VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [604637]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Conf univ . dr. Aglaia Mogâ rzan

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA EXPERTIZĂ PE FILIERA PRODUSELOR
ALIMENTARE

CONSERVAREA, PĂSTRAREA ȘI PROCESAREA
GRÂULUI LA S.C. EURO RIN S.R.L .

Coordonator științific,
Conf univ . dr. Aglaia Mogâ rzan
Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE 07
Lista figurilor și a tabelelor 05

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 Stadiul actual al cunoașterii în conservarea și păstrarea produselor vegetale
1.1. Recepționarea produselor agricole 09
1.1.1. Recepționarea calitativă a produselor agricole vegetale 11
1.1.2. Cântărirea produselor agricole 16
1.1.3. Compa rtimentarea și depozitarea produselor agricole vegetale 17
1.2. Însușirile fizice ale masei de boabe 19
1.3. Procesele fiziologice care se petrec în masa boabelor 21
1.3.1. Postmaturația 21
1.3.2. Respirația boabelor 22
1.3.3. Încinger ea boabelor în timpul păstrării 23
1.3.4. Încolțirea boabelor în timpul păstrării 25

CAPTOLUL 2 Descrierea cadrului natural și organizatoric al S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut,
județul Bacău
2.1. Scurt istoric 27
2.2. Structura organizator ică 28
2.3. Prezentarea produselor și serviciilor 29

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 Obiectivele studiului și metode de lucru
3.1. Obiective studiului 32
3.2. Utilaje și instalații folosite pentru conservarea și păstrare a grâului 33
3.3. Indici de apreciere a calității boabelor de grâu 37
3.3.1. Masa hectolitrică a boabelor de grâu 37

3.3.2. Masa relativă a 1000 de boabe 38
3.3.3. Masa absolută a boabelor de grâu 39
3.3.4. Masa specifică 39
CAPITOLUL 4 Rezult atele proprii
4.1. Descrierea silozului de cereale la S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut,
județul Bacău 40
4.2. Recepționarea boabelor de grâu la silozul de cereale de la
S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău 44
4.3.Recepționare a calitativă a grâului în cadrul bazei de recepție 48
4.4. Determinarea perisabilității în baza de recepție a boabelor de grâu 49
4.4.1. Determinarea pierderilor de masă prin uscare la boabele de grâu 50
4.4.2. Determinarea pierderilor de masă prin tran sport și prin
manipulare a boabelor de grâu 56

CAPITOLUL 5 Concluzii și recomandări 58

Bibliografie 60

Lista figurilor

Figura 1.1. – Schema tehnologică de precuratire a graului într -un siloz celular 18
Figura 3.1 – Schema inst alației de aerare activă a cerealelor 33
Figura 3.2 – Secțiune prin magaziea de cereale a unității 34
Figura 3.3 – Schema silozului metalic cu celule cilindrice al firmei 35
Figura 3.4 – Imaginea de ansamblu a silozului de cereale al firmei 36
Figura.3.5 – Schema de amplasare și funcționare a turnului mașinilor 36
Figura 4.1. – Sectiune transfersală a silozului din cadrul firmei S.C. EURO RIN S.R.L.
din Sascut, județul Bacău 41
Figura 4.2 – Aparatul de procentaj în secțiune transvers ală și longitudinală 41
Figura 4.3 – Schema cu aerare prin canale al S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut,
județul Bacău 43
Figura 4.4 – Tararul 46
Figura 4.5 – Cantarul automat cu cupa basculanta 47
Figura 4.6. – Pierderile prin usca re la grâu 52
Figura 4.7. – Raportul de umiditate în funcție de anul agricol al producției de grâu
Figura 4.8. – Determinarea pierderilor de grâu prin condiționare 52
Figura 4.9. Indicatorii specifici la grâu (gluten și proteină) 52

Lista tabelelor

Tabelul 2.1 Principalele mijloace fixe ale societății 31
Tabelul 4.1 Umiditatea semințelor de grâu 51
Tabelul 4.2 Determinarea pierderilor de masă prin uscare la grâu 51
Tabelul 4.3 Determinarea pierderilor de grâu prin condiționare 52

7

INTRODUCERE

Cultura plantelor de câmp reprezintă un domeniu de bază al agriculturii, nu numai prin
suprafața ocupată și prin contribuția la alimentația populației, dar și prin faptul că ea reprezintă
fundamentul care asigură dezv oltarea zootehniei și al unei bune părți din industria alimentară.
Înainte de valorificare, produsele agricole trebuie stocate în condiții optime de păstrare
care să asigure conservabilitate maximă a calităților nutritive pe timp îndelungat și să fie
elimi nate deprecierile însușirilor de valoare biologică.
Exploatațiile agricole sunt principali ؚi furnizori ai producț ؚiei marfă agricole destinată
consumului. Păstrarea ș ؚi depozitarea cerealelor și plantelor tehn ؚice în cadrul acestora se face în
mod difer ؚit de la producător la producător, datorită problemelor tehn ؚice și economice generate de
schimbările majore din agr ؚicultură cât și de modul de valorif ؚicare a producției de cereale sub
formă de sem ؚințe la producător.
Analiza situație ؚi curente a sectorulu i agricol din Român ؚia privind sistemele de păstrare și
depozitare, indؚică necesitatea accelerări ؚi proceselor de restructurare și modern ؚizare din spațiul
rural în domeniul abordat .
Acest lucru poate f ؚi realizat prin proiectul S ؚistem pentru depozitat c ereale SDC, care va
contribui la ajustarea structurală a exploatați ؚilor agricole, la continuitatea activ ؚităților agricole și
la creșterea competitivități ؚi fermelor agricole prin înființarea de exploatați ؚi agricole eficiente, la
îmbunătățirea structurii cultur ؚilor pentru folosirea eficientă a cultur ؚilor specifice fiecărei zone de
producție și nu în ult ؚimul rând la dezvoltarea și consolidarea sistemelor de păstrare și depoz ؚitare.
Durata păstrări ؚi produselor agricole depinde de o serie de factor ؚi teh nici, economici și
strategici, toți aceștia fiؚind corelați cu condițiile atmosferice, amplasarea, calؚitatea izolației
termice și gradul de tehnic ؚizare ale spațiului de stocare și conservare. Condiți ؚile de păstrare sunt
strâns corelate cu forma sub care se conservă produsul (boabe, șt ؚiuleți etc.), de specia de cultură
stocată, de destinaț ؚia ulterioară a acesteia, precum și de zona geograf ؚică în care sunt amplasate
aceste sisteme (condiți ؚi de climă și sol ce condiționează ajungerea produselor la umid ؚitatea și
temperatura optime depozitării) .
Prin materie pr ؚimă vegetală se înțelege partea recoltată, formată din dؚiferite organe sau
părți de organe, denumită producț ؚie agricolă, care provine dintr -o cultură agr ؚicolă de câmp,

8
plantații pomicole și v ؚiticole sau din spații protejate (sere, solari ؚi). Aceasta este formată din:
semințe (fasole, mazăre, so ؚia, rapiță, bob, alune, nuci ș.a.), rădăc ؚini (sfecla de zahăr, morcov,
pătrunjel, ridichi, țel ؚină ș.a.), fructe uscate (grâu, porumb, floarea foarelu ؚi, orz ș.a.), frunze
(tutun), tuberculi (cartof), mugur ؚi (varza albă, brocoli ș.a.), inflorescențe (conop ؚida, brocoli ș.a.),
tulpini (gulii, praz, sparanghel, and ؚive ș.a.), bulbi (ceapă, usturoi ș.a.), fructele speci ؚilor
pomicole și vit ؚicole (mere, prune, pere, gutui, struguri, mur, coacăz, viș ؚine, cireșe ș.a.), fructele
speciilor legumicole (castraveț ؚi, pătlăgele vinete, tomate, ardei, pepen ؚi, dovlecei ș.a.).
Conștientizarea necesității păstrări ؚi produselor agricole a apărut odată cu formarea
prime lor comunități ؚi de oameni, aceștia având nevoie (ca și în zؚilele noasre) de hrană până la
formarea următoare ؚi recolte, precum și de semințe pentru înfi ؚințarea de noi culturi agricole.
Astfel, păstrarea produselor agr ؚicole a constituit pentru om o preo cupare d ؚin cele mai vechi
timpuri.
Fluxul tehnolog ؚic postrecoltare este un sistem complex ș ؚi necesită obună cunoaștere
pentru a preven ؚi unele fenomene care pot produce pagube însemnate. Sem ؚințele, tuberculii,
fructele, rădăcin ؚile precum și alte organ e sau părți de organe recoltate au nevo ؚie de condiții
speciale pentru a -și păstra capac ؚitatea germinativă sau calitatea de consum.
Cunoașterea și apl ؚicarea metodelor de control al calități ؚi materiilor prime vegetale pe
durata păstrări ؚi acestora, de la recoltare până la semănat sau valorif ؚicare (prin industrializare sau
ca produse proaspete), const ؚituie o verigă impotrantă a fluxului tehnologic contr ؚibuind la
reducerea pierderilor calitative și cant ؚitative.
Cunoașterea unor particular ؚități biologic e și tehnologice ale spec ؚiilor de plante utilizate
ca materii prime în industria al ؚimentară constituie baza de orientare a spec ؚialistului în asigurarea
creșterii productivități ؚi și a randamentului de extracție pe un ؚitatea de produs, cu cheltuieli
minime de energie, forță de muncă etc., în vederea asigurăr ؚii unui profit cât mai substanțial.

9

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN
CONSERVAREA ȘI PĂSTRAREA PRODUSELOR VEGETALE

1.1. Recepționarea produselor a gricole

Prin conservarea sem ؚințelor se urmărește menținerea nealterată și ch ؚiar îmbunătățirea
însușirilor fizice, ch ؚimice, biologice și organoleptice ale sem ؚințelor, precum și prevenirea
pierderilor cantitat ؚive și calitative. La semințele dest ؚinate consumului, cum sunt cele de cereale
panificabile, în t ؚimpul păstrării trebuie menținute și îmbunătățite însuș ؚirile calitative, iar în cazul
materialului de semănat se urmărește menț ؚinerea însușirilor culturale (capacitatea de germ ؚinație).
În procesul valorificări ؚi conform actelor de schimb în cadrul p ؚieței, este necesar ca
beneficiarii să as ؚigure recepționarea integrală a produselor agr ؚicole vegetale ș i animale,
achiziționate de la producători ؚi agricoli. Dar permanent se pune problema cum se poate dؚistinge
un produs de calitate. Aprecierea cal ؚității unui produs este fundamentată pr ؚin valoarea
comercială, gustativa, nutr ؚitivă etc. (Constanța Virginia Modoran, 2007)
Pentru aprecierea unui produs de cal ؚitate trebuie să se dispună de criteri ؚi de apreciere ce
pot fi considerate subiect ؚive sau obiective. Reglementările de cal ؚitate sunt concretizate prin
semne, indici de cal ؚitate care se regăsesc în mărcile comerciale ș i conț ؚinutul reglementarilor de
calitate. Prin "Organizația Internaț ؚională de Normalizare" (ISO), este precizata norma de cal ؚitate
(standard) care constituie "o specificație tehn ؚică sau alt document accesibil publ ؚicului " ce
stabilește prin cooperare ș ؚi consens sau printr -o aprobare generală cu toate părț ؚile interesate,
(indici i de calitate), fundamentat de rezultatele conjugate ale ști ؚinței, tehnologiei ș i experienței,
vizând avantajul opt ؚim al ansamblului comunității, aprobat de un organ ؚism abilitat pe plan
regional, internat ؚional. Legat de această noțiune controlul de cal ؚitate se materializează sub
diferite forme: (Balan O., 1999)
 Controlul recepționarii materiilor pr ؚime ș i materialelor necesare tehnologiei;
 Controlul procesului de producție;
 Controlul produselor finite;

10
 Controlul comportării produsului pe piață.
Indifer ent de formă de control adoptată, caracter ؚistic pentru sfera agromarketingului este
marea divers ؚitate a metodelor de control al produselor agroal ؚimentare. Aceste metode după
modalitatea de efectuare pot fi: fizice, ch ؚimice, biologice, biochimice, senzo riale.
Având în vedere posib ؚilitatea de cuprindere a volumului de produse ce se recepț ؚionează,
metodele de control pot f ؚi: control integral, control prin sondaj, control statistic. (Constanța
Virginia Modoran, 2007)
Tehnica recepț ؚiei produselor agricol e consta în verif ؚicarea lor pe loturi. Lotul reprezintă
cantitatea de mărfuri menț ؚionate în STAS, care se livrează deodată ș i asupra căre ؚia se efectuează
determinările cal ؚitative. În cadrul lotului se are în vedere omogen ؚitatea acestuia din punct de
vedere al autenticități ؚi produsului (respectiv omogenitatea produsului). Aceasta se stab ؚilește pe
baza proprietăților fiz ؚice ș i senzoriale (mărime, culoare, forma, gust etc.), care se compara cu
caracteristicile tip ؚice ale produsului respectiv din planș e, standarde, lucrăr ؚi de specialitate etc.
Pentru aceasta recepția calitat ؚivă se face la întregul lot sau pr ؚin sondaj, ținând seama de
condițiile de rec epțؚie prevăzute în standardele ș i normele interne în v ؚigoare. (Balan O., 1999)
Lucrările de recepți e calitat ؚivă cuprind: luarea mostrelor a probelor, pregăt ؚirea lor pentru
verificare, verificarea lor propr ؚiu-zisă (verificarea aspectului general, a condiți ؚilor tehnice ș i a
condițiilor de marcare, ambalare, ver ؚificarea proprietăților fizico -mecanice, chim ؚice etc.), analiza
rezultatelor, completarea documentelor (bulet ؚin de analiza, proces -verbal etc.).
Mostra reprezintă partea d ؚintr-un lot de produse destinată anal ؚizei, în scopul verificării
caracteristicilor de cal ؚitate ale întregului lot. Probă este o parte d ؚin mostra care se supune efectiv
analizei. Contraprobele se iau, de regulă, în cazur ؚile când rezultatele analizei efectuate la unele
din mostrele luate nu corespund prescripți ؚilor minime de calitate.
Admiterea sau resp ؚingerea lotului (pa rțial sau total) se face în urma luări ؚi mostrelor și a probelor
și pregătirea acestora pentru anal ؚiză. În urma recepției calitative produsele agr ؚicole se încadrează
pe calități. (Balan O., 1999)
Refuzurile spre deosebire de calităț ؚile înscrise în actel e normative reprez ؚintă produsele
agricole ce nu se consuma în stare pr oaspătă sau difer ؚit prelucrata ș i care drept urmare a calității
acestora intra în procesul tehnolog ؚic de prelucrare printr -o tehnolog ؚie diferită (casnic sau
industrial). Părțile refu zate var ؚiază nu numai referito r la natura mater ؚiei prime, ci ș i cu obiectul
sau gustul personal. De exemplu, sâmburi ؚi, semințele, pedunculul etc., ex ؚistente în cantitățile de
produse agricole vegetale nu se consuma ș i nؚici nu intra în procesul prelucr ăriؚi industriale
specifice produselor de bază. În concluz ؚie, refuzurile reprezintă părțile nefolos ؚite ale produsului
agricol, care nu întrunesc condiț iؚile STAS pentru recepționarea ș i folosirea lor.

11
O caracteristică princ ؚipală a produselor agricole de care trebu ؚie ținut seama în mod
obligatoriu la recepț ؚia acestora o constituie pierder ؚile naturale în timpul păstrării ș i transportului.
Sub denumirea de p ؚierdere naturală a produsului agricol se înțelege m ؚicșorarea cantității inițiale
a acesteia, dat orؚită cauzelor naturale ce influențeaz ă cont ؚinuu în timpul păstrării și al
transportului, ș ؚi care sunt legate de aceste operații.
Pe lângă pierderile naturale cons ؚiderate ad misibile se mai pot înreg ؚistra ș i pierderile
neadmis ؚibile, provocate de următ oarele cauze: consumarea pro duselor de către dăunători,
subîncingerea, mucegă ؚirea sau degradarea produselor, ris ؚipa ș i aplicarea unui proces tehnologic
de condiționare sau man ؚipulare sau transport necorespunzător. Legat de problema p ؚierderilor din
masa produselor apare necesară def ؚinirea noțiunii de termenul de garanție, ce reprezintă t ؚimpul
în care producătorul garantează menț ؚinerea indicilor de calitate respectiv, în cond ؚiții normale de
păstrare. În această per ؚioadă de timp, recondiționarea sau î nlocu ؚirea produsului se face pe seama
çi cheltuiala unități ؚi producătoare, dacă nu se dovedește ca def ؚiciența de calitate este imputabila.
Termenul de garanție începe de la data l ؚivrării produsului.
Perioada de utilizare normată reprez ؚintă intervalul în cadrul căruia produsul în cond ؚițiile
de exploatare, depozitare ș i transp ort stab ؚilite conform normelor ș i normat ؚivelor tehnice, trebuie
să-și mențină nemod ؚificate caracteristicile funcționale. La produsele cu termene de ut ؚilizare
limitată, unitățil e producătoare sunt ob ؚligate să înscrie pe produs sau pe ambala jul produsului,
după caz, anul ș i luna în care exp ؚira durata de garanție sau perioada de ut ؚilizare normată.
În țara noastră, în f ؚiecare an se depozitează, în vederea păstrării, m ؚilioane de tone de
semințe (cereale, legum ؚinoase, oleaginoase, textile) ce constituie în mare parte fondul central de
produse agr ؚicole care se condiționează și se păstrează în întrepr ؚinderi specializate. Fondul central
de semințe are următoarele dest ؚinații: indu strializare (alimentară, amidon, spirt etc.); nutrețuri
concentrate; material de semănat; rezerva de stat; sch ؚimb de semințe (export).

1.1.1. Recepția calitativă a produselor agricole vegetale

Recepția calitativă se face în urma rezultatelor anal ؚizelor de laborator, executate pe
probele extrase d ؚin mijloacele de transport de către personalul cal ؚificat al laboratorului de
analiză. Anal ؚizele se execută în prezența producătorulu ؚi sau a delegatului producătorului.
Probele se preleveaza de catre personal specؚializat, din cadrul unitatilor de depoz ؚitare, în general
personalul laboratorului de anal ؚize de calitate.
Prima etapă la recepția calitat ؚivă a semințeor este curățarea probei . Proba reprezentat ؚivă
obținută prin div ؚizare se curăță, pentru a deter mؚina cuantumul impurităților. Această acț ؚiune are
valențe econom ؚice importante, deoarece plata se face nu la cant ؚitatea totală de cereale

12
recepționate, c ؚi în funcție de cuantumul de boabe față de cel de impur ؚități. Curățătorul de cereale
este, de ase menea, un aparat rap ؚid, trecerea unei probe durând doar 30 de secunde. Aparatul
poate fi ut ؚilizat pentru curățirea unei game foarte varؚiate de cereale și de semințe de legume și
oleag ؚinoase. Un alt avantaj este și faptul că utilizarea acestu ؚi aparat c onduce la măsurători de
umiditate mult maؚi precise. Accesorii ale acestu ؚi aparat sunt balanța electronică cu calcul în
procente și impr ؚimanta dedicată, ce face calculul în procente, tؚipărește analiza și are capacitatea
de a transm ؚite datele la un calc ulator central.
Pentru a putea înțelege ma ؚi ușor modul în care se execută recepț ؚia calitativă este necesară
introducerea unor noțiuni no ؚi care descriu procesul de recepție cal ؚitativă. În acest sens
următoarele informații perm ؚit structurarea procesului de recepție cal ؚitativă după (Mureșan și
colab. 1986 ).
a) Portiunea de analizat, este o cant ؚitate reprezentativă, de mărime adecvată, din mater ؚialul
extras din proba de analizat, care perm ؚite determinarea aspectelor calitative dor ؚite. Pentru
a extrage p orțiunea de analizat se poate ut ؚiliza un instrument de prelevare.
b) Proba analitică, este mater ؚialul pregătit pentru analiză, obț ؚinut din proba de laborator
prin separarea porțiuni ؚi din produs care trebuie anal ؚizată, urmată de amestecare,
măcinare, toca re fؚină etc., în vederea extragerii porțiuni ؚi de analizat cu o eroare minimă
de prelevare. La pregăt ؚirea probei analitice se vor lua în cons ؚiderare prevederile legale.
c) Proba în vrac/proba reunită , comb ؚinată și bine omogenizată, obțؚinută din probele
primare prelevate d ؚintr-un lot. Probele primare trebu ؚie să conțina suficient material
pentru a perm ؚite extragerea tuturor probelor de laborator d ؚin proba în vrac. În cazul în
care în timpul colectari ؚi probei sau probelor pr ؚimare se pregătesc probe de laborator
separate, proba în vrac este suma probelor de laborator la momentul prelevări ؚi probelor
din lot.
d) Proba de laborator, proba exped ؚiată la laborator sau primită de laborator, constând într -o
cantitate reprezentat ؚivă de material extrasă d ؚin proba în vrac. Proba de laborator poate fi
constituită d ؚin intreaga probă în vrac sau o porțiune d ؚin aceasta.Pentru a obține probele
de laborator unităț ؚile nu vor fi tăiate sau divizate. Se pot pregăt ؚi probe de laborator
duplicat.
e) Lotul , o cantitate d ؚin pr odusul livrat la un moment dat, despre care inspectorul de
prelevare st ؚie sau presupune ca are caracteristici comune, cum ar f ؚi: origine, producător,
varietate, ambalator, t ؚip de ambalaj, marcare, expeditor etc. Un lot suspect este un lot
care, din oric e mot ؚiv, este suspectat că ar conține elemente at ؚipice. Un lot nesuspect este
un lot pentru care nu exؚista nici un motiv de suspiciune că ar conț ؚine elemente atipice
calității unanim acceptate pr ؚin standardele de calitate ale acele ؚi categorii de prod use.

13
Daca un transport de marfă este const ؚituit din loturi care pot fi ident ؚificate ca provenind
de la difer ؚiți cultivatori, fiecare lot va fi tratat separat. Un transport de marfa poate f ؚi constituit
din unul sau ma ؚi multe loturi. Daca nu se poate st abؚili cu certitudine mărimea sau
marginile/lim ؚitele fiecărui lot dintr -un transport mare, atunci f ؚiecare serie de vagoane, camioane,
cale de vapor poate f ؚi considerată un lot separat. Un lot poate f ؚi amestecat prin procese de
fabricare sau de sortare.
f) Proba primară/proba increment, adؚică una sau mai multe unități luate dintr -un sؚingur loc
al lotului. Este de preferat ca locul d ؚin care se prelevează o probă pr ؚimară din lot să fie
ales prin sondaj, dar dacă acest lucru nu este pract ؚic posibil, acest a se alege în mod
aleatoriu din părțile accesib ؚile ale lotului. Numarul de unități necesare pentru a const ؚitui
o probă primară depinde de măr ؚimea și de numărul probelor de laborator cerute.
Daca se preleveaza d ؚin lot mai mult de o probă primară, fiecar e probă prؚimară trebuie să
contribuie în aceeași proporț ؚie la proba în vrac. Daca unitățile sunt de dimens ؚiuni medii sau mari,
iar amestecarea probe ؚi în vrac nu ar permite obținerea de probe de laborator reprezentat ؚive sau
dacă unitățile (de exemplu, fructe mo ؚi) pot fi afectate prin amestecare, acestea pot fؚi împărțite
aleatoriu, în momentul prelevări ؚi probelor primare, în probe de laborator dupl ؚicat. Daca probele
primare sunt prelevate la difer ؚite intervale de timp în timpul incărcări ؚi sau descă rcării unui lot,
poziția de prelevare este de fapt un anum ؚit moment din perioada în care se real ؚizează incărcarea
sau descărcarea lotulu ؚi. Pentru a obține probe primare un ؚitățile nu vor fi taiate sau divizate.
g) Proba, adică una sau mai multe un ؚități se lectate dintr -o populație de unități or ؚi o porțiune
selectată dintr -o cantitate ma ؚi mare de material.
h) Prelevarea, este procedura util ؚizată pentru a extrage și a constitui o probă.
i) Instrumentul de prelevare poate f ؚi o lingură, un căus și/sau o sondă, utilؚizate pentru a
preleva o unitate dintr -un mater ؚial în vrac sau din ambalaje care sunt prea mar ؚi pentru a fi
utilizate ca probe primare. Instrumentele specؚifice de prelevare sunt descrise de
standardele internat ؚionale ISO 950 privind prelevarea cerea lelor (boabe), ISO 951 pr ؚivind
prelevarea leguminoaselor uscate ambalate în pung ؚi. Pentru materiale cum ar f ؚi frunze în
vrac poate fi considerat instrument de prelevare ch ؚiar mana inspectorului care preleveaza
proba.
j) Inspectorul de prelevare, este o pe rsoană instru ؚită în procedurile de prelevare și
autorizată, de către autorităt ؚile competente, pentru a preleva probe. Inspectorul este
responsabil cu toate procedurile care duc la ș ؚi care includ prepararea, ambalarea și
expedierea probelor de laborator. Acesta trebu ؚie să respecte procedurile de prelevare
specificate, să furnizeze toate informați ؚile despre probe și să colaboreze cu laboratorul
care efectuează analؚizele.

14
k) Marimea probei, este numărul de un ؚitati sau cantitatea de mater ؚial care constitui e o
probă.
l) Unitatea, adؚică porțiunea cea mai mica dintr -un lot, care trebu ؚie prelevata pentru a
constitui proba pr ؚimară sau o parte din aceasta.
Din fiecare lot care urmează să f ؚie verificat se vor preleva probe separat. În cursul
prelevării și pregăti riؚi probelor de laborator se iau măsur ؚi pentru evitarea oricărei contam ؚinări și
deteriorări a acestora, care ar putea afecta rezultatele anal ؚitice.
Numărul minim de probe primare care se prelevează d ؚintr-un lot este stabilit în tabelul nr.
3. Pe cât p osibil, fiecare probă primară va f ؚi prelevată dintr -un loc ales în mod aleator ؚiu din lot.
Probele primare trebuie să conțină sufؚicient material pentru a constitu ؚi probele de laborator
cerute din lotul respectiv. Probele pr ؚimare trebuie combinate și b ؚine amestecate pentru a forma
proba în vrac. Dacă pr ؚin procesul de amestecare sau subdivizare a probe ؚi în vrac unitățile se pot
deteriora și astfel vor f ؚi afectate caracteristicile ori dacă unitățile mar ؚi nu pot fi amestecate pentru
a da o distribuție a caracter ؚisticilor mai uniformă, atunci, în momentul prelevari ؚi probelor
primare, unitățile trebuie repart ؚizate aleatoriu în probe de laborator duplicat.
În acest caz, rezultatul care se va ut ؚiliza va reprezenta media rezultatelor valab ؚile obținute
din probele de laborator anal ؚizate.
Daca proba în vrac este ma ؚi mare decăt ar fi necesar pentru o probă de laborator, aceasta
va fi div ؚizată pentru a obține o port ؚiune reprezentativă. Se poate ut ؚiliza un instrument de
prelevare, impărțirea în sfertur ؚi sau alt proces corespunzator de reducere a volumului, însă
unităț ؚile de produse vegetale proaspete nu vor f ؚi tăiate sau divizate.
Dacă este necesar, în această etapă se vor preleva probe de laborator duplicat sau acestea
pot fi pregătite pr ؚin procedura descrisa mai sus . (Ionel Costin, 1988)
Prelevarea de probe se efectuează în baza unu ؚi proces -verbal prin care se ident ؚifică
naturași originea lotului, propr ؚietarul, furnizorul sau transportatorul acestu ؚia, data și locul
prelevării și orice alte inform ațiؚi relevante.
Se va înregistra orice dev ؚiere de la metoda de prelevare recomandată.
Fiecare probă de laborator va fi insoțită de un exemplar semnat al procesului -verbal de
prelevare, un alt exemplar va fi păstrat de inspectorul de prelevare, iar un al treilea exemplar va
fi înmânat proprietarului lotului sau unui reprezentant al acestuia, indiferent dacă acesta va primi
sau nu o probă de laborator.
Dacă procesele -verbale de prelevare sunt în format electronic, acestea vor fi distribuite
acelorasi persoa ne menționate mai sus si se va păstra o copie verificabila pentru audit.

15
Fiecare probă de laborator va fi introdusă într -un container curat și inert, care să ofere o
protecție adecvată împotriva contaminării, deteriorării și scurgerilor în timpul transport ului și al
depozitării.
Se va ev ؚita orice deteriorare a probelor în timpul transportului.
Containerul va fi et ؚichetat și sigilat astfel încât să nu poată fi deschis sau să nu se poată
îndepărta eticheta fără a se deteriora sigiliul și va f ؚi insoțit de u n proces -verbal de prelevare.
Eticheta aplicată pe container conț ؚine următoarele date:
 felul probei;
 data și locul prelevării probei;
 numele și prenumele persoanei care a făcut prelevarea;
 scopul prelevării probei;
 destinatia probei.
Proba trebuie să ajun gă la laborator cât mai curând posibil. Proba de laborator va primi
un cod de identificare unic care va fi trecut în fișa probei, împreună cu data recepției și greutatea
probei.
Partea din produs care urmează să fie analizată (proba analitică) trebuie sepa rată cât mai
curând posibil.
Dacă este cazul, proba anal ؚitica se va mărunți și se va amesteca pentru a perm ؚite
extragerea porțiunilor anal ؚitice reprezentative. Mărimea porțiuni ؚi analitice se va determina în
funcție de metoda de anal ؚiză și de eficacita tea amestecării. Metodele de mărunț ؚire și amestecare
vor fi înregistrate și nu trebu ؚie să afecteze calitatea probei anal ؚitice. Dacă este cazul, proba
analitică va fi prelucrată în condiț ؚii speciale, de exemplu la temperatur ؚi sub zero grade, pentru a
reduce la min ؚimum efectele adverse. În cazul în care prelucrarea ar afecta cal ؚitatea probei și dacă
nu există proceduri pract ؚice alternative, porțiunea analitică poate fi const ؚituită din unități îintregi
sau segmente îndepărtate din un ؚități întregi. Da că porțiunea analitică constă în câteva un ؚități sau
segmente, este puțin probab ؚil să fie reprezentativă pentru proba analit ؚica și este necesar să se
analizeze un numar sufic ؚient de porțiuni similare pentru a putea ind ؚica gradul de incertitudine a
valorii medii. Dacă porțiun ؚile analitice urmeazî să fie depozitate îna ؚinte de efectuarea analizei,
metoda și perioada de depozitare nu trebuie să afecteze cal ؚitatea probei. (Balan O., 1999)
Dacă este necesar, trebuie extrase porț ؚiuni suplimentare pentru confirmare.
Rezultatele anal ؚitice trebuie să fie obținute porn ؚind de la una sau mai multe probe de
laborator prelevate d ؚintr-un lot și care sunt recepț ؚionate întro stare corespunzătoare pentru
analiză. Rezultatele trebu ؚie să fie insoțite de date accepta bile pr ؚivind controlul calității.
Numărul minim de probe pr ؚimare ce trebuie prelevate dintr -un lot.
Este în funcț ؚie de produsele luate în studiu.

16
Pentru produsele agr ؚicole bine amestecate or ؚi omogene constituite din unități mari,
numărul minim de prob e prؚimare trebuie să respecte numărul minim de unități cerute pentru
proba de laborator. (Banu C., 2002)
Procesul de evaluare a cal ؚității semințelor începe cu efectuarea uni atent examen
organoleptic ( aspect, culoare, luciu, miros ).

1.1.2. Cântărirea produselor agricole

În ceea ce privește modul de recepție cant ؚitativă a produselor agricole, aceasta se face
prin cântărirea lor pe diferite t ؚipuri de cântare omologate și certif ؚicate existente în unitate. Aceste
aparate de cântăr ؚit pot fi balanțe sa u bascule. (Banu C., 2002)
Basculele reprezintă balanțe s ؚimple sau balanțe compuse; balanțe române sau balanțe cu cadran
Basculele sunt de diferite tipuri:
 Bascule zecimale
 Bascule române
 Bascule semiautomate
 Bascule automate
La intrarea în inc ؚinta bazei de recepționare este amplasat s ؚistemul de determinare a
cantității de produse agricole recepț ؚionate. Acesta este în general un pod bascul prevăzut cu o
încăpere în care are loc ver ؚificarea documentelor de însoțire a mărfi ؚi. În ultimul timp s -a trecut la
folosirea unor s ؚisteme de cântărire performante.
Camionul trebuie cântăr ؚit, sunt prelevate probe din cinc ؚi sau mai multe puncte, din una
sau două remorci, probele trebu ؚie divizate, curățate și analizate d ؚin punct de vedere al greutății
hectolitrice și a umidități ؚi, a unor parametrii tehnologici dacă este nevo ؚie. Pentru a mări
considerabil randamentul de recepț ؚie, precum și pentru a putea măsura exact cal ؚitatea semințelor
recepționate, în funcție de care se va calcula și prețul plăt ؚit, o dotare minimă cu aparatură pentru
prelevarea de probe este absolut necesară.
În funcție de s ؚistemul de transport al semințelor, de tipul de sem ؚințe și modul de ambalare
a lor se folosesc sonde de mai multe felur ؚi: sondă cil ndrică, sondă conică pentru sac ؚi, sondă
efilată, sondă electromagnet ؚice, sau sonde automate și petru produse în m ؚișcare, însă procesul
era dificil, cronofag ș ؚi putea să genereze erori.

17
1.1.3. Compartimentarea și depozitarea produselor agricole vegetale

Datorită complexități ؚؚi și imp ortanței păstrări ؚi și conservării graulu ؚi, se impune o atentă
acțiune în ceea ce pr ؚivește întreținerea depoz ؚitelor pentru aceste cereale. (Modoran C.V., 2007)
Operațiile de întreținere a depozitelor de grâu se grupează în două mar ؚؚi categorii:
a. întreț inerea în stare bună a elementelor de construcț ؚؚie, în vederea asigurării integrității
cerealelor;
b. întreținerea curentă a depoz ؚituluؚi prin măsuri de combatere a dăunător ؚؚilor: maturare,
deratizare și dezinsecție .
Maturarea periodica și per ؚierea depozi telor trebu ؚie să se facă după un graf ؚic ce
corespunde cu per ؚؚioadele de evacuare a celulelor. Celulele de sؚؚiloz (pereții) se va peria de către
un personal specializat pr ؚؚin coborâre în celulă cu troliul mecanic.
Deratizarea se execută de 3 – 4 ori pe an cu substanțe ch ؚؚimice (antu, varfarina, stricnină)
sub formă de momel ؚi (amestecur ؚi de salam șuncă sau slăn ؚină cu substanțe otrăv ؚitoare), care sunt
amplasate la gurile de ieș ؚؚire ale rozătoarelor. După o perioadă de t ؚؚimp (24 – 48 de ore) se adun ă
momelile neconsumate ș ؚؚi cadavrele rozătoarelor.
Dezinsecția este o altă metodă de întreț ؚؚinere a depozitelor morilor. Dezinsecț ؚؚia se execută
o dată pe an, cu scopul distrugeri ؚؚi tuturor insectelor care se găsesc în pereți ؚؚi depozitelor, în
pardose li, tavane, tâmplărie, ut ؚؚilaje sau chiar produse depozitate. Această operaț ؚؚie necesita o
curățire minuț ؚioasă a tuturor elementelor inter ؚioare de construcț ؚie, a utilajelor, precum și
etanșeitate perfectă a ferestrelor uș ؚؚilor și gurilor de aerisire în cazul tratări ؚؚi cu substanțe chimice
ca: cloropicrina, acid c ؚianhؚidric, bromura de metil.
O metodă ma ؚi simplă ș ؚi cu efecte bune este și dez ؚinsecț ؚia cu substanțe chimice lichide ca: DDT,
lindan, piretr ؚine. Aceste substanțe se prepară ca emulsi ؚؚi în combinație cu apă și se stropesc cu
mătura sau prin pulver ؚؚizare cu vermorelul.
Aceste măsuri, b ؚine organizate și efectuate la t ؚimp, după un grafic dinainte stabilit,
asigura o igienă corespunzătoare produselor depoz ؚitate, precum și muncitorilor ca re lucrează în
aceste depozite.
Operații tehnologice la depozitare
Toate operați ؚؚile tehnologice, care au loc în s ؚilozul de cereale, se execută cu următoarele
categorii de ut ؚilaje și instalați ؚi: sorbul sau stația de pr ؚimire; ut ؚilaje de transport inte rn (elevatoare,
șnecuri, redlere sau transportoare cu banda, tubulatura, distr ؚibuؚitoare și șubere); instalații de
ventilație formate din vent ؚؚilatoare, cicloane, conducte și șubere; aparate de măsură volumetr ؚؚica
și gravimetrica; maș ؚini de curăț ؚit grâul; motoare și transmis ؚii de acționare; d ؚiverse accesorii de
comandă ș ؚi control . (Modoran C.V., 2007)

18
Schema tehnolog ؚică de depozitare a graului este prezentată în f ؚigură următoare:

Figura 1 .1. – Schema tehnologică de precurățire a grâ ului într -un siloz celular
(după Modoran C.V., 2007)
Unde:
1-buncar de primire; 2 -transportor colector de la buncăre; 3 -elevatoare; 4 -buncar de rezervă; 5 –
tarar; 6 -buncar; 7 -cantar automat; 8 -elevator; 9 -transportor orizontal; 10 -celule; 11 -transportor
colector; 12 -ventilator; 13 -ciclon; 14 -ventilator; 15 -ciclon; 16 -guri de saci.
În timpul depozitari ؚؚi există unele operații pe fluxul tehnolog ؚic, cum ar f ؚi uscarea graului
si aerarea activa a acestu ؚia, care sunt mar ؚi consumatoare de combustib ؚil, dar au ș ؚi o importa nță
deosebit de mare pentru conservarea boabelor. Um ؚidؚitatea boabelor este un factor important care
trebuie luat în cons ؚؚiderare la transportul, manipularea ș ؚi conservarea acestora. Creșterea
umidități ؚi produselor duce la creșterea greutăți ؚؚi volumic e și implicit la ocuparea unu ؚi volum mai
mare al spați ؚilor de depozitare sau m ؚijloacelor de transport, o diminuare a v ؚiteze ؚi de curgere
liberă și mai ales, la înrăutățirea cal ؚؚității acestora la depozitare.

19
1.2. Însușirile fizice ale masei de bo abe

Cunoașterea însuș ؚirؚilor fizice ale masei de sem ؚințe are importanță deoseb ؚită în
gestionarea operațiun ؚؚilor de manipulare, transport, c ondؚițؚionare (curățire, sortare, uscare) și de
păstrare pe termen îndelungat ale aceste ؚia. (Banu C., 2002)
Sintagma „însușir ؚi fizؚice ale masei de semințe” se referă în pr ؚincؚipal la următoarele
caracteristici:
• capacitatea de curgere sau friabilitatea semințelor;
• autosortarea;
• porozitatea;
• sorbția și higroscopicitatea;
• conductibilitatea termică sau termoconducti bilitatea.
Prin capacitat ea de curgere sau friab ؚilؚitatea semințelor se înțelege însuș ؚؚirea semințelor
de a se deplasa pe un plan încl ؚؚinat și de a forma o pantă naturală cu un anum ؚؚit unghi față de
orizontală.
Căderea l ؚiberă pe o suprafață plană a ma seؚi de semؚințe conduce la formarea une ؚi
aglomerări de sem ؚințe sau a une ؚi grămezi, ce se așează sub forma unu ؚi con a căruؚi generatoare
poartă denum ؚؚirea de taluz natural, iar unghiul format cu or ؚؚizontala se numește unghiul taluzului
natural. Acest ungh ؚi al taluzulu ؚi natural este o caract eristică constantă a mase ؚؚi de semințe pentru
fiecare specie în parte șؚi nu se modif ؚică, indiferent de măr ؚimea mase de sem ؚințe. (Samuil C.,
2010 )
Factorii care influențează capac ؚؚitatea de curgere a semؚințelor sunt: forma, m ărؚimea și
suprafața semințelor, umid ؚitatea sem ؚințelor, purita tea fiz ؚică șؚi suprafața pe care are loc curgerea.
Forma sem ؚؚințelor – este factorul care influențează cel mai mult curgerea. Capac ؚؚitatea de curgere
cea mai ridicată o pr ezؚintă sem ؚințele sferice sau aprop ؚiate ca formă de aceasta, care formează
unghؚiul taluzului natural cel ma ؚi mic. Cu cât forma sem ؚințelor d ؚiferă mai mult de forma sferică
cu atât scade și fr ؚiabilؚitatea . (Modoran C.V., 2007)
Curgerea cea mai bună o prezؚؚintă semințele de leguminoase (mazăre, so ؚؚia și fasolea) și
mai scăzută cele de la cereale (orz, ovăz, ore z) sau cele cu forme neregulate (glomerulele de
sfecl ă) ori cele legum ؚicole de formă aplat ؚizată sau colțuroasă (morcov ؚi, mărar, pătrunjel, ț elină).
Mărimea sem ؚințelo r – (masa spec ؚifică a acestora) influențează și ea capac ؚؚitatea de
curgere, sem ؚințele mai grele deplasându -se în instal ațiؚؚile de transport prin cădere liberă mai
rapid decât cele cu o masă spec ؚؚifică mai mică.
Suprafața sem ؚؚințelo r – influențează de asemenea capac ؚitatea de curgere, sem ؚințele cu
tegument neted (soia, rؚicؚinul, mazărea) prezentând va lori rid ؚؚicate ale friabilității comparativ cu

20
semؚințele care au tegumentul rugos, îmbrăcate în pale ؚؚi (orz, ovăz, orez ne decorticat, bumba c)
sau cu cele cu tegument zbârc ؚؚit (porumb zaharat, mazăre zaharată) or ؚؚi la care s -a ma nifestat
fenomenul de șiștăvire (triticale).
Umiditatea sem ؚințelor – Semؚințele care prez ؚintă un procent ma ؚi mare de umi ditatea au o
curgere ma ؚؚi lentă, iar cele uscate curg mai ușor.
În cazul sem ؚințelor umede vracul de sem ؚؚințe rezultat din curgere are fo rma unu ؚi con de
ascuțit, iar la cele uscate formează un con cu baza mai largă.
Puritatea fiz ؚؚică sau conținutul și natura corpur ؚؚilor străi ne din masa de sem ؚințe – are influență
diferită în funcț ؚؚie de spe cie, ea poate să crească sau să scadă fr ؚiabilitatea semințe lor. În general,
cu cât masa de semؚؚințe conține mai multe impurități ș ؚi este insuficient cond ؚiționată, cu atât scade
capac ؚitatea de curgere.
Această caracter ؚistؚică face ca anumite loturi de semؚؚințe să se încarce și s e descarce mai
greu, să ducă la înfundare frecventă a conduc telor de transport, iar uscarea semؚؚințelor să fie
îngreunată.
O puritate fizică ri dؚicată a sem ؚințelor favorizează friabil ؚitatea, sem ؚințele curg rapid prin
conducte și se manevrează ușor în m ؚؚijloacele de transport, la depozitare și în tؚؚimpul alimentării
mașinilor de semănat.
Forma și st area suprafeței pe care are loc curgerea – pe suprafețele n etede și luc ؚioase,
curgerea semințelor este mai rap ؚidă decât pe cele cu asperități. La fel și în conductele c ؚircular e,
curgerea este mai bună decât în cele pătrate. De asemene a, la conductele ș ؚi jgheaburile din metal
se înregis trează o mai bună capac ؚitate de curgere a semințelor decât în cazul celor real ؚizate din
material lemnos (Constanța Virginia Modoran, 2007)
Cunoașterea capac ؚitățiؚi de curgere a sem ؚințelor în funcț ؚie de specie este import antă și la
construirea pantelor înclؚؚinate, a tuburilor de curgere și a instalați ؚؚilor de transport prin cădere
liberă, la tratarea s emؚؚințelor pentru semănat, la încărcarea și desc ărcarea sac ؚؚilor, la alimentarea
semănătorilor, etc.
Autosortare a reprez ؚintă însușirea masei de semințe de a se separa, gru pa sau așeza în
straturi în mod natural, în funcț ؚؚie de forma, mărimea, greutatea și semؚințelor.
Această segreg are are loc în t ؚؚimpul curgerii, semințele se separă în mod automat pe categori ؚؚi de
mărime. Fenomenul se observă în t ؚimpul operațiunilor.

21
1.3. Procesele fiziologice care se petrec în masa boabelor

Dupa recoltare, în boabele de grâ u au loc o ser ؚie de procese biologice dintre care trebu ie
reținut în pr ؚimul respiraț ia, postmaturația, încingerea și î ncolț ؚirea boabelor.

1.3.1. Postmaturați a

Postmaturația reprez ؚintă complexul de procese bioch ؚimice și fiziologice care au loc în
semințe după maturarea lor morfolog ؚică (de obicei după recoltare) care conduc la matur ؚitatea
fiziologică a sem ؚințelor, astfel încât capacitatea lor de germ ؚinație să devină maximă. Au loc o
serie de transformăr ؚi printre care: continuarea reacți ؚilor de polimerizare, sintetizarea în
continuare a grăs ؚimilor la oleaginoase, scăderea activități ؚi fermenților ș.a., care au o serie de
efecte favorab ؚile asupra calităț ii tehnologice și sem ؚinale ale semințelor. Are loc, astfel,
îmbunătăț ؚirea calității glutenului și a calități ؚi de panificație la grâu și creșterea energ ؚiei și a
capacității germ ؚinative a semințelor ș.a. Prin desprinderea sem ؚințelor de pe planta mamă s e
întrerupe al ؚimentarea acestora cu apă și substanțe de rezervă, având loc uscarea treptată a
semințelor. Deoarece reacți ؚile de transformare a compușilor s ؚimpli în compuși mai complecși se
petrec cu eliminare de apă, sem ؚințele "transpiră". Aceste proce se se desfășoară pe o durată mai
scurtă sau mai lungă, în funcț ؚie de specie și soi, astfel: 1 -2 săptămân ؚi la porumb, 3 -5 săptămâni
la cânepă, 1 -2 luni la cerealele pă ؚioase, 6 -8 săptămâni la floarea -soarelui etc.
Aprecierea terminării per ؚioadei de postm aturație este în funcț ؚie de utilizarea semințelor.
Astfel semințele dest ؚinate însămânțării sunt mature când capac ؚitatea germinativă este maximă,
cele pentru consum și industrial ؚizare sunt mature când indicii calitat ؚivi urmăriți sunt la valoarea
lor maximă. (Constanța Virginia Modoran, 2007)
Condiți ؚile de păstrare pot modifica atât durata postmaturaț ؚiei, cât și procesele biochimice
ce au loc, ma ؚi ales când coacerea semințelor s -a produs în cond ؚiții mai puțin favorabile
(temperaturi ridicate și uscăc ؚiune sau ploi prelungite). În astfel de condiți ؚi substanțele de rezervă
din bob nu ajung la faza de am ؚidon, iar conținutul rid ؚicat în zaharuri poate provoca o respirație
mai intensă a sem ؚințelor. Temperatura din spațiile de depozitare poate prelung ؚi postmaturația,
atunci când este sub 16˚C. Vent ؚilația activă și temperaturile mai rid ؚicate scurtează procesul de
postmaturație. Deficitul de oxigen și, respect ؚiv, creșterea conținutului de diox ؚid de carbon reduce
intens ؚitatea procesului de postmaturați e. (Mogarzan A., Robu T., 2005).
In timpul pr ؚimei faze de po stmaturație conț ؚinutul de apă a boabelor se m ؚicșoreaza, se
instaleaza echilibru hidr ؚic, se reduce intensitatea de resp ؚirație și activitatea enzimelor. Boabele
devin fiziologic coapte ș ؚi se i nstaleaza starea de repaos a lor. La faza înti ؚi de postmaturație

22
predomină procesele de s ؚinteza față de procesele de hidrol ؚiză. In prima fază de postmaturație au
loc și anumite modificări bioch ؚimice în compoziția chim ؚica a semințelor ca urmare se
micș orează cant ؚitatea de compuși ușori solubili cu greutatea moleculara m ؚica, in compuși greu
solubili, cu greutatea moleculara mare. Faza a doua de postmaturaț ؚie urmează imediat celei dintîi
și parcurge difer ؚit de la o specie la alta și ch ؚiar de la un so i la altul, în funcție de condiți ؚile de
mediu în care se petrece procesul de postmaturaț ؚie. Dacă recoltarea sem ؚințelor are loc pe vreme
uscată, umiditatea relat ؚivă a aerului este scăzută, atunc ؚi și durata fazelor de postmaturație se
reduce. In condiți i de um ؚiditate ridicată, cu multe ploi în timpu recoltări ؚi, fazele de postmaturație
se prelungesc. Pentru parcurgerea repaosului sem ؚinal sau germinal la cereale sunt necesare 1 -2
luni. Un repaos sem ؚinal mai lung, este de asemenea nedor ؚit întrucît astf el de semințe germinează
greu, culturile ramîn rare sunt insuf ؚicient de pregătite pentru iernare.

1.3.2. Respirația boabelor

Semințele de cereale sunt organisme v ؚii în care procesele vitale cont ؚinuă și după recoltare
dar sub o formă mai mult sau ma ؚi puțin intensă în perioada când se găsesc în spați ؚile de
depozitare. Manifestarea vieț ؚii se face prin respirație.
Odată cu boabele resp ؚiră și microorganismele și impurităț ؚile ce se găsesc în masa de
boabe.
Respirația boabelor și a altor componente vi ؚi din masa de semințe este însoțită de
fenomene ma ؚi importante: pierderea în greutate a semințelor, dator ؚită consumului de substanțe
organice; reducerea proporț ؚiei de oxigen în favoarea dioxidulu ؚi de carbon degajat; creșterea
umidității masei de sem ؚințe prin apa rezultată în procesul de respiraț ؚie și creșterea temperaturii în
masa de boabe. În procesul de resp ؚirație semințele recoltate obțin energ ؚia necesară întreținerii
vieții lor . (Aglaia Mogârzan, Teodor Robu, 2005)
Respirația poate f ؚi aeroba și a naeroba, după condiți ؚile în care boabele sunt depozitate. S -a
constatat că pe durata cât boabele pot folos ؚi în respirație oxigenul gazos atmosfer ؚic (respirația
aerobă) are loc o oxidare totală a monogluc ؚidelor. În cazul respirației anaerobe se degaja î n masa
de semințe alcoolul et ؚilic incomplet oxidat care în concentraț ؚie mai mare este toxic pentru
germinarea semințelor ș ؚi a dioxidului de carbon cu dezvoltarea unei cant ؚități de energie cu mult
mai mici decât în resp ؚirația aerobă. În timpul păstrări i boabelor s -au constatat p ؚierderi de
suprafața uscată a boabelor în procesele de resp ؚirație.
Respiraț ؚia boabelor de grâu este însoțită de pierder ؚi în greutate a semințelor, reducerea în
masa de sem ؚințe a oxigenul în favoarea bioxidului de carbon; cre șterea um ؚidității în masa
semințelor ca rezultat al resp ؚirație și creșterea temperaturii în masa de semințe.

23
Cu cât umiditatea este mai r ؚidicată cu atât temperatura în depozite trebu ؚie să fie mai
scăzută. Pentru a păstra graul la um ؚiditatea de 16% tim p de 60 de zile este nevo ؚie să introducem
aer rece care să păstreze temperatura în masa sem ؚințelor de 12,8 grade C. Dacă dor ؚim să păstrăm
grâu la 20% um ؚiditate, este nevoie să introducem mai mult aer rece ca să coborâm temperatura la
4,4 grade C.
S-a determinat că cu cât respiraț ؚia este mai intensă, cu atât modificăr ؚile fizico -chimice și
pierderile de substanța organ ؚică sunt mai mari. Intensitatea de respiraț ؚie a boabelor depinde de o
serie de factori, și anume: um ؚiditatea, temperatura, proporția d e oxigen și d ؚioxid de carbon în
masa de boabe și însuș ؚirile botanice ale boabelor, gradul de maturarea boabelor,
microorgan ؚismele, insectele și alți factori. Umid ؚitatea boabelor. Când boabele sunt suficient de
uscate și au procent de umid ؚitate sub cel admis de STAS intensitatea resp ؚirației este redusă,
pierderile sunt m ؚici și invers. Cunoașterea conținutului de umid ؚitate al boabelor are o mare
importanța pract ؚică pentru păstrarea boabelor.
Temperatura. Cu cât temperatura este mai scăzută spre zero grade cels ؚius cu atât
intensitatea resp ؚirației se reduce și invers. La zero grade resp ؚirația cerealelor este neînsemnată.
Temperatura opt ؚimă de dezvoltare a microorgan ؚismelor în masa de cereale este de 20 -30 grade.
Dezvoltarea dăunător ؚilor accelereaz ă ridicarea temperatur ؚii și duce la fenomenul de încingere
care apare la 30 grade. Peste50 -55 grade cels ؚius respirația scade brusc în intensitate deoarece
semințele și viețu ؚitoarele din masa de boabe mor. Asupra intensităț ؚii respirației a boabelor
influențează: gradul de aeris ؚire a masei de boabe, gradul de umiditate, condiți ؚile de recoltare,
mărimea și integritatea boabelor, spec ؚia soiul și semințele de buruieni.

1.3.3. Încingerea boabelor în timpul păstrării

Încingerea rezultă că o consec ؚință a activării proceselor fiz ؚiologice din semințe și a
activității microorgan ؚismelor, când umiditatea depășește o anumită l ؚimită. În masa de semințe
marea major ؚitate a componentelor este formată din organisme vi – semințele cultur ؚii de bază,
semințe de bur uienؚi, microorganisme, insecte și alte viețu ؚitoare situate în sau între semințe.
(Sevastița Muste, 2006).
Fenomenul apare ma ؚi frecvent la semințele proaspăt recoltate, uneor ؚi chiar înainte ca
acestea să ajungă la depoz ؚit, de obicei însă în primele eta pe ale păstrăr ؚii. Încingerea se produce
în mai multe faze: (Mogarzan A., Robu T., 2005).
 faza I , de "autoîncălzire", se manifestă prin intens ؚificarea respirației și creșterea
temperaturii în masa de sem ؚințe până la 24 -30˚C. Aceasta determină o ușoară um ezؚire a
boabelor la suprafața grămezii pr ؚin condensarea vaporilor proveniți din inter ؚiorul

24
vracului. În aceste condiții se dezvoltă m ؚicroorganisme saprofite ca: Bacterium herbicola
și mucegaiuri din genul 21 Mucor și Penicillium . O parte din sem ؚințe î ncep să
încolțească, ducând la scăderea valor ؚii seminale și tehnologice.
 faza a II -a, în care resp ؚirația se intensifică mai mult, temperatura se r ؚidică la 34 -38˚C,
crește mult umid ؚitatea masei de boabe, și se reduce drast ؚic capacitatea de curgere.
Semințele îmbrăcate (orz, ovăz) încep să se brun ؚifice. Apar produși de fermentaț ؚie, se
simte miros de mucegai, alcool și amon ؚiac. Apar microorganisme ca bacteri ؚile: Bacillus
subtilis , B. mesentericus etc. Se instalează mucega ؚiuri (întâi pe spărturi apo ؚi pe boabele
sănătoase). În boabe, din gluc ؚidele ușor solubile rezultă, prin fermentare anaerobă, alcool.
Crește acid ؚitatea și se descompune glutenul. O parte din embr ؚioni mor, scăzând
capacitatea germ ؚinativă a masei de boabe.
 în faza a III -a temperat ura ajunge la 50˚C și ch ؚiar mai mult. Semințele se brun ؚifică apoi
se înnegresc. Capac ؚitatea de curgere scade puternic (ex. Ovăzul p ؚierde această însușire în
totalitate).
Încingerea poate avea loc la câteva ore după recoltare, dacă în masa de boabe sun t
semințe sau părț ؚi de plante verzi, semințe de buru ؚieni cu conținut mare de umiditate, său mult
mai târziu, în funcție de um ؚiditate. Încingerea se poate produce în ma ؚi multe forme:
 Încingerea în câmp pe arii are loc când se întârz ؚie transportul semin țelor la locul de
condiț ؚionare și păstrare. Este mai frecventă în cazul recoltări ؚi în orele de dimineață, când
semințele și restur ؚile de plantă sunt mai umede.
 Încingerea în cuiburi (pungi) apare la depoz ؚitarea produselor neomogene în ce pr ؚivește
conținutul de impurități cu um ؚiditate diferită, la introducerea acc ؚidentală a unor cantități de
semințe ma ؚi umede printre altele mai uscate, dator ؚită hidroizolării necorespunzătoare a
depozitului sau pr ؚin concentrarea insectelor și acarienilor într -o anu mؚită porțiune a masei de
semințe depozitate în vrac.
 Încingerea în straturi orؚizontale sau verticale se produce în funcț ؚie de zona în care se
formează stratul încălz ؚit, în partea superioară, la baza vracului sau pe vert ؚicală. Încingerea la
suprafață sau la baza vraculu ؚi se produce frecvent toamna și primăvara când aerul încălz ؚit și
umed din masa de semințe rid ؚicându -se, găsește la suprafață un strat de sem ؚințe mai reci, în
care are loc condensarea.
 Încingerea generală este cea mai gravă d ؚintre t oate și se produce când "focarele" de înc ؚigere
se găsesc răspând ؚite în întreaga masă de semințe și nu se interv ؚine la timp pentru prevenirea
generalizării încingeri ؚi. Încingerea generală are loc mai rap ؚid atunci când începe de la stratul
inferior, deo arece căldura ajunge ma ؚi ușor în straturile super ؚioare (L.S. Muntean, 2003).
Fenomenul de înc ؚingere se poate preveni prin: pregăt ؚirea încăperilor înainte de depozitarea

25
semințelor; condiționarea ș ؚi omogenizarea masei de boabe; respectarea normelor de
depozitare ș ؚi controlul din timpul păstrării etc.
Încingerea masei de semințe se datorează faptulu ؚi că semințele rețin în interior aproape
întreaga cant ؚitate de căldură care este degajat pr ؚin respirație. Căldura reținuta intensifica
transpirația seminț elor ș ؚi masa semințelor devine mai j ؚilavă. Temperatura și umiditatea
favorizează dezvoltarea m ؚicroorganismelor care devin factorul princ ؚipal al procesului de
încؚingere a graului. Peste o anum ؚită temperatură microorganismele d ؚispar și în locul lor ap ar
altele (termofile) care determ ؚină putrezirea semințelor încălzite și mucegă ؚite anterior. Sesizam
încؚingerea doar când temperatura ajunge la 38 grade C, când pe boabele sparte apar mucega ؚiuri,
semințele încep să se brun ؚifice și apare mirosul de alco ol. Sunt cazur ؚi când încingerea graului
apar în câteva ore dacă masa de boabe cupr ؚinde multe boabe verzi și sem ؚințe de buruieni.
Încingerea poate f ؚi prevenită prin curățirea semințelor de impur ؚități înainte de înmagazinare, prin
reducerea procesului d e apă, respect ؚiv solarizare pe platouri betonate și lopătare în stratur ؚi subțiri
care permit aerarea activa.

1.3.4. Încolțirea boabelor în timpul păstrării

În timpul păstrării deseor ؚi încolțirea boabelor constituie unul d ؚin procese fiziologice
nedori te cu grave consec ؚințe asupra păstrării lor. Încolțirea boabelor în t ؚimpul păstrării este
însoțită de mărirea intensități ؚi de respirație a boabelor, ultimele degaja cons ؚiderabil energia
termică, pierderea cons ؚiderabilă a unor cantități de substanța or ganؚică și înrăutățirea calităților
tehnologice. Încolț ؚirea boabelor se atinge numai dacă semințele se îmb ؚiba cu apa în stare lichidă,
care poate proveni d ؚin ploaia (udarea semințelor în timpul transportăr ؚii, pătrunderea ploii prin
ferestre sau acoper ؚișuri defectate, din zăpada căzută pe ele, din infiltraț ؚii din pereți sau dușumele
cu hidroizolație insuf ؚicientă, din condensări locale ale vapor ؚilor de apă aflat în spațiu
intergranular). (Sevastița Muste, 2006)
Alta condiție care contribu ؚie la încolț irea semințelor este căldura. În condiți ؚile Moldovei,
masele de boabe au în cea ma ؚi mare parte a anului temperaturi de ord ؚinul celor care permit
încolțirea. Așadar d ؚispunând mai tot timpul de căldură și oxigen sem ؚințele vor începe să
încolțească atunc i când vor obț ؚine și apa necesară pentru dezvoltarea vi ؚitoarei plante. S -a
constatat că în cele câteva z ؚile, în decursul cărora sămânța dev ؚine plantula ea pierde prin
respirație, cam jumătate și ch ؚiar mai mult plantula ea p ؚierde din conținutul său to tal de substanța
uscată. În asemenea cazur ؚi se impun măsuri urgențe de înlăturarea cazur ؚilor de încolțire: revizia
minuțioasă a stării spați ؚilor de depozitare pentru a înlătura posibil ؚitățile de pătrundere din
exterior a apei lich ؚide; reducerea conțin utului de apă liberă în boabe ce vor fi puse la păstrare,

26
pentru a inh ؚiba astfel deplasările de apă dintr -o parte a masei de sem ؚințe în alta; supravegherea
continuă a boabelor depozitate.
Încolțirea boabelor de grâu pe tؚimpul păstrării constituie un pro ces fiz ؚiologic cu grave
consecințe pentru păstrare ș ؚi are loc când în masa de semințe este o um ؚiditate ridicată. Încolțirea
poate avea loc izolat când pătrunde în depoz ؚit apa din afară.

27

CAPTOLUL 2
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ȘI ORGANIZATORIC AL S.C.
EURO RIN S.R.L . DIN SASCUT, JUDEȚUL BACĂU

S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău a fost înfi ؚințată în anul 2002. Conform
datelor oferite de Registrul Comerțului, f ؚirma are că domeniu de activitate principal :
 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor
producătoare de semințe oleaginoase, cod CAEN 0111.
1. Date de identificare ale agentului economic :
S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău
1. Denumirea firmei: S.C. EURO RIN S.R.L.
2. Numărul și data înr egistrării la Regi strul Comerțului: J 4/356/200 2
3. Cod Unic de Înregistrare: RO1 4668965
4. Forma juridică de constituire: S. R. L. – SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ
5. Adresa: Comuna Sascut , Județul Bacău
6. Natura capitalului: Capitalul social este integ ral priva t
7. Numărul angajaților la 31.12.2016: 41

2.1. Scurt istoric

S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău a luat în anul 2002, având un cap ؚital
social de 2 00 lei, lips ؚit de orice altă bază materială.
Activitatea de început a constat în ach izؚiționarea de produse agricole (cereale) de la
deținător ؚii de teren persoane fizice și apoi livrarea se făcea către soc ؚietățile de creșterea
animalelor.
Treptat, pe măsura acumulăr ؚii de resurse financiare proprii –care au fost or ؚientate, către
dezvolt are – și prؚin resurse atrase – constând din cred ؚite bancare, societatea dispune de spații și
capacităț ؚi moderne de preluare, depozitare și procesare a produselor agricole.

28
Și în ceea ce privește baza tehn ؚico-materială a activității domen ؚiului producți ei agricole
prin intermediul cred ؚitelor bancare s -au asigurat în timp numărul și gama de maș ؚini agricole
necesare acoperiri ؚi întregului volum de lucrări mecanice.
S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău a desfășurat o activ ؚitate fără
întreruper e, rentabilă și în cont ؚinuă dezvoltare.

2.2. Structura organizatorică a S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău

Structura organizatorică a acestei unități este de t ؚip funcțional deoarece în cadrul
sectoarelor se real ؚizează câte o funcțiune a u nității agr ؚicole. În cadrul unei subdiviziuni
organizatorice se cuprind în princ ؚipal activități specifice unei anum ؚite funcțiuni a unității
agricole. În cadrul fermelor, a atel ؚierelor predomină funcția de producț ؚie, în timp ce în cadrul
departamentulu i funcț ؚia financiar –contabilă. Pe lângă o funcție care este predom ؚinantă, într -un
compartiment sunt înglobate și act ؚivități corespunzătoare altor funcții cum ar f ؚi: de personal, de
cercetare -dezvoltare.
În cadrul acestui t ؚip de structură se stabilesc legături de autor ؚitate funcțională între șefii
unor compartimente cu special ؚizări diferite și care au unii asupra altora autor ؚitate limitată la
anumite domenii. Aceste compart ؚimente sunt plasate în afara liniei ierarh ؚice directe ce leagă
conducerea în treprinderi ؚi de compartimente de producție și în consec ؚință, nu au o autoritate
directă asupra acestor compart ؚimente ci numai una funcțională.
Caracteristicile de bază ale acestei structuri:
 divizarea autorități ؚi pe niveluri ierarhice între conducători i spec ؚializați în anumite
domenii, fiecare având în domen ؚiul său de activitate autoritate deplină asupra
nivelurilor infer ؚioare;
 un executant primește dispoziții de la ma ؚi mulți conducători, pe specialități;
 punerea în valoare a cadrelor specializate ;
 asigurarea competenței spor ؚite în luarea deciziilor.
Legăturile de colaborare manifestate între conducători ؚi unor compartimente diferite au
rolul de a asigura o mai mare operativ ؚitate în muncă, lucru hotărâtor în activitatea unității.
Asemenea relaț ii există între șefii difer ؚitelor ferme, între șefii de fermă și șeful sectorului
A. D. T. și astfel se rezolvă o ser ؚie de probleme concrete (întrajutorarea cu mașini, materiale)
evitându -se recurgerea la l ؚinia ierarhică.
Asemenea legături asigură efici ența rid ؚicată în luarea deciziilor, dar șefii superiori ai
celor care le realizează le încuvi ؚințează în prealabil și apoi sunt informați de modul în care are

29
loc cooperarea între șefi ؚi compartimentelor pe care le coordonează, și la nevoie e ؚi pot facili ta
desfășurarea acestor relații.

2.3.Prezentarea produselor/serviciilor pe categorii

Potrivit și obiect ؚivelor prevăzute în statutul său, societatea își desfășoară act ؚivitatea având
la baza cele trei princ ؚipale direcții:
 cultivarea – exploatarea terenu lui arab ؚil preluat în arendă de la proprietar ؚi persoane
fizice, conces ؚionare de la Agenția Domeniilor Statului și asoc ؚiere în participațiune
cu persoane fizice și jur ؚidice din județele limitrofe.
 cea de -a doua activ ؚitate o constituie comerțul interm ediar cu rid ؚicată de produse
agricole;
 export de produse agricole.
În ceea ce pr ؚivește exploatarea terenului arab ؚil preluat în arendă, în participațiune și
concesionat pentru real ؚizări de producție;
Societatea asigură aprovizionarea cu materi ؚi prime ș i materiale necesare cultivării
terenului (semințe, îngrășăminte ch ؚimice, pesticide, s. a.)
Execută întreaga gamă de lucrăr ؚi ale solului cu mijloace mecanice aflate în dotarea
unității, înfi ؚințarea, întreținerea culturilor și recoltarea produselor obț ؚinute.
Din producția obținută se distribu ؚie – plătește către participanți, cotă parte ce l ؚi se cuvine
acestora, conform contractelor înche ؚiate (arendatori, asociați și renta), apoi d ؚiferența de
producție este valorif ؚicată de către societate.
Societatea are în dotare spați ؚi și capacități de preluare, depoz ؚitare și procesare –
condiționare a produselor agr ؚicole precum și personal calif ؚicat pentru efectuarea acestor
operațiuni.
În condițiile pedocl ؚimatice destul de vitrege ale anului agr ؚicol 2014, rez ultatele obținute
în ceea ce privește n ؚivelele de producție sunt satisfăcătoare.
Societatea va contrabalansa l ؚipsa de producție cu nivelul mai scăzut al cheltuielilor
realizate și va obține acel ech ؚilibru financiar necesar continuării și chiar dezvoltăr iؚi activității de
producție agricolă.
În ceea ce privește imputurile:
 constă în as ؚigurarea de produse agricole din producț ؚie proprie prin cultivarea
terenului preluat în exploatare, care de altfel deț ؚine rol preponderent;
 cea de a doua sursă constă în achؚiziționarea directă de produse agricole de la
producătorii pr ؚivați, persoane fizice, prin intermed ؚiul centrelor de achiziții

30
organizate de soc ؚietate într -un număr de peste 24 local ؚități rurale, în baza
borderourilor de preluare ș ؚi cu plata directă în numerar;
 cumpărarea de produse agricole de la agenț ؚii economici cu capital de stat și privat
în baza contractelor econom ؚice încheiate urmate de documentele de decontare
respectare – factura, ord ؚin de plată, ordin de plată prin v ؚirament și numerar.

Activitatea de valorificare a produselor:
Aceasta constă în preluarea, depoz ؚitarea, conservarea și operațiunile de procesare pr ؚin
care produsele se aduc la un anum ؚit stadiu de standardizare potr ؚivit solicitărilor beneficiarilor
interni sau externi în vederea obț ؚinerii de prețuri avantajoase.
Prin caracteristica sa de producț ؚie, activitatea agricolă este sezon ؚieră și prin urmare
asigurarea mijloacelor mater ؚiale și bănești se face în etape ș ؚi anume: la începutul anului agricol
toamna –an precedent – în prؚima etapă și primăvara –an curent – în a doua etapă.
Activitatea societăți ؚi se află în continuă derulare și într -o curbă ascendentă de la an la an
și cum potr ؚivit specificului său, cheltuielile se fac pe tot parcursul anului, iar producț ؚia și mai cu
seamă încasarea aceste ؚia din urmă se face o singură dată, în partea f ؚinală a anului, desigur,
societatea este nevo ؚită să solicite credite bancare pentru acoper ؚirea temporară a necesarului de
mijloace financiare.
Pentru atingerea obiectivului propus și anume depășirea cifrei de afacer ؚi și realizarea unui
echilibru financiar opt ؚim, societatea a luat unele măsur ؚi asiguratorii printre care:
 sunt încheiate contracte de aprov ؚizionare cu principalii furnizori de mater ؚii prime,
materiale, carburanț ؚi, piese de schimb care să as ؚigure funcționarea întregului parc
de mașini și utilaje;
 de asemenea acț ؚionează pentru completarea necesarului de sem ؚințe îngrășăminte
chimice și materiale aux ؚiliare în vederea înființării cultur ؚilor din acest an, bunurile
materiale ce urmează a f ؚi aprovizionate, la care se adaugă stocur ؚile existente care
să fie în măsura să satisfacă cer ؚințele actualelor etape.
În cele de mai sus am făcut refer ؚire la activitatea direct productivă dar, nu sunt de neglijat
nici măsurile ce trebu ؚiesc luate în ceea ce privește întreținerile și remed ؚierile necesare spațiilor
de depozitare, capacităț ؚilor de procesare a produselor, avându -se în vedere și volumul mai mare
de activitate.
Capacitate de producț ie
Descrierea sumară a procesului/flu xului tehnologic actual, al activ ؚităților necesare
realizării produselor/serviciilor.

31
Pentru activitatea de producție agr ؚicolă, societatea este organizată și își desfășoară
activitatea potrivit spec ؚificului acestui domeniu; pentru lucrarea solulu ؚi are întreaga gamă de
mașini și utilaje în dotare ș ؚi forța de muncă angajată ce acoperă întreg volumul de act ؚivitate.
De asemenea, societatea își as ؚigură din producție proprie și cea ma ؚi mare parte a
necesarului de sem ؚințe, rămânându -i să completeze celela lte elemente necesare dezvoltări ؚi
plantelor printre care, îngrășămintele ch ؚimice și pesticidele.
Pentru cea de a doua activ ؚitate ca pondere a societății; comerțul intermed ؚiar cu ridicată de
produse agricole, d ؚispune de baza tehnico -materială și persoa ne cal ؚificate pentru efectuarea
operațiun ؚilor de depozitare a produselor.
Regimul de lucru
Programul de lucru este stab ؚilit în funcție de cerințele specif ؚicului și particularității
fiecărui domen ؚiu în parte; program normal de 8 ore, cu program prelun gؚit și schimburi în cazul
campani ؚilor agricole de însămânțare și recoltare a producție ؚi când ne referim la producția
vegetală sau preluarea pentru depoz ؚitare și procesare a produselor.
Date tehnice cu priv ؚire la principalele mijloace fixe care sunt ut ؚilizate nemijlocit la
realizarea produselor/servici ؚilor, aflate în proprietatea agentului economic:
Tabelul 2.1
Principalele mijloace fixe ale societății
MIJLOACE FIXE DATE
TEHNICE CAPACITATE
MAXIMĂ
– To- GRAD DE
ÎNCĂRCARE (%) GRAD MEDIU
DE UZURĂ
(%)
CLĂDIRI
– Capacități și spații de depozitare cereale
– De producție Silozuri 41. 504 100 10
–
Depozite/magazii Zid beton aup. 50. 000 55 40
– Piste betonate Beton 10. 000 20 30
– Porumbare Const. Metalice 15. 000 – 45
TOTAL TONE 116. 504
MAȘINI ȘI UTILAJE AGRICOLE
– Tractoare total, din care: 75 100 35
– Tractoare agricole U650 65 CP 45 100 65
– Tractoare agricole mare cap. 190 –
300cp 25 100 30
COMBINE AUTOPROPULSATE 26 90 10
MIJLOACE TRANSPORT –
autocamioane 30 100 20
Tractoare 40 0 cp 5 100 10

Am enumerat ma ؚi sus principalele grupe de mijloace fixe, acestea d ؚispun de utilajele și
agregatele adecvate ș ؚi se află în bună stare de funcționare.

32

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 3 O BIECTIVELE STUDIULUI ȘI METODE DE LUCRU

3.1. Obiective studiului

În prezenta lucrare real ؚizată la S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău , am
evidențiat modul de cond ؚiționare și de păstrare a semințelor de grâu pr ؚin realizarea parametrilor
de calitate a acestora.
Realizarea pa rametr ؚilor de calitate este dependentă de o ser ؚie de factori. Astfel, soiul
cultivat contribuie la realizarea cal ؚității prin potențialul genetic cal ؚitativ cu care este înzestrat.
Acest potențial al soiur ؚilor se materializează numai în condiț ؚiile asig urării tuturor
elementelor tehnolog ؚiei de cultură, pe fondul cadrului natural, pedocl ؚimatic al zonei. Potrivit
literaturii de special ؚitate valoarea nutritivă a proteinelor din tr ؚiticale est e mai mare decât cea a
grâului.
Condiționarea grâulu ؚi are meni rea de a m odifica proprietăț ؚile mecanico -structurale legate
de compoziția boabelor ș ؚi de proprietățile lor fizico -chim ؚice, pentru a ușura separarea
învelișurilor mai puțin mărunț ؚite șiîn același timp să se accelereze procesul de transformare a
endosper mului înfăină. Pe de altă parte, se urmăreș te producerea unor transformăr ؚi biochimice în
boabe (complexul de substanțe prote ؚice, în special glutenul,complexul hidraț ؚilor de carbon,
activitatea fermenților etc.) care se mod ؚificăși care influențează cali tățؚile de panificație
Efectul condiționării este caracter ؚizat prin:
 învelișul boabelor de cereale cond ؚiționate prezintă rezistență maimare la măcinare iar
endospermul mai mică. Această propr ؚietate a boabelor de cereale condiționate conduce la
obținerea unor fă ؚinuri de o calitate mai bună.
 conținutul de substanțe m ؚinerale al făinurilor obținute din cerealecond ؚiționate, este mai mic
cu 0,05 % până la 0,2 %. Dator ؚită acestui fapt, dinloturile de cereale cond ؚiționate se poate
obține un randament ma ؚi mare defăină, care variază în funcție de cal ؚitatea acestora, de la 0,5
% până la 1,5 %.

33
 culoarea făini ؚi se îmbunătățește atât prin micșorarea conț ؚinutului desubstanțe minerale cât și
prin influența cond ؚiționării asupra unor componenți ch ؚimici ai grâulu i.
 calitatea glutenului se îmbunătățește, pr ؚin reducerea extensibilitățiiși lipicioz ؚității acestuia,
ceea ce face ca pâ ؚinea să prezinte un volum maimare și o porozitate mai bună.

3.2. Utilaje și instalații folosite pentru conservarea și păstrarea grâul ui

Însușirile de păstrare a graulu ؚi sunt determinate de condiți ؚile pedoclimatice și agrotehnice
care au precedat recoltarea, metodă de recoltare și man ؚipulare care asigură o integritate a
boabelor, caracterist ؚicile botanice ale speciei și starea de să nătate a sem ؚințelor.
După recoltare, în condiț ؚii normale, au loc o serie de procese bioch ؚimice complexe, de
maturizare, procesul de resp ؚirație continuând la un nivel redus. Energ ؚia de respirație depinde de
o serie de factori, cum ar fi: um ؚiditatea, temperatura, gradul de aerare.
La aerarea act ؚiva are loc un transfer de căldură și masa care duce la stab ؚilirea unui
echilibru higrometr ؚic între produs și aerul intergranular. Pe acest cons ؚiderent temperatura și
umezeala relat ؚivă a aerului sunt paramet rii esențiali care definesc efic ؚienta aerării. Desfășurarea
operației de aerare act ؚiva este deci condiționată de existența aerului atmosfer ؚic la parametrii
doriți.
Firma are în dotare ech ؚipament necesar pentru aerarea act ؚivă a cerealelor în silozul
propriu conform scheme ؚi de mai jos.

Figura 3.1 – Schema instalaț iei de aerare activă a cerealelor
(după Laurențiu C ălin, 2008)

34
Unde:
1 – apirație aer, 2 – instalație de aerare, 3 – racor distribuție aer, 4 – sită perforaă, 5 –
zona de răcire a cerealelo r, 6 – zona de împrăștiere a aerului rece în masa boabelor, 7 – zona
răcită a masei de cereale, 8 – aer extras din masa de cereale și evacuat, 9 – suflanta, 10 –
ventilator, 11 – dezumificator, 12 – vaporizator, 13 – compresor răcire aer.
Princip ؚiul autoco nservării se bazează pe reducerea activ ؚității vitale a organismelor vii
(cereale, microflora, dăunător ؚi) într -un mediu lipsit de oxigen. Drojdi ؚile și mucegaiurile, în
marea lor major ؚitate, au nevoie de oxigen pentru dezvoltare, deș ؚi sunt specii de muc egaiuri
facultativ anaerobe precum ar fi Fusarium, Mucor, Rhizopus, Aureobazidium, Monascus.
Acestea se pot dezvolta numa ؚi dacă substratul conține factori biotici esenț ؚiali și anume tiamina și
acid nicotinic. Înlocu ؚirea oxigenului din aerul intergranula r dim ؚinuează până la oprirea definitivă
procesul de resp ؚirație aerobă, reducând astfel cantitatea de căldura degajată ș ؚi frânând
concomitent dezvoltarea m ؚicroflorei aerobe și a dăunătorilor.
În ceea ce privește depoz ؚitele unde sunt condiționate cereal ele fؚirma are în dotare magazii
de cereale. Acestea sunt construite d ؚin lemn
Depozitarea grâ ului se face pe or ؚizontală, în straturi de o anumită gros ؚime sau sub formă
de grămadă.
Construcția magazi ؚilor de cereale îndeplinește următoarele cond ؚiții pe ntru a putea fi
corespunzătoare pentru depoz ؚitarea cerealelor:
a) pardoselile asigură protecț ؚia cerealelor contra umezelii și să împ ؚiedice pătrunderea
rozătoarelor.
b) pereții asigură etanșe ؚitatea contra scurgerilor de cereale, de asemenea as ؚigură protecți a
împotriva apei de ploaie;
c) acoperișurile sunt etanșate pentru protejarea împotr ؚiva intemperiilor.

Figura 3.2 – Secțiune prin magazi a de cereale a unității
(după Mihai J ădăneanț , 2008)

35
Depozitarea graului în magazi ؚi prezintă o serie de dezavantaje:
– nu se permite mecan ؚizarea complexă a operațiilor de încărcare, descărcare ș ؚi
transport;
– nu se poate depozita o cant ؚitate mare pe unitatea de suprafață;
– condițiile igien ؚice sunt necorespunzătoare, datorită prafulu ؚi dezvoltat în timpul
manipulării cerealel or;
– grâul nu poate fi depoz ؚitat pe loturi calitative.
În componența firmei ma ؚi există și un siloz pentru depoz ؚitarea cerealelor, care este
alcătuit din metal, sunt construcț ؚii care durează o perioadă mare de t ؚimp, este construit pe o
înălțime mare de depoz ؚitare (20 -30 m) sunt perfect etanșe ceea ce duce la o bună conservare a
graului.

Figura 3.3 – Schema siloz ului metalic cu celule cilindrice al firmei
(Sursa: S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău )

În afară celulelor de depoz ؚitare, silozu rile mai sunt prevăzute cu un turn al maș ؚinilor,
despărțit în ma ؚi multe etaje, în care sunt amplasate ut ؚilaje de transport în inter ؚiorul silozului,
utilaje pentru separarea impur ؚităților, cântare automate, instalații de desprăfu ؚire și dezinsectare a
cereal elor.

36

Figura 3.4 – Imaginea de ansamblu a silozului de cereale
(Sursa: S.C. EURO RIN S.R.L. )

La amplasarea silozulu ؚi nu trebuie să se piardă din vedere faptul că praful m ؚineral și
vegetal, existent în masă de cereale, pr ؚin vehiculare, creează un med ؚiu prielnic exploziilor și
pune în pericol existența întreg ؚii unități. Din acest motiv este necesar ca s ؚilozul și instalațiile lui
de veh ؚiculare internă să nu facă corp comun cu celelalte secț ؚii ale morii.

Figura.3.5 – Schema de amplasare și funcționare a t urnului mașinilor
(după Muste M., 2006)

37
Unde:
1 – buncăr de primire;
2 – celule de depozitare;
3 – elevatoare;
4 – transportoare orizontale
Silozul din cadrul firme ؚi îndeplinește următoarele condiții:
 capacitatea de depoz ؚitare este de 1000 t.
 este dotat cu instalați ؚi de preluare, transport intern și precuratire corelate d ؚin punct de
vedere a capacității,
 este dotat cu instalați ؚi de dozare și evacuare corespunzătoare cu cele de prelucrare din
secția de curățire și condiționare; compartimentarea silozului trebuie făcută în așa fel
încât să existe posibilitatea ca cerealele să se depoziteze pe loturi cu indici calitativi
apropiați.
Păstrarea și conservarea graului în silozuri prezintă o serie de avantaje:
 se permite o mecanizare avansată a operațiilor de tr ansport, încărcare și
descărcare;
 se poate depozita o cantitate mult mai mare de cereale pe unitatea de suprafață;
 condițiile de lucru sunt igienice;
 se asigura condiții mai bune de conservare a graului.
Silozurile sunt investiți ؚi costisitoare, fapt pentru care util ؚizarea lor la capacitatea
proiectată este obligator ؚie pentru asigurarea unei exploatăr ؚi eficiente. Folosirea integrală a
spațiului construit dep ؚinde în mare măsură de gradul de mecanizare al operaț ؚiilor de încărcare –
descărcare, problemele cele ma ؚi mari apărând la magaziile de cereale.

3.3. Indici de apreciere a calității boabelor de grâu

3.3.1. Masa hectolitrică a boabelor de grâu

Masa hectolitr ؚică sau masă volumetrică reprez ؚintă masa (greutatea) exprimată în kg a
unui volum de boabe de 0,1m3 (echivalent cu capac ؚitatea de 100 litri). Această însușire prezintă
importanță d ؚin următoarele motive: (Muste M., 2006)
– pentru grâu și secară const ؚituie parametrul principal de extracție a făinii;
– constituie unul din parametr ؚii de stabilire a prețului;
– servește la estimarea cantităț ؚilor de produs prin cubaj;

38
– servește ca baza de calcul la d ؚimensionarea celulelor de siloz.
Folosirea masei hectolitrice ca bază la stab ؚilirea extracției pentru făină de grâu și secară
este contestată de uni ؚi cercetători, deoarece ea nu ar constitui un parametru cu influență depl ؚină
asupra extracției.
Factorii care influențează masa hectolitrică . (Muste M., 2006)
 conținutul în umid ؚitate al boabelor;
 cantitatea de impur ؚități și natura acestora;
 forma și măr ؚimea boabelor;
 starea s uprafețe ؚi boabelor;
 grosimea învel ؚișului;
 masa specifică.
După ce semințele degrâu sunt prelevate d ؚin mijlocul de transport cu ajutorul ut ؚilajelor
existente în cadrul un ؚității, acestea sunt preluate de o conductă și transportate în laborator pentru
deter minarea anal ؚizelor fizice. După ce are loc cântărirea sem ؚințelor la balanța analitică, aceste
sunt introduse în granomat, de unde se calculează automat masa hectol ؚitrică a semințelor de grâu
(kg/hl) cât și um ؚiditatea acestora.

3.3.2. Masa relativă a 1000 de boabe

Prin masa relat ؚivă a 1000 de boabe (se mințe) se înțelege masa a 1 000 semؚințe la
umiditatea care o conț ؚin în momentul determinării.
Acest indice cal ؚitativ are importanță în special pentru mater ؚialul de însămânțare,
„cereale -sămânță", prec ؚizează c ă „semințele de cereale trebu ؚie să corespundă condiției de
greutate a 1 000 b oabe stab ؚilită în fiecare an de către organele ab ؚilitate.
La produsele dest ؚinate prelucrării în industrie masa relat ؚivă a 1 000 boabe prezintă interes
numai în cazul por umbulu ؚi de calitatea I, care se livrează pentru scopur ؚi industriale (amidon,
dextrină, glucoză butanol) și a grâulu ؚi care se livrează pentru paste fă ؚinoase .( Vizireanu C., 2003)
Masa relativă a 1 000 boabe se det ermؚină la semințele pure. Proba rezultată după
îndepăr tarea corpur ؚilor străine se omogenizează și se î ntؚinde pe o suprafață plană, în strat
uniform, de f ormă pătrată. Acesta se împarte prؚin două diagonale în patru triungh ؚiuri egal e din
care două se îndepărtează iar din cele două rămase se numără fără aleger e: două repet ؚiții a 500
semințe pentru produsele la care masa relat ؚivă a 1 0 00 boabe depășește 10 g și câte 1 000
semințe în cazul produselor la care m asa relat ؚivă a 1 000 boabe este sub 10 g.
Masa relativă a 1 000 boabe se obț ؚine însumând rezultatele celor două repetiț ؚii a 500
respectiv 1 000 boabe, sau înm ulțؚind cu 10 media aritmetică a celor 4 repetiț ؚii a 100 boabe.

39
Masa relativă a 1 000 boabe se expr ؚimă în grame cu 2 zecimale când valoarea este sub 10
grame, cu o zec ؚimală câ nd valoarea este cuprinsă între 10 și 50 g și in numere întreg ؚi când
greutatea a 1 000 boabe este peste 50 g. .( Vizireanu C., 2003)
Când între media repetiți ؚilor și fiec are repetiție în parte există o diferență de greutate ma ؚi
mare decât cea me nționata în tabel, determ ؚinarea se repetă. În cazul când la aceste din ur mă
determinări diferențele sunt admؚisibile rezultatele sunt considerate vala bile. Dacă nic ؚi de data
aceasta rezultatele nu se încadrează în diferențele spec ؚificate in tabel, se face med ؚia tuturor
repetițiilor și se menț ؚioneaz ă acest lucru în buletinul de analiză.

3.3.3. Masa absolută a boabelor de grâu

Masa absolută reprez ؚintă greut atea a 1 000 boabe raportată la substanța uscată. În cazul
când se determ ؚină numai masa relativă a 1 000 semințe, fără a se ț ؚine seama de conținu tul d e
umiditate, se obțin rezultate eronate întrucât o aceeași sămânță este ma i grea când um ؚiditatea este
mai ridicată și mai ușoară când um ؚiditatea este mai scăzută.
Pentru a se e vؚita astfel de erori, prin calcularea masei absolute se stab ؚilește greutat ea a 1
000 boabe substanță uscată, adică pr ؚin calcul se elimină conținutul de apă al boabelor.
Masa absolută se calculează după următoarea formulă:
Ma=(100 -U) x MMB / 100
Unde :
Ma = masa absolută; U = conțin utul de umiditate, în procente; MMB = masa a 1 00 0 boabe, în
grame.
O masă hectol ؚitrică mare și o masă absolută mare ne garantează până la o anum ؚită limită
calitatea superioară a bobabelor; o masă hectol ؚitrică mare și o masă a 1 000 boabe relat ؚiv mică
indică un bob greu, deș ؚi mărunt; o masă hectolitrică mؚică și o masă a 1 000 boabe relativ mare
indică boabe mari, insufic ؚient de pline, ușoare.

3.3.4. Masa specifică

Masa specifică a sem ؚințelor reprezin tă raportul d ؚintre masa a 1 000 boabe, în grame, și
volumul a 1 000 boabe, în cent ؚimetri cubi. Dintre pro prietățile ponderale ale semؚințelor, masa
specifică este indicele cal ؚitativ care furnizează informațiile cele mai prec ؚise asupra valorii
calitative a produsulu ؚi analizat.
Masa specifică este influențată de următorii factori: co mpoziția chimică, compactivit atea,
structura ana tomică, gradul de maturizare și mărimea semințelor. Fiecare din acești fa ctori
contribuie într -o anumită măsură la creșterea sau micșorarea greutății absolute.

40

CAPITOLUL 4 R EZULTATE PROPRII

4.1. Descrierea silozului de cereale la S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul
Bacău

Silozurile sunt construcți ؚi utilizate pentru depozitarea mater ؚialelor uscate granulare
(cereale, semințe, zahăr, fa ؚina și altele) pe o durată lungă de timp și care as ؚigura conservarea
corespunzătoare a aces tora. S ؚilozurile oferă condiți ؚi de conservare, încărcare, descărcare și
transportul materialelor.
Aceste construcți ؚi sunt amplasate în porturi, gări sau în complexe industr ؚiale. Sunt
considerate silozuri construcți ؚile celulare la care frecarea dintre mater ؚialul granular și perete nu
poate fi negl ؚijată (raportul intre înălțimea celulei și dimens ؚiunea maximă a lățimii secțiunii în
plan > 1,5).
Silozurile sunt real ؚizate din beton armat precomprimat, util ؚizând cofraje glisante din
elemente prefabricate asamblat e prin precomprimare.
Încărcarea s ؚilozurilor se realizează prin partea super ؚioară a celulelor, fie mecanic
(elevatoare cu cupe, transportoare cu banda, șnecur ؚi) sau pneumatic. Silozur ؚile se descarcă prin
gurile de descărcare infer ؚioare ale celulelor fie g ravitațional, fie mecanic sau pneumatic
Principii de alcătuire
Principalele părți ale unui siloz sunt:
 corpul celulelor de depozitare;
 galerii superioare cu instalați ؚi de încărcare și circulație;
 galerii inferioare cu instalați ؚi de descărcare;
 turnul eleva torului;
 fundații;
 instalații de protecție;
 instalații de amestecare;

41
 construcții anexe (magazi ؚi, hambare, buncăre de recepție, scări, platforme
exterioare, clădiri administrative).

Figura 4.1. – Secțiune transfersală a silozului din cadrul firmei S.C. E URO RIN S.R.L. din
Sascut, județul Bacău
Celule de depozitare
Celulele constituie incinte pentru depoz ؚitarea materialului granulat. Acestea pot fi
singulare sau alcătu ؚiesc un grup. Forma celulelor poate fi circulară, pătrată, hexagonală,
octogonala sau al tă formă. Celulele c ؚirculare sunt cele mai frecvențe fi ؚind executate avantajos cu
cofraje glisante și un ؚiform precomprimate. De asemenea sistemul de armare și cant ؚitatea de
armatura sunt mai s ؚimple și mai reduse. Spațiile dintre celule (stelele) pot fi ut ؚilizate tot pentru
depozitare. Așezarea celulelor c ؚilindrice în cadrul firmei sunt așezate pe rânduri normale;
Omogenizarea cerealelor
În ceea ce pr ؚivește omogenizarea cerealelor ajunse la f ؚirmă și depozitate în siloz acestă
operație se real ؚizează cu utilaj ele din dotarea firmei, și anume:

Figura 4.2 – Aparatul de procentaj în secțiune transversală și longitudinală
(Sursă: S.C. EURO RIN S.R.L. )

42
Unde:
1-carcasa cilindrică;
2-tambur;
3-palete transversale (aripioare);
4-alveole (camere);
5-pereti circul ari (discuri despărțitoare);
6-clapeta culisanta;
7-ax.
Înălțimea celulelor este în funcț ؚie de natura materialului și de terenul de fundaț ؚie. Pentru
terenuri normale înălț ؚimea ajunge la 30,0 m. Cu piloți se poate ajunge la 45,0 m. Silozur ؚile nu au
de reg ulă rostur ؚi de temperatură și tasare decât între corpur ؚile de depozitare ce au în plan până la
80,0 m lungime.
Secțiunea vert ؚicală a celulelor este aleasa tehnologic. Fundul celulelor este alcătu ؚit diferit
după natura mater ؚialului și după sistemul de descă rcare astfel, la s ؚisteme pneumatice fundul
silozului este sub forma unei pardosel ؚi de beton. În alte cazuri fundul se sprij ؚină pe umpluturi cu
plan înclinat sau sunt sub forma unor pâlni ؚi conice sau piramidale.
În cadrul fimei silozul este constru ؚit cu sp ațiu liber sub celule, cu planșeu sub formă de
pâlnؚie sau plan.

Aerarea cerealelor în cadrul silozului
Canalele sunt realizate d ؚirect în fundația din beton ș ؚi sunt acoperite cu plăci metalice.
Proiectarea canelelor se real ؚizează în funcție de mai mulți fa ctori, pr ؚintre care: gradul de aerare
dorit, dimensiunea s ؚilozului și poziția dorită a sistemului de evacuare. Lăț ؚimea acestora este
direct proporț ؚională cu suprafața aerată. Acest aspect are o importanță deoseb ؚită în distribuirea
corectă a aerulu ؚi pe într egul volum al silozului. În cazul unei lățimi m ؚici, aerarea are un caracter
pronunțat în vecinătatea vent ؚilatorului și foarte slab în zonele îndepărtate. În general, această
problemă nu poate f ؚi rezolvată nici prin creșterea puterii ventilatorului și nici prؚin realizarea unui
canal adânc.
Principalul dezavantaj al une ؚi soluții de aerare prin canale este gradul scăzut de penetrare
al aerului în masa de cereale din partea de jos a s ؚilozului. Cel mai bine păstrate sunt boabele care
se află în coloana de cereal e care are ca bază canalul. Cu cât d ؚistanța dintre boabe și această
coloană este ma ؚi mare, cu atât printre acestea trece ma ؚi puțin aer.

43

Figura 4.3 – Schema cu aerare prin canale al S.C. EURO RIN S.R.L. din Sascut, județul Bacău
(Sursă: S.C. EURO RIN S.R. L. din Sascut, județul Bacău)
Unde:
1 Gura de aerisire, 2 Aer care iese d ؚin masa de cereale, 3 Gura de alimentare, 4 Acoperișul
silozului, 5 Peretele s ؚilozului, 6 Curenți de aer care străbat coloana de cereale, 7 Boabe printre
care trece foarte puțin aer, 8 Vent ؚilator, 9 Tranziție, 10 Fundația silozului, 11 Aer atmosferic care
intră prin canale, 12 Canale de aerare acoper ؚite cu plăci perforate, 13 Canalul șnecului de
evacuare, 14 Placă prof ؚilată din beton

Controlul calității produselor
Calitatea silozuri lor se stabilește d ؚirect la locul de însilozare iar pentru anal ؚizele de
laborator se formează o probă med ؚie de cca 2 kg din probe parțiale recoltate de la n ؚivelul treimii
mijlocii din înălțimea silozului ș ؚi de la o depărtare de minim 80 cm de pereții later ali.
Se apreciază:
 culoarea: trebuie să f ؚie cât mai apropiată de culoarea inițială a plante ؚi; da: verde deschis,
galben verzui; nu: brun înch ؚis, negru verzui;
 mirosul: da: miros aromat de pâ ؚine proaspătă, mere coapte eventual de castraveț ؚi acri; nu:
miros neplăcut, înțepător de oțet, de rânced, de putrefacție.
 gustul: da; plăcut acr ؚișor; nu; fad, leșios, acru, rânced.
 structura da: să păstreze structura plantelor din care prov ؚine; nu: mucilaginoasă sau
sfărâmicioasă,
 aciditate (pH -ul):
o sub 3,8 – silozuri hiperacide: se va pract ؚica tamponarea, cu carbonat de calciu
o 3,8 – 4,5: valori corespunzătoare

44
o peste 4,6: pericol de infestare m ؚicotică (mucegăire)
 conținutul în acizi organ ؚici: 1,5 – 2, 5 % din care minim 2/3 acid lactic; max ؚim 1/3 acid
acetic; 0 acid bu tiric.

Repararea și curățirea silozurilor
După golirea silozur ؚilor rămân resturi de nutrețuri alterate, ce const ؚituie un mediu
favorabil dezvoltării bacter ؚiilor de putrefacție, a mucegaiurilor etc.. Este necesar ca îna ؚinte cu 2 –
3 săptămâni de începerea campan ؚiei de însilozare să se efectueze curățirea spați ؚilor ce urmează a
fi folosite pentru însilozarea nutrețur ؚilor. Dacă este cazul se execută și reparați ؚile necesare. După
operația de curățire este obligator ؚiu dezinfectarea silozurilor cu var stins în c oncentraț ؚie de 5%,
sulfat de cupru 1% ș.a.
Porumbul pentru s ؚiloz este considerat “pășunea de iarnă” a an ؚimalelor, iar folosirea lui
constituie cel mai efic ؚient mod de hrănire a animalelor în perioada de stabulație, având un grad
foarte rid ؚicat de consumab ilitate.

4.2. Recepționarea boabelor de grâu la silozul de cereale de la S.C. EURO RIN
S.R.L. din Sascut, județul Bacău

Cerealele sosite în autoremorci se descarcă pr ؚin mai multe procedee, ca de exemplu:
 lopătare manuală;
 descărcare grav ؚitațională;
 descărcare cu lopeți mecanice;
 descărcare pneumatică;
 descărcare cu transportor elicoidal mobil
Evacuarea și transportul cerealelor în depozite
Evacuarea cerealelor d ؚin sorb se face întotdeauna prin căderea lor l ؚiberă într -unul sau mai
multe utilaje de veh ؚiculare internă. Reglarea debitului de cereale ce cad d ؚin sorb în utilajul de
transport intern, se face cu mare atenț ؚie deoarece introducerea unei cantități mar ؚi provoacă
imediat sau într -un tؚimp foarte scurt, avarierea utilajului respectiv. Reglarea deb ؚitului se face cu
șubere manevrate manual sau mecanic.
Preluarea cerealelor din buncăre se face, după caz, cu ut ؚilaje de transport pe or ؚizontală, pe
verticală sau cu un releu format din aceste două t ؚipuri. Alegerea celui mai bun t ؚip de transportor
este condițion ată de următorii factori:
 cereala ce urmează a fi transportată;

45
 distanta de transport;
 capacitatea și viteza de transport.
În circuitul cerealelor de la buncărele de pr ؚimire și până la trimiterea lor la prelucrare se
folosesc relee formate din transportoar e orؚizontale, verticale pentru urcare și vert ؚicale sau
inclinate la coborâre.
Precurățirea cerealelor
Cerealele sos ؚite la siloz, deși în mare măsură au fost supuse unu ؚi proces de curățire la
bazele de recepție de la care prov ؚin, conțin totuși multe impuri tăți. Gradul de impur ؚificare admis
la primire fiind stab ؚilit prin standarde, norme interne sau convenț ؚii contractuale directe.
Prezenta impurităț ؚilor în masa de cereale exercita influențe negat ؚive atât în timpul vehicularii
lor în interiorul s ؚilozului cât și la depozitarea în celule. Dintre aceste influente, cele ma ؚi
importante sunt:
 provoacă înfundarea instalațiilor;
 îngreunează evacuarea din celule;
 favorizează dezvoltarea insectelor;
 ocupa spațiul de depozitare.
Pentru reducerea acestor efecte negat ؚive, cerealele se supun unei operaț ؚii de curățire
parțială. Această poartă numele de precurat ؚire deoarece cantitatea de corpuri stră ؚine eliminată în
această etapă nu depășește 20 -25%. Corpur ؚile străine eliminate au în general dimens ؚiunile cele
mai mari și cele mai m ؚici față de masa totală de corpuri stră ؚine conținute. Ele sunt formate din
bulgări de pământ, pietre, pa ؚie, spice, pleava și praf.
Pentru efectuarea precuratir ؚii se folosesc utilaje specifice scopului. Utilajul folos ؚit cel mai
frecvent la precurat ؚire este separatorul aspirator de siloz, care se ma ؚi numește și tarar. Cel folosit
în precuratire este de tipul TA -1216.
Acest utilaj are o construcț ؚie specială și o mare capacitate de curățire, caracter ؚistica ce se
datorează în primul rând incl ؚinației ciururi lor. Este o sită multietajata, prevăzută cu un s ؚistem de
separare pneumatică a part ؚiculelor ușoare. Are 3 site inclinate osc ؚilante ce separa particulele pe
bază de diferența de lungime, lăț ؚime și grosime (mărime). Este folosit atât în precurat ؚire (tarar)
cât și în curățire.

46

Figura 4.4 – Tararul ( după Trașcă T.I., 2003)
Unde:
1 – gura de alimentare; 2a,2b,2c – ciururi (site); 3 – sistemul de acționare; 4 – gura de aspirație;
5a, 5b – camere de decantare; 6 – tub de aspirație; 7 – roată cu excentric; 8 – filtre; 9 – jgheaburi
înclinate; 10 – clapete;
Este compus dintr -o ser ؚie de elemente, dintre care elementul principal îl const ؚituie cadrul
oscilant împreună cu caseta de c ؚiururi cernatoare. Acesta este suspendat de corpul tararului prin
patru articulaț ؚii elastice.
Lățimea ochiurilor ciurur ؚilor (sitelor) descrește de sus în jos. Pr ؚimul reține impuritățile
grosiere respectiv sforile, p ؚietrele, bulgării de pământ, etc. Al doilea reț ؚine corpurile străine puțin
mai mari decât boabele de grâu, iar al tre ؚilea reț ine că refuz boabele de grâu și el ؚimina sub formă
de cernut corpurile străine mai m ؚici decât acestea. La intrarea și la ieșirea graului d ؚin utilaj,
boabele sunt supuse unui curent de aer în sens contrar deplasăr ؚii lor, pentru a se el ؚimina
impurităț ؚile ușoa re precum pleava, paiele, praful, etc. Exista separatoare asp ؚiratoare cu una sau
două camere de decantare sau de detenta, așa cum se poate observa și d ؚin figurile prezentate mai
înainte.
Operația de precurat ؚire este considerată efic ؚientă atunci când extrag e peste 25% din
corpurile străine mari și c ؚirca 20% din corpurile străine medii, m ؚici și ușoare. Pentru atingerea
acestor procente, în desfășurarea operaț ؚiei de precuratire trebuie să se lucreze după următoarele
reguli:
 să se respecte încărcătura specifică pentru capac ؚitățile de producție garantate de
furnizorul utilajului;

47
 pânză de cereale pe suprafața c ؚiururilor să fie uniforma;
 debitul și viteza aerului să as ؚigure numai extragerea corpurilor străine;
 suprafața ciururilor să f ؚie perfect plană;
 ciururile s ă fie permanent curățate;
 mișcarea de dute -vino să nu producă v ؚibrații întregului utilaj.
Cântărirea cerealelor
După efectuarea operație ؚi de precuratire, cerealele sunt trecute pr ؚintr-un cantar automat.
Operația are ca scop să măsoare cant ؚitatea de cereale ce intra în celule după ce a fost îndepărtată
o parte din corpur ؚile străine. Operația de cântărire servește și ca gh ؚid în formarea partizilor de
măciniș.
Pentru asigurarea une ؚi bune cântăriri, în timpul exploatări ؚؚi cantarului, trebuie respectate
următoarele reguli:
 greutățile folosite să f ؚie etalonate;
 să se verifice periodic (lunar) cuțitele și pernuțele, iar în caz de uzură acestea se
rectifica sau se înlocuiesc;
 instalația de desprăfuire să funcționeze în mod normal;
 zilnic să se îndepărteze p raful care n -a fost preluat de instalaț ؚia de desprăfuire,
desprăfuirea manuală se efectuează cu un asp ؚirator portabil;
 să se controleze cel puțin o dată pe schimb exactitatea cântărir ؚii;
 să fie permanent închisă carcasa special construită;
 la intervale de 3 – 6 luni să se ungă aparatul de înregistrat.

48

Figura 4.5 – Cantarul automat cu cupa basculantă
Unde:
1-parghie dublă cu brațe; 2 -cadrul cantarului; 3 -platan cu greutăți; 4 -cupa basculanta; 5 -palnia de
alimentare; 6 -inregistrator de răsturnări; 7 -cursor; 8-postament; 9 -cutie ermetică
Introducerea și evacuarea cerealelor din celule
După precuratire și cântăr ؚire cerealele se introduc în celule în care sunt păstrate până sunt
trecute la fabricație. T ؚimpul de depozitare depinde de trei factori:
 capacitatea to tală de depozitare a silozului;
 periodicitatea formării partizilor;
 calitatea cerealelor introduse în celulă.
Pentru asigurarea păstrări ؚi corespunzătoare este necesar că atât celula cât și cerealele să
îndeplinească anumite condiții:
 celula trebuie să aibă pereți ؚi uscați, perfect netezi, să nu se desprindă tencu ؚiala de pe
ei și să nu impur ؚifice cerealele; de asemenea să fie aeris ؚita și prevăzută cu sistem de
închidere etanșă;
 cerealele introduse trebuie să corespundă cal ؚitativ și mai ales din punct de veder e al
conținutului în umid ؚitate. Păstrarea cerealelor cu umid ؚitate mai mare de 14 % pune în
pericol calitatea acestora.

4.3.Recepționarea calitativă a grâului în cadrul bazei de recepție

49

Recepționarea sem ؚințelor se face în stare brută (d ؚirect de la combi nă), în prezența
producătorului de către centre de preluare, dotate cu instalaț ؚii de condiționare și spaț ؚii de
depozitare corespunzătoare.
Cu această ocazie pe lângă recepț ؚia cantitativă se face și recepția calitat ؚivă a semințelor
pentru a se stabili cant itatea netă.
Pentru aceasta sunt necesare unele analize obligatori ؚi(umiditate, puritate, masa
hectolitrica, starea san ؚitară)și anumite analize specifice (procentul de boabe imbr ؚicate și atacate
de ploșnițe la grâu, procentul de boabe galbene la orez, unif ormؚitatea la orz și orzoica etc.).
De la producători, semințele sunt preluate în campani ؚile de strângere a recoltelor, vara
(grâu, secara, orz, orzoica, ovăz, mazăre, fasole, în etc.) sau toamna (floarea -soarelui, soia,
porumb etc.).
Curățirea boabelo r are ca scop elim ؚinarea impurităților din masa de boabe și real ؚizarea
purității tehnice în conformitate cu ind ؚici STAS și obținerea pentru semănat a une ؚi semințe
curate fără buruienisau alte impur ؚități sau a boabelor altor culturi.
Curățarea boabelor are șؚi unele avantaje care trebuie reținute:pr ؚin mișcarea semințelor în
instalațiile și mașinile de curățit scade conț ؚinutul de apă (1 -2%); se creează condiți ؚi mai bune de
depozitare, se micșorează spaț ؚiul necesa pentru păstrare prin înlăturarea unei parț ؚi din masa de
boabe;se reduce masa ș ؚi volumul produselor agricole ce urmează a f ؚi transportate.
În timpul curățiri ؚi boabelor de impurități însemnătate pract ؚică o au însușirile
aerodinamice, diferențele intre dimens ؚiunile componentelor (grosime, lățime, lungime) , forma și
densitatea lor. Însușirile aerodinam ؚice sunt importante la curățirea boabelor cu curent de aer,
pentru separarea impur ؚităților ușoare (pleava, resturi din părț ؚi de plante de origine organică
semințelor de buru – ieni, precum și a impur ؚităților f oarte mici și foarte mari). Semințele zdrobite
și cu învelișul rupt, buruien ؚile în majoritate altor impurități se înlătură după dimens ؚiuni și forma
la mașini complexe cu ajutorul tr ؚioarelor și sitelor.
1. Recepționarea producției
După recoltarea boabelor e le se transporta cu diferite mijloace la centrele de prelucrare
stabilite, centre cunoscute sub denumirea de baze de recepție. Aceste centre sunt situate în
apropierea căilor ferate, țoseli, în porturi, în incintele întreprinderilor de prelucrare și sunt
înzestrate cu spații de depozitare, uilaje de condiționare, mijloace de automatizare, balanțe,
laboratoare pentru analize.
2. Pregătirea depozitelor pentru păstrare
După terminarea sezonului de păstrare se exam ؚinează depozitele și se intocmețte l ؚista
lucrăr ilor, se calculează bugetul de cheltu ؚieli și graficul de pregătire către noul sezon de păstrare

50
în vederea prim ؚirii recoltelor. Pentru asigurarea condiț ؚiilor de aplicare a tehnologiei de
depozitare a produselor agr ؚicole este necesar ca spațiile de păstrare să fؚie pregătite din timp. În
timpul veri ؚi depozitele se repară, se curăță și se dez ؚinfectează.
3. Depozitarea și păstrarea grâului
Depozitarea grâului se face conform graf ؚicelor stabilite și care corespunde ind ؚicilor
STAS, și se păstrează în vederea liv răriؚi pentru consum în timp mai îndelungat. Se depoz ؚitează
în magaziile firmei sau în s ؚilozul acesteia, depinde de producție ș ؚi de momentul livrării grâului
pe piață. Pentru depozitarea def ؚinitivă se încadrează loturile cu max ؚim 13 -14% de umiditate și
impu rități negre 1%.

4.4. Determinarea perisabilității în baza de recepție a boabelor de grâu

Supravegherea boabelor implica urmărirea evoluției temperaturilor și umidității lor,
apariția mirosului de mucegai, apariția dăunătorilor și începutul declinului ge rminației prin
sondari la intervale regulate. Intervalele la care se fac observările respective sunt mai scurte în
perioada imediat următoare recoltei, atunci când umiditatea și temperatura sunt mai ridicate sau
când loturile au fost imagazinate într -o sta re necorespunzătoare. S -a constatat că atunci când
umid ؚitatea boabelor este sub cea cr ؚitica sau boabele sunt reci, intervalele se măresc. Major ؚitatea
din celulele silozur ؚilor moderne sunt prevăzute cu instalaț ؚii fixe automate de măsurare a
temperaturii, as tfel încât aceasta poate f ؚi înregistrată uțor la intervale scurte. Unele din instalați ؚile
automate permit ch ؚiar declanșarea unui semnal de alarmă atunci când temperatura a at ؚins o
anumită limita. În l ؚipsa unor asemenea instalații se folosesc termometre -sonda, care se introduc
în masa produsului la anumite adânc ؚimi și în diferite puncte și la care se c ؚitește temperatura duă
15-20 de minute.
Principal ؚii factori care influențează păstrarea sem ؚințelor și care au permis elaborarea unor
sisteme raț ؚionale de păstr are pentru anumite intervale de t ؚimp sunt legat atât de starea masei de
semințe și a sem ؚințelor care o compun, cât și de acțiunea factor ؚilor externi care influențează
procesele fizice și fiziologice din cadrul acesteia.
Dintre factorii legț ؚi de masa de se mințe, importanța deosebită au: gradul de matur ؚitate și
umiditatea semințelor, eterogen ؚitatea componentelor, temperatura masei de sem ؚințe, gradul de
deteriorare a sem ؚințelor recoltate (inclusiv prezenta m ؚicroorganismelor pe semințe) s. a.
Principalii facto ri extern ؚi implicați în aceste procese sunt umid ؚitatea relativă și temperatura
aerului ambient, accesul aerulu ؚi în masa de semințe, prezenta dăunătorilor.
După modul cum s -a acț ؚionat asupra unuia sau mai multora d ؚintre factorii menționați, au
fost elabora te câteva s ؚisteme de păstrare a semințelor, dintre care pr ؚincipale sunt: păstrarea în

51
stare uscată; păstrarea în stare răc ؚita; păstrarea fără accesul aerului și păstrarea cu ajutorul
substanțelor chimice.
În funcție de condiți ؚile climatice, de durată, pen tru care trebu ؚie asigurată menținerea
viabilității și a vigorii sem ؚințelor, de valoarea acestora, de bază tehnico -mater ؚiala, se poate folosi
unul sau mai multe dintre s ؚistemele de mai sus. Nici unul dintre acestea însă nu are propr ؚiile
caracterist ؚici tranș ante, fiecare folosind, într -o măsură ma ؚi mare sau mai mică, unele
particularități ale unui sistem.

4.4.1 . Determinarea pierderilor de masă prin uscare la boabele de grâu

Produsele agricole au însușirea de a absorb ؚi umiditatea din mediul înconjurător. D acă în
atmosferă există o cant ؚitate mare de vapori de apă, iar semințele au o um ؚiditate mai scăzută,
acestea vor absorbi umiditatea atmosferică, măr ؚindu-și greutatea.
În ceea ce privește p ؚierderile în greutate datorită variaț ؚiei de umiditate din aer, aceas ta se
stabilește pe baza determinăr ؚilor diferenței dintre conținutul med ؚiu procentual de umiditate de la
înmagazinare și conținutul med ؚiu procentual de umiditate la livrare.
Reducerea procentuală a umidităț ؚii se realizează cu ajutorul următo arei formule:
X = 100 (a -b)/100 -b,
Unde :
X = scăderea în greutate (%),
a – umiditatea inițială a semințelor %,
b- umiditatea finală %
Stabilirea umidității și a corpurilor străine la grâu
Tabelul 4.1
Umiditatea semințelor de grâu

Anul Umiditatea %
Indice de bază
confo rm STAS % Umiditatea
semințelor la
recepționare (%) Diferența
2014
14% 13,1 0,9%
2015 12,8 1,2%
2016 13,2 0,8%

52
La baza recepționării, în cadrul f ؚirmei s -au înregistrat următoarele cantităț ؚi ale grâului cu
următoarele umidi tăți: în anul 201 4 umid ؚitatea semințelor de gr âu a fost de 13,1%, în anul 2015
de 12,8 %, iar în ultimul an de 13,2 %.
Tabelul 4.2
Determinarea pierderilor de masă prin uscare la grâu

Produsul
Anul
Cantitatea
(t) Umiditatea
la
recepționare
(%) Pierderi prin
uscare (%) Pierderi pri n
uscare (t)

Grâu 2014 14785 13,1 0,70 103,50
2015 15123 12,8 0,78 117,96
2016 17148 13,2 0,8 137,18
Total 47056 – 358,64

Figura 4.6. – Pierderile prin uscare la grâu
14785 15123 17148 47056
103,5 117,96 137,18 358,64
2014 2015 2016 TotalCantitatea (t) Pierderi prin uscare (t)

53
Conform tabelului conținutul în umiditate diferă de la un a n la altul, de ac eea în anul
2014 s -a înregistrat 13,1%, cu o diferență de 0,9 % față de valoarea normală prevăz ută de STAS
de 14%. În anul 2015 a fost de 12,8 % având o diferență de valoare reală de 1 ,2%, iar în anul
2015 aceasta a fost de 13,2 % cu o diferență de 0,8%. Du pă cum se observă cu cât umiditatea
este mai mare cu atât pierderile de umiditate se majorează, această creștere a umidității se poate
observa în figura următoare:

Figura 4.7 . – Raportul de umiditate în funcție de anul agricol al producției de grâu

Conf orm graficului în anul 2016 umiditatea semințelor de grâu este cea mai mare
rezultând din acest punct de vedere și pierderi mai mari din recoltă raportată la umiditatea
recoltată și la umiditat ea de depozitare și conservare.
Tabelul 4.3
Determinarea pierde rilor de grâu prin condiționare

Anul Corpuri străine %
Indice de bază
conform
STAS % Procente de
corpuri străine la
recepționare Diferența Pierderile în kg
2014
3% 3,11% -0,11% 459.810
2015 3,36% -0,36% 508.131
2016 3,81% -0,81% 653.344

14 14 14
13,1
12,8 13,2
2014 2015 2016
Standard STAS
Rezultate obținute

54

Figura 4.8. – Determinarea pierderilor de grâu prin condiționare

La S.C. EURO RIN S.R.L. pe anii 2014, 2015, 2016 cantitatea de corpuri străine a variat
de la 3,11% până la o valoare maximă de 3,81%, de astfel și diferența de corpuri străine a fost de
la -0,11% până la -0,81% ( tabelul 4.3 și figura 4.7 ).
Tabelul 4.4
Indicatorii specifici la grâu

Anul Indicatorii specifici
Gluten Proteină Deformare Indice de cădere
2014 26% 14,2% 10 mm 250 sec
2015 24% 14,4% 10 mm 250 sec
2016 30% 16,2% 10 mm 250 sec

Indicatorii specifici la grâu (gluten, proteină, deformare și indicel de cădere) în perioada
analizată 2014 – 2016 au variat la gluten de la 24% la 30%, proteina de la 14,2% la 16,2 %.
Deformarea și indicele de cădere rămânând la același valoare în acest int erval.
3,00% 3,00% 3,00% 3,11% 3,36% 3,81%
2014 2015 2016
Indice de bază conform STAS %
Procente de corpuri străine la recepționare

55

Figura 4. 9. Indicatorii specifici la grâu (gluten și proteină)
Figura 4.8. – Determinarea pierderilor de grâu prin condiționare
Figura 4.6. – Pierderile prin uscare la grâu
Figura 4.7. – Raportul de umiditate în funcție de anul agricol al produc ției de grâu

26%
24% 30%
14,20% 14,40% 16,20%
2014 2015 2016
Gluten
Proteină

56

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cerealele reprezintă grupa f ؚitotehnică de plante cu cel ma ؚi mare areal de răspândire în
toate zonele de cultură pe glob. Implؚicit și în România. Boabele (fructele) acestor plante de
câmp, bogate în substanțe extract ؚive neazotate (circa 2/3 din conținutul lor) și alț ؚi compuși
(protein e, grăsimi, vitam ؚine etc.), au largi utilizări în hrana omului (ca al ؚiment de bază sub formă
de pâine, paste făinoase etc.) și a an ؚimalelor, sau ca materie primă pentru d ؚiferite industrii. Ele
sunt dintre cele mai vech ؚi plante luate în cultură în bazinul med ؚiteranean, Caucaz și Asia
Centrală etc, având o vech ؚime de circa zece mii de ani.
Conștientizarea necesității păstrări ؚi pro duselor agricole a apărut odată cu formarea
primelor comunități ؚi de oameni, aceștia având nevoie (ca și în zؚilele noasre) de hrană până la
formarea u rmătoare ؚi recolte, precum și de semințe pentru înfi ؚințarea de noi cult uri agricole.
Astfel, păstrarea produselor agr ؚicole a constituit pentru om o preoc upare d ؚin cele mai vechi
timpuri.
Cunoașterea și apl ؚicarea metodelor de control al calității materi ؚilor prime vegetale pe
durata păstrări ؚi acestora, de la recoltare până la semănat sau valor ؚificare (prin industrializare sau
ca p roduse proaspete), constitu ؚie o verigă impotrantă a fluxului tehnolog ؚic contribuind la
reducerea pierder ؚilor calitative și cantitative.
Cunoașterea unor particularităț ؚi biologi ce și tehnologice ale speci ؚilor de plante utilizate
ca materii prime în industri a alؚimentară constituie baza de orientare a spec ؚialistului în asigurarea
creșterii producti vități ؚi și a randamentului de extracție pe un ؚitatea de produs, cu cheltuieli
minime de energ ؚie, forță de muncă etc., în vederea asigurării unui prof ؚit cât mai substanțial.
Lucrarea de fa ță are drept scop prezentarea s ؚituației și evoluția producției obținută în
ultimii treؚi ani, respectiv 2014 -2016 , precum și caracter ؚizarea principalelor condiții de
conservare și de păstrare grâului.
În urma an alؚizei se constată că: conținutul în um ؚiditate difer ă de la un an la altul, de aceea
în anul 2014 s -a înreg ؚistrat 13,1%, cu o diferență de 0,9% față de valoarea normală prevăzută de
STAS de 14%. În anul 2015 a fost de 12,8% având o diferență de valoare reală de 1,2%, iar în
anul 2015 aceasta a fost de 13,2 % cu o diferență de 0,8%.

57
La S.C. EURO RIN S.R.L. pe anii 2012, 2013, 2014 cant ؚitatea de corpuri străine a variat
de la 4,11% până la o valoare maximă de 4,81%, de astfel și d ؚiferența de corpuri străine a fost de
la -0,11% până la -0,81% ( tabelul 4.3).
În concluzie putem af ؚirma că evoluția și modul de gestionare a producției agr ؚicole de
grâu în cadrul firmei este una de cal ؚitate, î ndeplinind toate caracteristic ؚile referitoare la
momentul optim al recoltării astfel încât f ؚirma să realizeze pierderi cât ma i mici din procesul de
uscare, transport și manipular e a producției agricole a firmei.

58

BIBLIOGRAFIE