VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [616852]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific,
Șef lucr. dr. Mariana VOLF
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

Determinarea indicilor agrochimici ai solurilor
cu vocație pomicolă și stabilirea dozelor optim e
economice de îngrășăminte pentru o plantație
pomicolă, aparținând SC Agricola SA Țigănași,
Județul Iași

Coordonator științific,
Șef lucr. dr. Mariana VOLF
Absolvent: [anonimizat]
2018

Cuprins

Lista figurilor……………………………………………………………………………………………….. …………… ……6
Lista tabelelor………………………………………………………………………………… …………………………… ….7
Indroducere…………………………………………………………………………………………………… …………… …..8
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1. CULTURA DE MĂR ÎN ROMÂNI A ȘI PE GLOB………………………………… ..11
1.1 Importanța culturii mărului……………………………………………………. ………………………..11
1.2 Producția de mere pe plan mondial și în România…………………… ……… …………………13
CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN
MONDIAL CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA SEMINȚOASELOR………… ………………………16
2.1 Caracteristicile agrochimice ale solurilor cu pretabilitate pomicolă ………………………17
2.2 Cerințele speciilor pomicole în elemente nutritive în timpul perioadei de vegetație și a
repaosului vegetativ…………………………………………………………………… ………………………..19
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 3. SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODE DE L UCRU…………………….24
3.1 Scopul și o biectivele cercetărilor………………………………… ………….. ……………………….24
3.2 Materiale și met oda de lucru…………………………………………………… ……………………….25
3.2.1 Prezentarea soiurilor de măr……………………………………………… ……………………….25
3.2.2 Metode și tehnici de analiză………………………………………………. ………………………29
CAPITOLUL 4. CARACTERIZAREA ECOSISTEMULUI POMICOL APARȚINÂND SC
AGRICOLA SA ȚIGĂNAȘI…………………………………………………………………. ……………………….37
4.1 Așezarea geografică………………………………………………………………. ………………………37
4.2 Geomorfolog ia…………………………………………………………………….. ……………………….38
4.3 Hidrografia și Hidrologia……………………………………………………….. ………………………38
4.4 Condiții climat ice………………………………………………………………… ………………………..39
4.5 Aspectul pedologic………………………………………………………………. ………………………..39

CAPITOLUL 5 . INDICI AGROCHIMICI AI SOLURI LOR REZULTAȚI DIN CARTARE….41
5.1 Analize de serie mare……………………………………………………………. ………………………..42
5.1.1 Reacția solului……………………………………….. ……………………….. ……………………….42
5.1.2 Conținutul în macroelemente accesibile……………………………… ………………………..43
5.2. Analize de serie mică………………………………………………. ………….. …………………………45
5.2.1 Determ inarea acidității hidrolitice ( AH), sumei bazelor schimbabile (S B), gradului
de saturați e în baze (V) …………………………………………………………………………….. ……………………..47
CAPITOLUL 6. ELABORAREA PLANULUI DE FERTILIZARE PENTRU SC AGRICOLA SA
ȚIGĂNAȘI…………………………………………………………………………………………. …………………………48
CONCLUZII ȘI RECO MANDĂRI………………………………………………………… ………………………..57
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………. …………………………59

6

Lista figurilor

Figura 1.2 – Suprafața agricolă în România după modul de folosință, la sfârșitul anului 2009 ….14
Figura 3.2.1.1 – Soiul Generos……………………………………………………………………. …………………..26
Figura 3.2.1.2 – Soiul Starkrimson…………………………………………………………. ………………………..27
Figura 3.2. 1.3 – Soiul Golden Delicious………………………………………………….. ………………………..28
Figura 3.2.1.4 – Soiul Jonagold……………………………………………………………….. ………………………28
Figura 3.2.1.5 – Soiul Idared………………………………………………………………….. ………………………..29
Figura 3.2.2 – Sonde pedo -agrochimice folosite la recoltarea probelor………… ………………………..31
Figur a 4.1 – Amplasarea comunei Țigănași în județul Iași………………………… ………………………….37
Figura 5 – Plantație pomicolă aparținând SC Agricola SA Țigănași……………. …………………………41
Figura 6.1 – Doze optime eco nomice de P 2O5 (fosfor) la cultura mărului în funcție de producția
dorită și aprovizionarea solului cu fosfor mobil ……………………………………….. …………………………52
Figura 6.2 – Doze optime economice de K 2O (potasiu) la cultura mărului în funcție de producția
dorită și aprovizionarea solului cu potasiu mobil ……………………………………… …………………………53

7

Lista tabelelor

Tabelul 1.1 – Conținutul merelor în elemente nutritive și valoarea nutritivă a acestora……………. 12
Tabelul 1.2 .1 – Evoluția suprafețelor (mii ha) cultivate cu măr pe plan mondial ……………………..14
Tabelul 1.2 .2 – Evoluția producției (mii tone) la măr, în Europa…………………. ………………………..15
Tabelul 2.1 – Parametrii agrochimici ai solurilor ce condiționează starea potențială de fertilitate
pentru speciile pomicole semințoase ……………… ……………………………………… ………………………….18
Tabelul 2.2 – Schema nutriției minerale la livezile pe rod………………………….. …………………………19
Tabelul 3.2.2 .1 – Scara bazei topografice în funcție d e domeniul de utilizare…. ………………………30
Tabelul 3.2.2.2 – Interpretarea acidității solului………………………………………….. ………………………33
Tabelul 3.2.2.3 – Interpretarea stării de aprovizionare cu P mobil……………… ………………………….33
Tabelul 3.2.2.4 – Interpretarea stării de aprovizionare cu K mobil…………………………………… …….34
Tabelul 3.2.2.5 – Interpretarea conținutului de humus………………………. ………. ………………………..35
Tabelul 3.2.2.6 – Interpretarea aprovizionării cu N a solului după I.N. ……….. ………………………..35
Tabelul 6.1 – Planul de fertilizare pe anul 2018, Societatea SC Agricola SA Țigănași, județul
Iași……………………………………………………………………………………………………………… ………………..49
Tabelul 6.2 – Planul de fertilizare în cadrul societății SC Agricola SA, Țigănași …………………….50
Tabelul 6.3 – Calculul dozelor de îngrășământ necesar ……………………………… ………………………..51
Tabelul 6.4 – Principalele îngrășăminte recomandate în cadrul plantației pomicole …………………54

8

Introducere

Lucrarea de cartare agrochimică a terenurilor agricole reprezintă „metoda de cercetare
periodică pentru testarea stării de aprovizionare a solului cu principalele însușiri agrochimice
ale fertilității (pH, fosfor, potasiu, humus), din stratul arabil al solului, pe baza căreia se va
întocmi bilanțul elementelor nutritive, evoluția stării de fertilitate, măsurile de am eliorare a
reacției solului, precum și întocmirea planurilor orientative de fertilizare a plantelor din cadrul
asolamentului, al rotației culturilor sau a celor din afara asolamentului (livezi, vii, pajiști)” (Volf
M., 2008).
Studiile agrochimice au o deos ebită importanță prin datele pe care le furnizează,
reprezentând documentația de bază prin care se stabilesc dozele optime de îngrășăminte organice
și chimice și de amendamente cu scopul de a obține producții eficiente din punct de vedere
economic, dar și de a păstra corespunzător calitatea solului și a mediului înconjurător.
Folosirea îngrășămintelor și a amendamentelor este necesară în vederea obținerii unor
producții bogate atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ în condiții de eficiență max imă,
de creștere treptată sau de menținere la un nivel ridicat a fertilității solului și de prevenire a poluării
acestuia și a apelor freatice.
Printre multitudinea de dezavantaje în cazul în care nu se realizează cartarea agrochimică
se numără poluarea ap ei și a solului din cauza administrării neraționale, recolte mici care implică
chestuieli mari de producție, acidifierea solului, diminuarea calității produselor și scăderea
rezistenței plantelor la boli și dăunători.
Studiul cartării agrochimice s -a desfă șurat pe teritoriul comunei Țigănași, situată la 25 de
kilometri nord -vest de centrul municipiului Iași.
Lucrarea de licență intitulată „Determinarea indicilor agrochimici ai solurilor cu
vocație pomicolă și stabilirea dozelor optim e economice pentru o plan tație pomicolă
aparț inând SC Agricola SA Țigănași, J udețul Iași ” este compusă din două parți.
În prima parte, este prezentat mărul, denumit științific Malus domestica Borkh , aparținând
familiei Rosaceae, subfamilia Pomoideae, privit sub prisma importanței sale, dar și a producției de
mere pe plan mondial și în țara noastră. De asemenea, în această parte generală sunt prezentate

9
caracteristicile soiurilor cu pretabiliate pomicolă, dar și cerințel e speciilor pomicole în elemente
nutritive în timpul perioadei de vegetație și a repaosului vegetativ.
Partea a II -a este formată din contribuții proprii, în care s -a realizat determinarea nivelului
de aprovizionare a solului cu „hrană” pentru plante. Sunt prezentate obiectivele cercetărilor,
materialele și metoda de lucru, precum și metodele și tehnicile de analiză. Această parte mai
cuprinde și caracterizarea ecositemului pomicol aparținând SC Agricola SA Țigănași, precum și
studiul indicilor rezultați di n cartare. Lucrarea se încheie cu elaborarea planului de fertilizare, care
evidențiază necesarul de îngrășăminte pe sola analizată.

10

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

11

CAPITOLUL 1. CULTURA DE MĂR ÎN ROMÂNIA ȘI PE GLOB

Mărul, denumit științific Malus domestica Borkh , aparține familiei Rosaceae, subfamilia
Pomoideae. Datorită plasticității ecologice ridicate, mărul este cultivat în toate continentele, în
ambele emisfere ale globului terestru. În emisfe ra boreală, limita nordică a acestui areal se găsește
în nordul Chinei și Siberia (unde temperaturile coboară până la -40 ⁰C) , urcă aproape de Cercul
Polar, în Norvegia, apoi coboară în Canada la latitudini ceva mai mici. Limita sudică în emisfera
australă se identifică aproximativ cu paralela 40⁰ (Argentina, Chile, Australia, Noua Zeelandă,
Republica Africa de Sud).

1.1 Importanța culturii mărului
Situându -se în producția mondială de fructe pe locul trei după banane și citrice , mărul,
împreună cu acestea asigură 2/3 din recolta globală, însă ocupă locul întâi între speciile pomicole
din zona temperată, producând mai mult decât dublu acestora.
Ponderea pe care o are cultura mărului în producția mondială de fructe se datorează în
primul rând, rolului pe care îl au fructele în alimentația rațională a omului, apoi în prevenirea și
combaterea bolilor, precum și în sporirea venitului, această cultură fiind una din cele mai rentabile.
Importanța alimentară
Compoziția foarte echilibrată a fructelor, diferiții excit anți olfactivi,vizuali și gustativi,
accesibilitatea componentelor biochimice pentru organismul uman fac ca valoarea alimentară a
merelor să fie ridicată.
Principalele componente ale fructelor de măr sunt: apă (77 -88%), glucide totale (6,5 -17%),
protide (0 ,3%), lipide (0,4%), acizi liberi (0,65%), substanțe minerale (0.32%), vitamina C (2 -170
mg/100g) , vitamina A (112 U.I.), vitamina B 1 (40 U.I.), vitamina B 2 (10-43 U.I.). Conținutul
ridicat în minerale și vitamine ajută la creșterea și dezvoltarea organism ului uman, iar aportul
caloric scăzut (100g fruct proaspăt furnizează 52 de calorii), lipsa colesterolului, abundența
fibrelor (2,40g/100g produ s) determină recomandarea merelor de către nutriționiști în diete.
Merele pot fi consumate în stare proaspătă, da r și sub diferite forme prin prelucrarea
acestora: gemuri, dulcețuri, marmelade, compoturi, sucuri, paste, cidru, oțet, băuturi alcoolice etc.

12
Oțetul de mere este foarte folosit, iar producția de sucuri de mere se clasează pe primul loc la nivel
mondial (> 21%).
O bază de date cu informații standard cu vedere la conținutul merelor în minerale, vitamine
și diferiți compuși chimici a fost alcătuită de Departamentul de Agricultură al Statelor Unite
(USDA). Valorile sunt exprimate per 100 g și în doza zilnică recomandată (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1
Conținutul merelor în elemente nutritive și valoarea nutritivă a acestora
Valori nutriționale
medii
per 100g
% DZR*
Informații Valoare energetică 52 Kcal 2,5
nutriționale Carbohidrați 13,81 g 11
Proteine 0,26 g 0,5
Grăsimi 0,17 g 0,5
Fibre 2,40 g 6
Vitamine Acid folic 3 µg 1
Niacin B3 0,091 mg 1
Pantothenic acid B5 0,061 mg 1
Pyridoxine B6 0,041 mg 3
Riboflavin B2 0,026 mg 2
Thiamin B1 0,017 mg 1
Vitamina A 54 IU 2
Vitamina C 4,6 mg 8
Vitamina E 0,18 mg 1
Vitamina K 2,2 µg 2
Minerale Potasiu 107 mg 2
Calciu 6 mg 0,6
Fier 0,12 mg 1
Magneziu 5 mg 1
Fosfor 11 mg 2
*DZR = doza zilnică recomandată Sursa: USDA

13
Importanța economică
Reprezentat printr -o largă paletă de soiuri având diferite grupe de maturare (soiuri de vară,
de toamnă și de iarnă), dintre care unele se păstrează pentru o perioadă îndelungată, mărul permite
aprovizionarea pe tot parcursul anului cu fructe proaspete. As tfel, cultura mărului asigură o
activitate neîntreruptă și posibilitatea unui venit unui număr foarte mare de oameni, creează locuri
de muncă, activități economice, resurse financiare pentru valorificarea fructelor ( prelucrare,
ambalare, transport și come rț) și pentru realizarea de îngrășăminte, pesticide.
Crearea de soiuri noi, rezistente la atacul diferitelor boli și dăunători, la condițiile climatice
neprielnice și care să asigure în același timp recolte bogate din punct de vedere cantitativ și calitat iv
reprezintă unele dintre eforturile cu care cercetarea mondială se ocupă, iar obținerea unor astfel de
rezultate prin străduință susținută și cheltuieli mari garantează un profit important.
Importanța terapeutică
Valoarea terapeutică a merelor este caracterizată în general prin efectul tonic asupra
organismului. În cazul mai multor boli cum ar fi hepatitele, reumatismul, constipațiile cronice,
hiper sau hipotensiunea arterială, cardiopatia ischemică, merele au un efect terapeutic printr -o
acțiune pro filactică sau directă.
Acțiunea calmantă asupra sistemului nervos, reducerea colesterolului, absorbirea multor
toxine din organism, eliminarea acizilor urici sunt unele din beneficiile la care contribuie mărul.
De asemenea, consumate seara, aceste fructe u șurează somnul și sunt absolut necesare bătrânilor,
copiilor, bolnavilor (diabetici, obezi).

1.2 Producția de mere pe plan modial și în România
Zonele cu climă temperată reprezintă mediul în care cultura mărului este cea mai
răspândită. Din acest punct de vedere, merele ocupă primul loc atât în ceea ce privește volumul
producției, valoarea calitativ -alimentară, cât și solicitarea pe piețele de desfacere (Mihuț, 2005).
Plasticitatea ecologi că ridicată a acestei specii a permis o vastă răspândire geografică a numeroase
soiuri. Unele dintre ele s -au format în cele mai diverse zone de pe glob, altele au fost create datorită
acestei însușiri deosebit de favorabile (Istrate, 2007).
Cultivat în p rezent în 84 de țări, dintre care 35 europene, 25 asiatice, 8 nord -americane, 8
sud-americane și 8 africane, mărul a ocupat sufrafețe de 6,3 milioane hectare în perioada 1996 –
2000, înregistrându -se o tendință de creștere în Asia și Afric a, dar la nivel glo bal s -a constatat o
scădere.
Suprafața cultivată cu măr în anul 2009 pe toate continentele a fost de 4,7 milioane hectare,
Europa dispunând de 1,06 milio ane hectare de plantații de mă r (tabelul 1.2).

14
Tabel 1.2 .1
Evoluția suprafețelor (mii ha) cultivate cu măr pe plan mondial
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Europa 1592 1529 1436 1373 1361 1340 1268 1262 1077 1069
Africa 124 126 127 126 139 130 132 136 136 135
America de N 199 192 180 178 175 173 172 159 159 157
America de S 133 136 135 136 126 130 131 133 133 132
Asia 3247 3048 2905 2883 2862 2924 2924 3039 3039 3113
Sursa: FAOSTAT

În România, suprafața cultivată cu măr la nivelul anului 2000 era de 71 mii de hectare,
acestea fiind extinse până la 81 mii de hectare în anul 2005. Începând cu anul 2006, suprafețele
cultivate cu măr au scăzut de la 59 mii hectare la 52,6 mii hectare în 2009. Argeș, Bacău, Vâlcea,
Suceava, Iași, Mureș, Cluj, Maramureș, Bihor, Bistrița -Năsăud sunt printre cele mai mari județe
producătoare de mere.
După modul de folosință, la sfârșitul anului 2009, terenul arabil avea cea mai mare pondere,
urmat de pășuni, fânețe, vii și livezi (figura 1.2).

Figura 1.2
Suprafața agricolă în România după modul de folosință, la sfârșitul anului 2009

Sursa: INS Arabil
64%Pășuni
23%Fânețe
10%Vii și livezi
3%
Arabil Pășuni Fânețe Vii și livezi

15
În ceea ce privește producția mondială de mere, câteva state dețin supremația. Prin urmare,
în anul 2009, China a înregistrat cele mai mari producții (31684,4 mii tone), pe locul secund
clasându -se SUA (4402,1 mii tone).La nivel european, cea mai ridicată producție de mere a
obținut -o Polonia (2626,3 mii tone), urmată de Italia (2325,7 mii tone).
Rezistența tot mai mare a agenților fito -patogeni la tratamente, agresivitatea acestora,
micșorarea suprafețelor cu livezi au determinat o ușoară scădere a producț iei de mere (tabelul
1.2.2).

Tabel 1.2 .2
Evoluția producției (mii tone) la măr, în Europa
Țara/Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Germania 1130 922 762 818 979 891 947 1070 1047 1070
Spania 813 917 694 888 690 774 650 721 721 552
Franța 2536 2322 2431 2123 2203 2246 2079 2026 1940 1739
Italia 2232 2299 2199 1953 2136 2192 2131 2224 2209 2176
Ungaria 694 605 526 507 700 510 537 170 568 575
Austria 490 409 478 422 484 452 509 477 551 485
Polonia 1450 2433 2167 2427 2521 2075 2304 1040 2830 2626
Portugalia 229 258 300 284 275 250 256 245 237 263
România 490 507 491 811 1097 611 579 472 455 513
Turcia 2400 2450 2200 2600 2100 2570 2002 2457 2504 2734
Sursa: FAOSTAT

În ultimii 10 ani, excepție făcând anii 2003 și 2004 când s -au obținut 811 mii tone și 1097
mii tone , în țara noastră producția la măr a fost constantă (500 mii tone) ceea ce reprezintă 20 – 25
% din producția anuală de fructe.

16

CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN
ROMÂNIA ȘI PE PLAN MO NDIAL CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA
SEMINȚOASELOR

Datorită faptului că plantațiile de pomi ocupă terenul pentru o perioadă lungă de timp (15,
20 și chiar 30 de ani), iar orice greșeală în alegerea amplasamentelor pomicole își lasă amprenta
pe tot parcursul v ieții pomilor, la înființarea plantațiilor pomicole vor fi luați în considerare diverși
factori precum orografia terenului, resursele climatice și de sol, tehnologia de cultură și
particularitățile biologice ale plantei.
Datorită în special numărului mare de portaltoi folosiți, cu o vastă adaptabilitate, cultura
mărului reușește pe o varietate mare de soluri, atât ca tip de sol ( cernoziomuri, podzoluri, soluri
de pădure), cât și ca textură (lutoase, luto -argiloase, luto -nisipoase). Solurile profunde și fert ile
sunt destinate soiurilor de măr care sunt altoite pe portaltoi vegetativi (M 9, M 7, M 4), iar solurile
mai sărace, dar drenate corespunzător sunt folosite în cazul portaltoilor franc.
Numeroase cercetări au arătat că relieful exercită o influență puterni că asupra factorilor
climatici în stratul atmosferic din sol și de langă sol, prin formele și elementele sale. Prin urmare,
expoziția și înclinarea versanților modifică regimul termic și regimul de umiditate în sol, precum
și gradul de insolație. Formele d e relief (câmpia, podișul, dealul, lunca) au un rol important în
regimul vânturilor, în regimul scurgerii aerului rece în pante, în acumularea acestuia în depresiuni
și văi, dar și în acumulările de apă în sol (Popa și colab., 1975).
Nivelul producției de fructe , precum și p rocesele biochimice și fiziologice ce se desfășoară
la nivelul plantei sunt influențate atât direct, cât și indirect de precipitații, vânt și umiditatea aerului
(Popa și colab., 1975).

17
2.1 Caracteristicile agrochimice ale solurilor cu pretabilitate pomicolă

Zonele deluroase, subcarpatice, pe pante cu grade de înclinare diferite reprezintă locurile
în care sunt înființate în general livezile.
Asigurând pomilor căldură, aer, substanțe nutritive, apă și creând condiții absolu t necesare
proceselor de sintetizare a substanței organice, solul prezintă proprietăți fizico -chimice care se
înrăutățesc concomitent cu creșterea pantei, scăzând capacitatea de câmp pentru apă și aer și
greutatea volumetrică. Pe măsura măririi distanței f ață de baza versantului, cantitatea de humus
din sol scade pe adâncime. Numeroase cercetări confirmă faptul că pomii din livezile înființate la
baza versantului au creșteri mai mari în diametru și un număr superior de fructe pe pom față de cei
situați pe t reimea superioară și mijlocie a versanților. Diferențele de nivel dintre cele trei părți ale
pantelor determină o neuniformitate a plantațiilor înființate în nordul țării pe versanți (Pattantyus
și Bilegan, 1991).
Fertilitatea și gradul de eroziune a solur ilor sunt influențate de panta și expoziția
versanților. Datorită microreliefului, formele convexe sunt mai deficitare în substanțe nutritive,
mai bine drenate în perioadele în care pl ouă mult, dar cu o insuficiență hidrică mai mare în
perioadele secetoase în comparație cu microdepresiunile (Popa și colab., 1975).
În ceea ce privește expoziția terenului, mărul preferă expozițiile sudice, sud -estice și sud –
vestice atunci când este cultivat în regiunile răcoroase și umede. Deoarece temperaturile sunt mai
mari în sudul țării, sunt acceptate și expozițiile vestice, nord -vestice și nord -estice (Baciu, 2005).
Pe terenurile cu panta mai mică, situate în treimea inferioară a versantului, unde apa și
elementele nutritive se gasesc într -o cantitate mai mare, merii din livezile tinere au înregistrat o
creștere și o rodire mai eficientă. Studiile au indicat că numărul de ramuri de rod crește pe măsură
ce panta și altitudinea se măresc, însă, totodată scad diametrul trunchiului și a coroanei și înălțimea
totală a pomilor. În acest context, dacă pomii nu sunt aprovizionați adecvat, aceștia cresc puțin,
îmbătrânind înainte de vreme și producții mici (Popa și colab., 1975).
Volumul edafic activ necesar mărului este de 90% și constituie v olumul de sol fin, afânat
și fiabil, ce permite schimbul de substanțe și energie și pătrunderea și repartiția rădăcinilor
(Ștefănescu și colab.,1996). Din punct de vedere al volumului și al ritmului de creștere, sistemul
radicular este influențat de portaltoi, soi, natura solului, etc. Masa răd ăcinilor mer ilor altoiți pe
diferiți portaltoi se găsește de la 15 -18 cm în straturile de sol. Adâncimea la care pot ajunge unele
rădăcini este 2 -4 m, unele chiar pană la 9 m ( Grădinariu, 2002).
Un factor restrictiv pentru măr în anumite situații este exc esul de umiditate care are un
efect letal într -o perioadă relativ scurtă, în timp ce efectele insuficienței de umiditate apar într -un
ritm mai domol.

18
După numeroase cercetări, valorile optim agrochimice ale indicato rilor care vizează
fertilitatea, pentru ca întregul metabolismul să se desfășoare în condiții corespunzătoare se
plasează la valorile citate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1
Parametrii agrochimici ai solurilor ce condiționează starea potențială de fertilitate pentru
speciile pomicole semințoase

Simbol
Parametri chimici
Valori optime
pH Reacția solului 5,5 – 7
V Gradul de saturație în baze % > 60
T Capacitatea toatală de schimb cationic (m e/100g) 15 – 20
S Salinitatea (ppm) < 200
Na Conținutul în Na schimbabil (% din total) < 5
H Conținutul în humus % 2 – 3
H/ha Rezerva de humus (t/ha) 120 – 180
Nt Conținutul în N total (%) 0,25
C/N Raportul C/N 10 – 15
In Indicele de N 3 – 4
N, as Azot asimilabil (ppm) 50
P Fosfor potențial asimilabil (ppm AL) 60 – 80
K Potasiu potențial asimilabil (ppm AL) 200 – 300
Ca Conținutul în calciu (% – CaCO 3) 3
Ca a Conținutul în calciu activ (%) 8
B Bor (H 2O – ppm) 0,8 – 1
Zn Zn (EDTA – ppm) 0,7 – 1,2
Fe Fe (FeNH 4 – ppm) 2
Mn Mangan activ (ppm) 24 – 45
Sursa: Davidescu și Davidescu, 1992

Solurile reci, compacte, cu o aerație slabă, cu exces de umiditate, cu maximum 15 % calciu
activ nu sunt adecvate pentru cultura mărului. În cazul portaltoilor de vigoare mică, pânza de apă
freatică este necer să se afle la 1,2 – 1,5 m și la 2,5 – 3 m la portaltoii viguroși (Grădinariu, 2002).

19
Solurile nisipoase plasează pomii în condiții grele de nutriție, din cauza aprovizionării
deficitare cu substanțe nutritive și apă. În interdunele joase, excesul de apă din sol provoacă o
aerație nesatisfăcătoare, je nând sistemul radicular sau determină asfixierea rădăcinilor (Bunea A.,
1979).
Dând impresia de sol afânat, nisipurile din N -V României sunt soluri tasate, fără structură,
în care regimul de apă și aer sunt deficitare, fiind necesară aplicarea îngrășăminte lor chimice și a
gunoiului de grajd (Popa și colab., 1975).

2.2 Cerințele speciilor pomicole în elemente nutritive în timpul perioadei de
vegetație și a repaosului vegetativ
Pomii fructiferi parcurg pe parcursul unui ciclu anual o succesiune de perioade în care
necesită o cantitate mai bogată în unele elemente minerale. Denumite perioade critice, acestea se
identifică cu fenofazele de desfacere a mugurilor și de pornire a lăst arilor. Cercetările efectuate în
pomicultură au demonstrat faptul că cererea maximă de elemente nutritive a pomilor are loc în
fezofazele de creștere a lăstarilor, de dezvoltare a fructelor și de diferențiere a mugurilor de rod
(Davidescu și Davidescu, 198 1).
Numeroase rezultate au fost publicate de către literatura de specialitate privind distinctele
scheme de nutriție pentru speciile pomicole. Davidescu și Davidescu (1981) stabilesc pentru
macroelementele primare din cele trei fenofaze de vegetație, o schemă de nutriție corespunzătoare
(tabelul 2.2).

Tabelul 2.2
Schema nutriției minerale la livezile pe rod
Fazele de vegetație Nutriția cu
azot Nutriția cu
fosfor Nutriția cu
potasiu
Desfacerea mugurilor și începutul
creșterii lăstarilor
Moderată
Moderată
Scăzută
Creșterea intensă a lăstarilor Ridicată Moderată
spre ridicată Moderată
Încetinirea creșterii lăstarilor, apariția
mugurilor terminali și diferențierea
mugurilor de rod
Ridicată spre
moderată
Scăzută
Ridicată
Maturarea lemnului și a țesuturilor Scăzută Ridicată Ridicată
Sursa: Davidescu și Davidescu, 1981

20
Unele elemente nutritive de care va dispune pomul la pornirea în vegetație în următorul an
în perioadele cu cerințe nutritive ridicate sau chiar și în cazul carențelor sunt stocate sub formă de
compuși organici de către speciile pomicole. Astfel, pentru a stabili sistemul de fertilizare de -a
lungul unui ciclu de vegetație se iau în vedere fenofazele cu maxim consum de elemente nutritive.
Macroelementele principale și secundare , alăt uri de microelementele aflate în sol în
cantități potrivite, pe cale naturală sau administrate prin metode de fertilizare, compun baza
desfășurării unui metabolism normal al plantelor. Obținerea de producții calitativ superioare și cu
un consum minim de en ergie al plantelor sunt obiectivele care se pot îndeplini prin asigurarea
solului, inclusiv a plantelor, unui nivel adecvat de elemente nutritive (Grădinariu G., 1993).
Elementul cheie al creșterilor vegetative este azotul, acesta găsindu -se în:
 protein ele protoplasmatice structurale;
 în complexul de vitamine B ;
 în enizme;
 în pigmenții clorofilieni;
 în nucleul celulelor (Avarvarei și colab., 1997).
Azotul crește randamentul producției totale de substanță uscată, în special dacă este
disponibil în lunile iunie și iulie, moment când substanța uscată produsă este direcționată spre
elementele permanente ale pomilor și anume: rădăcini, tulpină și ramuri d e schelet (Millard și
Thomson, 1989). Formele de azot utilizat sunt forma nitrică ce mărește activitatea vegetativă și
acumularea unor cantități mari de calciu și forma amoniacală ce stimulează acumularea de azot și
fosfor în frunzele de măr (Mocanu, 1994) .
Rezervele de azot ce sunt stocate la nivelul țesuturilor lemnoase încă din toamnă
influențează într -o manieră remarcabilă pornirea în vegetație a pomilor. Astfel, aprovizionarea
pomilor cu azot din perioada de vegetație în anul premergător contribuie la diferențierea mugurilor
de rod. Stabilirea momentului de aplicare a îngrășămintelor, precum și forma de azot au un impact
mai mare asupra înfloririi la măr decât cantitatea aplicată.
Primăvara, azotul din țesuturile lemnoase este supus mobilizării din nou în vederea pornirii
în vegetație și a deschiderii mugurilor până la înflorit (Titus și Kang, 1982). În timpul verii, pomul
absoarbe azotul prin intermediul rădăcinilor, acumulându -l apoi, la nivelul frunzelor (Millard și
Neilsen, 1989). Toamna, când are lo c căderea frunzelor, o parte din proteinele din frunze sunt
distruse, iar aminoacizii sunt depozitați în țesutul lemnos pentru primăvara următoare (Spencer și
Titus, 1972). Proprietatea pomilor de a stoca azotul pe perioada iernii și de a -l folosi primăvar a în
fenofazele de creștere justifică rolul important al fertilizării cu azot toamna (Millard și Thomson,
1989).

21
Cu un rol fundamental în reacțiile enzimatice, în reacțiile chimice ce se desfășoară pe
parcursul fotosintezei, favorizând transportul și depu nerea glucidelor, fosforul cumpănește excesul
de azot și sporește rezistența la secetă și ger. De asemenea, fosforul crește rezistența căderii
fructelor prin mărirea cantității de substanță uscată în plante și contribuie favorabil la procesele de
fructific are (Mocanu, 1994).
Constituent al celulelor nucleice și cu importanță majoră în diviziunea celulară și în
dezvoltarea țesuturilor meristematice, fosforul este absorbit sub formă de ioni anorganici (H 2PO 4-
și HPO 42-).
Cerințe mari față de fosfor sunt manif estate în fenofaza creșterii intense a lăstarilor și la
maturarea lemnului. Cercetările au dovedit că insuficiența de fosfor a contribuit la întârzierea
dezmuguritului și la micșorarea numărului de meristeme vegetative și florale (Neilsen și colab.,
2008).
Vital metabolismului plantei, potasiul ia parte la sinteza aminoacizilor și a proteinelor.
Aprovizionate bine cu potasiu, plantele folosesc o cantitate mai mică de apă, determinând
diminuarea coeficientului de respirație, asimilarea mai intensă a bioxidul ui de carbon. Reglând
absorbția azotului de către plante, potasiul deține un rol important în oxidarea amoniacului, precum
și în reducerea nitraților, în cazul nutriției nitrice. El sporește opoziția plantelor la condițiile
neprielnice de mediu și ajută la transportul produșilor de fotosinteză în organele de rezervă (Borlan
și colab., 1998).
Dezvoltarea vegetativă a pomilor se află în raport direct cu creșterea consumului de apă,
depinzând în cea mai mare parte de aceasta, absorbția calciului și a potasiulu i în lunile iulie -august.
Mărul exercită cea mai însemnată cerere față de potasiu, acesta influențând transportul și
acumularea zaharurilor în fructe (Dilmaghani și colab., 2004).
Activând un număr ridicat de enizme și prin existența sa în tioaminoacizi și proteine, sulful
avantajează producția din punct de vedere calitativ.
Intrând în structura clorofilei și găsindu -se în organele tinere, magneziul facilitează
transportul fosforului și asimilarea acestuia. Pe lângă aceasta, el îndeplinește un rol însemnat în
procesele de acumulare, reducere și desfacere a glucidelor, asigurând împreună cu potasiul,
turgescența celulelor.
Dând fermitate pulpei fructelor, anulând acizii organici, stimulând nașterea perilor
absorbanți pe rădăcină, calciul este favorabil în pro cesele de formare și maturare a fructelor.

22
Nedepășind 0,01 % din substanța uscată la nivelul plantelor, microelementele contribuie la
creșterea și dezvoltarea plantelor:
 fierul este cel mai folosit de către pomi, având un consum specific de 19 g/tonă
fructe, incluzând organele vegetative și lemnoase;
 alături de cupru și fier, manganul crește rezistența pomilor la secetă și ger,
determinând toamna, migrarea glucidelor din frunze în țesuturile lemnoase;
 alături de zinc și magneziu, borul contribuie la cr eșterea rădăcinii și a tulpinii și
avantajează absorbția macroelementelor, excepție făcând sulful și fosforul a căror
absorbție este micșorată.

23

PARTEA a II -a
CONTRIBUȚII PROPRII

24

CAPITOLUL 3. SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODE DE
LUCRU

3.1 Scopul și o biectivele cercetărilor
Fertilitatea și fertilizarea reprezintă două noțiuni de origine agrochimică, indisolubil legate,
luând naștere din nevoia omenirii, încă de la începuturile ei, de a obțin e recolte mari dintr -un
pământ bogat.
Prin fertilitatea solului se înțelege capacitatea acestuia de a furniza plantelor apă, elemente
și substanțe nutritive și în același timp, de a asigura condițiile fizico -chimice și biologice optime
pe întreg parcursul creșterii și dezvoltării plantelor.
Fertilizarea presupune modalitatea prin care se asigură obținerea unor producții mari și de
calitate superioară prin administrarea de îngrășăminte organice și chimice, în condiții de efic iență
economică maximă, sporind p rogresiv sau menținând la un nivel ridicat fertilitatea solului,
prevenind poluarea acestuia.
Pe aceste coordonate, lucrarea de față își propune determinarea indicilor agrochimici ai
solurilor cu vocație pomicolă și stabilirea dozelor optim economice de în grășăminte pentru o
plantație pomicolă aparținând SC Agricola SA Țigănași, situată în județul Iași.
Obținerea unor producții superioare din punct de vedere calitativ și cantitativ, păstrarea
nealterată a mediului de nutriție al plantelor, precum și a conți nutului de elemente nutritive în
forme accesibile, se obține apelând la cartarea agrochimică a solurilor.
Lucrare complexă și vastă, incluzând operațiuni și activități care vizează testarea stării de
fertilitatea a solurilor, cartarea agrochimică se desfăș oară în conformitate cu o serie de factori
ecologici, pedologici, climatici și socio -economici ce guvernează zona supusă studiului.
În contextul intensificării culturilor, în care dozele de fertilizanți aplicate plantelor sunt
ridicate, este necesară dimen sionarea acestora pe criteriul economic, pentru a se asigura obținerea
de recolte stabile și sigure în ceea ce privește securitatea alimentară.

25
Cartarea agrochimică urmărește obiective multiple, dintre care cele mai importante sunt:
 Studiul amplasării plantației pomicole, aflată în relație directă cu factorii ecologici,
climatici și pedologici.
 Determinarea stării de fertilitate a solurilor prin intermediul dozării cantitative și de
precizie a principalilor indici agrochimici.
 Stabilirea dozelor de îngr ășăminte organice și chimice și aplicarea lor adecvată.
 Analiza indicilor agrochimici și raportarea lor la datele considerate optime.

3.2 Materiale și metoda de lucru
Cartarea agrochimică a solului impune realizarea unor lucrări de identificare și de
cuno aștere în ceea ce privește gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive ușor
accesibile plantelor, precum și stabilirea unor tehnologii de ameliorare prin administrarea
amendamentelor, având ca scop îmbunătățirea proprietăților fizico -chimice a le solului.
Activitatea de cercetare a dispus ca material de soiurile Generos, Starkrimson, Golden
Delicious, Jonagold și Idared.

3.2.1 Prezentarea soiurilor de măr
Cele cinci soiuri de măr (Generos, Starkrimson, Golden Delicious, J onagold și Idared) sunt
soiuri de iarnă, fiind clasificate astfel după perioada de maturare a fructelor.
Soiul Generos este un soi autohton , obținut la stațiunea SCDP Voinești din (Parmen auriu
x Malus kaido ) x (Jonathan x Frumos de Voinești), fiind omologat în 1983. Soiul are o rezistență
mare la rapăn și medie la făinare. De o vigoare mijlocie spre mare, pomul are o coroană rară și
aerisită. Este precoce și productiv, fructificâ nd în general pe ramuri scurte. De mărime mare (160 –
200 g), fructul are o formă sferică sau sferică ușor turtită, puțin asimetrică. Culoarea variază de la
verde gălbui până la roșu -rubiniu, în funcție de expunerea la soare în perioada de maturare. Cu
pulpa de culoare galbenă, cu textura fină , suculentă și delicat aromată, soiul Generos se recoltează
în luna octombrie și se păstrează timp de 6 -8 luni (F igura 3.2.1.1).

26

Figura 3.2.1.1 – Soiul Generos ( http://www.zdravan.ro/mar/generos )

Soiul Starkrimson este un soi de origine străină (S.U.A), obținut în anul 1953. Soiul are o
rezistență medie la ger și făinare și slabă la rapăn, fiind pretențios la sol și la căldură în special în
perioada înfloritului și a maturării fructelor. De o vigoare mică (tip spur ), el este recomandat pentru
plantațiile superintensive, fiind precoce și foarte productiv. De mărime mare (150 -180 g), fructul
are o formă conic -trunchiată, cu cinci coaste proeminente, fapt care i -a atras și numele de „bot de
iepure”. Culoarea este roșu -intens, fructul prezentând puncte subcutanate galbene. Cu pulpa alb –
gălbuie, fină, zemoasă, aromată, cu o aciditate redusă, soiul Starkrimson se recoltează în luna
octombrie și se păstrează timp de 4 -6 luni (Figura 3.2.1.2).

27

Figura 3.2.1.2 – Soiul Starkrimson ( http://www.zdravan.ro/mar/starkrimson )

Soiul Golden Delicious este un soi de origine străină (S.U.A), obținut în anul 1890, fiind
foarte răspândit la nivel mondial. De o vi goare mijlocie sau supramijlocie, el are coroana
globuloasă, deasă, specificul de fructificare fiind de tip standard. Există și biotipuri de tipul spur,
de vigoare mică (Golden spur, Yellow spur). Cu o tendință de supraîncărcare de fructe, acest soi
este p recoce și productiv, preferând locurile cu umiditate relativă mică. De mărime mijlocie spre
mare (130 -200 g), fructul are o formă ovosferică, cu cinci coaste largi care sunt puțin proeminente.
Culoarea este galben -aurie, fructul prezentând puncte mari, rar e, de rugină. În condiții deficitare
formează plasă și se deshidratează ușor dacă este depozitat în condiții necorespunzătoare. Cu pulpa
aromată, dulce, crocantă, cu o aciditate slabă, soiul Golden Delicious se recoltează în luna
octombrie și se păstrează timp de 6 -12 luni, în funcție de metodă (Figura 3.2.1.3).

28

Figura 3.2.1.3 – Soiul Golden Delicious ( http://www.zdravan.ro/mar/golden -delicious )

Soiul J onagold este un soi de origine străină (S.U.A), obținut în anul 1943 din Golden
Delicious x Jonathan. Soiul are o rezistență mare făinare, fiind precoce și foarte productiv. De o
vigoare mare, coroana este sferică. De o mărime mare (peste 225 g), fructul are o fo rmă sferic –
alungită sau conic -trunchiată. Culoarea este verde -gălbui, pulverizat cu roșu -intens. Cu pulpa alb –
gălbuie, dulce, suculentă, fin acidulată, de calitate superioară, soiul J onagold se recoltează în luna
octombrie și se păstrează timp de 6 -8 luni (Figura 3.2.1.4).

Figura 3.2.1.4 – Soiul Jonagold ( http://www.zdravan.ro/mar/jonagold )

29
Soiul Idared este un soi de origine străină (S.U.A), destul de vechi, obținut în anul 1942.
Soiul are o rezistență mare la ger și secetă și o rezistență scăzută la făinare. De o vigoare mijlocie
spre mare, el este foarte productiv și precoce. De o mărime mare (180 -220 g), fructul are o formă
sferic -turtită, cu cinci coaste largi. Epiderma este subțire, galben -verzuie, acoperită aproape în
întregime, la maturitate cu roșu. Cu pulpa albă, crocantă, acidulat -dulce,cu aromă intensă, soiul
Idared se recoltează în luna octom brie și se păstrează timp de 10 -12 luni, fiind unul dintre cele mai
apreciate soiuri pe piețele lumii (Figura 3.2.1.5).

Figura 3.2.1.5 – Soiul Idared ( http://www.zdravan.ro/mar/idared )

3.2.2 Metode și te hnici de analiză
Cartarea agrochimică a solului, definită ca fiind o metodă de control și de evaluare a
activității elementelor fertilizante în sol este uzuală și răspândită, având ca obiective și atribuții
recomandarea unor sisteme de fertilizare pentru creșterea productivității, precum și echilibrarea și
sporirea fertilității pe timp îndelungat.
În țara noastră, analizele ce privesc structura solului se efectuează în laboratoare de
pedologie și agrochimie, zonale sau județene. În primul rând, se realizea ză analiza solului pentru
determinarea macroelementelor (azot, fosfor, potasiu) și microelementelor (calciu, fier, natriu,
sulf, clor, iod, mangan, zinc). Apoi, în ceea ce privește îmbunătățirea însușirilor fizico -chimice ale

30
solurilor, se stabilesc pH -ul, conținutul în baze schimbabile, aciditatea hidrolitică, gradul de
saturație în baze, conținutul de humus și conținutul de natriu.
Rezultatele și analizele se obțin prin efectuarea mai multor lucrări, etape care alcătuiesc un
lanț cronologic de activități. Aceste etape sunt:
 Etapa pregătitoare , atunci când se stabilește scopul cartării, modul de cartare și
obiectivele urmărite;
 Etapa de teren , care însumează o serie de operații precum dimensionarea
parcelelor, densitatea probelor de recoltat, momentul efect uării, adâncimea etc.;
 Etapa de laborator , care cuprinde o succesiune de lucrări pentru îndeplinirea
scopului cartării;
 Etapa de birou , în care, în urma rezultatelor obținute, se stabilește programul de
fertilizare pentru o perioadă anume (1 -3 ani).

În faza pregătitoare se stabilesc scopul și obiectivele realizării analizelor, folosindu -se
metode moderne de cercetare. Astfel, baza topografică se adaptează categoriei de folosință a
terenului, variabilității acestuia și nivelului de fertilitate, pe baza a cestor date, dimensionându -se
unitățile de sol în conf ormitate cu studiile pedologice (tabelul 3.2.2 .1).

Tabelul 3.2.2 .1
Scara bazei topografice în funcție de domeniul de utilizare
Scara bazei topografice Domeniul de utilizare
1:10000 Terenuri ocupate cu culturi agricole, fânețe și pășuni
1:5000 Terenuri ocupate cu plantații pomicole și viticole, terenuri
accidentate și terenuri neuniforme
1:2000 Spații protejate și culturi intensive

În funcție de datele din etapa pregătitoare, se continuă cu lucrările de teren, acestea
cuprinzând o multitudine de lucrări specifice.
Sondele de recoltare a probelor de sol sunt instrumente care se utilizează în procesul de
cartare. Ele trebuie să fie construite dintr -un material dur pentru că probele prelevate po t fi:
 De suprafață (10 -15 cm);
 Medii (30 -40 cm);
 De adâncime (50 -60 cm) (figura 3.2.2)

31

Figura 3.2.2 – Sonde pedo -agrochimice folosite la recoltarea probelor

Eficiența sondei de prelevare este influențată de adâncimea la care aceasta poate pătrunde,
de capacitatea părții active care menține proba în stare naturală (intactă) și de lejeritatea prin care
proba se poate desprinde de organul activ la sondei.
Dimensi onarea suprafețelor de recoltare a probelor agrochimice constituie separarea
parcelelor de recoltare a probelor, acestea purtând denumirea de unități analitice sau parcele
agrochimice. În cazul suprafețelor aflate în pantă (10 -15%), lucrările de delimitare se execută pe
direcția curbelor de nivel.
Suprafețele din care sunt recoltate probele pentru culturile aflate în câmp se clasifică după
marime astfel:
 2 ha – pentru terenurile arabile plane sau cu panta între 5 -8%;
 5 ha – pentru terenurile care sunt ocupate de fânețe și pășuni;
 0,5-2 ha – pentru terenurile care prezintă eroziune moderată sau puternică și pentru
terenurile ocupate cu livezi și plantații viticole;
 250-2000 mp – pentru terenurile în care sunt cultivate legumele;
 100-500 mp – pentru teren urile ocupate cu specii floricole.

32
Densitatea de recoltare reprezintă probele analizate care trebuie să exprime situația medie
a parcelei . Pentru ca gradul de eroare să nu depășească 15% atunci când sunt efectuate analizele,
numărul de probe individuale va fi:
 25 de probe – pentru terenurile plane cu un program de fertilizare uniform și cu un
conținut normal de elemente nutritive în sol;
 30 de probe – pentru solurile cu o eroziune slabă sau moderată cu o fertilizare
uniformă;
 40 de probe – pentru terenuri le cu un conținut scăzut de elemente nutritive, cu o
eroziune puternică.
Timpul de recoltare se referă la perioada anului în care se pot efectua analizele la sol.
Acestea se pot realiza începând din ianuarie până în decembrie în funcție de condițiile clima tice,
cu precizarea că terenurile care au fost recent fertilizate se vor evita pentru a nu obține rezultate
eronate.
Adâncimea de recoltare a probelor are un rol important deoarece o adâncime mai mare
corespunde unei acidități mai mari, precum și unei cant ități de elemente nutritive reduse.
Adâncimea de prelevare a probelor trebuie să cuprindă adâncimea exploatată de sistemul radicular
și adâncimea de încorporare a îngrășămintelor.
Periodicitatea de recoltare a probelor este caracterizată prin modul în care este folosit
terenul și cantitățile de îngrășământ. Prin urmare, perioadele în care se efectuează cartarea sunt:
 3-4 ani la culturile care nu sunt irigate și la plantațiile clasice;
 3 ani la plantațiile superintensive și intensive;
 2-3 ani la culturile irigate;
 2 ani la culturile legumicole în câmp și solare.
Faza de laborator presupune înregistrarea probelor recoltate și analizarea acestora. Ele se
condiționează în camere special amenajate (ventilate,aerisite) prin uscare, asezându -se pe tăvi.
După usca re, probele se macină, trecându -se prin site de diverse m ărimi pentru ca impuritățile să
fie eliminate, apoi sunt depozitate în borcane sau pungi de hârtie, fiind etichetate printr -un cod de
identificare. Pentru a nu se schimba compoziția probelor, acestea sunt depozitate în camere
speciale care dispun de aerisire și umiditate scăzută.
În laborator se efectuează următoarele analize:
 De serie mare – pH-ul, conținutul de fosfor și potasiu;
 De serie mică – aciditatea hidrolitică, suma bazelor schimbabile, grad ul de saturație
în baze, conținutul în natriu.

33
Reacția solului sau pH-ul „reprezintă însușirea acestuia de a disocia ionii de hidrogen sau
hidroxil când vine în contact cu apa și este una din însușirile cele mai importante, de valoarea
acestuia fiind lega te restul însușirilor agroproductive ale solului și majoritatea practicilor
culturale ” (Volf M. , 2008).
Reacția solului a fost determinată la toate probele de sol recoltate în teren în suspensie
apoasă pe cale potențiometrică cu ele ctrod de sticlă (tabelu l 3.2.2.2 )
Tabelul 3.2.2 .2
Interpretarea acidității solului

Intervalul de reacție Reacția
solului Culoarea de
reprezentare pe
cartogramă (pHH 2O) (pHKCl)
≤ 5,00 ≤ 4,20 Puternic acid Roșu închis
5,01-5,80 4,21-5,00 Moderat acid Roșu închis
5,81-6,80 5,01-6,00 Slab acid Galben
6,81-7,20 6,01-6,50 Neutru Verde
7,21-8,40 >6,50 Slab alcalin Albastru deschis
>8,40 – Moderat, puternic
alcalin Albastru închis
Sursa: ICPA, 1981; Rusu M. și colab., 2005
Conținutul în fosfor mobil (P ) este constituit din fosfații minerali și din cei de origine
organică. Determinarea P din sol se face prin metoda Egner -Riehm -Domingo, folosindu -se acid
acetic 0,4 N și lactat de amoniu 0,1 N (tabelul 3.2.2.3).
Tabelul 3.2.2.3
Interpretarea stării de aprovizionare cu P mobil

Starea de
aprovizionare Intervale de variație
Culoarea de
reprezentare pe
cartogramă Culturi de câmp,
pajiști, plantații
extensive Legume, plantații în
sistem intensiv
Foarte slabă ≤ 8 ≤ 36 Roșu închis
Slabă 8,1-18,0 36,1-72 Roșu închis
Mijlocie 18,1-36,0 72,1-108,0 Galben
Bună 36,1-72,0 108,1 -144,0 Albastru deschis
Foarte bună >72 >144,1 Albastru închis
Sursa: ICPA, 1981; Velicica Davidescu și Davidescu D., 1999

34
Conținutul în potasiu mobil (K) este determinat la toate probele de sol în extract de acetat –
lactat de amoniu cu un pH de 3,7 în care ionul de K se identifică prin fotometrare la flacără. Acesta
este important în vederea stabilirii unei relații de echilibru între sol și plantă (tabelul 3.2.2.4).
Tabelul 3.2.2.4
Interpretarea stării de a provizionare cu K mobil

Starea de
aprovizionare Intervale de variatie Culoarea de
reprezentare pe
cartogramă Culturi de câmp,
fânețe, plantații
clasice Culturi horticole
intensive
Slabă ≤66 ≤ 132 Roșu
Mijlocie 66,10 -132,00 132,10 -265,00 Galben
Bună 132,10 -200,00 265,10 -400,00 Albastru deschis
Foarte bună >201,00 >401,00 Albastru închis
Sursa: ICPA, 1981

Aciditatea hidrolitică exprimată în miliechivalenți la 100 g sol (me/100g sol) constituie o
importantă fracțiune din aciditatea totală a solului și este dată de ionii de hidrogen (H+) și aluminiu
(Al3+) ce trec din complexul adsorbtiv în soluție, la agitarea solului cu o soluție a unei sări care
hidrolizează bazic, precum acetatul de sodiu (CH 3-COONa), acetatul de potasiu (CH 3-COOK) sau
acetatul de calciu ((CH 3-COO) 2Ca). Aciditatea hidrolitică se determină prin metoda Kappen prin
tratarea solului cu o soluție de acetat de sodiu 1N, tamponată la un pH de 8,3 în raportul sol/soluție
1:2,5 sub agitare continuă, timp de o oră.
Suma bazelor schimbabile ( SB) exprimată în miliechivalenți la 100 g sol (me/100g sol)
reprezintă cationii bazici din sol ( Ca2+, Mg2+, K+, Na+), îndepărtați global din sol, prin tratarea
acestuia cu o soluție de acid clorhidric 0,1N în exces. Suma bazelor schimbabile se determină p rin
metoda Kappen.
Gradul de saturație în baze (V) reprezintă măsura în care solul este saturat cu baze
schimbabile (baze reținute reversibil) și se exprimă în procente. Gradul de saturație în baze se
determină cu ajutorul formulei:
𝑉 %=SB
SB + Ah x 100 un de:
V % – Gradul de saturație în baze
SB – Suma bazelor schimbabile
Ah – Aciditatea hidrolitică

35

Conținutul în humus reprezintă cantitatea de materie organică din sol și se determină prin
metoda Schollenberger, fiind exprimat în procente (tabelul 3.2.2.5) .
Tabelul 3.2.2.5
Interpretarea conținutului de humus
Limitele
cantității de humus Tipul de sol
Sol cu textură mijlocie și
fină Sol cu textură grosieră
≤1 Foarte slab Slab
1,1-2,0 Slab Mediu
2,1-3,0
3,1-4,0
Mijlociu
Ridicat
4,1-5,0
5,1-8,0 Ridicat
Foarte ridicat
>8,0 Foarte ridicat
Sursa: Vintilă I. și colab., 1984

Indicele de azot (I .N.) se stabilește prin calcul în funcție de conținutul în humus și de gradul
de saturație în baze (V), cu scopul de a aprecia orientativ gradul de asigurare cu azot a solului .
Interpretarea stării de aprovizionare a solului cu azot după I.N. se face după anumite limite (tabelul
3.2.2.6) . Indicele de azot se calculează după formula:
𝐼.𝑁.=% humus x % V
100
Tabelul 3.2.2.6
Interpretarea aprovizionării cu N a solului dupa I.N.

Valorile I.N. Aprovizionarea cu N a
solului Culoarea de reprezentare
pe cartogramă
≤2,00 Slabă Roșu
2,1-4,0 Mijlocie Galben
4,1-6,0 Bună Albastru deschis
>6,0 Foarte bună Albastru închis
Sursa: ICPA, 1981

36
Faza de birou sau finalul cartării este etapa în care pe baza analizelor de laborator și ținând
seama de limitele de interpretare ( după legendele cartogramelor) se întocmesc cele 3 cartograme
de bază și anume:
 Cartograma reacției solului (pH -ului);
 Cartog rama asigurării cu fosfor mobil;
 Cartograma asigurării cu potasiu mobil.
Calculul dozelor de îngrășăminte organice se realizează ținând cont de însușirile
agrochimice ale solului în privința conținutului de humus și N, conținutului de argilă, precum și
de conținutul de azot total (Nt) al îngrășământului organic.
Calculul dozelor de îngrășăminte chimice se realizează având în vedere consumul efectiv
al culturilor raportat la aportul real al solului în elementele nutritive( N, P 2O5, K2O).
Întocmirea planului de fertilizare presupune ca analizele obținute să fie trecute în tabele pe
parcele, precizându -se cultura anterioară și dozele de elemente fertilizante pentru cultura
anterioară.
Analizarea modificărilor indicilor agrochimici în timp prin executarea mai m ultor
determinări de cartări agrochimice este benefică pentru a realiza un fundament de măsuri și
strategii de îmbunătățire a fertilității terenului pe o perioadă de timp îndelungată, prevenind astfel
unele situații de risc agrochimic ce pot produce exces sau carență.

37

CAPITOLUL 4. CARACTERIZAREA ECOSISTEMULUI POMICOL
APARȚINÂND SC AGRICOLA SA ȚIGĂNAȘI, JUDEȚUL IAȘI

4.1 Așezarea geografică
Societatea agricolă SC Agricola SA Țigănași își desfășoară activitatea pe teritoriul comunei
Țigănași , județul Iași . Aceasta este formată din satele Țigănași, Cârniceni, Mihail Kogălniceanu și
Stejarii. Localizată la 25 de kilometri nord -vest de centrul municipiului Iași, ea se învecinează la
sud cu comuna Popricani, la est cu comuna Victoria, la nord cu comuna Probota și la vest și nord –
vest cu comunele Movileni și Vlădeni (Figura 4.1).
Situat între lunca râului Jijia și cea a râului Prut, amplasamentul comunei este pe un teren
mai înalt, nefiind supus inundațiilor.

Figura 4.1 – Amp lasarea comunei Țigănași în județul Iași
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Țigănași )

38

4.2 Geomorfologia
Sub raport geomorfologic, societatea SC Agricola Țigănași este situată în partea de sud-est
a Câmpiei Moldovei în bazinul hidrografic al Prutului mijlociu, subbazinul Jijiei inferioare.
Relieful zonei este în strânsă legătură cu alcătuirea geologică, atât ca structură, cât și ca petrografie.
Altitudinea maximă a reliefului o reprezintă d ealul Caraiman ( 177 -182 m), așezat în partea
de nord -vest, iar altitudinea minimă se întâlnește în șesul Jijiei (40,5 m).
Principalele tipuri de relief întâlnite sunt:
 Relieful sculptural care se prezintă prin cumpene și interfluvii mai largi sau mai
înguste (dealurile Suhatul Mare și Suhatul Mic în partea de nord -vest); partea
superioară a interfluviilor sculpturale acoperite cu material loessoid constituie
terenuri lipsite de degradări, având aspectul unor platouri și fiind foarte bune pentru
agricul tură.
 Relieful acumulativ care se prezintă în mare măsură prin șesurile și terasele Jijiei și
Prutului; terasele însoțesc văile importante din cuprinsul teritoriului, dar lipsesc pe
văile secundare; toate sectoarele din terasele Jijiei și Prutului dispun d e o înclinare
ușoară atât de la nord la sud, cât și de la nord -vest la sud -est, drenajul intern, fiind
de la lent la rapid.

4.3 Hidrografia și Hidrologia
Din punct de vedere hidrografic, teritoriul pe care își desfășoară activitatea societatea SC
Agricola SA Țigănași este situat în bazinul hidrografic al Prutului mijlociu, subbazinul Jijiei
inferioare. Rețeaua hidrografică principală este constituită din râul Jijia și afluenții săi, acesta
curgând de la nord -vest către sud -est în partea de vest a teritoriu lui.
Deși nu curge pe raza teritoriului Țigănași, râul Prut creează o luncă destul de largă în
partea de est a regiunii, primind pe partea dreaptă doi afluenți (Stejărel și Ulmi). Aceștia au ca loc
de vărsare a apelor șesul Prutului, traversând satul Cârni ceni.
Rețeaua hidrografică este mai consistentă în partea nordică decât în partea sudică, grație
unui relief mai frământat și accidentat.
Pânza de apă freatică se întâlnește pe terasele Jijiei și a Prutului cantonată în nisipurile și
prundișurile de la baz a terasei, la adâncimi mai mari de 10 m. Apa freatică se găsește între 5 -10 m
pe unele platouri înclinate și unii versanți, iar pe văile înguste între 0 -1,2 m.

39
Apa subterană apare sub forma izvoarelor de coastă la baza teraselor sau versanților ce
delimi tează văile principale sau secundare. În locul acumulărilor coluviale, la contactul cu șesul
Prutului, pânza de apă freatică se identifică sub formă de lentile la adâncimi de 3 -5 m, în timp ce
în șesul Jijiei, profunzimea apei freatice variază între 0 -1,7 m.
Drenajul intern și extern al solurilor pe versanți și platouri este adecvat, excepție făcând
solurile formate pe argile și marne, unde infiltrația este dificilă.

4.4 Condiții climatice
Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei Țigănași aparține climatului temperat
continental.
Timpul secetos este predominant vara, având temperaturi ridicate, iar iarna se
caracterizează prin masele de aer rece venite dinspre nord și nord -vest cu viscole frecvente.
Secetele, brumele târzii de primăvară și cele timpurii de toamnă, aversele de ploaie
acompaniate de căderi de grindină completează trăsăturile climatului temperat continental.
Temperatura medie anuală este de 9,6 ⁰ C. Temperatura medie a lunii celei mai reci este de
-3,6 ⁰ C (ianuarie), pe când temper atura medie a lunii celei mai calde este 22 ⁰ C (iulie).
Media precipitațiilor anuale este de circa 470 mm.
Vânturile sunt neregulate, mai frecvente din nord -vest și nord , iarna și din sud -est și est în
special primăvara, cu precipitații suficiente mai al es la începutul verii.

4.5 Aspectul pedologic
Din punct de vedere pedologic, pe suprafața în care își desfășoară activitatea SC Agricola
SA Țigănași se întâlnesc predominant 2 tipuri de sol din clasa Cernisolurilor (Molisolurile) și
anume: cernoziomul și faeoziomul.
Cernoziomurile sunt soluri care au în alcătuirea lor un orizont A molic (Am) de culori
închise, un orizont intermediar (AC, Bv, Bt) și un orizont Cca în primii 125 cm . Cernoziomurile
tipice (Cz ti) sunt cele care ocupă în mare măsura suprafața în care este situată plantația pomicolă
și se caracterizează morfogenetic prin existența unui orizont A molic de culoare închisă.
Aceste soluri au luat naștere în condiții de relief de câmpie sau podișuri joase, pe depozite
loessoide sau pe loess și clim ă cu o umiditate mai ridicată decât la solurile bălane. Astfel, vegetația
ierboasă și climatul mai umed fac ca levigarea și bioacumularea să fie mai intense decât la solurile
balane.
Cernoziomurile tipice au profilul alcătuit din orizonturile Am – AC – C sau Cca exprimate
bine. Orizontul Am este brun -închis sau negricios cu o grosime de 50 cm, AC este mai închis la
culoare cu grosimea de 20 -30 cm, iar C sau Cca se situează la o adâncime de 60 -70 cm.

40
Profilul este bogat în neoformații biogene, iar textura e ste nediferențiată, mijlocie.
Structura se prezintă glomerulară, iar porozitatea și regimul aerohidric sunt adecvate. Conținutul
de humus variază între 3 -6 % și este din punct de vedere calitativ, superior (mull calcic). Gradul
de saturație în baze este aproximativ 90 %, pH -ul se clasifică între 7 -7,6, iar activitatea ridicată a
microorganismelor și aprovizionarea cu substanțe nutritive fac ca cernoziomul tipic să fie favorabil
creșterii plantelor.
Insuficiența umidității se reduce prin fertilizări chimice și organice, prin irigații și nu în
ultimul rând prin aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare.
Făcând parte din categoria celor mai fertile soluri, cernoziomurile sunt indicate pentru
toate culturile, fiind folosite mai ales pentru culturile de câmp.
Faeoziomurile mai poartă denumirea de cernoziomuri degradate înconjurate de soluri de
pădure și podzoluri (Filipov, 2005), protaziomuri (Florea, 1962) sau soluri cernoziomoide (SRCS,
1980). Caracterizate morfogenetic printr -un orizont A molic, un orizont in termediar Bt, Bv sau
AC, fără un orizont Cca în primii 125 cm la solurile cu textură mijlocie și fină sau orizont Cca în
primii 200 cm la cele cu textură grosieră. Orizontul intermediar prezintă pelicule organo -minerale.
Răspândite în arii răcoroase și ume de, solificarea lor corespunde cu cea a cernoziomurilor
datorită reliefului depresionar cu microclimat blând, vegetației ierboase și a materialelor parentale
ce au în componența lor calciu sau diferite elemente bazice.
Profilul este de tipul Am – AC sau Bv sau Bt -C, cu orizontul Am ce măsoară o grosime de
40-60 cm, culoarea fiind închisă în stare umedă, dar care prin uscare se deschide. Asemănător
solurilor argiloiluviale, orizontul AC conține și pelicule organominerale de humus și argilă.
Textura fină până la mijlocie, structura glomerulară, porozitatea, permeabilitatea și regimul
aerohidric mai puțin bune, humusul calitativ (mull calcic) și în cantitate ridicată (3,5 -6,5%), gradul
de saturație în baze de 70 -85%, pH -ul de 6 -7, activitatea microbiologică și aprovizionarea cu
elemente nutritive parțial bune sunt unele din proprietățile care fac ca faeoziomurile să avantajeze
creșterea plantelor.

41

Capitolul 5. INDICI AGROCHIMICI AI SOLURILOR REZULTAȚI
DIN CARTARE

Societatea SC Agricola SA Țigăn ași dispune de o suprafață de 3 932 ha de teren arabil.
Această suprafață este repartizată inegal din punct de vedere al cultivării diferitelor plante,
cereale le ocupând între 1559 și 1823 ha. Dintre cele mai cultivate cereale fac parte porumbul,
grâul, orzul, rapița și floarea soarelui.
Suprafețele cultivate cu legume, în special tomate, varză și cartofi ocupă aproximativ 39
ha, pe când cele cu viță de vie nobilă abia depășesc 2,5 ha.
Sectorul pomicol cuprinde în jur de 5,80 ha de livadă, formată din cir eș și vișin (3,26 ha),
măr (2,08 ha) și prun (0,52 ) (figura 5).

Figura 5 – Plantație pomicolă aparținând SC Agricola SA Țigănași
(www.primariatiganasi.ro )

42
5.1 Analize de serie mare
Analizele de serie mare se efectuează asupra macroelemetelor, acestea având un rol
deosebit de important în obținerea producțiilor. Dacă în cazul în care lipsa unui microelement face
ca producția să scadă semnificativ, lipsa unui macroelement poate duce la pierderi foarte mari de
producție.
5.1.1 Reacția solului
Valorile pH -ului sun t cuprinse între 5,1 și 8,2, ceea ce înseamnă că solurile deținute de SC
Agricola SA Țigănași, din punct de vedere al reacției chimice sunt de la moderat acide la slab
alcaline. Solurile cu reacție puternic acidă și moderat – puternic alcalină lipsesc.
Conform cartogramei agrochimice privind starea de reacție a solurilor pentru suprafață de
3932 ha teren arabil, rezultă următoarea distribuție:
 1,1% (43 ha) soluri cu reacție moderat acidă;
 29,8% (1172 ha) soluri cu reacție slab acidă;
 21,2% (834 ha) soluri c u reacție neutră;
 47,9% (1883 ha) soluri cu reacție slab alcalină.
Corelând pH -ul cu suma bazelor schimbabile, aciditatea hidrolitică, gradul de saturație în
baze și tipul de sol nu este necesară aplicarea de amendamente calcaroase pentru corectarea reacți ei
acide a solurilor.
O importanța deosebită din punct de vedere practic și teoretic prezintă cunoașterea reacției
solului. Aceasta oferă posibilitatea de a interpreta fenomenele ce s -au desfășurat și care încă au loc
în sol, de a prognoza evoluția solului și de a atenționa asupra măsurilor ce trebuie luate pentru ca
solul să îndeplinească condițiile optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.
Atunci când pH -ul este mai mic de 5,8, ionii de Al3+ apar în sol, iar în cantități ce depășesc
35-40 ppm , ace sta devine nociv și influențează negativ sistemul radicular, pomii oprindu -se din
creștere, urmând apoi să se usuce. Rădăcinile vor rămâne la dimensiuni reduce, fiind groase și
brunificate.
Conținutul ridicat de săruri solubile modifică pH -ul spre alcalin, atingând valori de 8 -8,2.
Speciile de măr, vișin, prun, piersic sunt cele mai sensibile la un conținut mare de sodiu schimbabil
(Avarvarei I. și colab., 1997).
Solurile cu reacție moderat acidă, slab acidă și neutră se vor fertiliza cu UREE , care este
îngrășământul cel mai indicat, dar prin alternanță se vor fertiliza și cu azotat de amoniu cu scopul
de a menține reacția slab acidă -neutră.
Solurile cu reacție slab alcalină se vor fertiliza cu azotat și sulfat de amoniu; superfosfatul,
sarea potasică, precum și îngrășămintele complexe nu influențează negativ starea de reacție a

43
solurilor, însă, la aplicarea acestora se va lua în considerare c onținutul solurilor în fosfor și potasiu
mobil, potrivit cartogramelor.
Parametrii optimi ai pH -ului la măr pentru o creștere și dezvoltare corespunzătoare sunt de
5,5-7 (Davidescu, 1992), solurile societății SC Agricola SA Țigănași fiind pretabile pentru o
plantație pomicolă.

5.1.2 Conținutul în macroelemente accesibile
Pomii necesită elemente nutritive pe parcursul creșterii lor și fructificării. Aceste elemente
pot fi extrase din sol sau pot fi absorbite prin aparatul foliar. Rolul elementelor nutritive este foarte
important pentru viața pomilor, fiecare element contribuind la diverse procese interne din
metabolismul lor.
Azotul influențează producția totală de substanță uscată în special în lunile iunie -iulie mai
ales dacă este disponibil, moment când s ubstanța uscată este orientată prioritar spre structurile
permanente ale pomilor (rădăcini,ramuri de schelet).
Azotul este folosit sub formă nitrică, stimulând activitatea vegetativă și acumularea unor
cantități semnificative de calciu , dar și sub formă am oniacală , avantajând acumularea fosforului și
azotului în frunzele de măr (Grădinariu G., 2002).
O aprovizionare adecvată cu azot determină creșteri anuale de o vigoare mare, sporirea
numărului de muguri bine diferențiați, un procent ridicat de legare a fr uctelor, accelerarea creșterii
fructelor și mărirea lor în ceea ce privește dimensiunea (Istrate M., 2007). Lipsa azotului provoacă
carența care se prezintă prin oprirea creșterii plantelor, încetarea formării aminoacizilor și a
substanțelor proteice, frun ze rare și subdezvoltate, lemn anul roșiatic, decolorarea și căderea
frunzelor (Davidescu D. și colab., 1981). De asemenea, excesul de azot provoacă o creștere
luxuriantă a lăstarilor și frunzelor, micșorarea rezistenței la înghețurile timpurii, diminuarea
rezistenței la transport și scurtarea perioadei de păstrare, fructe mari cu un conținut semnificativ
de apă (Popescu M. și colab., 1982).
Conținutul în humus s-a determinat la un număr de 15 probe medii de sol . Cuprins între
1,87 și 4,66 %, conținutul în humus este unul mijlociu, fiind favorabil unei plantații pomicole.
Suprafețele cu un conținut mai scăzut în humus se recomandă a fi fertilizate cu
îngrășăminte organice, acestea asigurând necesarul de substanțe nutritive al plantelor, totodată,
contribuind la ameliorarea însușirilor chimice, fizice și biologice ale solului. Fertlizarea organică
ajută la creșterea conținutului de humus, fapt prin care se evită din timp diminuarea producțiilor
agricole din cauza materiei organice necorespunzătoare din sol.
Indicele de azot (I.N.) este utilizat pentru a evalua din punct de vedere statistic capacitatea
potențială a solului de a asigura cu azot, după procesul de mineralizare a materiei organice. La

44
probele analizate, indicele de azot are valori cuprinse între 2,93 și 3,95, iar corelat cu valorile
humusului, reiese faptul că solurile societății SC Agricola SA Țigănași au o stare de asigurare
mijlocie cu azot, favorabilă unei plantații pomicole.
Starea de aprovizionare a solului cu azot mineral este dependentă de conținutul solului în
humus, dar și de condițiile în care se petrece mineralizarea materiei organice din sol sub acțiunea
microorganismelor. Activitatea acestora este influențată într -un mod semnificativ de factorii sol,
climă, plantă, respectiv de regimu l de aerație, temperatură și umiditate în ceea ce vizează procesele
de nitrificare și amonificare (azotul organic din humus devine accesibil plantelor).
Fosforul are un rol major în creșterea și fructificarea pomilor. Prezent în compoziția a
numeroși compu și organici, el ia parte la metabolismul glucidelor și la transportul de energie în
procesele de fotosinteză și respirație.
Pe suprafața societății, conținutul în fosfor mobil este variabil, acesta fiind cuprins între 9
și 168 ppmP , încadrându -se în parame trii optimi ai culturii mărului . În funcție de fosforul mobil,
solurile fermei sunt grupate astfel:
 7,5 % (295 ha) soluri slab asigurate;
 60,1 % (2363 ha) soluri mijlociu asigurate;
 25,0 % (983 ha) soluri bine asigurate;
 7,4 % (291 ha) soluri foarte bine a sigurate.
Solurile foarte slab asigurate cu fosfor mobil lipsesc, aprovizionarea insuficientă a acestora
cu P fiind una dintre cauzele care provoacă obținerea de recolte nesatisfăcătoare și variate de la
an la an. Astfel, creșterea capacității de producți e a solurilor și obținerea de recolte bogate din
punct de vedere calitativ și cantitativ nu poate fi posibilă fără optimizarea regimului fosforului din
sol.
Pentru reducerea efectelor negative pe care aprovizionarea cu fosfor mobil o creează, sunt
necesare :
 Folosirea celor mai adecvate asolamente și rotația culturilor;
 Fertilizarea la nivel de parcelă, în funcție de gradul de asigurare al solului cu fosfor
mobil și de planta de cultură;
 Reutilizarea fosforului extras din sol în același timp cu recoltele la un nivel cât mai
ridicat;
 Extinderea folosirii îngrășămintelor cu fosfor la semănat, simultan cu lucrările de
întreținere, astfel încât doza de fosfor poate fi redusă până la 30 % ;
 Administrarea dozelor de îngrășăminte cu fosfor în doze optim economice, av ând
în vedere nivelul recoltelor dorite și însușirile agrochimice ale solurilor.

45
Este necesară aplicarea diferențiată a îngrășămintelor cu fosfor pentru a asigura o eficiență
ridicată a fertilizării, precum și a creșterii producțiilor agricole. Necesarul d e fosfor se poate
asigura din superfosfat simplu și concentrat, din îngrășăminte organice sau complexe.
Potasiul constituie elementul nutritiv care ajută la stimularea diverselor enzime și la
favorizarea migrării substanțelor sintetizate în frunze, acolo u nde se depun ca rezerve. Cantitățile
cele mai mici de potasiu se găsesc în organele tinere (muguri, meristeme). Cu rol în procesele de
creștere, potasiul mărește rezistența pomilor la diferite boli, secetă și ger.
Pe suprafața societății, conținutul în potasiu mobil variază între 150 și 400 ppmK, solurile
având o stare de asigurare cu K bună spre foarte bună , fapt ce le face pretabile culturii de măr .
Solurile slab și mijlociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc. În funcție de potasiul mobil, solurile
fermei sunt clasificate astfel:
 14,2 % (558 ha) soluri bine asigurate;
 85,8 % (3374 ha) soluri foarte bine asigurate.
În planul de fertilizare, se vor recomanda doze de potasiu chiar și pe solurile ce dispun de
o aprovizionare cu potasiu mobil bună sau foarte bună, avându -se în vedere producțiile scontate.
Rolul îngrășămintelor cu potasiu pentru a realiza recolte superioare din punct de vedere
calitativ și cantitativ are o importanță mai mare în anii în care condițiile climatice sunt nefavorabile
(înregistrare a de temperaturi mici iarna și primăvara, surplus de umiditate și stagnarea apei în sol,
nebulozitate ridicată, secetă îndelungată, etc.),nivelul atacurilor bolilor și dăunătorilor este ridicat,
dar și în cazul solurilor ce prezintă însușiri agrochimice ne corespunzătoare.
Folosirea îngrășămintelor cu potasiu este necesară pe tipurile de sol unde se practică o
agricultură intensivă, administrându -se doze mari de azot și fosfor sau amendamente calcaroase
pentru a se corecta reacția acidă a solurilor. În acela și timp, folosirea lor în doze optim economice
determină creșterea sau menținerea cantității de potasiu mobil în stratul arat al solurilor , sporind
producția agricolă și îmbunătățirea calității acesteia.
Necesarul de potasiu este asigurat prin săruri potas ice, îngrășăminte chimice care au în
compoziția lor potasiu și îngrășăminte organice.

5.2 Analize de serie mică
Au mai fost determinate pe lângă analiza principalelor elemente o serie de analize de
microelemente (bor,zinc și mangan).
Borul (B) a fost analizat prin metoda colorimetrică cu roșu -carmin Berger și Truog prin
dozarea acidului boric din extract. Acest microelement este foarte important în fructificarea
plantelor, fiind absorbit prin rădăcini sub formă de anioni ai acidului boric. Unii pomi fr uctiferi,
precum mărul, părul, caisul, vișinul, cireșul, dar și vița de vie necesită cerințe mari față de bor.

46
Conținutul în humus, pH -ul, precipitațiile și tehnologia de cultură influențează semnificativ
gradul de accesibilitate a borului din sol. Astfel, reacția solului determină intensitatea procesului
de levigare a borului în sol, pe când administrarea îngrășămintelor cu potasiu și azot cresc nevoia
de bor a plantelor. Lipsa sau insuficiența acestui microelement provoacă apariția bolilor fiziologice
(avortarea florilor, suberificarea pulpei merelor), însă și excesul de bor este toxic pentru plante.
Starea de asigurare a solului cu bor se caracterizează după borul solubil, diferențiându -se
în raport cu cu textura solului, cantitatea de materie organică hu mificată și reacția solului.
În cadrul societății SC Agricola SA Țigănași, conținutul în bor solubil variază între 0,44 și
0,52 ppm, rezultând o stare de aprovizionare ridicată a solurilor în acest microelemen t, favorabilă
culturii mărului.
Zincul (Zn) a fost analizat prin spectrofotometrie de absorbție atomică. Acesta este frecvent
întâlnit în sol în straturile superficiale cu un conținut mai bogat în materie organică, pe solurile ce
prezintă un pH ridicat și pe cele cu rezerve de calciu. El participă în metabolismul glucidelor și
proteinelor, în procesul de fotosinteză și în sinteza clorofilei, ajutând la creșterea rezistenței
pomilor la secetă și ger.
Carența de zinc se manifestă prin stoparea creșterii plantelor, din cauza lipsei auxinelor și
are ca efe cte următoarele: internodii scurte, frunze de dimensiuni mic care sunt dispuse în rozete,
clorozarea frunzelor.
Conținutul de zinc la probele analizate pe teritoriul societății este cuprins între 1,8 și 2,3
ppm, fapt ce indică o probabilitate foarte scăzut ă de apariție a carenței de zinc.
Manganul (Mn) s-a determinat prin metoda Schachtschabel, fiind interpretat în funcție de
textura solului. Acesta este prezent în sol sub formă de oxizi în diverse stări de oxidare și de
hidratare. Forma bivalentă Mn2+ este cea importantă în ceea ce privește accesibilitatea pentru
plante, formă sub care poate fi absorbit și utilizat în procesele metabolice. Regimul de aerație și
pH-ul influențează trecerea manganului din oxizii superiori și din humus în starea activă de ioni
de Mn2+.
La un conținut mai mic de 1 ppm Mn schimbabil în sol, apare carența de mangan care se
manifestă prin dimensiuni mici ale frunzelor și zone clorotice printre nervuri. Pe solurile societății,
conținutul de mangan variază între 90 și 244 ppm.

47
5.2.1 Determinarea acidității hidrolitice (Ah), sumei bazelor schimbabile (SB)
și a gradului de saturație în baze (V)
Suma bazelor schimbabile (SB) , aciditatea hidrolitică (Ah) și gradul de saturație în baze
(V) s-au determinat la un număr de 6 probe medii de sol de pe terenurile necarbonatice. Valorile
acestor indici sunt:

 SB: 23,7 – 29,7 me/100 g sol
 Ah: 1,00 – 3,00 me/100 g sol
 V: 89,2 – 96,7 %
Aceste valori, corelate cu celelalte analize, arată că solurile societății sunt favorabile
culturii mărului.

48

CAPITOLUL 6. ELABORAREA PLANULUI DE FERTILIZARE
PENTRU SC AGRICOLA SA ȚIGĂNAȘI

Solul, principala modalitate de producție din agricultură, este o entitate vie cu o serie de
însușiri fizice, chimice și biologice într -o permanentă schimbare, constituind un suport și o sursă
de elemente nutritive pentru plante. Acesta evoluează cu timpul sub acțiunea factorilor de mediu
și a acțiunii omului prin administrarea îngrășămintelor și a amendamentelor, având proprietatea
de a reține unele e lemente nutritive care sunt ușor accesibile plantelor și de a le elibera ulterior
prin schimb sau diferite procese.
Folosirea îngrășămintelor, amendamentelor și a irigației , alături de tehnologia de cultivare
a plantelor pot schimba desfășurarea proceselor chimice și biochimice din sol, precum și însușirile
fizico -chimice ale acestuia.
Solul nu dispune de cantitățile necesare de elemente nutritive pentru obținerea de producții
mari din punct de vedere cantitativ sau calitativ, iar din acest motiv este neces ar să se administreze
îngrășăminte chimice sau naturale pentru completarea necesarului de hrană pentru plantele
cultivate în doze optime economic (DOE). Astfel este necesar controlul stării de fertilitate a
solului , acesta efectuându -se cu scopul de a stab ili corelațiile dintre sol -plantă și factorii de mediu.
Nu se poate vorbi însă de doze optime economice de îngrășăminte dacă cartarea
agrochimică nu este întocmită, fără aceasta, neputându -se realiza producții eficiente, o agricultură
intensivă, precum și protejarea mediului înconjurător.
În cadrul societății SC Agricola SA Țigănași, pe baza cartării agrochimice s -a redactat
planul de fer tilizare pe perioada anului 2018 , în cadrul parcelei topografice 43 pentru cultura
mărului, cu producția scontată de 30 t/ha (tabelul 6.1, 6.2 și 6.3).

49

Tabelul 6.1
Planul de fertilizare pe anul 2018 , Societatea SC Agricola SA Țigănași, județul Iași

Nr.
crt. Parcela
topografică
Solul
Cultura din plan Parcela de
fertilizare

Nr.
Sola
Tipul Denumirea
Soiului de
măr Suprafața
ha Producția
scontată
kg/ha
Nr. Suprafața
ha
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1. 43 8588 Cernoziom
tipic Jonagold 0,16 30 000 43 0,16
2. 43 8589 Cernoziom
tipic Idared 0,24 30 000 43 0,24
3. 43 8590 Cernoziom
tipic Idared 0,24 30 000 43 0,24
4. 43 8591 Cernoziom
tipic Golden
delicious 0,24 30 000 43 0,24
5. 43 8592 Cernoziom
tipic Golden
delicious 0,24 30 000 43 0,24
6. 43 8593 Cernoziom
tipic Generos 0,24 30 000 43 0,24
7. 43 8594 Cernoziom
tipic Generos 0,24 30 000 43 0,24
8. 43 8595 Cernoziom
tipic Starkrimson 0,24 30 000 43 0,24
9. 43 8596 Cernoziom
tipic Starkrimson 0,24 30 000 43 0,24
Total – – – – 2,08 – – 2,08

50

Tabelul 6.2
Planul de fertilizare în cadrul societății SC Agricola SA, Țigănași
Principalii indici agrochimici
Valori medii
Humus
% Suma
bazelor
SB
m.e. Aciditatea
hidrolitică
Ah
m.e. Gradul
de
saturație
V% Indice
Azot
I.N. Microelemente

pH ppm
B
Zn
Mn
PAL KAL
9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
6,8 73 141 –

3,36

21,7

2,38

90,1

3,03

0,44

1,8

185 6,9 53 110 –
6,7 60 116 –
7,2 36 113 –
7,3 53 131 –
6,9 63 148 –
6,4 56 125 –
6,8 52 127 –
7,0 44 141 –
Total – – – – – – – – – – –

51

Tabelul 6.3
Calculul dozelor de îngrășământ necesar
Cantitatea de amendamente și îngrășăminte recomandate
Amendamente Îngrășăminte
organice
N
P2O5
K2O
Ha t/ha Total
t Ha t/ha Total
t Kg/ha Total
Kg Kg/ha Total
Kg Kg/ha Total
Kg
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32
– – – 0,16 100 16 85 13,6 35 5,6 203 32,48
– – – 0,24 100 24 85 20,4 60 14,4 216 51,84
– – – 0,24 100 24 85 20,4 50 12 215 51,6
– – – 0,24 100 24 85 20,4 85 20,4 213 51,12
– – – 0,24 100 24 85 20,4 60 14,4 207 49,68
– – – 0,24 100 24 85 20,4 47 11,28 201 48,24
– – – 0,24 100 24 85 20,4 59 14,16 210 50,4
– – – 0,24 100 24 85 20,4 62 14,88 208 49,92
– – – 0,24 100 24 85 20,4 71 17,04 203 48,72
Total – – 2,08 900 208 765 176,8 529 124,16 1876 434

52
Stabilirea dozelor de îngrășăminte pentru plantația pomicolă s -a realizat cu ajutorul
nomogramelor, acestea explicând relația dintre recolta scontată, nivelul de aprovizionare cu
elemente nutritive a solului stabilit pe baza analizelor și necesarul de îngr ășăminte.
Dozele optime pentru azot, fosfor și potasiu s -au determinat cu ajutorul graficelor din
figurile 6.1 și 6.2. Astfel, pe suprafața totală de 2,08 ha s-a calculat un necesar de 176,8 kg/ha N,
124,16 kg/ha P 2O5 și 434 kg/ha K 2O.

Figura 6.1 – Doze optime economice de P 2O5 (fosfor) la cultura mărului în funcție de
producția dorită și aprovizionarea solului cu fosfor mobil
(Borlan Z., Hera Cr. Și colab., 1982)

53

Figura 6.2 – Doze optime economice de K 2O (potasiu ) la cultura mărului în funcție de
producția dorită și aprovizionarea solului cu potasiu mobil
(Borlan Z., Hera Cr. Și colab., 1982 )

54
Îngrășăminte organice și minerale ajută la creșterea fertilității solului, îmbunătățirea
condițiilor în care plantele cresc și se dezvoltă, completarea necesarului de elemente nutritive, dar
în special la obținerea unor producții care satisface atât din punct de vedere cantitativ, cât și
calitativ. Cele mai recomandate îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu sunt prezentate în
tabelul 6.4.

Tabelul 6.4
Principalele îngrășăminte recomandate în cadrul plantației pomicole
Îngrășăminte Denumire Caracteristici

Pe bază de
azot (N)

Azotatul de
amoniu
(NH 4NO 3) Conține 33 -34 % N s.a reprezentată prin azot nitric (N-NO 3)
și azot amoniacal (N -NH+4) și se găsește sub formă de sare
albă, uneori gălbuie.
Este foarte solubil, pătrunde rapid în sol după aplicare și se
poate folosi atât toamna și primăvara, cât și în timpul
perioadei de vegetație, pomii fructiferi reacți onând bine la
administrarea acestui îngrășământ.
Are potențial ridicat de pierdere prin spălare din sol,
acidificând solul mai puternic decât nitrocalcarul sau ureea.
Azotatul
de calciu
(Ca(NO) 3) Conține 11,8 – 15,3 % N s.a. și se găsește sub formă de sare
albă, cristalizată. Cunoscut și sub denumirea de Salpetru de
Norvegia , acesta este foarte solubil în apă, fiind cel mai
higroscopic îngrășământ.

Ureea
(CO(NH 2) Conține 46 % N s.a și se găsește sub formă de substanță albă ,
granulată. Este solubilă în apă și are cel mai mare conținut de
azot pe tona de produs (417 kg). Este mai puțin pretențios în
ceea ce privește condițiile de manipulare/depozitare și poate
fi folosită singură sau în amestec .

Pe bază de
fosfor (P 2O5)

Superfosfatul
simplu Îngrășământ granulat sau pulverizat, de culoare cenușie și cu
miros de acizi, se obține prelucrând fosfații naturali cu acid
sulfuric. Folosit pe toate tipurile de sol, acesta este considerat
un îngrășământ neutru în câmp, având o re acție acidă în
laborator. El se clasifică în România astfel: superfosfat
calitatea I (19 % P 2O5) și superfosfat calitatea a II -a (16,7 %

55
P2O5). Se folosește ca îngrășământ de bază, dar și suplimentar
de-a lungul perioadei de vegetație.

Superfosfatul
concentrat Variază între 38 -50 % și poate fi după conținutul în P 2O5,
dublu sau triplu. Se găsește sub formă de sare albă sau
gălbuie, fiind lipsit de gips și conține 1,5 -2 % acid fosforic
liber și 2 -4 % apă. Utilizat pe toate tipurile de sol, este
considera t un îngrășământ universal.

Pe bază de
potasiu (K 2O)
Sarea
potasică
Conține 38 -44 % K 2O și este slab higroscopică. Prezintă o
culoare cenușie, având cristale roz sau galbene care depind de
culoarea sărurilor brute care sunt adăugate. Este cea mai
răspândită și este utilizată pe orice tip de sol.
Sulfatul
de potasiu
(K2SO 4) Ca îngrășământ conține aproximativ 48 -53 % K 2O, pe când în
stare pură are 54,6 % K 2O. Se prezintă sub formă de sare albă
sau alb murdar, cu o cristalizare rombică sau hexagonală,
nefiind higroscopic.

Pe lângă îngrășămintele organice și minerale, se folosesc și îngrășăminte organice cum ar
fi: gunoiul de grajd, compostul și îngrășămintele verzi.
Gunoiul de grajd rezultă din fermentarea aerobă și anaerobă a unui amestec format din
dejecții ale animalelor și resturi vegetale. Având o acțiune lentă, el face structura solului mai bună,
creduce aciditatea din sol și crește permeabilitatea pentru apă și puterea de reținere a acestuia.
Compostul se realizează prin desco mpunerea unor reziduuri din gospodărie (cenușă,
tescovină, frunze) și prezintă aceeași administrare precum gunoiul de grajd, cu precizarea că dozele
care se aplică sunt duble .
Îngrășămintele verzi sunt culturi vegetale care au un ritm de creștere rapid, fi ind
încorporate în sol pentru a crește fertilitatea acestuia. Ele au rolul de a mări numărul de
microorganisme din sol și de a fixa azotul simbiotic. Unele plante precum lupinul și trifoiul se
folosesc sub formă de masă verde cosită pentru a îmbunătăți sol ul în materie organică, a ameliora
însușirile acestuia și pentru a combate eroziunea.
Aplicarea îngrășămintelor se face prin mai multe metode și anume:
 Aplicarea la sol – îngrășămintele cu azot sunt administrate de -a lungul rândului de
pomi deoarece acolo sunt prezente marea parte a rădăcinilor active, iar cele cu
fosfor și potasiu sub proiecția coroanei pomilor.

56
 Aplicarea simultan cu apa de irigare (fertirigare) – administrarea îngrășămintelor
solubile prin dizolvare se va executa concomitent cu apa de irigare prin picurare
sau microaspersiune, acest lucru determinând o folosire rațională și economică a
apei și a îngrășămintelor și o creștere mai uniformă a pomilor și mai puternică a
lăstarilor .

 Aplicarea pe cale foliară – în diferite fenofaze are loc s tropirea pe frunze a
îngrășămintelor simple sau complexe, acestea având rolul de a stimula procesele
metabolice. Astfel, randamentul fotosintezei și rezistența platelor la atacul bolilor
și dăunătorilor cresc, iar pierderea de apă prin transpirație și risc ul de poluare a
mediului înconjurător scad.
Îngrășămintele organice și cele minerale cu fosfor și potasiu sunt administrate, de regulă,
toamna, după recoltare, fiind încorporate adânc în sol. Cele cu azot sunt aplicate sistematic: 1/3
toamna, iar 2/3 primă vara.

57

Concluzii și recomandări

 Studiul agrochimic efectuat în cadrul societății SC Agricola SA Țigănași, județul
Iași are ca scop testarea fertilității solului în vederea elaborării planului de
fertilizare.
 Fertilitatea solului depinde în mare măsură de factorii climatici, agrochimici,
pedologici, tehnologia de cultură, dar și de cei socio -economici și determină
îmbunătățirea condițiilor de nutriție ce sunt necesare pentru creșterea și dezvoltarea
pomilor, precum și obținerea uno r producții ridicate din punct de vedere cantitativ
și calitativ.
 Principalul instrument prin care se testează starea de aprovizionare a solului cu
elemente nutritive, prin intermediul căruia se va stabili evoluția stării de fertilitate,
măsurile de amelio rare a reacției solului, prin ajutorul căruia se va întocmi planul
de fertilizare a pomilor și se va asigura o producție mare de calitate superioară, în
condiții de maximă eficiență , prevenind poluarea mediului ambiant îl constituie
cartarea agrochimică.
 Zona în care societatea SC Agricola SA Țigănași este situată prezintă un climat
temperat continental cu o temperatură medie anuală de 9,6 ⁰ C și cu o medie anuală
a precipitațiilor de 470 mm , condiții în care pomii pot crește, se pot dezvolta și
fructifica favorabil.
 Localizată la 25 de kilometri nord -vest de centrul municipiului Iași , societatea
dispune de o piață de desfacere, valorificând astfel producția de fructe.
 În cadrul societății, se întâlnesc două tipuri de sol foarte fertile , cernoziomul și
faeoziomul care fac parte din clasa Cernisolurilor și care prin proprietățile lor,
asigură co ndiții favorabile pentru cultivarea mărului.
 Valorile pH -ului conform studiului agrochimic sunt cuprinse între 6,7 și 7,3, ceea
ce înseamnă că solurile societății sunt de la slab acide la slab alcaline și nu necesită
administrarea amendamentelor pentru corectarea reacției acide a solurilor.

58
 Solurile cu reacție moderat acidă, slab acidă și neutră se vor fertiliza cu uree , acesta
fiind îngrășământul cel mai indicat, dar prin alternanță se vor fertiliza și cu azotat
de amoniu.
 Conținutul în fosfor mobil variază între 36 și 73 ppm P (mgP/kg sol), rezultând că
aprovizionarea cu acest element este de la mijlocie la foarte bună.
 Creșterea capacității de producție a solurilor și obținerea de recolte mari, de calitate
și stabile este imposibilă fără optimizarea regimului fosforului din sol.
 Conținutul în potasiu mobil variază între 110 și 148 ppm K , indicând o
aprovizionare cu acest element de la mijlocie spre bună.
 Aplicarea îngrășămintelor cu potasiu în doze optime economice sporesc producția
și îmbunătățesc calitatea acesteia.
 Conținutul în humus este mijlociu (3,36), fertilizarea organică fiind recomandată
pentru creșterea fertil ității solului, ridicarea conținutului în materie organică și
prevenirea scăderii în timp a producțiilor.
 Indicele azot are o valoare mijlocie (3,03) , starea de asigurare cu azot fiind
influențată atât de conținutul solului în humus, cât și de activitatea
microorganismelor.
 Starea de aprovizionare cu bor este ridicată (0,44), iar probabilitatea apariției
carenței de zinc este mică (1,8).
 La fertilizarea solului cu azot, cantitatea administrată este de 85 kg/ha, pe când la
fertilizarea acestuia cu fosfor, ca ntitățile variază între 35 și 85 kg/ha pentru a obține
producția scontată. Cantitățile la fertilizarea solului cu potasiu este cuprinsă între
valorile 201 și 216 kg/ha.
 Determinarea și analiza fertilității solului, stabilind dozele optim e economice de
îngrășăminte, sortimentul și metoda de aplicare rezolvă problema legată de
cantitatea și calitatea producției care se dorește a fi bogată.

59

BIBLIOGRAFIE

1. Avarvarei I., Davidescu V., Mocanu R., Goian M., Mocanu R., Caramete C., Rusu
M., 1997 – Agrochimie , Ed. Sitech, Craiova.
2. Baciu A., 2005 – Pomicultură generală , Ed. Universitaria, Craiova.
3. Borlan Z., Hera C., Ghindia A., Pase L., Condei G., Stoian L., Jidav E., 1982 –
Tabele și nomograme agrochimice , Ed. Ceres, București.
4. Borlan Z. și colab., 1998 – Potasiul – element nutritiv pentru sporirea recoltelor și
a calității acestora , Horticultura.
5. Bunea A., 1979 – Cercetări privind influența adâncimii de mobilizare a nisipurilor
din nord -vestul României asupra creșterii și rodiri i mărului , Lucrările științifice
ICPP Pitești.
6. Davidescu D., Davidescu V., 1981 – Agrochimia modernă , Ed. Academiei RSR,
București.
7. Davidescu D., Davidescu V., 1992 – Agrochimia horticolă , Ed. Academiei Române,
București.
8. Davidescu D., Davidescu V., 1999 – Compendium agrochimic , Ed. Academiei
Române, București.
9. Dilmaghani M.R. și colab., 2004 – Interactive effects of potassium and calcium on
K/Ca ratio and its consequences on apple fruitquality in calcareous soils of Iran ,
Journal of Plant Nutrition, Vol. 27(7).
10. Grădinariu G., 2002 – Pomicultură specială , Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.
11. Grădinariu G., Gherghi A., Istrate M., Grădinariu F., Bogoescu M., 1993 – Influența
unor elemente nutritive asupra calității principalelor soiuri de mere cultivate în N –
E Moldovei , Lucr. I.C.D.V.P.H. București, Vol. XXIII.

60
12. Istrate M., 2007 – Pomicultură generală , Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.
13. Millard P., Neilsen G.H., 1989 – The influence of nitrogen supply on the uptake and
remobilizati on of stored N for the seasonal growth of apple trees , Annals of Botany,
Vol. 63.
14. Millard P., Thomson C.M., 1989 – The effect of the autumn senescence of leaves on
the internal cycling of nitrogen for the spring growth of apple trees , Journal of
Experiment al Botany, Vol. 40.
15. Mocanu R., 1994 – Agrochimie , Ed. Universitaria, Craiova.
16. Neilsen G.H., Neilsen D., Toivonen P., Herbert L., 2008 – HortScience, Vol. 43(3).
17. Pattantyus K., Bilegan M., 1991 – Influența sistemului de întreținere și a poziției pe
versant asupra aprovizionării solului și a pomilor cu elemente fertilizante , Lucr.
științifice ICPP Pitești, Vol. XIV.
18. Popescu M. și colab., 1992 – Pomicultură generală și specială , EDP, București.
19. Popa V. Și colab., 1975 – Lucr. științifice ICPP Pitești, Vol. II.
20. Rusu M. și colab., 2005 – Tratat de agrochimie , Ed. Ceres, București.
21. Spencer P.W., Titus J.S., 1972 – Biochemical and enzymatic changes in apple leaf
tissue during autumnal senescence , Plant Physiology, Vol. 49.
22. Titus J.S., Kang S., 1982 – Nitrogen me tabolism, translocation and recycling in
apple trees , Horticultural Reviews, Vol. 4.
23. Volf M., 2008 – Agrochimie , Ed. Renaissance, București.
24. Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice, 2005 – Memoriu privind
caracterizarea agrochimică de la S.A. Moldova Țigănași, Comuna Țigănași,
Județul Iași .
25. *** Anuarul statistic al României , Institutul de Statistică (http://www.insse.ro )
20.05.2018
26. *** Eurostat Statistics Database
(http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/statistics/search_database ) 22.05.2018
27. *** FAO Statistical Database (http://www.fao.org/statistics.htm ) 23.05.2018
28. *** USDA National Nutrient Database for Standard Reference
(http://fnic.nal.usda.gov/food -composition ) 23.05.2018
29. *** www.zdravan.ro 26.05.2018
30. *** http://sigra.icc.ro/igneti.html 1.06.2018
31. *** www.primariatiganasi.ro 3.06.2018