VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [619856]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ " ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
PROIECT DE DISERTAȚIE
Coordonator științific,
Prof. dr. ȘTEFAN Gavril
Absolvent: [anonimizat]
2017
UNIVE RSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ " ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator științific,
Prof. dr. ȘTEFAN Gavril
Absolvent: [anonimizat]
2017
UNIVERSITAT EA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ " ION IONESCU
DE LA BRAD" DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA EXPERTIZA PE FILIERA PRODUSELOR DE PANIFICAȚIE
ANALIZA IMPACTULUI POLITICILOR
AGRICOLE PE FILIERA PRODUSELOR
DE PANIFICAȚIE
Coord onator științific,
Prof. dr. ȘTEFAN Gavril
Absolvent: [anonimizat]
2017
Cuprins :
Lista figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
Lista tabelelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
Lista abrevierilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 9
PARTEA I – CON SIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ……………. 11
Cap. 1 FILIERA PRODUSELOR AGROALIMENTARE ………………………….. ………………….. 11
1.1 Conceptul de filieră de produs ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
1.2 Forme de filiere agroalimentare ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
Cap. 2 LOCUL PRODUSELOR DE MORĂRIT ȘI PANIFICAȚIE ÎN CADRUL FILIERELOR
AGROALIMENTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
Cap. 3 POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ ………………………….. ………………………….. …………….. 25
2.1 Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
2.2 Reglementările privind cerealele ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
2.2.1 Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
2.2.2 Politica prețurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 26
2.2.3 Plata compensatoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 26
2.2.4 “Înghețarea” terenurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
2.2.5 Alte măsuri de gestionare a piețelor ………………………….. ………………………….. ………….. 29
PARTEA a II -a – CONTRIBUȚII PROPRII ………………………….. ………………………….. …………….. 33
Cap. 4 METODE ȘI OBIECTIVE DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. . 33
4.1 Obiective le cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 33
4.2 Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
Cap. 5 ANALIZA IMPACTULUI POLITICILOR AGRICOLE PE FILIERA PRODUSELOR
DE PANIFICAȚIE DIN CADRUL „LATEȘ GH. SĂVEL -ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ”
RÎȘCA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 35
5.1. Baza de informații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 35
5.2. Analiza indicatorilor tehnici ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
5.2.1. Structura fluxului tehnologic ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
5.2.2. Producția totală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 44
5.2.3. Producția marfă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 45
5.3. Analiza costurilor și a rentabilității producției agroalimentare ………………………….. ………. 45
5.3.1. Cheltuielile total e de producție ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
5.3.2. Costul de producție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 48
5.3.3. Venitul total ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 50
5.3.4. Profitul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 53
5.3.5. Rata profitului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 54
5.4. Obiectivele și principiile politicilor agricole comunitare ………………………….. ………………. 55
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 60
Lista figurilor
Fig. 2. 1: Tariful pentru prestări servicii de depozitare la grâu ………………….. ………………………. . 22
Fig. 2.2: Rata profitului pe filiera cerealelor (%) …………………………………………………………….. . 24
Fig. 5 .1: Malaxor spiral cu cuvă fixă ………………………….. ……………………….. ………………………… 38
Fig. 5.2: Malaxor spiral cu cuvă mobilă …………………………………………………………………………. . 38
Fig. 5. 2: Mașină de modelat aluat pe lungime ………………………………………… ………………………. . 39
Fig. 5.4: Cuptor de panificație cu vatră fixă …………………………………………… ………………………. . 41
Fig. 5.5: Cuptor rotativ de construcție specială ………………………………………. ……………………….. 41
Fig. 5 .6: Diagrama fluxului tehnologic ………………………………………………………………………….. . 43
Fig. 5. 7: Venitul total (lei) la produsele de panificație …………………………….. ………………………. . 51
Fig. 5.8: Profitul brut (lei) la produsele de panificație ………………………………………………………. 54
Fig. 5.9: Rata profitului ……………………………………………………………………….. ………………………. 54
Lista tabelelor
Tabelul 2.1 : Principalii indicatori economici înregistrați în România la culturile de cereale …. 17
Tabelul 2.2: Principalii indicatori tehnico -economici înregistrați în România la culturile de
cereale …………………………………………………………………………………………………………….. ………. .. 18
Tabelul 2.3: Suprafaț a cultivată și producția principalelor culturi ……………………………………. .. 20
Tabelul 2 .4: Comerțul exterior cu cereale al României …………………………… ……………………….. 21
Tabelul 2.5: Valori adăugate pe filieră …………………….. …………………………… ………………………. 22
Tabel ul 2.6: Structura pr ofitului pe filiera cerealelor ( %)………… …………….. ………………………. 23
Tabelul 2.7: Costul, prețul și profitul pe filiera cerealelor ………………………………….. ……………. 23
Tabelul 2.8: Consumul de produse ce realiere din România, media 2013 -2016 ……….. …………. . 24
Tabelul 5.1: Evoluția producției totale în perioada 2014 – 2016 în cadrul „Lateș Gh. Săvel –
Întreprindere individuală” Rîșca …………………. ……………….. ……………………………………………… . 44
Tabelu l 5.2: Structura cheltuielilor de producție (Lipie 200g)……………………………………. …….. 47
Tabelul 5.3 : Structura cheltuielilor de producție (Japoneze 300g)……. …………. ……………………. 47
Tabelu l 5.4: Structura cheltuielilor de producție (Pâine graham 1kg). ……….. ………………………. 48
Tabelul 5.5: Structura costului de producție la produsul Lipie 200g ………………. ………………….. 49
Tabelul 5.6: Structura costului de producție la produsul Japoneze 300g ………………… …………… 50
Tabelul 5.7: Structura costului de producție l a produsul Pâine graham 1 kg.. ………………………. 50
Tabelu l 5.8: Structura prețului de vânzare la produsul Lipie 200g ……………………………………… 52
Tabelul 5.9: Structura prețului de vânzare la produsul Japoneze 300g ………………………………… 52
Tabelul 5.10: Structura prețului d e vânzare la produsul Pâine graham 1 kg …………………………. 53
Lista abrevierilor
C.A.F. – Common Assessment Framework (Cadrul Comun de Evaluare)
C.O.P. – Cereale, oleaginoase și proteaginoase
ECU – Numele monedei convenționale europene
G.A.T.T. – General Agreement on Tariffs and Trade (Acordul General pentru Tarife și Comerț )
ha- hectare
m3- metru cub
nr.- număr
O.C.P. – Organizarea Comună a Piețelor
P.A.C. – Politica Agricolă Comu nă
P.S.C. – Produsele de Substituție ale Cerealelor
t- tone
T.P.A. – Traficul de Perfecționare Activ
U.E.- Uniunea Europeană
9
Introducere
În economie există o mare diversitate de resurse care, fie că sunt înlocuibile sau nu, pot fi
combinate în div erse moduri, obț inându -se rezultate diferite. În plus, sistemul diviziunii muncii,
precum ș i formele perceptibile ale organiză rii producției, multiplică, intensifică această mare
varietate de combină ri posib ile. Dificultatea , însă, pentru o rice întreprinză tor este de a descoperi ,
în întregul proces al producției, sau pe diferite secvenț e ale acestuia, acea combinare a factorilor
de producție care să ducă la obț inerea unor rezultate maxime.
Din pă cate, cea mai mare parte din resursele care se află la dispoz iția s ocietății au un
caracter restrâns , firește, î n primul rând, față de necesități . Dacă resursele ar fi nelimitate,
problemele economice s-ar reduce foarte mult, iar cele ale eficienț ei poate nici nu s -ar mai pune.
Dar, tocmai această limitare a resurs elor face ca problemele eficienței să devină nu numai foarte
importante, însă ș i dificil de rezol vat. Aceasta deoarece, pe calea aceasta , trebuie să se găsească
răspuns la o serie de întrebări complicate pe care și le pune întreprinzătorul privind cât, ce ș i cum
să producă .
În știința economică conceptul de eficiență a pă truns îndeosebi în secolul nostru, deș i
anumite referiri indirecte pot fi întâlnite înca la W. Petty ș i Adam Smith, ul timul trat ând
problema maximizării rezultatelor fără să se refere l a mi nimizarea cheltuielilor. Alături de
aceștia, unul din economiștii cu contribuț ii imp ortante în definirea noțiunii de efici ență
economică a fost, fără îndoială , italianul Vilfredo Pareto.
10
Mutația decisivă în studiul eficienței s -a produs în secolul nostru, când rezultatele au
intrat pe un făgaș nou datorită contribuț iilor aduse prin aplicarea matematicii în economie și
perfecționă rii tehnici i de calcul. Privitor la asta , un rol important l -a avut aplicarea calculului
diferenț ial, folosirea analizei input -output, însă și primele cercetă ri întreprinse în domeniul
programării matematice care a permis obț inerea unor variante optime din mulțimea de soluț ii
posibile.
În sens strict etimolo gic eficiența ne arată valoarea unei activităț i economice de a provoca
o consecință pozitiv ă. De altfel, evaluarea calitativă prin prisma rezultatel or obținute ne apare ca
indispensabilă pentru toate activităț ile umane, dintre acestea desprinz ându -se cele economice
pentru că tocmai lor le sunt angajate principalele eforturi și re surse ale societăț ii.
Făcând abstracț ie de formele sesizabile pe care le poate îmbrăca, eficiența activităț ii
econ omice poate fi manifesta tă prin intermediul unui raport î ntre efectul util (rezultatul) obținut
și efortul necesar pentru obținerea lui. Dre pt urmare, creșterea eficienței economice echivalează
cu amplificarea rezultatelor necesare obținute pe unitatea de efort, sau, ceea ce este acelaș i lucru,
scăderea cheltuielilor efectuate pentru obținerea unei unităț i de produs. Mai bine zis , cu cât un
anumit efect este realizat cu un efort mai mic, cu atât eficiența este mai ridicată .
Comparativ cu scopul urmărit, eficienț a econo mică include o dublă raportare: mai întâi a
efectului l a efort, apoi a rezultatelor obț inute la cele cunoscute dintr -o perioadă anterioară, luată
drept bază de comparaț ie, sau la cele mai bune performanț e cunoscute pe plan mondial.
Formele de exprimare ale eficienț ei sunt strâns legate de res ursele avansate (indiferent
dacă produc sau nu), ocupate (adică numai cele care produ c, fiind, deci, excluse investiț iile
neterminate , capitalul fix aflat în rezervă sau conservare și capitalul circulant fără miș care) și
consumate efectiv de întreprinderi (agenț ii economici).
Cu privire la indic atorii economici aceștia au ca scop nemijlocit calculul eficienței
economice, adică evaluarea rezultatelor, a performanț elor economice ale unei întreprinderi ce
rezultă din diferite variante de u tilizare a factorilor de producție. În această privință, calculul
economic trebuie să surprindă atât raportu l efectiv dintre efect ș i efort (pentru anumite resurse
consumate), cât si raportul global (de data aceasta efortul incluzând totalitatea resurselor
avansate).
11
PARTEA I – CONSIDERAȚ II GENERALE
Cap. 1 FILIERA PRODUSELOR AGROALIMENTARE
1.1 Conceptul de filieră de produs
Filiera de produ s este un sistem economic alcătuit din totalitatea relațiilor funcționale
consfințite între producători, procesatori, transportatori, depozitări, comercianți și bursele de
mărfuri cu scopul de a valorifica același bun sau famili e de bunuri economice.
Filiera produselor ag roalimentare presupune relații funcționale eficiente între producție,
procesare, valorific are și consum, respectiv include trasabilitatea unui produs agroalimentar
materie primă. Agenții economici de pe filiera produselor agroalimentare sunt: fermierii,
procesatorii, comerciații, depozitarii, bursele de mărfuri și operatorii administrativi.
Filiera produselor agroalimentare cuprinde:
1. Producția sectorului agroalimentară
În organizarea filierelor agroalimenta re, fermierul este furnizorul principal de produse
agroalimentare – materii prime pentru prelucrare în produse alimentare.
2. Industria alimentară
Evoluția materiilor pri me agroalimentare s -a creat și avansat în act ivități industriale a
căror obiectiv este obținerea de produse alimentare care îndeplinesc cererea consumatorilor.
3. Distribuția
Pe filierele agroaliment are, distribuția se organizează în canale de gros și detail și decurg
din ce în ce mai frecvent pe circui te care înglobează o varietate de pr oduse. Distribuția face de
fapt legătura între produsele agroalimentare și consumatorul final.
Structura unei filiere este determinată de:
importanța c ircuitelor funcționale prezente în cadrul filierei;
gradul de capitalizare al filierei – la nivel gener al sau pe subsectoare constituente ;
12
gradul de eterogenitate al filierei;
numărul de mărci și modul de repartiție al proprietății asupra acestora;
gradul de implicare al capitalului străin în cadrul filierei;
structura valorică a produsului fin al – funcție d e etapele străbătute de produs;
modul de formare al capitalului brut și coeficientul corespunzăto r capitalului tehnic în
variate subsectoare funcționale;
modul de distribuire al sporului de productivitate între diferite categorii socio –
profesionale care su nt implicate în cadrul filierei.
Ca urmare , pentru analiza filierei unui produs trebuie avute în vedere atât circuitele
funcționale cât și modul de evoluție al acestora în timp.
Circuitele funcționale care se ivesc în cadrul unei filiere sunt de următoar ele tipuri:
a. circuite directe de tipul producător -consumator;
b. circuite i ntegrate care sunt definite de prezența unui singur intermediar între furnizor și
consumator;
c. circuite semii ntegrate care presupun prezența a cel mult doi intermediari între pr oducător și
consumator;
d. circuite lungi definite de exist ența a cel puțin trei intermediari între furnizorul și consumatorii
de bunuri;
e. circuite definite de o varietate a canalelor de distribuție, adică situația este condiționată de
prezența tuturor t ipurilor de circuite menționate anterior.
Cana lul de distribuție este format din aceeași categorie de intermediari, pe când circuitul
redă calea urmată de un produs sau de un serviciu pentru a ajunge din stadiul de producție în
stadiul de consum.
Interme diarii care se ivesc în cadrul circuitelor d e distribuție sunt definiți prin
satisfacerea anumitor funcții de natură tehnică și economică.
Funcțiile tehnice apar la nivelul expeditorilor, angrosiștilor, distribuitoril or și comercianților.
Acestea fac refe rire la:
– recepția produselor;
– sortarea, condiționarea și ambalarea produselor;
– stocarea produselor;
– maturizarea produselor, formarea loturilor omogene de produse;
– divizarea cantitativă și calitativă a loturilor de produse;
– formarea stocurilor de rezervă;
– livrarea produselor către comercianți;
13
– aprovizionarea consumatorilor la un preț avantajos;
– desfășurarea de activități de promovare a produselor.
Funcțiile economice îndeplinite de intermediari se referă la negocierea și stabilirea
prețur ilor de preluare și de co mercializare a produselor atât în amonte cât și în aval. În același
timp i ntermediarii trebuie să diminueze sezonalitatea de apariție a produselo r prin asigurarea
unei eliminări ritmice a acestora.
Atunci când avem de a face cu c ircuite directe de distribuție funcții le intermediarilor sunt
recepționate de căt re producători. Se poate considera că intermediarii asigură relația dintre
furnizori și clienți, finanțarea pierderilor și a stocurilor de produse.
1.2 Forme de filiere agroal imentare
Principalele forme de filiere agroalimentare sunt:
•Filiere integrate pe verticală, presupun administrarea unui produs de la materia primă
până la produsul alimentar final. La baza filierei există un centru decizional care verifică tot
fluxul, centru numit întreprindere integratoare (întrepriderile integrate își pierd libertatea de
decizie și au diferite profile: producție, prelucrare, transport, comerț etc.). Procesul de integrare
verticală constă în coordonarea întreprinderilor cu activități c onvexe, situate, fie în același sector,
fie în sectoare care diferă, ale complexului economic. De regulă , în a ceastă formă de integrare se
află o întreprindere integratoare, mai multe întreprinderi integrate, cum la fel de bine poate fi și o
societate (aso ciație) a producătorilor sectorulu i agroalimentari care înglobează activitățile din
amonte sau din avalul producției agroalimentare.
Așadar , integrarea verticală a produselor agroalimentare este orice fel de coordonare
dintre două sau mai multe unități ca re se clasează pe trepte diferite și succesive în lanțul
operațiunilor de: livrare de mijloace de producție ag roalimentare, producția în sine , condiționarea
sau prelucrarea produselor agroalimentare, colectarea, depozitarea, transportul și eliminarea
produ cției finite.
•Filiere integrate pe orizontală, presupun organizarea producătorilor preponderent în
sisteme cooperatiste (fac referire la întreprinderi de același tip). Aceste organizări, reprezintă
înțelegeri ale unor agenți economici cu același profil, de obicei , la un anumit stadiu al filierei
(exemplu – producătorii de grâu), cu obiectivul de a le crește puterea pe piață. Procesul de
integrare pe orizontală are în vedere întreprinderi și ac tivități de același gen, situate la nivelul
aceleiași verigi a lanțului economic. Este efectiv un proces de coordonare sub un centru de
decizie unic, a fazelor identice ale unei activități productive sau comerciale. În cazul integrării
orizo ntale, producătorii nu își compromit libertatea de decizie.
14
Sistemul de relaț ii între diversele activit ăți ale filierei este condiționat de cele trei
modalități tipice integrării agroalimentare, și anume:
integrarea contractuală, care este considerată ca o integrare parțială, unde coordonarea
activ ității filierelor este îndeplinit ă prin contracte;
integrarea pr in proprietate se definește prin fuziunea întreprinderilor și unificarea deciziei
etc.;
alte forme de integrare, care sunt rezultate ale combinațiilor în diverse proporții ale
primelor două forme, după cum și a altor modalit ăți de integrare, cum ar fi integrarea prin
adeziune sau prin înțelegere.
Relațiile din c adrul filierelor sunt susținute prin implicarea organizațiilor profesionale și
prin grupurile de producători pe produse.
Organizațiile profesionale și interprofesi onale pe produs efectuează următoarele activități
principale:
recomandă măsuri de politică agroalimentară pentru creșterea eficienței economice pe
filiera produsului (exemplu scăderea “efectului King” – veniturile agricultorilor se reduc
când producția secto rului agroalimentar crește)
redact ează proiecte de acte normative pentru activitatea filierelor;
recomandă măsuri de organizare a filierelor în conformitate cu informațiile de piață,
analize, prognoze, etc.;
recomandă măsuri privind îmbunătățirea calității produselor;
demonstrează importanța mărcilor de calitate și a indicațiilor geografice.
În România sunt formate consilii pe produs care au personalitate jurid ică cu statut de
uniune, alcătuite din membrii organizațiilor interprofesionale. Organizațiile pr ofesionale și
interp rofesionale pe produs au atribuție asemănătoare cu cele din UE (reglementarea CEE
2200/1996) și vizează creșterea calității prod uselor agroalimentare, scăderea costurilor și
efectuarea unor produse ecologice.
15
Cap. 2 LOCUL PRODUSEL OR DE MORĂRIT ȘI PANIFICAȚIE ÎN
CADRUL FILIERELOR AGROALIMENTARE
Produsele de moră rit și panificație sunt incluse în filiera cerealelor.
În alimentația umană cerealele, reprezintă circa 50% din necesarul energetic, peste 75%
din nevoile de glucide și pe ste 30% din cele de proteine. Filiera cerealelor cuprinde 4 etape:
sectorul agroalimentar, depozitarea, procesarea și comercializarea.
I. Sectorul agroalimentar fabrică materia primă de orz, secară, orzoaică, grâu, ovăz, porumb și
orez. Obiectivele acestei etape sunt redate de consilii de produs la nivel național, de Asociația
Fermierilor din România, de Federația Agricultorilor Privați și d e Asociația Sindicală
AGROSTAR. Însușirea principală a cerealelor este faptul că în condiții bune de stocare nu sunt
afectate de perisabilitate.
Grâul este cel mai apreciat din punct de vedere economic . Producția mondială este de
aproximativ 730 milioane tone. În țara noastră, producția fluctuează în jurul valorii de 8 milioane
tone. Din prelucrarea primar ă a grâului pro vin crupe le și făina . Din procesul de măcinare rezultă
producție secundară sub denumirea de „tăr âțe”, care este foarte importantă pentru furajarea
animalelor.
Secara , din punct de vedere al compoziției chimice , în comparație cu g râul are un
conținut mai mare de zahăr, mai scăzut de proteine și nu formează gluten. Făina de secară se
poate folosi la fabricarea produselor de panificație în amestec cu făina de grâu. Secara are
importanță economică mai scăzută pentru țara noast ră. Se cultivă pe suprafețe redus e în
Bucovina și Transilvania.
16
Orzul și orzoaica seamănă cu grâul, deoseb indu-se prin conținutul mai mare în amidon,
mai scăzut în proteine și foarte prosper în enzime, î n special amilaze. Se folosește ca materie
primă î n industria berii, la fabricarea concentratelor furajere și a unor crupe (arpacaș) sau a unor
sortimente de făină ce se folosesc în amestec cu cea de grâu, secară sau orez . Din cauza
conținutului mare de amidon și amilaze se folosește în industria berii și a alcoolului, ca sursă de
substan țe zaharificabile, și ca agent de zaharificare, sub formă de malț.
Ovăzul se diferențiază de restul cereale lor prin conținutul său mai ridicat în grăsimi, până
la 7% și valoarea biologică mai înaltă a proteinelo r care sunt mai bine ponderate în aminoacizi
necesari . Semințele de ovăz se folosesc la producerea crupelor sau a făinii, produse ce au valențe
dietetice determinate de conținutul lor și de gradul înalt de asimilare a substanțelor nutritive
cuprinse . Se cultivă și ca plantă furajeră pentru semințe ș i nutreț verde sau uscat.
Porumbul conține amidon, substanțe proteice deficitare în triptofan, grăsimi (4 -6%),
celuloze, pentozani, zahăr (glucoză, maltoză), substanțe minerale, enzime și alte substanțe. Se
folosește în special pentru furajarea animalelor . Din preluc rarea boabelor de porumb se obțin
crupe inferioare (mălai). Deopotrivă este folosit la producerea uleiului comestibil, a alcoolului, a
berii, a amidonului și a glucozei.
Orezul are în structura sa, în comparație cu restul cerealelor, cel mai ridicat conținut de
amidon și cele mai puține grăsimi. Orezul este materie primă pentru producerea crupelor, a
amidonului și a unor băuturi alcoolice tari.
La nivelul sectorului agroalimentar, filiera include 4 etape: cultivarea, recoltarea,
depozitarea ș i comercializarea.
1.Cultivarea include tehnologi ile de producție care se material izează în nivelul costurilor
de producție. Factorii care influențează costurile de producție sunt: administrarea cheltuielilor și
producția medie la hectar.
a. Administrare a che ltuielilor presupune îmbunătățirea structurii costurilor pe elemente de
consum și nivele de importanță (tab. 2 .1).
Struct ura costurilor este similară la toate culturile de cereale. Prezentăm cu titlu de
exemplu structura costurilor la cultura grâului : cheltuieli cu forța de muncă – 9,1 % și cheltuieli
materiale – 88,9 %. În total cheltuieli materiale, lucrările mecanice dețin ponderea cea mai mare –
45,0%, urma te de: îngrășăminte chimice – 16,1%, îngrășăminte organice – 5,5%, ,
insectofungicide – 5,3% , erbicide – 5,0 %, amortizarea capitalului fix – 4,6% etc.
17
Tabelul 2.1
Principalii indicatori economici înregistrați în România
la culturile de cereale
Specificare UM Grâu Porumb
Producția medie kg/ha 2515 2824
Cheltuie lile cu forța de
muncă €/ha 29 38
Cheltui elile materiale, din
care: €/ha 290 306
– cheltuielile mecanice €/ha 130 144
Cheltuielile totale €/ha 319 344
Cost de producție €/t 127 122
Prețul de vânzare €/t 131 128
Venitul total €/ha 329 361
Profitul brut €/ha 10 17
Rata profitului % 3,1 4,9
Pentru factorii de decizie din exploatațiile agroalimentare este importantă corelarea
eficientă a costurilor cu producția medie la hecta r. În medie pentru perioada 2014 -2016
cheltuielile de producție la un hectar de grâu au fost de 319 €, resp ectiv un cost de producție de
127 €/tonă.
b. Producția medie la hectar este influiențată de:
plantele premergătoare;
pregătirea terenului și a patului germinativ;
soiurile cu potențial cantitativ și calitativ superior, pregătirea seminț ei, semănatul și
fermitate asupra densității plantelor pe unitatea de suprafață;
folosirea de îngrășăminte chimice corelate cu producți a programată și cu limitele
ecologice stabilite;
combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor;
utilizarea irigațiilor unde există oportunit ate;
recoltarea fără irosire a producției.
De exemplu, în cazul producției de grâu pentru condițiile existente din sectorul
agroalimentar al României, pragul de rentabilitate este depășit începând de la o producți e medie
18
de 2438 kg/ha (tab. 2 .2). Fermieri i care au întrecut această producție medie au înregistrat profit
(profitul crește nonproporțional c u creșterea producției ce depășește valoarea pragul ui de
rentabilitate).
Tabelul 2.2
Principalii indicatori tehnico -economici înregistrați în România
la cu lturile de cereale
Specificare Producția
medie
(Kg/ha) Pragul de
rentabilitate
(Kg/ha) Costul de
producție
(€/t) Prețul de
vânzare
(€/t)
Grâu 2515 2438 127 131
Secară 2125 1993 91 97
Orz 2388 2426 126 124
Orzoaică 2256 1976 113 129
Ovăz 1463 2072 136 96
Porumb 2824 2692 122 128
2. Recoltarea cerealelor se realizează la maturitatea fiziologică. Această etapă urmărește
scăderea pierderil or de producție prin aprecierea perioadelor optim e de recoltare și prin utilizarea
utilajelor de înaltă performanț ă.
3. Depozitarea cuprinde o anumită tehnologie care se află în funcție de tipul și calitatea
producției, de fa za de maturare la care s -a realizat recol tarea și de ritmul exploatării către veriga
economică următoare. Principalele acțiun i care se desfășoa ră în depozite se raportează la recepție
și condiționare.
a. Recepția redă evaluarea calitativă a producției conform STAS -urilor în vigoare, în funcție de
destinație (consum în stare proaspătă, materii prime pentru industriile prelucrătoare, furaje etc.).
b. Condiționarea include o serie de acțiuni principale ca: sortarea, selecta rea, calibrarea și unele
acțiuni complementare (care se folosesc numai în anumite condiții), spălarea, tratarea chimică
etc. Acțiunile de condiționare se deosebesc ca număr și mo ment de efectuare, ele fiind în funcție
de tipul, destinația și calitatea produselor, de dotarea tehnică a depozitelor etc.
Păstrarea și depozita rea cerealelor boabe se pot realiza numai în spații corespunzătoare
(magazii, silozuri) iar transportul de durat ă în m ijloace potrivite , igienizate, ferite de apă și cu o
umiditate re lativă a aerului sub 80%. Mulțumi tă caracterului lor hemibiotic, în care procesele
19
biologice (respirația ș i încolțirea) se pot amplifica , pot fi supuse păstrării și transportului pe
distanțe mari, numai loturile de cereale cu o umiditate de sub 15%.
4. Comercializarea producției. P entru exploataț iile agroalimentare acțiunile de vânzare a
producției încheie activitatea economică.
Vânzarea prod ucției de cereale se poate produce imediat du pă recoltare sau după un anumit
interval de timp, caz în care are loc depozitarea. Hotărâre a de a vinde sau de a depozita producția
este influența tă de prețul pieței și de necesitatea fermierului de a -și acoperi îndatoririle de plată.
Oricare ar fi alterna tiva, vânzarea producției se realizează în funcție de următorii indici de
calitate: umiditatea (conținutul de apă), conținutul de corpuri străine, greutatea hectolitrică, masa
a 1000 de boabe, masa absolută, caracteristicile organoleptice de bază (aspect, miros, gust) și
cele igienico -sanitare.
Umiditatea o ptimă a cerealelor poate avea valori între 12 și 15 %. Este un factor de
consecvență. Valori puțin ridicate ale umidității, cu nu mai câteva procente, amplifică procesele
biologice din semințe, inclusiv pe cele respi ratorii, al căror consecință poate fi înci ngerea. Pe
măsura amplificării proceselor biologice, căldura rezultată se înmagazinează în masa de cereale,
temperatura ridicându -se până la 30 -40˚C, putând atinge chiar valori și mai ridicate . În astfel de
cazuri, loturile de c ereale se deteriorează , își modifică proprietățile organoleptic e și tehnologice
iar amânarea păstrării are ca efect periclitarea lor totală.
Conținutul de corp uri străine la cereale fluctuează în juru l valorii de 3%. Acestea inclu d:
semințele produsului de b ază deteriorate, vătămate de dăunători, încolțite sau sparte (fracțiunile
sub ½ bob), semințele altor cereale sau resturile de plante și impuritățile minerale (care nu pot
depăși 0,2%).
Greutatea hectolitrică este un indicator sintetic de calitate. Redă masa unui hectolitru de
cereale exprimată în kg. Valori mai ridicate ale greutății hectolitrice se înregistreaz ă la loturile de
cereale alcătuite din semințe mature, bine dezvoltate, cu um iditate optimă și conținut scăzut de
impu rități. Cerealele cu umiditate ridicată și cu grad ridicat de impurificare prezintă o greutate
hectolitrică mai scăzută , chiar sub valorile standardelor.
Loturil e de cereale care nu satisfac condițiile de umiditate, corpuri străine sau greutate
hectolitri că, în cazurile când sunt recepționate de beneficiari, se depozitează s eparat și se supun
acțiunilor de condiționare.
Masa a 1000 boabe și masa absolută (masa a 1000 boabe raportată la substanța uscată)
sunt indicator i de calitate care se pot folosi numa i pentru stabilirea calității loturi lor omogene,
alcătuite din semințe de același so i. Din acest motiv se folosește pentru evaluarea calități i
loturilor de cereale menite însămânțării.
20
Există indicatori de calitate caracteristici pentru anumite categorii de cereale. Pentru
aprecierea calității gr âului se stabilesc : sticlozitatea, cantitatea și calitatea glutenului sau
conținutul de proteină brută.
Sticlozitatea definește aspectul în secțiun e al bobului de grâu. Redă proporția în care
grâul înfățișează aspect sticlos. Are sticlozitate apreciabilă grâul dur. Prezintă sticlozitate ridicată
loturile de grâu dur (mai rar cele de grâu comun), alcătuite din semințe recoltate la maturitate,
neatacate de dăunători, ca re au greutate hectolitrică însemnată și un conț inut mare de proteine.
Din grâu sticlos se poate face făină grific ă care se potrivește la producerea pastelor făinoase.
Cantitatea și calitatea glutenului. Glutenul se constitue ca o masă elastică din proteinele
grâului (mai ales glia dină și glutenină) pr in impregnare cu apă în timpul frământării aluatulu i.
Glutenul realizează scheletul e lastic al aluatului și stabilește capacitatea acestuia de a împiedica
gazele și de a crește în volum în timpul dospirii și coacerii. G râul din care șrotul nu realizează
gluten este apreciat drept furajer, fiind nepotrivit pentru panificație.
Sistemul comercializă rii cerealelor este definit printr -un grad de risc și incertitudine înalt pentru
participanții de pe piață, mulțumită oscilațiilor apreciabile ale prețului în funcț ie de sezon și de
ofertă ( tab. 2 .3).
Tabelul 2.3
Suprafața cultivată și producția principalelor culturi (după Institutul Național de Statistică)
Diferențe (±)
Suprafața cultivată Producția anul 2015
-mii ha – -mii tone – față de anul 2014
2014 20152) 2014 20151) -mii ha – -mii
tone-
Cereale pentru boabe 5443 5319 22071 19040 -124 -3031
din care:
-grâu 2113 2043 7585 7851 -70 266
-orz și orzoaică 516 462 1713 1582 -54 -131
-ovăz 180 179 382 364 -1 -18
-porumb boabe 2513 2528 11989 8871 15 -3118
1) Date provizorii.
Oferta internă influiențează direct și balanța import -export (tab. 2 .4).
21
Tabelul 2.4
Comerțul exterior cu cereale al României (mii tone) (după Anuarul Statistic al României )
Specificare 2014 2015
Cereale total 330 680
Grâu + Secară 69 398
Porumb 37 61
Orez 104 97
Alte cereale 120 124
Cereale total 1036 368
Grâu + Secară 768 123
Porumb 186 150
Orez 4 2
Alte cereale 78 93
Cereale total +706 -312
Grâu + Secară +699 -275
Porumb +149 +89
Orez -100 -95
Alte cereale -42 -31
Scăderea acestor fenomene negative se produce prin finanțarea depozitării cerealelor.
Finanțarea poate fi realizată prin „certificate de depozit ” care sunt înscrisuri ce aprobă
accesul fermierilor la depozite, la lichidități imediat după recoltare, la garantarea creditelor
bancare. Pe certificatul de depozit este înscris ă cantitatea de cereale posedată de fermier.
II. Depozitarea asigură păstrarea pe perioade îndelungate a cerealelor boabe și de asemenea
crește calitatea acestora prin condiționare.
Costul mediu al depozitării cerealelor este de 1,8 €/lună (f ig. 2.1).
22
Fig. 2 .3 Tariful pentru prestări servicii de depozitare la grâu
III. Procesarea include acțiunile de transformare a cerealelor boabe în crupe, făină, paste făinoase
și pr oduse de panificație. Obiectivele producătorilor din această etapă a filierei cerealelor din
România sunt reprezentate de Organizația Patronală ROMPAN.
IV. Comerciali zarea produselor finale ale filierei cerealelor se face prin canalele de distribuție cu
ridicata /de gros și cu amănuntul /de d ẻtail. Prețul acestei etape din filieră este adaosul comercial.
Acesta cuprinde ch eltuielile și profitul comercianților.
Analiza contribuției etapelor de pe filiera cerealelor la obținerea valorii produselor finale
destinate populației indică valori le: sectorul agroalimentar – 28,6%, depozitarea – 6,9%,
procesarea – 35,3%, comerț – 29,2% (tab. 2 .5).
Tabelul 2.5
Valori adăugate pe filieră
Etapa din filieră Filieră neintegrată Filieră integrată
€/t % €/t %
Sectorul agroalimentar 131 28,7 131 28,7
Depozitare 32 7 27 5,7
Morărit 84 18,1 76 16,5
Panificație 78 17,0 82 18
Comerț 133 29,2 142 31,1
Total filieră 458 100,0 458 100,0
23
În cadrul unităților integrate profitul pe total fi lieră este cu peste 90% mai ridicat
comparativ cu unitățile neintegrate economic (aceste unități cumpără produsele – materie primă,
direct de pe piața liberă) (ta b. 2.6, 2 .7 și fig. 2.2).
Tabelul 2.6
Structura pr ofitului pe filiera cerealelor ( %)
Etapa din filieră Filieră neintegrată Filieră integrată
Sectorul
agroalimentar 4 2,5 4 2
Depozitare 22 12 20 8,8
Morărit 31 18 30 13
Panificație 48 26,9 41 17,1
Comerț 71 40,6 137 60
Profitul total 176 100,0 232 100,0
Tabelul 2.7
Costul, prețul și profitul pe filiera cerealelor
Etapa din
filieră Indicatori Filieră
neintegrată Filieră integrată
€/t % €/t %
Sectorul
agroalimentar Cost 127 100,0 127 100,0
Preț 131 103,1 131 103,1
Profit 4 3,1 4 3,1
Depozitare Cost 141 100,0 138 100,0
Preț 163 115,6 158 114,4
Profit 22 15,6 20 14,4
Morărit Cost 216 100,0 204 100,0
Preț 247 114,3 234 114,7
Profit 31 14,3 30 14,7
Panificație Cost 277 100,0 275 100,0
Preț 325 117,3 316 114,9
Profit 48 17,3 41 14,9
Comerț Cost 387 29,2 321 31,1
Preț 458 118,3 458 142,6
Profit 71 18,3 137 42,6
24
Fig. 2.2 Rata profitului pe filiera cerealelor (%)
Tabelul 2.8
Consumul de produse ce realiere din România, media 2013 -2016 ( INS – 2016)
Specificare UM Total Mediul
Urban Rural
Cereale total kg/pers./an 130,48 133,98 126,99
Pâine kg/pers./an 96,24 110,03 82,46
Mălai kg/pers./an 5,14 4,02 6,27
Făină kg/pers./an 9,22 7 11,44
Paste făinoase kg/pers./an 2,51 3,06 1,96
Orez kg/pers./an 4,99 5,12 4,87
În România se află cca. 4000 de întreprinderi de panificație cu o ofertă lunară de
aproximativ 140 de mii de tone pâine/ lună. Pe lângă această ofertă mai sunt importurile in
valoare de aproximativ 12 milioane €/an (cca 10 mii tone). Cererea de produse din cereale în țara
noastră se găsește la un nivel de 133 kg/persoană/a n (tab. 2 .8)
25
Cap. 3 POLITICA AGRICOLĂ COMUN Ă
2.1 Generalități
Politica Agric olă Comună (PAC) este printre primele politici comunitare înființate , creată
cu scopul garantării necesarului de alimente în ca drul Comunității. PAC conține un set de reguli
și mecanisme care reglementează producerea, procesarea și comercializarea produselor agricole
în cadrul Uniunii Europene și care acordă o mare importanță dezvoltării rurale .
PAC cupr inde din doi piloni:
a) organizațiile comune de piață (măsurile comune de legalizare a funcționării p iețelor
produselor agricole)
b) dezvoltare rurală – măsurile structurale care au în vedere dezvoltarea echilibrată a zonelor
rurale. PAC a evoluat pe baza princ ipiilor pieței unice (circulația fără restricții a
produselor agricole în interiorul UE), preferinței co munitare (întâietatea consumului
produselor originare din Uniunea Europeană) și solidarității financiare (măsurile comune
sunt finanțate dintr -un buget comun).
În ul timul timp, PAC a străbătut un amplu proces de reformă, inițiat de Comisia
Europeană la 12 octombr ie 2011 și care a fost încheiat în noiembrie 2013, cu contribuția statelor
membre și a Parlamentului E uropean. Reforma s -a materializat într-un set de reg ulamente care
realizează cadrul legislativ al PAC pentru perioada 2014 -2020. Actele de bază sunt formate din
patru regulamente al Consiliului și al e Parlamentului European vizând :
plățile directe
organizarea comună a piețelor (OCP) unică
dezvolt area rurală
26
un regulament orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC.
În perspectiva an ului 2020, PAC necesită capacitatea de a răspunde provocărilor viitoare
cu care se vor confrunta agric ultura și zonele rurale și să ducă la bun sf ârșit obiectivele stabilite
pentru PAC, și anume:
producția alimentară fiabilă
gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice
dezvoltarea teritorială echilibrată
2.2 Reglementările privind cerealele
Prin aceste reglementări sunt vizat e următoarele cereale: grâu, orz, secară, porumb, ovăz,
sorg, mei, iarba canaraș ului, precum și produse rezultate d intr-o primă transformare a cere alelor
(făină, malț, amidon) ori anumite produse de substituție ale cerealelor.
2.2.1 Obiective
Conform cu Reglementările europene nr.1738/92, 1765/92 și 1 766/92, aceste măsuri au
în vedere administrarea împreună a cerealelor , oleag inoaselor și proteaginoaselor , în cadrul
aceluiași sistem, nu mit C.O.P., care să ia în considerare interdepen dența dintre aceste c ulturi și
de posibilele raporturi ce pot să se stabilească între ele, pe parcursul anilor, din planul de rotație a
culturilor de pe terenurile aparținând unei expl oatații. Acest sistem are în vedere o reducere
progresivă a producției, pornind de la campani a 1993/1994 și de la prețul cerealelor compensate,
printr -o plată compensatoare, la ha ., cu condi ția ca exploatațiile care realizează peste 9 2 t de
cereale să fie de acord să participe cu un anumit procent din terenurile rezervate culturilor de
câmp.
2.2.2 Politica prețurilor
Reducerea amintită mai sus a condus la scăderea prețului, în etape, de la campania din
1993/1994 la cea din 1995/1996, la nivelul de 110 ECU/t.
2.2.3 Plata compensatoare
Este hotărâtă să compenseze scăderea prețului cerealelo r. Ca lculul ei este împărțit pe
regiuni . Plata compensatoare se sprijină pe determinarea, de către Statele membre, a suprafeței
de bază, din fiecare regiune.
Suprafața de bază
Aceasta este caracterizată prin numărul mediu de hec tare, dintr -o regiune destinat ă
culturilor de câmp și pârloagei fixată pe cinci ani, începând cu anii 1989 -1990 -1991. Sta tele
membre pot să aleagă un sistem de suprafețe de bază, individua le, hotărâte de ele însel e ca
27
suprafețe medii, destinate culturilor arabile sau pâr loagei. Statele membre decid planuri ale
regiunilor, recomandând criteriul de determinare a regiunilor producătoare și a beneficiului la
hectar în cadrul lor. În cadrul acestor planuri, se poate stabili un preț de vânzare dife rit, pentru
porumb. În acestă situație , va ex ista o suprafață “porumb” și o suprafață “alte cereale”.
Randamentul mediu pent ru cereale și, după posibilități , pen tru semințe oleaginoase,
necesită să fie calculat separa t pentru fiecare regiune.
Dacă supr afețele, pentru care sunt solicitate ajutoare c ompensatorii, într -o regiune, sunt
superioare referinței de b ază, suprafața aleasă va fi diminuată proporțional, pentru toți
producătorii din acea zonă și se va plăti o taxă în campania următoare de căt re producătorii care
profită de regimul general.
Valo area plății compensatorii
E stabilită pe ha, și atribuită în funcție de suprafață de bază regională.
cereale – din 1992 plata compensatoare s -a calculat astfel:
o 1993/1994 – 25 ECU/t x randamentul cerealelor;
o 1994/1995 – 35 ECU/t x randamentul cerealel or;
o 1995/1996 – 45 ECU/t x randamentul cerealelor.
oleaginoase – este stabilită o sumă de referință, comunitară, de 359 ECU/ha (433,5
ECU/ha, pornind de la campania 1995/1996) pentru semințele de oleaginoase. Această
sumă de referință este împărțită pe r egiuni, înmulțind suma de referință comunitară, de
359 ECU/ha, cu raportul dintre randamentul regional cerealier și media comunitară de
4,6 t/ha. Statele membre vor avea puterea , în mod egal, să aleagă o regiune bazată pe
randamentele ole aginoaselor . În ac eastă situație , creșterea de 359 ECU/ha, va fi înmulțită
cu raportul dintre randamentul regional al oleaginoaselor și randamentul comunitar, de
2,36 t/ha.
proteaginoasele – 65 ECU/t(78, 48 ECU/t, începând de la campania 1995/1996) înmulțită
cu randamentul de referință al cerealelor. Atunci când suma suprafețelor indi viduale,
pentru care este solicitată plata compensatoare, este superioară suprafeței de bază
regionale, supr afața pe producător va fi scăzută proporțional, pentru toate plățile în curs,
din cad rul aceleași campanii.
2.2.4 “Înghețarea” terenurilor
Implicarea agricultorului în sistemul de “înghețare ” a terenurilor este opțională, dar
pentru a percepe plățile compensatorii cu scăderi de preț, trebuie să “înghețe” un anumit procent
28
din suprafața destinată culturilor de câmp. Sunt precizate două regimuri: regimul general și
regimul simplificat, pentru producători i de jos .
Regimul general
Producătorul agricol se expune unei “înghețări” rotative obligatorii, de 15% (modificabile
în fiecare an) a s uprafeței de bază, pentru cei care produc mai mult de 92 t de c ereale. Acest nivel
a fost diminuat la 10% pentru campania 1996 și la 5% pentru cea din 1997. Aceasta urmează
scăderii stocurilor mondiale și europene de cere ale, rezultatul fiind creșterea pre țului cerealelor,
dar și a prod uselor de substituție, consacrate hranei animalelor. Supr afețele retrase vor fi folosite
în scopuri non -alimentare (umane și animale) și pen tru culturi de mazăre, consacrate alimentației
umane. Dacă Statul membr u optează pen tru o supafață de bază “porumb”, va fi obligatoriu ca
producătorii să “înghețe ” 15% din suprafețele destinate porumbului. Statele membre pot,
deopotrivă, să acorde un transfer de obligații de “înghețare” între exploatații și chiar între
regiuni.
Regimul simplificat
Face referire la producătorii care produc sub 92 t cereale și nu necesită o “îngheța re”
obligatorie. Aceștia obțin plata com pensatoare, la nivelul adecvat cerealelor, pentru toate
suprafețele cu culturi arabile. Acest nivel maxim de 92 t cerea le este modificat , pentru fiecare
regiune agricolă, într -o supraf ață maximă, în teren arabil, funcție de randamentul mediu al
regiunii.
Obligații în cadrul “înghețării” terenurilor
Terenurile existente în pârloagă trebuie să fie însă mânțate și păstrate în condiții bune ,
pentru a evita proli ferarea buruienilor. Între 15 -31 august, fiecare parcelă “înghețată” trebuie s ă
fie cosită, iar fânul obținut va rămâne pe loc . Acesta nu va putea fi folosit , categoric , în vederea
comercializări i sau cu orice alt scop . Ceea ce va crește dup ă 31 august va putea fi folosit pentru
nevoile proprii ale exploatației. Cu toate astea , dacă cultura ce urmează pârloagei, trebuie
însămânțat ă înainte de 31 august, încălcarea respectivă se v a aproba. Pentru pârloagele
consacrate unor scopuri non -alimentare, producătorul trebuie să -i furnizeze întreaga recoltă
colectorului sau primului care o prelucrează (cu care a încheiat un contract).
Compensarea “înghețării” terenurilor
O primă compensatoare pentru “înghețarea” terenurilor a f ost pusă în practică, ea fiind
stabilită la 45 ECU/t x randamentul mediu al cerealelor din regiunea respectivă, începând cu
campania 1993/1994. Pentru campan ia 1994/1995 prima a fost majorată la 57 ECU/t, apoi
29
înmulțită cu coeficentul de conversie monetară (1,2075), pentru campania 1995/1996. În pre zent
valoarea acesteia a crescut la 68,83 ECU/t. Pe deasupra , în cazul depășirii suprafeței C.O.P.,
fiecărui agricultor i se va diminua suprafața pe care a declarat -o în C.O.P., pen tru a profita de
creșterile com pensatorii, cu același procent cu care a fost d epășită. Procentul va fi alăturat la
nivelul “înghețării” din anul următor și a ceasta, fără compensare. În concluzie , hec tarele irigate
și cultivate numai cu porumb, vor trebui să fie “înghețate” uniform , dar nu vor fi indemnizate
decât pe baza randamentul ui mediu al întregului ansamblu de cereale.
“Înghețarea” cincinală a terenurilor
Campania 1992/1993, a fost ultima c ampanie pentru care noile solicitări puteau fi depuse
în scopul participării la regimul de “înghețare” a terenurilor, preconizat de articolul 2 al
Regulamentului european nr. 2328/91 (“înghețarea” cincinală, de 20%, a terenurilor arabile ).
Producătorii care prelungesc participarea la acest regim, au avut șansa să se r etragă între 1.09. și
15.12., între anii 1992 – 1996; această șansă era limitată pentru exploatații le care aveau obligația
de “înghețare” anuală a ter enului. Autorizația de folosire a acestor terenuri, ca pășuni extensive
și pentru producția de l inte, mazăr e, năut, este întârziată .
2.2.5 Alte măsuri de gestionare a piețelor
Intervenția
Atunci când prețul de piață se află peste prețul de intervenție, organismele de intervenție,
desemnat e de Statele membre, sunt expuse anumitor cerințe , calitative și canti tative, de
cumpărare a u nor mărfuri care le sunt propuse , fără limită de durată, pe o perio adă care se întinde
din noiembrie până în mai, pentru țările din nordul Eur opei. Cumpărările sunt realizate pe baza
prețului de intervenție, adaptat cu rabaturi sau cu bonificații, în funcție de calitatea mărfii. Atunci
când condițiile de pe piață o solicită , mai pot fi aplicate și măsuri spe ciale de intervenție și
îndeosebi în cazul în care, într -una sau mai multe regiuni, prețurile de piață coboară sau r iscă să
cobo are, în raport cu prețul de intervenție.
Restituiri de producție
Restituirea poate fi conferită pentru amidonul rezultat , pornind de la porumb sau gr âu,
sau făină de cartofi, tot așa cum și pentru anumite produ se derivate. Aceasta este stabilită
periodi c. Industria care beneficiază este reprezentată, în special , de industria chimică, a hârtiei și
cea farmaceutică.
30
Plata compensatoare pentru pr oducătorii de cartofi, consacrați producerii făinei –
Valoarea acestui ajutor, de 87 ECU (campania 1995/1996) s e dedică cantităț ii de cartof necesare
producerii unei tone de făină.
Adaosul la plata compensatoare pentru grâul dur – Acest adaos, de 29 7 ECU/ha (358,6
ECU/ha, pornind cu campania 1995/1996) este consacrat susținerii producției de grâu dur, în
regiunil e de cultură tradiționale, a căru i calitate concordă producerii de paste.
Regimul schimburilor comerciale cu țări din exteriorul Comunității
Importurile
Regimul importurilor se sprijinea, până în 1995, pe încasarea unui procent egal, pentru
fiecare pr odus, din prețul prag, diminuat cu prețul C .A.F. Acest procent era fixat de Comisie,
pentru fiec are categorie de cereale, cât și pentru produsele prelucrate (făină de grâu moale și de
secară, griș de grâu moale și de grâu dur); în acest ă ultim ă situație , prețul prag reflecta nevoia de
a se proteja industria pr elucrătoare. Din 1995, consecință a acordurilor de la Marrakech, în cadrul
O.M.C., prețurile prag și prețuril e indicatoare, au fost anulate. Așadar, procentele variabile
înregistrate la import, au fost substituite cu drepturi de vamă fixe. Aceste drepturi de vamă vor fi
progresiv reduse , pentru a atinge obiectivul referitor la libera circulație a mărfurilor, între țările
semnatare ale acordurilor G.A.T.T. Pentru celelalte produse, nu mite de “primă prelu crare”,
adăugând malțul, care nu au preț prag, procentul stabilit de Comisie, include 2 elemente:
1. un element mobil, care poate fi stabilit și transformat periodic. Este consacrat să
repartizeze asupra producătorilor diferența de preț dintre piața comunita ră și cea
mondială a cerealelor;
2. un element fix, determinat cu scopul de a garanta o protecție a industriei comunitare de
prelucrare.
Pentru produsele numite “de prelucrare secunda ră”, sistemul a fost scurtat, în sensul
mențineri i unei singure impozită ri, fără eliberarea de certificate, la import. În unele cazuri au loc
abateri de la regimul general:
Traficul de Perfecționare Act iv (T.P.A.), care are ca obiectiv să permită industrie i de
prelucrare să -și efectueze activitatea în cele mai bune condiții f inanciare: materi ile prime
importate sunt absolvite de procentul de impozitare, numai atât cât sunt transformate în
produse consacrate exportului;
acordurile preferențiale, care atașează U.E. de anumite ță ri sau grupuri de țări (în special
țările asociate , ale căror schimburi sunt reglementate de acordurile Lomé) și prevăd
absolviri parțiale sau totale;
31
acordurile specifice dintre țările din cadrul G.A.T.T., referitoare la produsele de
substituție al e cerealelor (P.S.C.), determinnd nivelurile nule sau fo arte slabe, de protecție
la frontiera Uniunii.
Exporturile
Se poate atribui o restituire de export, prin care să se achite diferența dintre prețurile
comunitare și prețurile mondi ale. Aceste restituiri se atribuie în maniera recomandată pe
ansamblul U. E.; sunt stabilite periodic d e către Comisie și pot să se deosebească în funcție de
destinațiile sau specificitățile cerealelor. Este, totodată, posibil, să se stabilească în prealabil,
valoarea acestei restituiri, care va fi adaptată ulterior, cu un coefi cient de corecție, în funcție de
creșterea prețului prag și a prețului mondial. În situația în care, cursurile mondiale prevăzute , vor
depăși prețurile comunitare, se pot aplica măsuri pentru asigurarea aprovizi onării U.E. și pentru
păstrarea stabilității piețelor interne. “Carta Strategiei Agri cole”, din decembrie 1995, crează o
serie de modificări ale politicii referitoare la cereale, oleaginoase și proteaginoase, începând cu
efectele reformei din 1992, cât și în vederea creșterii ponderii plăților direct e, dar și a
competitivității produselor menționate pe piața modială. În anii ce urmează , se așteap tă ca
suprafața de teren prevăzută acestor culturi să devină relativ stabilă în timp, iar cea eliminată din
circuitul agricol să se stabilizeze la 53,5 mil. h a. Se prevede că recoltele de cereale își vor relua
cursul progresiv, așadar producția se așteaptă să crească de la 201 mil. t în 1996, l a 214 mil. t
până în anul 2005. De asemenea , consumul total de cereale va continua să cr ească, dar într -un
ritm mai dom ol, ca replică la dezvoltarea producției de carne albă. Până în anul 2000, situația
posibil că va rămâne relativ grea, mai ales pentru grâu. Începând cu 2001, recente le
anagajamente G.A.T.T., cu privire la exporturile subvenționate devin o bligatorii atât p entru grâu,
precum și pentru cereale furajere, ducând la o creștere rapidă a stocurilor de intervenție
(aproximativ 58 mil. t până în 2005). Se prevede ca recoltele de oleaginoase să creas că foarte
modest, iar determinarea suprafeței cultivate este strict limitată de rezultatul Acordului Rundei
Uruguay. Se prevede o creștere ușoară a producției, de la 12,2 mil. t în 1996, la 12,8 mi l. t în
2005. În această situație , deficitul comercial pentru oleaginoase și ul ei vegetal va rămâne
esențial . Pentru a valoriza evoluțiile pozitive așt eptate pe piața mondială, cât și pentru depășirea
limitelor impuse de Runda Uruguay se va adopta o strategie mai agresivă , în cadrul căreia
Comisia sugerează următoarele măsuri:
prețul de inter venție pentru cereale se stabilește , într-o singură etapă (2000), la un nivel
net de siguranță de 93,35 ECU/t ( în prezent fiind de 119,9 ECU/t);
32
plata u nei sume pentru suprafețele nes pecifice un ei anumite culturi se fixează la 66
ECU/t (înmulțită cu recoltele regionale de referință pentru ce reale, în conform itate
reformei din 1992); această sumă va fi scăzută dacă prețur ile de pe piață vor fi păstrate la
un nivel mai înalt decât cel anticipat în prezent;
terenurile temporar eliminate din circuitul agricol: cota de referință pent ru terenurile
obligatoriu eliminate din circuitul agricol se stabilește la 0%, se permite constituirea de
astfel de terenuri în mod voluntar, iar cele extraordinare se des ființează; suprafețele
consacrate terenurilor temporar eliminate din circuitul agricol (“înghețate ”) primesc sume
nespecifice unei anumite culturi;
cerealele însilozate (în special po rumbul însilozat) nu se bucură de acest regim;
cazuri speciale: pentru culturile de proteaginoase, se fixează un ajutor suplimentar la
nivelu l de 6,5 ECU/t, pentru a păs tra concurența lor cu cereal ele; pentru grâul dur, se
păstrează suplimentele actuale.
De asemenea, Comisia va înainta o recomandare care să permită Statelor membre să
condiționeze acordarea plăților directe de îndeplinirea prevederilor de protecție a med iului,
permițând ca sumele să fie utilizate , într -un grad din ce în ce mai mare pentru îndeplinirea unor
obiective de mediu.
33
PARTEA a II -a – CONTRIBUȚ II PROPRII
Cap. 4 METODE ȘI OBIECTIVE DE CERCETARE
4.1 Obiectivele cercetării
Obiectivele princip ale al acestei lucrări sunt :
1. Prezentarea generală privind analiza impactului politicilor agricole pe filiera produselor
de panificație.
2. Analiza impactului politicilor agricole asupra pieței și economie produselor de
panificație.
3. Aprecierea economică a pro ducției agroalimentare în cadrul „Lateș Gh. Săvel –
Întreprindere individuală” Rîșca, jud. Suceava.
4.2 Metode de cercetar e
Pentru îndeplinirea obiectivelor principal e ale acestei lucrări s -au desfășurat câteva
activități specifice re spectând metodologiil e de lucru, și anume:
analiza diagnostic;
analiză i ndici statici;
analiza factorială;
comparația.
Analiza diagnostic – este des tinată instrumental să opereze la examinarea unor organe
economice în vederea identificării ș i rezolvări problemelor cu care ace asta se confruntă.
Principiile fundamentale de analiză a diagnos ticului sunt:
34
– analiza diagnosticului se realizează în echipe din domenii diferite de activitate, de
manageri și specialiști;
– diagnosticarea se face pe baza unei metodologii specifice ce reunește metode și tehnici
adecvate;
– obiectivele analizei treebui e să fie clare;
– recomandarea unor soluții rigide este evitată;
– rezultatele sunt interpretate în urma cazurilor existente;
– analiza diagnostic se face atât la începutul unei a cțiuni de organizare cât și pe parcursul
acesteia;
– comportamen tul celor incluși în analiza diagnostic este legat de obiectivele ce trebuie
urmărite.
Analiză indici statici – urmările apl icării analizei indicilor statici se pot reda sub forma
unui sistem de indici în momentul realizării unei analize complexe când se lucrează cu variabile
factoriale și rezultative, ori sub forma unor variabile independente iar fenomenu l studiat este
izolat, solitar.
Această metodă corespunde în mare măsură cerințelor comple xe legate de caracteri zarea
economică și numerică a proceselor sociale, datorită funcțiilor sale deosebite.
Analiza factorială – face referire la un complex de tehnici statistice printre care și un set
substanțial de date care descriu un concept, un fen omen sau o întamplare socială și care se reduc
la un număr de di mensiuni ușor de utilizat.
35
Cap. 5 ANALIZA IMPACTULUI POLITICILOR AGRICOLE PE
FILIERA PRODUSELOR DE PANIFI CAȚIE DIN CADRUL „LATEȘ
GH. SĂVEL -ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ” RÎȘCA
5.1. Baza de informații
Studiul costurilor de prod ucție la produsele panificație s -a efectuat în cadrul „Lateș Gh.
Săvel -Întreprindere individuală” Rîșca, județul Suceava.
5.2. Analiza indicatorilor tehnici
Pentru aprecierea economică a producției agroalimentare s-au utilizat următorii indicatori
tehnici:
structura fluxului tehnologic;
producția totală;
producția marfă.
5.2.1. Structura fluxului tehnologic
Etapele procesului tehnologic a produselor de panificație sunt următoarele :
1. Recepționarea făinii
Făina, am balată în saci, este mutată de la moara proprie, pe bandă rulantă, direct în
depozitul de făină. Se inspectează aspectul exterior al sacilor, iar banda rulantă este păstrată într-
o stare foarte bună de igienă.
2. Depozitarea făinii
36
Făina este înmagazinată în depozi tul (magazia) de făină. Sacii sunt stivuiți pe paleți din
lemn , la o anumită distanță de pereți, pentru a fi aerisiți.
Dacă făina se depozitează pe o perioadă mai lungă de timp , se face a erisirea făinii prin
reclădirea sacilor. Temperatura aerul ui în depozit trebuie să fie de 10 – 200C, iar umiditat ea
relativă a aerului este de 50 – 60%.
3. Cernerea făinii
Cernerea este op erația prin care se înlătură eventualele corpuri străine ce au pătruns în
făină după măcinare (sfori, așchii de lemn, scame de la saci, etc.). Rolul cernerii este și de a
aerisi și de a afâna f ăina, conducând la optimizarea condițiilor de fermentare a al uatulu i.
4. Recepție ingrediente
Sarea, drojdia, uleiul, zahărul, margarina și amelioratorii sunt obținute de la furnizori di n
lista celor acceptați.
În aceas tă etapă tehnologică se ține cont de regulile de verificare a calității, prezentate la
fiecare materie primă:
controlul organoleptic : aspect, gust, miros;
se inspectează lipsa corpurilor străine;
se controlează termenul d e valabilitate.
5. Depozitarea ingredientelor
Drojdia și margarinele se depozitează în încăperi răcite sau în frigidere. Temperatura de
depozitare a dr ojdiei trebuie să fie între 2 -40C, iar umiditatea relativă a aerului de maxim 70%.
Sarea, zahărul, ulei ul în saci de polietilenă sau în rec ipiente de plastic, se țin în depozitul
de materiale neperisabile, pe paleți din lemn. Umiditatea relativă a acestui depozit este de maxim
60%.
Amelioratorul, în saci de hârtie, se ține în depozitul de materiale neperis abile, pe paleți
din lemn la o temperatură de maximum 40C și o umiditat e relativă a aerului de maxim 75 %.
6. Pregătirea ingredientelor
Ingredientele sunt adus e din depozit și le sunt îndepărtate ambala jele de transport. Se
efectuează amestecarea loturil or de făină de calități distincte , pentru a obține o calit ate omogenă
pentru o perioadă îndelungată , astfel ca produsele fabricate să aibă calitate superioară și cât mai
neschimbată .
Încălzirea făinii până la o temperatur ă de 15 – 250C, permite folosirea apei la o
temperatură mai mică de 400C, la frământarea aluatului.
37
Pentru a realiza o distribuire cât mai uniformă a celulelor de drojdie în masa aluatului,
drojdia comprimtă se modifică în suspensie, după care, pentru activarea drojdiei, se adaugă în
aceasta , o anumită can titate de făină pentru dobândirea unui mediu nutritiv.
Sarea se utilizează numai dizolvată, sub formă de soluție filtr ată, atât în scopul distribuirii
uniforme în masa de aluat, cât și pentru îndepărtarea impurităț ilor minera le pe care le c onține
uneori.
7. Pregăt irea apei tehnologice înseamnă încălzirea acesteia până l a temperatura necesară
realizării unor semifabricate ( prospătură, maia, aluat) cu temperatura opt imă pentru fermentare,
scontată în rețeta de producție. O temperatură mai ri dicată a apei cauzează coagularea unei părți
din substanțele pro teice ale făinii, având ca consecință degradarea calității produselor și formarea
cocoloșilor.
8. Dozarea componente lor
Dozarea se realizează conform rețetei de producție. Făina cernută se mu tă direct în
malaxor. Se inspectează starea de igienă a malaxorului î nainte de a așeza componentele în el.
Drojdia, amelior atorul și restul ingredientelor se cântăresc sau s e dozează volumtric și se
pun în malaxor.
Apa se dozează volumetric, manual. Ca ntitatea de apă adăugată este în funcție de
calitatea, extracția și umiditat ea făinii și de cantitatea de ingrediente din aluat.
9. Malaxarea al uatului (frământarea aluatului)
Toate componentele se înglobează în malaxoare și se amestecă. Acțiunea de frămân tare
are drept țintă obținerea unui amestec omogen de materii prime și a unui aluat cu calități fizico –
reologice specifice.
Frământarea aluatului are două faze:
faza de amestec are, în care se face amestecarea intimă a componentelor și hidratarea
lor. Part iculele de făină absorb apa, își măresc volumul și rezultă mici aglomerări
umede. P rin absorbția apei se elimină căldura de hidratare și ameste cul se încălzește.
Se face cu prima treaptă de viteză a malaxorului.
faza de frământare propriu -zisă: granul ele u mede de făină, sub acțiune mecanică, se
îmbină între ele și rezultă o ma să compactă, omogenă care dobândește și îns ușiri
elastice. Se formează compoziția glutenului și a aluatului. Se face cu treapta de vit eză
mai mare. Timpul de frământare total este de 1 5 minute din care 3 minute îi revin
malaxării lente si 12 minute malaxării rapide . Frământarea aluatului se face cu
malaxoare prevăzute cu spirală și cuvă fixă (fig. 5.1) si cu malaxoare cu spirală si cu
cuva mobilă (fig. 5.2).
38
Fig. 5 .1 Malaxor spiral cu cuvă fixă
(http://www.maxigel.ro/malaxor -panificatie -pietroberto –
programabil -cu-spirala -si-cuva -fixa-250-kg/)
10. Odihna aluatului
Aluatul se lasă în repaus în malaxoare aproximativ 10 minute. Temperatura aluatului este
cuprinsă între 29- 310C, iar tempe ratura în camera de lucru este de maxim 250C. În această etapă
se ur mărește regenerarea structurii glutenice. Prin urmare , are loc o îmbunătățire a structurii și a
porozității aluatului.
11. Divizarea aluatului
Aluatul se fragmentează , având mase diferite, în funcție de produs ul fabricat. Ac eastă
acțiune se realizează automat, cu ajutorul mașinilor de diviz at sau manual. Temperatura în
camera de lucru este de până în 250C.
12. Premodelarea aluatului
Bucățile d e aluat vor fi premodelate în formă rotundă. Prin modelare, o parte din b ulele
mari de gaz sunt înlăturate și rezultă altele mici. Suprafețele de modelat vor fi igienizate iar
modul de mâ nuire duce la structuri variate :
modelare blândă: pâine mai afânată;
modelare accentuată: pâine mai densă.
În această etapă sunt urmăriți parametrii :
temperatura ambiantă: maxim 250C;
temperatura aluatului: 29 -310C.
13. Predospirea aluatului
Fig. 5.2 Malaxor spiral cu cuvă mobilă
(http://www.maxigel.ro/malaxor –
patiserie -cofetarie -f11ms.clce62t/ )
39
Predospirea are loc în predospitor, în condițiile clima terice din camera de lucru . Se
menține o igienă corespunzătoare a benzilor. S e menține o igienă corespunzătoare a spațiului de
lucru și periodic se fac determinări de microfloră.
14. Modelarea finală a aluatului
Modelarea include :
pentru p âine: modelar ea sub formă rotundă ori alungită sau rularea în formă de franzelă;
pentru produsele de fra nzelărie: împletirea în variate forme a buc ăților de aluat
modificate în fitile, modelarea în formă de corn, chifle, batoane în funcție de specificul
sortimentului.
Pe lângă forma ce trebuie să o aibă produsul finit, prin mod elare s e urmărește și obținerea
unei structuri uniforme a porozității aluatului, prin e liminarea golurilor mari rezultate în timpul
fermentării.
De asemenea, datorită fo rmei regulate date aluatului, în timpul coacerii, produsele se
dezvoltă un iform și dobândesc un aspect plăcut .
Modelarea se realizează manual sau mecanic, situație în care se folosesc diferite tipuri de
mașini de rotunjit, alungit sau rulat. În figura 5 .3 este dat u n exemplu de mașină de modelat aluat
pe lungime .
Fig. 5 .4 Mașină de modelat aluat pe lungime
(http://www.novapan.ro/produse/echipamente/panificatie/masini -de-modelat -lung/masina -de-
modelat -lung-397)
15. Presărare cu semințe
Pe suprafața unor produse se împrăștie semințe de mac ori susan. Se menține o igienă
corespunzătoare a spațiului de lucru iar personalul va respecta regulile de bună practică, de
igienă și comportament.
40
16. Dospire finală
Dospirea finală se realizează în scopul e vitării unor neajunsuri ca urmare a operației de
modelare (eliminarea de gaze di n aluat care duce la obținerea unui produs cu miez neafânat,
dens, cu coajă crăpată după coacere). În timpul dospirii finale, d atorită fermentației, rezultă CO 2,
care crește volumul pâinii și o afânează (crește porozitatea).
Durata dospirii finale (25 -60 minut e) este în funcție de greutatea produsului, de
compoziția din aluat și de calitatea făinii, de condițiile de dospire (te mperatura trebuie să fie
cuprinsă între 35 -400C și umidi tatea relativă a aerului de 75 -85%). O umiditate excesivă conduce
la alipirea aluatului de casetele leaganelor. Pentru dospire, bucățile de al uat se așează la distanțe
de 4-5 cm , pentru a nu se suda între ele în urma creșterii în volum. Stadiul în care aluatul a ajuns
la dospirea optimă se determină :
organoleptic, prin aprecierea modificării de volum, a formei și a proprietăților fizice ale
bucăților de alut în timpul dospirii;
chimic, prin estimarea acidității.
17. Coacerea pâinii
Cea mai însemnată fază din p rocesul tehnologic de producere a pâinii – coacerea – are loc
după dospi rea finală când, bucățile de aluat fermentate se bagă în cuptor la o anumită
temperatur ă (pentru coacere), rezultând astfel produsul finit – pâinea. Coacerea p roduselor de
panificație se realizează în anumite condiții de temperatură și umiditate, care să per mită
desfășurarea optimă a transformării alua tului în pâine. Coacerea se realizează în trei faze:
a. faz a inițială a coacerii are loc la o temperatură de 100 – 1200C a mediului din camera de
coacere și la o umiditate relativ ă de 75 – 80%. Această fază are lo c în mediul de vapori de apă și
efectuarea ei în condiții optime presupune condensarea unei cantități mari de vapori la suprafața
produsului. Condensarea aburulu i pe suprafața aluatului se realizează , atunci când temp eratura
suprafeței este mai scăzută decât temperatura de saturație la presiunea dată. Umezirea suficientă
a mediului și a suprafeței aluatului în p rima fază de coacere sprijina construirea unei pojghițe
elastice la s uprafața aluatului, care îngăduie creșterea volumului.
b. a doua fază de co acere se realizează în intervalul de temperatură de 250 – 2600C și include
timpul până când centrul produsului ajunge până la 50 – 600C.
c. faza finală are loc la temperatura de 180 – 2000C, pentru rumenirea produsului și forarea
aromei acestuia.
Coacerea are l oc în dou ă cuptoare cu vatră fixă (fig. 5 .4) și în două cuptoare rotative de
construcție specială (fig. 5 .5).
41
Fig. 5.4 Cuptor de panificație cu vatră fixă
(https://www.direca.ro/shop/cuptor -brutarie –
cu-tuburi -anulare/ )
Fig. 5.5 Cuptor rotativ de construcție specială
(https://www.discoveryindustry.ro/echipamente –
panificatie -2/cuptoare -rotative/cuptor -rotativ –
pe-gaz-sau-diesel -phanton/ )
18. Ambalare temporară
Produsele se iau manual și se aranjează în navete. Produsel e neconforme se separă și se
supun procedurii. Se în depărtează eventualele rebuturi: produsele deformate, arse, lipite,
insuficient coapte. Se inspectează starea de igien ă a navetelor, înainte de a așeza produsele în ele .
Personalul va avea o igienă corespunzătoare .
19. Răcirea
Răcirea se realizează într -o zonă aerisită, aproximativ 3 -4 ore înainte de a fi ambalate sau
livrat e. Se va menține o igienă corespunzătoare a sălii de răcire , iar parametrii supravegheați în
această etapă sunt:
temperatura mediului ambiant: maxim 200C
umiditatea relativă a aerului: maxim 70%.
20. Felierea
Felierea se realizează cu ajutorul unor mașini semiautom ate. Pe corpul mașinii se pune
franzela de către muncitor. Se pornește mașina, franzela este orientată spre fierăstrău, care taie
feliile la grosimi egale. Felierea are loc după răcirea franzelei (după 3 -4 ore de la coacere).
Se supraveghează modul cum acționează dinții fierăstrăului, pentru a nu rămâne porțiuni
netăiate , după care se realizează igieniza rea mașinii de feliat și se vor îndepărta firmituri le.
21. Recepție ambala je
Materialele de ambalare (role cu pungi polietilenă și etichete autocolante) sunt
transportate în fabrică cu mașina furnizorului ori cu mașina proprie de aprovizionare. Materia lele
42
de ambalare sunt controlate cantitativ și calitat iv. Nu s e vor primi materiale de ambalare dec ât de
la furnizorii acceptați.
Pentru fiecare lot din tipul de ambalaj se controlează :
culoare a și defectele care pot apărea ;
dimensiunile benzii de polietilenă în conform itate cu fișele tehnice date de furnizori;
calitatea și re zistența la tracțiune a lipirii care este verificată vizual sau prin încercări;
calitate a și conținutul inscripționării, pentru etichete;
specificații fizico -chimice și microbiologice de la furnizorii de etichete.
22.Depozitare ambal aje
Depozitarea materialel or de ambalare are loc în magazia (depozitul) de ambalaje, pe
paleți de lemn.
Temperatura și umi ditatea trebuie să fie invariabile. Se indică o temperatură maximă de
250C și o umiditatea relati vă a aerului de 75%. Se inspectează accesul dăunătoril or și se
realizează rotația stocurilor.
23. Ambalare, etichetare
Normele europene obligă pentr u siguranța alimentară ca operațiunea de ambalare a
sortimentelor de panificație să se realizeze după răcirea produselor. De pe bancul d e tăiere,
franzela este recepți onată de operator, așezată pe ba ncul de ambalare, unde se introduce în
pungă. Punga va fi închisă cu ajutorul unor benzi. Se atașează etichetă autocolantă. Fran zela
feliată și ambalată se așează în lăzi. Se va evita ambala rea franzelei răcită insuficient p entru a nu
se crea condens în pungă, ceea ce ar conduce la mucegăirea acesteia .
Personalul va îndeplini regulile de igienă și comportament.
24. Depozitare finală
Produ sele răcite și ambalate se stochează în depozitul de produs finit, în așteptarea
livrării. Se va menține o igienă corespunzătoare a sălii de depozitare iar parametrii urmăriți sunt:
temperatura mediului ambiant: maxim 200C;
umiditatea relativă a aerului: maxim 70%.
25. Livrare, transport
Livrarea se va realiza cu mașinile proprii ale socie tății, către clienți. Se inspectează starea
mijlocului de transport înainte de încărcare iar manipularea se face în condiții igienic e.
43
Fig. 5.6 Diagrama fluxului tehnologic Ambalaje,
pungi, etichete Făină Ingrediente
Recepție
Depozitare Tran sfer de la moară
Depozitare
Cernere Recepție
Depozitare
Pregătire
Tărâțe,
corpuri
străine Dozare componente Deșeuri Apă
Pregătire
Malaxare aluat
Odihnă aluat
Divizare
Premodelare
Predospire
Modelare
Presărare semințe
Dospire
Coacere
Ambalare temporară
Depozitare Răcire
Livrare, transport Navete curate
Produse
neconforme Abur
Feliere
Ambalare,
etichetare
44
5.2.2. Producția totală
În cadrul analizei producției s -au utilizat următorii termeni:
dinamica producției totale la produsele analizate (Q t);
dinamica producțiilor medii la aceste produse în funcție de numărul consumatoril or;
producția marfă exprimată în unități fizice.
Tabelul 5. 1
Evoluția producției totale în perioada 2014 – 2016 în cadrul „Lateș Gh. Săvel -Întreprindere
individuală” Rîșca
Specificare U.M. Anul
Media
2014 2015 2016
Capac itatea totală, din care: t 989 1157 1476 1207
Tone
– franzelă albă 400g t 1,15 1,84 2,60 1,86
– pâine împletită 400g t 1,9 3,2 5,7 3,6
– baghetă tradițională 250g t 2,7 5,8 3,9 4,2
– pâine rotundă 400g t 136 184 159 159,7
– pâine toast 300g t 21 27 35 27,7
– pâine graham 500g T 0,3 0,6 0,8 0,56
– lipie 200g T 6,1 7,5 9 7,53
– japoneze 300g T 0,9 1,2 1,4 1,16
– chifle 80g T 685 834 1174 897,66
% din total
– franzelă albă 400g % 0,1 0,2 0,2 0,16
– pâine împletită 400g % 0,2 0,3 0,4 0,3
– baghet ă tradițională 250g % 0,3 0,5 0,3 0,35
– pâine rotundă 400g % 13,7 15,9 10,8 13,4
– pâine toast 300g % 2,1 2,3 2,4 0,23
– pâine graham 500g % 0,03 0,05 0,06 0,05
– lipie 200g % 0,6 0,7 0,6 0,63
– japoneze 300g % 0,09 0,1 0,09 0,09
– chifle 80g % 69,2 72,1 79,5 73,6
– altele % 12,67 7,85 6,17 8,9
45
Producția totală înfățișează cantitatea anuală d e produse de panificație puse la dispoziție
consumatorilor.
Producția totală este un indicator care redă mărimea cifrei de afaceri a unei unități
economice și influențează direct m ărimea unor indicatori precum : costul de producție, profitul,
rata profitului și productivitate muncii.
În perioada analiz ată la „Lateș Gh. Săvel ” Rîșca , s-a observat o variație a producție i
totale (tab. 5 .1).
5.2.3. Producția ma rfă
Producția marfă înfățișează totalitatea produsel or care se exploatează în afara unităților
producătoare.
Producția marfă se produce pe două căi principale:
pe piața liberă, la prețuri libere prin mecanismul pieței, funcție de cerere și ofertă;
pe ba ze contractuale, la prețuri negociate prin con tracte economice stabilite între
furnizorul de marfă și beneficiar.
Producția marfă poate fi egală cu produc ția totală (cantitativ) rezultată în acea unitate sau
poate fluctua în funcție de indicii de calitate ceruți pe piață.
5.3. Analiza costurilor și a rentabilității producției agroalimentare
Pentru analiza costurilor și a rentabilității producției agroalimentare s-au folosit următorii
indicatori economici:
cheltuielile totale de producție;
costul de produc ție;
prețul de vânzare;
venitul total ;
marja brută ;
profitul;
rata profitului.
5.3.1. Cheltuielile totale de producție
În industr ia agroalimentară, ca în orice altă ramură a producției materiale, dobândirea
diferitelor produse vegetale, are loc pe baza unor consumuri distincte de muncă, respectiv
materializată și de munca vie.
46
Munca materializată și concretizată în m ateriile și materialele utilizate în procesul de
producție din sectorul vegetal, în alte s ectoare productive din cadrul unităților agroali mentare , ca
și în executarea de diferite lucrări și prestarea de servicii.
Munca vie se materializează în salariile plătite categoriilor de oameni ai muncii și, în
diferitele adaosuri de salarii.
Expresia consumului total de muncă materia lizată și de mun că vie, revendicat de
obținerea unui produs sau serviciu realizat efectiv, poartă denumirea de cheltuieli de producție.
În producția agroalimentară, vegetală și animală, cheltuielile de producție sunt
condiți onate, în deosebi , de transformarea consumurilo r materiale și de muncă vie la unitatea de
capacitate productivă și de nivelul randamentelor rezultate .
Randamentul este subordonat de o serie de factori tehnici, eco nomico -organizatorici și, în
mare parte de cei naturali, cheltuieli le de producție la un itatea de capacitate prod uctivă au o
evoluție, în linii mari , mult mai stabilă, controlab ilă, care contribuie la mărirea eficienței
economice.
O importanță remarcabilă pentru organizarea și conducerea științifică a activității
economice di n industria agro alimentară îi revine cunoașterii conținutului concret al cheltuielilor
de producție pe ramuri, sortimente de produse, pe tipuri de activitate între diferitele categorii de
cheltuieli.
În funcție de conținutul lor economic, respectiv în funcție de natura m uncii consumate,
cheltuielile de producție se împart în : cheltuieli materiale și cheltuieli cu munca vie.
În categoria cheltuielilor materiale din in dustria agroalimentară intră : biostimulatorii,
medicamentele de uz veterinar, alte substanțe chimice, carb uranții și lubrifianții, energia,
amortismentul mijloacelor fixe, diferite alte materiale și materii reclamate de activi tatea
economică ce se petrece în această ramură.
Cheltuieli le materiale de producție sunt preponderente în structura cheltuielilor tota le de
producție.
Cheltuielile cu munca vie constituie contravaloarea manoperei epuizate efectiv în
întreaga activitate economică și includ totalitatea salariile și adaosurilor la salarii plătite tuturor
categoriilor de oameni ai muncii pentru munca presta tă în unitățile agroalimentare .
Aceste cheltuieli au o pondere mai scăzută în structura chelt uielilor totale de producție. În
urma progresul ui tehnico -științific, se va produce o diminuare cantitativă a consumului efectiv de
muncă vie în toate sectoarele și ramurile de activitate, ceea ce va crește eficiența economică.
47
Tabelul 5.2
Structura cheltuielilor de producție (lei/kg)
Denumire produs: Lipie 200g
Nr.
crt. Denumire Coeficient % Cheltuieli de producție
1 Total materiale
2 Manopera directă +fisc alitate
3 Total cheltuieli directe
4 Cheltuieli indirecte comune
5 Total cost secție
6 Cheltuieli indirecte generale
7 Total costuri
Tabelul 5 .3
Structura cheltuielilor de producție (lei/kg)
Denumire produs: Japoneze 300g
Nr.
crt. Denu mire Coeficient % Cheltuieli de producție
1 Total materiale
2 Manopera directă +fiscalitate
3 Total cheltuieli directe
4 CGS
5 Total cost secție
6 CGA
7 Total costuri
48
Tabelul 5 .4
Structura cheltuielilor de producție (lei/kg)
Denumire produs : Pâine graham 1 kg
Nr.
crt. Denumire Coeficient % Cheltuieli de producție
1 Total materiale 15482
2 Manopera directă +fiscalitate 7879,7
3 Total cheltuieli directe 23362,6
4 Cheltuieli indirecte comune 9953,3
5 Total cost secție 33315,9
6 Cheltuieli indirecte generale 12303,4
7 Total costuri 100.0 45619,3
5.3.2. Costul de producție
Costu l unitar de producție se regăsește printre cei mai impotanți indicatori economici
sintetici ai activității productive din cadrul unităților agr oalimentare. Acest indicator redă
cheltuie lile totale de producție realizate , cu obținerea unei unități de produs (tonă, kg) ori cu
executarea unei unități dintr -o anumită lucrare (ha., m3 etc.) sau servicii.
Calculul costului unitar (tab.5.10 ) de producț ie se realizează în expresie valorică cu
ajutorul formulei:
Ps V) (CCup
, în care:
Cup – costul unitar de producție – lei;
C – cheltuieli materiale de producție – lei;
V – cheltuieli cu plata muncii – lei;
P – producția obținută exprimată în uni tăți materiale;
s – valoarea producției secundare – lei.
Un indicator direct de eficiență economică este costul unitar de producție . Cu cât nivelul
acestui indicator este mai redus , cu atât gradul de eficienț ă economică este mai ridicat și invers.
Mărim ea cost ului unitar de producție este în funcție de volumul cheltuielilor realizate la
unitatea de capacitate productivă (ha, nr. produse) , de beneficiul obținut la hectar și d e structura
producției efectuate .
49
Majorarea cheltuielilor totale de producție l a hectar, în situația când randamentele
diminuează, rămân constante sau cresc într-un ritm inferior celui de creștere a cheltuielilor,
influențează negativ nivelul costurilor unitare, stabilind creșterea lor.
Scăderea costurilor unitare de producție se p oate realiza prin:
utilizarea în producție a unor materii și materiale ieftine;
includerea în producție a u nor tehnologii cu costuri scăzute de resurse materiale și
umane;
introducerea în producție a unor mașini și utilaje agr oalimentare cu consumuri scăzu te de
combustibili și cu indici superiori de exploatare;
exploatarea la intensitate maximă a tuturor categoriilor de mijloace fixe, îndeosebi a celor
destinate mecanizării, utilizarea unor metode și procedee înaintate de organizare a
producției și a muncii , care, totodată, diminuează necesarul de cheltuieli totale de
producție.
Pe baza costul ui de producție se poate evalua în general activitatea conducerii unei unități
sau în cazul analizei prezente se pot cunoaște limitele cheltuie lilor și posibilitatea s căderii lor,
constituind un element de stimulare și de mobilizare în activitatea de producție. Cu ajutorul
costul ui de producție se poate determina prețul de producție al produselor agroalimentar e, care
este un element important de influență a profitului. Costul de pro ducție se calculează în cadrul
societății la sfârș itul anului, când se cunosc toate cheltuielile de producție.
Tabelul 5 .5
Structura costului de producție la produsul Lipie 200g
Gramaj : 1 kg
Nr.
crt. Denumire Coeficient % Cheltuieli de produ cție
1 Total materiale 42.07 0.69
2 Manopera directă +fiscalitate 0.11
3 Total cheltuieli directe 0.80
4 Cheltuieli indirecte comune 0.60
5 Total cost secție 1.40
6 Cheltuieli indirecte generale 0.24
7 Total costuri 100.0 1.64
50
Tabelul 5 .6
Structura costului de producție la produsul Japoneze 300g
Gramaj: 1 kg
Nr.
crt. Denumire Coeficient Cost
1 Total materiale 0,78
2 Manoperă directă + fiscalitate 0,08
3 Total cheltuieli directe 0,86
4 CGS 75,56% 0.65
5 Total cost secție 1,5
Tabelu l 5.7
Structura costului de producție la produsul Pâine graham 1 kg
Gramaj: 1 kg
Nr.
Crt. Denumire Coeficient Cost
1 Total materiale 1,12
2 Manoperă directă + fiscalitate 0,57
3 Total cheltuieli directe 1,69
4 CGS 42,88% 0.72
5 Total cost secție 2, 41
5.3.3. Venitul total
Venitul total a l unei unități agroalimentare este format din valoarea producției marfă
vândută și încasată la prețurile de vânzare manifestate și din valoarea producției aflate în stoc,
evaluată la prețul de fabricare .
Pf.secto rului agroalimentară = P m + C i + S sf + V a + P.N.S s + V ps – (Ac + S fi + P.N.S i), în care:
Pm – valoarea producției marfă – lei;
Ci – valoarea consumului intern din producția proprie;
Ssf – valoarea stocului de produse finite la sfârșitul anului – lei;
Va – venituri din alte activități (prestări servicii;
51
P.N.S s – producția neterminată la sfârșitul anului – lei;
Vps – valoarea producției secundare – lei;
Ac – valoarea animalelor cumpărate – lei;
Sfi – valoarea stocului de produse finite la sfârșitul anului – lei;
P.N.S i – producția neterminată aflată în stoc la începutul anului – lei.
Mărimea venitului total este în funcție de cantitatea producției marfă livrată în exteriorul
unităților (tab. 5.11 ).
Fluctuația venitului total la produsele de panificație st udiate este prezentată în Fig. 5.7.
Din a naliza acestui grafic se remarcă o creștere semnificativă a venitului total în perioada
studiată. Cel mai mare venit este realizat din v ânzarea produsului „pâine graham ”, urmat de
produsul „franzelă albă ”.
Fig. 5 .7 Venitul total (lei) la produsele de panificație
52
Tabelul 5 .8
Structura prețului de vânzare la produsul Lipie 200g
Gramaj : 1 kg
Nr.
crt. Denumire Coeficient Preț
1 CGA 17,63% 0,25
2 Total cost 1,64
3 Profit 4,55% 0,07
4 Preț cu ridicata/kg 1,7185
5 Adaos comercial 10,00% 0,17
6 TVA 19,00% 0,36
7 Preț cu amănuntul /kg 2,25
RON/bucată 0,90
Tabelul 5 .9
Structura prețului de vânzare la produsul Japoneze 300g
Gramaj: 1 kg
Nr.
Crt. Denumire Coeficient Preț
1 CGA 11.30 0,26
2 Total cost 76.52 1,76
3 Profitul din exploatare 3.91 0,09
4 Preț cu ridicata/kg – 2,11
5 Adaos comercial 8.27 0,19
7 Preț cu amănuntul lei/kg fara TVA 100.00 2,30
RON/bucată 0,85
53
Tabelul 5 .10
Structura prețului d e vânzare la produsul Pâine graham 1 kg
Gramaj: 1 kg
Nr.
crt. Denumire Coeficient Preț
1 CGA 37,18% 0,89
2 Total cost 3, 31
3 Profit 5,00% 0,16
4 Preț cu ridicata/kg 3, 47
5 Adaos comercial 10,00% 0, 35
6 TVA 19,00% 0,72
7 Preț cu amănuntul /kg 4,55
RON/bucată 4,55
5.3.4. Profitul
Ca o un itate economică să fie profitabilă ea trebuie să acopere toate cheltuielile de
producție și de circulație din venituri proprii și să obțină un profit.
Profitul – este un indicator economic decris printr -o valoare obținută din diferența
prețului de valorifica re (P v) și costul comercial (C c), el realizându -se atu nci când producția se
evidențiază în procesul de schimb.
Pt = Q m (Pv – Cc), în care:
Pt – profitul total;
Qm – producția marfă.
Mărimea profitului este stabilită de ponderea și calitatea producției mar fă din cadrul
producției totale și de volumul ch eltuielilor de producție (tab. 5.10 ).
54
Fig. 5.8 Profitul brut (lei) la produsele de panificație
Luând în considerare faptul că există o legătură directă între venit și profit, este evident
că cea ma i mare contribuție în obținerea profitului este adusă de produsul „pâine graham”. Locul
secund în obținerea profitului brut este ocupat de produsul „franzelă albă ”, urmat apo i de „alte
produse”. Cel mai scăzut profit este obținut de către produsul „chifle ”.
5.3.5. Rata profitului
Mărimea relativă a rentabilității este caracterizată de rata profitului . Fluctuația
contribuției fiecărui produs la rata profitului este reprezentată în f ig. 5.9 . Rata profitului cea mai
mare o are produsul „chifle ”.
Fig. 5.9 Rata pr ofitului
55
Metodele care ar putea contribui la mărirea rentabilității produselor pot fi:
mărirea volumului producției totale și producției marfă pe baza creșterii producției medii;
remedierea structur ii calității producției rezultate ;
dezvoltarea productiv ității muncii cu ajutorul generalizării în producție a progresului
tehnico -științific;
mărirea vitezei de rotație a mijloacelor circulante;
scăderea costului unitar pe produs;
creșterea prețurilor de valorificare, prin optimizarea calității produselor.
Studiile pe plan mondial demonstrează că 80% din cazurile unei eficiențe economice
scăzute în producție se datorează nu execuției, ci conducerii. Motivul este că în fața activității de
conducere a unită ților agroalimentare este necesar să stea în permanență criteriul rentabilității.
5.4. Obiectivele și principiile politicilor agricole comunitare
Obiectivele și principiile politicilor agricole comunitare sunt :
creșterea productivitatii;
scăderea costurilor unitare;
asigurarea de prețuri stimulatoare la valori ficare.
a) Creșterea productivităț ii
Mărirea randamentului producției nu poate fi decât consecința acțiunii conjugate a
factorilor tehnologici și social -economici. De aici, trebuința de a stăpâni cu competență toți
factorii de producție, ast fel încât să f ie puși în evidență cu eficiență tot mai ridicată.
b) Scăderea costurilor unitare are drept scop raționalizarea cheltuielilor de p roducție, nu în sensul
diminuării acestora, ci în direcția efectuării lor astfel încât ritmul de creștere a randamentelor să
fie superior sp orului de cheltuieli cu diverși factori de intensivizare.
c) Asig urarea unor prețuri stimulatoare printr -o valorificare superi oară a producției are drept
scop garanția unei calități superioare încă din faza procesului de producție prin aplica rea tuturor
verigilor tehnologice cu scopul de a valorifica pe piață la prețurile cele mai avantajoase .
În condițiil e modernizării și amplificării producției pr oduselor de panificație se realizează
o creștere a cheltuielilor materiale, datorată, în princi pal, lucrărilor tehnologice, costului
materiilor prime și a mijloacelor fixe. O astfel de creștere trebuie să fie compensantă prin
creșterea mai rapidă a randament elor care să asigure o scădere a costurilor unitare și printr -o
valorifi care superioară, care să garanteze prețuri avantajoase. Urmărind neîntrerupt asigurarea
acestei corelații între randamente, costuri unitare și prețul de valorifi care, există garanția
56
înfăptuirii unei eficiente economice sporite, concretizate într -un grad tot mai ridicat de
profitabilitate.
57
Concluzii
Studiul de caz privind analiza impactului politicilor agricole pe filiera produselor de
panificație are ca bază de informații datele tehnice și economice din cadrul „Lateș Gh.
Săvel -Întreprindere individuală” Rîșca, jud. Su ceava.
În perioada luată în studiu, 2014 -2016, produsele analizate, cu prep onderență au fost:
„Franzela albă ”, „Pâinea împletită”, „Pâinea graham”, „Lipii le”, „Japonezele” și
„Chiflele” .
Venitului total la produsele de panificație studiate prezintă o variație semnificativă în
perioada studiată. Cel mai mare venit este realizat din v ânzarea produsului „pâine
graham” în anul 2016 , acesta fiind de 938050 lei , urmat de produsul „franzelă albă ” cu
venitul de 817740 lei realizat în anul 2016 .
Cea mai mare c ontribuție în realizarea profitului este adusă de produsul „pâine graham ”,
locul secund în realizarea profitului brut fiind ocupat de produsul „franzelă albă ”. Cel
mai mic profit este realizat de către produsul „chifle ”.
Contribuția cea mai mare în ceea c e privește rata profitului este da tă de produsul „chifle”,
realizată în anul 2015 , procentul fiind de 62 %.
58
Rezultatele financiare au fost pozitive, unitatea înregistrând prof it în fiecare an luat în
studiu.
Performanețele obținute de „Lateș Gh. Săvel” , exprimate prin indicatorii: venitul total,
cheltuielile de producție, costul de producție, profitul și rata profitului, permit acesteia o
bună susținere a activității economice, fără ai asigura și un nivel satisfăcător de creștere și
dezvoltare (planul anu al de investișii este sub 7% din total cifră de afaceri).
În condițiile pieței europene când oferta depășește cererea și când stocurile de produse
agroalimentare tind să crească, problema eficienței economice este legată în primul rând
de o bună gestiune a resurselor existente orientată pe creșterea randamentelor de
producție și a competitivității pe piață.
Factorul randament rămâne obiectivul primordial în producția agroalimentară de al cărui
nivel depinde și competitivitatea pe piață. Creșterea randamen tului nu este și nu poate fi
decât rezultatul acțiunii conjugate a factorilor tehnologici și social -economici. De aici,
necesitatea de a stăpâni cu competență toți factorii de producție, astfel încât să fie puși în
valoare cu eficiență tot mai ridicată.
Modelul de politica agricolă comună prezentat și aplicat de Uniunea Europeană este un
exemplu tipic prin care se demonstrează că intervenționismul în economie prin controlul
piețelor, al ofertei și al prețurilor poate avea succes cu condiția ca modelul să f ie aplicat
cu hotărâre și consecvență pentru o perioadă relativ lungă de timp suficientă, necesară
pentru a imprima reflexe în rândul producătorilor agricoli care la rândul lor vor adopta
decizii pe baza acestor reflexe căpătate.
59
60
Bibliografie
1. * * * – Anuarul statistic al Românie i, 2016.
2. Buciuman E. , 1999. Economie rurală . Editura SSA, Alba Iu lia.
3. Bulgaru M., 1992. Starea de criză a se ctorului agroalimentar românesc și posibilele căi
de redresare . Editura CIDE, București.
4. Caia A. și colab., 1998. Economie agrară . Editura U.S.A.M.V., Iași.
5. Caia A. și colab., 1996. Evoluții socio -economice din satul românesc ca urmare a
privatizării sectorului agroalimentar. Contract nr. 657 . U.S.A.M.V, Iași.
6. Charls R., 1990. Le diagnostic financier de l’entreprise agroalimentare . Editura INRA,
Paris.
7. Coda V., 1995. L’orientamento dell impresa . Editura UETT, Libreria, Torino.
8. Cojoc, Doina, Ignat, Gabriela , 2005. Contabilitate, noțiuni de bază . Editur a "Ion Ionescu
de la Brad" Iași.
9. Dona I., 2000. Econo mie rurală . Editura Economică, București.
10. Gavrilescu D., 1998. Economii rurale locale -dimensiuni și perspective . Editura AGRIS,
București.
11. http://www.maxigel.ro/malaxor -panificatie -pietroberto -programabil -cu-spirala -si-cuva -fixa-250-
kg/ [accesat la 03.05.2 017]
12. http://www.maxigel.ro/malaxor -patiserie -cofetarie -f11ms.clce62t/ [accesat la 03.05.2017]
13. http://www.novapan.ro/produse/echipamente/panificatie/masini -de-modelat -lung/masina –
de-modelat -lung-397 [accesat la 05.05.2017]
14. https://www.direca.ro/shop/cuptor -brutarie -cu-tuburi -anulare/ [accesat la 24.04.2017]
61
15. https://www.discoveryindustry.ro/echipamente -panificatie -2/cuptoare -rotative/cuptor –
rotativ -pe-gaz-sau-diesel -phanton / [accesat la 24.04.2017]
16. Mitrache Șt., 2000. Dezvoltare durabilă rurală. Editura Plane ta, București.
17. Otiman P.I., 1999. Economie rurală . Editura Agroprint, Timișoara.
18. Otiman P.I., 2000. Restructurarea sectorului agroalimentar și dezvoltarea rurală a
României în vederea aderării la UE . Editura Agroprint, Timișoara.
19. Ștefan G. și colab ., 2000. Economie agrară . Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
20. Ștefan G. și colab. , 2000. Economie rurală, Note de curs . Editura USAMV, Iași.
21. Ștefan G. și colab. , 2002. Considerații privind conceptul de sectorul agroalimentar
durabilă, Lcr.șt. USAMV Iași . CD -seria Agronomie.
22. Ștefan G., 2001. Aspecte metodologice privind analiza viabilității exploatațiilor
agroalimentare, Lcr. șt. USAMV Iași . CD -seria Agronomie.
23. Ștefan G., 2006 . Economie agrară . Editura JUNIMEA, Iași.
24. Vincze Maria , 2000. Dezvoltarea regională și rurală . Presa Universitară Clujeană.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [619856] (ID: 619856)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.