VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IASI [611072]

1
UNIVERSITATEA DE STIINȚ E AGRICOLE SI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IASI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Mihai Carp -Cărare
Absolvent: [anonimizat]

2017

2
UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IASI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ VETERINARĂ

INVESTIGAȚII SEROLOGICE ÎN BOALA LIMBII ALBASTRE
(B.L.A.) LA RUMEGĂTOARE

Coordonat or științific,
Prof.univ.dr. Mihai Carp -Cărare
Absolvent: [anonimizat]

2017

3

DECLARAȚIE,

Subsemnatul/subsemnata …………………………………., student (ă) la Universitatea de
Stiințe Agricole si Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iasi, Facu ltatea de Medicină
Veterinară,declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în
declarații,că lucrarea cu titlul “ Titlul complet al lucrării ” nu este un plagiat, fiind creaŃia mea
personală.
Lucrarea este elaborată d e mine si nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele
utilizate,inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:
– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar si în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele si dețin referința precisă a sursei;
– reformularea în cuvinte propri i a textelor scrise de către alți autori deți ne referinț a precisă;
– rezumarea idei lor altor autori deține referinț a precisă la textul original.
Am luat la cunostință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată, voi
fi exmatriculat (ă) sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată diploma
obținută.

Iasi, data
…………………….
Absolvent: [anonimizat]
_________________________
(semnătura în original)

4

CUPRINS
INTRODUCERE
Lista tabelelor și a figurilor
Partea I. CONSIDRATII GENERALE
Capito lul 1. Aspecte privind etiologia, epidemiologia și patogeneza în
bluetongue
1.1.Etiologie
1.2.Caractere epidemiologice
1.2.1. Surse de infecție și transmitere
1.2.2. Dinamica epizootică
1.3.Patogeneză
1.3.1. Replicarea pe gazde nevertebrate
1.3.2. Replicarea pe gazde vertebrate
1.3.3. Vectorii culicoizi
Capitolul 2. Aspecte clinice în boala Bluentongue la rumegătoarele domestice
2.1.Manifestări clinice la ovine
2.2. Manifestări clinice la caprine
2.3. Manifestări clinice la bov ine
Capitolul 3. Diagnosticul, supravegherea și controlul infecțiilor cu virusul BT
3.1. Diagnosticul în BT
3.2. Supravegherea infecțiilor cu BT
3.3. Controlul infecțiilor cu Buetongue
Capitolul 4. Descrierea cadrului instituțional/ organizatoric
Partea a II -a CONSIDERAȚII PROPRII
Capitolul 5. Scopul și obiectivele studiului
Capitolul 6. Materiale și metode de lucru
6.1. Prelevarea și transportul probelor
6.2. Materiale și metoda de lucru
6.2.1. Testul ELISA

5
Capitolul 7. Rezultate și di scuții
Capitolul 6. Concluzii
Bibliografie

6

Lista tabelelor

Tabelul 1.1. Clasificare Familia Reoviridae , genul Orbivirus 2015
Tabelul 1.2. Rezistența virusui Bluetongue
Tabelul.1.3. Receptivitatea, sursele de infecț ie și transmiterea în Bluetongue
Tabelul 7.1. Situația prelevării probelor de sânge pentru BTV
Tabelul 7.2. Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice
din județul Vaslui, în anul 2014
Tabelul 7.3. Situația supravegherii serolog ice Bluetongue la rumegătoarele domestice
din județul Vaslui, în anul 2015
Tabelul 7.4. Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice
din județul Vaslui, în anul 2016
Tabelul 7.5. Monitorizarea serologică a anticorpilor anti -BTV la rumegătoarele din
județul Vaslui, în perioada 2014 -2016

Lista figurilor
Figura 1.1. Distribuția geografică a serotipurilor de virus BT și vectorii majori
transmițători
Figura 1.2.Culicoides imicola
Figura 1.3. Transmiterea BTV
Figura 1.4. Vectori culi coizi
Figura 2.1 Aspecte clinice la ovine: secreții nazale si sialoree
Figura 2.2. Aspecte clinice la ovine: hiperemia cavității bucale
Figura 2.3. Aspecte clinice la ovine: tumefierea limbii și ulcere linguale
Figura 2.4. Aspecte clinice la ovine: cianoz a limbii
Figura 2.5. Aspecte clinice la ovine: edeme și dezongulare
Figura 2.6. Aspecte clinice la bovine: sialoree
Figura 2.7. Aspecte clinice la bovine: ulcere bucale
Figura 6.1. Focare Bluetongue și zonele de restricție stabilite în România, începând c u
2014

7
Figura 6.2. Structura geo -locativă a județului Vaslui.
Figura 6.3. Proveniența probelor de sânge, prelevate pentru testarea serologică
Figura 6.4. Hipertermia mucoasei conjunctivale la bovine
Figura 6.5. Epiforă la bovine
Figura 6.6. Edem și ulcera ții nazale la bovine
Figura 6.7.Cruste și ulcerații nazale la bovine
Figura 6.8.Ulcerații bucale la bovine
Figura 6.9. Tumefierea și cianoza limbii la bovine
Figura 6.10. a, b,c,d Necroze și ulcerații localizate la nivelul ugerului
Figura 6.11. Abate re și torticolis la ovine cu Bluetongue
Figura 6.12. Secreții nazale, hipertermia mucoasei nazale, edeme și ulcerații nazale la
ovine
Figura 6.13. a, b, c, d. Edeme și ulcerații bucale la ovine
Figura 6.14.Sialoree la ovine
Figura 6.15.Tumefierea si cian oza limbii la ovine
Figura 6.16.Pregătirea trusei de recoltare probe și a echipamentului de protecție
Figura 6.17. Echiparea personalului
Figura 6.18. Probe de sânge prelevate în tuburi fara anticoagulant ( tub rosu) și cu
anticoagulant EDTA (tub rosu) și heparina (tub verde)
Figura 6.19. Diagrama flux pentru supravegherea serologică prin ELISA
Figura 6.20.Trusa Elisa Pourquier
Figura 6.21. Consumabile ELISA
Figura 6.22. Linie ELISA: cititor de microplăci, incubator de microplăci,aparat de spălare
micro plăci
Figura 6.23. Placă ELISA, înainte de adăugarea soluției de stopare
Figura 6.24.Placă ELISA, după adăugarea soluției de stopare
Figura 7.1.Distribuția numerică a probe prelevate de la rumegătoarele domestice din
județul Vaslui, în perioada 2014 -2016
Figura 7.2.Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV prelevate în caz de
suspiciune de boală, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014
Figura 7.3. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate la cerere, de
la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014
Figura 7.4.Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate pentru
supravegherea activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015

8
Figura 7.5. Incidența probelor pozitive pentru a nticorpi anti -BTV , prelevate la cerere, de
la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015
Figura 7.6.Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate pentru
supravegherea activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016
Figura 7.7.Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate la cerere și
din suspiciuni de boală, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016
Figura 7.8.Incidența anticorpi anti -BTV în probele de ser, provenite de la rumegătoarel e
din județul Vaslui, în perioada 2014 -2016

9

INTRODUCERE

Bluetongue (boala limbii albastre) cunoscută și sub denumirea de febra catarală este o
boală infecțioasă, de natură virală, necontagioasă, cu transmitere vectorială , ce afectează
rumegătoarele domestice (ovine, caprine, bovine) și sălbatice (bivoli, cerbi, mai multe specii de
antilope africane și alte specii ale ordinului Artiodactyla).
Bluetongue este întâlnită în teritorii cuprinse între 40° latitudine nordică și 35° latitudine
sudică, putându -se extinde până la 55° latitudine nordică datorită extinderii arealului speciilor
vectori Culicoides, regiuni în care boala are un pronunțat caracter sezonier, evoluând în perioada
de activitate a culicoizilor adulți.
În epid emiologia bluetongue, bovinele au un rol deosebit de important, datorat viremiei
prelungită în absența semnelor clinice ale bolii. Boala este cunoscută din a doua jumătate a
secolului al XIX -lea, odată cu intensificarea creșterii ovinelor din rasa merinos în Africa de Sud.
Primele relatări privind evoluția bluetongue datează din 1876, când sunt semnalate îmbolnăviri cu
mortalitate ridicată. Ulterior, prezența bolii este semnalată în Cipru în 1949, Turcia în 1949, Israel
în 1951, SUA în 1952, Portugalia în 1 958, Spania în 1958, Pakistan în 1960, Australia în 1978. În
prezent, prezența bluetongue este semnalată în numeroase state din Africa și Orientul apropiat,
Asia, Europa precum și în Australia și SUA.
Importanța economică a bolii rezidă în pierderile econ omice importante produce
consecutiv diminuării capacității productive a anomalelor, mortalitate și malformații fetale,
cheltuieli cu imunizarea animalelor receptive, restricții comerciale, reducerea prețului de
valorificare economică a animalelor din speci ile receptive și a produselor provenite de la acestea.
Conform datelor privind apariția și evoluția focarelor de bluetongue raportate la OMSA și
înregistrate în WAHID ( World Animal Health Information Database ) în perioada 1996 –
septembrie 2014 au fost înre gistrate, la nivel mondial peste 33.400 focare bluetongue, din care
peste 28.300 focare au fost declarate în Europa, peste 1.600 focare în Africa, peste 3.500 focare
în Asia, 6 focare în continentele Americane, inclusiv America Centrală și 4 focare în Aust ralia.

10
Încălzirea globală este unul dintre posibilele motive pentru care s -a produs o modificare a
modului de evoluție a bluetongue în regiunea Mării Mediterane și este de așteptat ca aria de
răspândire a vectorilor acestei boli să se extindă spre nord, pe măsură ce încălzirea globală se
intensifică.
Studiul nostru și -a propus să identifice prezența și incidența anticorpilor specifici anti –
BTV , prin supravegherea serologică a rumegătoarelor domestice, timp de trei ani consecutivi.

11

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

12

CAPITOLUL 1
ASPECTE PRIVIND ETIOLOGIA, EPIDEMIOLOGIA ȘI PATOGENEZA
ÎN BLUETONGUE

Boala limbii albastre are o importanță considerabilă socio -economică și majoră în
domeniul comerțului in ternațional de animale și produse de origine animală, în condițiile în care,
înainte de 1998, a fost considerată o boală exotică în Europa, situațIe care, între timp, s -a
schimbat.

1. 1. Etiologia
Conform Comitetului International de Taxonomie virală, în 2015, agentul etiologic al
bolii limbii albastre este un virus ARN, ce aparține familiei Reoviridae (tabelul 1.1) subfamilia
Sedoreovirinae, genul Orbivirus . (http://www.ictvonline.org/virusTaxonomy , Perianu T., 2005 ).
În cadrul genului există mai multe specii virale, specia tip fiind virusul Bluetongue.
Alături de acesta, sunt incluse virusul pestei ecvine aficane ( african horse sickness – AHS) și
virusul bolii hemoragice virale epizootice ( Epizootic haemorrhagic disease – EHD).
În comun cu celelalte genuri ale familiei Reoviridae , prima determinantă a includerii
izolatelor de virus ca aparținând speciilor din Orbivirus este compatibilitatea de recombinare a
segmentelor genomului viral în timpul coinfe cțiilor și, prin urmare, posibilitatea schimbului de
informații genetice și generarea de descendenți viabili de sușe virale. Oricum, furnizarea de date
directe evidențiază că reasortarea segmentelor între izolate este limitată, iar comparația serologică
implică, în primul rând, imunodominanța serogrupului/speciei – antigenul specific VP7 ca temei
uzual în diagnosticul prin analiza cantitativă pentru fiecare specie virus (serogrup).
Aceste virusuri, aparținând familiei Reoviridae, pot fi diferențiate și iden tificate prin
structura genomului viral, categoriile de animale gazdă, proprietățile serologice, compoziția
proteinelor , simptomelele maladiilor și, mai recent, prin analizarea și compararea secvențelor de
genom prin testul PCR.

13
Există cel puțin 24 serotip uri la nivel mondial, cu toate că nu există toate serotipurile în
nici o zonă geografică; de exemplu, 13 serotipuri (1, 2, 3, 5, 6, 10, 11, 13, 14, 17, 19, 22 și 24) au
fost raportate în SUA și 8 serotipuri (1, 2, 4, 6, 8, 9, 11 și 16) în Europa. Între cel e 24 serotipuri
virale nu există imunitate încrucișată marcantă. Au fost, totuși, remarcate reacții antigenice
încrucișate între serotipurile 4, 17 și 20, între serotipurile 5 și 9, între seroptipurile 8 și 18, între
serotipurile 6 și 21, între seroptipuri le 6 și 19 și între serotipurile 3 și 16 (OIE, 2015).
Tabel ul 1.1.
Clasificare Familia Reoviridae , genul Orbivirus 2015 (OIE, 2015)
Familia Subfamilia Genul Principalele specii
de virus Serotipuri
existente Vectori
responsabili/ gazde REOVIRIDAE
SEDOREOV IRINAE
ORBIVIRUS (BTV) Bluetongue
virus (specia TIP) 24 culicoizi
African horse
sickness virus 9 Culicoizi / ecvine
CL34inola virus 12 Flebotomine /
culicine
Chenuda virus 7 Căpușe/păsări
marine
Chobar Gorge virus 2 Căpușe/lilieci
Corri parta virus 5 Țânțari
Epizootic
hemorrhagic
disease virus
-IL15ki virus 10 Culicoizi
Equine
encephalosis virus 7 Culicoizi / ecvine
Eubenangee virus 4 Culicoizi,
anofeline, culicine
Ieri virus 3 Țânțari / păsări
Great Island virus 36 Căpușe Argas,
Ixodes
Lebombo virus 1 Culicine
Orungo virus 4 Culicine
Palyam virus 12 Culicoizi, culicine
Umatilla virus 4 Culicine, păsări
Wad Medani virus 2 Boophilus,
Rhipicephalus,
Hyalomma, Argas
/ animale
domestice
Wallal v irus 3 Culicoizi/
marsupiale
Warrego virus 3 Culicoides,
anopheline și
țânțari culicine /
marsupiale
Wongorr virus 8 Culicoides,
țânțari: bovine,
macropode

14
Virusul Bluetongue , specia tip a genului Orbivirus , cuprinde 6 su șe virale. În Bazinul
mediteran ean au evoluat serotipurile 2, 4, 6, 9, 10, 16, la intervale diferite. Fiecare serotip conferă
o imunitate solidă față de el însuși, dar variabilă, adeseori ușoară și, uneori, nulă față de altele.
În America de Nord, cel mai îngrijorător serotip este BTV -8 care poate infecta atât
rumegătoarele domestice cât și pe cele sălbatice. Cel mai frecvent afectate de acest serotip sunt
vacile și oile, dar a fost izolat de la capre și cerbi, de la râsul euroasiatic af lat în grădinile
zoologice (CFSPH., 2015) .
Din punct de vedere morfologic, virusul Bluetongue prezintă un fragment de acid nucleic
viral ARN neînvelit, cu structură icosadrică și dimensiuni de 70 – 90 nm, cu capsidă dublă, a
cărei suprafață este constituită din 32 capsomere ( Vasiu C., 2003 ).
Parti cula virală se replică în citoplasma celulei gazdă, conține ARN dublu helicoidal și are
dimensiuni de 50 -100 nm (Perianu T., 2005). Faptul că virusul nu are înveliș la exterior, îl face
sensibil la acțiunea tripsinei.
Genomul este constituit din 10 segment e dublucatenare liniare de ARN. În afara
segmentului 10 care codifică proteinele NS3 și NS3a, restul segmentelor codifică, fiecare, câte o
proteină structurală sau nestructurală (Manual de diagnostic Bluetongue, Ionescu Aurelia).
Natura genomului permite r easortarea între segmente și, în consecință, în cazul
coinfecțiilor, genomul viral suferă mutații genetice ( genetic drift ) într -un procent crescut,
contribuind la la o derivă antigenică, particularitate ce explică variabilitatea antigenică a virusului
(Perianu T., 2005).
Virusul este constituit din 5 proteine structurale, respectiv două proteine majore (VP7 și
VP3) și trei prote ine minore (VP1, VP4 și VP6). Sâ mburele este înconjurat la exterior de capsida
exterioară formată din proteinele VP2 și VP5. Protei nele structurale sunt importante deoarece au
rol în atașarea virusului de celule și realizarea infecției și, pentru că acestea conțin epitopi
neutralizanți care stabilesc serotipul viral și imunitatea.
Virusul se cultivă pe embrioni de găină de 8 zile (ant renând moartea acestora în 3 -5 zile,
cu formarea de leziuni congestive și hemoragice), pe culturi celulare renale de miel, vițel și
hamster, pe celule testiculare de bovine, ovine, pe fibroblaste de pui, pe celule din liniile BHK
21, VERO (Vasiu C., 2003), L- 929, efectul citopatic apărând în 3 -4 zile, precum și pe sistemul
nervos central al șoarecilor nou născuți, în urma inoculărilor intracerebrale.
Efectul citopatic în cultura în monostraturi de celule renale de miel apare în 24 -72 ore
(Carp – Cărare M., 2001).
Virusul se replică nu numai în mediul natural (pe rumegătoare, ca gazdă și pe insectele
Culicoides , ca vector), dar se adaptează și se replică și în mediul artificial. Astfel, virusul a fost

15
cultivat pe culturi celulare (linia BHK -21 – celule renal e de hamster tânăr, L929 – fibroblaste de
șoarece ) și embrioni de găină (Howeil ș i col.,1967). De asemenea, virusul se cultivă în sistemul
nervos central al șoarecilor sugari în vârstă de o zi sau al hamsterilor inoculați intracerebral.
Virusul prezintă o mare stabilitate. În sângele citratat, la 4șC, își menține virulența timp de
4 ani, iar în stare uscată și în soluție de glicerină se păstrează activ ani de zile. Rezistă mult timp
și la putrefacție. La 50șC virusul se inactivează în 3 ore, iar la 60șC în 30 minute. Este rezistent la
acțiunea cloroformului, eterului, deoxicholatului de sodium, dar sensibil la acțiunea tripsinei
(tabel ul 1.2.)
Tabel ul 1.2.
Rezistența virusui Bluetongue ( Manual OIE, 2005 )
Temperatură Inactivat la 50°C/3 ore sau 60°C/15minut e
ph Sensibil la pH <6,0 și >8,0
Agenți chimici Inactivat de ß -propiolactona
Dezinfectante Inactivat de iodofori și de compuși fenolici
Rezistența Foarte stabil în prezența proteinelor (rezistă perioade
îndelungate în sângele conservat la 20șC)

Oneț (1983 ), menționează că în sânge rezistă la temperatura camerei până la trei luni,
păstrându -și virulența, iar în substanța nervoasă păstrată la rece ( – 40șC) își conservă virulența
timp de 7 ani.
Virusul Bluetongue este sensibil la temperaturi de + 20oC, pH acid și alcalin, iodoform,
formalină 3%, alcool de 70oC, tripsină și concentrații joase de β – propiolactonă. Este rezistent la
factorii mediului extern, la congelări/decongelări, iradiere și solvenți organici.

1.2. Caractere epidemiologice
Conduita ana lizei epidemiologice globale privind evoluția Bluetongue impune
disponibilitatea de a împărtăși date între statele membre afectate, colectarea și standardizarea
acestora, în așa fel încât ele să fie inclus e într -o singură analiză .
Caracterele epidemiologic e sunt reprezentate de sursele de infecție și de modul de
transmitere, receptivitate ( tabel ul 1.3.).
Sunt receptive la boală ovinele, bovinele, caprinele, bubalinele, rumegătoarele salbatice:
lama, alpacaua, cerb cu coada albă, bivolul de apă, bivolul afr ican ( Syncerus caffer ),bizonii,
muflonii, elanii, unele specii de antilope din Africa și alte biongulate cum ar fi cămila. Studii
recente au sugerat posibilitatea ca virusul să infecteze unele specii de carnivore, cum ar fi: câinii,

16
pisicile, gheparzii, le i, etc. ( Alexander, K.A. si col.1994; Oura, C.A.L. , 2011; )
Tabelul 1.3.
Receptivitatea, sursele de infecție și transmiterea în Bluetongue
Receptivitate Surse de infecție Mod de transmitere
ovine
bovine
caprine
bubaline
rumegătoare
salbatice Rumegătoare viremice
Bovine purtătoare fără semne clinice
Caprine
Rumegătoare sălbatice/rozătoare
Insectele ce s -au hranit cu sânge infectat Hematogenă prin insecte hematofage
Veneriană, mai rară
Prin contact direct, extrem de rară
Transplacentară
Transfer embrioni

Și în America de Nord a fost detectat virusul la speciile sălbatice: cerbi, antilocapra
americana, căprioara Muntjac aflată în captivitate, precum și la antilopa Kudu.
Virusul nu afectează caii și porcii și nu se transmite la om.
Originea BT este prob abil, din Africa, iar rumegătoarele sălbatice sunt gazde naturale ale
BTV, deși se crede că bovinele au înlocuit antilopele ca gazdă de întreținere BTV (Alexander,
K.A. si col., 1994) . Nu sunt multe informații relevante privind rolul rumegătoarelor sălbati ce în
menținerea și răspândirea BTV.
În America de Nord s -au făcut studii care să demonstreze rolul rumegătoarelor sălbatice
în menținerea și răspândirea BTV. În Europa, astfel de studii sunt aproape inexistente.
Din 2006 până în 2010, anticorpi împotri va BTV -1, -4 și -8 au fost găsite în cerbul
(Cervus elaphus ), căpriorul ( Dama dama ), mufloni ( Ovis aries musimon ), căprioare ( Capreolus
capreolus ), aoudad ( lervia Amotragus ) și ibex spaniolă ( Capra pyrenaica ) în Spania
(CFSPH,2015; Schulz C. și col.., 201 2; Zanolari P. și col., 2010; Purse B.V., 2015).

1.2.1 . Surse de infecție și transmitere
Surse de infecție sunt reprezentate de către animalele bolnave trecute prin boală, de
purtători, precum și de insectele care s -au hrănit cu sânge de la animalele bo lnave.
Boala se transmite prin intermediul înțepăturii culicoizilor, după cel puțin 10 zile de la
data când insecta s -a infectat. Virusul persistă în organismul insectelor toată viața lor (70 zile).
Sângele animalelor infectate reprezintă sursa virulentă esențială, viremia se poate
prelungi 30 zile la ovine și mai multe luni la bovine și rumegătoare sălbatice ( Singer RS, Mac
Lachlan, Carpenter Et., 2001).
Sperma taurilor infectați este uneori virulentă.
Alte modalități de transmitere a virusului sunt posi bile doar ocazional (veneriană,
congenitală și favorizată de transfer de embrioni) .
Transmiterea transplacentară a bolii trebuie luată în considerare,deoarece ca urmare a

17

ultimelor informații științifice, este posibil acest mod de transmitere, de aceea s -au luat măsuri
suplimentare de precauție pentru prevenirea răspândirii bolii (Regulamentul comisiei CE
1266/2007).
Dipterele hematofage o dată infectate, rămân purtătoare practic pentru toată viața (Foster
si col . 1963 , citat de Perianu T., 2006 ). Se admit e și pasajul transovarian al virusului, astfel încât
noile generații de diptere sunt deja purtătoare de virus și infectante.
Transmiterea virusului Bluetongue are loc la animalele receptive, exclusiv, prin
intermediul unor vectori reprezentați de insecte h ematofage din genul Culicoides . În zona
mediteraneană și sudul Europei sunt predominanți vectori din complexul Culicoides imicola iar în
zona continentală europeană (zona palearctică), vectori din complexele Culicoides obsoletus (C.
obsoletus sensu strictu , C. dewulfi, C. scoticus), Culicoides pulicaris, Culicoides nubeculosus . În
România, au fost identificați majoritatea vectorilor enumerați, cu excepția celor din complexul C.
imicola ( fig. 1.1).

Fig.1.1. Distribuția geografică a serotipurilor de virus BT și vectorii majori transmițători
(FAD PreP -BTV, USDA, 2016)
Boala se transmite prin intermediul înțepăturii culicoizilor, după cel puțin 10 zile de la
data când insecta s -a infectat. Virusul persistă în organismul insectelor toată viața lor (70 zile)
(fig 1.2., fig.1.3.)
.

Fig.1.2. Culicoides imicola (Radostis și col, 2000) Fig.1.3.Transmiterea BTV (Radostis și col., 2000)

18
Insectele din genul Culicoides transmit virusul bluetongue la animalele receptive, după ce
femelele s -au infectat de la un animal viremic, prin înțepare și ingerarea de sânge. acesta se
depozitează în porțiunea mezenteronu lui, iar digerarea sângelui, eliberarea virusului, replicarea
pe gazda vertebrată se face o dată cu inocularea de către culicoid în momentul hrănirii.
Nu s-a dovedit transmiterea prin coabitarea animalelor infectate cu cele sensibile.

1.2.2 . Dinamica epiz ootică
În cazul bolii limbii albastre, morbiditatea variază între 30 -40%, excepția fiind prezentă
la oile cu coarn e mari și la cerbul cu coadă albă , morbiditatea poate ajunge la 100% . Mortalitatea
poate fi de 2-30% în efectivele endemice și ajunge până la 75-90% în efectivele de ovine
neimunizate.
Boala este sezonieră și apare mai ales în regiunile calde și umede, fiind în strânsă legătură
cu distribuția și ciclul biologic al insectelor vector. Incidența cazurilor este deci mai ridicată în
zonele mlăștin oase și de -a lungul cursurilor de apă. Evoluează în regiunile cu climat tropical și
subtropical.
Boala are caracter enzootic sporadic în zonele în care există de mai mult timp, unde
animalele beneficiază de o imunitate ocultă datorită contactului repetat c u sușe patogene sau
epizootie când apare în efective indemne.
Studiile efectuate de Takamatsu H și col. în 2003, au evidențiat posibilitatea supraviețuirii
virusului Bluetongue în anotimpul rece, fără a fi prezenți vectorii specifici. Acest fenomen a fost
denumit “overwintering ”, dar fără a se reuși explicarea deplină a mecanismului de protecție.
Există trei posibilități de supraviețuire a virusurilor, atunci când lipsesc vectorii specifici
cu rol în infectare, în lunile de iarnă:
– supraviețuirea în vec tori
– supraviețuirea în gazdă și transmiterea atât orizontală cât și verticală ( de la mamă la
făt), cunoscându -se faptul că numeroase arbovirusuri pot străbate placenta .
– existența unui ciclu alternatic de transmisie.
De Klerq și col., 2008 sugerează că virusul BTV ar putea fi menținut de alte organisme
gazdă, necunoscute, fiind posibilă transmiterea între mamiferele gazdă, prin consumul de către
vaci a placentei, după naștere și, chiar dacă mecanismul nu a fost studiat, este o posibilă cale de
contamina re. Carnivorele din Carpați pot fi, de asemenea, infectante, după ingestia de organe și
carne infectate de BTV, prin vaccinări, când nu se respectă condițiile de igienă stricte.

19
1.3. Patogeneză
Patogeneza virusului Bluetongue constă în replicarea sa pe două tipuri de gazde:
vertebrate ( mamifere) și nevertebrate ( vectori culicoizi).

1.3.1. Replicarea pe gazde nevertebrate
După preluarea virusului Bluetongue de către vectori, în urma hrănirii pe animale
viremice și eliberarea acestuia, ca urmare a dige rării hematiilor, virusul pătrunde în celulele
mezenteronului, unde se replică fără a distruge celulele. Ulterior, virusul este eliberat în
hemolimfă, infectează epiteliul intestinal (de la 2 ore de la ingerare, până la 3 -4 zile), se replică în
celulele in testinale și, în final, este depozitat în glandele salivare ale vectorului, conferind
acestuia posibilitatea de a -l inocula la animale sănătoase la următoarea acțiune de hrănire.

1.3.2. Replicarea pe gazde vertebrate
Replicarea virală începe la 2 -3 zile după infecție , are loc prima replicare la nivelul
limfonodurilor regionale. Prin intermediul vaselor limfatice eferente, virusul ajunge în sistemul
circulator sanguin și apoi în situsurile de replicare secundară (splină, limfonoduri, pulmoni).
Astfel, du pă 6-20 de zile se instalează v iremia primară . În această etapă, replicarea virală are loc
în celulele endoteliului vaselor de sânge mici, a celulelor dendridice, limfonodurilor, limfocitelor
și macrofagelor, după care virusul este din nou transferat în to rentul sanguin (viremia secundară).
În organismul gazdelor vertebrate virusul este asociat hematiilor și plachetelor sanguine,
fiind protejat timp îndelungat, de faldurile membranei acestora, față de acțiunea anticorpilor
specifici. Doar o mică parte din c antitatea virală se află liber în sânge. În acest mod se explică
perioada îndelungată de viremie a animalelor care au luat contact cu virusul (60 zile la ovine, 90
– 150 zile la bovine), precum și coexistența virusului și a anticorpilor pe același animal.
Durata viremiei în gazdele vertebrate depinde de: specia de animale afectate, serotipul
viral, metoda de detectare a virusului.
Insectele transmițătoare preiau virusul o dată cu sângele pe care îl consuma de la
animalele în stare de viremie și, după cel p uțin 10 zile de incubație în interiorul insectei, acesta se
localizează în glandele salivare unde se multplică și, apoi, este excretat prin salivă, inoculându -l
animalelor (Vasiu C., 2003).
Inocularea virusului de către culicoid se face în momentul hrăniri i pe gazda vertebrată.
Dezvoltarea viremiei primare este urmată de infectarea nodurilor limfatice, a splinei și
pulmonului.

20
Replicarea virusului are loc la acest nivel și în endoteliul vaselor mici. Apariția de
microtrombi plachetari și fibrinoși este urma tă de hiperemie, hemoragii, edeme, necroze
ischemice în organe și țesuturi. Are loc, totodată, replicarea în stratul Malpighian și descuamativ
la nivelul limbii, pielii, buzelor, esofagului și rumenului.
Replicarea virusului în monocite și macrofage, cu pr oducerea viremiei secundare, între a
5-a și a 12 -a zi de la infecție, este momentul propice pentru izolarea virusului.
La animalele gestante are loc traversarea barierei placentare și infectarea fătului, urmată
de efecte teratogene ca hidrocefalia, hipopla zia cerebrală, avort tardiv, apariția de produși
neviabili.
Durata viremiei este în funcție de specie, individ, tulpină și serotipul utilizat. La bovine
este, în medie, de 4 săptămâni, rar 8 săptămâni, la ovine 54 de zile, la caprine 21 de zile, la
rumegăt oarele sălbatice este foarte variabilă, în funcție de specie și serotipul viral.
Virusul posedă un tropism pentru celulele hematopoetice și endoteliale în care se
multiplică și provoacă degenerarea și necroza endoteliului vascular. Asocierea virusului cu
membranele celulare ale hematiilor este, probabil, responsabilă de prelungirea viremiei la mai
multe săptămâni, chiar în prezența anticorpilor neutralizanți.
Animalele suferă, probabil, tulburări de coagulare ce evoluează în coagulopatie de
consumație ce p redispune la sindrom hemoragic (Vasiu C., 2003).
Virusul traversează placenta și produce simptome variabile, în funcție de momentul
gestației (mortalitate embrionară și fetală, anomalii congenitale, hidroencefalie și hipoplazie
cerebeloasă), ca o consecinț ă a distrugerii de către virus a precursorilor neuronali și a celulelor
gliale, înainte de migrarea lor în diferitele regiuni ale creierului. În cazul în care infecția se
produce în ultima treime a gestației, fetusul sau mielul dezvoltă un răspuns imun car e elimină
infecția ( Carp -Cărare M., 2001, Vasiu C., 2003).
Brever și col. consideră că rezervorul natural de boală este reprezentat de bovinele
purtătoare de virus Bluetongue.
Astfel, acestora li s -a inoculat BTV, serotipul 10 și, apoi, li s -au examinat pr in
microscopie electronică monocitele, eritrocitele și limfocitele, pentru a putea caracteriza
interacțiunea virusului BT cu celulele. Replicarea virusului BT în monocite și stimularea
(replicarea) limfocitelor a fost morfopatologic similară cu cea aparută în celulele VERO.
După infecția cu virusul Bluetongue la oaie sau după vaccinare, apar anticorpii anti -virus
neutralizanți, responsabili de răspunsul imun celular.

21
Bovinele sunt gazde purtătoare, cu infecții asimptomatice, fiind asociate cu persistența
viremiei. Din interacțiunea BTV cu membrana celulară a eritrocitelor, rezultă infecția bovinelor
care facilitează viremia prelungită, precum și infecția altor insecte vector.
Varietatea gazdei și factorii de mediu pot influența clar manifestarea acestei boli .
Patogenitatea în infecția cu virus la bovine și ovine este similară.
Rumegătoarele dezvoltă o varietate de răspunsuri după infecția cu virus. Anticorpii
specifici de serogrup și de serotip sunt detectați, iar dacă animalul nu a mai fost expus la infecția
cu Bluetongue, anticorpii neutralizanți formați elucidează acest aspect.
Patogeneza BT este similară în cazu l bovinelor, oilor și cerbilor. Inițial, replicarea are loc
în limfonoduri, iar virusul diseminează apoi în celelalte țesuturi, inclusiv pulmoni ș i splină,
replicarea principală fiind în celulele endoteliale și fagocitele mononucleare (MacLachan și col.,
1990).
Nu se cunoaște sigur de ce în infecția cu virusul BT, bovinele sunt rezistente, dar viremice
și rămân purtătoare de virus fără semne clinice , cel mai frecvent (De Maula și col., 2003).

1.3.3. Vectorii culicoizi
Culicoizii implicați în transmiterea bolii, fac parte din familia Ceratopogonidae ,
genul: Culicoides, subgenul: Culicoides cu specii le : C. imicola , C. impunctatus , C.
nubeculposus, C. palidipensis, C. brevitaris.
Culicoizii sunt insectele hematofage au dimensiuni mici, diametrul 1 -3 mm, femela fiind
mai mică decât masculul. Deschiderea aripilor este de 1 -4 mm, acestea putând fi vărgate sau cu
pete cenușii (fig.1.4.).

Fig. 1.4. Vectori culicoizi ( https://en.wikipedia.org )
Reproducerea vectorilor are loc pe terenuri băltite, mlăștinoase, păduri de foioase (în
resturi vegetale putrezite) sau în gunoi de grajd (resturi orgnice putrezite).

22
Activitatea lor este predominant nocturnă sau crepusculară, p erioada maximă fiind, la
unele specii, primăvara – vara, iar la altele, vara – toamna.
Supraviețuirea și dezvoltarea vectorilor are loc între anumite limite de temperatură.
• Pentru C. imicola 18-34°C (limite maxime);
• Pentru C. newstadi 10-14°C (limite medii);
• Pentru C. circumscriptus 12-30°C (limite minime) (Lysyk și col., 2007).
Vectorii adulți sunt activi noaptea (de la asfințit până la răsăritul soarelui). În condiții de
cer foarte noros pot fi active și în timpul zilei.
Infectarea vectori lor are loc prin hrănire pe animale viremice. Infecția este pentru toată
viața, dar virusul nu se transmite vertical.
Reproducerea este posibilă în medii umede, dar nu cu foarte multă apă (noroi argilos,
frunziș de foioase, putrezit, balegă de bovine, mici bălți de purin sau apă de la adăpători,
platforme de gunoi).
Aria de activitate este de câteva sute de metri în jurul locului de reproducere. Prin diverse
mijloace pot fi, însă, transportate la distanțe de sute de kilometri (vânt, furtuni de nisip, avioan e,
camioane, vapoare).
Durata de viață este de la 10 -20 până la 60 -90 zile. Abundența scade la +21°C. C. imicola
a rezistat 15 zile la – 1,5°C.

23

CAPITOLUL 2.
ASPECTE CLINICE ȘI PARACLINICE ÎN BOALA BLUENTONGUE LA
RUMEGĂTOARE

Bluetongue (boala limbii albastre) cunoscută și sub denumirea de febra catarală este o
boală infecțioasă, de natură virală, necontagioasă, cu transmitere vectorială, ce afectează
rumegătoarele domestice (ovine, caprine, bovine) și sălbatice (bivoli, cerbi, mai multe specii de
antilope africane și alte specii ale ordinului Artiodactyla ).
La majoritatea animalelor, infecția cu virus bluetongue (BTV) evoluează inaparent, însă,
uneori provocă cazuri fatale la ovine, cerbi și ale rumegătoare sălbatice. Boala se manifestă prin
febră, inflamație de tip cataral sau ulcero -necrotic la nivelul mucoasei nazale, bucale și a
bureletului coronarian.

2.1. M anifestări clinice la rumegătoare
La ovine, boala are o evolu ție acută, subacută și avortată.
În forma malignă sau acută apare: hipertermie intensă (42șC), stare depresivă, secreții
nazale, conjunctivale, sialoree (fig.2.1), hiperemia mucoasei bucale (fig .2.2.), nazale ,
conjunctivale. Se mai poate observa o secreție seroasă, mucopurulentă sau hemoragică la nivelul
nărilor sub form ă de cruste .

Fig. 2.1 Aspecte clinice la ovine: secreții
nazale si sialoree
http://sameens.dia.uned.es/ Fig.2.2. – Aspecte clinice la ovine: hiperemia
cavității bucale, Perianu T. 2005

24

Apar congestii și edeme ale buzelor și limbii. Animalul ține gura deschisă, iar limba și
țesutul conjunctiv din regiunea capului și, în special, de la nivelul buzelor, este tumefiat (fig. 2.3)
Pe fondul inflamator al mucoasei buca le, apar ulcere cu diametrul de 2 -4 mm, ușor sângerânde iar
saliva devine sanguinolentă și cu miros fetid, iar jetajul purulent. Animalul nu se mai alimentează
datorită durerilor bucale.

Animalul execută mișcări ritmice ale limbii și, la 24 -48 de ore, limba este puternic
tumefiată, de culoare violcee ( fig.2.4.), de unde și denumirea bolii de Bluetongue (Vasiu C.,
2003). Datorită localizărilor musculare, animalele prezintă rigiditatea membrelor, refuză să se
deplaseze sau se deplasează în genu nchi. Apar edeme ale benzii coronare, cu dezongulare
(fig.2.5. ).

Bercea I. și col., în 1981 descriu ca manifestare clinică în forma acută, edemul mucosei
genitale.
La unele animale pot apare cheratite, avorturi, diaree, malformații neo -natale, st erilitate Fig.2.3. Aspecte clinice la ovine: tumefierea limbii și ulcere linguale (OIE, 2009)
Fig.2.4. Aspecte clinice la ovine: cianoza limbii
http://www.parksidevets.com/ Fig.2.5. Aspecte clinice la ovine: edeme și
dezongulare
http://www.afrivip.org/

25

tranzitorie și, chiar, atitudini anormale, torticolis , emprostotonus .
Boala durează 10 -12 zile și se termină în 20 -70% de cazuri prin moarte , în urma
complicațiilor bacteriene sau a inaniției .
b. Forma benignă sau subacută se manifestă clinic mai șters. Evoluția este mai lentă (2 -3
săptămâni), semnele clinice sunt mai puțin intense decât cele descrise în forma acută, uneori
discrete și pasagere . Hipertermia este de scurtă durată (3 -4 zile), mucoasa bucală este
congestionată, cu câteva eroziuni, an imalele prezintă șchiopături discrete, după care se vindecă,
dar pot rămâne slăbite timp de un an. Se pot înregistra fătări de produși subdezvoltați, ataxici,
orbi sau cu diverse malformații. Rata mortalității variază între 20 -60% (Perianu T., 2006).
c. În forma avortată semnele clinice sunt discrete, cu febră ușoară, indispoziție și
oboseală, stomatită și rinită catarală, cu vindecare spontană.
d. Forma cutanată se manifestă prin căderea masivă a lânii.
La caprine, boala evolueză, în general, inaparent. M erck Veterinary Manual precizează
că patogenitatea manifestărilor clinice bazată pe reacția de hipersensibilitate imediată, mediată de
IgE.
La bovine , boala evoluează benign sau inaparent. Debutează cu sialoree (fig. 2.6. ) și
ulcerații ale mucoasei bucale (fig.2.7. ). În cazuri relativ rare, la până la 5% din animalele
infectate se constată simptome asemănătoare cu cele de la ovine. În plus secreția lactată încetează,
iar pe pielea ugerului apar necroze circumscrise urmate de formarea unor cruste. Se poate
înregistra infertilitate, mumifiere fetală avorturi sau naștere de vitei cu anomalii ca artrogripoza
hidrancefalie. Vindecarea este foarte lentă ( Perianu T., 2005). Subclinic boala poate fi decelată
prin modificări leucocitare și limfocitare.

Fig.2.6. Aspecte clinice la bovine: sialor ee
http://veterinaryrecord.bmj.com/ Fig.2.7. Aspecte clinice la bovine: ulcere bucale

The Bullvine

26

CAPITOLUL 3
DIAGNOSTICUL, SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR
CU VIRUS BLUETONGUE

Boala limbii albastre poate fi suspicionată pe baza leziunilor caracteristice la animale
susceptibile. Cu toate acestea, diagnosticul trebuie să fie întotdeau na confirmat prin izolarea
virusului și identificare, folosind orice varietate de metode disponibile, capabile să detecteze BTV
în sânge.

3.1. Diagnosticul în infecțiile cu Bluetongue
Diagnosticul în Bluetongue întâmpină greutăți deosebite în zonele în c are nu a evoluat și
este relativ ușor de precizat în regiunile endemice, bazându -se pe aspectele epidemiologice,
clinice și anatomopatologice (Perianu T., 2003).
Diagnosticarea bolii presupune mai multe etape:
►Diagnosticul etiologic – se poate stabili cor oborând o serie de elemente legate de
apariția sezonieră a bolii, prezența în numâr mare a insectelor vector, caracterul enzootic
necontagios al bolii, febra, leuconopenia.
Pentru identificarea agentului cauzal, testele prescrise de OIE, Codul animalelor t erestre,
volumul I pentru comerțul internațional cu animale, în cazul febrei catarale maligne, sunt :
identificarea anticorpilor specifici prin imunodifuzie în gel de agar, ELISA ( enzyme -linked
immuniabsorbant assay ), identificarea v irusului prin PCR ( reacția în lanț a polimerazei) iar
serotipizarea virusului se face prin reacția de neutralizare a virusului.
►Diagnosticul morfopatologic – inflamarea și leziunile buzelor, a gurii, rinita, edemul
capului, șchiopăturile, imobilitatea, pododermatita, hemorag iile caracteristice la baza arterei
pulmonare și aortei pot duce la suspicionarea bolii.
►Diagnosticul de laborator – se realizează de către laboratoarele autorizate și cele de
referință. Testele de diagnostic recomandate de către Laboratorul de referință pentru Arboviroze –

27
Bluetongue al IDSA prin Manualul de diagnostic pentru Bluetongue, în conformitate cu
dispozițiile Directivei Consiliului 2000/75/CE cu privire la stabilirea dispozițiilor specifice
privind măsurile de combatere și de eradicare a febre i catarale ovine, Regulamentului Comisiei
1266/2007 referitor la normele de punere în aplicare în ceea ce privește combaterea,
monitorizarea, supravegherea febrei catarale ovine, precum și restricțiile privind deplasările unor
animale din specii receptive la acestea, Manualul pentru standarde de diagnostic și vaccinuri
al Organizației Mondiale a Sănătății Animalelor (OIE) – ediția a -6-a, 2008, capitolul 2.1.3. și
Ordinului 32/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește prevederi
specifi ce pentru controlul și eradicarea bolii limbii albastre , ce transpune Directiva
75/2000/EC , cu modificările și completările ulterioare .
►Diagnosticul diferențial
Se realizează față de: ectima contagioasă, febra Văii de Rift, variola ovinelor și caprinelor,
boala virală hemoragică epizootică (EHD), pesta bovina, boala Akabane, cenuroza, pesta micilor
rumegătoare, IBR/IPV, BVD/MD, pneumonii, necrobaciloza, abcese podale, poliartrite,
intoxicații cu plante toxice.

3.2. Supravegherea infecțiilor cu B luetongue
Scopul măsurilor de supraveghere este identificarea focarelor de Bluetongue și aplicarea
măsurilor de control și combatere a bolii.
Conform ordinului 29 din martie 2014, programul de supraveghere, prevenire, control și
eradicare a bolilor la animale , prevede trei tipuri de supraveghere:
➢ supraveghere pasivă – aplicabilă în zonele libere de bluetongue, are ca scop
identificarea, notificarea și raportarea precoce a oricărui simptom ce poate fi atribuit unui caz de
boală și menținerea sau schimbarea stat usului de sănătate a animalului.
➢ supravegherea activă – constă în testarea animalelor din zonele de risc prin teste
serologice și virusologice.
• Supravegherea serologică se aplică în perioada de liniște
epidemiologică și se realizează în conformitate cu P rogramul de supraveghere pentru bluetongue
pentru anul 2014, aprobat prin Decizia nr. 722/2013/UE. Testarea se face prin ELISA de
competiție în perioada lunilor aprilie – noiembrie.
• Supravegherea virusologică se aplică în cazul suspiciunilor de
boală. Co nstă în detecția genomului viral și izolarea virusului în vederea confirmării bolii sau a
riscului de Bluetongue.

28
➢ Supravegherea entomologică – are ca obiectiv identificarea genului și
speciilor vectorilor bluetongue, în vederea stabilirii și confirmării p erioadei libere de vectori,
prin:
• capturi săptămânale cu capcane fixe cu lumină ultravioletă,
plasate în fiecare județ, în ultima lună estimată a perioadei libere de vectori (aprilie) și prima lună
estimată care precede debutul perioadei libere de vectori (noiembrie)
• capturi lunare cu capcane fixe cu lumină ultravioletă, plasate în
fiecare județ, în perioada liberă de vectori (decembrie – martie)
• capturarea sistematică de vectori cu capcane mobile, conform
unui grafic stabilit ad hoc, în situații deosebit e, cum ar fi: apariția bluetongue în țările din
imediata vecinătate a Românie, extinderea zonelor de restricție din țările din imediata vecinătate a
României, depistarea unor specii noi de vectori competenți sau alte situații de risc major pentru
bluetongu e

3.3. Controlul infecțiilor cu bluetongue
Măsurile de control sunt stabilite de către statele membre ale Uniunii Europene.
Directiva consilului 2000/75 CE stabilește dispozițiile specifice de control și eradicare a
febrei catarale. Măsurile de control și eliminare a bolii includ vectorii de control (folosirea de
insecticide în spațiile în care locuiesc animalele și în arealul insectelor), restricții de circulație a
rumegătoarelor din zonele afectate către cele neafectate, în regiunile în care vectorul e ste prezent,
precum și utilizarea de vaccinuri.
Măsurile de punere în aplicare a Directivei CE 2000/75/CE sunt stabilite de
Regulamentul Comisiei (CE) nr 1266/2007 care înlocuiește decizia Comisiei 2005/393/CE .
Acesta prevede regulamentul comisiei pentru o strategie durabilă de control și eradicare, inclusiv
condițiile de scutiri pentru interdicția de ieșire care se aplică circulației animalelor sensibile și a
materialului seminal, ovule și embrioni.
Controalele de import – măsurile au fost adoptate pentru a controla importul de animale
vii și produsele lor din țări terțe, afectate de boala limbii albastre de pe teritoriul lor, Decizia
Comisiei 2003/845/EC.
Notificarea de sănătate și situație – boala limbii albastre este o boală cu notificare, în
conformitat e cu Directiva Consiliului 82/894/CEE CEE din 21 decembrie 2008, privind
notificarea bolilor animalelor în cadrul comunității.

29
Regulamentul comisiei (CE) nr.1266/2007 introduce obligația pentru statele membre de
a desfășura programe de monitorizare și de s upraveghere. Aceste programe trebuie să includă
componente clinice, serologice și entomologice.
Laboratorul comunitar de referință (CRL) pentru febra catarală este Institutul de
Sănătate Animală din Pirbright.

30

CAPITOLUL 4.
DESCRIEREA CADRULUI INSTITUȚIONAL/ ORGANIZATORIC

Pentru realizarea acestui studiu, cercetările s -au desfășurat în cadrul a două instituții care
au asigurat o foarte bună coordonare a activității și care au confirmat rezultatele.
1. Direcția Sanitară Veter inară și pentru Siguranța Alimentară Vaslui
Investigațiile și materialul de lucru, au fost coordonate de dna dr. Chiriac Adriana ,
responsabul din cadrul biroului cu monitotrizarea Bluetongue.
2. Facultatea de Medicină Vete rinară din cadrul Universitatății de Științe Agric ole și
Medicină Veterinară Iași, disciplinele de Microbiologie și Imunologie din cadrul
departamentului de Sănătate Publică.

31

PARTEA A II -A
CONTRIBUȚII PROPRII

32

CAPITOLUL 5
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

România, datorită poziției geografice și măsurilor de protecție epidemiologică, se afă
printre ultimele țări în care a apărut boala Bluetongue. Încălzirea globală este unul dintre
posibilele motive pentru care s -a produs o modificare a modului d e evoluție a bluetongue în
regiunea Mării Mediterane și este de așteptat ca aria de răspândire a vectorilor acestei boli să se
extindă spre nord, pe măsură ce încălzirea globală se intensifică.
Importanța economică a bolii rezidă în pierderile economice im portante produce
consecutiv diminuării capacității productive a anomalelor, mortalitate și malformații fetale,
cheltuieli cu imunizarea animalelor receptive, restricții comerciale, reducerea prețului de
valorificare economică a animalelor din speciile rece ptive și a produselor provenite de la acestea.
În planul actual de mă suri, toate acțiunile prevăzute în țara noa stră sunt cu caracter
permanent, cu desfășurare pe întreg teritoriul României având în vedere toate particularitățile
geo-climatice. Diversita tea geografică, include și ecosisteme diferite, inclusiv arealul de
distribuție a culicoizilor, vectorii care sunt responsabili de apariția și evoluția bolii Bluetongue
la animale.
Conform surselor OIE, referitoare la particularitățile României, în țara noastră există o
perioada de 5 luni liberă de vectori BLV, când se pot implementa programe de supraveghere și
eradicare a virusului Bluetongue.
Având în vedere, punctul de plecare al bolii, semnalizat prin apariția primului focar
Bluetongue și distribuire a tot mai largă a virusului pe teritoriul țării noastre, ne-am propus să
investigăm prin supraveghere serologică, dacă sunt prezenți anticorpii anti -BLV și care este
incidența acestora la rumegătoarele din în județul Vaslui .
Monitorizarea serologică alătu ri de monitorizarea entomologică sunt etapele constitutive
ale supravegherii active din România, realizată în conformitate cu Programul anual pentru
supravegherea bolii limbii albastre în România.

33
Supravegherea se realizează pe animalele santinelă, selecta te în perioada liberă de vectori
din exploatații nonprofesionale, aflate în localități țintă și care se țin sub observație
epidemiologică, prelevând probe de sânge testări serologice

34

CAPITOLUL 6.
MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU

În România Programul strategic al ANSVSA pentru supravegherea bolii limbii albastre
(Bluetongue) din 2017, are ca scop principal evidențierea lipsei circulației virale. Pentru
realizarea acestui deziderat s -au elaborat proceduri structurate pe d ouă direcții epidemiologice: o
supraveghere pasivă și o supraveghere activă, fiecare dintre acestea având metodologii clare de
aplicare.
Supravegherea pasivă se referă la monitorizarea documentelor sanitar -veterinare
elaborate în cadrul comerțului intraco munitar, evaluarea stării de sănătate a animalelor receptive
în exploatațiile zootehnice și raportarea suspiciunilor de boală, inspectarea rumegătoarelor
sacrificate în abatoarele autorizate, indiferent de proveniența lor; inspectarea rumegătoarelor
sălbatice de pe întreg teritoriul României, aflate în fondul național de vânătoare și care au fost
vânate în condiții normale sau vânate datorită unor suspiciuni de boală. Acest tip de monitorizare
nu intră în studiul actual .
Supravegherea activă are ca scop combaterea, monitorizarea, supravegherea bolii
limbii albastre, precum și restricțiile prinvind deplasarea rumegătoarelor receptive la această
boală, confom Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 al Comisiei referitor la normele de punere în
aplicare a Directivei 2000/75/CE.
Supravegherea activă include două tipuri de monitorizări: monitorizarea serologică și
monitorizarea entomologică .
Monitorizarea serologică se realizează în conformitate cu Programul anual pentru
supravegherea bolii limbii albastre în România . http://old.ansvsa.ro/
Monitorizarea activă serologică în zonele de restricție impuse la nivelul fiecărui județ, se
realizează de cătr e personalul desemnat de către DSVSA Vaslui iar probele de s ânge au fost
prelucrate și testate în Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui .

35

Din anul 2013 , județul Vaslui a intrat în aria de supreveghere ș i restricție Bluetongue
(fig.). În 2014, au fost semnalate primele focare în județul Vaslui , prezența acestora schimbând
situația epidemiologică fiind impuse multiple măsuri de restricție sanitar -veterinară ( fig. 6.1.,
fig.6.2. ).

În cadrul măsurilor aplicate pentru controlul și eradicarea bluetongue, nu se aplică măsura
uciderii rumegătoarelor afectate.
Supravegherea serologică se realizează prin prelevarea de sânge de la animalale vii și
sănătoase, dar și la cele care au manifestat semne clinice cu cel puțin șapte zile anterior, cu scopul
monitorizării circulației virale (Ordinul 25/2008).
Conform Manualului Operațional pentru
Bluetongue, este necesară identificarea tuturor
exploatațiilor de rumegătoare și efectuarea unui
recensământ al animalelor domestice receptive
(bovine, ovine, caprine, etc). În urma acestor
evaluăr i, conform surselor DSVSA Vaslui, pe raza
județului există aproximativ 51.820 de exploatații
și gospodării individuale , în care există
aproximativ 74.242 bovine, 202350 de ovine,
19394 caprine. http://old.ansvsa.ro/

Fig.6.2. Structura geo -locativă a jude țului Vaslui.
Fig.6.1. Focare Bluetongue și zonele de restricție stabilite în România, începând cu 2014. ( Analiza de
risc Bluetongue -sursa ANSVSA Romania , http://old.ansvsa.ro/

).

36
Conform planului de măsuri privind profilaxia și combaterea suspiciunilor de Bluetongue,
în jurul focarelor se constituie o zona de control de 20 de km , unde se efectuează inspecții
clinice periodice (lunare) la toate rumegătoarele domestice de către personalul medical veterinar
cu liberă practică împuterniciți de către DSVSA. În restul zonei de protecție, de până la 100 km,
s-au prelevat probe doar în cazul suspiciunilor de Bluetongue sesizate de medicii veterinari (fig.
6.3.). Au existat situații î n care, unii proprietarii de unități zootehnice au solicitat testarea
serologică a propriilor animele (testare la cerere).

Monitorizarea serologică prin Programul de supraveghere a bolii s-a realizat pe animale le
santinelă, seronegative, nevaccina te (în primul rând bovine, apoi ovine și caprine) din interiorul
unor localități țintă desemnate în cadrul unor unități epidemiologice reprezentate de pătrate cu
dimensiunea de 50/50 km (2500 km2), calculate în funcție de suprafața totală a fiecărui județ.
Fiecare unitate epidemiologică are o localitate țintă. Iden tificarea localităților țintă s -a efectuat de
către DSVSA, prin suprapunerea gridului de pătrate peste suprafața județului, astfel încât , între
localitățile țintă să f ie o distanță de minimum 50 k m. În județul Vaslui, care are o suprafață de
5318 km2, s-au stabilit trei localități țintă, de unde trebuia să se recolteze câte 177 probe /lună.
În cazul în care se suspicionează infecția cu virusul bluetongue, procedurile au impus
prelevarea de probe pe ntru cl arificarea statusului acestora: ser sanguin și sânge pe EDTA de la
animalele în viață, organ (splină ), limfoganglioni, pulmon de la animalele moarte
http://old.ansvsa.ro/ .
Suspiciunile de boală se bazează pe a spectele clinice specifice bolii Bluetongue. Astfel
de cazuri au fost identificate și în județul Vaslui, în perioada studiului nostru . Fig.6.3. Proveniența probelor de sânge, prelevate pentru testarea serologică

37

La bovine, s -au observat : hipertermia mucoasei conjunctivale cu epiforă (fig. 6.4. și fig.
6.5.), sialoree, ulcerații a le mucoasei nazale ( fig.6.6., fig.6.7. ) și bucale (fig.6.8., fig.6.9.) ,
necroze circumscrise la nivelul u gerului și formarea unor cruste (fig.6.10.1,b,c,d).

Fig.6.4. Hipertermia mucoa sei conjunctivale la
bovine Fig.6.5. Epiforă la bovine
Fig.6.6. Edem și ulcerații nazale la bovine Fig. 6.7.Cruste și ulcerații nazale la bovine
Fig.6.8. Ulcerații bucale la bovine Fig. 6.9. Tumefierea și cianoza limbii la bovine

38

La ovine, manifestările clinice au constat în: abatere, torticolis ( fig. 6.11. ), secreții nazale
mucopurulente și conjunctivale , hipertermia mucoasei nazale, cu edeme și ulcerații ale buzelor
(fig.6.12a, b, c), cu ulcerații și necroze circumscr ise la nivelul mucasei bucale ( fig. 6.13), sialoree
(fig.6.14 ) și tumefierea și cianoza limbii (fig .6,15 ).

Fig. 6.10. a, b,c,d Necroze și ulcerații localizate la nivelul ugerului a b
c d
Fig. 6.11. Abatere și torticolis la ovine cu Bluetongue

39

Fig. 6.12. Secreții nazale, hipertermia mucoasei nazale, edeme și ulcerații nazale la ovine
Fig. 6.13. a, b, c, d. E deme și ulcerații bucale la ovine

40

6.1. Prelevarea și transportul probelor
Studiul nostru a fost realizat pe probe de sânge prelevate de la rumegătoarele domestice
din județul V aslui, în perioada 2014 -2016 .
Prelevarea și transportul probelor s -au efectuat în conformitate cu reglementările în
vigoare specificate în procedurile și documentația Programului strategic de supraveghere și în
Manualul operațional bluetongue , editia II -a 2015.
Conform Programului strategic de supraveghere, monitorizarea serologică s -a realizat
în lunile iunie, septembrie și noiembrie. Numărul de probe prelevat din fiecare localitate țintă a
fost calculat astfel încât să asigure depistarea animalelor infectate, cu o prevalență de 5% și o
confidență de 95%.
Toate etapele de pregătire a materialelor și a personalului sanitar veterinar care urmează
să facă prelevările de probe sunt prevăzute în Manualul operațional bluetongue , editia II -a 2015.
Aceste etape au fost riguros pregătite și respectate cu strictețe atunci când se prelevau probe de la
animalele cu suspiciune de boală . În acest caz, mașina de transport probe a fost compartimentată
astfel încât să existe 2 spații: unul pentru zona curată și celălalt sp ațiu pentru zona murdară. Toate
obiectele personale, ale celor care urmau să facă prelevarea, au fost ambalate și sigilate.
Materialele necesare pentru examinarea și prelevarea probelor au fost transportate într -o cutie
specială ( fig.6.16 ). Personalul a fost echipat corespunzător pentru prelevarea probelor (fig.6.17). Fig.6.14. Sialoree la ovine Fig. 6.15. Tumefierea si cianoza limbii la ovine

41

Pentru identificarea serologică a anticorpilor anti -BTV la rumegătoarele din județul
Vaslui, s -au recoltat probe de sânge venos, în vacutainere sterile cu și fără anticora gulant
(fig.6.18 ). În vacutainerele fără anticoragulant s-a obținut serul necesar examenului serologic iar
sângele din vacutainerele cu anticoagulant, în special cu EDTA, a fost necesar pentru examenul
virusologic realizat prin RT -PCR.

După prelevare, probele au fost ambalate, etichetate și prelucrate respectând legislația
națională specifică : Ordinul 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare și transport al probelor d estinate
examenulor de laborator în domeniul sănătății animalelo r. Transportul probelor de sânge s -a
realizat în condiții corespunzătoare de temperatură (40C), în lăzi izoterme închise și sigilate, Fig. 6.16. Pregătirea trusei de
recoltare probe și a echipamentului de
protecție Fig. 6.17. Echiparea personalului
Fig. 6.18. Probe de sânge prelevate în tuburi fara anticoagul ant ( tub rosu) și cu anticoagulant EDTA
(tub rosu) și heparina (tub verde)

42
dezinfectate la exterior și etichetate cu mențiunea „ Atenție, material patologic infectat. A nu se
deschide în afara laboratorului”. Probele au fost însoțite de o cerere de analiză
Notele de însoțire s -au completat separat, pe specii și pentru fiecare proprietar. P robele de
sânge au ajuns în timp optim la l aborator și au fost verificate la recepția în laborator . Verificările
s-au făcut cu privire la : acțiunea de prelevare a probelor ( numărul, tipul probelor, cantitatea,
specia, rasa), proveniența probelor ( specie, cod crotaliu, vârstă, sex, proprietar, co d exploatație),
datele anamnetice ( aspecte clinice, anatomo -patologice, date epidemiologice, imunizări,
diagnostic prezumtiv, examene solicitate), numele responsabilului de prelevare, semnatura și
parafa medicului responsabil.

6.2. Materiale și metoda de lucru
Examenele de laborator instituite în vederea supravegherii Blutongue prezintă o
importanță deos ebită întrucât orice rezultat negativ certifică faptul că animalele existente în
România și cele importate sunt libere de infecție, deci animalele nu au l uat contact cu virusul
Bluetongue. Se are în vedere faptul că răspunsul serologic la rumegătoare poate apare după 7 -14
zile de la infecția cu BTV și poate fi, în general, de lung durată ( Bără nguță A., 2010)
Analizele de laborator s -au realizat conform dia gramei de lucru din Manualul de
diagnostic BT ( LNR Arboviroze București) (fig.6.19 ).
Conform acestei diagrame , conduita examenului microbiologic presupune: un examen
serologic, care permite identificarea anticorpilor specifici, un examen virusologic realiz at într -o
primă etapă, prin PCR, iar un rezultat pozitiv este urmat de încercarea de izolare a virusului prin
inoculare pe ouă embrionate, cultivarea pe monostrat celular, evidențiarea efectului citopatic și
reacția de imunofluorescență.
Infecția cu virus ul limbii albastre nu este persistentă. Durata viremiei este parțial asociată
cu durata de viață a eritrocitelor și, prin urmare, viremia este mai lungă la bovine decât la ovine.
În condiții experimentale, viremia durează 14 până la 45 de zile la ovine și până la 31 zile la
caprine. detecția genomului viral se realizează numai prin RT -PCR ( Reverse transcription –
polymerase chain reaction ) (https://www.oie.int/doc/ged/D11509.PDF ).
În final, confirmarea p resupune identificarea serotipului viral prin testul de virus
neutralizare cu seruri de referință. Procedurile curente de depistare a anticorpilor specifici
diferitelor serotipuri antigenice sunt dificile, întrucât există o paletă largă de serotipuri viral e,
ceea ce impune utilizarea testul de neutralizare. Pentru confirmarea serotipului viral , probele se
trimit de IDSA , care, în conformitate cu prevederile Ordinului ANSVSA nr.205/2007, reprezintă
Laboratorul National de Referință pentru Bluetongue . Aces t laborator funcționează în

43
condiții de strictă securitate, în conformitate cu prevederile elaborate de Comisia Europeană de
combatere a acesti boli.

6.2.1 . Testul imunoenzimatic ELISA
Probele de ser obținute din probele de sânge recoltate fără anticoagulant, au fost supuse
examenului serologic ELISA, în vederea detectării anticorpilor specifici pentru virusul BTV.
Probele de ser au fost prelucrate aseptic și nu s-au utilizat în testare, probe de ser hemolizate.
Testul EL ISA (Enzyme -linked immunosorbent assay ) este principalul test cantitativ de
diagnostic care se bazează pe reacția antigen -anticorp și în care unul din reagenți, de obicei
anticorpul, este marcat cu o enzimă. Se utilizează cu scopul de a monitoriza serolo gic detecț ia
calitativă de anticorpi din ser , produș i de virusul bluetongue la rumegă toare , ca indicator al
infecției cu virusul Bluetongue.
➢ Protocolul de lucru este detaliat în Manualul de Standarde al testelor de
diagnostic si pro duselor biologice al Of iciului Internațional de Epizootii , Ed. 2014, Partea 2,
Sectiunea 2.1., Cap. 2.1.3. și în instrucțiunile de lucru ale productorului.
Pentru detecția anticorpilor specifici se pot utiliza mai multe tipuri de kituri ELISA: PROBE de la RUMEGĂTOARE:
SÂNGE SER SANGVIN
Rezultat ELISA
„Pozitiv ”
Retestarea probelor în două
sau mai multe godeuri
Rezultat ELISA
„Pozitiv ”
Animale care nu au luat contact
cu virusul Bluetongue

EXAMEN VIRUSOLOGIC
Examen PCR
pe sânge prelevat
pe anticoagulant
Rezultat cELISA
„Negativ”
Rezultat ELISA
„Negativ”

Animale care nu au luat contact cu
virusul Bluetongue

Fig. 6.19. Diagrama flux pen tru supravegherea serologică prin ELISA

44
✓ trusa ELISA competi ție (trusa E lisa Pourquier – Idexx ) pentru detectarea
anticorpilor specifici ai proteinei VP7 a virusului Bluetongue;
✓ trusa ELISA imunoenzimatic “Dublă recunoaștere” pentru determinarea
anticorpilor specifici pentru virusul Bluetongue (trusa INGEZ IM BTV).
➢ Principiul m etodei:
a. Pentru trusa IDEXX:
Proteina recombinată VP7 este fixată pe fundul godeurilor microplacilor de polistiren.
Serurile de testat se diluează și apoi se incubează în godeuri. Dacă există anticorpi specifici în
seruri, se formează complexe immune antig en-anticorp.
După incubare, un anticorp monoclonal anti -VP7 cuplat cu o enz imă se incubează în
microplă ci. In prezenț a antic orpilor specifici virusului BT î n serurile de testat, situril e antigenului
VP7 sunt blocate și conjugatul nu poate să se fixeze pe epitopul corespunză tor. In caz contrar,
conjugatul se poate fi a pe antigenul VP7.
După o nouă spă lare, un substrat enzimatic pune în evidență prezența enzimei prin apariț ia
culorii bleu, culoare care virează în galben după adăugarea soluț iei stop. Intensi tatea culorii este
în funcț ie de titrul anticorpilor din serul de testat. Citire colorimetrică se face la spectofotometru
la 450 nm.
Limit a de pozitivitate este calculată in funcție de rezultatele obținute cu eș antion ul de control
pozitiv furnizat în trusă , eșantion care trebuie introdus în fiecare placă .
b. Pentru trusa INGEZ IM:
Placa cu godeuri este căptușită cu proteina VP7 a BTV. După adăugarea probelor î n
godeuri, daca acestea contin anticorpi specifici virusului, acestia vor lega la antigenul de pe plac a,
in timp ce daca nu exista anticorpi specifici – nu vor lega la antigen.
Daca adaugam un anticorp monoclonal specific pentru antige nul cu care este captușită
placă (conjugat cu peroxidaza) , acesta va intra în competiț ie cu anticorpii din proba. Dacă pr oba
conține anticorpi specifici aceș tia nu vor permite legarea la anti gen a conjugatului Mab marcat, în
timp ce dacă nu conț ine anticorpi specifici conjugatul Mab marcat se va lega la antigenul de pe
placă. După spălarea păcii pentru eliminarea î ntregului materia l nefixat, putem detecta prezenț a
sau absenț a Mab marcat , adăugând substratul TMB care în prezenț a peroxidazei va dezvolta o
reacție colorimetrică .
➢ Componentele kitului (fig. 6.20, fig.6.21 ):
– microplaci ELISA captuș ite cu antigen ,
– martor negati v,
– martor pozitiv ,

45

– soluție de stopare,
– tampon de diluț ie pentru eșant ioane ,
– conjuga t monoclonal anti VP7 -peroxidază,
– soluț ie de relevare (substrat) ,
– solutie stop,
– instrucț iuni pentru utilizare .

➢ Aparatura necesară ( fig. 6.22. ):
– cititor de microplă ci
– aparat de spălare microplăci ELISA;
– incubator de plă ci,
– pipete multicanal și monocanal ,
– hârtie filtru;
– tipsuri (conuri) pentru pipete;
– stative;
– pahar Berzelius;
– pipete gradate de 1 -15 ml;
– cilindru gradat 1000 ml
– marker permanent rezistent la apă,
– folie adezivă sau placuță de acoperire, vată, tifon, alcoo l sanitar, pungi și saci de plastic,
coli de hârtie impermeabilă , dezinfectante .

Fig.6.21. Consumabile ELISA Fig. 6.20. Trusa Elisa Pourquier

46

➢ Tehnica de lucru:
Pentru trusa IDEXX:
– înainte de începerea lucrul ui, componente kitului s -au ținut o oră la temperatura
camerei .
– S-a repartizat 80 µl tampon de diluție î n fiecare godeu .
– S-a distribuit câte 20 µl martor pozitiv, martor negativ și probele de testat î n
godeurile desemnate.
– S-a omogenizat conținutul godeur ilor printr -o ușoară agitare a plă cilor.
– S-a acoperit placile cu folie adezivă și se mixeaă bine pe un agitator . Mixarea este
foarte importantă pentru obț inerea de rezultate corecte.
– S-au incubat plăcile pentru 45±3 minute la 21±5 0C.
– Soluția de spălare s -a preparat prin diluarea unui flacon cu soluția de spălare
concentrată 20X în 1900 ml apă distilată/deionizată înainte de utilizare.
– S-a diluat conjugatul 1/20 în soluția de spă lare.
– S-a depus câte 100 µl conjugat diluat î n fiecare godeu și se acoperă plăc ile cu folie
adezivă sau capac .
– S-au incubat plăcile timp de 45±3 minute la 21±50C la întuneric.
– S-au spălat gode urilor de 3 ori cu 300 µl soluție de spălare diluată.
– S-a aspirat tot lichidul din godeuri.
– S-a adă ugă 100 µl soluție de relevare (substrat) în fiecare godeu.
– S-a incubat 10 minute la 210C (temperatura camerei) .
– S-a adauat 100 µl soluție de stopare î n fiecar e godeu și s -a agitat ușor pentru
omogenizare .
– S-a citit absorbanț a cu spectrofotometru de 450 nm în maxim 1 ora după stopare
(plăcile au fost ținute la î ntuneric ). Fig.6.22. Linie ELISA: cititor de microplăci, incubator de microplăci,
aparat de spălare microplăci

47

Pentru trusa INGEZIM:
Pregă tirea probelor :
– S-au utilizat un număr de stripuri cores punzator numărului de probe ce urmau să fie
lucrate.
-S-au pipetat martorii ș i probele:
▪ µl diluant î n fiecare godeu ,
▪ 50 µl control pozitiv î n godeul A1 – B1,
▪ 50 µl control negativ î n godeul C1 -D1,
▪ 50 µl ser de testat î n restul godeurilor ,
– S-a incubat placa timp de 2,5 ore la 370C (150 min .).
– S-a spalat placa de 6 ori cu 300 µl sol uție de spălare diluată 1:25 (1 parte soluție de
spălare co ncentrată și 24 părț i H2O distilată ).
– S-a adaugat 100 µl conjugat î n fiecare godeu .
– S-a incubat placa timp de 30 min la 370C .
– S-a spalat placa de 6 ori cu 300 µl sol spălare diluată 1:25.
– S-a adăugat 100 µl substrat î n fiecare godeu .
– S-au om ogenizat bine serurile .
– S-a incubat placa timp de 10 min la 220C (fig.6.23)
– S-a adaugat 100 µl soluție de stopare î n fiecare godeu (fig.6.24. )
– S –a citit placa la un spectofotometru cu lungimea de unda de 450 nm .

Rezultatele au fos t validate atunci când densitatea optică a martorului negativ a fost mai
mare de 0,700 și maxim 3,00.

Fig. 6.24. Placă ELISA, după
adăugarea soluției de s topare Fig.6.23. Placă ELISA, înainte de
adăugarea soluției de stopare

48
➢ Intrepretarea rezultatelor:
Calcularea absorbanței martorilor negativi ș i apoi calcularea Procentului de inhibitie (PI)
pentru fiecare ser, s -a realiza t utilizâ nd formula:
Valoarea PI = (DO proba / DO martor negativ) x100
Pe baza acestui criteriu, probele sunt clasificate astfel:
Valoarea Procent de Inhibiț ie Status de anticorpi anti BT
≥80 Negativ
70-80 Dubios
≤70 Pozitiv

Rezultatele sunt validate atunci când Control Pozitiv / Control Negativ < 0,25.
• Probele sunt considerate POZITIVE (există anticorpi specifici pentru BTV), câ nd
valoare a DO la 450 nm a fost ≤ decâ t valoarea de cut-off pozitivă (60% din controlul
negativ).
• Probele sunt considerate NEGATIVE (nu exi stă anticorpi specifici pentru BTV), câ nd
valoare a DO la 450 nm a fost ≥ decâ t valoarea de cut-off negativa (65% din controlul
negativ).
Probele cu procentaje de legare î ntre cele 2 valori de cut-off trebuie considerate INCERTE
și se recom andă recoltarea unei noi probe de sânge după 2 săptămâ ni.

➢ Stabilirea rezulta tului si concluziile testului
• Rezultat pozitiv cu concluzia “Prezență anticorpi” atunci când î n serul de testat apar
anticorpi specifici virusului B luetongue.
• Rezultat negativ cu concluzia “Absență anticorpi” atunci când î n serul de testat lipsesc
anticorpii specifici virusului B luetongue.

49

CAPITOLUL 7
REZULTATE ȘI DISCUȚII

Supravegherea serologică pentru Boala l imbii albastre , este legiferată prin ordinul
nr.154/2 007 care aprobă normele sanitar veterinare prinvind această strategie, publicate în MO al
României nr.580/2007.
Notificarea internă a bluetongue s-a prezentat conform Ordin nr. 79 din 18 septembrie
2008 , pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea internă și declararea
oficială a unor boli transmisibile ale animalelor . În conformitate cu acest ordin, prezența sau
suspicionarea bluetongue este notificată obligatoriu și imediat, la autoritatea veterinară
competentă.
În România, supraveghe rea pentru Bluetongue s -a aplicat din anul 2000 în cadrul
Programului anual pentru supravegherea, profilaxia și controlul bolilor la animale, al bolilor
zoonotice și protecția mediului .
La nivelul DSVSA al fiecărui județ luat în studiu, sunt elaborate:
– listele cu focarele de boală ;
– listele cu exploatațiile și efectivele de animale pe specii ;
– listele cu animalele ce urmează să fie sacrificate ;
– listele cu amplasamentele infectate, grupate pe specii, la care s -a efectuat
ecarisarea;
– listele cu amplasamentel e infectate în care s -au desfășurat activități de curățenie și
dezinfecție, în vederea ridicării restricțiilor impuse;
Toate aceste elemente sunt prevăzute în Planul de Contingență pentru bluetongue ,
elaborate în conformitate cu prevederile Ordinului 32/2 006, cu modificările ulterioare și cu
evoluția situației epidemiologice , emis prin Directiva Consiliului 90/423 și Decizia Comisiei
91/42 care cere ca fiecare stat membru să elaboreze un astfel de plan și un manual operațional.
Acest plan trebuie comple tat și modificat ori de câte ori este necesar, cel puțin odată la fiecare 5
ani, astfel încât să fie armonizat cu planurile statelor membre ale Uniunii Europene.

50
In perioada 2014 – 2016 , numărul probelor de sânge prelevate de la rumegătoarele
domesti ce în vederea testării serologice , a variat de la un an la altul și de la o specie la alta
(tabelul 7.1, fig.7.1. ). Probele de sânge au provenit de la animalele aflate în zona de supraveghere
serologică, de la animalele cu suspiciune de boală și de la anim alele testate la cererea
proprietarilor.

Fig. 7.1.Distribuția numerică a p robe prelevate de la rumegătoarele domestice din județul
Vaslui , în perioada 2014 -2016 Județul
Vaslui Numărul de probe de sânge recoltate de la rumegătoarele domestice
SUPRAVEGHERE
SEROLOGICĂ SUSPICIUNI DE BOALĂ TESTĂRI LA
CERERE
2014 2015 2016 2014 2015 2016 2014 2015 2016
bovine 448 1235 628 29 253 1
0 17 10
ovine 0 0 8 0 25 12 19 6
caprine 0 0 417 0 0 0 50 0 0
Total 448 1235 1045 37 253 26 62 36 16 Tabelul 7.1.
Situația prelevării probelor de sânge pentru BTV

51
Rezulta tele investigațiilor serologice au fost compilate anual și sintetizate în anexa 5.1.
elaborată de DSVSA Vaslui.
În anul 2014 , supravegherea serologică activă a fost realizată pe 448 de probe de ser
provenite de la bovine și care au fost negative la testa rea ELISA ( tabelul 7.2. )
Tabelul 7.2.
Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui ,
în anul 2014
Specifica
re Nr. total
probe
prevăzut în
anexa 2 la NS
5283/28.03.2
014
(supravegher
e serologică
activă) Nr. prob e
testate
până în
prezent
(supravegh
ere
serologică
activă)* Nr.
probe
poziti
ve Nr.
probe
negati
ve Nr.
prob
e în
stoc Nr.
probe
testate
prin
ELISA in
caz de
suspiciu
ne până
în
prezent
** Nr.
probe
poziti
ve Nr.
probe
negati
ve Nr.
probe
testat
e prin
ELISA
la
cerer
e
până
în
preze
nt Nr.
probe
poziti
ve Nr.
probe
negati
ve
Bovine 448 448 0 448 0 29 18 11 0 0 0
Ovine 0 0 0 0 0 8 8 0 12 0 12
Caprine 0 0 0 0 0 0 0 0 50 1 49
Total 448 448 0 448 0 37 26 11 62 1 61

Pe parcursul anului 2014 , au fost semnalate 37 de suspiciuni , 29 probe provenind de la
bovine și 8 probe de la ovine. Analizele serologice au evidențiat 18 ( 62,1% ) probe pozitive din
cele 29 supicionate i ar la bovine și toate cele 8 ( 100%) probe de ser provenite de la ovine (fig
7.2.).

Fig. 7.2. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV prelevate în caz de suspiciune de
boală, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014

52
La cererea proprietarilor de animale , în anul 2014, au fost solicitate investigații
serologice pentru 12 ov ine și 50 de caprine. În urma analizelor de laborator, toate probele
provenite de la ovine au fost negative iar la caprine doar o singură probă (2 %) din cele 50 a fost
pozitivă la Atc. anti -BTV (fig. 7.3. )

Fig. 7.3. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate la cerere, de la
rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014

În anul 201 5, supravegherea serologică activă a fost realizată pe 1235 de probe de ser
provenite doar de la bovine ( tabelul 7.3. ).

Tabelul 7.3.
Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui,
în anul 201 5
Specifica
re Nr. total probe
prevăzut în
anexa 2 la NS
5283/28.03.20
14
(supraveghere
serologică
activă ELISA) Nr. probe
testate până
în prezent
(supraveghe
re
serologică
activă
ELISA)* Nr.
probe
pozitiv
e Nr.
probe
negativ
e Nr.
probe
testate
prin
ELISA in
caz de
suspiciu
ne până
în
prezent*
* Nr.
probe
pozitiv
e Nr.
probe
negativ
e Nr.
probe
testat
e prin
ELISA
la
cerere
până
în
preze
nt Nr.
probe
pozitiv
e Nr.
probe
nega tiv
e
Bovine 1416 1235 249 986 253 251 2 27 0 27
Ovine 0 0 0 0 0 0 0 19 0 19
Caprine 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Total 1416 1235 249 986 253 251 2 46 0 46

53
În urma testării serologice, 249 ( 20,16% ) de probe au fost identificate pozitiv la Atc anti –
BTV și 9 86 ( 79,84% ) au fost negative (fig. 7.4.)

Fig.7.4. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate pentru supravegherea
activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015

În aceași perioadă, au existat 253 de suspiciun i de boală la bovine. Testarea serologică
prin tehnica ELISA a permis identificarea a 251 ( 99,2 %) probe pozitive la Atc anti -BTV și 2
(0,5 %) probe negative (fig .7.5. ).

Fig. 7.5. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate la cerere, de la
rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015

În anul 2015, au fost solicitări pentru testarea serologică Bluetongue la rumegătoarele.
Astfel, au fost prelevate 27 de probe de sânge de la bovine și 19 probe de sânge de la ovine , la
care nu s -au identificat anticorpi specifici pentru BTV.
În anul 2016 , supravegherea serologică activă a fost realizată pe 1045 de probe de ser,
dintre acestea 628 probe au provenit de la bovine și 417 probe au fost prelevate de la caprine
(tabelul 7.4.). Nu au fost prelevate și testate probe de sânge provenite de la ovine.

54
Tabelul 7.4.
Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui,
în anul 2016
Specifica
re Nr. total
probe
prevăzut în
anexa 2 la NS
5283/28.03.2
014
(supravegher
e serologică
activă) Nr. probe
testate
până în
prezent
(supravegh
ere
serologică
activă)* Nr.
probe
poziti
ve Nr.
probe
negati
ve Nr.
prob
e în
stoc Nr.
probe
testate
prin
ELISA in
caz de
suspiciu
ne până
în
prezent
** Nr.
probe
poziti
ve Nr.
prob e
negati
ve Nr.
probe
testat
e prin
ELISA
la
cerer
e
până
în
preze
nt Nr.
probe
poziti
ve Nr.
probe
negati
ve
Bovine 1140 628 179 449 0 1 0 1 10 0 10
Ovine 0 0 0 0 0 25 0 25 6 0 6
Caprine 0 417 1 416 0 0 0 0 0 0 0
Total 1140 1045 180 865 0 26 0 26 16 0 16
La bovine, d in cele 628 de probe de ser testate prin ELISA, 179 (28,5%) au prezentat
anticorpi anti -BTV și 449 (71,50%) au fost negative la acest test. La caprine, din cele 417 probe
de ser testate, doar 1(0,23%) a fost pozitivă la Atc anti -BTV , restul d e 416 (99,76%) au fost
negative ( fig. 7.6. ).

Fig. 7.6. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate pentru supravegherea
activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016

Pe parcursul anului 2016 , în județul Vaslui au fost semnalate suspiciuni de boală la ovine
și bovine. Astfel, pentru investigațiile serologice, s -au prelevat probe de sânge de la 25 de ovine
și o bovină. Rezultatele testelor de laborat or nu au confirmat suspiciunile , toate probele fiind
negative la testul ELISA (fig. 7.7.)

55

Fig. 7.7. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti -BTV , prelevate la cerere și din
suspiciuni de boală , de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016

În aceeași perioadă, au fost solicitate analize spec ifice de laborator pentru detecția
anticorpilor anti -BTV la 10 bovine și 6 ovine. Și în aceste cazuri, testele de laborator au fost
negative.
Analiza de ansamblu a datelor obținute în urma investigațiilor serologice efectuate anual
și pe specii, în per ioada 2014 -2016, scoate în evidență numărul mare de bovine testate (2631
animale) , comparativ cu celelalte două specii: ovinele (70 animale) și caprinele (467 animale)
(tabelul 7.5.).
Tabelul 7.5.
Monitorizarea serologică a anticorpilor anti -BTV la ru megătoarele din județul Vaslui , în perioada
2014 -2016 perioada BOVINE OVINE CAPRINE
NR pozitive negative NR pozitive negative NR pozitive negative
total nr % nr % total nr % nr % total nr % nr %
2014 477 18 3,77 459 96,22 20 8 40 12 60 50 1 2 49 98
2015 1515 500 33 1015 66 19 0 0 19 100 0 0 0 0 0
2016 639 179 28,01 460 71,98 31 0 0 31 100 417 1 0,23 416 99,76
total 2631 697 26,5 1934 73,5 70 8 11,5 62 88,5 467 2 0,43 465 99,57

În urma monitorizării serologice, bovinele se disting și prin nu mărul mare de probe
pozitive identificate în fiecare an luat în studiu. Procentul de pozitivitate a probe lor de sânge
prelevate , variază de la 3,77% în anul 2014 la 33% în anul 2015 și 28, 01% în anul 2016
(fig.7.8.).

56

Fig. 7.8. Incidența anticorpi a nti-BTV în probele de ser , provenite de la rumegătoarele din județul
Vaslui, în perioada 2014 -2016

În urma investigațiilor serologice efectuate pe probe de sânge prelevate de la caprine, s -a
identificat un număr redus de probe pozitive la antico rpii specifici pentru BTV. Astfel, în anul
2014, din cele 50 de probe testate doar 1(2%) a fost pozitivă și 49 (98%) au fost negative la
testul serologic. În anul 2016, din cele 416 probe prelevate, doar 2 (0,43%) au fost pozitive și 465
(99,57%) au fost negative.
De la ovine, au fost prelevate probe de sânge pentru examene serologice, în fiecare an,
numărul acestora fiind relativ redus: în anul 2014 – 20 probe, 2015 -19 probe, 2016 -31 probe. Se
remarcă faptul că, doar în anul 2014, s -au identificat 8 (40%) probe pozitive pentru Atc anti
BTV. În următorii ani, 2015 -2016, probele testate au fost negative la e xamenul serologic.
Această situație se poate datora mai multor factori printre care: numărul redus de
rumegătoare mici crescute în județul Vas lui și posibil, particularitățile anatomice ale celor două
specii (lâna deasă) , pot fi mai protejate împotriva vactorilor culicoizi , care transmit virusul
Bluetongue , deși , rasele selecționate ale celor două specii sunt considerate mai sensibile decât
alte rumegătoare la boala limbii albastre http://www.merckvetmanual.com .
Rezultatele obținute la specia bovină, demonstrează o sensibilitate mai mare la acțiunea
virusului Bluetongue. O explicație ar putea fi faptul că, femelele vectorilor Culicoides, se adună,
formează roiuri și se hrănesc, în special în fermele cu număr mare de animale, într -un număr
mare, crescând riscul infecției cu BTV . În epidemiologia bluetongue, bovinele au un rol

57
deosebit de import ant, datorat viremiei prelungită în absența semnelor clinice ale bolii.
http://old.ansvsa.ro/ .
Conform Consiliului Științific al ANSVSA, această creștere procentuală a incidenței
animal elor pozitive la Atc anti BTV , desfășurată de la un an la altul, se poate datora și
schimbărilor climatice și a particularităților biologice a vectorilor hematofagi care pot transmite
BTV, declanșând noi focare de boală. S-a observat că culicoizii din specia Culicoides imicola
se dezvoltă foarte bine în zonele cu teren argilos, deoarece, acest substrat permite , un timp
îndelungat, reținerea umidității la suprafața solului, p ermițâ nd larvelor să se multiplice rapid.
http://old.ansvsa.ro/ . Din acest motiv, pentru o mai bună supraveghere, este important să se
coreleze rezultatele obținute prin examenele serologice efectuate la animale cu datele obținute
din eșantionarea entomologică. Astfel de programe de monitorizare se aplică în toate țări le
Uniunii Europene https://www.efsa.europa.eu .
Aceste rezultate, demo nstrează faptul că virusul este încă circulant în arealul zonal și
există posibilitatea să crească numărul cazurilor pozitive dacă nu se co ntinuă supravegherea
serologică și nu se intervine pentru eliminarea animalelor bolnave sau purtătoare de virus BT.
Experții EFSA consider că cele mai bune măsuri de eradicare a bolii limbii albastre
constau în vaccinarea animalelor timp de 5 ani consec utivi, în combinație cu supravegherea
serologică activă prin tehnici de laborator capabile să detecteze niveluri scăzute de virus. Chiar și
în aceste condiții, eradicarea bolii este foarte dificilă și boala poate oricâd să reapara atunci când
scapă de cont rol serologic, un număr mai mic de 1% dintre animalele receptive (EFSA, 2017) .
Putem concluziona faptul că, investigațiile serologice efectuate până în prezent, realizate
pe speciile receptive la infecțiile cu virusul Bluetongue, au un rol important î n supravegherea
epidemiologică a bolii și contribuie la eradicarea ei. Analiza de risc realizată de OMS în 2014,
efectuată pe cele două specii de rumegătoare mici indigene, emit o incidența prezumtivă a
cazurilor pozitive ce variază în jurul procentului de 40% la ovine și 0,48% la caprine.
http://www.ansvsa.ro . Aceeași sursă precum și Comisia Europenă a Comitetului pentru sănătatea
și bunăstarea animalelor, menționează faptul că serotipul circulant în România este B TV4, serotip
comun regiunii de SE a Europei, fiind prezent și în Albania, Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria și
Turcia http://www.oie.int/ .
Conform Comisiei Europene, datele prezentate în documentul de control și restric ții
privind Bluetongue, serotipul circulant din România a fost identificat și în alte zone ale Europei,
precum: Italia (Calabria, Toscana, etc), Croatia (Lastovo), Portugalia, Spania, Franta, Ungaria,
Slovacia, Slovenia, Austria, Cipru http://ec.europa.eu/food/sites/ .

58
Unii autori susțin că serotipurile BTV 1, 4 și 8 au fost identificate la diferite specii de
animale sălbatice, indicând faptul că fauna sălbatică joacă un rol important ân răspândirea bolii
Bluetongue ( Garcia et al. , 2011 ; Ruiz -Fons et al. , 2008 ; Linden et al. , 2010 ; Henrich et al. ,
2007).

59

CONCLUZII

Investigațiile serologice e fectuate pentru supravegherea Bluetongue, realizate în perioada
2014 -2016 în județul Vaslui, au dus la despr inderea următoarelor concluzii:

1. Județul Vaslui se află sub supraveghere serologică activă începând cu anul 2014 și
până în prezent.
2. În perioada 2014 -2016 în județul Vaslui au fost prelevate probe de sânge de la
rumegătoarel e domestice, în vederea identificării Atc anti -BTV prin examene
serologice.
3. Investigațiile serologice s -au realizat pe probe de sânge recoltate prin Programul
național de supraveghere a bolii Bluetongue, probe provenite de la animale cu
suspiciuni de boal ă și probe de sânge testate la cererea proprietarilor de animale.
4. În perioada 2014 -2016 investigațiile serologice au fost efectuate pe probe de sânge
provenite de la 2631 de bovine,467 de caprine și 70 de ovine.
5. Din cele 2631 de bovine testate în perioa da 2014 -2016, 697 (26,5%) au fost pozitive
pentru Atc anti -BTV.
6. Din cele 467 de caprine testate în perioada 2014 -2016, 2 (0,42%) au fost pozitive
pentru Atc anti -BTV.
7. Din cele 70 de ovine testate în perioada 2014 -2016, 8 (11,5%) probe au fost pozitive
pentru Atc anti -BTV.
8. În anul 2014, în județul Vaslui, anticorpii anti – BTV au fost identificați la animalele
cu suspiciuni de boală: bovine -62,1% probe pozitive, și ovine 100% pozitive,
precum și la caprinele testate la cerere: 2% pozitive.
9. În anul 2015 , anticorpii anti -BTV au fost identificați în probele provenite din
supravegherea serologică obligatorie la bovine :20,16% probe pozitive și din
suspiciunile de boală la specia bovină: 99,2% probe de ser au fost pozitive.

60
10. În anul 2016, , anticorpii anti -BTV au fost identificați în probele provenite doar din
supravegherea serologică obligatorie la bovine:28,5% probe au fost pozitive și la
ovine: 0,23% probe pozitive.
11. În urma monitorizării serologice, bovinele se disting prin numărul mare de probe
pozitiv e raportat la numărul de prelevări, procentul de pozitivitate variind de la 3,77%
în anul 2014 la 33% în anul 2015 și 28, 01% în anul 2016, demosntrând faptul că
această specie are o sensibilitate mai mare față de virusul Bluetongue.
12. Investigațiile serolog ice effectuate în cei trei ani de studiu, demosntrează faptul că
virusul este încă circulant în regiunea de NE a României.

61

BIBLIOGRAFIE

1. Alexander, K.A., 1994 . Evi dence of natural bluetongue virus infection among African
carnivores. American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, 51(5), 568 –576.
2. Annick Linden,Fabien Grégoire, Adrien Nahayo, David Hanrez, Bénédicte Mousset,
Audrey Laurent Massart, Ilse De Leeuw, Elise Vandemeulebroucke, Frank
Vandenbussche, Kris De Clercq , 2010. Bluetongue Virus in Wild Deer, Belgium, 2005 –
2008 , Emerg Infect Disv.16(5); 2010
3. Anthony J. Wilson and Philip S. Mellor , 2009. Bluetongue in Europe: past, present and
future , Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci .; 364(1530): 2669 –2681.
4. Barratt -Boyes, S. M. & MacLachlan, N. J., 1995 . Pathogenesis of bluetongue virus
infection of cattl e. J Am Vet Med Assoc 206, 1322 –1329
5. Bărănguță și col., 2009 . Aspects regarding serological and virusological surveillance of
the moving bovines and ovines flocks from TCE 3 BRAZI Farm , Scientific Works C Series
LV, 756 -759
6. Bărănguță și col., 2009 . Study regarding certification of some wild ruminants
populations from neamț county as free of bluetongue, Scientific Works C Series LV, 751 –
755
7. Bărănguță A., 2010 . Cercetări priv ind Bluetongue , Teză de doctorat, 2010, USAMV Iași
8. Bercea I ., 1981 . Bolile infecțioase ale animalelor , Ed. Didactică și Pedagogică, București,
9. Bethan V. Purse, Philip S. Mellor, David J. Rogers, Alan R. Samuel, Peter P. C.
Mertens & Matthew Baylis, 2005 . Climate change and the recent emergence of
bluetongue in Europe , Nature Reviews Microbiology 3,171-181 doi:10.1038/nrmicro1090
10. Caporale , M., Di Gialleonorado, L., Janowicz, A., Wilkie, G., Shaw, A., Savini, G., Van
Rijn, P. A., Mertens, P., Di Ventura, M. & Palmarini, M., 2014 . Virus and host factors
affecting the clinical outcome of bluetongue virus infection. J Virol 88, 10399 –10411.
11. Carp Cărare Mihai, 2001 Microbiologie generală Virusologie – Casa de editură “Venus“
Iași

62
12. Dal Pazzo, F.,și col. . 2009 . Bovine infection with bluetongue virus with special emphasis
on European serotype 8. The Veterinary Journal, 182(2), 142 –151.
http://dx.doi.org/10.1016/j.tvjl.2009.05.004.
13. Falconi C, López -Olvera JR, Gortázar C. 2011. BTV infection in wild ruminants, with
emphasis on red deer : A review. Vet Microbiol, 151: 209 –219
14. Henrich, M., Reinacher, M., Hamann, H. P. , 2007. Lethal bluetongue virus infection in an
alpaca . Vet Rec 161, 764, 2007
15. Howell, P. G., 1970. The antigenic classification and distribution of natural ly occurring
strains of bluetongue virus . Journal of the South African Veterinary Medical Association
41,215 -223.
16. Ignacio García -Bocanegra, Antonio Arenas -Montes, Cristina Lorca -Oró, Joan Pujols,
Miguel Ángel González, Sebastián Napp, Félix Gómez -Guillamón , Irene Zorrilla, Elena
San Miguel and Antonio Arenas ,2011. Role of wild ruminants in the epidemiology of
bluetongue virus serotypes 1, 4 and 8 in Spain, Veterinary Research,
17. Lysyk, T. J. 2006. Abundance and species composition of Culicoides (Diptera:
Ceratopogonidae) at cattle facilities in southern Alberta, Canada. J. Med. Entomol. 43:
840 Ð 849
18. Onet E. 1983 – Virusuri și Viroze Animale Vol I Ed Dacia Cluj Napoca
19. Paul Ioan, 1982. Diagnostic morfopatologic veterinar , Editura Ceres București
20. Perianu și col., 2006 Boli infecțioase ale animalelor .Viroze .Vol II , editura Universitas
XXI, Iași
21. Perianu Tudor și col., 2012 . Tratat de boli infecțioase ale animalelor Viroze vol I ,
editura Universitas XXI Iasi, p ag.920
22. Purse , B.V., 2015. Bionomics of temperate a nd tropical Culicoides midges: knowledge
gaps and consequences for transmission of Culicoides -borne viruses . Annual Review of
Entomology, 60, 373 –392. http://dx.doi.org/10.1146/annurev -ento-010814 -020614 .
23. Ruiz Fons și col. 2008. Spatial and Temporal Evolution of Bluetongue Virus in Wild
Ruminants , Spain , Emerg Infect Dis 14 (6), 951 -953.6
24. Schulz, C., 2012 . Cross -sectional study of bluetongue virus serotype 8 infection in South
American ca melids in Germany (2008/2009). Veterinary Microbiology, 160(1), 35 –42.
25. Takamatsu, H., 2003. A possible overwintering mechanism for bluetongue virus in the
absence of the insect vector . Journal of General Virology, 84(1), 227 –235.
http://dx.doi.org/10.1099/ vir.0.18705 -0.
26. Vasiu, C., 2003 – Viroze și boli prionice la animale, E ditura Nereamia Napoca

63
27. Zanolari, P., 2010 . Serological Survey of Bluetongue Virus Serotype ‐8 Infection in South
American Camelids in Switzerland (2007 –2008). Journal of Veterinary Intern al Medicine,
24(2), 426 –430.
28. xxx International Committee on Taxo nomy of Viruses (ICTV). (2016) – Virus taxonomy:
2014 Release. Retrieved from
29. xxx International Committee on Taxo nomy of Viruses (ICTV). (2016) – Virus taxonomy:
2014 Release. Retrieved from
30. xxx CFSPH. (2015). Bluetongue.
31. xxx OIE. (2013) – Bluetongue. Technical Disease Card. Retrieved from
http://www.oie.int/ fileadmin/Home/eng/
Animal_Health_in_the_World/docs/pdf/Disease_cards/BLUETONGUE.pdf.
32. xxx OIE Code sanitaire pour les animaux tettestres -2007 –Annexe 3.8.10 –Lignes
directrices pour la surveillance de la fievre catarrhale du muton p1-6
33. xxx OIE /Terrestrial/ Manual/2009 – Chapter 2.1.3 Bluetongue, pag.158
34. xxx OIE, Săptămânal de informare a Bolilor, vol. 23 – nr 5, 4 februarie, 2010
35. xxx OIE. ( 2013) – Bluetongue. Technical Disease Card. Retrieved from
http://www.oie.int/fileadmin/Home/eng/
Animal_Health_in_the_World/docs/pdf/Disease_cards/BLUETONGUE.pdf.
36. xxx OIE. (2014) – Chapter 2.1.3. Bluetongue. Terrestrial Manual. Retrieved from 4 Center
for Food Security and Public Health (CFSPH), Iowa State University. (2015). Bluetongue.
Retrieved from http://www.cfsph.iastate.edu/Factsheets/pdfs/bluetongue.pdf.
37. xxx Autoritatea European ă pentru Siguranța Alimentară (2007) – Analiza
epidemiologică din 2006 a virusului febrei catarale serotipul 8 în NV Europei – acces 21
iulie 2008.
38. xxx Codul de sănătate al Animalelor Terestre –Cap.8.3 Febra catarală malignă,
Articolul 8.3.21.
39. xxx Decizia comisiei 2007/367/EC din 25 mai 2007 privind o contribuție financiară a
Comunității către Italia, pentru puneraa în aplicare a unui sistem de colectare și analiză a
informațiilor epidemiologice privind febra catarală ovină;
40. xxx Department af foot and Mouth Diseases, National Veterinary Research Institute,
Wodna 7, 98 -220 Zdun ska ola – Comparasion of four ELISAs for the detection of
antibodies against bluetongue virus –Medicyna Wet. 2010, 662
41. xxx Directiva 75/2000/EC privind măsuri de control și eradicare a Bluetongue;

64
42. xxx Europa – Food safety –From the farm 2008 – Febra catara lă întrebari și răspunsuri
p1-2 actualizare 19.09.2008
43. xxx Europa – Food safety –From the farm 2008 – Febra cataral ă întrebari și răspunsuri
p1-4 actualizare 19.09.2008
44. xxx EFSA – Bluetongue Serotype 8 Epidemic Bulletin 15 , 2007 .
45. xxx EFSA – Epidemiological analysis of the 2006 bluetongue virus sero type 8 epidemic in
NW Europe . See , 2007
46. xxx European Commission 1990 90/424/EEC: Council Decision of 26 June 1990 on
expenditure in the veterinary field .
47. xxx European Commission 2000 Council Directive 2000/75/EC of 2 0 November 2000
laying down specific provisions for the control and eradication of bluetongue .
48. xxx European Commission 2003 Council Directive 2003/85/EC of 29 September 2003 on
community measures for the control of foot -and-mouth disease repealing Directive
85/511/EEC and Decisions 89/531/EEC and 91/665/EEC and amending Directive
92/46/EEC
49. xxx IDEXX Laboratories ELISA Technical Guide pag 1 -32
50. xxx Institultul Pourquier 2008 – Diagnostic serologic al Blue tongue și testul ELISA
pentru detecție anticorpi
51. xxx Insitut Pourquire, 2009 –ELISA bluetongue competiție . Instrucțiuni de utilizare a
kitului.
52. xxx Insitut Pourquire, 2010 –ELISA bluetongue competiție . Instrucțiuni de utilizare a
kitului.
53. xxx Intervet International Bv prin Intervet UK LTD martie 2008 Bovilis® BTV 8 an
inactivated vaccin for aid in the prevention of BTV 8 infection
54. xxx Manual de standarde de diagnostic teste și vaccinuri 4 th edition 2000 – Capitolul
2.1.9 – Bluetongue boala limbii albastre rezumat –p63-74
55. xxx Manual de diagnostic Bluetongue IDSA București elaborate Ionescu Aurelia 2010
56. xxx Manuel terestre de l 'OIE 2005 -Manuel de tests de diagnostic et des vacins pour
les animaux terrestres de l 'OIE 2005 – Chapitre 2.1.9 – Fievre catarrhale du muton
Bluetongue p220 -236
57. xxx Ordinul nr. 32/2006 p entru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește
prevederi specifice pentru controlul și eradicarea bolii limbii albastre, ce transpune
Directiva 2000/75/EC ;

65
58. xxx Regulamentul 1266/2007 prevede reguli detaliate pentru derogări de la restricțiile
de părăsire a animalelor receptive a zonelor de restricție pentru bluetongue, așa cum sunt
definite în Directiva 72/2000/EC;
59. xxx The Merk Veterinary Manual – Bluetongue Clinical findings, Diagnosis and
Lesions, Prevention and Control 2008
60. xxx Unite de Viru s Emergents EA 3292, Universite de Mediteranee et EFS Alpes –
Mediteranee 2004 – Bluetongue virus replication, molecular and structural biology ,
Veterinaria Italia ,40 4 ,426 -437
61. xxx https://ec.europa.eu/food/animals/animal -diseases/control -measures/bluetongue_en
62. xxx https://www.efsa.europa.eu – Bluetongue: EFSA reviews control measures
63. xxxhttp://www.msdvetmanual.com/generalized -conditions/bluetongue/overview -of-
bluetongue
64. xxx https://ec.europa.eu/food/animals/animal -diseases/control -measures/bluetongue_en
65. https://www.efsa.europa.eu – Bluetongue: EFSA reviews control measures
66. http://sameens.di a.uned.es/
67. http://www.parksidevets.com/
68. http://www.afrivip.org