile de depozitare, în calitate de
întreprinderi implicate în distribuția produselor alimentare, sunt cuprinse în definiția
„întreprindere cu profil aliment ar” și, prin urmare, trebuie să respecte articolul 18
(ANSVSA).
6.5. Aplicabilitatea tr asabilității în ceea ce privesc produsele alimentare
provenite din țări terțe
Dispozițiile referitoare la trasabilitate din Regulamentul (CE) 178/2002 nu se
aplică în afara UE. Această cerință vizează toate etapele de producție, prelucrare și
distribuție în UE, și anume de la importatorul în UE până la nivelul comerțului cu
amănuntul, excluzând totuși furnizarea către consumatorul final.
Exportatorii din țările cu care s -au încheiat parteneriate comerciale nu pot fi
obligați prin lege să îndeplinească cerința de trasabilitate impusă în cadrul UE (în afara
cazului în care există acorduri bilaterale speciale pentru anumite sectoare sensibile sau

29
atunci când există cerințe jurid ice comunitare specifice, de exemplu în sectorul
veterinar).
Obiectivul articolului 18 e suficient îndeplinit în cazul importurilor de produse
alimentare, deoarece cerința se extinde la importatorul din UE. Importatorul din UE
trebuie să poată identifica de la cine a fost exportat produsul din țara terță.
Practica frecventă în rândul unora dintre operatori i din sectorul alimentar din
UE, este de a solicita partenerilor comerciali , să îndeplinească cerințele privind
trasabilita tea, chiar depășind principi ul un pas înapoi, un pas înainte .
Totuși, trebuie reținut că aceste cerințe fac parte din dispozițiile contractuale și
nu sunt impuse de regulament Inspectorii trebuie să verifice dacă operatorii din sectorul
alimentar asigură, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuie, păstrarea
următoarelor informații privind produsele alimentare de origine nonanimală.
Dacă se păstrează înregistrările (registrele) de trasabilitate în format tipărit s au
electronic, e posibil ca pe acestea să fie deja trecute data și ora livrării, precum și
numele și adr esa furnizorului și clientului.
În caz contrar, data și ora trebuie înregistrate în mod specific. Deși nu este
obligatoriu, ar fi, de asemenea, util să se înregistreze detalii cu privire la orice referință
sau număr al lotului care ar permite identificarea produsului.
6.6. Cerințe în materie de trasabilitate aplicabile produselor alimentare de
origine nona nimală la import
Loturile de produse alimentare de origine nonanimală provenite din țări terțe sunt
însoțite, atunci când sunt importate în Uniune, de un certificat de sănătate atunci când
sunt stabilite condiții speciale la import în conformitate cu leg islația specifică în domeniu
si documentul comun de intrare/DIPAONA conform ordinului nr. 145/2007.
Operatorul din sectorul alimentar care importă produse alimentare de origine
nonanimală păstrează certificatul de sănătate, atunci când este cazul, pentru o
perioadă suficient de lungă de timp după perioada presupusă de consum al produselor
alimentare de origine nonanimală.
Toți operatorii din sectorul alimentar care manipulează produsele alimentare de
origine nonanimală importate furnizează o copie a certi ficatului de sănătate, atunci
când este cazul, tuturor operatorilor din sectorul alimentar căro ra le sunt expediate
produsele.
În cazul în care produsele alimentare de origine nonanimală se vând ambalate și
sunt destinate pentru vânzarea cu amănuntul, toț i operatorii din sectorul alimentar care
manipulează produsele alimentare de origine nonanimală importate furnizează o copie

30
a certificatului de sănătate, atunci când este cazul, tuturor operatorilor din sectorul
alimentar cărora le sunt expediate produsel e, până în momentul în care acestea sunt
ambalate pentru v ânzarea cu amănuntul ( ANSVSA ).
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea datelor privind trasabilitatea
Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 impune operatorilor din sectorul
alimentar să dispună de sisteme și proceduri pentru a asigura trasabilitatea produselor
lor. Deși articolul nu oferă detalii privind aceste sisteme, utilizarea termenilor „sisteme”
și „proceduri” implică un mecanism structurat care poate oferi informațiile nece sare la
cererea inspectorilor. Atunci când se elaborează un sistem de trasabilitate, nu
înseamnă că operatorii din sectorul alimentar trebuie să dispună de un sistem specific.
Importantă este necesitatea de a furniza informații, nu formatul în care acestea
sunt păstrate. Înregistrările (registrele) privind trasabilitatea ar trebui să fie suficient
organizate astfel încât să permită disponibilitatea „la cerere” fără nici o întârziere
nejustificată (ANSVSA).
Un sistem de trasabilitate este bun atunci când furniz ează informații exacte cu
rapiditate, aceasta ar contribui la satisfacerea obiectivului urmărit, astfel cum se descrie
în articolul 57 al Regulamentului (CE) 178/2002. O întârziere în prezentarea acestor
informații relevante ar submina o reacție promptă în caz de criză (ANSVSA).
6.8. Descrierea procedurii
Inspectorul va analiza urmatoarele aspecte:
 Proveniența materiilor prime, inclusiv ingrediente sau alte materiale – furnizori
autorizați, prezența documentelor care atestă calitatea ori salubritatea tuturor
materiilor prime
 Verificarea specificațiilor materiilor prime – definire și consemnare proceduri –
cum se efectuează practic verificarea înscrisurilor de pe ambalaje sau etichete în
concordanță cu alte documente însoțitoare
 Corespondența dintre înscrisuril e de pe etichetele și ambalajele materiilor prime
și identificarea societății în sistemul de trasabilitate.
 Înregistrări privind cantitățile de materii prime recepționate (facturi, avize de
însoțire a mărfii) în corelație cu cantitățile de produs finit.
 Înregistrări privind conformitatea materiilor prime recepționate (certificate de
calitate, atestări ale prezenței/lipsei organismelor modificate genetic acolo unde
este cazul, în special la produsele din soia)
 Lotizarea materiilor prime în funcție de șarjele /loturile de produse/cantități finale
(lotizări primare).

31
 Constituirea loturilor de materii prime pe tipuri de produse la începutul fabricației.
 Modul de constituire a loturilor noi (acolo unde este cazul) după procesele
tehnologice.
 Dacă există sisteme de identificare și urmărire pe flux a
containerelor/recipienților în care se transportă, depozitează temporar unele
materii prime si auxiliare pe diferite faze tehnologice
 Proceduri referitoare la etichetare:
 Eviden ța și gestionarea stocurilor de etichete
 Corelația între sistemul de etichetare, ingrendiente și tratamentele
aplicate
 Verificarea înscrisurilor de pe etichete, care trebuie să fie complete și
conforme cu prevederile legale
 Numere de ordine ale etichetelor
 Proceduri privind depozitarea
 Depozitarea în deposit de șarje, loturi ori zile de producție
 Evidența intrărilor în depozitele de produse finite
 Evidența livrărilor din depozite pe sortimente, șarje, zile
 Proceduri privind livrarea produselor
 Evidențe privind beneficiarii, pe șarje, lot uri, zile
 Sisteme de identificare a mijloacelor de transport, înregistrare sanitar
veterinar, folosite la trasportul produselor
 Evidența livrărilor din depozite pe sortimente, șarje, zile etc.
 Evidențe privind stocurile de produse finite rămase după livrări și
gestionarea livrărilor
 Evidențe privind beneficiarii – pe șarje, loturi, zile etc.
 Evidențe privind certificatele de calitate în funcție de loturi, șarje etc.
 Evidențele privind transportatorii și modul de constituire a loturilor pentru
fiecare transportator
 Evidențe privind retragerea/rechemarea de pe piață (ANSVSA).
Pentru verificarea și urmărirea cu atenție a aspectelor de mai sus (doar a unora
sau a tuturor), se alege un produs al operatorului. Alegerea unui produs se face fie din
piață, fie din depozitul operatorului, fie din acte, în funcție de situație.

32
Produsul selectat poate fi:
 produs neconform
 produs cu suspiciune de neconformitate .
 produs aleator, selectat pentru testarea sistemului de trasabilitate implementat
de operator, produs care sa fie reprezentativ pentru operator: cel mai complex,
cel mai mare volum, produs cu alergeni etc.
După selectarea produsului, se face verificarea î n amonte – până la recepția
materiilor prime și în aval – până la client, conform checklist -ului de trasabilitate.
Rezultatul evaluării sistemului de trasabilitate se poate înscrie în fișa de
evaluare, dacă exercițiul a fo st efectuat în cadrul evaluării (ANSVSA).

33

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 7

DESCRIEREA CADRULUI ORGANIZATORIC

ANSVSA , funcționează ca și control , în domeniul sanitar veterinar și pentru
siguranța alimentelor.
Ea se află în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului agriculturii și
dezvoltării rurale.
ANSVSA este condusă de către un președinte , cu rang de secretar de stat și de
către doi vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat.
 Activități specific e ANSVSA -ului
– testări de laborator
– sprijină combaterea risipei de alimente
– monitorizează pesticidele
– eliberează autorizări și certificate în domeniile sanitar veterinare și pentru
siguranța alimentelor
– eliberează autorizări pentru laboratoarele private
– stabilește protocoale de export cu țările terțe
Cadrul legislativ al ANSVSA -ului este Ordonanța nr 42/2004 cu referire la organizarea
activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor și Hotărârea nr 1415/2009 cu
referire la organizarea și funcți onarea ANSVSA -ului și a unităților din subordinea
acesteia.

34

CAPITOLUL 8

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

STUDIUL DE CAZ

8.1. . Scopul și obiectivele lucrării
Sistemul rapid de alertă, permite schimbul de informații ce sunt partajate rapid și
eficient între Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje
în statele membre, EFSA și alte organizații.
Prin urmare, acest sistem permite măsuri de siguranță să fie luate rapid și
eficient cu scopul de a evita riscurile de sigur anță alimentară înainte ca acestea să
poată ajunge la consumatori.
Scopul general al acestei lucrări este de a contribui la o mai bună înțelegere a
Sistemul ui rapid de alertă pentru a proteja sănătatea consumatorului.
Controalele oficiale au ca obiectiv principal verificare a respectării normelor, care
au în vedere prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor.
Aceste controale sunt realizate de către persoanele angajate din cadrul DSVSA
județean.
Obiectiv ele specif ice vizează:
– aprofundarea studiilor privind pașii unui control oficial pentru alimente și furaje;
– siguranța alimentelor și sănătatea publică din punct de vedere legislativ.

35
8.2. Studiul de caz
 Macrou congelat , infestat cu paraziți (Anisakis spp)
Unitate a X autorizată sanitar veterinar recolteaz ă, în conformit ate cu programul
de autocontrol , elaborat și implementat , probe aleatorii din peștele congelat (S comber
scombrus) , cu origine Spania , ce a intrat î n unitate la data de 16.03. 2017 .

Figura 8 .1- Scomber scombrus
(http://www.northbaypelagic.com/products/atlantic -mackerel -(scomber -scombrus)/)

Probele au fost recoltate de responsabilul cu H.A.C.C.P -ul cu respectarea
procedurii privind regulile generale de recoltare .
Probele au fost sigilate de că tre unitate , și au fost duse la un laborator acreditat
în vederea obținerii unui buletin de analiză corespunzător.
În urma examenului parazitologic , s-a primit buletinul de analiză , prin care s -a
constatat o infestaț ie cu Anisakis spp , atât în viscere cât și în musculatură .
Odată informat, responsabilul cu HACCP -ul al societății X, inițiază procedura de
retragere a produselor neconforme.

36
 Anisakis s pp
Ciclul biologic:
Specii le de Anisakis spp au cicluri de viață complexe , care trec printr -un număr
de gazde pe parcursul vieții lor. Ouăle se varsă în a pa de mare și larvele sunt
consumate de crustacee .
Crustaceele infectate , sunt consumate ulterior de p ește sau cal amar, iar
nematodele intră în peretele intestinul ui.
Ciclul de viață este încheiat , atunci când un pește infectat este consumat de un
mamifer marin , cum ar fi o balenă sau un delfin.
Nematodul se află în intestin, se hrănește, crește, îmbină și e liberează ouă în
apa de mare prin fecalele gazdei.
Pe măsură ce intestinul unui mamifer marin este foarte asemănător funcțional cu
cel al unui om, specia Anisakis este capabilă să infecteze oamenii care mă nâncă pește
crud sau subacvatic (fig. 8 .2.)

37

Figura 8 .2 – Ciclul bi ologic Anisakis spp.
(http://www.gefor.4t.com/concurso/parasitologia/anisakisciclo.jpg )

38
Reacții alergice:
Chiar și atunci când peștele este bine gătit, larvele Anisakis spp prezintă un risc
pentru sănătatea oamenilor.
Pot apăre a manifestări alergice acute cu sau fără simptome gastrointestinale
însoțitoare .
Tratament:
Larvele de la Anisakis spp nu pot trăi la om, prin urmare aceștia mor. Sunt
cazuri, în care infecția se rezolvă numai cu tratament simptomatic.
În alte cazuri, infecția poate duce la obstrucția intestinului subțire, care poate
necesita o intervenție chirurgicală, deși tratamentu l cu albendazol în monoterapie
(evitarea intervențiilor chirurgicale) a fost raportat a avea succes. Este posibilă și
perforarea intestinală.

Figura 8 .3 – Anisakis spp.

39
După ce produsele neconforme sunt retrase, se inițiază retragere a publică, ca
urmare a unei sesizări din partea autorităț ilor.
Exist ă riscul periclitării sănătății, prin urmare:
 Marfa va fi retrasă din rețeaua de distribuție după furnizor, produs ,
număr lot, data fabricaț iei;
 Trebuie garantată o reacție rapidă din part ea personalu lui din cadrul
unității proprii;
 Timpul de reacție este diferit, în funcț ie de cerințele autorităților.
Administratorul S ocietăț ii X emi te decizia prin care se stabileș te membrii echipei
ce gestionează problema .
Se va re aliza o comu nicare pe orizontală și pe verticală, cu toate structurile
implicate.
Pe baza trasabilităț ii, se stabileș te lista de distribuție a lotului de pește (macrou
congelat), pentru care a fost emis buletinul de analize neconform

Tabel 8 .1
Tabel centralizator

Denumire
produs Documente
comerciale/sanitar
veterinare Identificare
produs Cantitate
recepționa
tă Listă distribuție
cantități/tone
SC.
Y SC.
Z SC.
T SC.
R

Macrou
congelat – Factură fiscală
…./16.03.2017
– Declarație de
conformitate
– Termograma/bu
-letin de analiză Nr.Lot
Produs la
Congelat la
Expiră la
FAO

2 to

0,3
to

0,3
to

0,1
to

0,3
to

40
S-a reținut , că din lotul iniț ial, o parte se af lă la soci etatea X (o tonă), iar restul la
societatea Y, Z, T și R.
Societatea X reglementează cu beneficiarii (societatea Y, Z, T și R) condițiile de
colectare și transport î napoi la societate a X, a produselor ce fac obiectul rechemă rii.
Societăț ile Y, Z și R sunt notificate c onform adresei de rechemare (tabel . 8.2.)

41
Tabel 8.2
Unități/puncte în care se face retragerea/rechemarea

SC. Y Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înregistrare

SC. Z Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înregistrare

SC. T Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înregistrare

SC. R Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înmatriculare

42
Tabel 8.3
Descriere a și trasabilitate a produsului incriminat
Număr lot: 1001
Alte informații
furnizate pe
etichetă Expiră la
A se consuma de preferință până la
Masa unității/volum tone
Cantitate totală
achiziționată
2 to
Justificare cantități
din lotul incriminat
la data notificării Cantitate deja
comercializată Cantitate
aflată sub
controlul
societății

Y+Z+T+R X

În urma discuțiilor avute s -a constatat că:
 societatea Y a vândut către consuma torul final o parte din marfa recepționată .
În această situaț ie societatea Y (magazin alimentar) v -a afișa spre atenț ia
consumatoril or, rechemarea produsului, cu mențiunea ca marfa să fie însoțită de
bonul fiscal, pentru a demonstra apartenența produsului la lotul problemă, în
scopul asigură rii contravalorii ei .
 societatea T nu mai avea deloc pe stoc , urmând să afișeze rechemarea
produsului, afiș ce trebuie să fie cât se poate de vizibil ș i lizibil (fig. 8 .3.).

43

ATENȚIE
RECHEMARE PRODUS

Măsuri pe care trebuie să le ia consumatorul:
Returnare la magazin

Ne cerem scuze pentru orice neplăcere creată!

Figura 8 .3 – Model de rechemare

Nume produs pe etichetă: Pește congelat
Producător:
Congelat la:
Expiră la:
Nr. Lot/cod bare: 1001

Detalii referitoare la ceea ce este în neregulă cu produsul:
Pește congelat infestat cu p araziți de Anisakis spp.

44

Șeful H .A.C.C.P. are obligația de a anunț a D.S.V.S .A. județ ean în vederea
stopării consumului produselor în cauză .
Medicul veterinar oficial , va fi notificat la finalizarea operațiunilor de rechemare,
pentru î ntocmirea documentelor conf orm legislației sanitar veterinară în vigoare .
Operatorul alimentar (societatea X) , solicită medicului veterinar of icial emiterea
certificatului sanitar veterinar pentru subproduse le ce nu s unt destinate consumului
uman , în vederea incinerării î ntr-o unitate (societatea W) de neutralizare cu car e
aceasta are contract de prestă ri servicii.
Societatea W își desfășoară activitat ea cu respectarea legislației sanitar
veterinară î n vigoare , asumân du-și responsabilitatea privind încă rcarea, transport ul și
descărcarea deș eurilor.
Orice transport de subproduse animale care nu sunt destinate consumului uman
trebuie însoțit de documentul de miș care al subproduselor ce nu sunt destinate
consumului .
Pentru fiecare situație în care este necesară aplicarea de mă suri speciale , se
întocmește un dosar care să cuprindă copii după toate d ocumentele relevante din care
să reiasă cel putin:
 tipurile și cantităț ile de produse de origine animală ,
 originea acestora,
 trasabilitatea produselor,
 măsurile dispuse,
 comunicările pe orizontală și verticală și destinaț iile finale ale acestora .
Aceste dosare vor fi păstrate cel puțin 3 ani și sunt puse la dispoziț ia organelor
de control superioare la solicitarea ac estora.
Registrul privind subprodusele ce nu sunt destinate co nsumului uman sunt
obligatorii și se păstrează o peri oadă de minim 5 ani.
Acest registru este ș nuruit , numerotat pe fiecare pagină și ș tampilat pe ultima
pagină , sub semnătura reprezentantulu i persoanei juridice responsabile.
Cheltuielile ocazionale de aplicarea mă surilor dispuse , sunt suportate de că tre
operatorul alimentar implic at.

45

CONCLUZII

Prezentul proiect ne oferă o imagine de ansamblu a Sistemului rapid de alertă
pentru alimente și furaje.
De asemenea, parcurge istoria acestui sistem de la începuturile sale și oferă o
viziune a modului în care se poate dezvolta în următorii ani.
SRAAF s -a dovedit a fi un instrument eficient pentru protejarea consumatorilor
de produsele alimentare ce prezintă un pericol.
Ce concluzii putem trage din cazul Anisakis spp ?
În primul rând, controlul oficial al autorităților județene, s -a dovedit a fi eficient
pentru monitorizarea siguranței alimentelor.
S-a dovedit că în epoca globalizării, alimentele aduse/produse de oriunde în
lume, pot fi introduce pe piață, fără cunoștințe suficiente în ceea ce privesc condițiile de
producție sau metodele aplicate.
RECOMANDĂRI
– avut mare grijă atunci când alegem un pește congelat
– în cazul inf estării cu paraziți trebuie aruncat imediat sau raportat magazinului
alimentar de unde a fost cumpărat
– realizarea unui buletin de analize înainte de cumpărarea stocului

46

Bibliografie

1. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor. Sursă
internet: http://www.ansvsa.ro/informatii -pentru -public/rasff -romania/
2. Banati D. și Klaus B., 2010 – 30 Years of the Rapid Alert System for Food and
Feed , Editura EFFL 1, pp.10 -21
3. Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului, 2001. Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, capitolul 15, vol. 8
4. Knowles T., Moody R., McEachern MG, 2007 – European Food scares and their
impact on EU food policy . BrFoodJ 109(1):43 67.
doi:10.1108/00070700710718507
5. Regulamentul (CE) nr . 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a
măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și
furaje. Jurnal ul oficial al Uniunii Europene . Sursă internet: http://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32011R0016
6. Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului,
2002, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cap. 15, vol. 8, pp. 1 -42. Sursă
internet :http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/ALL/?uri=CELEX:32002R0178
7. Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 – Siguranța alimentară -ambalaje sigure.
Jurnal ul Oficial al Uniunii Europene . Sursă internet : http://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al21082a
8. Parisi S., Barone C., Sharma R. K., 2016 – Chemistry and Food Safety in the
EU. The Rapid Alert System f or Food and Feed (RASFF), Editura Springer briefs
in molecular science, Chemistry of foods, pp. 1 -79, Italia
9. Parisi S., 2004 – Alterazioni in imballaggi metallici termicamente processati .
Gulotta Press, Palermo
10. Parisi S (2013) – Food industry and packaging materials. User -oriented
guidelines for users. Smithers Rapra Technology Ltd, Shawbury