VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [621606]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific,
Șef lucră ri dr. Camelia Elena LUCHIAN

Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IASI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI

STUDII PRIVIND INDICATORII DE
CALITATE AI APELOR UZATE DINTR -O
STAȚIE DE TRATARE A APEI

Coordonator ș tiințific,
Șef lucrări dr. Camelia Elena LUCHIAN

Absolvent: [anonimizat]
2019

Declarație

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
LISTA TABELELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 7
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ……….. 10
CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI GENERALE ALE APEI ………………………….. ………… 11
1.1. Stări de agregare ale apei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
1.2. Circuitul apei în natură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 12
1.3. Utilizarea apei la nivel mondial ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
1.4. Resursele de apă ale României ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
CAPITOLUL 2. PROPRIETĂȚI ORGANOLEPTICE ȘI FIZICO -CHIMICE ALE
APE I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16
2.1. Caracteristici de calitate ale apei ………………………….. ………………………….. …………………… 16
2.1.1. Indicatori organoleptici ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
2.2. Proprietățile fizice ale apei ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
2.2.1 . Indicatori fizici ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 18
2.3. Proprietățile chimice ale apei ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
2.3.1. Indicatori chimici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
CAPITOLUL 3. REGLEMENTĂRI PRIVIND CALITATEA APEI UZATE ÎN
ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 20
3.1. Spațiul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 20
3.1.1. Acte normative privind calitatea apei potabile din România ………………………….. ……. 21
3.1.2. Acte normative privind calitatea apelor uzate evacuate din România ……………………. 22
3.2. Controlul sanitar a l apei potabile ………………………….. ………………………….. …………………… 23
CAPITOLUL 4. DES CRIEREA STAȚIEI DE ACUMULARE ȘI MONITORIZARE A
APEI TIMIȘEȘTI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 24
4.1. Structura sistemului de alimentare Timișești ………………………….. ………………………….. …… 25

4.2. Stația de tratare a apei captată din râul Moldova ………………………….. ………………………….. 27
4.2.1. Procesul de coagulare a a apei ………………………….. ………………………….. …………………. 28
4.2.2. Decantorul radial – descriere generală ………………………….. ………………………….. ……… 28
4.2.3. Stația de filtrare – limpezirea apei ………………………….. ………………………….. …………… 29
4.2.4. Stația de clorinare Săbăoani – descriere generală ………………………….. …………………… 30
4.3. Descrierea procesului de spălare și uscare a filtrelor ………………………….. ……………………. 32
PARTEA A II -A – CONTRIBUȚII PROPRI I ………………………….. ………………………….. ………. 34
CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ PRIVIND GESTIONAREA APELOR UZATE ………. 35
5.1. Scopul și obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
5.2. Efecte negative ale utilizării sulfatului de aluminiu ca agent de floculare ……………………. 36
5.3. Materiale și metode de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………… 37
5.3.1 . Metoda utilizată pentru determinarea pH – ului ………………………….. …………………….. 39
5.3.2 . Metoda de determinarea conținutului de Al3+ ………………………….. ………………………… 39
5.3.3 . Metoda de determinare a materiilor totale în suspensii ………………………….. …………… 40
5.3.4. Metoda de determinarea a reziduului fix ………………………….. ………………………….. ….. 41
CAPITOLUL 6. REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ……… 42
6.1. Turbiditatea apelor analizate ………………………….. ………………………….. ………………………… 42
6.2. Analiza parametrilor de calitate ai apelor uzate ………………………….. ………………………….. . 43
6.2.1. Determinaea pH – ului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 43
6.2.2. Determinarea materiilor totale ………………………….. ………………………….. ………………… 44
6.2.3. Determinarea reziduului total ………………………….. ………………………….. …………………. 45
6.2.4. Determinarea conținutului de Al3+ ………………………….. ………………………….. …………… 47
6.3. Compararea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 48
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 53

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1: Cantitatea de apă din România, exprimată în procente ………………………….. ………….. 13
Figura 1.2: Volumul de apă colectat în România (1972 – 2014) ………………………….. ………………. 14
Figura 4.1: William Heerlein Lindley ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
Figura 4.2: Apavital, Stația de tratare Timișești, Holboca, România ………………………….. ………… 25
Figura 4.3: Drenul vechi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 26
Figura 4.4: Stația de tratare a apei Tim ișești ………………………….. ………………………….. …………….. 27
Figura 4.5: Decantorul Radial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 28
Figura 4.6: Spațiu de filtrare cu nisip cuarțos ………………………….. ………………………….. …………… 29
Figura 4.7 : Sala containerelor de clor ………………………….. ………………………….. ……………………. 311
Figura 5.1: Turbidimetrul 21 00 ISO (a); pH -metru WTW Inolab 34 0 (b) ………………………….. … 38
Figura 6.1: pH – ul probelor prelevate în luna Iunie ………………………….. ………………………….. ……. 43
Figura 6.2: pH–ul probelor prelevate în luna Noiembrie ………………………….. ………………………… 43
Figura 6.3: Concentrațiile materiilor totale în suspensi e din probe în luna Iunie ……………………. 44
Figura 6.4: Materii totale aflate în suspensie în probele prelevate în luna Noiembrie ……………… 45
Figura 6.5: Nivelul reziduului fix din probele analizate în luna Iunie ………………………….. ………. 45
Figura 6.6: Nivelul reziduului fix din probele analizate în luna Noiembrie ………………………….. . 45
Figura 6.7: Conținutul de Al3+ din probele în luna Iunie ………………………….. ………………………… 47
Figura 6.8: Conținutul de Al3+ din probele prelevate în luna Noiembrie ………………………….. …… 48
Figura 6.9: Variația pH -ului în perioade diferite ale anului ………………………….. …………………….. 48
Figura 6.10: Variația conținutului de materii totale în suspensie ………………………….. ……………… 49
Figura 6.11: Variația conținutului de reziduu total ………………………….. ………………………….. ……. 50
Figura 6.12: Variația celor 6 probe privind conținutul de Al3+ ………………………….. ………………… 50

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1: Principalii ioni din apele naturale ………………………….. ………………………….. …………. 13
Tabelul 4.1: Localități/persoane deservite cu apă în anul 2017, sursa Timișești …………………….. 14
Tabelul 5.1: Datele prelevării probelor ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
Tabelul 5.2: Influența pH -ului asupra mediului acvatic ………………………….. ………………………….. 25
Tabelul 6.1: Turbiditatea probelor analizate ………………………….. ………………………….. …………….. 26
Tabelul 6.2: Nivelul materiilor totale aflate în suspensie în probele analizate ……………………….. 27
Tabelul 6.3: Cantitatea de reziduu fix înregistrată în probele analizate ………………………….. …….. 28
Tabelul 6.4: Conținutul de Al3+ din probele analizate ………………………….. ………………………….. … 29

8

INTRODUCERE

Apa, este cea mai răspândită substanță lichid ă de pe suprafața Terrei, aceasta având un
rol esenți al în creșterea socială și econo mică a unui popor, fiind deci sivă pentru supraviețuirea
formelor de viață. Apa are o multitudine de întrebuințări notabile, de la majoritatea activităților
pe care oamenii le desfășoară, prin consumul acesteia, până la industie și agricultură.
Desigur, apa are mult mai multe întrebuințări, print re care și :
– sursă indispensabilă – consumul necesar al unui adult este de minimum 2 litri de apă pe zi;
– mediul unde se derulează reacții chimice – apă se află într -o proporție de peste 6 0% din
corpul uman, ea luând parte la majoritatea reacțiilor chimice;
– mediu de viață – apa este locul de viață al multor specii;
– sursă de energie – valorificarea apei, datorită energiei acestei a, poate fi apreciată ca o ener gie
,,verde ”.
În ultimul timp, problema privind gestionarea durabilă a apei, implicit a tuturor resurs elor
de apă, a atras un semnal de alarmă, această problemă fiind discutată la nivel politic globa l
(Ciureși col ., 2005).
Extinderea populației este direct propor țional ă cu deteriorarea mediului, d eoarece,
necesitatea de hrană a condus la o dezvoltare bruscă a industriei, agriculturii, cu efect grav asupra
mediului.În actuala lucrare, s -au realizat studii privind o comp onentă de mediu important, apa.
Managementul integrat privind resursele de apă, a apărut din necesitatea tratări i cât mai eficace a
problemelor legate de poluare (Teodosiu C. și col . 2011). Această noțiune se raportează la toate
resursele de apă, de la apă de suprafață până la cele care îl vizează pe om ca utilizator, si modu l
de beneficiere în mod durabil.
Așa cum reiese din titlul lucrării, ,,Studii privind indicatorii de calitate a i apei uzate dintr –
o stație de tratare a apei ‘’ o mare parte a lucrării este axată pe apa uzată dintr -o stație de tratare a
apei.
Cercetările au fost realizate în cadrul Stației de acumulare, monitorizare și distribuției a
apei Timișești, în cursul anul 2 018.
Pentru finalizarea analizelor s -a ținut seama de următoarele obiective:
✓ analiza m odului de spălare a filtrelor ;

9
✓ analiza duratei procesului de spălare a filtrelor ;
✓ prelevarea probelor de apă uzată;
✓ analiza turbidității apei de spălare ;
✓ analiza parametrilor din apa uzat ă: pH –ul, materi i totale în suspensie, reziduu fix,
concentrația Al3+;
✓ interpretarea rezultatelor privind concen trațiile parametrilor din probe.
Lucrarea a fost structurată în două părți principale .
Partea I, Considerații generale –a fost de stinată studiului literaturii din domeniu, fiind
structurat ă pe patru capitole:
• CAPITOLUL 1: Noțiuni generale privind apa;
• CAPITOL UL 2: Prop rietățile organoleptice și fizico -chimice ale apei;
• CAPITOLUL 3: Particularități ale legislației din România privind calitatea apelor uzate;
• CAPITOLUL 4: Stația de acumulare și monitorizare a apei Timișești, județul Neamț;
Partea a II -a, Contribuții proprii – este structurată în două capitole și cuprinde:
• CAPITOLUL 5 : Studiu de caz – gestionarea apelor uzate ;
• CAPITOLUL 6: Interpretarea rezultatelor .

La final de activit ate stiințifică, mă simt onorat să adresez cuvinte de mulțumire sinceră și
sentimente de considerație Doamnei ș ef lucrări dr. Camelia Elena LUCHIAN care, în calitate
de conducător științific, prin sfaturile pertinente și sprijinul acordat, a contribuit la realizarea
acestei lucrări .
Mulțumesc de asemenea, Companie i S.C. APAVITAL S.A. Iași , respectiv personalul din
cadrul stației de tratare a apei Timișești pentru disponibilitatea și sprijinul material și
științific acordat.

10

PARTEA I – CONSIDERAȚII
GENERALE

11

CAPITOLUL 1 . CARACTERISTICI GENERALE ALE APEI

Viața pe pământ a apărut și se desfășoară datorită prezenței apei, în lipsa acesteia
supraviețuirea nu ar fi posibilă. Apa este o substanță necesară vieț ii, fiind un lichid incolor,
insipid, indolor, ea este cea mai raspândită formă de lichid de p e Terra, formând unul dintre
învelișurile acesteia, hidrosfera.Fiind un compus chimic al oxigenului si hidrogenului, apa brută
are formula ch imica H 2O. Împr eună cu aerul, apa reprezintă o sursă importantă a vieții. Ea este
principalul factor pentru dezvoltarea speciilor, procesele vitale se derulează doar în prezența
acesteia (Teodorescu , 1982 ).
În anul 1871, Cavendish Henry a dovedit că apa nu este un elemen t, ci un compus chimic
obținut prin arderea hidrogenului în aer. Formula apei , pe care o cunoaștem astăzi, H 2O, s-a
determinat prin greutățile relative ale hidrogenului și oxigenului în mole culă, proporția fiind de
2,0160:16,000, așadar, doi atomi -gram hidrogen la un atom -gram oxigen, volumul desprins din
apă prin electroliză a fost probat , prin îmbinarea lor obținându -se un mol de apa, și anume 18 g
apă. În procente, hidrogenul se regăsește în pro porție de 11,19%, iar oxigenul î n proporție de
88,81 % (Dorin , 2003).
Suprafața Terrei este de 51 0 milioane km2, din care 70,8% este acoperită de apă, în timp
ce 149 milioane km2, adică 29,2% reprezintă uscatul. Cantitatea totală de apă existentă pe
Pământ este de aproximativ 14 milioane km3,aceasta fiind repartizată astfel:
– cantitatea totală de apă dulce: 37,8 milioane km3 (2,7%), doar 0,46% din cantitatea de apă
dulce de pe glob poate fi utilizat ă direct;
– restul de 99,54%, este repreze ntată de :
• cursurile de apă ( 0,01%);
• vaporii de apă din atmosferă ( 0,04%);
• apa lac urilor și mlaștinilor ( 0,35%);
• gheța ri și calote glaciare (77,2%).
– cantitatea totală de apă marină este de 1362,2 milioane km3, adică (97,3%) din cantitatea
totală de apă .
În consecință, totalul apei dulci disponibile reprezintă doar 0, 009 % din ca ntitate de apă
de pe pământ (Jelev ,2008).

12
1.1. Stări de agregare ale apei

Apa se găseș te în natură în toate cele trei stări de agregare : lichidă, solidă și gazoasă.
Circuitul apei în natură presupune trecerea apei prin cele 3 forme de agregare. Acest proces
complex se desfășo ară de milioane de ani pe Terra , fiind un proces vital pentru viața
organismelor (Galie -Șerban , 2006). Apa li chidă , reprezintă aproximativ 97,86 % din cantitatea
de apă de pe Terra. 97,2 % se găsește în oceane și mări și aproximativ 0,65 % este înmagazin ată
în lacuri, ape freatice și râuri. Apa solidă , aproximativ 2,14% se găsește înmagazinată în gheț ari
și calote glaciare. Apa gazoasă , aproximativ 0.01% se găsește în norii atmosferici.
Datorită distribuției neuniforme a resurselor de apă pe suprafața terestră, apar dificultăți
în satisfacerea nevoilor de apă (Ianculescu , 2004). O caracteristică uzuală a apei, dar
incomparabilă și deosebit de însemnată pentru mediu, este forma sa solidă, de gheață, care
plutește pe suprafața lichidului. Constituția solidă a apei se caracterizează printr -o densitate mai
mică comparativ cu apa lichi dă, acest lucru se datorează punților de hidrogen care apar doar la
temperaturi mai scazute (Jelev și Brejea, 2 006).
Existența pe Pământ s -a desfășurat în ciuda acestor însușiri ale apei. Prezența celor 3 stări
de agregare ale apei: gazoasă, lichidă și solidă pe Terra a jucat un rol însemnat pentru
colonizarea diverselor medii ale planetei de către speciile aclimatizate diferit, uneori extremelor,
condițiilor de viaț ă (Cușa , 1994 ).
Pe Terra, existența apei se găsește s ub diferite forme . Prezența a cesteia sub formă de apă
sărată , în mări și oceane. Apa dulce, sub formă de gheță, se găsește în ghețari, aisberguri, calote
glaciare, zăpadă, precum și în precipitațiile sub formă solidă sau ni nsoare. Prezența apei dulci
lichide, se află în apele stătătoare, curgătoare, precipitații sub formă lichidă, ploi, și în apele
subterane. Apa, s ub formă gazoasă, în atmosferă, formează norii, sau difuzată în aer, provocând
umiditatea acestuia (Dan, 2017).

1.2. Circuitul apei în natură

Circuitul apei în natură este un proces complex, acesta desfășurându -se pe mai multe
etape. Cu ajutorul Soarelui, apa, înmagazin ată în oceanul planetar, se încălzește și se evaporă,
rezultând vapori de apă în aer (Constantinescu, 2001). Acești vapori de apă sunt transportați de
curenții ascendenți în atmosferă, und e, datorită temperaturii mai scă zute se produce procesul de
condesare a vaporilor, aceștia căpătând formă de nori. Datorită curenților de aer, norii sunt
deplasați pe toată supr afața globului. Prin ciocnirea particulelor de nori, aceștia își măresc
volumul și cad sub formă de precipitații. O parte din precipitații cad sub formă de zăpadă și se
poat înmagazina în ghețari și calote g laciare. Cea mai mare cantitate de precipitații c ad pe sol

13
sau în oceane, unde, apa căzută pe sol, datorită gravit ației se scurge pe suprafața acestuia sau se
infiltr ează în acviferele de adâncime . Apa este într -o continuă mișcare, iar o cantitate din
aceasta reintră în ocean, unde circuitul ap ei reîncepe sub formă de vapori (Dinga, 2001).

1.3. Utilizarea apei la nivel mondial

Agricultura este cel mai mare consumator de apă. 7 0% din apa potabilă este consumată
de către agricultură, 19% industrie, 11 % pentru utilizare municipală. Utilizarea irigațiilor în
agricultură s -a extins foarte mult, astfel, aproximativ 4 0% din producția vegetală din întreaga
lume este susținută de irigații. Asia, c el mai populat cont inent, este și cel mai irigat. China, Indi a
și Statele Unite ale Americii sunt primele 3 cele mai populate țări, au cele mai multe hect are de
teren agr icol irigat (Prakash Khedun, 2014).

1.4. Resursele de apă ale R omâniei

La nivel național, resursele de apă ale României sunt într -o proporție neuniformă și
relativ sărace. Potrivit datelor oficiale ale Administrației Naționale Apelor Române resursele de
apă ale României sunt de aproximativ 134,6 miliarde m3, fiind reprezentate de râur i, lacuri, apele
de suprafață, fluviul Dunărea și apele subterane. Potrivit gradului de amenajare a bazinelor
hidrografice, aproximativ 38,34 miliard e de m3 de apă reprezint ă resursă utilizabilă (conform
Institutul ui Național de Hidrologie ș i Gospodarirea Apelor, 2 003)

Figura 1.1: Cantitatea de apă din România, exprimată în procente
(conform Institutul ui Național de Hidrologie ș i Gospodarirea Apelor, 2 003)
Dunărea
57%
Râuri
27%Lacuri
naturale
1%Lacuri
antropizate
9%Apă
subterane
6%

14
În anul 2 011, cerințele populației în ceea ce privește apa au s căzut cu 13 miliarde m3,
adica 7,7 miliarde m3, volumul de apă distribuit fiind de aproximativ trei ori mai mic decat cel
înregistrat în anul 199 0, 20,4 m3 de apă (Administrația Națională ”Apele Române” -informare de
presă, 2011). Dacă se ia în considerare și contribuția râurilor exogene, aflate pe suprafața altor
țări, care pătrund în România, cantitatea totală de resurse de apă a României se ridică la
aproximaiv 212 m3/an. Datorită acestor resurse exogene, România depinde într -o măsură mare
de apa provenită din țările din amonte (Shiklimanov , 1997) . Datorită regimului schimbător al
resurselor de apă, o cantitate însemnată se preling e în timpul inundațiilor, în timp ce în vreme de
secetă, debitele se apropie de valori extrem de mici. Zonele urban e consumă cantități mari de
apă potabilă de calitate, dar, un volum însemnat de poluanți ajung în ape în același timp cu apele
evacuate (Sandu, 1997 ). Potrivit statisticilor mondiale, zilnic, 2 milioane de tone de ape uzate
evacuate neepurate sau parțial t ratate ajung în mediile acvatice de pe toată planeta (Popa și
Patriche , 2001).

Figura 1. 2: Volumul de apă colectat în România (1972 – 2014)

În anul 2 011 cerințele populației în ceea ce privește apa au scăzut cu 13 miliarde m3,
adica 7,7 miliarde m3, volumul de apă distribuit fiind de aproximativ trei ori mai mic decat cel
înregistrat în anul 199 0, 20,4 m3 de apă ( Ciomos, 2 005). În anul 21 cantitatea de apă utilizată a
fost de 6,2 miliarde m3, unde o cantitate de 4,43 miliarde m3 de apă s -a utilizat pentru industrie,
0.05.010.015.020.025.030.035.040.045.050.0
1972 1977 1982 1987 1992 1997 2002 2007 2011 2014
Volumul total disponibil (mld. mc.)
Volumul total al apei dulci prelevate (mld. mc.)
Volumul apei dulci prelevate pentru agricultură (mld. mc.)
Volumul apei dulci prelevate pentru sectorul industrial (mld. mc.)

15
0,74 miliarde m3 de apă s -au folosit în agricultură, iar doar 1, 03 miliarde m3 de apă i -a revenit
populației. Utilizarea apei în diferite sectoare (industrial, agricol, al populației) a cunoscut de -a
lungul timpului creșteri, dar și scăderi.
După anul 199 0 resursele utilizate în diverse sectoare se mențin într -o continuă scădere,
fără perioade de revenire semnificative (conform Administrației Naționale “Apele Rom âne” –
2011). Colectările de apă anuale medii din resursa internă sunt în proporție de 16,2%, situând
România pe locul 73 în lume (Popa, 2 003). La nivelul întregii planete , gradul mediu de colectare
a apei în România este de 9,1% . Situația privind colectarea apei în Româ nia în perioada 1972 –
2014 a evoluat potrivit graficului din figura 1.2.

16

CAPITOLUL 2 . PROPRIETĂȚI ORGANOLEPTICE ȘI FIZICO -CHIMICE
ALE APEI

2.1. Caracteristici de calitate a le apei

Calitatea apei este dată de totalitatea însușirilor chimice, fizi ce, biologice și
bacteriologice care permit utilizarea acesteia în diferite scopuri. Însușirile caracteristice apei nu
sunt constante, acestea pot diferi în funcție de factorii cu care aceasta intră în contact. În preze nt,
prin analizele chimice se furnizează date în ceea ce privește starea actuală a apelor. Modelul și
frecvența de regularitate a determinării analizelor fizico -chimice ale sunt stabilite de directiva
NTPA 014 (Normativ privind metodele de măsurare și frec vența de analiză pentru apa de
suprafață destinată potabilizării). Pentru stabilirea calității și nivelul de poluare a unei ape se
folosesc indicatori de calitate .

Există mai multe tipuri de monitorizări și anume:
1. Monitorizare de control – prin care se verifică periodic calitatea organoleptică și
microbiologică a apei potabile, produsă și distribuită, inclusiv eficiența procedeelor de tratare cu
accent pe tehnologia de dezinfecție în scopul determinării dacă apa potabilă este corespunzăto are
sau nu din punct de vedere al valorilor indicatorilor de calitate evaluați;
2. Monitorizarea de audit – verifică daca apa potabilă corespunde cerințelor de calitate și
specificațiilor pentru toți indicatorii de calitate prevăzuți în lege pr ivind calitatea apei potabile
(Legea 311/2 004).
Producătorul și distribuitorul de apă suportă toat e costurile privind prelevarea ș i analiza
probelor de apă potabilă pentru monitorizarea de control și de audit aferente tarifelor și
modalităților de plată stabilite prin O. M.
2.1.1. Indicatori organoleptici
Prezența culorii în ape se datoreaz ă substanțelor dizolvate în apă . În apele naturale, dar și
a celor poluate, suspensiile solide prezen te pot lăsa o culoare aparentă.
După nivelul de intensitate, mirosul apelor a fost clasat după gradul de intensitate:

17
• fără miros ;
• cu miros neperceptibil ;
• cu miros observabil unui specialist ;
• cu miros observabil unui consumator ;
• cu miros intens ;
• cu miros foarte intens.
Gustul apei este da t de compoziția acesteia și a substanțelor dizolvate. Gustul apei se
determină prin utilizarea unor etaloane realizate în laborator sau în raport cu apa bidistilată, prin
comparația cu proba de analiză. În funcție de gustul apei, pot fi cu gust mineral mag nezic, cu
gust organic pământos sau organic gazos (Beldean -Galea , 2006).

2.2. P roprietățile fizice ale apei

Apa pură este un li chid incolor, insipid și inodor, în condiții de t emperatură și presiune
normală. Punctele de topire și de fierbere ale apei corespund unor valori foarte ridicate, în
comparație cu celelalte elemente învecinate din sistemul periodic.
Căldura latentă de vaporizare a apei este dată de cantitatea de căldură, ce este utilizată la
o temperatură invariabilă (1 00°C) pentru un volum de apă. Apa începe să fiarbă la temperatura
de 100°C.Capacitatea calorică este de 4,18 J·g-1.
Densitatea apei nu variază în funcție de temperatură, precum celelate lichide, aceasta își
mărește volumul începând cu temperatura de 0°C, până la 4°C, după care scade. Apa prezintă
variații a densității, fapt ce îi conferă prop rietăți mecanice incomparabile față de alte substanțe
(Guran, 2007).
Compresibilitatea apei – lichidele au un grad mic de compresibilitate comparativ cu
gazel e, dar sunt foarte compresibile în r aport cu solidele.
Absorbția apei -gazele care intră în contact cu apa sunt absorbite de către aceasta,
rezultând o creștere a greutății gazului dizolvat proporțional cu presiunea. Volumul acestuia se
păstrează în limite constant e.
Disocierea apei – se pro duce termic foarte greu. La temperatura de 1 000°C, oxigenul ș i
hidrogenul disoci ază în elemente. Apa disociază puțini ioni, deci, este un electrolit slab .
pH-ul – este un fac tor decizional care stabilește puterea de reactivitate a apei, ,, violența ’’
acesteia, posibilitatea de a alc ătui mediu de viață și dez voltare pentru toate organismele. Acesta
este definit ca logaritm zecimal, cu semn sch imbat al concentrației ionilor de Hidrogen . Analiza
acestui parametru este primordial necesar înaintea altor de terminări (Dorin , 2003).

18
2.2.1 . Indicatori fizici
Structura și însușirile apelor naturale sunt definite de ansamblul de substanțe organice și
minerale, particulelor reprezenta te sub formă de suspensii și gazele dizolvate.
Indicatorii de calitate, în România, sunt apreciați de STAS 1342/1991 implicit legea
458/2002, cu modificările și com pletările ulterioare 311/2004 ( legea privind calitatea apei în
România) .
Turbiditatea apei – este dată de particule solide aflate în suspensi i sau în stare coloidală
(nisip, substanțe organice, argilă ) diminuând transparența acesteia. Totalitatea particulelor solide
ce sunt insolubile în apă se pot separa prin diferite metode fizice de laborator ( sedimentare,
filtrare,centrifugare, etc.).
Gradul de turbiditate a l apei s e determină prin mijloace optice, cu ajutorul unui aparat
numit turbimetru, care oferă date fiabile și exacte.
Temperatura apei – diferă în func ție de proveniență și de sezon. ( Gavrilescu Elena, 2006)
Conductivitatea apei -datorită acestui indicator al apei se poate măsura nivelul de
mineralizare prezent. Concentrația ionilor prezenți în apă, a anionilor și cationil or, este direct
proporțională cu gradul de conductivitate electrică a apei.
Conductivitatea apei se stabilește printr -un aparat de măsură numit c onductometru,
fundamentat pe o punte Wheatstone.
Radioactivitatea apei – este dată de puterea acesteia de a emana radiații constant e de
tipul: Alfa, Beta și Gamma ( J Walker, 199 6).

2.3. Proprietățile chimice ale apei
Caracterul oxido – reduc ător al apei-apa este prezentă î ntr-un număr mare de
reacții :oxidare , reducere , hidroliză , adiție .
Apa poate reacționa cu oxizii acizi si cu cei bazici, rezultând oxoacizi și hidroxizi. Apa
prezintă caracter amfoter. Solventul apa – apa reprezintă cel mai bun sol vent folosit în tehnică
sau/și în natură. Apa este ,,laboratorul ” unde se produc cele mai multe reacții, inclusiv cele
biochimice ca re se produc în organismele vii (Edzwald și Becker, 1985) .
2.3.1. Indicatori chimici
a) Indicatori ai prezenței oxigenului
Oxigenul este un gaz solubil, iar în apă acesta este reprezentant de molecule de
O2.Datorită solubilității oxigenului, este posibilă supraviețuirea organismelor acvatice. Datorită

19
acestei caracterist ici a oxigenului, solu bilitatea în apă este dată și depinde de salinitatea apei,
presiunea atmosferică etc.
Prezența oxigenului dizolvat în ape este cel mai im portant indicator de calitate. În apele
naturale acesta trebuie să se găsească aproximativ 2 mg/ L, iar în lacuri 8 – 15 mg/L .Consumul
bioch imic de oxigen – constituie cantitatea de oxigen existentă în ape (mg/ L) necesar pentru ca
bacteriile să producă oxidarea substanțelor organice (Mihăilă și Moraru, 2003).

b) Săruri dizolvate
În compoziția apelor naturale se găsesc în mod natural cationi (Ca2+, Mg2+, Na+) și anioni
( HCO 3-, SO 42-, Cl-). Datorită solubilității lor ridicate, clorurile pot fi prezente în apele naturale
într-o concentrație destul de mare, până la 46% atunci când apa atinge temperatura de 26°C.În
tabelul 2.1următor sunt prezentați cei mai importanți ioni ce se găsesc în apele naturale.

Tabelul 2.1.
Principalii ioni din apele naturale
Cationi Anioni
Denumire Formulă Denumire Formulă
Hidrogen H+ Hidroxid OH-
Sodiu Na+ Dicarbonat HCO-3
Amoniu NH+4 Clorură Cl-
Calciu Ca2+ Hidrosulfit HS-
Magneziu Mg2+ Azotit NO-2

Alcalinitatea apei este dată de existența carbonaților, dicarbonaților, hidroxizilor .
Duritatea apei – este dată de prezența și cantitatea de săruri solubile de magneziu ș i calciu într –
unvolum de apă .

20

CAPITOLUL 3 . REGLEMENTĂRI PRIVIND CALITATEA APEI UZATE
ÎN ROMÂNIA

3.1. Spațiul juridic

Se consideră ca principale resurse naturale de apă: ap ele de suprafață (fluvii, râuri ), lacuri
naturale și de acumulare, ape subterane și mediul marin sau apele litorale românești. Calitatea
resurselor de apă trebuie îmbunătățită, de cele mai multe ori, pentru a corespunde cerințelor de
consum. Ca urmare, trebuie aplicate tehnologii de tratare eficiente a resurselor naturale de
apă.Calitatea resurselor naturale de apă are în vedere îndeplinirea cerințelor privind concentrația
maximă admisibilă a unor indicatori de calitate de natură: fizică, chimică și biologică.
Autorități le pentru Protecția mediului sunt uneori nevoite să renunțe la o serie de resurse
naturale de apă locale, datorită calității necorespunzătoare fie cheltuieli suplimentare în cazul
tratării acestora.Ca urmare a activității omenești resursele de apă s -au mod ificat calitativ și
cantitativ, conducând la dezechilibre ale mediului înconjurător, respectiv la sistări de alimentari
cu apă.
Calitatea apelor de suprafață și subterane, reprezintă o problemă importantă, de aceea,
acestea trebuie monitorizate constant privind concentrațiile de poluați în zonele vulnerabile, în
mod special monitorizarea concen trațiilor de nitrați și nitriți (Linnik și Zubenko, 2000). Protecția
resurselor și surselor de apă subterane, precum și asigurarea unei ape potabile calitatieve și
cantitative devinde din ce în ce mai dificilă și ca urmare au fost elaborate normative privind
protecția și calitatea apei potabile.
Monitorizarea și analiza calității apelor de suprafață și subterane se face cu ajutorul
laboratoarelor acreditate, acestea având obligația de a respecta normele în ceea ce privește
prelevarea probelor de apă și metodele de analiză folosite.
Pentru protejarea resurselor de apă se au în vedere următoarele principii, indiferent de
abord area legală sau de reglementări ( Boncilă , 2012):
– Principiul poluatorul plătește ;
– Limitarea emisiilor în apele naturale ;

21
– Monitorizarea de către autorități cel puțin 1 -2 ori/an;
– Automonitoriz area să se execute de către per sonalul folosinței de apă care evacuează sau
gestionează resursele de ap ă;
– Probele de apă trebuie să se păstreze cel mult 7 zile pentru verificare ulterioară în
contradictoriu;
– Să se utilizeze metode standardizate pentru prelevarea probelor și determinării calității
acestora.
De as emenea, importantă este și adoptarea de principii legal e care să garanteze cerințele
care impun evacuările apelor uzate, înlăturarea din a pele uzate a fosforului de azot reprezintând
o necesitate pentru supravegherea deversărilor în toate bazinele hidrografice (Pătroiescu și col .,
1980).

3.1.1. Acte normative privind calitatea apei potabile din Româ nia

Principalele reglementări privind calitatea apei potabile în România sunt următoarele :
• Legea Protecției Mediului nr. 265/2006, referito are la obligațiile și respectiv autoritatea
titularului privind protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre. Deținătorii de
terenuri sau persoanele fizice, respectiv juridice, ce desfășoară activități pe acele terenuri au
următoarele îndatoriri:
– evitarea degradării calității mediului geologic;
– executarea tuturor lucrărilor de refacere a resurselor naturale;
– asigurare a migrării faunei acvatice
– să nu evacueze ape uzate neepurate în apele naturale și să nu arunce în ele niciun fel de
deșeu;
– să nu sp ele obiecte, produse, ambalaje ce pot produce impurificarea apelor de suprafață.
– respectarea tuturor îndatoririlor privind calitatea mediului silvic.
• H.G.nr. 974/2 004 –Directivele de monitorizare, de control sanitar și supraveghere a calității
apei potabil e și f ormalitățile de autoriza re a distribuției apei potabile.
• Legea nr. 311/2 004 – Reprezintă actul normativ, care modifică și completează vechea lege a
calității apei potabile 458/2 002.- Prin acest normativ, se au în vedere cali tatea apelor potabile
din sistemul de distribuție sau a apelor tratate în scopul potabilizării.
• Legea nr. 310/2400 – Cuprinde modificări și completări a Legii 1 07/1997 și Legea Cali tății
apelor potabile 311/2 004.Potrivit acestui act normativ sunt avute în v edere reglementări care
prevăd calitatea apei potabile, a sistemului de distribuție sau a instalațiilor interioare de
tratare a resurselor naturale de apă în scopul potabilizării, dreptului de folosință a apelor

22
subterane și de suprafață, prin acest drept se stabilește prin auto rizația de gospodărire a
apelor.
• H.G.nr. 100/2002- Normele de însușiri privind calitatea apelor de suprafață folosite pentru
potabilizare și Normativul privind metode le de analiză și măsurare, numă rul de prelevări din
apele de suprafață me nite producerii de apă potabilă;
• Ordinul MS n r. 273/2 004, cu modificările și completările ulterioare – Cuprinde norme de
igienă în ceea ce priv ește apele potabile îmbuteliate.
• Capitole le II și III ale Ordinului MS n r. 536/1997 cuprinde norme de igienă în ceea ce
privește alimentarea cu apă a localităților și fântânile individuale sau publice, folosite pentr u
administrarea cu apă potabilă.
• O.M. nr. 44/2004, pentru aprobarea regulamentului privind realizarea monitorizării calității
apelor pentru su bstanțele peric uloase și prioritar periculoase . Prin această reglementare s -au
stabilit 3 categorii:
– Profiluri de monitorizare, unde se descrie starea chimică a apelor aflate într -un bazin sau
sub-bazin hidrografic
– Profiluri de monitorizare care descriu efectele antropice evindențiate prin substanțele
chimice din una sau mai multe surse de poluare dintr -un bazin sau sub – bazin hidrografic
– Profilu ri de monitorizare care descriu poluările chimice sugestive și sunt considerate de
referință pentru un sub – bazin sau bazin hidrografic.

3.1.2 . Acte normative privind calitatea apelor uzate evacuate din România

• O.M. nr. 35/2003 – Pentru aprobarea metodelor de măsurare și analiză utilizate pentru
determinarea substanțelor periculoase din apele uzate și apele de suprafață. Prin acest act
normativ sunt notificate substanțele nocive și cele prioritar nocive stu diate în toate tipuril e de
apă.Printre substanțele nocive se află următorii compuși : antracen, benzen, compuși
halogenați, cadmiu, clor, alcani .
O funcție importantă în monitorizarea calității apelor îl au standardele de calitate și de
emisii, împreună de cerințele de evacuar e și limitările în apele naturale.
• H.G. nr. 352 /2005 – Indică nevoile privind valoarea apelor uzate evacuate în sursele de apă
naturale, precum în rețelele de canalizare și înfățișează concentrați ile polua nților maxim
acceptați (4 0 indicatori de calitate). Aceste concetrașii maxime admisibile sunt prezentate în
2 normative enumerate sub denumire NTPA 1 (Specifice pentru evacuarea apelor uzate
epurate în receptorii naturali) și NTPA 2 (specifice evacuării apelor uzate epurate în rețeaua
de canalizare (confo rm Institutul ui Național de Hidrologie și Gospodă rire a Apelor) .

23
3.2. Controlul sanitar al apei potabile

Calitatea apei potabile trebuie să îndeplinească anumite caracteristici pentru a putea fi
utilizată. Astfel, controlul sa nitar al apei potabile, este reglementat prin n orme legislative ce se
referă la evaluarea stării de igienă a stațiilor de tratare, a bazinelor de acumulare a apei și modul
de distribuție, folosind fișe de e valuare si control sanitar anexate la acele n orme .
Controlul calității apelor potabile este realizat de către personalul de inspecție sanitară.
Acesta are obligația de a întocmi un raport de evaluare, pentru rețelele de distribuție a apei, stația
de trata re, dar și de a identifica și de a aprecia punctele de risc.
Statutul inspectorilor sanitari, îndatoririle și angajametele acestora, atribuțiile operatorilor
sau a persoanelor fizice, cauza și cadrul controlul inspecției sanitare de stat, este dat de acte le
normative privind cadrul colectiv al inspecției san itare, prin Legea nr. 98/1994, Legea nr. 1/1998
și OM nr. 831/2 003.
Datorită statutului conferit de lege, i nspectorii sanitari în urma evaluării, dacă aceștia
constată neregul i, pot suspenda activitatea pănă la luarea măsurilor de îmbunătățire.
Autorizați a sanitară poate fi anulată dacă :
– nu se remediază deficiențele sesizate care pot avea un efect negativ sanătății uman e;
– nu sunt respectate condițiile de funcționare (Krasner și Amy , 1995 ).

24

CAPITOLUL 4 . DESCRIEREA STAȚIEI DE ACUMULARE ȘI
MONITORIZARE A APEI TIMIȘEȘTI

Totul a început la sfârșitul secolului XIX, unde, fostul primar al Iași -ului, Nicolae Gane,
îi întrebuințează inginerului englez, William Heerlein Lindley, sarcina de a realiza prim ul proiect
ce avea ca scop alimentarea centralizată cu apă a orașului. Acesta a fă cut numeroase studii și
cercetări , în perioada 1897 – 1898, privind sursele de apă din pânzele freatice din Județ ul Iași,
dar și di n zona Hârlău și Bivolari. În cele din urmă, în urma analizelor, acesta a concluzionat că
cea mai bună sursă este cea din zona Văii Nemțișorului, datorită deb itului și a calității sanogene
a apei. Datorită amplasării comunei Timișești, apa captată putea aj unge în Iași doar prin cădere,
fără pompare, parcurgând 1 03 Kilometri.

Figura 4.1: William Heerlein Lindley
(https://www.londonreme mbers.com )

25
4.1. Structura sistemului de alimentare T imișești

Sursa Timișești , situată la 1 03 Kilometri de municipiul Iași, constă într -o captare din
stratul acvifer, captarea din terasa inferioară de pe malul drept Moldova – Ozana, amonte de
Timișești, județul Neamț, îndeplinind alimentarea cu apă potabilă a orașului Iași, dar și a
comunelor Mogoș ești – Siret, Hălăucești, Mircești, Butea, Strunga, Târgu Frumos, Bălțați , Podul
Iloaiei, Lețcani și Valea Lupului.
Apa din sursa subterană Timișești face parte din categoria I de calitate a apei, aceasta
fiind supusă doar la o dezinfecție cu clor, în Sta ția de clorinare Săbăoani. Cantitatea de clor
necesară dezinfecției apei este stabilită de S .C. APAVITAL S .A. Iași, în urma analizei
încărcăturii bacteriologice a ape .

Figura 4.2: Apavital, Stația de tratare Timișești, Holboca, România (Google Maps )

În prezent captarea este alcătuită din:
1. Drenul vechi (Lindley), realizat în anul 1911, are o lungime de 1631 metri, și o
capacitate maximă de captare a apei de 35. 000 metri cubi. Acesta este situat în zona localităților
Timișești – Zvoronești, în aval p unctul de răscruce a pârâului Ozana cu râul Moldova, captarea
apei relizându -se din terasa inferioară a râului Ozana.
Drenul are un profil ovoidal 7 00 x 1200, cu 6 camere de intrare poziționate la distanțe
inegale și un puț colector în aval la capăt.
Apa colectată din dren ajunge într -un bazin subteran fixat la capătul frontului de captare.
2. Drenul nou , realizat în anul 1975, este situat în amonte față de drenul vechi, pe terasa
inferioară a râului Ozana. Acesta captează apa din terasa inferioară a râului Ozana – Moldova,

26
captarea făcându -se printr -un dren realizat din beton armat, cu o lungime de 45 metri, deținând o
chiunetă de transpo rt și înmagazinare a apei de 13/ 15 milimetri.

Figura 4.3: Drenul vechi (http://1.bp.blogspot.com )

Ruta drenului pornește din capătul amonte al drenului vechi, traversează prin amonte de
Timișeș ti, pe sub albia râului Ozana. Acest dren are o lungime de aproximativ 4 Kilometri, dotat
cu 15 cămine de acces și un puț de colectare a apei în aval . Capacitatea maximă de captare a apei
fiind de 12 00 L/s. Apa provenită din surplusul de debite este eliminată printr -un canal, având
lungimea de 96 0 metri, în Moldova. Apa provenită din dren, el fiind prevăzut cu barbacane și
strat filtrant din pietriș, trece în două conducte Dn. 1 metru , care duce spre Iași.
3. Fontul de puțuri Zvoronești – este alcătuit din 3 0 de puțuri amplasate pe malul râului
Moldova, asigurând un debit de 27 0 L/s, apa urmând să fie pompată în drenul nou în condiții de
secetă. Acest front de puțuri a fost realizat în perioada 1977 – 1978, având în lungime 225 0
metri, puțurile fiind amplasate la o distanță de 75 – 100 metri între ele. Debitul adus de fiecare
puț este de 5 – 10 L/s.
4. Frontul de puțuri Miroslovești , situat aval de Timișești, este alcătuit din 2 0 de puțuri,
asigură un debit de 2 00 L/s. Apa captată este pompată într -un rezervor de 5 00 metri cubi și
transportată printr -o conductă de 800 milimetri la tunelul Strunga, apoi intră în circuitul de
transport spre Iași.

27

Aceste puțuri se află la 12 metri adâncime cu o tubulatură de 2 00 milimetri și sunt
echipate cu pompe submersibile EMU și 1 0 pompe având un ax orizontal AN 5 – 65.
5. Captarea Răchiteni . Captarea apei se realizează printr -un dren scurt din terasa
superioară a râului Siret, și se pompează cu 3 pompe AN 65, în conducta de aducțiune Timișești
– Iași. Debitul este de aproximativ 3 0 – 70 L/s.

4.2. Stația de t ratare a apei captată din râul M oldova

În anul 2 000, pentru a mari gradul de dezvoltare și siguranță al alimentarii cu apă a
municipiului Iași, s-a construit stația de tratare a apei Timișești, re alizată pentru a capta 6 00 L/s
Figură 4.4: Stația de tratare a apei Timișești (originală)

Apa brută provenită din râului Moldova, este transportată printr -o condută Dn. 8 00
milimetri, cu lungimea de 14 00 metri si tratată în cadrul stației:
Apa ajunsă în statia Timișe ști suferă urmatoarele procese: coagulare , decantare , filtrare ,
urmând ca la Săbăoani să fie supusă clorinării. Apa tratat ă este transportată către puțul P8 ,
atribuit drenului nou , și acest trasport se produce gravitațional prin conducta Dn. 8 milimetri
având lungimea de 7 00metri (Semmens și col ., 1980).

28
4.2.1 . Procesul de c oagulare a a apei
Primul proces prin care trece apa brută este coagularea cu sulfat de aluminiu.
Acest proces de coagulare se realizează în bazinul de amestec și distribuție, fiind dotat cu
două amestecătoare de distribuție cu elice, deversor metalic, vană de perete Dn . 800 milimetri și
buzunar de preaplin.
Intrarea apei în bazinul de amestec se realizează prin conducta de apă brută Dn 8
milimetri. Pentru a goli apa din bazinul de amestec în cazul de avarii sau intervenții, se inchide
vana Dn. 8 00 milimetri și se deschi de vana Dn. 3 00 milimetri de pe conducta de golire situată în
caminul CV1. Prin c onducta Dn ½, dotată c u pâlnie de colire, amplasată în CV1, se realizează
prelevarea probelor de apă brută. Coagulantul anorganic, sulfatul de aluminiu, este introdus în
bazinul de amestec print r-o conductă de polietilenă, avâ nd o densitate înaltă (Bratby, 2 016).

4.2.2. Decantorul radial – descriere generală
Acesta este de tipul DRA 45, cu diametrul de 45 metri și adâncimea fiind de 11,5 metri,
cu circulație radială a curentului de apă pornind de l a conul central spre periferie. Acest decantor
este prevăzut pentru a asigura decantare a unui debit de apă de 6 00 L/s. Apa aflată în bazinul de
amestec este transportată în decantor cu ajutorul unei conducte realizat ă din metal Dn. 8
milimetri.
Apa transportată prin conducta Dn. 8 milimetri ajunge în camera centrală, adică zona
conică a decantorului, pană la nivelul 8, 5 metri , aici apa crează un curent ascendent, apoi este
recepționată de 8 jgheaburi așezate la nivelu l superior a conului central și golită în regiunea de
decantare.

Figura 4.5: Decantorul Radial (original)

29
Sedimentarea flocoanelor, rezultate în urma coagulării suspensiilor fine prezente în apa
brută amestecată cu coagulantul sulfat de aluminiu, se rea lizează într -o măsură mică în conul
exter ior și pe radierul decanorului (Chilărescu, 1998) . Apa decantată este preluată de către un
jgheab perimetral, apoi apa este recepționată de conducta de apă decantată și repartizată la stația
de filtre cu ajutorul că minelor de vane CV4 și CV5. Nămolul rezultat pe radierul general al
decantorului este adunat și colectat de către podul raclor și dirijat către conul central al
decantorului (Amirtharajah , 1999) .

4.2.3. Stația de filtrare – limpezirea apei
Rolul stației de filtrare este de a garanta limpezirea totală a apei utilizând un strat filtrant
de nisip cuarțos. Stația este alcătuită din două module, fiecare a vând 3 cuve. Suprafața unei cuve
este de 6 0 m2, în total zona filtrantă es te de 36 0 m2. Filtrele sunt realizate dintr -un strat de nisip
cuarțos, având granulația de 0,8 – 1,5 milimetri, cu un coeficient de uniformitate mai mic de 1,4,
înălțimea stratului de nisip fiind de 1,2 metri, sprijinit pe o structură de drenaj din plăci c u
crepine (Racovițeanu , 2003).

Figura 4.6: Spațiu de filtrare cu nisip cuarțos (original )

Înălțimea statului maxim de apă este de 8 centimetri.Apa decantată sosește în galeria de
distribuție la filtre, prin cele 2 conducte Dn. 8 00 milimetri. Dirijarea debitului din cele două
conducte se execută prin vanele cu mișcare manuală, situate în căminele de vane CV4 și CV5.

30
Înainte de distribuirea apei în rețeaua de conducte de aducțiune, spre stația de clorinare
Săbăoani, se analizează pa rame trii fizico -chimici și microbiologici ai acesteia în laboratoarele
societății (Cooney, 1999) .

4.2.4 . Stația de clorinare Săbăoani – descriere generală
Apa provenită din sursa Timișești este încadrată în categoria I de calitate, apa fiind
supusă doar procesului de clorinare. Analizele efectuate în laboratorul Timișeșt i, stabilesc
cantitatea de clor . În cadrul stației de clorinare Săbăoani, se realizează c lorinarea apei din sursa
Timișești, pentru cele 4 conducte de aducțiune. Necesarul de clor utilizat la dezinfecția apei se
susține prin containere de 1 000 L de clor gazos lichefiat aflat sub presiune . Manevrarea
containerelor se realizează cu electropalan e de 3,5 tone.

Stația de clorinare Săbăoani este forma tă din două construcții vecine:
1. Stația de clorinare – este alcătuită dintr -o construcție având o formă paralelipipedică
cu mărimea în plan de 13, 6 x 6,3 metri și înălțimea de 3 metri, confecționată din zidărie și stălpi
+ beton armat, cu următoarele camere :
• camera aparatelor de clor;
• camera cu instalații de neutralizare;
• cameră personal de exploatare și materiale necesare de protecție.
Prelucrarea apei indispensabilă utilizată pentru prepararea solu ției de clor se realizează
în castelul de echilibru Săbăoani, iar injectarea ei în conductele de aducțiune se concretizează
prin conducte partic ulare, echivalent fiecărui fir. Aparatul utilizat la dozarea clorului gazos
proporționează clorul necesar, după formula : Qdozare= 500 – 1000 g/h. Ejectorul aparatului de
dozare susține injectarea clorului în apa supusă procesului de clorinare.
2. Depozitul de clor – construcția în formă de hală industrial este organizat ă din stâlpi
din beton armat. Acoperișul este executat din elemente de tip ECP 9 X 1,5.
Hala este compusă din:
• canvou central utilizat pentru colectarea substanței de neutralizare;
• bazin de neutralizare clor, confecționat din beton armat;
Pardoseala din cadrul stației de clorare, dar și în depozitul de clor, este executată din
gresi e antiacidă. În că minele de vane sunt montate debitmetre care examinează debitul volumic
în fiecare moment și înregist rează volumele de apă care trec prin conductele de aducțiu ne.
Datele înregistrate se realizează în fiecare oră și sunt transmise la Dis peceratul central (conform
Registru luiS.C. APAVITAL S.A. Iași ).

31
Potrivit S.C. APAVITAL S.A, l a finele anului 2 017 sursa Timișești alimenta 1 01
localități și livra apă pentru 342.7 17 persoane, după cum este prezentat în tabelul 4.1.
La sfârșitul anilor ’9 0, datorită expansiunii orașului Iași, s -a decis ca apa provenită din
sursa Timișești să fie combinată cu apa provenită din sursa Moldova.

Figura 4.7: Sala containerelor de clor ( https://apamasttopmadgearu.weebly.com )

Tabelul 4.1
Localități/Persoane deservite cu apă în anul 217, sursa Timișești
(conform Registrului S.C. APAVITAL S.A. Iași )
Localități
TOTAL 11
Persoane deservite
TOTAL 342.717
strict din sursa timișești, din care: 7 58.664
orașe 2 13.556
sate 68 45.98
în amestesc cu alte surse, din care: 31 283.281
municipii 1 259.994
sate 3 23.289

32
Datorită acestei decizii în municipiul Iași nu mai există zone aprovizionate cu apă doar
din sursa Timișești. Doar orașele Târgu -Frumos și Podu Iloaiei, precum și comunele limitrofe,
Lungani, Lețcani, Ion Neculce etc. mai sunt aprovizionate doar din sursa Timișești.
Datorită a cestei combinări a apei din două surse diferite, apa care curge la robinetele
ieșenilor este aproximativ 7 0% din sursa Timișești și restul din sursa râului Moldova .
Dezinfecția apei prin clori nare este exclusă în multe țări. C a metode moderne și eficiente, se
înlocuiește dezinfecția cu clor prin ozonarea sau iradier ea cu raze UV (AWWA, 1999) .
În România, legile obligă distribuitorii de apă potabilă să utilizeze la dezinf ecția apei
compuși ai clorului.

4.3. Descrierea procesului de spălare și uscare a filtrelor

În stația de filtr are rapid ă, unde se realizează limpezirea finală a apei cu ajutorul nisipului
cuarțos, se re alizează și spalarea filtrelor. Fiecare cuvă, aferentă celor 2 module, este prevăzută
cu 2 clapet e de constru cție specială. Aceste clapete sunt concepute dintr -un plutitor cu tijă de
acțiune verticală, și nu este nevoie de intervenția operatorului pentru a face trecerea de la
programul de filtrare la cel de s pălare, și invers.
Deschiderea, închiderea și schimbarea programului este dirijat de nivelul în cuva de
filtrare. Fiecare cuvă este construită cu două compartimente având lățimea de 3,15 metri, acestea
fiind despărțite printr -un jgheab de tip “ H ”, acesta având următoarele funcții :
• în partea inferioară se realizează colectarea apei filtrate și distribuția aerului și a apei de
spălare a filtrului ;
• în partea superioară a jgheabului se realizează colectarea apei de spălare și a apei decantate
deversată în mod excepțional prin ferestrele de prepl in ale galeriei de apă decantată;
Procesul de colectare a apei trecută prin procesul de filtrare și introducerea apei de
spălare se realizează prin intermediul unui colector fabricat dintr -o țeavă d e oțel Dn. 6 00/400
milimetri, as amblat fiecărei cuve în dreptul jgheabului de forma “ H ”. Spălarea filtrelor este un
proces c e se realizează în contracurent de apă (q = 8 L/s x m2) și aer (q = 18L/s x m2). Sub filtre
sunt realizate rezervoare de colectare a apei filtrate, iar fiecare rezervor de sub filtru este
prevazut cu o conductă de plecare cu Dn. 8 00 milimetri pentru transportul apei fil trate la dren,
pentru transportul la stația de pompare , pentru spălarea filtrelor și conduc ta de preplin Dn. 6 00
milimetri (Rusu , 2008).

33
Stația de pompe ape spălare este realizată din:
• 2 + 1 electropompe BRATEȘ , Q = 9 00 m3/h, H = m3A, P = 45Kw;
• 1 + 1 electropompe NJ 65 – 50 -160, Q = 3 0 m3/h, H = 3 0 m3A;
• 2 electrocompresoare tip ATLAS COPCO GA;
• hidrofor CU V = 315 0 L;
• pod rulant cu ac țiune manuală .

Stația de suflare aer este prevăzută cu:
• 4 electrosuflante tip GV TURBO, Q = 1143 m3/h, H = 6 m3A, P = 37 Kw;
• aerul comprimat este folosit pentru spălarea filtrelor și barbotarea soluției de sulfat de
aluminiu în momentul prespălării.

Spălarea filt relor se realizează periodic în funcție de cantitatea de apă filtrată.
Acest proces de spălare durează aproximaiv 15 minute, este urmat de barbotarea soluției
de sulfat de aluminiu, proces care durează 5 minute, urmat de etapa f inală adică limpezirea apei
folosită la spălare , proces care durează 25 minute (Tomar, 1999) . După începerea procesului de
limpezire a apei, la fiecare 5 minute se măsoară turbiditatea apei uzată, în decurs de 35 minute.
După măsurarea gradului de turbiditate a apei, se recoltează probe de apă uzată și în
cadrul laboratorului stației de monitorizare și acumulare Timișești, se realizează analize la
următorii para metri:
• Materii totale în suspensii;
• Al3+;
• pH-ul;
• Reziduu fix .
În funcție de rezultatul acestor parametrii, apa este evacuată înapoi în emisar sau utilizată
în diferi tele procese din cadrul stației (Gavrilescu, 2 009).

34

PARTEA A II -A – CONTRIBUȚII
PROPRII

35

CAPITOLUL 5 .STUDIU DE CAZ PRIVIND GESTIONAREA APELOR
UZATE

5.1. Scopul și obiectivele lucrării

Analiza apelor uzate, rezultate în urma spălării instalațiilor, reprezintă o etapă importantă
în procesul de distribuire a apei potabile. Spălarea filtrelor este necesară și se realizează periodic
în funcție de cantitatea de apă brută care intră în stația de pompare. Calitatea apei uzate este un
factor important în echilibrul ecosistemelor, de aceea prezența unor substanțe sau a unor
compuși chimici pot afecta ireversibil mediul înconjurător.
În vederea realizării s copul ui propus, se impune analiza parametrilor de calitate ai apelor
uzate în 2 situații:
• monitorizarea parametrilor c ând turbiditatea apei de spălare este ridicată;
• monitorizarea parametrilor în perioadele cu o turbiditate mică .
Deversarea acestor ape uzate , având o încărcătură cu poluanți peste limitele admisibile, în
râul Moldova au urmări negative asupra ecosistemelor , unii compuși având o remanență
îndelungată.
Aluminiu l prezent în apele uzate, deversat în apele de suprafață , în cantitate mare și în
funcție de gradul de expunere, el poate avea diverse efecte negative asupra sănătății.
Principalul obiectiv al aceste i lucrări constituie determinarea concentrațiilor indicatorilor
chimici din apa uzată în funcție de gradul de turbiditate al acesteia . Pentru realizarea obiectivului
principal s-a ținut seama de următoarele obiective specifice :
✓ analiza modului de spălare a filtrelor;
✓ analiza duratei procesului de spălare a filtrelor;
✓ prelevarea probelor de apă uzată;
✓ analiza turbidității apei de spălare;
✓ analiza parametrilor din apa uzată: pH – ul, materi i totale în suspensie, reziduu fix,
concentrația Al3+;
✓ interp retarea rezultatelor privind concen trațiile parametrilor din probe.

36
5.2. Efecte negative ale utilizării sulfatului de aluminiu ca agent de floculare

În stația de monitorizare și distribuție a apei potabile, se utilizează sulfatul de aluminiu
Al2(SO 4)3 ca agent de floculare pentru tratarea apelor. Pe viitor, se are în vedere înlocuirea
sulfatului de aluminiu cu clorura ferică (FeCl 2), aceasta formând ma i puține reacții secundare
negative.
Aluminiu l se regăsește într -o cantitate abundentă în mediu, având diverse forme. Acesta
intră în organism prin diferite mijloace : ingerare, inhalare și transdermal. Cantitatea de aluminiu
în organismul uman,se poate mă sura din urină, materii fecale și sânge . Expunerea la o
concentrație mică de aluminiu, găsit ă în mod natur al în apă, alimente și aer nu prezintă o
problemă. Acesta prezintă numeroase întrebuințări, fiind utilizat la fabricarea panouri lor de
caroserie pentru automobile, ustensile de gătit, dar și medica mente, cosmetice, antracizi ș.a.
Prezența aluminiului în apă se află în mod natural. Valoarea acestuia în apa naturală se
găsește sub 0,1 mg/L, și anume între 0,001 – 0,05 mg/L . În apa pota bilă, conform Organizației
Mondiale a Sănătății, doza maxim ă recomandată este de 0,2 mg/L. Existența unei doze mari în
acest compus în apă nu se evidențiază prin gust sau miros diferit, iar v erificarea concentrație i de
aluminiu din apă se poa te realiza doa r de către firme specializate.
În apele uzate concentrați a maximă admisă este de 5 mg/L. Multe studii au adus în
discuție toxi citatea acestui element chimic. O cantitate însemnată de aluminiu intră în procesul
de digestie fără a fi absorbit de către organism. Doar un procent de aproximativ 0,3 % din apă și
0,1 % din alimente este absorbit de către organism.
În corpul uman aluminiu se găse ște într -o proporție de 3 – 5 mg. Cea mai mare cantitate
de aluminiu se află în oase , aproximativ 6 %, 25 % depus l a nivelul plămânilor, 1 % în muș chi.
(Marinov, 1999) . Absorbția aluminiului de către organism diferă de mai mulți factori: forma
chimică a aluminiului, starea de sănătate și vârsta persoanei, alime ntele consuma te. Aluminiu l în
organism devine insta bil și capătă forma ionului de Al3+, care are efect asupra metabolismului
altor ioni: Mg2+ , Fe3+, Ca2+.
Ionii de Fe3+și Mg2+ sunt subst ituiți de către Al3+, acesta producând dezechilibre
organismului, afectează celulele, funcțiile acestora, inclusiv dezvoltarea. Aluminiu l este utilizat
pentru optimizarea procesului de eliminare a coloizilor și culorii din apa potabilă , iar în urma
unor studii publicate , s-a ajuns la ipoteza privind implica rea aluminiului rezidu ual din apă , în
declanșarea sindromului Alzheimer (Gauthier și Fortier ,2000). Studiul care presupune apariția
bolii, a fost realizat în anul 1988, în regiunile administrative Gironde și Dordogne în sud -vestul
Franței. Subiecții analizați au fost persoane vârstnice în vârstă de 65 de ani sau mai mari și care
au fost analizați timp de 15 ani. Acest studiu, PAQUID a fost aprobat de un comitet de evaluare

37
etică. Concentrația aluminiului în apa de la robinet a variat foarte mult de la o parohie la alta – de
la 0,001 mg /L la 0,514 mg / L , cu o valoare medie de 0,043 mg / L în mare m ăsură în funcție de
metoda tratării apei utilizată . În urma studiului făcut de aceștia, persoanele care au inger at o
cantitate de aluminiu mai mare (364 de cazuri) au dezvoltat boala Alzheimer , în timp ce 461 de
persoane au dezvo ltat diferite tipuri de demență (Rosseland , 199 0). Riscul de demență a fost mai
mare la subiecții cu un aport zilnic de aluminiu ridicat . Aceste constatări susțin ipoteza că o
concentrație ridicată de aluminiu în apa de băut poate fi un factor de risc pentru boala
Alzheimer.
Aluminiul provoacă neurotoxicitate datorită acumulării și formării de proteine insolubile
beta–amiloid și hiperfosfolă rii proteinelor, ducând la apariția Alzheimer -ului. Neurotransmiterea
corticală colinergică este afectată, iar riscul de apariție a bolii este mare (Rondeau și col ., 2009).

5.3. Materiale și metode de cercetare

În vederea determinării indicatorilor din apele uzate în funcție de gradul de turbiditate , s-
au prelevat câte 3 probe în trei zile c onsecutive din luna iunie 2 018 și 3 probe din 3 zile
consecutive din luna noiembrie 2 018. Probele analizate în luna iunie au avut o turbiditate
ridicată, în timp ce probele din l una n oiembrie au avut o turbiditate mică. Scopul determinării
probelor prelevate a fost de a pune în evidență efectele unui ape cu o turbiditate ridicată asupra
celorla ți parametri din apă.
Probele de apă au fost prelevate cu ajutorul personalului laboratorului stației Timișești,
după terminarea procesului de limpezire a apei uzate. Analizele probelor s -a realizat imediat
după prelevarea probelor.
Pentru realizarea prele vării probelor, s -a ținut seama și de următoarele precese:
– Modul de spălare a filtrelor ;
– Durata p rocesului de spălare a filtrelor.

Tabelul 5.1
Datele prelevării probelor
LUNA IUNIE NOIEMBRIE
DATA PRELEVĂRII
PROBELOR 12.06.2018 24.11.2 018
13.06.2018 25.11.2 018
14.06.2018 26.11.2 018

38
Spălare a filtrelor , utilizate în procesul final de filtrare a apei pompată din râul Moldova,
se realizează în decurs de 15 minute în contracurent de apă, cu un debit de q = 8 L/ (s / m2).
După terminarea procesului de spălare a filtrelor, aerul comprimat este folosit pentru
spălarea filtrelor și barbotarea soluției de sulfat de aluminiu. Acest proces durează 5 minute.
Următoarea etapă este limpezirea apei uzate pentru 2 0-25 minute, urmând prelevarea probelor
pentru determina rea concentrației parametrilor. Întregul proces de spălare durează 4 0-45 minute
(Todoli și Mermet , 2005).

Analiza tu rbidității apei de spălare
Pe tot parcursul limpezi rii apei uzate, s -au prelevat probe , din 5 în 5 minute, pe parcursul
a 35 minute, iar turbiditatea a fost analizată imediat . Din ultima probă de apă, s -au determinat și
ceilalți parametri.
a b
Figura 5.1: Turbidimetrul 21 00 ISO (a); pH-metru WTW Inolab 34 0 (b)(original)

Exploatarea turbidi metrului de laborator model 21 00 ISO, se va re aliza conform
cerințelor descr ise de REI (Registrul Educațional Integrat ) (Luca și Duca , 1983 ). Turbidi metrul
de laborator modelul 21 00 ISO este utilizat pentru determinarea valorilor turbididății în cazul
probelor de apă uzată. Proba supusă măsurării se va introduce în nacela de sticlă a
turbidi metrului, un volum de circa 3 0 mL.

39
5.3.1. Metoda utilizată pentru determinarea pH – ului
pH-ul reprezintă logaritmul zecimal, cu semn schimbat, al conce ntrațiilor ionilor de
hidrogen. Valoarea pH – ului ne indică proprietățile acide sau bazice a lichidului analizat.
Valo area pH -ului din lacuri și râuri trebui să fie cuprins între 6.5 și 8.2. Organismele
acvatice sunt adaptate la un pH specific. Acestea pot suferi probleme de reproducere, limitarea
deplasării în alte zone sau chiar moartea acestora . De aceea, este necesară analiza pH – ului apei
uzate (Negulescu , 1982 ). Stabilirea pH – ului se poate realiza prin două metode: colorimetric și
potențiometric. În situația probelor prelevate, în determinarea pH – ului s -a utilizat metoda
electrochimică, cu ajutorul pH – metrului WTW InoLab 34 0, în cadrul laboratorului stației
Timișești. Acest tip d e pH – metru se bazează prin diferența de potențial dintre un electrod de
raportare și unul de calcul.
Tabelul 5.2
Influența pH – ului asupra mediului acvatic

5.3.2. Metoda de determinarea conținutului de Al3+
Procedura specifică de analiză pentru determinarea conținutului de aluminiu.
Determinarea se realizează prin metoda spectofotometrică cu violet din pirocatechol. Procedura
descrie maniera de organizare și desfășurare a activității de a stabili conținutul de aluminiu, în
vederea asigurării capacității tehnico – organizatorice a laboratorului, de a îndeplini cerințele
impuse de standardele de m etodă și de calitate în vigoare (Montaser , 1992) . Această metodă se
întrebuințează în analiza apelor potabile, a apelor subterane și de suprafață și a apelor marine
Influența pH -ului asupra
mediul acvatic
3

3,5
Extrem de
nociv puține specii de pești pot rezista în decurs
de câteva ore
pot supraviețui câteva plante
păstrăvul și salmonidele nu
supraviețuiesc
4
4,5
5
5,5 Mai puțin
nociv puține specii de plante și pești pot
supraviețui
planctonul dispare
6,5
8,2 Benefic
este optim pentru toate organismele

9
10,5 Mai puțin
nociv fără efect însemnat asupra organismelor
acvatice
nociv pentru puține specii de pești
13
14 Extrem de
nociv dăunător pentru salmonide
letal pentru crap și biban
supraviețuirea nu este posibilă

40
puțin poluate . Reacția aluminiului cu violet de pirocatechol la o va loare a pH – ului de 5,9,
continuând cu măsurarea spectofotometrică a complexului colorat obținut la o lungime de unda
de 58 0 nm (culoarea albastră nu este evidentă decât pentru concentrațiile de aluminiu mari) .
Această procedură se aplică pentru analiza a pelor potabile, apelor subterane și de
suprafață cu concentrații mici, pânăla 5 00 µg/L Al, folosind cuve cu drum optic de 5 0 nm, dar și
pentru cele până în 5 00 µg/L Al3+, folosind cuve cu drum optic de 5 0 nm.

5.3.3. Metoda de determinare a materiilor totale în suspensii
Orice substanță insolubilă în apă care persistă un anumit timp în funcție de greutatea
particulei , se află în suspensie. Materiile în suspensii au un rol important în procesul de tratare a
apei potabile sau uzate.
Principiul metodei se bazează pe separarea materiilor în suspensie prin filtrare sau
centrifugare, și cântărirea ulterioară. În acest sens, se folosesc următoarele materiale :
• hârtie de filtru cu porozitate mică;
• capsule cu platină;
• baie cu apă;
• etuvă termoreglabilă;
• centrifugare;
• gooch -uri sau frite de sticlă;
• pastă de azbest.
Pentru determinarea m ateriilor totale în suspensie se cânt ăresc aproximativ 2 0 g fibre de
Azbest de o calitate foarte mare, se spală de mai multe ori cu apă distilată pentru îndepărtarea
impurităților . Se fierb într -un recipient cu 200 mL HCl 5 N la fl acără pentru o jumătate de oră
(Bacon , 2003). După răcire , se filtrează printr -o pâlnie Büchner, se spală cu HCl diluat și se
fierbe cu apă distilată pentru îndepărtarea completă a ionului clor. Fibrele de azbest se filtrează
printr -o capsulă de platină, se usucă la 1 05 °C, urmând calci narea în cuptorul de calcinare.
Izolarea particulelor se realizează ut ilizând hârtie de filtru sau fritel e de stic lă.

Mod de lucru folosind hârtia de filtru:
Se introduc 2 capsule de platină, în una se pune o cantitate de apă de probă, iar în cealaltă
proba de apă filtrată , aceeași cantitate, prin 2 hârtii de filtru suprapuse. După evaporarea apei
până la sec, se usucă l a etuvă la o temperatură de 1 05 °C, timp de 2 ore, după răcire se cântăresc
la balanța analitică. Hârtia de filtru se spală înainte de a se utiliza cu apă bidistila tă pentru a izola
amidonul.

41
5.3.4. Metoda de d eterminarea a reziduului fix
Se numește reziduu fix totalitatea substanțelor organice și anorganice dizolvate în apă,
statornice la o temperatură de 1 05°C± 2 °C. Rigoarea metodei este de ± 10 mg/dm3.
Principiul metodei. Proba de apă filtrată sau centrifugată se evaporă pe baie de apă, iar
reziduu de la evaporare se usucă la etuvă la o temperatură de până la 1 05 °C ± 2 °C , până la o
masă permanentă (Liang și col ., 2005).
Prepara rea probelor pentru determinare. Din pr obele de apă uzată conform STAS
2852 -61, se utilizează o cantitate care săcuprindă un reziduu de 25 – 250 mg.În cazul unei probe
de apă tulbure, aceasta se filtrează prin hârtie de filtru cu porozitate fină sau prin filtru cu
membrană, fiert în prealabil in de curs de 5 – 10 minute.În apa distilată se centrifughează cu 3 000
– 4000 ture/minut pentru 15 minute.

42

CAPITOLUL 6 . REZULTATE ȘI DISCUȚII

6.1. Turbiditatea apelor analizate

Determinare turbidității probelor analizate s -a realizat în cadrul laboratorului din cadrul
stației de monitorizare și tratare a apei Timișești, cu ajutorul turbidimetrului 2100 ISO.
Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1
Turbiditatea probelor analizate

Între cele două măsurători efectuate , atât în luna Iunie, cât și în luna Noiembrie , se
observă o diferență semnificativă a turbidității apei uzate, în mome ntul limpezirii, cât și după
finalizarea limpezirii. Din probele finale , după finalizarea limpezirii apei uzate, s -au efectuat
analize asupra următorilor parametri:
• pH – ul;
• materii totale în suspensii (mg/L) ;
• Al3+(mg/L) ;
• reziduu total (mg/L) .

LUNA Valoarea turbidității din apa uzată după 5
minute de limpezire (NTU) Valo area finală a
turbidității (NTU)
IUNIE 12.05.2018 468 0,78
13.05.2018 378 0,81
14.05.2018 366 0,80
NOIEMBRIE 24.11.2 018 138 0,38
25.11.2 018 193 0,53
26.11.2 018 217 0,60

43
6.2. Analiza parametrilor de calitate ai apelor uzate

Determinarea parametrilor fizico – chimici din apele uzate fol osite la spălarea
instalațiilor reprezintă o procedură complexă care s-a realizat în incinta laboratorului stației de
tratare și distribuție a apei potabile Timișești. Rezultatele analizelor au fost comparate cu limitele
maxime impuse de H.G. nr. 662/ 2005.

6.2.1 .Determinaea pH – ului
pH – ul probelor analizate s-a efectuat cu ajutorul pH – metrului de tip WTW InoLab
340, iar rezultatele înregistrate sunt prezentate în figura 6.1.

Figura 6.1: pH – ul probelor prelevate în luna Iunie

Figura 6.2: pH–ul probelor prelevate în luna Noiembrie
7.80
7.577.67
7.57.57.67.67.77.77.87.87.9
12/05/2018 13/05/2018 14/05/2018
7.98
7.788.09
7.67.657.77.757.87.857.97.9588.058.18.15
24/11/2018 25/11/2018 26/11/2018

44
În urma determinării pH -ului,s -a înregistrat o diferență sesizabilă între probe le
analizate( iunie – noiembrie) ,toate valorile încadrându -se în limite le optime.

6.2.2. Determinarea materiilor totale
Determinarea materiilor totale î n suspensie din apa uzată se efectuează prin filtrare ș i
uscare la etuv ă. Valorile materiilor totale aflate în suspensie în probele analizate sunt prezentate
în tabelul 6.2.
Tabelul 6.2
Nivelul materiilor totale aflate în suspensie î n probele analizate
LUNA DATA MATERIILE TOTALE ÎN
SUSPENSIE
mg/L
IUNIE 12.5.2 018 38
14.5.2 018 35
13.5.2 018 34
NOIEMBRIE 24.11.2 018 26
25.11.2 018 27
26.11.2 018 18

Conform H .G.nr.352/2 005 prin cele 2 Acte Normative tehnice de calitate a apei reziduale
evacuate, NTPA 001 pentru apele evacua te în receptori naturali (râuri și lacuri) și NTPA 002
pentru ape reziduale în rețeua de canalizare sau în stații de epurare , valoarea maximă admisă
pentru materiile totale în suspensile este 5 0 mg/L.

Figura 6. 3: Concentrațiile materiilor totale în suspensie din probe în luna Iunie (mg/L)
38
35
34
3233343536373839
12/05/2018 13/05/2018 14/05/2018

45
Figura 6.4: Materii totale aflate în suspensie în probele prelevate în luna Noiembrie (mg/L)

Rezultatele obținute au scos în evidență valori mai mari ale materii lor în suspensie în
cazul celor 3 probe analizate în luna Iunie, în timp ce valorile materiil or totale în suspensie din
probele afe rente lunii Noiembrie au fost de până la 2 ori mai mici, comparativ cu luna Iunie.
Deși valorile între probele analizate au fost diferite, acestea nu au depășit valoarea
maximă admisă pentru materiile totale în suspensile.

6.2.3. Determinarea reziduului total
Determinarea reziduului f ix din probele prelevate s -a realizat prin m etoda de
analizagrav imetrică. Pentru determinarea reziduului fix s -a prelevat 2 00mL apă uzată.
Tabelul 6.3
Cantitatea de reziduu fix înregistrată în probele analizate
LUNA DATA REZULTATELE PRIVIND
REZIDUU FIX mg/L

IUNIE 12.05.2018 388
14.05.2018 365
13.05.2018 344

NOIEMBRIE 24.11.2 018 270
25.11.2 018 281
26.11.2 018 148
2627
18
051015202530
24/11/2018 25/11/2018 26/11/2018

46
Valorile reziduului fix din probele analizate sunt prezentate în tabelul 6.4. Conform
STAS 3638 – 76, nivelul de reziduu fix din apele uzate nu trebuie să depășească 800 mg/L.
Valorile obținute în cazul reziduu lui fix din probele analizate (figura 6.5 și 6.6) se situează limita
maximă admisă de legislația în vigoare.
Figura 6.5: Nivelul reziduului fix din probele analizate în luna Iunie
Figura 6. 6: Nivelul reziduului fix din probele analizate în luna Noiembrie
388
365
344
320330340350360370380390400
12/05/2018 13/05/2018 14/05/2018
270281
148
050100150200250300
24/11/2018 25/11/2018 26/11/2018

47
Totuși, se poate remarca o di ferență considerabilă între reziduu fix din probele analizate
în luna Iunie și cele din luna Noiembrie. Acestă diferență fiind cauzată de substanțele anorganice
și cele organice prezente în apă.

6.2.4. Determinarea conținutului de Al3+
Determinarea conținutului de Al3+s-a realizat prin metoda spectofotometrică cu violet
de pirocatechol. Valorile obținute în urma determinării conținutului de Al3+ sunt prentate în
tabelul 6.4.
Tabelul 6.4
Conținutul de Al3+din probele analizate
LUNA DATA Rezultatele privind conținutul de
Al3+ (mg/L)
IUNIE 12.05.2018 0,48
14.05.2018 0,46
13.05.2018 0,37
NOIEMBRIE 24.11.2 018 0,1
25.11.2 018 0,33
26.11.2 018 0,29

Valorile maxime admise privind concentrațiile de Al3+ din apele uzate care urmează a fi
descărcate în mediul acvatic nu trebuie să depășească 5mg/L. Concentrațiile ionului Al3+ au
înregistrat valori reduce la toate probele analizate (figura 6.7).

Figur a 6.7: Conținutul de Al3+ din probele în luna Iunie (mg/L)
0.48
0.46
0.37
00.10.20.30.40.50.6
12/05/2018 13/05/2018 14/05/2018

48

Figura 6.8: Conținutul de Al3+ din probele prelevate în luna Noiembrie (mg/L)

Se remarcă diferente asupra conținutul ui de Al3+ din proba prelevată pe 12.05.2018 (0,48
mg/L) și 24.11.2 018 (0,1 mg/L) (4 unități ). Probele analizate au prezentat un conținut de Al3+
sub limita maximă admisă de legislația în vigoare.

6.3. Compararea rezultatelor

1. Determinarea pH – ului
În urma spălarii f iltrelor rezultă o apă uzată, care conține o încărcătură însemnată de
reziduuri . Cantitatea de reziduuri prezente în apă este dată de v olumul turbidității apei uzate. În
urma analizelor, efectuate în cele 2 perioade, s-a observat o diferență semnificativă între probele
analizate.

Figura 6.9: Variația pH -ului în perioade diferite ale anului
0.10.33
0.29
00.050.10.150.20.250.30.35
24/11/2018 25/11/2018 26/11/2018
7.8
7.67,78.0
7.88.1
7.37.47.57.67.77.87.988.18.2
IUNIE
NOIEMBRIE

49
pH – ul probelor analizate în luna iunie, respectiv luna noiembrie a înregistrat valori
apropiate , fără diferențe semnificative. Astfel, probele analizate au prezentat valori ale p H-ului
cuprinse între 8, 09 și 7,57. Aceste valori nu pun în pericol mediul acvatic. Se poate observa că
valorile scăzute ale turbidității au generat scăderea pH – ului și invers.

2. Determinarea materiilor în suspensie
În urma determinărilor efectuate , se evidențiază un volum ridicat de materii to tale aflate
în suspensie. Primele 3 probe analizate în luna Iunie au înregistrat un conținut t otal de materii în
suspensie de până la 3 ori mai mare. Acest lucru se datorează valorii c rescute ale turbidității. O
turbididate mare a apei uzate duce la creșterea mate riilor aflate în suspensie, și invers. Deși între
probe se observă o diferență a materiilor totale în suspensie, valoriile acestora nu sunt
îngrijorătoare , apa uzată fiind în limite acceptate.

Figura 6.10: Variația conținutului de materii totale în suspensie

3. Determinarea conținutului de reziduu total
Ca și în cazul precedent, valorile ridicate a le probelor analizate privind turbiditatea a apei
uzate, au determinat diferențe a le conținutului reziduului total. Diferențele între probe au fost de
până la 3 ori (12. 05 – 388 mg/L și 26.11. – 148 mg/L).

4. Determinarea Aluminiu (Al3+)
Utilizarea sulfatului de aluminiu Al 2(SO 4)3 drept agent de floculare pentru tratarea apelor
prezintă acțiune negativă datorită remanenței acestuia pe filtre. Astfel, utilizarea unei cantități
mai mari de Al 2(SO 4)3, determină o remanență mai mare a aluminiului, implicit o cantitate mai
mare prezentă în apa uzată.
0510152025303540
Materiile totale solide prezente în cele 3 probe analizate în IUNIE (mg/L)
Materiile totale solide prezente în cele 3 probe analizate în NOIEMBRIE (mg/L)

50

Figura 6.11: Variația conținutului de reziduu total

Valorile ridicate ale turbidității din apa uzată a determinat prezența unui conținut mai
mare de Al3+.Totuși, concentrațiile ionului de Al3+ sunt în limitele optime prevăzute de legislația
în vigoare.

Figura 6.12: Variația conținutul ui de Al3+

388365
344
270281
148
050100150200250300350400450
Valorile reziduului total din probele analizate în luna IUNIE (mg/L)
Valorile reziduului total din probele analizate în luna NOIEMBRIE (mg/L)
0.48 0.46
0.37
0.10.33
0.29
00.10.20.30.40.50.6
Concentrația ionului de aluminiu din cele 3 probe analizate în IUNIE (mg/L)
Concentrația ionului de aluminiu din cele 3 probe analizate în NOIEMBRIE (mg/L)

51
În urma analizelor de laborator a scos în evidență concentrații diferite ale ionului de Al3+.
Cea mai mare cantitate s -a găsit în proba din 12.0 5.2018, iar cea mai mică valoare a fost
înregistrată în proba prelevată pe 24.11.2018. În cazul celor două probe turbiditatea apei uzate a
avut valori diferite 0,78 NTU (12.05.2018), respectiv 0,39 NTU (24.11.2018), diferența fiind
aproape dublă în cazul c elor 2 probe.

52

CONCLUZI I

În urma realizării scopului propus, s-au constatat următoarele :
1. pH – ulprobeloranalizate au prezentat valori în limite le normale. Valorile acestui parametru
din apele uzate analizate nu influe nțează negativ dezvoltarea speciilor vegetale și animale
acvatice din Moldova .
2. Volumul de m aterii totale aflate în suspensie în probele supuse analizei nu depășesc limitele
maxime admis e.
3. Cantitatea de r eziduu fix din probele analizate prezintă valori mai ridicate atunci când
turbiditate a apei este mai mare.
4. Concentrația ionului de Al3+ din probele analizate se găsește în parametrii foarte buni în toate
cele 3 probe de apă uzată analizat e. Valorile rezultate nu sunt reprezintă u n pericol pentru
mediul acvatic.
5. Din diagramele reprezentate în capitolul precedent, se obs ervă mici diferențe între probe le
prelevate din luna Iunie și cele din luna Noiembrie. Aceste diferențe sunt datorate în mare
măsură turbidității apei care intră în stație, deoarece, în funcție de valorile acesteia se dispune
utilizarea unei cantități mai mici sau mai mari de Al2(SO 4)3.
6. Cele mai mici diferențe a parametrilor analizați di n apa uzată, s -au înregistrat în cazul pH-
ului, acesta fiind aproape constant.
7. Cele mai mari diferențe între parametrii analizați în cazul apei uzate au fost înregistrate
asupra ionului Al3+ (de până la 5 ori).
8. Apele uzate din care s -au prelevat probe le, prezintă un conținut scăzut în Al3+. Aceste
concentrații nu pun în pericol contaminarea apelor de suprafață cu acest metal.
9. Analizând ceilalți parametri din apa uzată, rezultată în urma spălării filtrelor, aceștia au
prezentat valori sub limitele impuse de legislația în vigoare, încadrând apa uzată în limite
optime pentru a fi deversată în râul Moldova.
10. Stația de tratare și dis tribuire a apei Timișești respectă toate prevederile legislative, atât
privind apa potabilă distribuită consumatorilor, cât și apa uzată rezultată în urma spălării
filtrelor . Concentrațiile de compuși chimici nu depășesc valorile maxime stabilite prin NTPA
001 și NTPA 002.

53

BIBLIOGRAFIE

1. Amirtharajah A., 1999 – Coagulation Processes , AWWA Water Quality and Treatment
Handbook, McGraw & Hill, U.S.A ;
2. Bacon J.R., Greenwood J.C., Van Vaeck L., Williams J.G., J., 2 003, Analiz. At. Spectrom .,
pag. 955–964;
3. Beldean -Galea M. S., 2 006 – Suport de curs, seminarii și lucrări practice ;
4. Boncilă D., Poncea C., 2 012 – Calitatea apei potabile, USA MV, București ;
5. Bratby J., 216 – Coagulation and Flocculation in Water and Wastewater Treatmen t;
6. Chilărescu I., Raco vițeanu, G., 1998 – Un nou concept pentru determinarea automată a dozei
optime de reactivi de coagulare -floculare folosiți la potabilizarea apei, revista ROMAQUA,
pag. 38 – 45;
7. Ciomos V., 2005 – Alimentarea cu apa a populaț iei – prezent si viitor, Hidrotehnica,Vol. 5 , nr .2-
3, pag. 4 – 42;
8. Ciure A., Cartas V., Stanciu C., Popescu M.,2005- Managementul mediului , vol. 1. Ed.
Didactica și Pedagogica, București ;
9. Constantinescu G. C ., 21 – Chimia mediului ’’, vol. II – Hidrochimia, Editura Uni-Press C -68,
București ;
10. Cooney D.O., 1999 – Adsorption design for wastewater treatment , Lewis P ublishers, CRC
Press, U.S.A., pag . 2 – 24;
11. CușaE., 1994 – Monitoringul calităț ii apelor curgătoare desuprafa ță, Rezumatul tezei de
doctorat, București ;
12. Dan Elena, 2017 – Ingineria Mediului , București , pag. 57 ;
13. Ding a Alexandrina, Bodnar Al. , 2001 – Apă fără plastic, Iași;
14. Dorin S.S. , Dorin Denisa -Dorinela, 2003 – Buletinul AGIR nr. 3 ;
15. Edzwald J.K., Becker W.C., Wattier K.L., 1985 – Surrogate parameteres for monitoring
organic matter and THM precusors , AWWA J. ;
16. Galie -Șerban A, 2006 – Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor deapă și a
sistemelor de gospodărire a apelor , Editura Tipored, pag. – 17-19;

54
17. Gauthier E., Fortier I., Courchesne F ., 2000 – Aluminum forms in drinking water and risk of
Alzheimer's disease , Environ Res. , pag. 234-246;
18. Gavrilescu E, Gavrilescu BF. , 2009 – Caracterul și proveniența apelor uzate și influența lor
asupra emisarului ,Ed. SITECH, Craiova, pag. 78 -8;
19. Gavrilescu Elena, 2 006 – Calitatea apei, vol. I, Ed. Sitech, pp.23 -24;
20. Guran C., 2007 – Chime anorganică , Vol. I, Ed. ASAB, București, pag . 5-8;
21. Ianculescu S ., 2004 – Managementul mediului , editura Matrixrom ;
22. Jelev I., Brejea R ., 2006 – Sisteme aplicate de management ale mediului înconjurător ,
Editura Universității din Oradea ;
23. Jelev I., Vasiliu Daniela , 2008 – Aspec tul global al resurselor de apă, Academia R omână,
Comisia de energetică, pag. 11;
24. Jelev I., Vasiliu D aniela ,2008 – Managementul integrat al apei, București ;
25. Jula G., Șerban P.,2001 – Monitorizarea si caracterizarea calității apelor de suprafață în
conformitatecu prevederile Directivei Cadru 2/6/EC î n domeniul apei .Hidro tehnica, 46, 9, 324 –
326;
26. Krasner S.W., Amy G. L., 1995 – Jar-test eval uations of enhanced coagulation, Journal
AWWA, pag. 9 -14;
27. Liang P., Liu Y., Guo L., 2005 – Spectrochimica Act, pag. 125 -129;
28. Linnik P.M. and Zubenko I .B., 2 – Role of bottom sediments in the secondary pollution of
aquatic environments by heavy metal compoun ds,Lakes and Reservoir: Research and
Management , vol. 5, pag . 11-12;
29. Luca C., Duca Al., Crișan Al., 1983 – Chimie Anal itică și Analiză Instrumentală, EDP,
București, pag. 4 – 7;
30. Luchian Camelia, 2 019 – Legislatie și politici de mediu , suport de curs, Iași;
31. Lupu L., Ungureanu F., Ioan C., Robu B., Barjoveanu G., Ene S., Cojocariu C., 211 ,
Managementul integrat al resurselor de apă la nivel debazin hidrografic: instrumente
informaționale și de comunicare , Editura Politehnium, Iași ;
32. Mamta Tomar , 1999 – Quality Assessment of Water and Wastewater , Vol. 1, pag. 14 – 16;
33. Marinov A., 1999 – Dispersia poluanților în apele subterane , Ed. Tehnică, Bucuresti, pag.
23 –24;
34. Mihăilă V., Moraru M, CantemirGhe., 2003 – Admitere în facultate, Exame ne de grad
didactic , Editura Teora, București, pag. 34 – 38;
35. Montaser A., Golightly D.V ., 1992 – Inductively Coupled Plasmas in Analytical Atomic
Spectrometry , VCH Publishers New York, pag . 45 – 53;
36. Negulescu M .,1982 – Protectia calitătii apelor , Ed. Tehnica, Bucureș ti, pag. 62 -65;

55
37. Pătroiescu C., Gănescu I., 198 0 – Analiza apelor , Editura Scrisul Românesc, Craiova ;
38. Popa B., 2 003 – Gospodarirea apelor, Ed. Tehnică, București ;
39. Popa P., Patriche N,2 001 – Chimia mediului acvatic , Editura Ceres, București, pag. 22 ;
40. Prakash Khedun C., Sanchez Flores R.,2014 – World Water Supply and Use: Challenges for
the Future ;
41. Racovițeanu G., 2003 – Teori a decantării și filtrării apei, Editura Matrix Rom, ISBN 973 –
685-541-4;
42. Racovițeanu G. , 2008 – Manual pentru inspecția sanitară și monitorizarea calității apei în
sistemele de alimentare cu apă, București ;
43. Rondeau Virginie , Jacqmin -Gadda D., Commenges Catherine Helmer , 2009 – American
Journal of Epidemiology , Vol. 169, pag . 489 –484;
44. Rosseland B .O., Eldhuset T .D., Staurnes M., 1990 – Environmental effects of aluminium,
Environ Geochem Health. , pag. 17 –27;
45. Rusu T., 2008 – Tehnologii și echipamente pentru tratar ea și epurarea apelor , U.T.PRESS,
Cluj –Napoca, pag. 14 – 18;
46. Sandu M.,1997 – Producția de apă potabilă – Sinteză tehnică , Seminar științi fic CNPDAR –
UTCB, București, pag . 3 – 34;
47. Semmens M.J., Field T.K., 1980 – Coagulation: experien ces in organics removal,
AWWA Journal , pag. 1 – 15;
48. Shiklimanov I. A.,1997 – Assessment of Water Resources and WaterAv ailability inthe
Word, UNESCO ;
49. Teodorescu G., 1982 – Gospodărirea apelor , Editura Academiei,București , pag. 23 -31;
50. Todoli J. L., Mermet J. M., 2005 – Trends in Anal. Chem., pag. 17 -116;
51. Walker J, Reuter DJ , 1996 -Indicators of Catchment Health: A Technical Perspective , pag.
89 – 93;
52. World Health Organization, 2014 -Guidelines for Drinking -water Quality , Vol. 1, pag. 48 – 52;
53. ***Admi nistrația NaționalăApele Române, 2011 – Autorizație de mediu nr.224din29.9.2 011;
54. ***AWWA, 1999 – Water quality and treatment’, Fifth Editi on, McGraw Hill, N, USA. ;
55. ***Institutul National de Hidrologie si Gospodarirea Apelor, 2003 –Strategia Naț ionala a
Apelor ;
56. ***Raportprivind : Investigația sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de
suprafațăși efectele produse asupra piețelor situate în aval ",2017, București ;
57. ***Registru l S.C. APAVITAL S.A. Iași , Instalații de potabilizare a apei ;
58. ***The World Bank , 2014 – http://wdi.worldbank.org/table/3.5 ;