VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [622695]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific ,
Dr. Ing. Doina Leonte
Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETE RINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE

Aplicarea măsurilor de
bunăstare în exploatațiile
avicole

Coordonator științific ,
Dr. Ing. Doina Leonte
Absolvent: [anonimizat]
2018

DECLARAȚIE,

Subsemnatul Hlihor Mihai -Alexandru, student: [anonimizat] „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Facultatea de Zootehnie, specializarea
Zootehnie, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul
în declarații , că lucrarea cu titlul “Aplicarea măsurilor de bu năstare în exploatațiile avicole” nu
este un plagiat, fiind creația mea personală. Lucrarea este elaborată de mine și nu a mai fost
prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare,
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise
între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Am luat la cunoștință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată,
voi fi exmatriculat sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată
diploma obținută .

Iași,
…………………..
Absolvent: [anonimizat]

____________________________

Cuprins

Introduce re……………………………………………………………………………. ………… 3

Lista figurilor
Figura 1.1: Baterii de creștere a găinilor ouătoare …………………………………………………………………
Figura 1.2: Folosirea anestezicului pentru ecornare ………………………………………………………………
Lista tabelelor

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1 – Bunăstarea animalelor ……………………………………………………. ………………………. 5
1.1. Definiții …………………………………………………………………………………………………. 5
1.2. Concept și principii ………………………………………………………… ………………………. 6
1.3. Istoric …………………………………………………………………………. ……………………….. . 7
1.4. Legătura dintre bunăstarea ani malelor și profitabilitatea fermelor …………………. 8
1.5. Managementul modern al bunăstării animalelor …………………. ……………………. 10
Capitolul 2 – Legislația bunăstării păsărilor ……………………………………………………………….. . 13
2.1. Perspectiva de ansamblu globală …………………………………….. ……………………… 1 3
2.2. Baza legală privind bunăstarea și protecția puilor destinați producției de carne …14
2.3. Sfera de aplicare a cadrului legal …………………………………….. ……………………… 1 5

CAPITOLUL II – Cercetări proprii
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………. …………………..
Bibliografie …………………………………………………………………………………. ………………………………….

3

INTRODUCERE

4

5

CAPITOLUL 1: BUNĂSTAREA ANIMALELOR
1.1. Definiții
Sintagma bunăstarea animalelor este folosită pentru a indica calitatea vieții animalelor. Ea
provine din limba engleză, unde se folosește termenul de „wellfare ”. Deși în limba română
cuvântul bunăstare, pare tradus forțat, este folosit în actele normative.
Bunăstarea animalelor este definită de unii specialiști prin luarea în considerare a
simțămintelor animalelor. Astfel, potrivit lui Dawkins : bunăstarea animalelor se rezumă la absența
suferinței. O astfel de abordare pare simplistă, deoarece termenul de b unăstare trebuie să acapareze
stările pozitive și negative, percepute temporar de animale. Izolarea unui animal, făcută din pricina
recuperării sănătății acestuia, deși provoacă pe termen scurt suferință, privită pe termen lung, poate
fi benefică. Foamea ș i setea, ca simțăminte negative temporare, generează răspunsuri bune în
identificarea apei și hranei, fiind astfel echilibrate de satisfacerea nevoilor fiziologice.
Imposibilitatea accesării și identificarea surselor de hrană și apă duce la suferință și ef ecte negative
asupra sănătății. Astfel, bunăstarea nu trebuie definită doar prin prisma simțămintelor presupuse,
întrucât absența durerii și suferinței nu denotă necesar bunăstare, după cum nici existența
senzațiilor neplăcute nu trebuie corelate cu absen ța bunăstării.
O altă definiție, acceptată din ce în ce mai mult, este cea a profesorului Broom . Printr -o
traducere liberă, putem defini conceptul de bunăstare ca fiind situația individului cu referire la
posibilitatea acomodării la mediul în care se află . Acomodarea este prima fază a adaptării, de
rezistență activă, ce consistă în supraviețuirea individului în factori de existență schimbați.
Acomodarea reușită poate duce la controlul temporar a situației și la supraviețuire, fără ca
reproducerea să fie as igurată neapărat. Acomodarea trebuie a se discerne față de aclimatizare și
adaptare. În grădinile zoologice sunt întâlnite cazuri frecvente de acomodare, dar care nu conduc
necesar la adaptare. Aclimatizarea este a doua treaptă în procesul de adaptare, ce constă în
supraviețuirea, respectiv reproducerea animalelor în medii cu condiții schimbate. Adapt area este

6
practic un proces de transformare statistică, prin selecție naturală și face parte din evoluția
filogenetică a populațiilor.
1.2. Concept și principii
Conceptul de bunăstare animală încă nu are o definiție exactă, dar specialiștii care au studiat
această noțiune sunt de acord că ea include aspecte cu privire la sănătate , confort productiv și
protecția animalelor.
Declarația Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea Mondială
pentru Protecția Animalelor, definește bunăstare a prin gradul în care sunt întrunite cerințele fizice,
comportamentale și psihologice ale animalului. În aceeași declarație, se prezintă cele cinci
principii ce trebuie să fie asigurate simultan pentru animalele ce depind de om:
1. Asigurarea accesului la apă proaspătă și la hrană specifică;
2. Asigurarea mediului corespunzător, incluzând adăpostirea și odihna;
3. Prevenirea durerii, rănilor, diagnosticul și tratamentul bolilor;
4. Eliberarea de frică și suferință mentală;
5. Asigurarea spațiului , a facilităților , pentru exprimarea comportamentului normal.
Asociația Mondială Veterinară, cu ocazia Adunării Generale de la Paris (1992), a recunoscut
cele cinci principii, ele fiind apreciate fiind esențiale pentru protecția și bunăstarea animalelor
domestice.
Bunăstarea nu poa te fi acordată animalului; ea este pentru individ o stare proprie, atât timp
cât depune efort de acomodare, în funcție cu cerințele proprii, particularitățile mediului și cu felul
în care informațiile sunt percepute. În funcție de raporturile pe care anima lul le poate avea cu
mediul său de viață, există diferite grade de bunăstare: bunăstare deplină, bunăstare precară și
bunăstare foarte precară. Astfel, bunăstarea animalelor, în comparație cu bunăstarea la om, este cu
totul altceva. În cele două situații, cuvântul bunăstare este omoni m, având înțelesuri diferite: la
animale semnifică încercarea acestora de a se acomoda mediului , de a folosi energia disponibilă
în funcție de nevoi și de a ierarhiza prioritățile, pe când la om, bunăstarea denotă o situație
materială prosperă. A spune că „bunăstarea a fost asigurată”, dacă nu se precizează felul bunăstării:
deplină, precară sau foarte precară, este aproape fără sens.
Animalele ce trăiesc în aceleași condiții, în raport cu necesitățile fiziologice și de
compo rtament, pot trece de la un nivel de bunăstare la altul. De exemplu, există posibilitatea ca
față de unii stimuli excitanți din mediu, ce acționează puternic și repetat (zgomote), la început

7
animalele să aibă o reacție intensă, pentru ca ulterior animalul să se obișnuiască iar în cele din
urmă să ignore total stimulii.
Condițiile de microclimat, hrănire, adăpare și legătura informațională dintre animale și mediul
lor de viață, influențează în egală măsură condiția de bunăstare. Informațiile pot influența în mod
evident modul de folosire a energiei și substanțelor precum și homeostazia. Informațiile trebuie să
prezinte caracteristici specifice, ce exercită un rol reglator în comportamentul și viața animalelor.
Insuficiența anumitor stimuli, provoacă sindroame de privare informațională, ce se manifestă încet
și diferit, în funcție de specie, vârstă, sex și gradul de perturbare a informației. Izolarea prelungită
în spații restrânse, fără contact cu mediul natural și cu alte animale poate conduce la stres. Datori tă
acestor motive, chiar și animalelor menținute în boxe individuale, este necesară asigurarea
comunicării cu animalele aflate în același adăpost. Unele zgomote exercită asupra sănătății și
comportamentului efecte negative, prin caracteristici de tărie și intensitate a sunetelor.
Există diferențe majore între animale în cee a ce privește răspunsul și metodele de acomodare
pentru aceleași condiții de exploatare. Specia, sexul, starea fiziologică, vârsta, rasa și individul duc
la diferențieri majore între anim ale. Pentru ca acomodare să fie reușită, o influență majoră o are și
capacitatea animalelor de a învăță. Această aptitudine de a învăță este mai pregnantă în perioada
tinereții. Animalele crescute izolate față de mediul lor natural și față de alte animale vor arăta o
slabă capacitate de acomodare.
1.3. Istoric
În lumea occidentală, prima legislație cu privire la bunăstarea animalelor a fost introdusă în
anul 1635 în parlamentul Irlandez de către Thomas Wentworth , ca „ Hotărârea împotriva cruzimii
împo triva oilor și cailor de muncă” iar mai târziu în 1641, Nathaniel Ward în colonia
Massachusetts a introdus două legi pentru protecția animalelor.
Din 1822, când Richard Martin a elaborat „ Legea 1882 Împotriva tratamentului crunt față de
animale ” în parlame ntul Irlandez, s -a format o mișcare pentru bunăstare a animalelor. Ca urmare,
în 1824 Martin a întemeiat prima societate pentru bunăstarea animalelor, devenind instituție
guvernamentală în 1840 odată cu binecuvântarea reginei Victoria.
În 1836 ministrul German Albert Knapp a format prima societate germană pentru bunăstarea
animalelor.
Una dintre primele legi naționale oficiale pentru protecția animalele a fost elaborată în
Regatul Marii Britanii ca „Legea 1835 cu privire la Cruzimea față de animale” urmată de „Legea
1911 cu privire la Protecția animalelor”. În SUA, la nivel federal, prima lege pentru bunăstarea

8
animalelor a fost instituită în 1966, deși au existat mai multe state ce au promulgat legi anti –
cruzime.
Progrese semnificative în bunăstarea animalelor au avut loc la sfârșitul secolului XX. În 1965,
guvernul Regatului Marii Britanii a cerut întemeierea unei comisii de investigație, condusă de
Profesorul Roger Brambell, pentru a cerceta condițiile animalelor în fermele de natură i ntensivă
ca urmare a îngrijorărilor enunțate de Ruth Harrison în 1964 prin cartea „Mașini animale”. Pe baza
raportului comisiei, guvernul a format „Comitetul Consultativ pentru Bunăstarea Animalelor de
Fermă” în 1967, ce a devenit în 1979 „Consiliul pentru Bunăstarea Animalelor de Fermă”. Printre
primele instrucțiuni de exploatare a animalelor în ferme formulate de acest consiliu , au fost cele
de a acorda animalelor libertatea de a sta în picioare, de a se așeza, de a se întoarce, a se curăța și
a se întinde. Aceste ghiduri au stat la baza formulării celor cinci principii de bunăstare a animalelor.
Un număr ridicat de organizații pentru bunăstarea animalelor iau parte la o campanie a elabora
și aproba „Declarația Universală privind Bunăstarea Animalelo r” la Organizația Națiunilor Unite.
În principiu, declarația propune ca O.N.U. să recunoască animalele ca fiind sensibile, capabile de
a simți durerea și suferința , și pentru a recunoaște că bunăstarea animalelor e o problemă
importantă în cadrul dezvoltăr ii sociale a țărilor la scară globală.
1.4. Legătura dintre bunăstarea animalelor și profitabilitatea fermelor
Nivelul de bunăstare a animalelor în fermele de producție este afectat semnificativ de calitatea
exploatării animalelor, ce în schimb are o influenț ă majoră în profitabilitatea unității de creștere.
Printre cele mai importante aspecte a managementului animalelor ce au o legătură directă cu
nivelul de bunăstare se enumeră: calitatea personalului, adăposturile și anexele, și bineînțeles
resursele dispon ibile ce deservesc cerințelor zilnice a animalelor, în particular nutrețul, apa și
serviciile veterinare.
Industrializarea intensivă în cadrul creșterii animalelor domestice în scopuri de producție din
ultimii 50 de ani, a făcut ca existența unui cadru legal corespunzător să fie imperativă pentru
bunăstarea adecvată animalelor exploatate și pentru inspecția r egulată a unităților de creștere
pentru a preveni abateri de la o exploatare judicioasă. Controalele de reglementare a fermelor sunt
adesea ori dificile datorită diversității sistemelor de exploatare a animalelor . Astfel fermierii sunt
parțial dependenți ca bunăstarea animalelor să fie îmbunătățită în urma unei creșteri chibzuite a
animalelor întrucât condițiile superioare de trai a efectivelor rezultă într -un profit crescut.
La o scară largă, exploatarea incorectă duce la modificarea bunăstării animalelor , de obicei în
sens nedorit și implicit la afectarea economicității unității de creștere. De exemplu, un animal
bolnav va fi mai puțin profitabil decât unul sănătos deoarece capacitatea productivă a acestuia

9
scade și intervin și costurile de tratament. Dar totuși, există numeroase exemple de sisteme sau
subsisteme de creștere ce au un impact negativ asupra bunăstării animalelor dar cresc profitul
fermei. Bateriile de creștere a păsărilor și creșterea de viței baby -beef sunt unele din cele mai
semnificat ive exemple. Însă există și sisteme care întâmpină prăbușiri când resursele și condițiile
de creștere nu sunt adecvate animalelor, precum sistemele extensive de creștere a păsărilor
ouătoare. Mai mult, există numeroase obiceiuri, precum înțărcarea foarte prec oce la purcei și viței,
ce sunt foarte economice dar nu duc neapărat la o îmbunătățire a bunăstării. În cele din urmă, există
și variante ce duc la o înrăutățire temporară a bunăstării dar pe termen lung o îmbunătățire a
acesteia precum și prezervarea efic ienței economice a unității. Tratamentele preventive și chirurgia
aduc stres ridicat animalelor dar sunt benefice pe termen lung cu condiția ca în decursul acestor
operațiuni să existe o igienă corespunzătoare și să se limiteze contactul cu diverșii agenți patogeni
ce pot periclita sănătatea animalelor.
Figura 1.1. – Baterii de creștere a găinilor ouătoare (Sursa: http://bigdutchmanusa.com )
Astfel, relația dintre exploatarea și bunăstarea efectivelor de animale nu este una simplă, dar
se pot înregistra progrese semnificative în bunăstare în majoritatea unităților de producție prin
aplicarea unor sisteme de creștere corespunzătoare. Atenția la detalii, aptitudinile observaționale
dezvoltate precum și cunoașterea creșterii animalelor sunt elemente esențial e ce caracterizează
personalul de calitate ce ridică condițiile animalelor în fermă.

10
1.5. Managementul modern al bunăstării animalelor
Începând cu a doua jumătate a secolului XX a existat o preocupare pentru a îmbunătăți
condițiile de exploatare a animalelor î n ferme, cel puțin în zonele dezvoltate a lumii. Societățile
prospere cer condiții îmbunătățite pentru animalele exploatate, majoritatea având introduse ghiduri
pentru bunăstarea animalelor specifice fiecărei specii crescute, alături de o legislație bine pusă la
punct. Ghidurile ce caută a proteja animalele de cruzime și suferință, adesea ori se extind și
proprietarilor de animale, trăgându -i la răspundere pentru abateri de exploatare ce ar periclita
bunăstarea animalelor avute în grijă. Multe dintre indus triile animaliere sunt caracterizate prin
diversitate iar piața comercială în societățile occidentale acceptă doar produse animaliere ce au
fost obținute în urma respectării unor condiții de bunăstare variate. Din întreaga populație, doar o
minoritate aleg e produsele obținute de la animale crescute în condiții evident superioare,
majoritatea achiz iționând produse de la animale exploatate în condiții de bunăstare medii. Există
însă și un segment al populației ce ar cumpăra produse provenite de la animale întreținute doar în
condiții foarte proaste, factorul principal în această decizie fiind prețul redus al produsului. Există
o cerere crescândă a populațiilor în țările avansate ca produsele de natură animală importate și
exportate să fie cel puțin la același standard minim ca alimentele realizate în țara lor. De exemplu
bunăstarea animalelor din Australia, exportate în țările în curs de dezvoltare sunt puse sub o atenție
sporită și necesită a îndeplini un standard foarte ridicat.
Bunăstarea poate fi măsurată din evenimente așa cum se întâmplă sau ca rezultatul final
asupra animalului, ca de exemplu greutatea finală sau starea de întreținere. Măsurile luate pe baza
rezultatelor obținute de pe animale pot aduce flexibilitate în abordarea problemelor de bunăstare.
Însă există dificultate în găsirea de indicatori potriviți pentru a arăta gradul de bunăstare, în s pecial
în cazurile în care putem avea acces la animal doar după ce evenimentul modificator al bunăstării
a trecut. De exemplu, bunăstarea oilor transportate pe nave poate fi descrisă de parametrii ce au
influență directă asupra condiției lor (densitatea animalelor pe m2, temperatura, umiditatea, gradul
de gălăgie) sau prin starea animalelor ajunse la destinație (greutatea vie, comportament,
elasticitatea pielii, gradul de însetare). În mare parte se cunosc legăturile dintre diverși parametri
cu influență di rectă și starea animalului. O astfel de legătura există între temperatură și riscul de
inducere a stresului. Însă, nu toate animalele răspund la fel la toți factorii, starea fiziologică,
morfologică diferită de la individ la individ îngreunând măsurarea bu năstării cu exactitate.
Există mai multe metode de stabilire a nivelului minim de bunăstare ce trebuie asigurat
animalelor exploatate pentru uz uman. O astfel de metodă constă în asigurarea condițiilor de care
animalul beneficiază libere în natură, daca ex istă rude sălbatice apropiate. Astfel condițiile de care
acestea au parte în libertate sunt folosite ca etalon în asigurarea parametrilor de creștere. O altă

11
modalitate, constă în folosirea sistemului democratic dintr -un stat pentru a stabili minimul neces ar
al bunăstării conform opiniei majoritare, în urma folosirii cunoștințelor despre animalele
exploatate. Unele obiceiuri pot fi văzute de majoritate a populației ca fiind de neacceptat. Un astfel
de exemplu, poate fi întâlnit în luptele cu tauri, unde anim alul este maltratat pentru divertisment.
Alte obiceiuri pot fi văzute favorabil: înlăturarea coarnelor la viței folosind anestetic local. Există
și cazuri unde părerile pot fi împărțite. De pildă: înlăturarea pielii din regiunile vulvei la oi se face
pentr u a proteja animalul de infecții provocate de musculițe. Dintr -un punct de vedere practic,
există beneficii majore pentru acele oi ce ar fi putea fi afectate. Însă, deoarece doar o mică parte
din întreg efectivul ar suferi din cauza acestor infecții, impac tul asupra majorității oilor ar fi negativ
existând riscuri asociate operației de înlăturare a pielii.

Figura 1.2. – Folosirea anestezicului pentru ecornare (Sursa: http://cowdoc1981.blogspot.ro )
Majoritatea animalelor sunt aflate sub un tratament sub nivel uman, acest fapt fiind tolerat
dacă nu chiar aprobat de societate. La modul general, cu cât nivelul de trai a societății este redus
cu atât animalele suferă din punctul de vedere al bunăstării. Însă, pe măsură ce condițiile de trai a
oamenilor cresc, cresc și condițiile de exploatare e animalelor. Există exemple unde unele animale,
ca câinii și pisicile , ce au un trai super ior față de numeroase persoane deoarece proprietarii lor le
asigură o viață îmbelșugată. Alte animale, ce au gene extrem de valoro ase și sunt folosite la
reproducție pot fi întreținute în condiții superioare multor persoane.

12
În ciuda acestor probleme, există puține dubii cu privire la faptul că, la mod general condițiile
de trai a animalelor au cunoscut o îmbunătățire în ultimii ani. În secolul XVIII, mortalitatea oilor
transportate către Australia din Calcutta sau coasta de vest a Statelor Unite ale Americii era de în
medie de 50 % (Peel, 1986). Astăzi, mortalitatea oilor transportate din Australia către Orientul
Mijlociu este de 1 % pentru oi și 0,1 % pentru vite (Higgs, 1999).
O altă îmbunătățire s -a sesizat și în nutriția animalelor. În secolul XX, în zonele răcoroase,
pentru a ține în viață efectivele de vaci pe durata iernii, fermierii erau limitați. Aceștia furnizau
efectivelor de obicei doar fân . Ca urmare, vacile sufereau și scădeau în greutate, iar în iernile aspre
vacile adesea ori mureau. În zilele de astăzi ca consecință a dezvoltării masive a tehnicilor agricole
și a globalizării, disponibilitatea și varietate a nutrețurilor disponibile fermierilor din toate zonele
lumii au făcut ca malnutriția animalelor să fie foarte rară. Chiar și în condiții de secetă severă,
fermierii au grijă de animale prin folosirea de nutrețuri însilozate sau transportul acestora în zon e
unde există nutreț verde. Cercetările nutriționale au dus la crearea de rețete și diete animale ce
optimizează atât creșterea și producția lor, cât și le feresc de anumite boli la care au diferite
predispoziții.
Principalul motiv de modificare pozitivă a bunăstării animalelor, pe lângă aspectul social, este
dezvoltarea imensă a tehnologiei de care omenirea a avut parte în ultimul secol. Îmbunătățirile
actuale în condițiile de întreținere nu trebuie să ne mulțumească ci ar trebui să creeze noi
oportunităț i de dezvoltare.

13

CAPITOLUL II: LEGISLAȚIA BUNĂSTĂRII PĂSĂRILOR
1.1. Perspectiva de ansamblu
Legile ce se referă la păsări au legătură cu conservarea, bunăstarea și sănătatea, producerea
de șepteluri, transportul și comerțul acestora. Astfel de legi se pot regăsi în numeroase țări. Însă,
există o variație majoră în numărul și calitatea lor precum și în modul în care e le se aplică. Țările
din Uniunea Europeană, Australia, Noua Zeelandă precum și a lte state dezvoltate din lumea
occidentală au parte de o revizuire și îmbunătățire continuă a cadrului legal cu privire la păsări. În
alte părți ale lumii, atât legislația cât și aplicarea ei pot fi învechite și deficitare; mai mult, poate
exista o înțelegere limitată a conceptului de bunăstare animală sau conservare eficientă a
efectivelor de păsări. În plus, multe țări se luptă cu sărăcia, nesiguranța și l ipsa infrastructurii
precum și lipsa empatiei față de animale.
Cadrul legal cu privire la sănătatea, bunăstarea și conservarea păsărilor poate părea bogat în
anumite țări, ca de exemplu Germania, unde există o revizuirea continuă a legilor, o atitudinea
pozitivă în aplicarea lor, educație amplă, o implicarea a societății în aspecte privind bunăstarea
animalelor și conservarea lor, precum și existența a organizațiilor bine finanțate , față de multe alte
țări. Întotdeauna există loc pentru îmbunătățiri la legi slația animală. Însă, acestea sunt costisitoare
și au un termen de aplicare lung iar ele de asemenea trebuie să se ocupe de problemele animalelor
în țările a căror legi su nt departe de standardul modern.
În astfel de țări, aceste îmbunătățiri de obicei sunt foarte greu de realizat. O metodă de a
realiza aceste lucruri constau în folosirea o rganizațiile non -guvernamentale ce adesea ori încearcă
a ridica standardele prin finanțarea de proiecte și instruirea populației. De impo rtanță majoră în
astfel de proiecte, e ca atunci după finalizarea lor, îmbunătățirile aduse să fie menținute. O abordare
eficientă, se poate face în țările cu un cadru legal deficitar în materie de bunăstare, ce doresc a
furniza Uniunii Europene produse an imaliere. Aceste state trebuie să respecte standardele UE, nu
doar pentru igiena produselor alimentare și controlul bolilor, dar și pentru bunăstare pentru a -și
putea desface produsele în piața comercială UE. Deși acest lucru de obicei creează două standar de

14
diferite cu privire la bunăstare în țara ce dorește a face comerț, gradul de conștientizare cu privire
la standardele moderne în creșterea animalelor crește în cadrul fermierilor, medicilor veterinari și
oficialilor guvernamentali. Jamaica și Botswana s unt exemple de țări care aderă la standardele
impuse de UE pentru a vinde produse animaliere în cadrul uniunii.
1.2. Baza legală privind bunăstarea și protecția puilor destinați producției de carne
 Ordinul ANSVSA nr. 72/2013 privind Aprobarea procedurii de org anizare și de
desfășurare a cursurilor de instruire privind creșterea și protecția puilor de carne;
 Ordinul ANSVSA nr. 63/2012 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care
stabilește standardele minime privind protecția păsărilor în fermă și în timpul
transportului;
 Ordinul ANSVSA nr. 16/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
procedura de înregistrare/autorizare sanitară -veterinară a unităților/centrelor de
colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății
și al bunăstării animalelor, a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea
subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman și a
produselor procesate, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul ANSVSA nr. 30/2010 pentru apr obarea Normei sanitare veterinare privind
stabilirea normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne, care
reprezintă transpunerea Directivei 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de
stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne;
 Ordinul ANSVSA nr. 147/2006 pentru aprobarea Norme sanitare veterinare privind
condițiile de biosecuritate în exploatațiile avicole comerciale, precum și a Procedurii
privind mișcarea păsărilor vii, a prod uselor, subproduselor și a gunoiului de la păsări;
 Ordinul ANSVSA nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
protecția animalelor de fermă, care reprezintă transpunerea oficială a Directivei
Consiliului 98/58/CE privind protecția anima lelor de fermă;
 HG nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare
veterinare și pentru siguranța alimentelo r, cu modificările și completările ulterioare;
 Regulamentul Consiliului 1099 /2009/CE privind protecția animalelor în momentul
uciderii;
 Regulamentul Consiliului 1/2005/CE privind protecția animalelor în timpul
transportului.

15
1.3. Sfera de aplicare a cadrului legal
Prevederile Ordinului ANSVSA nr. 30/2010, stabilesc normele minime de protecție a puilor
destina ți producției de carne, cu excepția celor din:
a) Exploatațiile cu mai puțin de 500 de pui;
b) Exploatațiile în care sunt crescuți doar pui pentru reproducție;
c) Stațiile de incubație
d) Adăposturile sistemului extensiv ți a puilor crescuți în aer liber, prevăzuți la litera b), c),
d) și e) din anexa IV la Regulamentul Comisiei nr. 1538/91/CEE de stabilire a normelor
metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1906/90 al Consiliului privind
unele norme de comercializare a păsărilor din curte, publicat în Ju rnalul Oficial al
Comunităților Europene Nr. L 143 din 7 iunie 1991;
e) Sistemul ecologic de creștere, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr 2029/91 al
Consiliului privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe
produsele agricole ș i alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.
L 198 din 22 iulie 1991;
f) Exploatațiile ce cresc pui coquelet, care se sacrifică la mai puțin de 28 de zile, la o greutate
medie 400g – 450g, cu maxim de 750g.
În cazul exploatațiilor care au și loturi reproducătoare și loturi destinate consumului,
norma sanitară veterinară se aplică loturilor destinate consumului, răspunderea principală
pentru bunăstarea animalelor revenind proprietarului sau deținătorului de animale.
În conformitate c u prevederile Ordinului ANSVSA nr. 147/2006, exploatațiile avicole
comerciale funcționează numai dacă sunt autorizate sanitar -veterinar, în următoarele condiții:
a) Asigurarea asistenței sanitar -veter inare permanente a exploatației și a dotării necesare
pentru activitatea medicului veterinar;
b) Asigurarea condițiilor de biosecuritate;
c) Existența evidențelor privind certificarea competenței profesionale a managerilor și
îngrijitorilor și a programului de control pentru certificarea sănătății angajaților;
d) Respectarea aplicării sistemului HACCP în biosecuritatea exploatației.