VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [310884]

Licență

VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [310884]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat].dr. Dan BODESCU

Absolvent: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ

MODEL DE DETERMINARE A [anonimizat].dr. Dan BODESCU

Absolvent: [anonimizat]

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Lista figurilor și a tabelelor

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 ASPECTE PRIVIND INVESTIȚIILE ȘI CAPITALUL ÎN

EXPLOATAȚIILE AGRICOLE

1.1. Noțiuni generale privind investițiile în exploatatiile agricole

1.2. Principalii indicatorii utilizați în domeniul investițiilor

1.3. Noțiuni generale privind capitalul în exploatațiile agricole

CAPITOLUL 2 DESCRIEREA SOCIETĂȚII COMERCIALE TIVICO IMPEX S.R.L.

2.1. Prezentarea S.C. Tivico Impex S.R.L

2.2. Mijloacele fixe ale unității

2.3. Structura organizatorică și personalul la S.C. Tivico Impex S.R.L

PARTEA A II A CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 OBIECTIVE ȘI METODE DE CERCETARE

3.1 Obiective

3.2 Metodologia de cercetare

CAPITOLUL 4 SITUAȚIA GENERALĂ AGRICOLĂ A FIRMEI S.C. TIVICO

IMPEX S.R.L.

4.1. Situația generală a unității cercetate

4.2. Structura, volumul și evoluția mijloacelor fixe

CAPITOLUL 5 MODEL DE DETERMINARE A STRUCTURII INVESTIȚIILOR

PRIN PROIECTE ÎN CADRUL SOCIETĂȚII S.C. TIVICO IMPEX S.R.L.

5.1. Descrierea mijloacelor fixe supuse analizei

5.2. [anonimizat] a utilajelor

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1 – Finanțarea investițiilor din agricultură

Figura 1.2 – Particularitățile investițiilor efectuate în agricultură

Figura 1.3 – Clasificarea investițiilor după destinația economică

Figura 1.4 – Clasificarea investițiilor după sfera de acțiune

Figura 1.5 – Clasificarea investițiilor după procesul tehnologic

Figura 1.6 – Clasificarea investițiilor după sursele de finanțare

Figura 1.7 – Condițiile de eficiență economică a investițiilor în exploatațiile agricole

Figura 1.8 – Abordarea eficienței economice a investițiilor în exploatațiile agricole

Figura 1.9 – Particularitățile capitalului fix din exploatațiile agricole

Figura 1.10 – Funcțiile capitalului circulant în exploatațiile agricole

Figura 1.11 – Perioadele sistemului indicatorilor de eficiență economică

Figura 4.1 – Evoluția suprafeței cultivate cu grâu în perioada 2011-2015

Figura 4.2 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de grâu

Figura 4.3 – Evoluția suprafeței cultivate cu porumb în perioada 2011-2015

Figura 4.4 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de porumb

Figura 4.5 – Evoluția suprafeței cultivate cu floarea soarelui în perioada 2011-2015

Figura 4.6 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de floarea soarelui

Figura 4.7 – Evoluția suprafeței cultivate cu soia în perioada 2011-2015

Figura 4.8 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de soia

Figura 4.9 – Evoluția mijloacelor fixe în cadrul S.C. TIVICO IMPEX S.R.L

Figura 4.10 – Gradul de uzură și de reînoire a mijloacelor fixe

Figura 4.11 – Analiza gradului deutilizare a mijloacelor fixe

Figura 5.1 – Specificațiile generale ale combinei Claas D 150

Figura 5.2 – Specificațiile generale ale combinei Claas D 96

Figura 5.3 – Specificațiile generale ale combinei Claas C 116

Figura 5.4 – Specificațiile generale ale combinei Claas M 208

Figura 5.5 – Dimensiunile combinelor din cadrul firmei

Figura 5.6 – Suprafața recoltată/zi de combine

Figura 5.7 – Consumul de motorină pe hectar

Figura 5.8 – Consumul de motorină pe zi

Figura 5.9 – Cheltuielile totale de utilizare a combinelor

Figura 5.10 – Profitul realizat în urma utilizării combinelor

Figura 5.11 – Rata rentabilității utilizării combinelor

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1 Parcul de mașini și utilaje agricole

Tabelul 4.1 Situația tehnico-economică a culturii de grâu

Tabelul 4.2 Situația tehnico-economică a culturii de porumb

Tabelul 4.3 Situația tehnico-economică a culturii de floarea soarelui

Tabelul 4.4 Situația tehnico-economică a culturii de soia

Tabelul 4.5 Analiza mijloacelor fixe totale

Tabelul 4.6 Analiza intrărilor și ieșirilor mijloacelor fixe

Tabelul 4.7 Analiza coeficientului de structură

Tabelul 4.8 Analiza gradului de uzură

Tabelul 4.9 Analiza timpulul lucrat

Tabelul 4.10 Analiza gradului de utilizare a mijloacelor fixe

Tabelul 5.1 Dimensiuni combinelor analizate

Tabelul 5.2 Caracterisitci generale ale utilajelor

Tabelul 5.3 Indicatori privind eficiența utilajelor

Tabelul 5.4 Indicatori privind eficiența forței de muncă pe utilaje

Tabelul 5.5 Cheltuieli cu utilajele

Tabelul 5.6 Indicatori de profitabilitate a utilizării utilajelor

INTRODUCERE

Perfecționarea proceselor tehnologice constituie o cale importanta de introducere a progresului tehnic, prin valorificarea cât mai deplină a avantajelor pe care le oferă mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, practic nu se poate realiza decât în condițiile folosirii unor tehnologii moderne, bazate pe cele mai noi cuceriri ale științei si tehnicii.

Scopul proiectului de diplomă este acela de a pune în evidență aspectele legate de eficientizarea mijloacelor de procucței utilizare, respectiv a utilajelor din cadrul fermei vegetale cu prvire la gradul de utilizare, a cheltuielilor înregistrate și a profitului realizat în urma acestuia.

Lucrarea este strucutrată în două părți distincte în care sunt cuprinse, în prima parte, considerațiile generale cu privire la tema de cercetare, care cuprinde două capitole astfel: primul capitol relevă studiul bibliografic cu privre la aspectele teoretice ale temei cercetate prin evidențierea noțiunilor generale din cadrul investițiilor în exploatațiile agricole, identificarea pricipalilor indicatori de eficiență utilizați, precum și nodul de implementare a capitalului în exploatațiile agricole.

Capitolul doi al lucrării este destinat prezentării și descriereii unității cercetate, respectiv a societății comerciale Tivico Impex S.R.L.

Contribuțiile prorpii ale lucrării constitue partea a doua a lucrării și cuprinde trei capitole astfel: capitolul trei relevă obiectivele și metodologia de cercetare a proiectului de diplomă, capitolul 4 pune în evidență analiza generală a situaței agricole a firmei și analiza mijloacelor fixe din cadrul acesteia, capitolul cinci se axează pe modelul de deteminare a eficienței utilajelor din cadrul firmei precum și a modului de utilizare a acestora astfel încât să fie eficiente și să producă un venit ridicat.

Lucrarea se încheie cu principalele concluzii cu privire la analiza efectuată precum și relevarea bibliografiei utilizată.

Introducerea progresului tehnic sub toate formele sale are consecințe pozitive asupra activității întreprinderilor, concretizata prin sporirea producției și a productivității muncii, reducerea timpului de muncă pe unitatea de produs și a necesarului relativ de muncitori, reducerea costurilor de producție, ridicarea rentabilității.

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 ASPECTE PRIVIND INVESTIȚIILE ȘI

CAPITALUL ÎN EXPLOATAȚIILE AGRICOLE

1.1. Noțiuni generale privind investițiile în exploatatiile agricole

Conceptul de investiții în exploatațiile agricole presupune anumite costuri angajate cu scopul de obținere de capital fix, de înlocuirea celui uzat dar și pentru refacerea, mărirea și modernizarea capitalului tehnic existent.

Ca o difernță între costurile curente de producție și cele destinate investițiilor, este acela că acestea din urmă reprezintă o parte din profitul realizat de exploatațiule agricole, folosită pentru mărirea capitalului fix și transformarea investițiilor în factori de creștere economică.

Strategia privind investițiile în exploatațiile agricole și implicit în cadrul economiei agricole de piață, reiese din următorii factori: cererea de investiții agricole; rata dobânzii pe economia investițiilor agricole și raportul față de rata profitabilității; răspunddere și asumarea riscului de către exploatațiile agricole, dar și din partea finanțatorilor; existența unui număr suficient de exploatații agricole întreprinzătoare în producția vegetală și animală; dinamica profiturilor în cadrul investițiilor existente, dar și evoluția economiei agricole pe plan mondial.

Figura 1.1 – Finanțarea investițiilor din agricultură

Eficiența investițiilor cu privire la implicațiile lor, au rolul de antrenare a exploatațiilor agricole, creșterea și dezvoltarea volumului lor într-o structură anticipată: înlocuirea sau modernizarea capitalului tehnic reprezentat de tractoare și mașini agricole, instalații, plantații de vie și de pomi fructiferi, animale de reproducție și de tracțiune; promovarea și utilizarea de tehnologii moderne, eficiente din punct de vedere economic, energetic și ecologic, creștere ofertei de bunuri reprezentate de produse vegetale și animale dar și de servicii.

Figura 1.2 – Particularitățile investițiilor efectuate în agricultură

Înțelegerea și analiza conceptului de investiții în exploatațiile agricole implică cunoașterea criteriilor de clasificare a acestora și anume: destinația economică, sfera de acțiune, participarea la progresul tehnic și tehnologic, structura costurilor, sursele de finanțare.

Figura 1.3 – Clasificarea investițiilor după destinația economică

Prima categorie de investiții în exploatațiile agricole se referă la destinația economică a acestora care poate fi: investiții productive care participă direct în procesul de obținere a bunurilor agricole cum sunt produsele vegetale și animale: plantații de viță de vie, livezi, animale de reproducție; și investiții neproductive, care nu contribuie efectiv la obținerea de produse agricole vegetale și animale, dar care facilitează activitatea și dezvoltarea economică din aceste domenii cum ar fi mijloacele de transport.

Figura 1.4 – Clasificarea investițiilor după sfera de acțiune

Învestițiile agricole după sfera de acțiune sau de desfășurare cuprind: investițiile specifice, sunt cele care revin pe unitatea productivă ca de exemplu pe suprafața cultivată, pe hectar, pe animal, pe unitatea de produs, sau pe unitatea de depozitare (metru pătrat, metru cub); investițiile comune, ce presupun realizarea de capital fix agricol, utilizat în mai multe activități sau domenii (magazii, depozite, remize); și investițiile generale, au ca scop obiectivele de interes general (clădiri administrative, case de cultură, parcuri, baze sportive).

Figura 1.5 – Clasificarea investițiilor după procesul tehnologic

A treia categorie de investiții în exploatațiile agricole face referire la: investițiile de refacere, ce înlocuirea sau lărgirea și reconstruirea capitalului fix, fără alte modificări în cadrul nivelului tehnic, de funcționalitate și performanțe; și investițiile de modernizare ce îndeplinesc aceleași funcții ca investițiile de refacere dar sunt dublate de ridicarea nivelului tehnic agricol și al parametrilor funcționali și de performanță ai capitalului fix agricol.

În această categorie a investățiilor în exploatațiile agricole intră și structura costurilor, fiind influențată de acele investiții cu un consum mare de forță de muncă vie și de acele investiții cu consum mare de resurse materiale. De exemplu pentru acele investiții cu un consum mare de forță de muncă sunt incluse lucrările hidroameliorative iar ale investiții cu consum mare de resurse materiale sunt: invsestițiile în sere, tractoare, mașini agricole, spații de depozitare și conservare și depozitarea a produselor vegetale și animale.

Figura 1.6 – Clasificarea investițiilor după sursele de finanțare

Sursele de finanțare a investițiilor în exploatațiile agricole cuprind acele investiții realizate din fonduri proprii ce angajează disponibilitățile financiare ale exploatațiilor agricole, și investițiile realizate din surse atrase care pot fi finanțate de la bugetul de stat sau prin intermediul angajării de credite bancare și programe europene.

1.2. Principalii indicatorii utilizați în domeniul investițiilor

În analiza și investigarea economică a investițiilor se utilizează indicatori de producție, de investiții propriu-ziși și tehnico-economici.

În cadrul indicatorii de producție, sunt incluse: sporul de producție pe hectar și animal, sporul de profit pe hectar și animal, reducerea costului de producție, creșterea profitabilității.

Sporul de producție pe hectar sau pe animal (DP), se calculează fie în unități naturale sau în cele valorice și se stabilește folosind relația:

DP = P1 – Po,

în care: P1 = producția în varianta cu investiții; Po = producția în varianta fără investiții.

Sporul de profit (DPrt), realizat pe hectar sau pe animal, se determină cu relația:

DPrt = Prt1 – Prto,

în care: Prt1 = profitul în varianta cu investiții; Prto = profitul în varianta fără investiții.

Reducerea costului de producție (DCp), calculat astfel:

DCp =

în care: Cho, Ch1 = costurile totale pe variante; Qo, Q1 = producția totală pe variante.

Creșterea profitabilității (DPr)., determinată astfel:

DPr =

Indicatorii propriu-ziși de investitii cuprind indicatorii : investiția specifică, termenul sau durata de recuperare a investițiilor, coeficientul de eficientă economică, profitul suplimentar la 1000 lei investiții, viteza de recuperare a investiției, efectul economic total și efectul economic anual.

Investiția specifica (Isp) se determină astfel:

Isp =

în care: It = investiția totală, Q = suprafața – ha, număr de animale,

Termenul sau durata de recuperare a investiției (T), calculat după relația:

T =

în care: Prta = profitul total anual

Coeficientul de eficiență economică(Cef), se determină după raportul următor:

Cef =

Profitul suplimentar la 1000 lei investiții (Prts/1000), calculat stfel:

Prts/1000 =

Viteza de recuperare a investiției-(Vri), se determină după formula următoare:

Vri =

în care: A = amortizarea anuală

În ceea ce privește indicatori tehnico – economici, utilizați în cadrul investițiilor în exloatațiile agricole în special la plantații de viță de vie, de pomi fructiveri, de hamei, iar cei mai importanți fiind: orientarea rândurilor față de curbele de nivel; densitatea la hectar; procentul de goluri; structura suprafeței pe epoci și soiuri; sistemul de susținere, tăiere și conducere; nivelul de mecanizare a lucrărilor; conținutul în zahăr al strugurilor.

Acești indicatorii de eficiență economică a investițiilor în exploatațiile agricole se utilizează în mod complex la proiecția unui sistem multiplu de variante, reținând prin prelucrarea electronică a datelor, varianta optimă ca nivel final de profitabilitate și eficientă economică.

Figura 1.7 – Condițiile de eficiență economică a investițiilor în exploatațiile agricole

În cadrul primei condiții este necesar a se justifica atât din punct de vedere tehnic cât și economic a obiectivelor și nevoilor de realizare a investițiilor respective, după aceea este necesar angajarea prioritară a efortului investițional prin stabilirea unor obiective care să determine modernizarea producției, de exemplu sere, plantații de viță de vie, de pomi fructiferi, implementare unor sisteme de irigații, achiziționarea de mașini, utilaje, instalații, animale de reproducție. Cea de a treia condiție face referire la favorizarea cadrului intern al exploatațiilor agricole în vederea valorificării la standarde ridicate atât a factorilor endogeni cât și a factorilor exogeni, iar ultima condiție a eficienței economice a explatațiilor agricole presupune implementarea sau intrarea în producție la termenul stabilit sau chiar anticipat, a obiectivului sau elementului de capital fix, în care s-a angajat investiția.

Figura 1.8 – Abordarea eficienței economice a investițiilor în exploatațiile agricole

În figura 1.8 este reprezentată schematic modul de abordare a eficienței economice a investițiilor în cadrul exploatațiile agricole care presupune parcurgerea în succesiune metodologică a următoarelor etape: stabilirea priorităților de angajare a eforului investițional concretizat în creșterea și dezvoltare firmei pe baza achiziționării de capital tehnic, utilaje performante, rase de animale performante, soiuri și hibrizi productivi, etc; determinarea volumului investiției concretizat în calcule și statistici de determinare a acesteor investiții; stabilirea surselor de finanțare a investițiilor care poate fi: proprie. din surse prorpii, atrase fie de la bănci sau societății de credit, realizarea și implementarea de proiecte europene cu fonduri nerambursabile; alegerea și utilizarea variantei optime dintr-un sistem multiplu de variante de investiții.

1.3. Noțiuni generale privind capitalul în exploatațiile agricole

Noțiunea de capital al exploatațiilor agricole face referire la totalitatea bunurilor destinate activității economice din cadrul exploatațiile agricole, din care rezultă alte bunuri și servicii agricole, iar ca o caracteristică a capitalului fix din cadrul exploatațiile agricole, este reprezentată de dublă proveninență a acestuia respectiv cea industrială și cea agricolă.

Figura 1.9 – Particularitățile capitalului fix din exploatațiile agricole

În ceea ce privește aspectele referitoare la particularitățile capitalului fix din cadrul exploatațiilor agricole shematizate în figura 1.9, relevă faptul că acesta participă la mai multe cicluri economice, se uzează treptat și la expirarea duratei de exploatare trebuie înlocuit, este supus permanent procesului de perfecționare sub incidența pieței libere și a realizărilor din domeniul tehnic, valoarea proprie se transmite treptat asupra produselor la realizarea cărora participa, prin cote anuale de amortizare

Capitalul fix din exploatațiile agricole se compune din: tractoare și mașini agricole, utilaje, instalații agricole, clădiri de producție și gospodărești, mijloace de transport și de telecomunicații, plantații viticole, pomicole și de hamei, animale de reproducție și de tracțiune.

În cadrul exploatațiilor agricole, capitalul fix mecanic deține cea mai mare pondere în totalul capitalului fix, el având rolul determinant în transferarea economică a tehnologiilor în cultura plantelor și creșterea animalelor având drept scop eficientizarea producțiilor obținute.

De asemenea prezintă importanță și indicatorii generali care au o influență și o eficientă economică în cadrul parcului de tractoare și mașini agricole.

Indicatorii generali de eficiență economică sunt: producția totală în unități valorice, ce revine pe tractor fizic și convențional; randamentul mediu anual pe tractor – hectare arătura normală și ore de utilizare efectivă.

Factorii care influențează eficiența economică a mecanizării sunt: calitățile constructive și de exploatare ale tractoarelor, mașinilor agricole, instalațiilor și pieselor de schimb; încadrarea mijloacelor mecanice în limite optime de funcționare; profesionalismul personalului de exploatare; prețul mijloacelor mecanice tractoare, mașini agricole, instalații; prețul carburanților, lubrifianților și al pieselor de schimb.

Eficiența parcului de tractoare și mașini agricole, depinde de următorii factori: dotarea cu mijloace tehnice eficiente; utilizarea rațională a mijloacelor tehnice.

Dotarea cu mijloace tehnice eficiente se concepe din luarea în considerare a unor criterii ca: randament ridicat în exploatare, greutate proprie redusă, viteze diferite de exploatare, consum redus de carburant pe unitatea de lucrare.

În același scop, se procedează la calculații de fundamentare, utilizând următorii indicatori: randamentul pe schimb; coeficientul de exploatare probabilă; productivitatea muncii; economia de costuri directe pe unitatea de produs sau lucrare; termenul de recuperare a investiției.

Randamentul pe schimb (Rs) se determină cu ajutorul formulei:

Rs = Vl x Ll x tn x 0,1,

în care: Vl = viteza de lucru (km pe oră); Ll = lățimea de lucru (metri); Tn = timpul net (ore);

0,1 = coeficientul de transformare a lucrărilor în hectare arătura normală.

Coeficientul de exploatare probabilă (Kep) calculat astfel:

Kep =

în care: Tn = timpul net (ore); Tin = timpul provenit din întreruperi tehnice (ore).

Productivitatea muncii (Pm), determinată cu formula:

Pm =

în care: Rs = randamentul pe schimb; T = orele totale de lucru ale personalului care deservește agregatul.

Economia de costuri directe pe unitatea de produs sau lucrare (Ec), care presupune a fi determinat astfel:

Ec = Ech+Sp+Dc

în care: Ech = economia de costuri cu semințe, îngrășăminte, Sp = sporul rezultat din creșterea producției și din reducerea pierderilor; Dc = diferența de profit rezultat din calitatea producției.

Termenul de recuperare a investitiei (T)

T =

în care: Prm = prețul mijloculuii tehnic nou – tractor, mașini agricole; Dch = diferența de costuri de exploatare – lei pe hectar între mijlocul tehnic vechi și nou; Ra = randamentul anual al mijloculuii tehnic nou.

La indicatorii prezentați, se utilizează în completare: randamentul anual pe tractor în hectare arătura normală; costul lucrării executate cu mijloace mecanice – lei pe hectarul arătura normală; costurile pentru 1000 lei venituri din activitatea de mecanizare a lucrărilor.

Utilizarea rațională a mijloacelor tehnice presupune stabilirea următoarelor condiții: încadrarea executării lucrărilor în perioada optimă; organizarea procesului de muncă în schimburi prelungite sau în două schimburi; utilizarea integrală a puterii tractorului; folosirea de agregate complexe (executarea a mai multe lucrări la o singură trecere) protejarea structurii solului, economia de carburanți, eficienta economică ridicată.

Ca factori în determinarea rațională a mijloacelor mecanice enumerăm: perioada optimă de utilizare; momentul optim de înlocuire; calculația cotelor de amortizare.

Perioada optimă de utilizare presupune înregistrarea unor niveluri ridicate a indicatorilor și anume: randamentul pe schimb, coeficientul de exploatare probabilă, productivitatea muncii, economia de costuri pe unitatea de produs sau lucrare.

Momentul optim de înlocuire, este dat de nivelul costurilor directe pe unitatea de produs sau de lucrare, respectiv diferența dintre mașina veche și mașină nouă:

D = Cutv – Cutn,

în care: Cutv = costul unității de lucrare sau produs cu mașina veche; Cutn = costul unității de lucrare sau produs cu mașina nouă.

Determinarea costului cu mașina veche (Cutv), calculat după relația:

Cutv =

în care: Chetv = costuri cu exploatarea; Ptv = prețul mașinii sau al utilajului vechi; Rc = costuri cu reparațiile; Vha = volumul anual de lucrări – hectare sau hectare arătura normală; Sh = volumul de lucrari- durata normată de serviciu.

Determinarea costului cu mașina nouă (Cutn) se determină după formula:

Cutn =

în care: Chetn = costuri cu exploatarea; Ptn = prețul mașinii sau al utilajului nou; Van = valoarea neamortizata.

Calculația cotelor de amortizare – noțiunea de amortizare reprezintă expresia bănească a unei părți din valoarea mijloacelor tehnice, care se transmite treptat asupra produselor vegetale și animale, practic reprezintă mărimea uzurii capitalului în procesul de producție.

Prin amortizare se asigura premizele înlocuirii în formă naturală a capitalului, amortismentul fiind un element component al costurilor de producție.

Calculația cotei anuale a amortizării, se determină după formula:

A =

în care: V = valoarea inițială a capitalului fix; r = valoarea reziduală a capitalului fix; d = costuri de demolare – demontare; T = durata normată de exploatare – ani.

O altă componentă a capitalului fix în exploatațiile agricole este reprezentată de clădiri și construcții speciale.

Cladirile sunt formate din următoarele componente: adăposturi pentru animale; magazii, pentru păstrare – produse agricole, inventar gospodăresc, diverse materii și materiale; remize de mașini; ateliere de reparații; depozite de carburanți și lubrifianți; fabrici de nutrețuri combinate.

Construcțiile speciale includ: serele industriale de producere a legumelor; amenajări – irigații, îndiguiri, desecări, antierozionale.

Mijloacele de transport reprezintă o componentă importantă a capitalului fix formate din: mijloace auto: tractoare cu remorci; mijloace cu tracțiune animală.

Principalele funcții ale transportului în cadrul agriculturii, sunt: aducerea materialelor solicitate de desfășurarea procesului de producție; transmiterea către piață a producției vegetale și animale, destinată comercializării.

Din noțiunea și aspectele referitoare la componentele capitalului fix în agricultură se pot reține următoarele: modernizarea mijloacelor și căilor de transport; organizarea și amplificarea transportului cu tracțiune animală; extinderea transportului containerizat și paletizat.

Plantațiile, ocupa un loc deosebit în producția agricolă, ca modalitate de valorificare superioară a fondului funciar, practic atât pentru plantațiile de viță de vie cât și pentru plantațiile de pomi fructiferi, se impun două coordonate: modernizarea patrimoniului; înființarea de plantații în perimetrele deja consacrate.

Animalele, fie de reproducție sau de tracțiune, trebuie privite din cel puțin două puncte de vedere: modalitate de îmbunătățire a standardului alimentar al populației; mijloc de valorificare a unor resurse (produse secundare și deșeuri inevitabile în agricultură și transformarea lor în produse animale și materii prime utile), de aceea, ponderea animalelor în structura capitalului fix din acest domeniu, trebuie să crească în mod substanțial.

Capitalul circulant în agricultură reprezintă acele bunuri consumate, transformate fundamental în cursul unui singur proces sau ciclu de producție agricol și de aceea, componentele acestui capital circulant se înlocuiesc la fiecare ciclu nou de producție agricolă.

Figura 1.10 – Funcțiile capitalului circulant în exploatațiile agricole

Capitalul circulant în agricultură este format din: semințe, material săditor (legumicol, viticol, pomicol), îngrășăminte (chimice și naturale), amendamente, toate tipurile, erbicide, insectofungicide, biostimulatori, carburanți, lubrifianți, piese de schimb, furaje, medicamente și material de uz zooveterinar.

Rolul principal în eficiența capitalului circulant în agricultură este acela de creștere a vitezei de rotație a acestiua, care de fapt va conduce la ridicarea eficienței economice.

Indicatorii care stimulează capitalul circulant în agricultură sunt: coeficientul vitezei de rotație; durata de rotație; volumul capitalului circulant la 1000 lei producție – marfă comercializată.

Coeficientul vitezei de rotație (Kr) stabilit prin relația:

Kr =

în care: Pmfc = producția marfa comercializată; Sm = soldul mediu al capitalului circulant – trimestrial sau anual.

Durata de rotație, în zile (D) calculată astfel:

D =

în care: T = timpul pentru care se face calculația.

Volumul capitalului circulant la 1000 lei producție – marfă comercializata (Cc), determinat prin raportul următor:

Cc = x 1000

Modul de accelerare a vitezei de rotație a capitalului circulant în agricultură are la bază anumiți factori care operează pe stadii: de producție, de aprovizionare, de desfacere.

Stadiul de producție influențează prin prevenirea stocurilor supranormative; folosirea eficientă a capitalului tehnic și a resurselor de muncă; reducerea că durata a întreruperilor în procesele de muncă; creșterea productivității muncii.

Stadiul de aprovizionare contribuie la: aprovizionarea ritmică operativă; optimizarea transporturilor; păstrarea corespunzătoare a materiilor și materialelor aprovizionate, necesare proceselor de producție.

Stadiul de desfacere are rolul de: simplificare și dinamizare a circulației mărfurilor (produse vegetale, produse animale, materii prime), pregătirea corespunzătoare pentru comercializarea a bunurilor agricole pe piață și influența factorilor prezentați trebuie considerată ca fiind una de ansamblu.

În cazul utilizării îngrășămintelor trebuie să se țină seama de următoarele elemente: tipul de îngrășământ chimic sau organic; folosirea îngrășămintelor în raport de tipul de sol, cerințele culturii, planta premergătoare și tehnologia practicată; optimul economic ce trebuie obținut, respectiv cel mai ridicat spor de producție la unitatea de costuri suplimentare, ceea ce presupune corelarea a două funcții: – producția, sporul obținut și costul, costurile suplimentare.

Figura 1. 11 – Perioadele sistemului indicatorilor de eficiență economică

În perioada de bază se impune utilizarea unor indicatori ca: sporul de producție la hectar și la 1 kg substanța activă; costurile suplimentare la hectar; costul unitar al producției suplimentare; profitul suplimentar; profitabilitatea producției suplimentare.

Iar în cadrul perioadei de remanență se utilizează indicatorii: profitul suplimentar; sporul mediu de profit anual; coeficientul de eficientă; viteza de recuperare a costurilor cu îngrășămintele.

Dată fiind importanța domeniului de investiții, în scopul asigurării unei finalități profitabile, diagnosticarea eficienței economice, devine obligatorie pe faze și anume: proiectare, execuție și după intrarea în funcțiune a obiectivului luat în considerare implementarea și evaluarea acestuia.

Problematica investițiilor, a capitalului fix și a celui circulant în exploatațiile agricole trebuie cunoscută și rezolvată în mod adecvat de factorii decidenți din exploatațiile agricole, în scopul desfășurării activității economice la niveluri superioare de profitabilitate și eficientă economică în cultura plantelor și creșterea animalelor.

Prin conceptul de eficiență economică a investițiilor în cadrul exploatațiile agricole se înțelege capacitatea acestora de a determina efecte pozitive, realizate prin: modernizarea și eficientizarea proceselor de forță de muncă în cultura plantelor și creșterea animalelor; creșterea producției de bunuri (produse vegetale și produse animale); sporirea productivității muncii; reducerea costurilor de producție totale și unitare.

Nivelul de implementare, determinare și evaluare a eficienței economice a investițiilor poate fi: agricultura, ca domeniu de activitate; cu subramurile agricole (vegetale și animale); exploatațiile agricole (individuale, asociative, societăți comerciale); formele de organizare internă (ferme, secții, compartimente, departamente).

CAPITOLUL 2 DESCRIEREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

TIVICO IMPEX S.R.L.

2.1. Prezentarea S.C. Tivico Impex S.R.L

Ca studiu de caz am ales societatea comercială S.C. Tivico Impex S.R.L., o societate complexă și în același timp la fel de diversicată, care în acest moment este organizată pe două sectoare și anume sectorul productiv și sectorul competitiv.

S.C. Tivico Impex S.R.L. în acest moment are capacitatea de a oferi potențialilor și actualilor clienți achiziționarea de produse de calitate superioară la cele mai rentabile prețuri, iar flexibilitatea și diversificarea produselor oferă posibilitatea adaptării continue la schimbările și cererile de pe piața din România.

Produsele oferite pe piață de S.C. Tivico Impex S.R.L sunt următoarele: cereale, plante tehnice și plante furajere; comerțul cu cereale, seminte, furaje; activitati de intermediere cu produse agricole; comerțul cu amănuntul al produselor în magazine proprii; transport auto cu camioane sau tractoare.

Terenul exploatat de această societate este luat în arenda pe baza legii arendei cu nr.16/1994 prin intermediul unui contract pe o perioadă de 5-10 ani.

Forța de muncă este reprezentată de salariați permanenți, care au ajuns să fie la în jur de 10 persoane, din care bărbați 8 și 2 femei, precum și de muncitori agricoli sezonieri, care au ajuns să fie astăzi în număr de 57, toți lucrând în acord pe baza normelor de producție sau volum de muncă prestat, în funcție de sectorul prestat.

În acest moment, performanțele tot mai ridicate care se observă din ce în ce mai mult în cadrul acestei unități, se datorează în mod implicit mecanizării lucrărilor agricole care se realizează cu resurse proprii, în aceste condiții se asigură fără îndoială productivitatea și calitatea dorită la cel mai redus preț de pe piața de pe raza județului Galați. Acest lucru se întîmplă în cunoștință de cauză, din moment ce lucrările făcute la epoca optimă, cît și de o calitate superioară asigură îndestulător tot mai mult sporuri mari de producție, în sectorul agricol.

Din punct de vedre a exploatării terenului arabil, societatea respectă așa zisa rotație a culturilor pe o perioada de 5 ani: cereale, leguminoase boabe, culturi tehnice și industrializare, cartofi, culturi furajere, iar în cazul acestor rotațațiilor se fac lucrări agrotehnice de combatere a eroziunii solurilor, dar și de desecare și drenaj pe terenurile din șes, iar solurile acide se corectează prin aplicarea amendamentelor pe baza de Ca din prelucrarea producției proprii de sfeclă pentru zahăr.

Dintre obiectele de bază ale acestei unități agricole se enumeră următoarele: producția agricolă vegetală, ce include în mod exclusiv cultivarea cerealelor și plantelor tehnice, dar și desfacerea producției agricole obținute reprezintă cu certitudine una din prioritățile de bază, ca să nu uităm și de livrările de prestări servicii care au loc în domeniul de agricultură.

Unitatea comercială S.C. Tivico Impex S.R.L. are ca obiect de activitatea, așa cum am enunțat anterior, domeniul producției vegetale, iar terenul pe cale îl administrează aceasta este sub formă de contracte de arendă și concesiune prin cultivarea de cereale și plante tehnice.

Trebuie menționat faptul că statutul acestei societății agricole este în conformitate cu prevederile legii și totodată este preponderent autentificată, aceasta fiind înregistrată la ORC, cu nr. J17 /539 /1997.

Aria geografică a segmentului de piață deservit de produsele și serviciile acestei societăți sînt reprezentate de județul Galați într-o marjă foarte mare, dar și de restul județelor, dar și de majoritatea localităților din județele limitrofe cît și o parte mare din județele Tulcea, Constanța și Ialomița.

S.C. Tivico Impex S.R.L. este o societate complexă și diversificată, care rămîne fără îndoială cheia de bază care funcționează în mod sigur, fiind totodată o sursă de locuri de muncă în această parte de țară și numai.

2.2. Mijloacele fixe ale unității

Este relevant faptul că orice exploatație agricolă sau zootehnică de orice marime ar fi ea, pentru a produce eficient și competitiv, trebuie să se încadreze în noile tendințe și să urmeze noul val, respectiv valul retehnologizării bazat pe creșterea competitivității produselor în cadrul pieței.

În aceste condiții, agricultura de ieri a țării noastre trebuie să se înscrie în tendințele de mâine a agriculturii mondiale, care cu pași măreți întrece orice băriere, în legătură cu cantitatate și calitatea produselor, pregătirea managerială, înnoirea tehnică, aplicarea tehnologiilor moderne.

În legătură cu noul val care nu trece nevăzut în niciun sector, exploatațiile agricole din țara noastră, în acest moment, au ajuns în punctul în care contextul concurențial nu iartă pe nimeni; acest lucru se întîmplă odată cu dorința tot mai arzătoare de a investi în locuri și oameni, doar în scopul suprem de a obține un randament tot mai înalt la hectar, de a crește productivitațea muncii și de a valorifica tot mai mult eficiența economică, a cheltuielilor de producție și, în final, realizarea unor rentabilități competitive și durabile, folosind maximul de eficiență a resurselor tehnico-materiale.

Pentru a realiza toate lucrurile enuntațe mai sus, întregul sistemul este îngrădit de mașini și utilaje moderne, deoarece doar acestea definesc ansamblul tuturor mijloacelor destinate realizării tuturor proceselor de muncă prevăzute în tehnologia de producție a unei culturi, a unei ramuri de producție agricolă sau a unui produs.

Din acest punct de vedere, unitatea comercială S.C. Tivico Impex S.R.L. este bine dotată în ceea ce privește parcul de mașini și în mod implicit se caracterizează prin varietate și multitudine, oferind înzecit o bună productivitate a muncii.

Astfel, S.C. Tivico Impex S.R.L. are în posesie o gamă variată de mașini și utilaje agricole, acestea deținînd un rol important în realizarea unei calități superioare a lucrărilor și în plus realizarea unei productivități superioare, care să ofere rezultate economic-financiare peste măsura așteptărilor la sfîrșitul oricărui ciclului de producție.

Tabelul 2.1

Parcul de mașini și utilaje agricole

2.3. Structura organizatorică și personalul la S.C. Tivico Impex S.R.L.

S.C. Tivico Impex S.R.L. este o întreprindere agricolă de tip societar, societate comercială constituită în baza Legii nr. 31/1990., iar după două decenii de muncă și realizări în același timp S.C. Tivico Impex S.R.L. a ajuns să dispună de personal de înaltă calificare, dar și de experiență în domeniu, în contextul în care societatea a investit în oameni și munca lor, trimițindu-i la diverse treninguri și intershipuri.

Din punct de vedere a realizării obiectului de activitate, unitatea Agricola S.C. Tivico Impex S.R.L. dispune atât de forță de muncă calificată, dar și necalificată, în functie de cerințele activității care se dorește prestată.

Forța de muncă folosită este alcătuită din angajați cu contract individual de muncă, însă pe o perioadă nedeterminată. Totodată această unitate dispune și de angajați sezonieri cu contract de muncă pe durată determinată, iar această forță de muncă este oferită de comunele și satele din împrejurimi, dar și de forță de muncă recrutată din Republica Moldova, în schimb doar pentru perioadă de lucru sezonieră.

Angajații din sectorul vegetal lucrează, pe perioada primăvară – vară – toamnă, zi lumină și sîmbăta, duminica, dar și în funcție de nevoi și de starea vremii, iar în zootehnie, programul angajaților include faptul că aceștea lucrează în prima parte a zilei de la 5 la 9, iar după amiază între 14,30-19,00, iar tot acestea prin rotație lucreaza în zilele de sîmbăta și duminică.

Unitatea își produce singură o parte din semințele necesare unui nou rocess de producție, cu excepția celor din categoriile biologice superioare care le achiziționează de la Stațiunile de Cercetare din țară sau prin import direct.

Toate produsele agroalimentare au desfacere asigurată: semințele fiind utilizate în unitate pentru reînființarea culturilor din anul următor pe de o parte iar pe de altă parte pe baza contractelor încheiate la începutul fiecărui an cu: PIONEER, MONSANTO EUROPE, KWS producția obținută este preluată în totalitate în stare brută.

În concluzie unitatea comercială S.C. Tivico Impex S.R.L. are ca obiect de activitatea, așa cum am enunțat anterior, domeniul producției vegetale, iar terenul pe cale îl administrează aceasta este sub formă de contracte de arendă și concesiune prin cultivarea de cereale și plante tehnice.

S.C. Tivico Impex S.R.L. are în posesie o gamă variată de mașini și utilaje agricole, acestea deținînd un rol important în realizarea unei calități superioare a lucrărilor și în plus realizarea unei productivități superioare, care să ofere rezultate economic-financiare peste măsura așteptărilor la sfîrșitul oricărui ciclului de producție.

PARTEA A II A CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 OBIECTIVE ȘI METODE DE CERCETARE

3.1 Obiective

Lucrarea de față își propune să analizeze și să determine prin diferite modele și indicatori structura optimă de investiție care să fie corelată cu productivitatea, eficiența mijloacelor tehnice din cadrul firmei analizate.

Obiectivele urmărite în cadrul proiectului sunt:

identificarea conceptelor moderne privind modelele de determinare a efcienței mijloacelor de producție din cadrul fermei vegetale,

calculul și determinarea practică a indicatorilor privind eficiența și performanța din cadrul fermei vegetate,

evidențierea aspectelor legate de cheltuielile de utilizare a mijlocacelor de producței și a veniturilor și profitului realizat de pe urma acestuia.

Practic, cu ajutorul analizei vom cerceta măsurile inițiale adoptate în cadrul firmei cu privire la modul de organizare a muncii și reflectarea lor în nivelul productivității muncii.

In cadrul analizei, se studiază concordanța dintre nivelul tehnico-organizațional al producției cu nivelul de calificare și folosire a forței de muncă, măsurile întreprinse pe linia ridicării calificării și consecințele acestora.

Un rol însemnat în sporirea productivității utilajelor revine perfecționării sau motivării materiale a salariatilor, prin urmărirea îmbinării stimulării materiale pentru rezultatele obținute în producție cu răspunderea materială pentru daunele provocate în activitatea depusă, perfecționarea formelor și metodelor de salarizare de premiere, de participare la profit etc.

În cadrul analizei, se pot studia efectele îmbunătățirii mijloacelor de producție și modul de utilizare a timpului de lucru și a creșterii productivității muncii, precum și reflectarea lor asupra rezultatelor economico- financiare ale firmei analizate.

3.2 Metodologia de cercetare

Definirea unei activități eficiente, presupune existența în cadrul fiecărei întreprinderi a unui potențial material corespunzător. Acest potențial se concretizează printr-o bază materială cu anumite caracteristici cantitative, calitative, structurale. Analiza structurii, dinamicii si stării mijloacelor fixe are rolul de a orienta fluxul de investiții către acele utilaje ce participă nemijlocit larealizarea producției.

Modelul de analiză utilizat este realizat pe baza unui indicator determinist, prin care se pune în evidență modificarea efectului luat în calcul ca urmare a modificării structurii mijloacelor fixe. Cu alte cuvinte, modelul în care sunt utilizate mijloacele fixe poate fi caracterizat de indicatori de eficiență determinați ca raport între efect și efort. Efortul întreprinderii îmbracă forma valorii medii anuale a mijloacelor fixe.

In cadrul analizei, se urmărește situația introducerii progresului tehnic sub toate formele sale, precum și a consecințelor acestuia. In acest sens, trebuie să se studieze situația mecanizării, automatizării și cibernetizării producției, dotarea întreprinderilor cu mașini unelte și utilaje de înalt nivel tehnic, precum și introducerea procedeelor avansate.

Situația mecanizării producției se analizează cu ajutorul gradului de mecanizare, stabilit ca raport între volumul producției, lucrărilor sau operațiilor efectuate mecanizat și volumul total de activitate, adică:

În cazul în care un proces tehnologic există mai multe operații sau lucrări care au un grad de mecanizare diferit, nivelul mecanizării se stabilește atât pe fiecare operație, cât și pe întregul proces tehnologic.

Gradul mediu de mecanizare pe întregul proces tehnologic se determina prin ponderea gradului de mecanizare pe operații cu greutate specifică a fiecărei operații în volumul total de muncă cerut de procesul respectiv sau cu timpul de munca pe fiecare operație.

Analiza trebuie să urmărească situația mecanizării atât la operațiile de baza, cât și cele auxiliare, întrucât realizarea acestui proces în proporții diferite afectează negativ creșterea productivității pe ansamblu.

CAPITOLUL 4 SITUAȚIA GENERALĂ AGRICOLĂ A FIRMEI

S.C. TIVICO IMPEX S.R.L.

4.1. Situația generală a unității cercetate

În ceea ce privește analiza suprafețelor și a producțiilor obținute la principalele culturi agricole din cadrul firmei aceasta este reprezentată în tabelele următoare:

Tabelul 4.1

Situația tehnico-economică a culturii de grâu

Analiza situației tehnico-economice a culturii de grâu este prezentată în tabelul 4.1, unde sunt reprezentați indicatorii privind suprafață cultivată, producțiile obțiue, prețul de vânzare a producței precum și cheltuielile și veniturile realizate.

Figura 4.1 – Evoluția suprafeței cultivate cu grâu în perioada 2011-2015

Așa cum se poate observa suprafața cultivată cu grâu a crescut de la un an la altul, atingând un maixim în anul 2014, când suprafața totală cultivată cu grâu era de 440 hectare.

Figura 4.2 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de grâu

Indicatorii de rezultat obținuți la cultura de grâu sunt reprezentați în cadrul figurii 4.2, astfel se poate observa că venitul obținut din vânzarea producției urmează un trend ascendent în perioada 2011-2014, iar în anul 2015 datorită anului agricol dificil, cu secetă excesivă, producțiile agricole au înregistrat scăderi care s-au refelctat asupra venitului încasat de societate.

În ceea ce privește profitul realizat pe întreaga suprafață cultivată cu grâu se poate observa că cea mai mare valoarea înregistrată este înregistrată în anul 2014 datorită anului agricol bun, cu recolte bune și din punct de vedere cantitativ dar și calitativ.

Tabelul 4.2

Situația tehnico-economică a culturii de porumb

În ceea ce privește indicatorii tehnici și economici ai culturii de porumb din cadrul firmei se poate observa că producțiile medii opținute în perioada 2011-2015 sunt de peste 4.800 kg/ha cu o excepție în anul 2015 când producția de abia tinge 2 tone/ha.

Figura 4.3 – Evoluția suprafeței cultivate cu porumb în perioada 2011-2015

Analizând suprafață totală cultivată cu porumb putem afirma că aceasta crește în perioada 2011-2013 de la 95 ha în anul 2011, la 100 ha în 2012 și de 115 ha în anul 2013, iar în ultimii doi ani analizați se menține la o suprafață de 80 de hectare.

Figura 4.4 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de porumb

La cultura de porumb în anul 2015 firma înregistrează pierdere datorită producței slabe obținute. În ceea ce privește evoluția venitului înregistrat de firmă în periada 2011-2015 se constată că cel mai ridicat nivel este atins în anul 2014 având o valoarede 575.000 lei pe întreaga suprafață cultivată cu porumb, iar cea mai scăzută valoare se înregistrează, evident, în anul 2015 având o valoare de 208.000 lei, această fluctuație a veniturilor înregistrate de firmă se datorează condițiilor de cultură a plantelor în perioada analizată ,precum și de nivelul prețului de vânzare precum și de nivelul producției obținute.

Cheltuielile înregistrate pe întreaga suprafață cultivată sunt de: 275.500 lei în anul 2011, de 295.000 lei în anul 2012, de 356.500 lei în anul 2013, de 260.000 lei în anul 2014 și de 236.000 lei în anul 2015 când depășesc veniturile înregistrate și astfel firma înregistrează o pierdere de 28.000 lei la cultura de porumb în anul respectiv.

Măsurile care ar fi trebuit luate vizează o mai bună gestioare a resurselor utilizate, eficientizarea mijloacelor de producței din cadrul firmei, verificarea și monitorizarea prognozelor și averitzărilor meteorologice, facilitarea condițiilor de cultură eficiente.

Tabelul 4.3

Situația tehnico-economică a culturii de floarea soarelui

Analizând cultura de floare soarelui putem spune că producțiile obținute în perioada 2011-2015 sunt de: 3.400 kg/ha în 2011, de 3.450 kg/ha în 2012, de 3.200 kg/ha în 2013, de 3.500 kg/ ha în 2014 și de 2.000 kg/ha în anul 2015.

Figura 4.5 – Evoluția suprafeței cultivate cu floarea soarelui în perioada 2011-2015

În ceea ce privește suprafață cultivată cu floarea soarelui cea mai mare suprafață cultivată este înregistrată în anul 2013, firma cultivând floare pe o suprafață de 455 hectare, iar cea mai redusă suprafață cultivată cu floare este în anul 2015 de numai 380 hectare. Din acest punct de vedere putem afirma că firma și-a revizuit strategiile de cultivare a floarii soarelui și a urmărit starea agrometeorologică nefavorabilă culturii de floarea soarelui cu secete accentuat în primăvară și vară.

Figura 4.6 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de floarea soarelui

Cheltuielile înregistrate pe total suprafață cultivată cu floarea soarelui sunt sintetizate astfel: la nivelul anului 2011 erau de 1.120.500 lei, în anul 2012 de 1.413.750 lei, în anul 2013 de 1.456.000 lei, în anul 2014 de 1.365.000 lei cu o scădere de aporximativ 100.000 lei datorită reducerii suprafeței cultivate, iar în anul 2015 de 1.140.000 lei.

În ceea ce privește evoluția profitului obținut în urma cultivării florii soarelui aceasta oscilează de la un an la altul astfel dacă la nivelul anului 2011 era de 431.600 lei în anul 2012 se reduce și ajunge la valoarea de 387.150 lei cu o scădere de aproximativ 11% față de anul 2011.

Cel mai ridicat nivel al profitului realizat se înregistrează în anul 2014 când valoarea acestuia ajunge la 693.000 lei cu o creștere față de anul 2013 de aproximativ 60% acest lucru s-a datorat producției foarte bune obținute și a unui an agricol satisfăcător.

În privința celui mai scăzut nivel al profitului realizat de numai 76.000 lei este înregistrat de ultimul an analizat cu o scădere de peste 90% față de anul 2014, acest lucru s-a datorat nivelului redus al producței obținute la floarea soarelui față de condițiile de cultură nefavorabile cu o primăvară și o vară secetaose.

Tabelul 4.4

Situația tehnico-economică a culturii de soia

Evoluția indicatorilor tehnico-economci obținuți la cultura de soia sunt reprezentați în cadrul tabelului 4.4.

Figura 4.7 – Evoluția suprafeței cultivate cu soia în perioada 2011-2015

Așa cum reiese din figura 4.7 evoluția suprafeței cultivate cu soia ascilează de la un an la altul, dacă în anul 2011 firma cultiva 80 de hectare cu soia în anul 2013 aceasta a cultivat doar 50 de hectare, iar suprafața cea mai mare cultivată cu soia se înregistrează în anul 2015 cum firma cultivă soia pe 120 de hectare.

Figura 4.8 – Evoluția indicatorilor de rezultat la cultura de soia

Analiza indicatorilor tehnico-economici la cultura de soia relevă faptul că firma a înregistrat pierderi în ultimii doi ani analizați ceea ce condus la diminuarea profitului obținut la înregul sector agricol din cadrul firmei.

Atfel în anul 2014 firma obține o pierdere de 15.000 lei, iar în anul 2015 pierderea se ridică la peste 115.000 lei, acest lucru s-a datorat condițiilor de cultură neprielinice cu veri secetoase.

Strategia firmei ar fi trebuit să fie pusă pe cultivarea unor specii de plante rezistente la secetă cu o bună pretabilitate pentru zona unde activează firma și nu o creștere a suprafeței cu soia care a condul în ultimul an anlizat la o pieredere foarte importană pentru firmă

4.2. Structura, volumul și evoluția mijloacelor fixe

Analiza mijloacelor fixe are ca scop identificarea tuturor elementelor care în final determină un cost de producție și un rezultat exprimat în bogăția nou creată. Analiza mijloacelor fixe au ca obiect fundamentarea deciziilor de a investi sau a dezinvesti. Mijloacele fixe cuprind toate bunurile întreprinderii care au folosință îndelungată și se amortizează.

Tabelul 4.5

Analiza mijloacelor fixe totale

În ceea ce privește evoluția mijloacelor fixe totale ale întreprinderii acestea au înregistrat cele mai reduse valori de 1.074.698.lei în anul 2014 și cel mai ridicat nivel valoric de 1.389.918 lei în anul 2015, acest lucru s-a datorat fluctuației pe care a înregistrato suprafața cultivată dar și stategiile de investiții adoptate de firmă în vedere achiziționării de nou capital tehnic concretizat în mașini și utilaje agricole performante.

Figura 4.9 – Evoluția mijloacelor fixe în cadrul S.C. TIVICO IMPEX S.R.L

Figura 4.9, relevă ponderea pe care o au mijloacele fixe active și pasive în cadrul mijloacelor fixe totale, practic aceasta arată că ponderea cea mai mare o au mijloacele active, este și evident, fiind o societate cu profil agricol să utilizeze mijloacele de care dispune la capacitatea lor maximă de randament.

Tabelul 4.6

Analiza intrărilor și ieșirilor mijloacelor fixe

Atât coeficientul intrărilor de mijloace fixe cât și cel al ieșirilor înregistreavă valori fluctuante de la un an la altul, acest lucru s-a datorat efectului și modului de utilizate a suprafeței agricole, a mărimii acestora, a condițiilor de vegetație din anul respectiv și a modului de realizare a tehnologiilor de producție din cadrul societății.

Tabelul 4.7

Analiza coeficientului de structură

În ceea ce privește gradul de utilizare a mijloacelor fixe în urma analizei acesta se menține peste 11 % în perioada analizată. Astfel coeficientul de structura prezintă o oarecare depreciere în anul 2014 fața de 2013 de la 15,23 la 11,33, acest lucru s-a datorat achiziției de mijloace fixe active de către firmă în anii analizați, practic acest coeficient prezintă structura mijloacelor active față de mijloacele pasive ale firmei el relevând raportul dintre mijloacele utilizate în procesul de producție și cel al mijloacelor de rezervă care nu participă în mod activ la realizarea producției.

Tabelul 4.8

Analiza gradului de uzură

În ceea ce privește gradul de uzură a mijloacelor fixe calculat ca raport între amortizare și mijloacele fixe totale, el prezintă modul de uzură, de deteriorare a mijloacelor fixe datorită utilizării lor în procesul de producție, iar gradul de reînoire a acestora relevă ponderea pe care societatea o are asupra achiziționării de noi mijloace de producție.

Figura 4.10 – Gradul de uzură și de reînoire a mijloacelor fixe

Așa cum se poate observa în figura 4.10, gradul de reînoire a mijloacelor fixe este superior gradului de uzură a mijloacelor fixe, din acest punct de vedere firma adoptă stategia de modernizare a mașinilor și utilajelor agricole în vederea îmbunătățirii tehnologiilor de cultură și sporirii producției obținute pentru fiecare cultură în parte.

Tabelul 4.9

Analiza timpulul lucrat

Tabelul 4.9 prezintă aspectele referitoare la timpul lucrat cu mijloacele de producție astfel încât acestea să dea randament maxim cu consum minim de carburanți și rde timp, concret timpul efectiv lucrat variază în perioada analizată, acest lucrus-a datorat aplicării diferitelor tehnologii de cultură, a oscilării suprafeței totale cultivate, a modului de reînoire a mijloacelor existente, a strategiei de dezvoltare adoptate.

Tabelul 4.10

Analiza gradului de utilizare a mijloacelor fixe

Cei trei indicatori calculați în tabelul 4.3 relevă concret indicatorii de eficiență a utilizării mijloacelor fixe de care dispune societate astfel putem afirma că relevanți pentru activitatea desfășurată de aceasta utilizând mijloacele fixe de producție sunt: gradul de utilizare a timpului pe mijloacele fixe totale, nivelul de productivitate a mijloacelor fixe, concret prin acest indicator se stabilește câtă producței obținem din utilizarea mijloacelor fixe, iar cel de al treilea indicator face referire la economicitatea mijlacelor fixe calculat ca raport între cifra de afaceri și total mijloace fixe.

Figura 4.11 – Analiza gradului deutilizare a mijloacelor fixe

În ceea privește nivelul de productivitate al mijloacelor fixe acesta este în medie de 29 % în perioada analizată practic acest indicator relevă faptul că firma deține mijloace fixe slab productive, achiziționate la mâna a doua care nu dau randamentul scontat, deși gradul de reînoire este mai mare decât cel de uzură, firma tot nu reușește să își majoreze nivelul de productivitate.

În concluzie indicatorii de rezultat obținuți la culturile de grâu, porumb, floarea soarelui și soia sunt reprezentați de cheltuielile și veniturile înregistrați de aceste în perioada analizată, astfel se poate observa că venitul obținut din vânzarea producției urmează un trend ascendent în perioada 2011-2014, iar în anul 2015 datorită anului agricol dificil, cu secetă excesivă, producțiile agricole au înregistrat scăderi care s-au refelctat asupra venitului încasat de societate.

În ceea ce privește evoluția mijloacelor fixe totale ale întreprinderii acestea au înregistrat cele mai reduse valori de 1.074.698.lei în anul 2014 și cel mai ridicat nivel valoric de 1.389.918 lei în anul 2015, acest lucru s-a datorat fluctuației pe care a înregistrato suprafața cultivată dar și stategiile de investiții adoptate de firmă în vedere achiziționării de nou capital tehnic concretizat în mașini și utilaje agricole performante.

Economicitatea mijloacelor fixe reprezentate în figura 4.11, se situează la un nivel mediu de 4,56 ceea ce indică faptul că acesta este influențat de nivelul scăzut al productivității mijloacelor fixe care se propagă asupra cifrei de afaceri și implicit asupra modului de eficeiență și eficacitate amijloacelor fixe.

CAPITOLUL 5 MODEL DE DETERMINARE A STRUCTURII INVESTIȚIILOR PRIN PROIECTE ÎN CADRUL

SOCIETĂȚII S.C. TIVICO IMPEX S.R.L.

5.1. Descrierea mijloacelor fixe supuse analizei

Mijloacele tehnice de care dispune firma S.C. TIVICO IMPEX S.R.L. sunt variabile ele cuprinzând atât tractoare de diferite dimensiuni care sunt necesare în efectuarea lucrărilor agricole, dar și utilaje și mașini agricole ca: pluguri cu cormane, pluguri reversibile, grape, scarificatoare, combinatoare. În cadrul lucrărilor de recoltare a culturilor firma dispunde de patrru combine performante care ajută la recoltarea culturilor în perioada optimă, cu consum minim de resurse și cu pierderi reduse de cereale.

Astfel firma deține patru combine Claas de diferite tipuri și anume: D 150, D 96, C 116 și M 208, descrise în continuare.

Figura 5.1 – Specificațiile generale ale combinei Claas D 150

Combina Claas Domination 150 este o combină fiabilă și eificentă pentru recoltarea culturilor de cereale, având fabricația motorului de tip Cat-Perkins cu un motor de șase cilindri, cu încărcător turbo și cu o capacitate a rezervorului de 280 litri.

În ceea ce privește lungimea headerului, aceasra este de 420 cm cu o lățime alternativă cuprinsă între 300-600 cm neavând modul automat de înălțime și lipsind sistemul de basculare cu un diametru al tamburului de 112 cm și cu reglarea vitezei tamburului mecanic și inversarea acestuia hidraulic.

Mecanismul de treierat: diametrul cilindrului mecanismului de treierat este de 45 cm, iar lățimea cilindrului acestuia este de 106 cm. În privința scuturătorilor aceasta are un număr de 4 cu o arie de 4,13 metri pătrați și cu o lungime de 390 cm.

Combina claas D 150 are o viteză maximă de 25 km/h, având o transmisie hidarulică cu trei trepte de vitezeși cu frâne de tambur.

Figura 5.2 – Specificațiile generale ale combinei Claas D 96

Analizând combina Claas domination 96 putem afirma că aceasta are fabircația motorului de tip mercedes-benz, cu șase cilindri, cu încărcător turbo, și cu o capacitate a rezervorului de 300 litri.

În privința headerului acesta are lungimea de 500 cm, cu o lățime alternativă cuprinsă între 390-450 cm, fără modul automat de înălțime și fără sistem de basculare, cu diametrul tamburului de 105 cm și reglarea acestuia se realizează hidraulic.

Mecanismul de treierat: diamterul clindrului mecanismului de treierat este de 45 cm , iar lățimea cilindrului mecanismului de treierat este de 106 cm.

Combina Claas D 96 este dotată cu un număr de 5 scuturători, cu o arie de 5,8 metri pătrați și cu o lungime de 440 cm, având o viteză maximă de 19,9 km/h, cu o transmisie de tip mecanic și cu frâne hidraulice.

Figura 5.3 – Specificațiile generale ale combinei Claas C 116

În ceea ce privește tipul motorului combinei Class C 116 este de tipul mercedes-benz, cu opt cilindri, având încărcător turbo, și cu o capacitate a rezervorului de 320 litri.

Headerul combinei are o lungime de 600 cm neavând o lățime alternativă a acestuia, cu ajustare longitudinală cu motor electric, cu diametrul tamburului de tip hidraulic.

Mecanismul de treierat: diametrul cilindrului mecanismului de treierat este de 45 cm, și cu lățime a acestuia de 145 cm.

Combina este dotată cu 8 scuturători , cu o arie de 6,47 metri pătrați și cu o lungime de 420 cm, cu o viteză de deplasare maximă de 24 km/h, în ceea ce privește mecanismul de transmisie acesta este de tip hidraulic cu trei trepte de viteze și cu frâme hidraulice.

Figura 5.4 – Specificațiile generale ale combinei Claas M 208

Combina Claas Mega 208 este o combină fiabilă care se pretează pe recoltarea cerealelor, ușo de întreținut, cu motorul de tip mercedes-benz, cu 8 cilindri și fără încărcător turbo, cu o capacitate a rezervorului de 270 litri.

Headerul are lungimea de 420 cm, cu o lățime alternativă, cuprinsă între 350-600 cm, și cu diamtrul al tamburului de 115 cm fără reglarea vitezei tamburului mecanicv ci hidraulic.

Mecanismul de treierat: diametrul cilindrului mecanismului de treierat este de 42 cm, iar lățimea cilindrului acestuia este de 110 cm. În privința scuturătorilor aceasta are un număr de 5 cu o arie de 4,74 metri pătrați și cu o lungime de 410 cm.

Tabelul 5.1

Dimensiuni combinelor analizate

În tabelul de mai sus sunt cuprinse valorile dimensiunilor pe care le au combinele analizate precum și greutate totală a acestora.

Figura 5.5 – Dimensiunile combinelor din cadrul firmei

În graficul 5.5, sunt reprezentate dimensiunile combinelor analizate, aceste dimendiuni diferă de la un tip de combină la altul, astfel cele mai reduse dimensiuni le are combina Class D 150, iar cele mai mari dimensiuni le are modelul Claas D 96.

În ceea ce privește utilajele agricole din cadrul firmei, acesta dispune de un scarificator, adâncimea de lucru este mare, între 20 și 90 cm, însă de regulă nu se depășește adâncimea de 60 cm, deoarece de la această adâncime solicitarea tractorului este destul de mare.

Părțile active ale acestui utilaj sunt dinții executați parțial sau total din oțel mangan. Aceștia vin montați pe suporturi inferioare, sudate la rândul lor pe o grindă transversală articulată la un suport conectat la instalația hidraulică a tractorului, prin care se modifică poziția de înfigere a dinților. Datorită forței de tracțiune și efectului greutății, dinții dizlocă obiectele dure fixate în sol.

Scarificatorul poate fi montat pe orice tip de tractor, cu specificația ca puterea acestuia trebuie să fie adaptată și direct proporțională cu numărul de dinți folosiți, adâncimea de lucru și tipul terenului.

5.2. Analiza tehnico-economică a utilajelor

Analiza tehnico-economică a utilajelor presupune caracterizarea și identificarea indicatorilor care contribuie la îmbunătățirea sau eificentizarea lucrărilor agricole, prin buna utilizare a timpului de lucru dar și prin suprafața și consumul de motorină pe unitatea de suprafață.

Tabelul 5.2

Caracterisitci generale ale utilajelor

Tabelul 5.2 prezintă caracteristicile generale ale utilajelor analizate prin identificarea lățimii de lucru și a puterii motorului.

Făcând o comparație între cele patru combine analizate putem spune că cea mai mare lățime de lucru o are combina C 116, urmată de combinele M 208 și D 96 cu 510 cm, cea mai mică dimensiune a lățimii de lucru este cea a combine D 150. În ceea ce privește puterea motorului cel mai performant este cel al combinei C 116.

Tabelul 5.3

Indicatori privind eficiența utilajelor

Tabelul 5.3 relevă indicatorii privin eficiența utilajelor, în special a combinelor analizate față de consuml de motorină pe suprafața de cultură.

Figura 5.6 – Suprafața recoltată/zi de combine

Din punct de vedere al suprafeței recoltate cu combinele din cadrul firmei, se poate observa (figura 5.6) că cea mai eficienă combină din acest punct de vedere este combina Claas C 116, aceasta recoltând producția într-o zi pe o suprafață de 47 de hectare, la polul pous cea mai neeficientă combină este Claas D 150 care a recoltat doar de pe 15 hectare.

Figura 5.7 – Consumul de motorină pe hectar

În ceea ce privește consumul de motorină pe hectar cea mai eficentă combină este Combina Claas D 96 , având un conum mediu de 6,73 l/ha, iar cel mai ridicat ocnsum este realizat de combina Class D 150 care pentru un hectar rewcontat consumă în medie 10,33 litri de combustibil.

Figura 5.8 – Consumul de motorină pe zi

Figura 5.7 pune în evidență consumul de motorină pe care îl realizează combinele pe zi astfel se poate observa că cel mai redus consum este realizat de combina Claas D 150 cu un consum mediu de 155 l/zi, urmat de combina Claas D 96 cu un consum de 148 l/zi, de combina Claas M208 cu un consum mediu de 210 l/zi, iar cel mai ridicat consum de motorină pe zi este realizat de combina Claas C 116 cu un consum mediu de 325 l/zi, acest lucru fiind influențat de hectarele recoltate cu un anumit tip de combină pe zi și de consumul de carburant pe hectar realizat de fiecrare combină în parte.

Tabelul 5.4

Indicatori privind eficiența forței de muncă pe utilaje

Tabelul 5.4 pune în evidență indicatorii privind eficiența utilizării forței de muncă în cadrul utlajelor folosite, astfel operatorii care manevrează aceste mașini sunt câte unu pentru ifecare utilaj în parte având un salariu/zi de 80 lei pentru operatorii de combine și de 70 lei pentru celelalte utilaje.

De asemenea în tabel mai este specificat și consumabilele anuale dar și care este prețul utialjului și costul de închiriere al acestuia.

Tabelul 5.5

Cheltuieli cu utilajele

În cadrul tabelului 5.5 sunt determinate cheltuielile cu utilajele din cadrul firmei, astfel cheltuielile de externalizale la cele patru combine analizate sunt: pentru combina Claaas D 150 sunt de 30.000 lei, pentru combina Claas D 96 sunt de 44.000 lei, pentru combina Claas C 115 sunt de 66.000 lei, iar pentru combina Claas M 208 sunt de 62.000 lei.

În ceea ce privește timpul de utilizare a utilajelor acesta este în jurul a 25 de ani pentru combine, de 8 ani pentru scarificatori și de 20 de ani pentru cultivator.

Amortizarea utilajelor se calculează ca raprot între prețul utilajului și timpul de utilizare a acestuia, astfel pentru cele patru combine amortizarea este de 14.400 lei pentru combina Claaas D 150, de 2.700 lei pentru combina Claas D 96, de 3.600 lei pentru combina Claas C 115, și de 6.300 lei pentru combina Claas M 208.

Tabelul 5.6

Indicatori de profitabilitate a utilizării utilajelor

Analizând indicatorii de profitabilitate a utilajelor, în special a celor 4 combine din cadrul unității putem afirma ca acești indicatori fac referire la chetuielile de utilizare a acestora în perioada analizată. Astfel în cadrul acestor chetuieli sunt incluse cheltuielile materiale (compuse din consumabilele anuale privind funcționarea coresupnzătoare a combinelor) și cheltuielile energetice (consumul de combustibil), precum și taxele și impozitele anuale.

Figura 5.9 – Cheltuielile totale de utilizare a combinelor

Așa cum se poate observa cheltuielile cele mai ridicate sunt înregistrate de combina Claas D 150, iar cele mai reduse cheltuieli sunt înregistrate de combina Claas D 96 de aproximativ 12.000 lei pe an.

Figura 5.10 – Profitul realizat în urma utilizării combinelor

Pe baza cheltuielilor totale și a cheltueililor de externalizare s-a calculat profitul realizat pe an de fiecare combină în parte: astfel pentru pentru combina Claaas D 150 profitul este de 4.315 lei/an, de 31.882 lei/an lei pentru combina Claas D 96, de 49.319 lei/an lei pentru combina Claas C 115, și de 42.750 lei/an pentru combina Claas M 208.

Figura 5.11 – Rata rentabilității utilizării combinelor

Pe baza profitului și a cheltuielilor totale înregistrate de cele patru combine s-a realizat rate rentabilității acestora, conform figurii 5.10, cea mai ridicată rată este înregistrată de combina Claas C 116 de 295,70 % , iar cel mai redus nivel al ratei este înregistrat de combina Claas D 150 cu un procent de 16,80%.

CONCLUZII