VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [619183]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

LUCRARE DE
DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Șef lucrări dr. MARINELA BĂDEANU
Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
PROTECȚIA PLANTELOR

Monitorizarea evoluției agenților patogeni și a faunei de insecte
dăunătoare la culura de lucernă .

Coordonator științific,
Șef lucrări dr. MARINELA BĂDEANU
Absolvent: [anonimizat],
CREȚU ROMAN

IAȘI
2017

DECLARAȚIE,

Subsemnatul Crețu Roman , student: [anonimizat] “Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Facultatea de Horticultură,
specializarea Protecția Plantelor , declar pe propria răspundere, cunoscând
prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în declarații , că lucrarea cu titlul
“TITLUL LUCRĂRII ” nu este un plagiat, fiind creația mea personală. De
asemenea declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe internet, sunt indicate
în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie
din altă limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referință precisă a sursei ;
– reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține
referință precisă ;
– rezumarea ideilor altor autori dețin referință precisă la textul original.
Am luat la cunoștință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a
fost plagiată, voi fi exmatriculat sau, dacă plagiatul v a fi dovedit după absolvirea
studiilor, îmi va fi anulată diploma obținută.

Iași, Absolvent: [anonimizat] 4
PARTEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………. 5
Capito lul 1 : Cadrul natural al cercetării ………………………….. ………………………….. . 6
Capitolul 2 : Date teoretice referitoare la dăunători și boli identificate. ……………. 8
2.1. Dăunătorii identificați în cultura de lucernă. ………………………….. ……………………… 8
2.1.1. Gândacul roșu al lucernei – Phytodecta fornicata , ………………………….. ……………………….. 8
ordinul Coleoptera , familia Chrysomelidae ………………………….. ………………………….. …………….. 8
2.1.2. Buburuza lucernei – Subcoccinella 24 punctata , ………………………….. ………………………… 10
ordinul Coleoptera , familia Coccinellidae . ………………………….. ………………………….. ……………. 10
2.1.3. Gărgărița frunzelor de lucernă – Hypera varia bilis, ………………………….. …………………….. 12
ordinul Coleoptera , familia Curculionidae. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
2.2. Bolile identificate în cultura de lucernă. ………………………….. ………………………….. .. 14
2.2.1. Făinarea lucernei – Erysiphe communis ………………………….. ………………………….. ……….. 14
2.2.2. Pătarea brună a lucernei – Pseudopeziza medicaginis Sacc ………………………….. ………….. 15
Partea II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 17
CONTRIBUȚII PROPRII ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
Capitolu l 3 : Materiale și metode de cercetare. ………………………….. ………………….. 18
3.1. Colectarea materialului biologic ………………………….. ………………………….. …………… 18
3.2. Modul de colectare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 19
Capitolul 4 : Rezultatele obținute și interpretarea acestora ………………………….. .. 21
4.1. Prezentarea entomofaunei colectate în capcanele Barber ………………………….. …… 21
4.2. Prezentarea entomofaunei în funcție de acțiunea exercitată asupra culturii de
lucernă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 25
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 27
LISTA SITE -URILOR ………………………….. ………………………….. ………………………… 28

LISTA FIGURILOR
Figura 2.1 Phytodecta fornicata . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
Figura 2.2 Subcoccinella 24 -punctata ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
Figura 2.3 Hypera variabilis ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 13
Figura 2.4 Făinarea lucernei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 14
Figura 2.5 Pătarea brună a lucernei. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
Figura 3.1 Culturile învecinate. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 18
Figura 3.2 Umplerea capcanelor . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 20
Figura 3.3 Identificarea capcanelor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 20
Figura 4.1 Exprimarea numerică a speciilor colectate. ………………………….. ………………………….. …… 23
Figura 4.2 Exprimarea procentuală a speciilor colectate. ………………………….. ………………………….. .. 23
Figura 4.3 Exprimarea procentuală a speciilor în funcție de acțiunea exercitată asupra culturii de
lucernă. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 24

LISTA TABELELOR
Tabel 1.1 Tabel factori de mediu 2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
Tabel 4.1 Entomofauna colectată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 22

Introducere

Cunoașterea speciilor și a densității indivizilor acestora într -o cultură reprezintă cheia
succesului în obținerea unei recolte sănătoase și calitative, oferind informațiile necesare luării unei
decizii în vederea efectuării unor măsuri de prevenire, combatere sau în cel mai ră u caz desființării
unei culturi atacate masiv.
În cadrul acestui studiu, obiectivul căruia a fost de a obține deprinderi atât teoretice cât și
practice în domeniul entomologiei agricole, a fost efectuată monitorizarea populației entomofaunei
din cadrul unei culturi de lucernă pentru furaj.
Studiul a f ost realizat în perioada 01.04.2016 -15.10.2016 , ca metodă de colectare a speciilor
de insecte prezente în cultură a fost utilizată metoda cu capcane de tip Barber, în număr de 5
capcane, dispuse în diagonală, de la marginea spre centrul geometric al cultur ii.
După procedeul de capturare s-a recurs la identificarea, numărarea ș i interpretarea datelor
înregistrate obținându -se următoarele rezultate : numărul total de indivizi identificați 142 ce aparțin
unui număr de 14 specii. Dintre totalul de specii ce au fost identificate au fost alese 3 specii care
produc pagube cele mai însemnate în cultura de lucernă: Phytodecta fornicata reprezentând 14,08%
din speciile capturate, Subcoccinella 24 punctata – 9,15% și respectiv Hypera variabilis – 8,45%,
urmând c a acestea să fie descrise în cadrul acestei lucrări.
Pe lângă dăunători, în cultura studiată au fost identificate și 2 boli specifice plantei cultivate
ce corespund vremii calde și anume Făinarea lucernei determinată de Erysiphe communis și Pătarea
brună a lucernei determinată de Pseudopeziza medicaginis .

6

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

7

Capitolul 1 : Cadrul natural al cercetării

Vicșani este un sat în comuna Mușenița din județul Suceava, România. Situat în apropierea
graniței româno -ucrainene, la 8 km de Siret și la 27 km de Rădăuți.

Caracteristicile climatice a zonei :
Clima zonei este temperat continentală moderată. Din cauza influențelor baltice și a celor
est-europene clima poate fi caracterizată prin ierni aspre, ch iar ge roase și veri călduroase.
Datorită Munților Carpați, ce exercită un rol de barare în calea maselor de aer vestic, bogat în
precipitații, sepoate înregistra o frecvență mai mare a perioadelor de sece tă comparativ cu alte
zone din c entrul, vestul sau sud-vestul țării . ( http://www.lucru.valeasiretuluidesus.ro/descrierea –
teritoriului/ ).

Temperatura. Conform datelor furnizate de stația meteo Rădăuți, în anul 2016, temperatura
medie anuală pentru zona respectivă a fost 8,6℃ , temperatura maximă de 34℃ fii nd înregistrată
în luna august, temperatura minimă de -19℃ fiind înregistrată în luna ianuarie.

Precipitațiile. Conform aceleiași surse totalul precipitațiilor a fost de 649 mm, media anuală
a precipitațiilor fiind de 54,08 mm. Lunile cu cele mai abundente precipitații fiind: iunie cu 169
mm și octombrie cu 145 mm.

Rețeaua hidrografică este constituită din râurile Siret, Suceava, Ruda, Cuila și Clit precum
și din acumulările acvatice Băineț I, II și III și lacul Negostina.

8

Datele referitoare l a condițiile climatice din aria efectuării cercetării pot fi vizualizate
în Tabelul 1. 1.

Tabel 1 .1
Tabel factori de mediu 2016

Stația Meteo Temperatura aerului ( °C) Precipitațiile
atmosferice
totale (mm ) Precipitațiile
atmosferice
medii (mm ) Medie
anuală Minimă
anuală Maximă
anuală
Rădăuți 8,6 -19 34 649 54,08

9

Capitolul 2 : Date teoretice referitoare la dăunători și boli identificate.

2.1. Dăunătorii identificați în cultura de lucernă.
Dăunătorii descriși în această lucrare au fost selectați în baza a două criterii principale din
punct de vedere al producției vegetale și anume: frecvența cu care apar în cultură precum și
importanța pagubelor pe care o produc.
În ceea ce urmează sunt prezentați dăunătorii următoarelor specii:
1: Phytodecta fornicata – Gândacul roșu al lucernei;
2: Subcoccinella 24 punctata – Buburuza lucernei;
3: Hypera variabilis – Gărgărița frunzelor de lucernă.

2.1.1. Gândacul roșu al lucernei – Phytodecta fornicata ,
ordinul Coleoptera , familia Chrysomeli dae
Gândacul roșu al lucernei este răspândit in Europa Estică și cea Centrală precum și în
America și Orientul Apropiat. În România poate fi întîlnit în Moldova, Transilvania și Câmpia
Bărăganului.
Descrierea speciei:
Adultul este de 5 -6 mm lungime, corpul este alungit, ușor convex în partea dorsală. Capul
este de culoare neagră iar antenele roșcate. Protonul și elitrele sunt roșii și cu macule negre.
10

Larva este de culoare galbenă -cenușie și 8 -9 mm lungime. Ultimele segmente t oracice și
abdominale sunt prezintă negi dispuși în rânduri transversale prevăzuți cu peri de diferite mărimi.
Pupa este de culoare galbenă -portocalie și 6 -7 mm lungime.

Figura 2.1 Phytodecta fornicata .
a) Larve; b) Adult; c) Împerechere.
Sursa: http://shop.agrimag.it/fitopatologie?id_fito=694 ;
http://www.pisvojvodina.com/RegionKI/Lists/Posts/Post.aspx?ID =13

Biologie și ecologie:
Gândacul roșu al lucernei iernează în stadiul de adult, la o adâncime de până la 10 -15 cm
adâncime și are o singură generație pe an. Gândacii apar în lucerniere la sfârșitul lunii martie –
începutul luinii aprilie când temperatura aerului ajunge la 8 -8,5℃ și se hrănesc cu frunzele și lăstarii
plantelor. După 6 -8 zile are loc împerecherea și depunerea pontei. Ouăle se depun pe partea
inferioară a frunzelor sau pe pețiol în grupe a câte 2 -10, uneori ouăle sunt depuse pe lă stari. Femela
depune 500 -600 de ouă însă numărul ouălor poate ajunge la 900. Incubația durează între 5 și 10 zile.
Primele larve apar în aprilie -mai, evoluția lor durează 3 -4 săptămâni.
11

La completa dezvoltare se retrag în sol și se transformă în pupe. Adul ții din noua generație
apar după 10 -15 zile și pot fi întâlniți în culturi începând cu luna iunie până în august. După
perioada de hrănire adulții se retrag în sol unde intră în diapauza estivală și apoi în diapauza de
hibernare.

Plante atacate și mod de dăunare:
Gândacul roșu al lucernei dăunează îndeosebi în culturile de lucernă, dar se poate întâlni și în
culturile de trifoi și alte leguminoase perene însă fără să producă daune în acestea. Atacă plantele de
lucernă aflându -se atât în stadiul de adult c ât și în stadiul de larvă. Gândacii rod marginile frunzelor
sau produc perforații ale acestora, uneori pot ataca și vârful lăstarilor. Larvele în primele vârste rod
frunzele parțial, mai apoi rod limbul foliar în întregime lăsând doar nervurile principale. Frunzele
atacate se îngălbenesc și cad. În urma invaziilor masive plantele pot fi defoliate complet. Pagubele
pot ajunge la 20 -30%.

2.1.2 . Buburuza lucernei – Subcoccinella 24 punctata ,
ordinul Coleoptera , familia Coccinellidae .
Buburuza lucernei poate fi întâlnită în Europa temperată și cea Meridională. În România
poate fi întâlnită în lucernierele din județele Ilfov, Dolj, Galați și Timiș.
Descrierea speciei:
Adultul are corpul de 3 -4 mm lungime, bombat dorsal, hemisferic. Partea dorsală a corpu lui
este convexă și de culoare roșie închisă, partea ventrală fiind plană și de culoare neagră. Pe pronot
adesea se pot regăsi 1 -3 pete negre, pe fiecare elitră se pot observa câte 12 pete negre, punctiforme
de unde se trage și denumirea de ”24 punctata”.
Larva este de culoare gălbuie cu capul roșcat, forma corpului este ovală -alungită, lungimea
fiind de 5 -6 mm. Partea dorsală prezintă digitații spinoase cu peri de diferite mărimi dispuse în șiruri
transversale.
12

Biologie și ecologie:
Buburuza lucernei are 2 generații pe an, iernează ca adult la baza plantelor sub frunzele
uscate. Adulții părăsesc locurile de hibernare la sfârșitul lunii aprilie sau prima jumătate a lunii mai.

Figura 2.2 Subcoccinella 24 -punctata
a) Împerechere; b) Ouă; c) Larva, mod de dăunare.
Sursa : http://picssr.com/tags/subcoccinella
https://www.naturamediterraneo.com/forum/topic.asp?whichpage=1&TOPIC_ID=23
4006&
După o perioadă de hrănire are loc copulația și depunerea pontei. Ouăle se depun pe frunze
în grupe a câte 2 -28 bucăți, o femelă putând să depună între 400 și 600 de ouă. Incu bația ouălor
durează 4 -14 zile, primele larve apar la sfârșitul lunii mai. Larvele se hrănesc cu epidermă și
parenchimul frunzelor. Evoluția larvară durează 25 -30 zile. La sfârșitul lunii iunie – începutul lunii
iulie apar adulții dând naștere lo o nouă ge nerație ce se dezvoltă până în septembrie.
Plante atacate și mod de dăunare:
Buburuza lucernei poate produce pagube la numeroase specii de plante preferând însă
lucerna și trifoiul. Larvele și adulții rod epiderma inferioară și parenchimul frunzelor, lăsâ nd
epiderma superioară intactă. Atacul larvei este specific prin desprinderea țesuturilor fragede ale
funzelor și presarea acestora astfel fiind extras sucul celular. Țesuturile rămân lipite de foliole și
13

apar sub forma unor creste albicioase, paralele, di spuse alături de porțiuni sănătoase. Frunzele
atacate capătă aspect reticulat,se răsucesc și se usucă. Pagubele mari sunt înregistrate la a doua
coasă, atunci când densitatea numerică a dăunătorilor este mare.

2.1.3 . Gărgărița frunzelor de lucernă – Hypera variabilis ,
ordinul Coleoptera , familia Curculionidae .
Gărgărița frunzelor de lucernă este răspândită în Europa, Africa e Nord, America de Nord și
Asia Mică. În România apare frecvent în județele Ilfov, Dolj, Galați Cluj și Mureș.
Descrierea speciei :
Adultul este de culoare cenușie -cafenie sau cenușie -verzuie corpul având lungimea de 4 -5,5
mm lungime. Pe pronot prezintă 3 benzi longitudinale de culoare deschisă. Elitrele sunt acoperite cu
solzi și peri, formând pete mai închise.
Oul este de culoare g albenă, oval -alungit și lungimea de 1 -1,3 mm.
Larva este de culoare verde, la dezvoltarea completă lungimea corpului ajungând la 9 -10
mm. Pe partea dorsală a corpului prezintă o dungă longitudinală, fină de culoare galben -roșcată sau
albicioasă.

14

Figura 2.3 Hypera variabilis
Adult; b) Larvă pe buton; c) Larvă, mod de dăunare
Sursa: http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6hyppos.htm#ima
Biologie și ecologie:
Gărgărița frunzelor de lucernă prezintă o singură generație pe an. Iernează sub foma de adult
în crăpăturile solului, sub resturile de plante rămase în câmp. Gărgărițele părăsesc locurile de
hibernare în luna aprilie atunci când temperaturile medii ale areului ajung la 10℃. După 10 -14 zile
are loc copulația și depunerea pontei. Ouăle sunt depuse eșalonat, timp de câteva săptămâni, în
mugurii florali, în pețiolul frunzelor și în tulpini, izolat sau în grupe de câte 12 -15. Zilnic o femelă
depune 3 -45 de ouă ajungând ca într -o perioadă ovo pozitară să depună între 162 și 658 de ouă.
Incubația ouălor durează 15 -20 zile. Larva țese un cocon mătăsos, fixat pe lăstari și frunze și se
transformă în pupă. După 12 -15 zile, la începutul lunii iulieapar adulții din noua generație, după o
perioadă scurtă de hrănire, se retrag în sol și i ntră în diapauza de hibernare. Gărgărița frunzelor de
lucernă este sensibilă față de lumină, preferând climatul cald și umed.
Plante atacate și mod de dăunare:
Gărgărița atacă preponderent lucerna și trifoiul și oca zional diferite leguminoase cultivate și
spontane. Adulții produc perforații neregulate pe frunze și rod lăstarii, iar larvele minează mugurii
florali și vegetativi ca mai apoi să roadă lăstarii și tulpinile. S -a stabilit că plantele sunt puternic
vătămate la o densitate de 8 larve / 𝑚2, iar la o densitate de 20 larve / 𝑚2 cultura poate fi complet
distrusă.
15

2.2. Bolile identificate în cultura de lucernă.
În timpul studiului efectuat pe teren a fost observată evoluția a două boli specifice culturii de
lucerna ce evoluează cu preponderență în anii ploioși.
Bolile abordate în această lucrare sunt:
1: Făinarea lucernei – Erysiphe communis ;
2: Pătarea brună a lucernei – Pseudopeziza medicaginis Sacc .

2.2.1 . Făinarea lucernei – Erysiphe communis
Făinarea lucernei este intâlnită pe întreg teritoriul României . Adesea apare în a doua
jumătate a verii sub forma de depuneri albe cu aspect prăfos pe părțile aeriene ale plantei: suprafața
frunzelor, pețiolului și al tulpinei. După un anumit timp pe aceste suprafe țele apar puncte galbene
care apoi devin brun -murdare sau negre dispuse neregulat. Aceste puncte reprezintă cleistotecii.

Figura 2.4 Făinarea lucernei
Sursa: http://www.biodiversidadvirtual.org/hongos/Erysiphe -communis -f.-ononidis -Jacz. –
1927 -img29310.html
16

Boala este determinată de ascomicetele Erysiphe communis Grev. F. Medicaginis Dietr. În
Asia Centrală făinarea lucernei este cauzată de Leveillula taurica Arnaud. F. Medicaginis Jacz.
Ambii ascomiceți pe perioada verii formează multiple conidii sub forma unor lanțuri de
conidiofori. Conidiile sunt unicelulare, incolore, eliptice sau sub forma de butoi, cu dimensiunea de
27-33 x 14 -17 μm. În perioada de vegetație a plantelor ciuperca se răspândește cu ajutorul
conidiilor.
Agentul patogen al făinării iernează sub formă de cleistoteci, primavera, infestarea primară
este determinate de ascospori.
Infestația se instalează după perioade canic ulare, fapt ce determină scăderea rezistenței
plantelor față de agenți patogeni. Perioada de incubație durează 2 -4 zile.
Efectele nocive ale bolii sunt determinate de reducerea suprafeței de asimilare ale frunzelor
urmată de uscarea precoce și scuturarea acestora scăzând astfel masa furajeră. Pierderile la cosire
pot ajunge la 20 -25%.

2.2.2 . Pătarea brună a lucernei – Pseudopeziza medicaginis Sacc
Pătarea brună afectează preponderant frunzele, rar tulpinile si semințele. În prima fază sunt
afectate frunzele inferioare urmând apoi extinderea infecției pe toată planta. Boala se manifestă prin
apariția pe suprafața frunzelor a punctelor brune, rotunde, mici în stadiul de debut al bolii ce ajung
apoi la 2 -3 mm în diametru și margini neregulate. În mijloc ul petei se formează una sau două
proeminențe brun -negricioase cu aspect ceros ce reprezintă apoteciile ciupercilor.
Agentul patogen al pătării brune este reprezentat de ascomicetele Pseudopeziza medicaginis
Sacc ,apoteciile căruia, în urma umezirii se desc hid în forma unui disc de 0,3 -1 mm în diametru.
Ascele sunt clavate având dimensiunea de 60 -80 x 10 -14 μm. Între asce sunt situate parafizele ce
sunt de dimensiuni similare. Fiecare dintre sce conțin câte 8 ascospori unicelulari, ovoizi și hialini
cu dimensiunea de 8 -12 x 5 -6 μm.
17

Ciuperca iernează pe plante sub forma de apotecii din care primăvara sunt eliberate ascele
care infestează frunzele lucernei. Boala este favori zată de vremea umedă și caldă.

Figura 2.5 Pătarea brună a lucernei.
Sursa: https://www.forestryimages.org/browse/detail.cfm?imgnum=1436036

Efectele nocive ale bolii sunt determinate de uscarea și scuturarea masivă a frunzelor, cele
mai afectate fiind culturile bătrâne. Boala poate determina scuturarea a 35% a frunzelor ce duce la
reducerea cu 15% a masei totale la recoltare, astfel sunt afect ate și proprietățile nutritive prin
scăderea cu 10% a cantității de proteină brută. Cantitatea de semințe recoltate în urma infestațiilor
masive scade cu 60%, semințele obținute din plantele infestate posedă putere germinativă scăzută.

18

Partea II
CONTRIBUȚII PROPRII

19

Capitolul 3 : Materiale și metode de cercetare.

3.1. Colectarea materialului biologic
Colectarea materialului biologic a fost efectuată într -o lucernieră multianuală (anul patru) cu
suprafața totală de 7 ha, situată în localitatea Vicșani, Jud. Suceava. În imediata vecinătate aflându –
se o gospodărie agricolă cu tăurași pentru îngrășat, o parcelă de 7 ha plantată cu plop energetic, o
parcelă de 4 ha de rapiță și o parcelă cu porumb (Fig. 3.1 Culturile învecina te).

Figura 3.1 Culturile învecinate. (foto original) .

20

Pentru stabilirea entomofaunei din cultura de lucernă pentru furaj, în intervalul 01.04.2016 –
15.10.2016 , capcanele instalate au fost apoi verificate periodic, odată la 2 săptămâni. Insectele
colectate au fost apoi aduse în laborator și determinate, iar rezultatele obținute au fost centralizate
lunar.

3.2. Modul de colectare
Pentru captarea entomofaunei au fost utilizate capcan ele de tip Barber în număr de 5
capcane , plasate în diagonală. Prim a capcană a fost montată la aproximativ 3 metri de la margine,
ultima capcană fiind instalată în centrul geometric al parcelei. Capcanele au fost efectuate din
găletușe din plastic cu capacitatea de peste 1 litru, ca lichid conservant a fost folosită o sol uție
hipersalină preparată din sare neiodată (1 kg) adăugată în apă (aproximativ 5 litri). În vederea
prevenirii riscului evaporării precoce, a dizolvării prin căderea precipitațiilor precum și a
contaminării cu materii nedorite a soluției de conservare fiecare capcană a fost dotată cu un capac.
Capcanele au fost instalate prin săparea unor gropi ce corespundeau dimensiunii vasului
utilizat , dupa introducerea capcanelor la nivelul solului golurile ramase în jurul vasului au fost
completate cu pământ asigurâ nd astfel continuitate spre orificiul de deschidere a capcanei.
După ce capcanele au fost montate ele au fost umplute cu soluția de conservare prin
intermediul unei scafe folosite drept pâlnie plasate între vas și capacul acestuia (Figura 3.2
Umplerea capcanelor) . În vederea asigurării identificării ușoare a capcanelor în parcelă fiecare
capcană a fost acompaniată de un baston de culoare roșie dotat la vârf cu un material din plastic ce
servea drept steag (Fig. 3.3 Identificarea capcanelor) .
Odată la souă săptămâni capcanele au fost golite, soluția de conservare a fost strecurată prin
tifon separând astfel insectele captate. Capcanele golite se reîntroduceau în sol folosind tehnica
descrisă anterior.

21

Fig. 3.2 Umplerea capcanelor (foto original).

Fig. 3.3 Identificarea capcanelor (foto original).

22

Capitolul 4 : Rezultatele obț inute și interpretarea acestora

Colectarea și interpretarea rezultatelor obținute au reprezentat obiectivul major al acestei
lucrări, astfel, pornind de la aceste date au fost identificate principalele probleme cu care putem să
ne confruntăm într -o cultură de lucernă, mai ales în una care este explo atată mai mulți ani
consecutiv.
În urma colectărilor repetate a fost obținut un număr total de 142 de indivizi ce pot fi
încadrați în 14 specii. Speciile ca pturate pot fi încadrate în 3 grupe , astfel:
1: Insecte dăunătoare – 10 specii;
2: Insecte utile – 2 specii;
3: Insecte indiferente – 2 specii.

4.1. Prezenta rea entomofaune i colectate în capcanele Barber
Insectele colectate în câmp au fost apoi aduse în laborator și determinate, rezultatele obținute
au fost centralizarte lunar și introduse în Tabelul 4.1. La sfârșitul perioadei de colectare, în tabelul
respectiv au fost introduse datele privind numărul total al indivizilor capturați, precum și exprimarea
procentuală a numărului acestora raportat la totalul indivizilor capturați.

23

Tabelul 4.1
Entomofauna colectată
Nr.
crt. Denumire
științifică Denumire
populară Nr. ind. colectați
(lunar) Nr.
total
ind. % din
total
04 05 06 07 08 09 10
1 Poecilus cupreus – – 12 6 1 – – – 19 13,38
2 Subcocinella 24
punctata Buburuza
lucernei 2 2 1 4 1 3 – 13 9,15
3 Agriotes spp. Viermi sârmă – 2 3 2 – 1 – 8 5,63
4 Opatrum
sabulosum Gândacul
pământiu – 4 4 1 – – – 9 6,33
5 Bothynoderes
punctiventris Gărgărița
cenușie a sfeclei – – 2 1 – – – 3 3,11
6 Hypera variabilis Gărgărița
semințelor de
lucernă 1 5 5 1 – – – 12 8,45
7 Phytodecta
fornicata Gândacul roșu al
lucernei – – 1 8 11 – – 20 14,08
8 Lygus pratensis Ploșnița
pășunilor – 1 1 – – – – 2 1,4
9 Tychius flavus 1 1 1 – – – – 3 3,11
10 Cocinella 7
punctata Buburuza cu 7
puncte 1 1 7 2 1 – – 12 8,45
11 Locusta
migratoria Lăcusta
migratoare – – 4 2 – – – 6 4,22
12 Gryllus
campestris Greierele de
câmp – 3 3 5 2 – – 13 9,15
13 Miriapode Miriapode – – 2 1 3 1 – 7 4,9
14 Diptere Diptere 3 6 1 5 1 1 – 17 12,0
Total specii 14 8 36 40 33 19 6 142 100

Pe baza Tabelului 4.1, în vederea interpretării mai facile a datelor au fost create: Figura 4.1
Exprimarea numerică a speciilor colectate și Figura 4. 2 Exprimarea procentuală a speciilor
colectate . Analizând aceste figuri putem observa că cele mai des întâlnite specii dăunătoare în
cultura monitorizată sunt: Phytodecta fornicata co 20 indivizi sau 14,08%, Subcoccinella 24 –
punctata cu 13 indivizi sau 9,15% și Hypera variabilis cu 12 indivizi respectiv 8,45%.
24

Figura 4.1 Exprimarea numerică a speciilor colectate.

Figura 4.2 Exprimarea procentuală a speciilor colectate.

0510152025Exprimarea numerică aspeci ilorcolectate
14,08%
13,38%
12%
9,15%
9,15%8,45%8,45%6,33%5,63%4,90%4,22%3,11%3,11% 1,40%Exprimarea procentuală a speciilor
colectate
Phytodecta fornicata
Poecilus cupreus
Diptere
Subcoccinella 24 punctata
Gryllus campestris
Hypera variabilis
Cocinella 7 punctata
Opatrum sabulosum
Agriotes spp.
Miriapode
Locusta migratoria
25

4.2. Prezentare a entomofaunei în funcție de ac țiunea exercitată asupra culturii de
lucernă
Cele 14 specii capturate au fost grupate în 3 categorii în fincție de acțiunea exercitată asupra
culturii de lucernă , astfel au fost obținute următoarele grupe:
1. Specii Dăunătoare, reprezentate de : Phytodecta fornicata , Subcoccinella 24 -punctata,
Hypera variabilis, Gryllus campestris, Opatrum sabulosum, Agriotes spp, Locusta
migratoria, Tychius flavus, Bothynoderes punctiventris și Lygus pratensis ;
2. Specii Utile, reprezentate de: Poecillus cupreus și Coccinella 7 punctata ;
3. Specii Indiferente, reprezentate de: Diptere și Miriapode.
Grupa cu cel mai mare număr de reprezentanți fiind cea ale speciilor dăunătoare, fapt ce
poate fi datorat exploatării lucernierei timp de mai mulți ani consecutiv ceea ce a favorizat instalarea
intensă a indivizilor în cultură. În figura 4.2 este reprezentată exprimarea procentuală a speciilor în
funcție de acțiun ea exercitată asupra culturii de lucernă.

Figura 4.3 Exprimarea procentuală a speciilor în funcție de acțiunea exercitată asupra culturii de
lucernă.

14%
72%14%Exprimare procentuală a speciilor în funcție
de acțiunea exercitată asupra culturii de
lucernă
Specii Indiferente Specii de Dăunători Specii Utile
26

Concluzii

Obiectivul acestei lucrări a constituit realizarea profilului entomologic al unei culturi de
lucernă folosită pentru furaj, exploatate în mai mulți ani consecutivi. Ca metodă de capturare a
entomofaunei au fost folosite 5 capcane de tip Barber poziționate pe diagonală de la periferie spre
centrul geometric al parcelei aflate în studiu. În urma colectarilor repetate a indivizilor capturați a
rezultat un număr total de 142 de indivizi încadrați în 14 specii care mai apoi au fost încadrați în
următoarele grupe:
1. Specii Dăunătoare, ce cuprind 10 specii cu număr total de 87 indivizi, reprezentate de :
Phytodecta fornicata (20 indivizi) , Subcoccinella 24 -punctata (13 indivizi) , Hypera
variabilis (12 indivizi) , Gryllus campestris (13 indivizi) , Opatrum sabulosum (9 indivizi) ,
Agriotes spp (8 indivizi) , Locusta migratoria (6 indivizi) , Tychius flavus (3 indivizi) ,
Bothynoderes punctiventris (3 indivizi) și Lygus pratensis (2 indivizi). Reprezentând 72%
din totalul speciilor colectate;
2. Specii Utile, ce cuprind 2 specii cu un număr total de 31 indivizi, reprezentate de: Poecillus
cupreus (19 indivizi) și Coccinella 7 punctata (12 indivizi) . Reprezentând 14 % din totalul
speciilor colectate ;
3. Specii Indiferente, reprezentate de: Diptere și Miriapode, având un număr total de 24
indivizi și reprezentând 14% din totalul speciilor colectate.
Grupul cu cei mai numeroși reprezentanți este grupul speciilor dăunătoare fapt ce pe viitor
va determina scăderea calității producției la cosit urmat de consecințele economice nefavorabile.
Acest fapt este datorat exploatării timp de mai mulți ani consecu tiv a lucernierei fără realizarea
rotației culturilor, ceea ce apermis instalarea în culturăa multor generații de dăunători specifici.
Pentru reducerea populației de dăunători se recomandă efectuarea grăpării în primăvara
timpurie pentru a distruge adulți i hibernanți precum și grăparea după prima coasă pentru distrugerea
larvelor retrase în sol.
27

Pentru a reduce presiunea creată de prezența dăun ătorilor se recomandă respectarea rotației
culturilor. Noile lucerniere trebuie amplasate la distanțe cât mai m ari de cele vechi. Pentru a evita
”oboseala de lucernă” înainte de reîntroducerea lucernei pe o solă trebuie respectată o perioadă de
repaos ce este egală cu de două o ri timpul cât a fost menținută pe acel teren.

28

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Ionel, 2003. Cultura pajiștilor și a plantelor furajer. Editura A92, Iași;
2. Bădeanu Marinela ,2005. Zoologie agricolă. Editura Tehnopress ,Iași ;
3. Bădeanu Marinela, 2007 . Entomologi. , Editura Pim, Iași ;
4. Boguleanu Gheorghe, Bobîrnac B., Costescu C., Dumea I., Filipescu C., Pașol P., Peiu M.,
Perju T., 1980. Entomologie agricolă . Editura didactică și pedagogică, București;
5. Iacob Viorica, Hatman M., Ulea E., Puiu I., 1999 . – Fitopatologie Generală . Editura Cantes ,
Iași;
6. Iacob V iorica , Ulea E., Puiu I. , 1998. Fitopatologie Agricolă . Editura ”ION IONESCU DE
LA BRAD”, Iași;
7. Perju T., Bobîrnac B ., Costescu C., Duvlea I., Filipescu C., Ghizdavu I., Pașol P., 1980.
Entomologie Agricolă. Editura didactică și pedagogică, București;
8. Popescu Gh., 1993, Fitopatologie , Editura tehnică, București;
9. Samuil Costel, 2004. Tehnologii de cultură a pajiștilor și a plantelor furajere. Editura ”ION
IONESCU DE LA BRAD”, Iași;
10. Tălmaciu Mihai, 1998, Entomologie Curs – Parea specială -, Editura ”ION IONESCU DE
LA BRAD”, Iași;
11. Tălmaciu Mihai, 2003. Protecția plantelor – Entomologie . Editura “Ion Ionescu de la Brad” ,
Iași;
12. Tălmaciu Mihai, 2005, Entomologie agricolă . Editura ”ION IONESCU DE LA BRAD”,
Iași;
13. Ulea E., 2001 . – Protectia plantelor -Fitopatolo gie. Editura "Ion Ionescu de la Brad" Iasi ;
14. Varga P ., Moga I., Kellner E., Bălan C., Ionescu Maria, 1973 . Lucerna . Editura Ceres,
București;
15. Vîntu Vasile , Moisiu c A.,Motcă Ghe., Rotar I., 2004. Cultura pajiștilor și a plantelor
furajere . Editura “Ion Ionescu de la Brad” , Iași;
29

LISTA SITE -URILOR
1. http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6hyppos.htm#ima ;
2. http://entomology.k -state.edu/extension/insect -information/crop -pests/alfalfa/clover -leaf-
weevil.html ;
3. http://www.agraria.org/entomologia -agraria/crisomela -della -medica.htm ;
4. http://shop.agrimag.it/fitopatologie?id_fito=694 ;
5. http://www.pisvojvodina.com/RegionKI/Lists/Posts/Post.aspx?ID=13 ;
6. http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/monitoriza re-climatica/ ;
7. http://www.agromage.com/stat_id.php?id=177 ;
8. http://www.activestudy.info/buraya -pyatnistost -lyucerny/ ;
9. http://www.agroatlas.ru/ru/content/diseases/Faba2/Faba2_Pseudopeziza_medicaginis/ ;
10. http://www.activestudy.info/dvadcatichetyrextochechnaya -lyucernovaya -korovka/ ;
11. http://picssr.com/tags/subcoccinella ;
12. http://www.lucru.valeasiretuluidesus.ro/descrierea -teritoriului/ ;
13. https://www.naturamediterraneo.com/forum/topic.asp?whichpage=1&TOPIC_ID=234006& ;
14. http://www.biodiversidadvirtual.org/hongos/Erysiphe -communis -f.-ononidis -Jacz. -1927 –
img29310.html ;
15. https://www.forestryimages.org/browse/detail.cfm?imgnum=1436036 ;
30