VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [622694]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

2018LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific,
Dr. Ing. Doina Leonte
Absolvent: [anonimizat] “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE

Iași,
2018 Aplicare a măsurilor de
bunăstare în exploatațiile
avicole
Coordonator științific,
Dr. Ing. Doina Leonte
Absolvent: [anonimizat] ,

Subsemnatul Mihai -Alexandru Hlihor , student: [anonimizat] „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Facultatea de Zootehnie, specializarea
Zootehnie, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul
în declarații, că lucrarea cu titlul “Aplicarea măsu rilor de bunăstare în exploatațiile avicole” nu
este un plagiat, fiind creația mea personală. Lucrarea este elaborată de mine și nu a mai fost
prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De aseme nea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare,
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.
Am luat la cunoștință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată, voi
fi exmatriculat sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată diploma
obținută.

Iași,
………………………….
Absolvent: [anonimizat]
_____________________________

Cuprins
Introducere
Lista figurilor
Figura 1.1. Baterii de creștere a găinilor ouătoare
Figura 1.2. Folosirea anestezicului pentru ecornare
Figura 4.1. Creșterea puilor de carne pe așternut permanent
Figura 4.2. Schema unității de creștere puilor broiler
Figura 4.3. Abatorul de păsări AVI -TOP S.A.
Lista tabelelor
Tabelul 1.1.
PARTEA I: CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1: Bunăstarea animalelor
1.1. Definiții
1.2. Concept și principii
1.3. Istoric
1.4. Legătura dintre bunăstarea animalelor și profitabilitatea fermelor
1.5. Managementul modern al bunăstării animalelor
1.6. Viitorul bunăstării animalelor
Capitolul 2: Legislația bunăstării păsărilor
2.1. Perspectiva de ansamblu globală
2.2. Baza legală privind bunăstarea puilor broiler
2.3. Sfera de aplicare a cadrului legal
PARTEA II: CONTRIBUȚII PROPRII
Capitolul 3: Scopul lucrării
3.1. Obiectivele studiului
3.2. Metodologia cercetării
Capitolul 4: Prezentarea locurilor desfășurării studiului
4.1. Unitatea avicolă „Ferma nr. 7 -8 FermaDor”
4.1.1. Istoric FermaDor
4.1.2. Descrierea unității
4.2. Abatorul de păsări AVI-TOP S.A.
4.2.1. Compania AVI -TOP S.A. în cadrul grupului Kosarom
4.2.2. Unitatea de abatorizare AVI -TOP
Capitolul 5: Rezultate proprii
5.1. Densitatea populării
5.2. Programul de lumină
5.3. Furajarea
5.4. Nivelul de nitriți și nitrați din apă
5.5. Nivelul noxelor
5.6. Condițiile de transport
5.7. Sacrificarea

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: BUNĂSTAREA ANIMALELOR
1.1. Definiții
Sintagma bunăstarea animalelor este folosită pentru a indica calitatea vieții animalelor. Ea
provine din limba engleză, unde se folosește termenul de „wellfare”. Deși în limba română
cuvântul bunăstare, pare tradus forțat, este folosi t în actele normative.
Bunăstarea animalelor este definită de unii specialiști prin luarea în considerare a
simțămintelor animalelor. Astfel, potrivit lui Dawkins: bunăstarea animalelor se rezumă la absența
suferinței. O astfel de abordare pare simplistă, deoarece termenul de bunăstare trebuie să acapareze
stările pozitive și negative, percepute temporar de animale. Izolarea unui animal, făcută din pricina
recuperării sănătății acestuia, deși provoacă pe termen scurt suferință, privită pe termen lung, poate
fi benefică. Foamea și setea, ca simțăminte negative temporare, generează răspunsuri bune în
identificarea apei și hranei, fiind astfel echilibrate de satisfacerea nevoilor fiziologice.
Imposibilitatea accesării și identificarea surselor de hrană și apă d uce la suferință și efecte negative
asupra sănătății. Astfel, bunăstarea nu trebuie definită doar prin prisma simțămintelor presupuse,
întrucât absența durerii și suferinței nu denotă necesar bunăstare, după cum nici existența
senzațiilor neplăcute nu tre buie corelate cu absența bunăstării.
O altă definiție, acceptată din ce în ce mai mult, este cea a profesorului Broom. Printr -o
traducere liberă, putem defini conceptul de bunăstare ca fiind situația individului cu referire la
posibilitatea acomodării la mediul în care se află. Acomodarea este prima fază a adaptării, de
rezistență activă, ce consistă în supraviețuirea individului în factori de existență schimbați.
Acomodarea reușită poate duce la controlul temporar a situației ș i la supraviețuire, fără ca
reproducerea să fie asigurată neapărat. Acomodarea trebuie a se discerne față de aclimatizare și
adaptare. În grădinile zoologice sunt întâlnite cazuri frecvente de acomodare, dar care nu conduc
necesar la adaptare. Aclimatizare a este a doua treaptă în procesul de adaptare, ce constă în
supraviețuirea, respectiv reproducerea animalelor în medii cu condiții schimbate. Adaptarea este
practic un proces de transformare statistică, prin selecție naturală și face parte din evoluția
filogenetică a populațiilor.

1.2. Concept și principii
Conceptul de bunăstare animală încă nu are o definiție exactă, dar specialiștii care au studiat
această noțiune sunt de acord că ea include aspecte cu privire la sănătate, confort productiv și
protecția anima lelor.
Declarația Universală privind Bunăstarea Animalelor, elaborată de către Societatea Mondială
pentru Protecția Animalelor, definește bunăstarea prin gradul în care sunt întrunite cerințele fizice,
comportamentale și psihologice ale animalului. În acee ași declarație, se prezintă cele cinci
principii ce trebuie să fie asigurate simultan pentru animalele ce depind de om:
1. Asigurarea accesului la apă proaspătă și la hrană specifică;
2. Asigurarea mediului corespunzător, incluzând adăpostirea și odihna;
3. Prevenirea durerii, rănilor, diagnosticul și tratamentul bolilor;
4. Eliberarea de frică și suferință mentală;
5. Asigurarea spațiului, a facilităților, pentru exprimarea comportamentului normal.
Asociația Mondială Veterinară, cu ocazia Adunării Generale de la Paris (1992), a recunoscut
cele cinci principii, ele fiind apreciate fiind esențiale pentru protecția și bunăstarea animalelor
domestice.
Bunăstarea nu poate fi acordată animalului; ea este pentru individ o stare proprie, atât timp
cât depune efort de acomodare, în funcție cu cerințele proprii, particularitățile mediului și cu felul
în care informațiile sunt percepute. În funcție de raporturile pe care animalul le poate avea cu
mediul său de viață, există diferite grade de bunăstare: bunăstare deplin ă, bunăstare precară și
bunăstare foarte precară. Astfel, bunăstarea animalelor, în comparație cu bunăstarea la om, este cu
totul altceva. În cele două situații, cuvântul bunăstare este omonim, având înțelesuri diferite: la
animale semnifică încercarea ace stora de a se acomoda mediului, de a folosi energia disponibilă
în funcție de nevoi și de a ierarhiza prioritățile, pe când la om, bunăstarea denotă o situație
materială prosperă. A spune că „bunăstarea a fost asigurată”, dacă nu se precizează felul bunăst ării:
deplină, precară sau foarte precară, este aproape fără sens.
Animalele ce trăiesc în aceleași condiții, în raport cu necesitățile fiziologice și de
comportament, pot trece de la un nivel de bunăstare la altul. De exemplu, există posibilitatea ca
față de unii stimuli excitanți din mediu, ce acționează puternic și repetat (zgomote), la început
animalele să aibă o reacție intensă, pentru ca ulterior animalul să se obișnuiască iar în cele din
urmă să ignore total stimulii.
Condițiile de microclimat, hrăn ire, adăpare și legătura informațională dintre animale și mediul
lor de viață, influențează în egală măsură condiția de bunăstare. Informațiile pot influența în mod

evident modul de folosire a energiei și substanțelor precum și homeostazia. Informațiile tr ebuie să
prezinte caracteristici specifice, ce exercită un rol reglator în comportamentul și viața animalelor.
Insuficiența anumitor stimuli, provoacă sindroame de privare informațională, ce se manifestă încet
și diferit, în funcție de specie, vârstă, sex și gradul de perturbare a informației. Izolarea prelungită
în spații restrânse, fără contact cu mediul natural și cu alte animale poate conduce la stres. Datorită
acestor motive, chiar și animalelor menținute în boxe individuale, este necesară asigurarea
comunicării cu animalele aflate în același adăpost. Unele zgomote exercită asupra sănătății și
comportamentului efecte negative, prin caracteristici de tărie și intensitate a sunetelor.
Există diferențe majore între animale în ceea ce privește răspunsul și metodele de acomodare
pentru aceleași condiții de exploatare. Specia, sexul, starea fiziologică, vârsta, rasa și individul duc
la diferențieri majore între animale. Pentru ca acomodare să fie reușită, o influență majoră o are și
capacitatea animalelor de a învăță. Această aptitudine de a învăță este mai pregnantă în perioada
tinereții. Animalele crescute izolate față de mediul lor natural și față de alte animale vor arăta o
slabă capacitate de acomodare.
1.3. Istoric
În lumea occidentală, prima legislație cu pr ivire la bunăstarea animalelor a fost introdusă în
anul 1635 în parlamentul Irlandez de către Thomas Wentworth, ca „Hotărârea împotriva cruzimii
împotriva oilor și cailor de muncă” iar mai târziu în 1641, Nathaniel Ward în colonia
Massachusetts a introdus două legi pentru protecția animalelor.
Din 1822, când Richard Martin a elaborat „Legea 1882 Împotriva tratamentului crunt față de
animale” în parlamentul Irlandez, s -a format o mișcare pentru bunăstarea animalelor. Ca urmare,
în 1824 Martin a întemeiat pri ma societate pentru bunăstarea animalelor, devenind instituție
guvernamentală în 1840 odată cu binecuvântarea reginei Victoria.
În 1836 ministrul German Albert Knapp a format prima societate germană pentru bunăstarea
animalelor.
Una dintre primele legi naț ionale oficiale pentru protecția animalele a fost elaborată în
Regatul Marii Britanii ca „Legea 1835 cu privire la Cruzimea față de animale” urmată de „Legea
1911 cu privire la Protecția animalelor”. În SUA, la nivel federal, prima lege pentru bunăstarea
animalelor a fost instituită în 1966, deși au existat mai multe state ce au promulgat legi anti –
cruzime.
Progrese semnificative în bunăstarea animalelor au avut loc la sfârșitul secolului XX. În 1965,
guvernul Regatului Marii Britanii a cerut întemeierea unei comisii de investigație, condusă de
Profesorul Roger Brambell, pentru a cerceta condițiile animalelor în fermele de natură intensivă
ca urmare a îngrijorărilor enunțate de Ruth Harrison în 1964 prin cartea „Mașini animale”. Pe baza

raportului comisiei, guvernul a format „Comitetul Consultativ pentru Bunăstarea Animalelor de
Fermă” în 1967, ce a devenit în 1979 „Consiliul pentru Bunăstarea Animalelor de Fermă”. Printre
primele instrucțiuni de exploatare a animalelor în ferme formulate de acest consiliu, au fost cele
de a acorda animalelor libertatea de a sta în picioare, de a se așeza, de a se întoarce, a s e curăța și
a se întinde. Aceste ghiduri au stat la baza formulării celor cinci principii de bunăstare a animalelor.
Un număr ridicat de organizații pentru bunăstarea animalelor iau parte la o campanie a elabora
și aproba „Declarația Universală privind Bun ăstarea Animalelor” la Organizația Națiunilor Unite.
În principiu, declarația propune ca O.N.U. să recunoască animalele ca fiind sensibile, capabile de
a simți durerea și suferința, și pentru a recunoaște că bunăstarea animalelor e o problemă
importantă în cadrul dezvoltării sociale a țărilor la scară globală.
1.4. Legătura dintre bunăstarea animalelor și profitabilitatea fermelor
Nivelul de bunăstare a animalelor în fermele de producție este afectat semnificativ de calitatea
exploatării animalelor, ce în schimb are o influență majoră în profitabilitatea unității de creștere.
Printre cele mai importante aspecte a managementului animalelor ce au o legătură directă cu
nivelul de bunăstare se enumeră: calitatea personalului, adăposturile și anexele, și bineînț eles
resursele disponibile ce deservesc cerințelor zilnice a animalelor, în particular nutrețul, apa și
serviciile veterinare.
Industrializarea intensivă în cadrul creșterii animalelor domestice în scopuri de producție din
ultimii 50 de ani, a făcut ca exi stența unui cadru legal corespunzător să fie imperativă pentru
bunăstarea adecvată animalelor exploatate și pentru inspecția regulată a unităților de creștere
pentru a preveni abateri de la o exploatare judicioasă. Controalele de reglementare a fermelor s unt
adesea ori dificile datorită diversității sistemelor de exploatare a animalelor . Astfel fermierii sunt
parțial dependenți ca bunăstarea animalelor să fie îmbunătățită în urma unei creșteri chibzuite a
animalelor întrucât condițiile superioare de trai a efectivelor rezultă într -un profit crescut.
La o scară largă, exploatarea incorectă duce la modificarea bunăstării animalelor, de obicei în
sens nedorit și implicit la afectarea economicității unității de creștere. De exemplu, un animal
bolnav va fi mai puțin profitabil decât unul sănătos deoarece capacitatea productivă a acestuia
scade și intervin și costurile de tratament. Dar totuși, există numeroase exemple de sisteme sau
subsisteme de creștere ce au un impact negativ asupra bunăstării animalelor dar cresc profitul
fermei. Bateriile de creștere a păsărilor și creșterea de viței baby -beef sunt unele din cele mai
semnificative exemple. Însă există și sisteme care întâmpină prăbușiri când resursele și condițiile
de creștere nu sunt adecvate animalelor, p recum sistemele extensive de creștere a păsărilor
ouătoare. Mai mult, există numeroase obiceiuri, precum înțărcarea foarte precoce la purcei și viței,
ce sunt foarte economice dar nu duc neapărat la o îmbunătățire a bunăstării. În cele din urmă, există

și variante ce duc la o înrăutățire temporară a bunăstării dar pe termen lung o îmbunătățire a
acesteia precum și prezervarea eficienței economice a unității. Tratamentele preventive și chirurgia
aduc stres ridicat animalelor dar sunt benefice pe termen lung cu condiția ca în decursul acestor
operațiuni să existe o igienă corespunzătoare și să se limiteze contactul cu diverșii agenți patogeni
ce pot periclita sănătatea animalelor.

Figura 1.1. – Baterii de creștere a găinilor ouătoare (Sursa: http://bigdutchm anusa.com )
Astfel, relația dintre exploatarea și bunăstarea efectivelor de animale nu este una simplă, dar
se pot înregistra progrese semnificative în bunăstare în majoritatea unităților de producție prin
aplicarea unor sisteme de creștere corespunzătoare. Atenția la detalii, aptitudinile observaționale
dezvoltate precum și cunoașterea creșterii animalelor sunt elemente esențiale ce caracterizează
personalul de calitate ce ridică condițiile animalelor în fermă.

1.5. Managementul modern al bunăstării animalelo r
Începând cu a doua jumătate a secolului XX a existat o preocupare pentru a îmbunătăți
condițiile de exploatare a animalelor în ferme, cel puțin în zonele dezvoltate a lumii. Societățile
prospere cer condiții îmbunătățite pentru animalele exploatate, majoritatea având introduse ghiduri
pentru bunăstarea animalelor specifice fiecărei specii crescute, alături de o legislație bine pusă la
punct. Ghidurile ce caută a proteja animalele de cruzime și suferință, adesea ori se extind și
proprietarilor de anim ale, trăgându -i la răspundere pentru abateri de exploatare ce ar periclita
bunăstarea animalelor avute în grijă. Multe dintre industriile animaliere sunt caracterizate prin
diversitate iar piața comercială în societățile occidentale acceptă doar produse an imaliere ce au
fost obținute în urma respectării unor condiții de bunăstare variate. Din întreaga populație, doar o
minoritate alege produsele obținute de la animale crescute în condiții evident superioare,
majoritatea achiziționând produse de la animale e xploatate în condiții de bunăstare medii. Există
însă și un segment al populației ce ar cumpăra produse provenite de la animale întreținute doar în
condiții foarte proaste, factorul principal în această decizie fiind prețul redus al produsului. Există
o cerere crescândă a populațiilor în țările avansate ca produsele de natură animală importate și
exportate să fie cel puțin la același standard minim ca alimentele realizate în țara lor. De exemplu
bunăstarea animalelor din Australia, exportate în țările în c urs de dezvoltare sunt puse sub o atenție
sporită și necesită a îndeplini un standard foarte ridicat.
Bunăstarea poate fi măsurată din evenimente așa cum se întâmplă sau ca rezultatul final
asupra animalului, ca de exemplu greutatea finală sau starea de în treținere. Măsurile luate pe baza
rezultatelor obținute de pe animale pot aduce flexibilitate în abordarea problemelor de bunăstare.
Însă există dificultate în găsirea de indicatori potriviți pentru a arăta gradul de bunăstare, în special
în cazurile în ca re putem avea acces la animal doar după ce evenimentul modificator al bunăstării
a trecut. De exemplu, bunăstarea oilor transportate pe nave poate fi descrisă de parametrii ce au
influență directă asupra condiției lor (densitatea animalelor pe m2, temperat ura, umiditatea, gradul
de gălăgie) sau prin starea animalelor ajunse la destinație (greutatea vie, comportament,
elasticitatea pielii, gradul de însetare). În mare parte se cunosc legăturile dintre diverși parametri
cu influență directă și starea animalul ui. O astfel de legătura există între temperatură și riscul de
inducere a stresului. Însă, nu toate animalele răspund la fel la toți factorii, starea fiziologică,
morfologică diferită de la individ la individ îngreunând măsurarea bunăstării cu exactitate.
Există mai multe metode de stabilire a nivelului minim de bunăstare ce trebuie asigurat
animalelor exploatate pentru uz uman. O astfel de metodă constă în asigurarea condițiilor de care
animalul beneficiază libere în natură, daca există rude sălbatice apro piate. Astfel condițiile de care
acestea au parte în libertate sunt folosite ca etalon în asigurarea parametrilor de creștere. O altă

modalitate, constă în folosirea sistemului democratic dintr -un stat pentru a stabili minimul necesar
al bunăstării conform opiniei majoritare, în urma folosirii cunoștințelor despre animalele
exploatate. Unele obiceiuri pot fi văzute de majoritatea populației ca fiind de neacceptat. Un astfel
de exemplu, poate fi întâlnit în luptele cu tauri, unde animalul este maltratat pent ru divertisment.
Alte obiceiuri pot fi văzute favorabil: înlăturarea coarnelor la viței folosind anestetic local. Există
și cazuri unde părerile pot fi împărțite. De pildă: înlăturarea pielii din regiunile vulvei la oi se face
pentru a proteja animalul de infecții provocate de musculițe. Dintr -un punct de vedere practic,
există beneficii majore pentru acele oi ce ar fi putea fi afectate. Însă, deoarece doar o mică parte
din întreg efectivul ar suferi din cauza acestor infecții, impactul asupra majorității o ilor ar fi negativ
existând riscuri asociate operației de înlăturare a pielii.

Figura 1.2. – Folosirea anestezicului pentru ecornare (Sursa: http://cowdoc1981.blogspot.ro )
Majoritatea animalelor sunt aflate sub un tratament sub nivel uman, acest fapt fiind tolerat
dacă nu chiar aprobat de societate. La modul general, cu cât nivelul de trai a societății este redus
cu atât animalele suferă din punctul de vedere al bunăstării. Însă, pe măsură ce condițiile de trai a
oamenilor cresc, cresc și condițiile de exploatare e animalelor. Există exemple unde unele animale,
ca câinii și pisicile, ce au un trai superior față de numeroase persoane deoarece proprietarii lor le

asigură o viaț ă îmbelșugată. Alte animale, ce au gene extrem de valoroase și sunt folosite la
reproducție pot fi întreținute în condiții superioare multor persoane.
În ciuda acestor probleme, există puține dubii cu privire la faptul că, la mod general condițiile
de trai a animalelor au cunoscut o îmbunătățire în ultimii ani. În secolul XVIII, mortalitatea oilor
transportate către Australia din Calcutta sau coasta de vest a Statelor Unite ale Americii era de în
medie de 50 % (Peel, 1986). Astăzi, mortalitatea oilor transp ortate din Australia către Orientul
Mijlociu este de 1 % pentru oi și 0,1 % pentru vite (Higgs, 1999).
O altă îmbunătățire s -a sesizat și în nutriția animalelor. În secolul XX, în zonele răcoroase,
pentru a ține în viață efectivele de vaci pe durata iernii , fermierii erau limitați. Aceștia furnizau
efectivelor de obicei doar fân. Ca urmare, vacile sufereau și scădeau în greutate, iar în iernile aspre
vacile adesea ori mureau. În zilele de astăzi ca consecință a dezvoltării masive a tehnicilor agricole
și a globalizării, disponibilitatea și varietatea nutrețurilor disponibile fermierilor din toate zonele
lumii au făcut ca malnutriția animalelor să fie foarte rară. Chiar și în condiții de secetă severă,
fermierii au grijă de animale prin folosirea de nutrețuri însilozate sau transportul acestora în zone
unde există nutreț verde. Cercetările nutriționale au dus la crearea de rețete și diete animale ce
optimizează atât creșterea și producția lor, cât și le feresc de anumite boli la care au diferite
predispoziții.
Principalul motiv de modificare pozitivă a bunăstării animalelor, pe lângă aspectul social, este
dezvoltarea imensă a tehnologiei de care omenirea a avut parte în ultimul secol. Îmbunătățirile
actuale în condițiile de întreținere nu trebuie să ne mulțume ască ci ar trebui să creeze noi
oportunități de dezvoltare.
1.6. Viitorul bunăstării păsărilor
Având în vedere dezvoltarea domeniului de bunăstare animală atât în trecut cât și în prezent,
este important să avem în vedere cum acest concept se va dezvolta în viitor. Schimbările
semnificative de atitudine cu privire la animale din secolele recente dau indicii cum că și în cadrul
secolului XXI, părerile se vor schimba în continuare, aducând cel mai probabil o îmbunătățire
rapidă a nivelului de bunăstare animală. Bineînțeles, progresele tehnologice și tehnice în creșterea
animalelor vor accelera acest proces. Un astfel de exemplu îl reprezintă sistemele electronice de
supraveghere a animalelor alături de sisteme automate de satisfacere a cerințelor nutritive și de
mediu ce vor fi din ce în ce mai comune în unitățile de creștere.
În decursul secolului curent, în cel mai probabil caz baza legală cu privire la bunăstare va fi
din ce în ce mai exactă și corect implementată. Se va pune accent pe stabilirea și menținerea
standardelor la nivel global cu privire la bunăstarea animalelor. În țările din Uniunea Europeană
aceste consensuri deja apar. Organizațiile internaționale pentru drepturile animalelor vor avea

importanță din ce în ce mai mare. Organizația Internațională pentru Sănătatea Animalelor a fost
înființată în 1924 iar la ora actuală este prezentă în 172 de țări. În anul 2001, a preluat bunăstarea
animalelor ca un obiectiv principal. La nivel global, această societate își focalizează activitatea
pentru a ridica s tandardele de bunăstare, având în vedere diferențele culturale față de animale a
diverselor țări și popoare.
Influența religiei în modul de creștere a animalelor a fost marcantă în trecut și cel mai probabil
va fi și în viitor. Însă această influență va av ea nevoie să țină cont continua schimbare a atitudinii
umane față de animale. O societate modernă și corectă nu ar trebui accepta abuzurile, atât
împotriva oamenilor cât și a animalelor.
Consumul cărnii e posibil să cunoască o descreștere în țările dezvolt ate datorită costurilor,
sănătății oamenilor, grijii față de bunăstarea animalelor și a mediului precum și din faptul că
porțiile de carne consumate vor fi mai mici și cu mai puțină grăsime. Totuși, în țările în curs de
dezvoltare ca China și India, consum ul de carne cel mai probabil va continua să crească ca urmare
posibilităților economice superioare a populației. O proporție crescândă a populațiilor aflate în țări
dezvoltate sunt influențate de metodele de creștere și exploatare a animalelor în a reduce consumul
de carne. De asemenea consumatorii sunt mai bine informați, educați și cer mai multe informații
despre produsele aflate în comerț.
Competiția pentru piața de consum va avea loc preponderent între companii globale și nu țări.
Globalizarea pieței a limentare va avea ca urmare exporturi de animale și produse animaliere mai
mari în țările capabile să crească eficient animale.
În orice caz, se poate spune cu siguranță că standardele globale pentru bunăstarea animalelor
vor cunoaște o creștere clară.

CAPITOLUL 2: LEGISLAȚIA BUNĂSTĂRII PĂSĂRILOR
2.1. Perspectiva de ansamblu
Legile ce se referă la păsări au legătură cu conservarea, bunăstarea și sănătatea, producerea
de șepteluri, transportul și comerțul acestora. Astfel de legi se pot regăsi în numeroase țări. Însă,
există o variație majoră în numărul și calitatea lor precum și în modul în care ele se aplică. Țările
din Uniunea Europeană, Australia, Noua Zeelandă precum și alte state dezvoltate din lumea
occidentală au parte de o revizuire și îmb unătățire continuă a cadrului legal cu privire la păsări. În
alte părți ale lumii, atât legislația cât și aplicarea ei pot fi învechite și deficitare; mai mult, poate
exista o înțelegere limitată a conceptului de bunăstare animală sau conservare eficientă a
efectivelor de păsări. În plus, multe țări se luptă cu sărăcia, nesiguranța și lipsa infrastructurii
precum și lipsa empatiei față de animale.
Cadrul legal cu privire la sănătatea, bunăstarea și conservarea păsărilor poate părea bogat în
anumite țări, ca de exemplu Germania, unde există o revizuirea continuă a legilor, o atitudinea
pozitivă în aplicarea lor, educație amplă, o implicarea a societății în aspecte privind bunăstarea
animalelor și conservarea lor, precum și existența a organizațiilor bine fina nțate, față de multe alte
țări. Întotdeauna există loc pentru îmbunătățiri la legislația animală. Însă, acestea sunt costisitoare
și au un termen de aplicare lung iar ele de asemenea trebuie să se ocupe de problemele animalelor
în țările a căror legi sunt departe de standardul modern.
În astfel de țări, aceste îmbunătățiri de obicei sunt foarte greu de realizat. O metodă de a
realiza aceste lucruri constau în folosirea organizațiile non -guvernamentale ce adesea ori încearcă
a ridica standardele prin finanța rea de proiecte și instruirea populației. De importanță majoră în
astfel de proiecte, e ca atunci după finalizarea lor, îmbunătățirile aduse să fie menținute. O abordare
eficientă, se poate face în țările cu un cadru legal deficitar în materie de bunăstare , ce doresc a
furniza Uniunii Europene produse animaliere. Aceste state trebuie să respecte standardele UE, nu
doar pentru igiena produselor alimentare și controlul bolilor, dar și pentru bunăstare pentru a -și
putea desface produsele în piața comercială UE . Deși acest lucru de obicei creează două standarde
diferite cu privire la bunăstare în țara ce dorește a face comerț, gradul de conștientizare cu privire
la standardele moderne în creșterea animalelor crește în cadrul fermierilor, medicilor veterinari și

oficialilor guvernamentali. Jamaica și Botswana sunt exemple de țări care aderă la standardele
impuse de UE pentru a vinde produse animaliere în cadrul uniunii.
2.2. Baza legală privind bunăstarea și protecția puilor broiler
• Ordinul ANSVSA nr. 72/2013 privin d Aprobarea procedurii de organizare și de
desfășurare a cursurilor de instruire privind creșterea și protecția puilor de carne;
• Ordinul ANSVSA nr. 63/2012 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește
standardele minime privind protecția p ăsărilor în fermă și în timpul transportului;
• Ordinul ANSVSA nr. 16/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
procedura de înregistrare/autorizare sanitară -veterinară a unităților/centrelor de
colectare/exploatațiilor de origine și a mijlo acelor de transport din domeniul sănătății și al
bunăstării animalelor, a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de
origine animală care nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate, cu modificările
și completăril e ulterioare;
• Ordinul ANSVSA nr. 30/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
stabilirea normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne, care reprezintă
transpunerea Directivei 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 200 7 de stabilire a normelor minime
de protecție a puilor destinați producției de carne;
• Ordinul ANSVSA nr. 147/2006 pentru aprobarea Norme sanitare veterinare privind
condițiile de biosecuritate în exploatațiile avicole comerciale, precum și a Procedurii p rivind
mișcarea păsărilor vii, a produselor, subproduselor și a gunoiului de la păsări;
• Ordinul ANSVSA nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
protecția animalelor de fermă, care reprezintă transpunerea oficială a Directivei Consi liului
98/58/CE privind protecția animalelor de fermă;
• HG nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare
veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare;
• Regulamentul Consiliul ui 1099/2009/CE privind protecția animalelor în momentul
uciderii;
• Regulamentul Consiliului 1/2005/CE privind protecția animalelor în timpul transportului.

2.3. Sfera de aplicare a cadrului legal
Prevederile Ordinului ANSVSA nr. 30/2010, stabilesc normele minime de protecție a puilor
destinați producției de carne, cu excepția celor din:
1. Exploatațiile cu mai puțin de 500 de pui;
2. Exploatațiile în care sunt crescuți doar pui pentru reproducție;
3. Stațiile de incubație
4. Adăposturile sistemului extensiv ți a puilor crescuți în aer liber, prevăzuți la punctul 2, 3,
4 și 5 din anexa IV la Regulamentul Comisiei nr. 1538/91/CEE de stabilire a normelor
metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1906/90 al Consiliului privind unele
norme de comerci alizare a păsărilor din curte, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene Nr. L 143 din 7 iunie 1991;
5. Sistemul ecologic de creștere, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr 2029/91 al
Consiliului privind metoda de producție agricolă ecologi că și indicarea acesteia pe produsele
agricole și alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 198 din 22 iulie
1991;
6. Exploatațiile ce cresc pui coquelet, care se sacrifică la mai puțin de 28 de zile, la o greutate
medie 400g – 450g, cu maxim de 750g.
În cazul exploatațiilor care au și loturi reproducătoare și loturi destinate consumului, norma
sanitară veterinară se aplică loturilor destinate consumului, răspunderea principală pentru
bunăstarea animalelor revenind proprietaru lui sau deținătorului de animale.
În conformitate cu prevederile Ordinului ANSVSA nr. 147/2006, exploatațiile avicole
comerciale funcționează numai dacă sunt autorizate sanitar -veterinar, în următoarele condiții:
1. Asigurarea asistenței sanitar -veterinare permanente a exploatației și a dotării necesare
pentru activitatea medicului veterinar;
2. Asigurarea condițiilor de biosecuritate;
3. Existența evidențelor privind certificarea competenței profesionale a managerilor și
îngrijitorilor și a programului de control pentru certificarea sănătății angajaților;
4. Respectarea aplicării sistemului HACCP în biosecuritatea exploatației.

CAPITOLUL 3: SCOPUL LUCRĂRII
3.1. Obiectivele studiului
Odată cu progresul în înțelegerea factorilor ce afectează bunăstarea și inovația în tehnologiile
de exploatare a animalelor s-a înregistrat un progres evident în ceea ce privește identificarea și
rezolvarea problemelor de bunăstare animală. Totuși sunt necesare cercetări și studii științifice ce
adresează dificul tățile nerezolvate. Relațiile dintre bunăstarea animală și riscurile asociate cu bolile
aviare, siguranța alimentară și problemele de mediu, sunt complexe, cu un impact major în
societate. De exemplu, sistemele alternative de creștere la sol a găinilor ouă toare au o incidență
mai mare în ouă de puse pe sol, fapt ceea ce este corelat cu ouă cu un grad mai mare de contaminare
bacteriană. Astfel, s -au dezvoltat o multitudine de mecanisme de combatere a problemelor de
bunăstare, ce diferă în funcție de influenț a societății, infrastructura financiară, natura dificultăților
întâlnite .
Rezolvarea problemelor de bunăstare necesită elaborarea unor căi de comunicare clare între
societate, fermieri, cercetători și animale. Acest dialog depinde în întregime de înțeleger e deplină
a factorilor cauzatori, precum și folosirea unei terminologii precise alături de puncte de referință
bine stabilite. Apariția recentă a bunăstării animalelor ca disciplină academică și știință a facilitat
stabilirea unui astfel de dialog.
Filozof ul Peter Singer, în cartea „Animal Liberation” (1975), a adus în atenția publicului
întrebări de natură morală despre creșterea animalelor. Autorul a argumentat că unele animale pot
avea sentimente de durere și plăcere, respectiv fericire asemănătoare oame nilor . La baza acestor
argumente a stat apariția crescândă a dovezilor științifice ce indică capacitatea unor animale de a
simți cu mare acuratețe diverse condiții de mediu. Astfel, acesta a indicat că aceste descoperiri
trebuie avute în vedere când se iau decizii cu privire la creșterea animalelor. Singer pentru a -și
întări argumentele, a folosit ca exemplu creșterea găinilor ouătoare în baterii, unde contactul
senzorial cu mediul ambiant este la un minim sau în alte cuvinte, condițiile de creștere sunt fo arte
stresante pentru păsări. Costul creșterii în astfel de condiții din perspectiva suferinței cauzate
păsărilor, după spusele autorului, este mai mare față de eventualele beneficii economice marginale
sesizate de consumatori.

Însă, p e lână aspectele morale, există o nevoie de informații despre conștiința animalelor,
factorii ce cauzează suferință sau plăcere, și cum aceste cunoștințe pot fi aplicate în condițiile de
creștere a păsărilor. Aceste informații se obțin prin studii și cercetări academice judicioase asupra
animalelor în condiții reale de creștere . Interesul științific față de bunăstarea păsărilor a cunoscut
o variație de -a lungul timpului. În jurnalul academic „Poultry science ”, apariția interesului față de
acest domeniu a existat încă din anul 1921, cu o creștere în anii 1950 și 1960, odată cu
industrializare masivă, implicit sistemului super intensiv de creștere, selecției genetice pe criterii
de rapiditate în creștere și indicelui de consum a puilor broiler și găinilor ouătoare . Contradictoriu,
în anii 1970, când interesul publicului față de aspectele de bunăstare animală a crescut, termenul
de bunăstare în publicațiile științifice a cunoscut o prezență diminuată. Odată cu sesizarea
importanței aspectelor de bunăstare în creșter ea păsărilor, jurnalul academic „Poultry Science ” în
anul 2005 a lansat o rubrică dedicată „Mediului, Comportamentului și Bunăstării”, ce a facilitat
publicarea diverselor studii asupra bunăstării. Însă, aceste studii sunt mai puține numeric față de
discip line cu importanță economică directă ca nutriția și ameliorarea păsărilor.

Figura 3.1. – Tendințe cu privire la apariția cercetărilor și studii lor cu referire la bunăstarea
păsărilor în titlul lucrărilor în jurnalul academic „Poultry science” (sursa: I.J.H. Duncan, P.
Hawkins – The Welfare of Domestic Fowl and other Captive Birds )
Cercetarea aspectelor de bunăstare animală, a devenit un punct de interes major pentru mulți
cercetători, în particular pentru etologi. Cercetarea pe rcepției animalelor față de multitudinea de
factori externi, precum și conștiinței animalelor, a devenit un domeniu de studiu important în
cercetarea păsărilor domestice. Acest lucru este facilitat de creșterea rapidă și mărimea mică a
animalelor față de c elelalte animale exploatate în ferme . Păsările sunt ușor de manevrat și crescut
în condiții tipice de laborator, fapt ceea ce facilitează ușurința de obținere și culegere a
informațiilor legate de creșterea lor. La ora actuală există o mai bună înțelegere a abilităților 024681012
1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000
Media publicațiilor pe an

cognitive, modalităților de comunicare a frustrării față de condițiile de creștere, a foamei, durerilor,
precum și diversele legături dintre comportament, stres și sănătatea păsărilor domestice, ca urmare
a cercetărilor efectuate asupra lor.
Aceste cunoștințe dobândite au fost folosite de fermieri pentru a rezolva problemele de
creștere a păsărilor cu legătură comercială directă. S -au dezvoltat tehnici de determinare a
preferinței găinilor față de anumite resurse din mediul de trai și de eval uare a unor cauze
comportamentale. Informațiile au fost folosite în îmbunătățirea bateriilor și condițiilor de trai a
păsărilor. De asemenea, au fost înregistrate progrese și în aspecte ca manevrarea animalelor,
transportul lor, asomării și sacrificării. S -a reușit a se obține alternative tăierii ciocurilor păsărilor
prin selecția genetică a păsărilor în funcție de temperamentul acestora (Craig și Muir, 1993).
Recent, au fost formate tehnici epidemiologice ce sunt folosite în a urmări bunăstarea păsărilor î n
condiții reale de creștere și a depista factorii de risc pentru ele (Pagazaurtundua și Warris, 2006).
Aceste tehnici sunt indispensabile elaborării strategiilor de intervenire pentru îmbunătățirea
bunăstării direct în cadrul unităților de creștere .
Toate aceste idei întăresc importanța cercetărilor și studiilor efectuate asupra bunăstarea
păsărilor.
3.2. Metodologia cercetării

CAPITOLUL 4: PREZENTAREA LOCURILOR
DESFĂȘURĂRII STUDIULUI
4.1. Unitatea avicolă „Ferma nr. 7 -8 Războieni ”
4.1.1. Istoric FermaDor
Societatea cu răspundere limitată „FermaDor”, deși una înființată relativ recent, este una
dintre cele mai importante companii cu caracter avicol din județul Iași și zona Moldovei, firma
dețin ând un număr de 20 de magazine în 9 orașe din Moldova. Printre cele mai impor tante repere
istorice din cadrul acestei companii sunt:
• 1994 – se înființează firma Rom Trading Company având ca obiect principal de activitate
comerțul cu carne de pasăre, peste, mezeluri, brânzeturi și conserve. Compania pornește inițial ca
o afacere d e familie.
• 2000 – are loc prima investiție în avicultură prin achiziția unei stații de incubație în satul
Războieni, Comuna Ion Neculce, ce este modernizată în perioada 2001 -2003;
• 2001 – se achiziționează ferma de creștere a păsărilor din satul Henci, Podu Iloaiei, județ
Iași, modernizată în perioada 2001 -2004;
• 2001 – „Aurică, pui de aur” devine prima marcă înregistrată a companiei;
• 2001 – se implementează Standardul de Calitate ISO 9001/2001;
• 2005 – Standardul de Siguranță Alimentară HACCP ISO 22000/2005 este introdus;
• 2008 – se inaugurează un abator modern din Podu Iloaiei, județul Iași
• 2009 – Rom Trading Company vinde sub marca proprie "No.1" produsele în Carrefour
România;
• 2009 – ia ființă brandul FermaDor;
• 2011 – se achiziționează o fermă de creștere a păsărilor în satul Doina, Com una Girov,
județul Neamț, cu o capacitate de 400.000 capete/serie, modernizată în 2011 -2012;
• 2013 – FermaDor se transformă printr -un proces de rebranding și devine brandul
FermaDor;

• 2016 – se inaugurează Ferma de reproducție din sat Războieni, Comuna Ion Neculce,
achiziționată în 2012 și modernizată în perioada 2013 -2016;
• 2016 – se schimbă denumirea societății din Rom Trading Company în FermaDor;
• 2016 – se achiziționează activul funcțional Tg. Frumos aparținând SC AVICOLA Iași.
4.1.2. Descrierea unității
Boilerul de găină crescut în sistem intensiv realizează producții de carne ridicate pe unitatea
de suprafață, cu o calitate superioară, ce se aseamănă din punct de vedere chimic și organoleptic
cu carnea de l a păsările crescute în sistem extensiv .

Figura 4.1. – Creșterea puilor de carne pe așternut permanent
Creșterea puilor în fermă se face pe așternut permanent, în 8 hale oarbe , fiecare cu o lu ngime
de 114 m și 19,4 m lățime și cu o suprafață utilă de 2211 m2. Pentru a menține gradul de încărcare
microbiană și factorii de microclimat la un nivel ideal, fiecare hală prezintă o cameră tampon ce
izolează puii de contactul cu mediul extern. De asemenea, halele sunt caracterizate printr-o
mecanizare a proceselor de producție , prin controlul factorilor de microclimat cu ajutorul
climatizării automate ce include, umidificarea, ventilația, încălzirea, refrigerarea și prin dirijarea
automată a perioadei de iluminat.

Unitatea deține 8 hale de creștere cu câte 2 silozuri de furajare , filtre sanitare adecvate,
construcții anexe, precum și toate utilajele necesare unei exploatări judicioase a puilor de carne.

Figura 4.2. – Schema unității
4.2. Abatorul de păsări AVI-TOP S.A.
4.2.1. Firma AVI -TOP S.A. în cadrul grupului Kosarom
Kosarom Pașcani este nucleul grupului de firme, AVI-TOP și Suinprod Roman ce lucrează în
sistem integrat. Este prima firmă din industria alimentară privatizată, prin Programul Pilot de
Privatizare, colaborat de organismele europene, lucru avut loc în anul 1992.
Datorită investițiilor majore și debutul t impuriu pe piața de desfacere, grupul de firme
Kosarom a devenit lider regional în rândul societăților producătoare de carne și preparate din carne.
Compania modernă specializată în creșterea și abatorizarea cărnii de pasăre AVI-TOP S.A. a
fost achiziționa tă în anul 2002 de către grupul de firme Kosarom. Compania funcționează pe
principiul sistemului integrat de producție, fiecare etapă a procesului de producție, de la materialul
biologic, materiile prime furajere la fermele de creștere trecând prin fluxul de producție din cadrul
abatorului și până la distribuția produselor finale către clienți.
4.2.2. Unitatea de abatorizare AVI -TOP
Abatorul, aflat în satul Războieni, comuna Ion Neculce, județ Iași, a fost construit în anul
2006 după principii moderne de abatoriza re și este echipat cu aparatură procurată de la firma
specializată Meyn. Utilajele folosite permit o igienă superioară și o optimizare a timpilor de lucru.
Starea de igienă a abatorului este în permanență monitorizată prin teste de sanitație regulate. A – Cale de acces
AU – Acces de urgență
DU – Depozit utilaje
FS – Filtru sanitar
PT –
BA –
CM –
1-8 – Hale de creștere
DP – Depozit paie

Unitatea de sacrificare deține certificarea TUV CERT a sistemului de management în
conformitate cu EN ISO 9001:2001 și certificarea conceptului HACCP, certificări recunoscute
internaționale pentru calitatea și siguranța produselor obțin ute în abatoare. Produse le livrate sunt
supuse testării microbiologice pentru a da un plus de siguranță în ceea ce privește calitatea
produselor. De asemenea, unitatea respectă reglementări europene de asigurare a bunăstării
păsărilor atât în timpul transportului păsărilor spre u nitate cât și pentru sacrificarea acestora.
Operațiunile tehnologice de abatorizare sunt structurate astfel încât nu există intersectări de
flux, întoarceri de flux sau posibilitatea suprapunerii zonelor „murdare” cu cele „curate”.
Figura 4.3. – Abatorul de păsări AVI -TOP (Sursa: http://www.avitop.ro )

CAPITOLUL 5: REZULTATE PROPRII
5.1. Densitatea