VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [306168]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]. univ. Teodor Robu

Absolvent,

2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ

RESURSE VEGETALE UTILIZATE ÎN FABRICAREA SUPLIMENTELOR ALIMENTARE LA S.C. FARES ORĂȘTIE S.A.

[anonimizat]: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Lista tabelelor și a figurilor

NOȚIUNI GENERALE

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A MUNICIPIULUI ORĂȘTIE

1.1. Așezare, populație, suprafață

1.2. [anonimizat]

1.3. [anonimizat] S.C. FARES ORĂȘTIE S.A.

2.2 Scurt istoric al firmei FARES

2.2 Istoricul grupului FARES SA

2.3 Scopul și obiectivele S.C. Fares Orăștie S.A.

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. [anonimizat] – NOȚIUNI DESPRE RESURSELE VEGETALE UTILIZATE ÎN FABRICAREA SUPLIMENTELOR ALIMENTARE

4.1. Produsele alimentare

4.2. Principalele tipuri de extracte din plante

4.3. Tehnologii de extracție a substanțelor biologic active în scopul valorificării lor în suplimente alimentare și alimente funcționale

4.4. Fazele tehnologice ale fluxului de cercetare privind perfecționarea metodelor

de extracție a compușilor bioactivi din resursele vegetale

la S.C. Fares Orăștie S.A.

4.5. [anonimizat].

[anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat]-alimentare sau cu adaos de diferiți alte ingrediente

Produsele alimentare au structuri complexe din punct de vedere chimic și joacă un rol structural și energetic fundamental în organism

Consumul alimentelor se realizează conform „rației alimentare” care rezultă prin combinarea alimentelor in așa fel incit să conțină principiile alimentare de bază (proteine, lipide, glucide, vitamine apă și săruri minerale).

Cercetările actuale în domeniul produselor alimentare au vizat un aspect important legat de carențele sistematice privind principalii nutrienți din alimentația zilnică.

Dezechilibrul dintre aport și necesitățile alimentare ale organismului determină profunde modificări metabolice. Insuficiența substanțelor nutritive de bază (glucide, lipide, proteine, vitamine, [anonimizat]) sau lipsa unor nutrienți esențiali din alimentație ([anonimizat], vitamine, etc.) și în același timp prezența unor compuși poluanți în alimente (pesticide, [anonimizat], etc.) generează influențe negative asupra sănătății și activității omului.

[anonimizat] a alimentelor reprezinta capacitatea alimentelor de a asigura organismului substantele nutritive necesare și este dată de

conținutul de nutrienți care sunt de natură biochimică (proteine, lipide, glucide, vitamine apă și săruri minerale),

calitatea nutrienților

raportul în care nutrienții există în aliment

Valoarea nutritivă a unui aliment se exprimă prin:

valoarea biologica, data de continutul in componente esentiale, indispensabile metabolismului: aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, vitamine, elemente minerale;

valoarea energetica, data de continutul in substante cu rol energetic: lipide, glucide, proteine, fiind exprimata in kcal/100 grame produs.

valoarea igienica, data de continutul de substante nocive sau microorganisme nepatogene care nu afecteaza sanatatea prin consum;

valoarea psiho-senzoriala , determinata de proprietatile organoleptice (miros, gust, aroma) si estetice (culoare, aspect) ale produselor alimentare.

Prelucrarea materiilor prime agro-alimentare și a produselor alimentare se realizează prin tehnologii industriale sau procedee casnice care presupun anumite transformări biochimice și se realizează in scopul digerării și absorbției mai ușoare a alimentelor în organism.

Unele substanțe din alimente suferă transformări importante în timpul prelucrării tehnologice, depozitării, sau conservării, și pot conduce la schimbări importante asupra valorii nutritive sau a calității organoleptice și comerciale ale produselor. Din această cauză se impune cunoașterea transformărilor ce pot apărea în timpul prelucrării materiilor prime alimentare sau a alimentelor (sub influența factorilor fizici, chimici sau biologici) în scopul:

luării măsurilor preventive necesare pentru evitarea transformărilor negative

găsirii mijloacelor prin care se pot influența procesele biochimice astfel încât materia primă să sufere pierderi cât mai mici față de calitatea ei inițială.

păstrării sau creșterii valorii nutritive a produselor agroalimentare și a alimentelor obținute industrial

PARTEA I

NOȚIUNI GENERALE

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A MUNICIPIULUI ORĂȘTIE

1.1. Așezare, populație, suprafață

Municipiul Orăștie este situat la 27 km distanță de reședința județului Hunedoara, orașul Deva, în Culoarul Muresului, fiind încadrat de comunele Turdaș (înspre Vest), al cărei centru se află la 7 km, Martinești (Vest) – 9 km, Geoagiu (Nord) – 13 km, Romos (Est) – 9 km și Beriu (Sud) – 7 km. Orașele cele mai apropiate sunt: Simeria – 18 km și Cugir -25 km. Coordonatele geografice sunt: 45°47'30" – latitudine nordică și 23°11'30" – longitudine estică.

Căile de comunicație rutieră sunt: DN 7 (E68) (București – Râmnicu-Vâlcea – Sibiu – Sebeș – Orăștie – Deva – Arad – Nădlac), DJ 705 (Orăștie – Costești), DC 40 (Orăștie – Pricaz), DC 42 (Orăștie – Gelmar – Geoagiu), iar feroviar se regăsește pe Linia SNCFR 200 Arad- Teiuș- Sibiu.

Figura 1.1 – Amplasare oraș Orăștie

Din punct de vedere administrativ și teritorial, municipiul Orăștie este situat în partea dinspre est

a județului Hunedoara, iar din punct de vedere regional, județul este parte a Regiunii de dezvoltare Vest.

Figura 1.2 – Ampasarea județului Hunedoara

Județul Hunedoara este situat în partea central-vestică a României, este intersectat de paralela 460 latitudine sudică și meridianul 230 longitudine estică și se învecinează cu județele: Arad, Alba, Vâlcea, Gorj, Caraș-Severin și Timiș. Județul are 7 municipii (Deva, Hunedoara, Petroșani, Vulcan, Lupeni, Brad, Orăștie), 7 orașe (Călan, Hațeg, Petrila, Uricani, Aninoasa, Simeria, Geoagiu) și 55 comune.

Relieful județului Hunedoara este predominant muntos (68% din suprafața județului), fiind reprezentat prin unități ale Carpaților Meridionali, ce depășesc frecvent 2.000 m altitudine (Munții Șureanu cu vârful Șureanu – 2.059 m, Munnții Parâng cu vârful Parângul Mare – 2.519 m, punctul cel mai înalt al județului, Munții Retezat cu vârful Peleaga – 2.509 m, Vîlcan, Godeanu, Țarcu) și ale Carpaților Occidentali (Munții Poiana Ruscă, Munții Metaliferi și Munții Bihor – ale căror înălțimi depășesc rareori 1.400 m, vârful Găina din Munții Apuseni ce atinge 1.486 m altitudine -).

Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațegului, Depresiunea Strei – Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăștiei, Defileul Mureșului între Deva și Zam, Depresiunea Brad) formează treapta de relief cea mai joasă din județ, iar teritoriul este străbătut de următoarele râuri: Mureșul cu afluenții săi, Streiul și Cerna, în partea de sud a județului, Jiul, rezultat al unirii Jiului de Est cu Jiul de Vest și Crișul Alb, ce străbate partea nordică a județului.

Din punct de vedere al comunicațiilor și al sistemului de transport, județul Hunedoara este străbătut de Culoarul 4 pan-european (drumul european E68 – DN7 și calea ferată) ce face legătura între vestul României și București. La Simeria (lângă Deva – reședința județului) există cel mai important nod de cale ferată din zonă, iar rețeaua de drumuri însumează un total de 1.798 km, din care 383 km – drumuri naționale, 1.415 km – drumuri județene (cea mai lungă rețea de drumuri județene din România), cele mai apropiate aeroporturi internaționale fiind Timișoara (180 km) și Sibiu (95 km).

Suprafața totală a județului este de 7 063 km², iar populația este de 418.565 locuitori (conform datelor finale ale recensamantului din 2011), principalele naționalități fiind români – 87,93%, maghiari –

3,79%, rromi 1,78 %, germani 0,23 % s.a.

Județul Hunedoara face parte din Regiunea de dezvoltare Vest, regiune situată în partea de vest a României, la granița cu Ungaria și Serbia, fiind alcătuită din punct de vedere administrativ-teritorial din patru județe: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.

Municipiul Orăștie are o populație stabilă însumând 18.227 persoane, din care bărbați – 8816 și

femei – 9411, repartiția pe grupe de vârstă prezentându – se după cum urmează:

Tabelul nr. 1.1

Populația orașului Orăștie pe grupe de vârstă

Din punct de vedere cultural, regiunea este compusă din 3 zone istorice, Banat (județul Timiș, județul Arad – până la sud de Mureș – și județul Caraș-Severin), Crișana (județul Arad – la nord de Mureș și nordul județului Hunedoara -) și Transilvania (în principal, Hunedoara), adică o zonă multiculturală cu diversitate etnica și cu deschideri spre valorile occidentale.

Economia Regiunii de dezvoltare Vest cuprinde atât areale cu avânt economic ce sunt concentrate în jurul orașelor Arad și Timișoara, cât și zone cu declin economic sau cu o creștere economică slabă, în principal județele Caraș – Severin și Hunedoara, acestea fiind zone în care activitatea, predominant miniera, a fost restructurată, iar nivelul de șomaj a crescut mai mult decât în județele Arad și Timiș.

Regiunea de dezvoltare Vest are o suprafață totală de 32.034 km2, reprezentând 13,4% din suprafața țării și cea mai puțină populație raportat la celelalte regiuni (singura regiune cu o populație mai mică de două milioane de locuitori), iar datorită caracterului multietnic al populației, a rezultat o caracteristică specifică a regiunii, respectiv multe școli primare, secundare și chiar, licee în care se utilizează limbile minorităților etnice sau o limbi de circulație internațională.

Din punct de vedere administrativ, la nivelul Regiunii de dezvoltare Vest există 323 unități administrativ – teritoriale, respectiv 12 municipii, 30 orașe și 281 comune. Cu mici excepții, localitățile urbane din regiune sunt orașe relativ vechi ce au cunoscut o dezvoltare constantă pe parcursul timpului.

Regiunea de dezvoltare Vest este considerată a fi o regiune în creștere, cu rezultate economice superioare mediei naționale, adesea pe locul doi, după Regiunea București-Ilfov.

Statistic, raportat la perioadele anterioare, populația stabilă a municipiului este în scădere, respectiv la nivelul anului 2002, populația era de 21.213 locuitori, din care 10.979 femei și 10.234 bărbați, iar în anul 2007, se înregistrau 21.794 locuitori din care 10.503 bărbați și 11291 femei.

Tabelul nr. 1.2

Populația stabilă a orașului Orăștie în perioada 2002 – 2011

Prin urmare, este evident că, din punct de vedere dimensional, populația municipiului Oraștie înregistrarează o scădere substanțială raportat la perioadele anterioare, aspect ce va trebui considerat în procesul de planificare a dezvoltării economico – sociale.

Însă, din analiza datelor disponibile la nivel național și regional, se poate concluziona că evoluția populatiei municipiului Orăștie se înscrie într-o tendinta generală europeană, națională și regională de scădere a populatiei stabile.

Din datele statistice, rezultă că, în continuare, se menține un raport echilibrat între bărbați și femei (femeile fiind totuși majoritare) ceea ce presupune atenție în sensul inițierii și susținerii la nivel local, a unor inițiative, respectiv promovarea unor programe/proiecte de dezvoltare prin care să se faciliteze implicarea femeilor în activități cu caracter economico – social.

Raportat la grupele de vârstă, în contextul scăderii populației per ansamblu, 2002 – 20.213 persoane și 2011 -18.227 persoane, se poate constata că, dacă, în anul 2002, pentru categoria 0 – 19 ani, se înregistrau 5.585 locuitori, iar la nivelul anului 2011, categoria înregistra 3.572 locuitori, pe când la categoria 19 – 64, în anul 2002 erau 13.414 locuitori, iar în anul 2011, figurează 12.072 locuitori, ceea ce înseamnă că, la categoria peste 65 de ani, în anul 2002 erau 2.214 locuitori, iar în anul 2011 sunt înregistrați

2.583 locuitori.

Prin urmare, se poate concluziona că se înregistrează un proces lent, dar vizibil de îmbătrânire a populației municipiului, însă și această tendință, ca și cea de scădere a numărului de locuitori, se înscrie în evoluția populației la nivel național și european, aspect consemnat și considerat în documentele de programare a fondurilor europene, pentru perioada 2014 – 2020.

Din perspectiva limbii materne, la nivelul anului 2011, situația populației se prezintă după cum

urmează:

Tabelul nr. 1.3

Situația populației din perspectiva limbii materne

După naționalitate, populația stabilă a municipiului , la nivelul anului 2008, era structurată astfel:

români – 20.188

maghiari – 549

rromi – 923

germani – 109

alte naționalități – 25

La nivelul anului 2002, populația stabilă a municipiului, era structurată astfel: români – 19.696, maghiari – 523, rromi – 865, germani – 100, alte naționalități – 29.

Din analiza comparativă a acestor date, se poate constata scăderea drastică a populației de etnie maghiară și germană, precum și apariția unor locuitori de naționalitate italiană și chineză (ca urmare a noilor investiții străine din zonă).

Totodată, din datele analizate, desi scriptic, la nivelul populației de etnie rromă se înregistrează o scădere drastică, la nivel statistic, recensământul din 2011, diferit de cele anterioare, aduce ca element de noutate o nouă categorie de date respectiv informație nedisponibilă, categorie în care sunt incluși locuitori de diverse etnii.

În concluzie, deși populația municipiului Orăștie este formată în majoritate din români, iar celelalte etnii nu au o prezență care să genereze o o problematică semnificativă în raport cu un proces de dezvoltare economico-socială cu caracter durabil, în realitate, inexistența datelor despre 1083 locuitori, corelată cu datele referitoare la etnia rromă ce înregistrează o scădere drastică, trebuie luată în calcul la dezvoltarea socială, deoarece situația poate reflecta existența unui grup defavorizat a cărui situație poate fi îmbunătățită prin intervențiile financiare europene.

1.2. Unități administrativ – teritoriale

Istoric, municipiul Orăștie are 790 de ani de la prima atestare documentară, însă toți acești ani reprezintă numai o parte a trecutului îndelungat al localității, deoarece, așa cum au dovedit ultimele cercetări arheologice, în localitate, există numeroase dovezi materiale aparținând culturii neolitice "Turdaș", dar și ale epocilor ulterioare, în special, dovezi că, pe teritoriul localității, a existat o civilizație romană înfloritoare, însă, în perioada secolelor III-X, comunitățile daco-romane au fost obligate să adopte un nou mod de existență, retrăgându-se în zone mai puțin accesibile, din fața valurilor de popoare migratoare.

Primul act oficial ce atestă existența Orăștiei este diploma privilegiată, emisă în anul 1224, de regele Andrei al II-lea – așa-zisa Diplomă andreană (Andreanum). Prin aceasta, s-au acordat sașilor locuitori pe fâșia dintre Orăștie și Baraolt, o serie de privilegii, între care și folosința "pădurii românilor și pecenegilor".

Având la îndemână mărturia acestui document, unii dintre istorici s-au grăbit să decreteze că anul 1224 este prima atestare documentară a sașilor în părțile Orăștiei.

Însă, anul 1224 nu a coincis și cu începuturile evoluției administrative ale Orăștiei, toponimul Waras, dovedind faptul că, la acea dată așezarea se afla în plin proces de dezvoltare economică și de cristalizare a unor structuri administrative stabile.

Primele și cele mai importate dovezi despre evoluția administrativă ale localității sunt din anul 1334, an în care, Orăștia a primit statutul de oraș (civitas Woras nominata), a cărei conducere era asigurată de un sfat, numit ulterior – magistratură, ce avea în fruntea sa un jude regal, amintit pentru prima dată în anul 1367, în persoana unui oarecare Cristian.

Ulterior, pe parcursul timpului, localitatea Orăștie a oscilat între statutul de oraș și cel de târg și s- a dezvoltat în continuare, astfel încât, abia în anul 1995, a devenit municipiu.

Din perspectivă administrativă, municipiul Orăștie cuprinde o singură localitate – Orăștie, fără a avea sate sau comune aprținătoare.

1.3. Cadrul natural

Municipiul Orăștie se situează în Culoarul Mureșului, ce este încadrat de Munții Șureanu (Munții Orăștiei), parte a Carpaților Meridionali și de ramura sudică a Munților Apuseni (Munții Metaliferi).

Relieful municipiului Orăștie are un aspect deluros pe circa o treime din suprafață, iar restul este compus dintr- o asociere de câmpuri și șesuri aluvionare dispuse în terase. Partea cea mai înaltă este spre sud și constituie o prelungire a culmilor piemontane ce coboară din munții Șureanului (Carpații Meridionali), remarcându-se la sud-vest, dealul Holumbului, iar la sud-est, dealurile Pemilor și Romosului (343 m). Partea cea mai joasă este o luncă largă de 2-5 km, cu 6-7 nivele de terase, de-a lungul Mureșului.

Spre nord, de partea cealaltă a Culoarului, se ridică Munții Metaliferi din Carpații Occidentali.

Localitatea este străbătută de două cursuri de apă principale: Grădiștea (Orăștia sau Apa Orașului) și afluentul său Sibișelul. Acestora li se adaugă Canalul Morii ce provine din râul Grădiște și se varsă apoi, tot în acesta. Toate vin dinspre sud, urmând a se vărsa în Mureș, la 2 km nord, de Orăștie.

În zonă, sunt prezente depozite fluviale: nisipuri, pietrișuri, argile din zonele de luncă, acumulări deluviale: argile; acumulări coluviale, iar pe lângă acestea, există și formațiuni antropice (mai recente).

La nord de oraș, se găsește un mic lac natural tipic de luncă – Șumuștău, alimentat din pânza freatică și înconjurat de vegetație hidrofilă, iar la ieșirea spre Sebeș (Est), în vecinătatea râului Grădiște, se găsesc două lacuri artificiale, denumite de localnici "Băltuțe".

Clima orașului se caracterizează printr-o temperatură medie multianuală de +9,8°C, luna iulie înregistrând temperaturi medii de +20°C, iar luna ianuarie de -3°C. Precipitațiile atmosferice au regim redus, cu un maxim de 80 mm, în luna iulie și un minim de 30 mm, în luna februarie.

Ca resurse naturale, se pot enumera solurile bune pentru agricultură, pădurile de foioase, vegetația ozonală dezvoltată pe lângă cursurile de apă, fauna, flora spontană utilitară, dar și fondul piscicol.

În cea ce privește solurile, trebuie precizat că acestea sunt de mai multe categorii, după cum urmează: soluri automorfe și hidromorfe, soluri silvestre podzolice brune și brune-gălbui, soluri litomorfe secundare roșii-brune, dispuse sub formă de petice, soluri hidromorfe și halomorfe (derdernogleice și dernoamfigleice) și soluri aluvionare de luncă ce se caracterizează printr-o textură fină și mijlocie-fină, drenaj bun, reacție slab acidă, conținut de humus și potențial de fertilitate bun care se pretează culturii plantelor, pășunilor și fânețelor.

Pădurile de foioase sunt alcătuite din stejar pedunculat, cedrul, gorunul, carpenul și arbuști precum alunul, măceșul și păducelul. Acestora li se adaugă pajiștile stepizate secundare și derivate, cu elemente de silvostepă.

Vegetația zonală este bine dezvoltată pe lângă cursurile de apă și este formată din specii hidrofile lemnoase – salcia, plopul, răchita și arinul -, ierboase – rogoz și grăminee mezofile, precum coada vulpii, iarba câmpului și pirul -. Pe pajiști există floră ierboasă, iar la marginea orașului, se întâlnesc livezi cu pomi fructiferi și viță de vie.

Pădurile de foioase cuprind diferite tipuri de arbori (stejar, carpen, corn), iar la margini, și mai ales în tăieturile acestor păduri, se regăsesc specii precum alunul, rugul de mure, rugul de zmeură, socul, măceșul și păducelul.

Flora spontană utilitară este reprezentată de ciuperci (bureți, gălbiori, ghebe etc.) și de fructe de pădure (măceșe, mure, alune, coarne, zmeură etc.), precum și de plante medicinale (mentă, mușețel, sunătoare, scai vânat, cimbrișor, pătlagină, păpădie, soc etc.).

Fauna din pădurile de la marginea orașului cuprinde diverse specii sălbatice: mistreț, lup, vulpe, veveriță, dar și căprioara și iepurele, iar dintre păsări, pot fi amintite potârnichea și mierla, precum și rațele sălbatice și fazanii din în luncile râurilor. Trebuie menționată explicit prezența melcului cu cochilie.

Dintre apele curgătoare, Mureșul este cel mai bogat în pește (somn, mreană, scobar, crap, clean) iar cursul superior al râurilor Grădiște și Sibișel este populat cu păstrăvi.

CAPITOLUL II – DESPRE S.C. FARES ORĂȘTIE S.A.

Scurt istoric al firmei FARES

Orăștie este o recunoscută vatră istorică, economică și spirituală, în al cărei ținut poporul român își are multe acte de identitate.Înscrisurile oficiale consemnează existența la Orăștie a unei farmacii încă din anul1697. Peste timp, farmacia avut diferiți proprietari, iar de la începutul secolului al XX-lea a fostcondusă de farm. Andrei Farago.

Cooperativa Digitalis a fost fondată la 10 decembrie 1929 de către farm. Andrei Farago,fiind prima, mult timp unica și de departe cea mai bine organizată unitate din România îndomeniul cultivării, prelucrării și comercializării plantelor medicinale și a produselor rezultatedin ele.La Cooperativa Digitalis s-au introdus în cultură pentru prima oară în România speciilede Digitalis lanata și Digitalis purpurea. Pe lângă soiurile de Digitalis, aici s-au cultivat șiameliorat 20 de plante medicinale. Calitatea culturilor a făcut posibil ca pulberea titrată deDigitalis să devină etalon național român.

După naționalizarea care a urmat celui deal doilea război mondial, CooperativaDigitalis a fost inclusă în trustul Plafar. În această perioadă a fost construită o secție modernăde extracție și rafinare a uleiurilor esențiale iar laboratorul de cercetare și control a fost dotat cuechipamente complexe de analize.În 1991, firma s-a desprins din trust sub numele de FARES S.A., iar din 1995 a devenito companie privată, cu activitate complexă și produse reprezentative la nivel național și pestehotare.La 75 de ani de la fondare,

FARES este un grup de companii, cu peste 500 de angajați,în cadrul căruia

Laboratoarele FARES Bio Vital continuă cultivarea și prelucrarea plantelor medicinale.Astăzi plantele sunt cultivate pe suprafețe de peste 150 de hectare, după tehnologiimoderne, sub conducerea unui specialist de marcă în domeniu: dl. dr. ing. Emil Păun, careîmpreună cu agronomii și tehnicienii noștri a reușit obținerea unor culturi de înaltă calitate, dincare avem la dispoziție materii prime cu conținut standardizat de substanțe active, de o înaltăvaloare terapeutică.Produsele sunt fabricate astăzi sub control farmaceutic, pe linii de fabricație moderne;în laboratorul de control fiind analizată calitatea produselor începând cu plantele aduse dinculturile proprii sau recoltate din flora spontană, trecând apoi prin toate etapele de prelucrare până la obținerea produsului finit.

Figura 2.1 – Sediul Fares Orăștie

Dintotdeauna, menținerea constantă a calității produselor (atât ca și conținut cât și caaspect exterior) au fost o prioritate pentru Fares.În prezent suntem în curs de obținere a certificării ISO.Laboratoarele Fares Bio Vital este la ora actuală singura firmă de profil din Româniaafiliată la Societatea Germană de Fitoterapie, care în 1989, alături de alte societăți defitoterapie din UE (Marea Britanie, Franța, Belgia și Olanda) a fondat ESCOP, singuraorganizație reprezentativă la nivel european în domeniul fitoterapiei. Afilierea la această prestigioasă societate ne oferă conexiunea directă cu Europa și informare la zi în domeniu.

2.2 Istoricul grupului FARES S.A.

În zona Orăștie există o tradiție milenară a ceaiurilor medicinale, tradiție explorată șiexploatată din plin până astăzi. Această tradiție iși are rădăcina în tradițiile populare,mai exact din medicina populară, care la randul ei a fost transmisă de la daci.

În Evul Mediu, mai exact în 1697,la Orăștie a fost consemnată prima farmacie carefolosea plante medicinale pentru a prepara medicamente. Aceasta se numea LALEUL DE AUR” și se afla pe strada Regina Maria, numărul 8.Această farmacie a luat cu adevărat amploare în 1908, când Endre Faragó – în vârstă de 22 de ani -vine la Orăștie si se căsătorește cu fiica proprietarului farmaciei penume Frederica Graffius. Faragó primește moștenire de la socrul său Josef Graffiusfarmacia. Acest tânăr farmacist, proaspăt sosit din Viena, unde își terminase studiile aînceput să colecteze, să cultive, să prelucreze și să folosească plantele medicinale pentru a realiza diferite tratamente și medicamente pentru tratarea diferitelor afecțiuni.Aceste acțiuni au fost consemnate în rapoartele Circumscripției Agricole Orăștie din anii 1908-1915.

La inițiativa acestuia și a profesorului Samoilă Cuimașiu, în 1929, se înființeazăCooperativa „Digitalis” cooperativă a cărui scop era cultivarea, colectarea, prelucrarea și valorificarea plantelor medicinale din care se extrăgeau diferite preparate farmaceutice. (http://www.orastieinfo.ro/istoric/istoric.html)

Activitatea lui Endre Faragó a fost apreciată atât în țară cât și în străinătate, el participând la diferite expoziții de profil, iar în 1934 i se acorda, prin Decret Regal,medalia "Meritul Comercial si Industrial-clasaI”(ww.faresbiovital.ro/ro/despre+noi)

După Revoluția din 1989, întreprinderea s-a privatizat devenind societate pe acțiuni și a primit denumirea de “Fares”

Ulterior, în 1995 firma s-a privatizat și s-a transformat dintr-o firmă națională într -una internațională, cu produse variate și apreciate atât înțară cât și în străinătate.

De atunci s-a început un proces lung de dezvoltare pe toate planurile și de largire a orizonturilor prin: reluarea cultivării ceaiului (momentan firma deține 200 ha deculturi de plante medicinale), cercetarea continuă pentru descoperirea și fabricarea de noi produse, dezvoltarea firmei pe mai multe direcții, etc.

La 80 de ani de la fondare compania românească cu capital integral românesc deținelocul întâi pe piața de ceaiurilor din România.

Grupul de firme Fares SA este formată din patru firme specializate:

Laboratoarele Fares Bio Vital-firmă producătoare de ceaiuri și medicamente

Fares Drinks -Distilarea, rafinarea și mixarea băuturilor alcoolice

Fares Trading -Comerț cu ridicata nespecializat de produsealimentare, băuturi și tutun

Fares SA -Fabricarea hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelordin hârtie și carton

Pe lângă acestea, mai funcționează și un cabinet de fitoterapie, asociat cu grupul de firme Fares.

Structura acționariatului (2010 Monitorul Oficial al României, partea a IV-a)

Persoane juridice:

SC “Laboratoarele Fares Bio Vital” SRL Orăștie cu 20,969% din totalul capitalului social

Personae fizice:

Silviu Socol 50,17%

Darie Lucian Alexandru Remus 27,83%

Negru Angela Sorina 13%

Hanciu Adelina Gabriela 9,0%

Pe lângă depozitele aferente firmei Fares Trading, în 2010 s-au deschis magazine proprii numite “CASA VERDE” în : Alba-Iulia, Cluj-Napoca, Hunedoara, Petroșani,Sibiu, Deva, Timișoara.

O altă direcție pe care firma acționează este cultivarea de plante medicinalecontinuând tradiția începută de Andrei Farago la Orăștie. În acest moment firmadeține în jur de 200 de hectare de teren pe care îl cultivă cu diferite plante (20 despecii) pe care le folosește în producerea ceaiurilor și nu numai. Printre acestea senumără: mușețel, lavandă, soc, sunătoare, cătină,mentă, gălbenele, salvie, scai vânăt,sunătoare, măceș, tei, pătlagină, coada șoricelului, cimbrișor etc. De 2 ani, au fostinițializate culture ecologice de mentă, mușețel și sunătoare.

2.3 Scopul și obiectivele S.C. Fares Orăștie S.A.

Misiunea firmei Fares Orăștie este să devină cea mai importantă firmă producătoare șidistribuitoare de ceaiuri pe piața locală, prin urmărirea și respectarea permanentă a unui set devalori:

Consumatorii.

Satisfacerea cerințelor consumatorilor reprezintă principala prioritate șiobiectivul întregii activități.

Produsele.

Succesul companiei constă în oferirea unei calități superioare a produselor la prețuri competitive.

Preocuparea pentru membrii firmei.

Angajații reprezintă cea mai importantă resursă afirmei.

Preocuparea pentru imaginea publică.

Preocuparea permanentă pentru mediulînconjurător.Scopul întreprinderii este satisfacerea necesităților populației cu produse alimentare(ceaiuri). Pentru realizarea scopurilor propuse întreprinderea va practica următoarele genuri deactivitate:

colectarea plantelor medicinale

producerea ceaiurilor în numeroase sortimente

distribuția ceaiurilor pe piața localăObiectivele generale ale întreprinderii sunt:

Obiective financiare

Cifra de afaceri4

Profitul

Dividentele

Fluxul de numerar

Obiective strategice

Segmentul de piață

Calitatea produselor

Poziția în top

Satisfacția clienților Scopul proiectului este creșterea vânzărilor iar principalele obiective pentru atingereaacestuia sunt următoarele:

Testarea acceptabilității unui nou tip de ambalaj

Creșterea numărului de clienți

Creșterea cantității consumată de o persoană la o cumpărare

Parte a II a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚII DE EXPERIMENTARE ȘI METODE DE LUCRU

Scopul principal al lucrării este acela de a studia principalele resurse vegetale pe care le putem utiliza sau care sunt utilizate în producerea suplimentelor alimentare, stabilind următoarele:

conținutul de nutrienți care sunt de natură biochimică (proteine, lipide, glucide,

vitamine apă și săruri minerale),

calitatea nutrienților

raportul în care nutrienții există în aliment

Un alt aspect se referă la valoarea nutritivă a unui supliment alimentar și anume:

valoarea biologica, data de continutul in componente esentiale, indispensabile metabolismului: aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, vitamine, elemente minerale;

valoarea energetica, data de continutul in substante cu rol energetic: lipide, glucide, proteine, fiind exprimata in kcal/100 grame produs.

valoarea igienica, data de continutul de substante nocive sau microorganisme nepatogene care nu afecteaza sanatatea prin consum;

valoarea psiho-senzoriala , determinata de proprietatile organoleptice (miros, gust, aroma) si estetice (culoare, aspect) ale produselor alimentare.

Scopul secundar fiind acela privind prelucrarea materiilor prime agro-alimentare și a produselor alimentare se realizează prin tehnologii industriale sau procedee casnice care presupun anumite transformări biochimice și se realizează in scopul digerării și absorbției mai ușoare a alimentelor în organism.

Printre obiectivele acestei analize se numără:

Studierea cerințelor de calitate din punct de vedere legislativ dar și astandardelor europene și internaționale

Analizarea în amănunt a producției de ceai și controlul calității într-o întreprindere de prestigiu

Evidențierea unor eventuale diferențe dintre normele de calitate din teorie și aplicarea lor în cadrul producției propriu-zise.

Actualul studio privind resursele vegetale utilizate în obținerea suplimentelor alimentare s-a realizat la S.C. Fares Orăștie S.A., o firmă cu o lungă istorie, în principal în producerea ceaiurilor ulterior și în producerea suplimentelor natural.

CAPITOLUL IV – NOȚIUNI DESPRE RESURSELE VEGETALE UTILIZATE ÎN FABRICAREA SUPLIMENTELOR ALIMENTARE

4.1. Produsele alimentare

În alimentația actuală există tendințe tot mai vizibile de întoarcere la o alimentație ecologică, biologică în schimbul unei alimentații în care utilizarea substanțelor de sinteză chimică – aditivii alimentari – cu rol conservant, aromatizant, colorant, etc. este tot mai plină de contradicții.

În domeniul aditivilor alimentari există deja opinii științifice foarte întemeiate privind efectele nocive ale multora dintre ei motiv pentru care la nivel european există reglementări legislative privind utilizarea acestora în alimentație.

Datorită celor menționate mai sus au apărut noi concepte și noi tipuri de produse care să ajusteze carențele alimentare și să vină în sprijinul menținerii stării de sănătate a organismului.

Au apărut astfel alimentele funcționale și suplimentele alimentare care prin compusii biologic activi contribuie la menținerea stării optime de sănătate.

Suplimentele alimentare sunt surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar normal. Acestea sunt comercializate "în doză", sub formă de pastile, tablete, capsule, în doze măsurate lichide, etc Siguranța suplimentelor alimentare din plante este asigurată și de cerințele legislative suplimentare existente la nivel național și al UE.

Prin definiție suplimentele alimentare încorporează toate substanțele cu efect nutritive sau fiziologic ca aminoacizi, enzime, pre și probiotice, acizi grași esențiali, plante și extracte botanice și diverse substanțe bioactive, fiind considerate ca o categorie specifică de produse alimentare.

Multe dintre bolile civilizației moderne sunt corelate cu un proces celular distructiv numit “stres oxidativ” – afecțiunile cardiovasculare (hipertensiune, arteroscleroza), reumatismale (artrite), neurologice (Alzheimer), canceroase, metabolice (diabet, obezitate) si chiar fenomenul de imbătrânire.

Precizăm câțiva dintre compușii biologic activi care pot preveni aceste tulburări funcționale ale organismului și care sunt prezenți în alimentele funcționale și suplimentele alimentare. Antioxidantii sunt compusi de origine endogena si exogena prin care organismul lupta impotriva radicalilor liberi. Antioxidantii sunt fie sisteme enzimatice cu actiune antiradical (superoxid-dismutaza, catalaza, glutation-peroxidaza) existente in fondul natural al organismului, fie substante cu actiune antiradical de provenienta exogena, din alimente (vitamina E, vitamina C, carotenoizii, glutationul, flavonele, polifenolii, seleniul). Alimentele bogate in antioxidanti sunt fructele si legumele proaspete, cerealele integrale, semintele.

Izoflavonele sunt substante existente in boabele de soia. Previn bolile cardiovasculare, inhiba dezvoltarea unor forme de cancer, diminueaza simptomele menopauzei, contribuie la marirea densitatii oaselor in tratamentele pentru osteoporoza.

Fitosterolii sunt substante de origine vegetala, care au capacitatea de a inhiba absorbtia la nivel intestinal atat a colesterolului ingerat prin dieta, cat si a celui produs endogen. Fitosterolii determina o scadere a nivelurilor de colesterol seric total si a colesterolului “rau”. Se gasesc in special in uleiuri vegetale, cereale (porumb, grau, secara, orz), fructe si legume.

Acidul linoleic conjugat se gaseste in alimentele provenite de la rumegatoare (lapte, unt, carne) – reprezinta o familie de grasimi nesaturate cu efecte antiaterogene, anticanceroase, antiinflamatoare, antifibrotice si de stimulare a sistemului imunitar. In pestele gras de apa rece si in semintele oleaginoase (in, dovleac, alune, nuci) e gasesc grasimi polinesaturate omega-3 și omega 6 cu efect antiinflamator. Consumul acestora limiteaza dezvoltarea unor boli ca artrita reumatoida, maladia Alzheimer, ateroscleroza. De asemenea, stimuleaza sistemul imunitar.

Probioticele sunt microorganisme vii, care administrate in cantitati adecvate confera beneficii pentru sanatatea gazdei. Cel mai cunoscut exemplu – iaurtul. Efectele benefice se resimt la nivelul tractului digestiv, aparatului cardiovascular, sistemului imunitar si ficatului. Ele scad nivelul colesterolului rau si previn dezvoltarea tumorilor canceroase.

Prebioticele sunt compusi sau alimente care contin factori necesari pentru cresterea si

metabolismul probioticelor. Se gasesc in paine, usturoi, cicoare, fasole, mazare, anghinare, andive, banane si altele.

Fibrele alimentare sunt acele componente ale fructelor, legumelor si cerealelor, care nu pot fi digerate; ca urmare, trec prin tubul digestiv netransformate. Ele previn ateroscleroza, hipercolesterolemia, diabetul zaharat, obezitatea, constipatia, cancerul.

Vitamina C – Aceasta vitamina exista in mai multe alimente, iar deficitul poate sa apara la fumatori, persoane ce utilizeaza contraceptive orale, au suferit o interventie chirugicala sau au febra.

Vitamina C este importanta in formarea colagenului, o proteina ce se gaseste in tesutul conjunctiv, deci esentiala pentru ligamente, oase si vase de sange. De asemenea, e implicata in metabolismul aminoacizilor, sinteza unor hormoni (catecolamine) si sustinerea absorbtiei fierului din intestin. Ca si in cazul complexului B, suplimentarea cu vitamina C nu aduce beneficii notabile in privinta performantei, decat daca exista un deficit.

Vitamina E este depozitata in muschi si grasime. Cel mai important rol al vitaminei E este cel antioxidant. Ea distruge radicalii liberi (molecule foarte reactive) care pot sa distruga structurile celulare si sa altereze procesele metabolice. Cea mai mare parte a oxigenului consumat in timpul efortului aerob este utilizat in mitocondrii in procesul de fosforilare oxidativa si este redus la apa. Cu toate acestea, o mica cantitate de produsi intermediari de metabolism univalenti, numiti radicali liberi, pot scapa din lantul de transport al electronilor. Productia de radicali liberi creste dupa eforturi sustinute, deoarece acestia coincid cu distrugeri oxidative ale tesuturilor, avand ca efect accelerarea aparitiei oboselii.

Fibrele musculare sunt echipate cu enzime antioxidante care servesc ca sisteme de aparare.

Aportul de antixodanti prin dieta, vitamina E si betacaroten, contribuie la distrugerea radicalilor liberi, blocand efectele negative ale efortului intens.

Pe lângă acestea mai amintim: uleiurile volatile cu acțiune antimicrobiană, antifungică. (au un spectru larg de acțiune asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi), acțiune antivirala, antiinflamatoare decongestiva, stimulatoare asupra circulației si respirației. Uleiurile volatile sunt în același timp odorante și aromatizante naturale putând să aducă o plus valoare și calităților organolentice ale produselor alimentare.

Pigmenții vegetali de tipul carotenoide, flavonoide, antociani au atât valoare de coloranți naturali dar joacă în același timp rol de antioxidanți (acțiune antiradicalară), fotoprotectori, măresc imunitatea organismului, previn bolile cardio-vasculare, contribuie la stabilizarea membranelor celulare.

Substanțele biologic active sunt de regulă substanțe rezultate din metabolismul secundar al plantei, și ele sunt sintetizate de plante pentru necesitățile sale fiziologice dar puse în valoare de om în alimentație și terapie. Ele se găsesc în întreaga plantă sau se acumulează în diferite țesuturi (organe) ale plantei – lucru de care se ține seama la recoltarea plantelor medicinale (dinamica acumulării).

S-a constatat faptul că acțiunea farmacologică a principiului activ din produsul vegetal medicinal poate fi potențată prin sinergism de prezența altor substanțe organice sau minerale care sunt prezente în planta medicinală, motiv pentru care o problemă larg dezbătută în cercetarea în acest domeniu este aceea a formei în care este mai eficientă o plantă medicinală:

principiu activ pur, izolat;

extractul total (în diferite forme);

planta caatare.

De aici derivă alegerea modului de extracție și a formei celei mai eficiente pentru fiecare specie în parte – nu este o regulă general valabilă.

Mai nou se dezvoltă o întreagă cercetare în domeniul substanțelor biologic active cu rol direct în produsele alimentare și anume enzimele – substanțe care în cantități infime joacă un rol primordial în menținerea vieții, accelerând și permițând procesele metabolice de descompunere a alimentelor pentru a obține elemente nutritive asimilabile și utilizabile pentru celule si in același timp, substanțe care trebuie eliminate. Ele sunt responsabile pentru digestia alimentelor, procesele de obținere a energiei, mecanismele de apărare și multe altele.

Au fost efectuate în cadrul Laboratorului de Cercetare-Dezvoltare al firmei Hofigal – cu care colaborăm – cercetări privind determinarea activității celor mai importante enzime digestive (amilaza, proteaza, lipază) din mai multe materiale vegetale dintre care menționăm urmatoarele: cătina alba (Hyppophae rhamnoides) fruct; coacazul negru (Ribes nigrum) frunze; castravetele amar (Momordica charantia) – frunze și mlădițe, și aloe (Aloe arborescens) Frunze.

4.2. Principalele tipuri de extracte din plante

Principalele tipuri de extracte din plante

Plantele medicinale si aromatice se folosesc in produse farmaceutice, alimentare si cosmetice sub diverse forme, astfel incit cantitatea de principiu activ si actiunea lui specifica sa fie maxime iar efectele terapeutice optime.

În funcție de procedeele de prelucrare si extractie materiile prime vegetale pot fi:

Pulberi din plante obtinute prin măcinarea fină a părtilor din plante care contin principiul activ. Se folosesc prin divizare in cașete (gelule); sub forma de tablete sau drajeuri.

Uleiurile volatile – uleiurile eterice sau uleiurile esentiale reprezintă amestecul de substanțe volatile existent in produsul vegetal. Cercetările din acest domeniu sunt axate pe creșterea randamentelor de extracție și pe obținerea unei calități a uleiului volatil cât mai apropiată de a produsului vegetal. Tehnologiile moderne de extracție cu fluide supercritice ating aceste performanțe.

Concretele sunt extracte obtinute din produse vegetale proaspete (de regula flori) prin extractie cu solventi organici, solvenții fiind eliminați prin distilare controlată.

Rezinoidele (oleorezinele) sunt extracte obtinute cu ajutorul solventilor organici din produsele vegetale uscate (rădăcini, rizomi, lemn, frunze uscate, fructe, seminte, licheni, din rasini, balsamuri, gumirezine. Există specii la care uscarea lentă conduce la formarea principiilor active prin procesele enzimatice si oxidative care au loc (ex. formarea iridoidelor in radacina de iris sau formarea eugenolului in radacina de cerentel).

Absolutele sunt obtinute din concrete si rezinoide in urma unei extractii alcoolice a acestora. Ele au compoziții apropiate de uleiurile volatile..

Tincturile sunt preperate farmaceutice cu conținut bogat și variat de principii active obtinute prin extractia produselor vegetale cu o cantitate de 10 ori mai mare de solvent. Solventul este de regula alcool etilic de concentratie 60-70°. Extractia se face prin macerare sau percolare.

Extractele sunt preparate farmaceutice obtinute prin diverse forme de extracție (infuzii, macerate, percolate, decocturi, etc.). Concentrarea solutiilor extractive se poate realiza pina la o concentratie sau consistenta dorită. Solvenții pot fi derivați glicolici, amestecuri hidroalcoolice, alcooli, apă, etc. În functie de gradul de concentrare al extractului se obtin:

– extracte fluide

– extracte moi (de consistenta viscoasa – max.20% umiditate);

– extracte uscate sub forma pulverulenta cu max.5% umiditate .

Substanțele bioactive naturale izolate sunt obținute din uleiurile volatile sau din extacte si tincturi prin diverse procedee de separare, sau de purificare (distilare fracționată, crioscopie, separare pe coloana, extractie cu solventi selectivi, etc). Exemple: linalolul, aldehida anisica, antolul, alantoina, mentolul, camforul, vincamina, morfina, etc).

4.3. Tehnologii de extracție a substanțelor biologic active în scopul valorificării lor în suplimente alimentare și alimente funcționale

Cercetările noastre actuale în domeniul alimentului sunt axate cu precădere pe obținerea de compuși biologic activi care să înlocuiască aditivii alimentari de sinteză chimică din produsele alimentare.

În acest scop au fost studiate:

resursele naturale care pot furniza aceste substanțe biologic active (sunt plantele medicinale și aromatice și unele legume și fructe)

tehnologii de extracție moderne prin care să protejăm structura și acțiunea fiziologică a produsului biologic activ extras.

Extracția este operația de separare parțială sau totală a componentelor unui amestec pe baza diferenței de solubilitate în unul sau sau mai mulți dizolvanți. Operația de separare prin extracție implică următoarele faze:

realizarea unui contact intim între amestecul supus extracției și dizolvant;

separarea fazelor formate;

recuperarea solutului și a dizolvantului.

Primele două faze de extracție propriu-zisă se realizează de cele mai multe ori în același aparat, pe când faza de recuperare necesită instalații separate.

Funcție de starea în care se prezintă materia primă, avem două tipuri de extracții:

extracția solid-lichid, în care schimbul de substanță are loc între o fază solidă, materia primă, și faza lichidă, solventul de extracție;

extracția lichid-lichid, în care schimbul de substanță are loc între două faze lichide, soluția și solventul

Factorii care influențează calitatea produselor de extracție

Atât în complexitatea biosintezei chimice din lumea vegetală cât și în tehnicile de extracție, există o serie de factori care pot influența pozitiv sau negativ aceste procese. Se disting două categorii de factori:

Factori care determină calitatea materialului vegetal (natura, umiditatea, gradul de mărunțire, condițiile pedoclimatice – care favorizează formarea taxonilor chimici -, tehnologii de cultură, condițiile de recoltare, uscare, etc.)

Factori care determină calitatea procesului extractiv (solventul, parametrii extractive – temperatură, pH, raport plantă-solvent etc -, utilajele, parametrii tehnologici –temperatură,

presiune, etc.).

Factorii care influențează procesul extractiv trebuiesc bine stăpâniți și reglați așa încât extracția să se producă în condiții optime. Precizăm câteva aspecte esențiale:

Umiditatea produsului vegetal influențează în mod direct procesele extractive prin creșterea fenomenelor de osmoză și difuziunea a principiilor active din celulele vegetale spre solvent. Din această cauză produsele vegetale uscate ce urmează a fi supuse extracției sunt mai întâi umectate pentru a fi aduse la o stare de umiditate apropiată de condițiile proprii stării vegetative. În produsele vegetale cu umiditate mare procesele enzimatice sunt foarte active și transformările biochimice continuă putând favoriza anumite modificări în structura chimică a compușilor organici. Prin uscarea produsului vegetal activitatea enzimatică scade, nu apar modificări biochimice semnificative iar produsul poate fi păstrat și conservat, pentru o anumită perioadă de timp (max. 1 an conform standardelor de calitate pentru plante medicinale).

Gradul de mărunțire al produsului vegetal o mărunțire fină favorizează extracția prin cresterea suprafeței specifice și deci prin asigurarea unui contact foarte bun între principiul activ din produsul vegetal și solvent (fără ca aceasta să fie o condiție absolut obligatorie). Mărunțirea produsului vegetal se face numai înaintea procesului extractiv pentru a evita oxidarea principiilor active, pierderea lor, degradarea. Când extracția nu se bazează pe fenomene de osmoză și difuziune ci doar pe fenomenul de dizolvare a principiilor active în solvent atunci mărunțirea va fi cât mai fină pentru a degrada celulele și a favoriza viteza de dizolvare a substanțelor organice. Există situații când o mărunțire foarte fină poate să îngreuneze procesele de filtrare ducând la pierderi tehnologice mari în balastul vegetal. .

Natura solventului folosit la extracție trebuie să favorizeze procesele de osmoză și difuziune a substanțelor organice din celulele vegetale. Dat fiind conținutul de celuloză al pereților celulari și deci a multiplelor grupări –OH vor fi folosiți solvenții de tipul apă, alcool, glicerol care conțin în moleculele lor grupări -OH

Solventul se alege funcție de substanțele ce trebuiesc extrase pe de o parte dar și de cele ce nu trebuiesc antrenate în soluție (extracție selectivă). Adesea se folosesc amestecuri de solvenți cu acțiuni diferențiate – unul favorizează procesele de difuziune prin pereții celulari iar celălalt asigură dizolvarea principiilor active.

Caracteristicile solventului ales pentru extracție :

Capacitate mare de îmbibare a produsului vegetal pentru a favoriza procesele de osmoză și difuziune ale principiilor active (favorabile sol. hidroalcoolice cu conținut mic de alcool)

Capacitatea de a dizolva majoritatea principiilor active urmărite, în mod selectiv (sunt favorabile soluțiile hidroalcoolice cu conținut mare de alcool – 700). Trebuie stabilit pentru fiecare produs vegetal în parte care este raportul optim plantă:solvent pentru un randament maxim de extracție a principiilor active.

Pentru ca solventul să realizeze o bună extracție este important ca și substanța activă să prezinte o tensiune superficială mică pentru a putea fi umectată de solvent și să interacționeze cu acesta, să se dizolve în el.

Stabilitate chimică, neutri din punct de vedere chimic față de principiile active

Să poată fi ușor de îndepărtat prin evaporarea lor din soluția extractivă

Să nu fie toxici, inflamabili, periculoși în utilizare

Tehnici și operații utilizate în procesul de extracție pentru creșterea randamentului și calității

Agitarea amestecului plantă – solvent dinamizează contactului plantă-solvent,

îmbunătățind deplasarea echilibrelor de extracție

Temperatura mediului de extracție favorizează procesele de difuziune și dizolvare a principiilor active. Ca și agitarea, o creștere a temperaturii poate favoriza îndepărtarea filmului creat în jurul particulelor cu substanța activă dizolvată care împiedică continuarea procesului de extracție

pH-ul mediului cu ajutorul unor substanțe tampon se poate menține o anumită valoare a pH-ului favorabilă extracției unui anumit principiu activ. Exemplu: pentru extracția de alcaloizi este favorabil un mediu acid în timp ce pentru extracția saponinelor este favorabil un mediu bazic

Raportul plantă –solvent – fenomenele de osmoză și difuziune au loc atâta timp cât concentrația de substanțe active extrase în solvent este mai mică față de concentrația substanțelor active din celulele vegetale. Când concentrația din cele două faze (celulă vegetală respectiv solvent) este aceeași fenomenele de difuziune încetează. Pentru continuarea extracției trebuie schimbat echilibrul sistemului micșorând concentrația substanței active din solvent (prin împrospătarea solventului sau prin eliminarea din mediu a substanțelor deja extrase), ceea ce va atrage după sine continuarea difuziunii substanțelor active din produsul vegetal datorită unei noi tendințe de echilibrare a concentrațiilor. Aceste procese au loc în total acord cu expresia matematică a difuziunii dată de Fick care spune că difuziunea este proporțională cu cantitatea de substanță care difuzează printr-o suprafață elementară (ds) într-un parcurs elementar (dx) într-un timp dat (dt) cu o diferență de concentrație (dc)

dc

dm = K* ds * * dt

dx

unde:

dm – difuziunea;

K – constanta de difuziune;

ds– suprafața elementară

(gradul de mărunțire;

dc/dx –gradientul de concentrație;

dt – timpul de contact

Conform formulei putem aprecia că randamentul de extracție depinde de suprafața de contact, de timpul de contact, și de diferența de concentrație. Gradientul de concentrație se poate mări prin împrospătarea solventului modificând raportul dintre substanțele extrase și substanțele rămase în plantă ceea ce determină o deplasare a acestor substanțe din produsul vegetal spre solvent ( care are un conținut mic de substanțe active).

Timpul de contact (durata extracției) se poate diminua prin creșterea suprafeței de contact (grad mare de mărunțire a produsului vegetal), prin folosirea agitării, creșterea temperaturii, împrospătarea solventului – folosirea mijloacelor de dinamizarea a extracției.

Precizăm câteva tehnici de extracție a uleiurilor volatile și a altor substanțe biologic active

Tehnica antrenării cu vapori de apă este unul dintre procedeele de extracție utilizate cel mai frecvent pentru uleiuri volatile. În principiu antrenarea cu vapori de apă sau gaz inert prezintă interes pentru aplicarea în următoarele condiții:

pentru separarea cantităților mici de substanțe volatile din cantități mari de produs

nevolatil;

pentru separarea constituenților nemiscibili cu punct de fierbere ridicat;

în cazul în care produsul este instabil la temperaturi ridicate sau se asociază cu alți componenți.

Antrenarea cu vapori nu poate fi luată în considerare la recuperarea aromelor cel puțin din două motive: 1.aromele sunt în general volatile și deci este necesară captarea lor fără pierderi; 2. împreună cu vaporii de apă aromele prezintă fenomenul de pseudosolubilitate, permițând o întreținere a fierberii la o temperatură apropiată de 1000C, ceea ce constituie un inconvenient pentru arome;

produsele aromatice neantrenabile cu vaporii de apă nu pot fi recuperate.

Figura 4.1 – Alambic de distilare a plantelor

Antrenarea cu vapori se practica în mai multe variante:

antrenarea la foc direct;

antrenarea în curent de vapori;

antrenarea în curent de vapori uscati;

antrenarea cu abur sub presiune;

antrenarea la presiune redusă.

Fenomenul fizic care are loc în cazul antrenării cu vapori este bazat pe legea aditivității presiunilor de vapori ale componentelor unui amestec, conform căreia amestecul fierbe la temperatura la care suma presiunilor parțiale ale componentelor ajunge să fie egală cu presiunea atmosferică. În general substanțele componente ale unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare celui al apei (ex. carvona 2310 C, limonen 177,80C, camfor 209,10C), dar au o volatilitate ridicată la temperature inferioare temperaturii de fierbere, fapt care face ca ele să fie antrenate foarte u șor de vaporii de apă la temperatura de fierbere a acesteia.

Insolubilitatea lor în apă și densitatea diferită de a apei facilitează separarea acestora

Tehnologii noi de extracție a uleiurilor volatile care elimină o parte din inconvenienetele

metodelor clasice de antrenare cu vapori sau extracție cu grasimi sunt

Hidrodifuziunea

Figura 4.2 – Hidrodifuzor Schimdt

Figura 4.3 – Coloana cu conuri rotative

Figura 4.4 – Hidrodistilarea prin microunde sub vid

Metode moderne inovative de extracție

Este știut că pe lângă principiile bioactive (fitocomplex), plantele (inclusiv cele medicinale) mai conțin substanțe secundare, substanțe inerte (balast) si substanțe care realizează structura scheletica a materiei vegetale. Din punct de vedere științific, respectiv farmacologic, substanțele secundare au rol în potențarea efectului terapeutic al principiilor active, iar substanțele inerte împiedică procesul de extracție al principiilor active. Substanțele care realizează structura scheletică a materiei vegetale se vor înlătura prin procesul de filtrare.

Prin aceste tehnici moderne se urmărește extracția totalului liposobubil din plante în primă fază și apoi extracția compușilor hidrosolubili rămași în balast.

Figura 4.5 – Extracția substanțelor biologic active cu lichide supercritice EFS

Complexitatea cercetărilor din domeniu extracției substanțelor biologic active poate fi

perfecționată prin noi concepte și tehnici, cum sunt cele pe care le abordăm în Centrul EBIOTEFA: Perfecționarea metodelor de extracție a compușilor bioactivi lipo- și hidrosolubili din resurse vegetale prin utilizarea celor două utilaje din dotare:

Figura 4.6 – Extractorul HFC cu gaz lichefiat la presiune subcritică

Extractoarele Timatic FC 100 reprezintă un sistem modern, economic și eficient pentru extragerea componentelor active din materii biologice: flori, frunze, fructe, scoarțe (coji), rădăcini, muguri, semințe și tulpini (părți aeriene), etc., de la plante alimentare, aromatice, condimentare, forestiere, medicinale, etc. Variante constructive: MICRO (0,5 – 2,0 litri) pentru cercetări de laborator, MINI – DUO ȘI MAXI

de capacități cuprinse între 5 și 200 litri (5, 10, 20, 30, 50 100, 200 și 400 litri la comandă specială).

Figura 4.7 – Extractoare Timatic FC 100

Ciclul de extracție se face la temperatura camerei și extractul obținut păstrează (în stare nealterată) toate proprietățile și caracteristicile naturale ale componentelor active. Gradul de epuizare a drogului este mult mai mare decât în cazul metodelor tradiționale: macerare, infuzie și percolare.

După efectuarea extracției substanțelor bioactive liposolubile și uleiurilor esențiale din plantele aromatice, medicinale etc. cu extractorul cu fluide subcritice – în care se extrag și aromele alimentare – care în condițiile extracției clasice prin antrenare cu vapori nu era posibilă – faza a doua, epuizatele obținute după extracția în fluide subcritice sunt procesate în continuare prin extracția în solvenți lichizi sub presiune (folosind extractorul TIMATIC) pentru extracția substanțelor bioactive hidrosolubile

4.4. Fazele tehnologice ale fluxului de cercetare privind perfecționarea metodelor

de extracție a compușilor bioactivi din resursele vegetale la S.C. Fares Orăștie S.A.

Practic se perfecționează metoda de extracție studiată, cu posibilitatea cerecetărilor diferențiate pentru fiecare etapă (sistem tehnologic). În faza a treia, prin colaborare cu alți parteneri se incearcă și extracția substantelor bioacive hidrosolubile în câmp ultrasonic la temperatura controlată.

O parte din fazele de extracție se realizează cu echipament pentru extracție in fluide la

presiune subcritică și accesorii (echipament de tocat plante model herbcut 1340).

Figura 4.8 – Extractor cu gaz lichefiat la P subcritică, planta de extracție și extractul bioactiv

Perfecționarea tehnicii de extracție arată că cel mai important avantaj pe care îl oferă extractoarele HFC cu gaz lichefiat la presiune subcritică este ca ele pot extrage uleiurile în stare pură, la temperatura camerei și în absenta aerului, ceea ce permite crearea unor noi categorii de produse superioare calitativ cu plajă largă de substanțe bioactive, ca de exemplu, din grupa aromelor alimentare si respectiv din gama parfumurilor, produselor farmaceutice etc.

Conform procedurii de cercetare, pe baza rezultatelor obținute în urma procesului de

extracție la faza de pilot, cât și a analizelor biochimice, se vor intocmi specificațiile tehnice a extractelor vegetale standardizate.

După definitivarea tehnologiei de extracție și analiza extractelor realizate prin metodele menționate se va trece la proiectarea și prototiparea unor alimente inovative – alimentare funcționale și/sau nutraceutice, precum și a alimentelor compozite inteligente (în perspectivă), adică a unor alimente standardizate în anumite substanțe bioactive (și brevetarea metodelor de obținere și a compoziției acestora), cu recomandări pentru prevenirea sau ameliorarea unor afecțiuni ale stării de sănătate.

Sunt analizate și prelucrate formule originale (alimente funcționale, respectiv suplimente aditivi alimentari naturali, sau fito-dermocosmetice ș.a.) care valorifică principii bioactive din plante sau reziduuri din industria alimentară (ca de exemplu șroturile de la industria uleiurilor și altele)

Prin analiză farmacodinamică extractele vegetale și fungice realizate și purificate în etape succesive vor fi administrate animalelor de experiență pentru a evidenția efectele specifice asupra unor parametri biochimici, fiziologici, neurotropi, citogenetici și imunologici ai acestora. Într-o fază ulterioară se intenționează ca prin utilizarea culturilor in vitro din speciile vegetale studiate să se creeze posibilitatea urmăririi producției de substanțe bioactive în condiții controlate și de ameliorare a randamentului de biosinteză a produșilor utili de către celulele vegetale.

Completarea investigațiilor realizate cu observații privind efectele sanogene benefice ale extractelor luate în lucru poate recomanda utilizarea lor în multiple scopuri ale actului alimentar, inclusiv al preparatelor gastronomice, sau sub formă de suplimente nutritive.

Uleiurile esențiale optimizează procesele digestive prin stimularea producției sucurilor gastrice, aspect care îmbunătățește absorbția și utilizarea hranei ingerate. Aportul nutrițional al uleiurilor esențiale, razidă și în mobilitatea și capacitatea înaltă de penetrare de-alungul membranelor celulare, facilitată de caracterul lipofilic al acestora. Consecința directă este capacitatea rapidă de transport a unor compuși bioactivi lipofilici prin membranele celulare, ca de exemplu a vitaminelor liposolubile A, E, D, K, a unor fosfolipide, fitoestrogeni, fitosteroli, pigmenți carotenoidici, policosanoli etc.

metabolismului

APLICATII: energetic, obținute prin procesarea menajantă a cetinilor de brad, molid, pin și ienupăr.

Utilizări ca bioprotective față de atacul microorganismelor respectiv ca antibacteriene, antifungice și antivirale, aspect corelat cu proprietățile lor de citotoxice pentru microorganisme / ca antioxidanți, pentru a proteja de peroxidare compușii de tip lipofilic, cu aplicații potențiale în protecția antioxidantă a uleiurilor rezultate prin prelucrarea semințelor oleaginoase.

4.5. Resursele vegetale utilizate la fabricarea suplimentelor alimentare

Materii prime cu proprietăți importante pentru produsele alimentare, farmaceutice și cosmetice care se pot obține prin tehnologii moderne de extracție cu randamente mari și cu calități remarcabile

materii prime cu efect nutritiv, vitaminizant: uleiul de catina (Hippophae rhamnoides), uleiul de jir (Fagus sylvatica), extractul de maces (Rosa canina), extractul de merisor (Vaccinium vitis idaea), etc.

materii prime cu efect dezodorizant care presupun doua actiuni distincte ce se completeaza reciproc si anume o actiune antiseptica (antimicrobiana, antifungica) si o actiune astringenta: pentru actiunea antiseptica – extractul de licheni de brad (Usnea barbata), uleiul volatil de cimbrisor(Thymus serpylum), uleiul volatil de sovirf (Origani vulgare), extractul de clorofila si clorofilina sodo-cuprica (din Urtica dioica sau alte specii) etc. iar pentru actiunea astringenta – extractul de herbalit (Lytrum salicariae), extractul de cerentel ( Geum urbanum), extractul de priboi (Geranium machrorrizum), clorofila, etc.

materii prime cu actiune antiinflamatoare, calmanta : extractul si uleiul volatil de coada soricelului (Achilea millefolium), extractul de arnica (Arnica montana), extractul de spinz (Heleborus purpurescens), extractul de priboi (Geranium machrorrizum), extractul de cretisoara (Alchemilla vulgaris), extractul de Echinacea purpurea, etc.

materii prime cu actiune astringenta : extractul de cretisoara (Alchemilla vulgaris), extractul de cerentel (Geum urbanum), extractul de priboi (Geranium machrorrizum), extractul de jales (Salvia officinalis), extractul de scoarta de stejar (Quercus robur), extract de coada racului (Potentilla anserina), etc

materii prime cu actiune cicatrizanta, epitelizanta : extractul de tataneasa (Symphytum officinalis), uleiul de catina (Hippophae rhamnoides), extractul de galbenele (Calendulae officinalis), extractul de patlagina (Plantago lanceolata), extractul de sunatoare (Hypericum perforatum), etc.

materii prime cu actiune emolienta, hudratanta : extractul de potbal (Tussilago farfara), extractul de nalba de padure (Malva sylvestris), extractul de trei frati patati (Viola tricolor), extractul de patlagina (Plantago lanceolata), etc.

materii prime cu actiune tonica, stimulatoare asupra circulatiei periferice: extractul de arnica (Arnica montana), uleiul de brad (Abies alba), uleiul de pin ((Pinus montana), uleiul volatil de ienupar (Juniperus communis), extract de angelica (Angelica archangelica), etc.

materii prime cu actiune anticelulitica care presupun un complex de actiuni simultane (emolienta, antiedematoasa, antiexudativa, de activare a circulatiei periferice) sunt date de amestecuri de materii prime vegetale bine proportionate intre care amintim: extractul de iedera (Hedera helix), extractul de ghimpe (Ruscus aculeatus), extractul de curpen de padure (Clematis vitalba), tinctura de arnica (Arnica montana), extractul de calapar (Chrysanthemum balsamita), uleiul volatil de brad (Abies alba), uleiul volatil de ienupar (Juniperus communis), extractul de tataneasa (Symphytum officinalis), etc

materii prime cu actiune ecran solara: uleiul de catina (Hippophae rhamnoides), extractul de cretisoara (Alchemilla vulgaris), extractul de muguri de stejar (Quercus robur), extractul de iedera (Hedera helix), etc.

materii prime cu actiune antiradicalara : extractul atomizat de cretisoara (Alchemilla vulgaris), extractul de cretusca (Filipendula ulmaria), extractul de muguri de stejar (Quercus robur).

materii prime cu actiune antiseboreica, antiacneica : extractul si uleiul volatil de coada soricelului (Achilea millefollium), extractul de brusture (Arctium lappa), extractul de galbenele (Calendulae officinalis), extractul de calapar (Chrysanthemum balsamita), extractul de jales (Salvia officinalis), etc.

materii prime cu actiune cardiotonica : extract de degetel (Digitalis lanata sau purpurea), extract de ruscuta de primavara (Adonis vernalis), extract de spinz (Heleborus purpurescens)

materii prime cu actiune hipotensiva: tinctura de paducel (Crataegus monogyma),

materii prime cu actiune imunomodulatoare si antimitotica : extract de visc (Viscum album), extract de Echinacea purpurea, extract de potbal (Tussilago farfara)

materii prime cu actiune sedativa: extract si tinctura de valeriana (Valeriana officinalis)

Calitatea produselor de extracție este o problemă tehnică esențială pentru utilizarea finală a acestor produse în industria alimentară, farmaceutică sau cosmetică. Presizăm un protocol care se impune în analiza de laborator a acestor produse

Metode de analiză calitative

Examenul macroscopic (controlul organoleptic)

Examenul microscopic (elementele anatomice caracteristice speciei

Examenul histochimic (microscopic) reacții de identificare a principiilor active în țesutul vegetal (uleiuri volatile, flavone, taninuri, lignine, saponine, etc.)

Examenul chimic identificarea substanțelor organice pentru stabilirea compoziției chimice generale a produsului vegetal. Se folosesc trei etape de extracție:

1. cu solvenți apolari – (eter etilic, eter de petrol, benzen, cloroform, etc…) care solubilizează substanțele lipofile ( ulei volatil, carotenoizi, lipide, alcaloizi baze, cumarine, vitamine liposolubile)

2. cu solvenți mediu polari – (metanol, etanol) care solubilizează o parte din substanțele

hidrofile (taninuri galice și catechinice, alcaloizi săruri, cumarine, heterozide triterpenice și sterolice, flavonozide, derivați fenil-propanici)

3. cu solvenți polari – (apa) care solubilizeaază substanțele hidrofile ( polizaharide – amidon, mucilagii, gume – , saponozide, taninuri galice și catechinice, alcaloizi săruri, vitamine hidrosolubile, săruri minerale)

Metode de analiză cantitative

pentru stabilirea purității materialului vegetal (impurități, apă, cenușă)

pentru stabilirea calității materialului vegetal – conținutul de principii active

– dozări gravimetrice, volumetrice

– separări și dozări cromatografice (CSS, GC-SM, HPLC)

– dozări spectrofotometrice UV-VIS, IR

– spectrometria de absorbție atomică, RMN,

Extract compusi bioactivi liposolubili – Din flori uscate de lavandă

Extract compusi bioactivi liposolubili – Din fructe de armurariu

Extract compusi bioactivi liposolubili – Din miez de nucă

Extract compusi bioactivi lipo- și hidro- solubili din iarbă uscată de sunătoare

Extract compusi bioactivi liposolubili – Din fructe uscate de cătină

CONCLUZII

Calitatea produselor stimulente, în categoria cărora este inclus și suplimentul alimentar, este o noțiune foarte complexă, dat fiind faptul că se pune accent tot mai mult pe protectia consumatorului. Această tendință a devenit una dintre cele mai importante elemente concurențiale, pe lângă preț. S-a constatat că preferințele consumatorilor români au devenit mult mai variate, accelerând astfel procesul de inovație și de îmbunătățire a produselor. Făcând referire la piața supliment alimentarui, există tendința de a crea diferite amestecuri de plante medicinale creând astfel produse noi pentru nevoi noi.

Legislația românească reglementează condițiile obligatorii pentru producerea și comercializarea produselor din plante medicinale, dar acest lucru nu asigură decât evidențierea condițiilor minime pentru a funcționa o firmă producătoare de ceai. Tot legislația se ocupă și de concurența loială de pe piață, și în unele cazuri de susținerea unor firme care se ocupă de cultivarea plantelor prin acordarea de subvenții în anumite condiții.

Adevăratul factor de succes pe o piață este calitatea produselor. Acest lucru se obține prin eforturi proprii, care constau în concentrarea firmelor pe dezvolatarea propriilor concepte de calitate. Acest lucru începe prin implementrea unui standard de calitate (ISO 9001 sau ISO 22000). De exemplu firma Laboratoarele Fares Bio Vital are implementat ISO 9001:2008.

Un alt element important este asigurarea efectivă a calității produselor. Acest lucru începe în cazul plantelor medicinale, încă de la cultivarea lor. Pentru a putea fi folosite în prepararea ceaiurilor, acestea trebuie să fie cultivate în locuri curate, nepoluate. Următoarea etapă este reprezentată de recoltarea acestora, care trebuie să se facă manual (în cazul în care se doreșre recoltarea doar a unei anumite părți din plantă), sau cu ajutorul unor mașini (când se recoltează atât tulpina cât și florile și frunzele). Uscarea materiilor prime se face natural, plantele fiind ținute la umbră, în straturi subțiri câteva zile, sau se face artificial în uscătoare. Producția efectivă a ceaiurilor trebuie, la rândul ei, să respecte reguli de igienă.

Printre acestea se pot enumera: igienizarea și curățarea mașinilor, angajații trebuie să respecte regulile de igienă, materialele de ambalat să nu fie din deșeuri, etc. Un loc esențial în asigurarea calității ceaiurilor îl constituie depozitele (de plante uscate, de semifabricate, de materiale de ambalare, de produse finite). Condițiile din aceste depozite trebuie să asigure păstrarea în maxime condiții de igienă a produselor, pentru a elimina orice sursă de contaminare a produselor cu substanțe toxice, a le feri de rozătoare și de umiditate excesivă.

În cadrul firmei S.C. Fares Orăștie S.A. sunt respectate aceste norme de igienă, lucru care stă la baza calității produselor firmei. În fiecare an sunt demarate programe de igienizare complete care vizează toate sectoarele fabricii. Acestea cuprind analize microbiologice (număr total de germeni, bacterii, fungi etc.), făcute de laboratoare acreditate, dar și analize ale apei potabile

Trasabilitatea joacă un rol important în cadrul firmei fiind urmărită și sistematizată în cadrul dosarelor de serie. Aceste dosare se inițiază la începerea producției unui nou lot de produse și le urmărește traseul până în depozitul de produse finite, de unde acestea se predau firmei de distribuție Fares Trading.

BIBLIOGRAFIE

A Nedelea, Marketing, Suceava, 2008

ASRO, Revista Standardizarea , Standardizarea internațională în domeniul ceaiurilor,2010

Banu C.,Manualul inginerului de industrie alimentara, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1998

Bianca Ivănescu, Studiul Fitochimic Al Unor Compuși Din Speciile Artemisia Absinthium, Artemisia Vulgaris Și Artemisia Annua, Recoltate Din Flora Spontană, Rezumatul Tezei De Doctorat, Iași, 2010

BUTURA V. 1979 – Enciclopedie de etnobotanica romaneasca, Ed. Stiintifica si Enciclopedica Buc.

CEAUȘESCU E., RĂDOIAȘ GH., CĂDARIU T., 1988, Odorante aromatizante, Ed. Tehnică Buc.

CHIRILĂ P., CHIRILĂ M., CONSTANTIND., TĂMAȘ M., MACAVEI N., 1994, Medicină naturistă, Ed. Cristiana București

CIULEI I., GRIGORESCU E., STĂNESCU U., 1986, Index fitofarmaceutic, Ed. med. Buc

CIULEI I., GRIGORESCU E., STĂNESCU U., 1993, Plante medicinale și aromatice, fitochimie, fitoterapie, Ed. med. Buc

Coșciug Lidia, Dupouy Eleonora, Controlul calității produselor alimentației publice, Chișinău, 2007

CRĂCIUN F., BOJOR O., ALEXAN M., 1976, Farmacia naturii, Ed. Ceres București,

CUCU VIORICA, BODEA C., CIOACĂ C., 1982: Tratat de Biochimie vegetală, Plante medicinale și aromatice, IV, Edit. Academiei, București

Ioan Schileru, Merciologie Fundamente, ASE, București, 2006

ISO 22000: 2005

Legea nr. 150 din 2004 privind siguranta alimentelor

Legea nr. 491/2003 (Republicata 2011), privind plantele medicinale si aromatice, precum si produsele stupului

Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, Nr 2600/15.IV.2010

Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, Publicații ale agenților economici,2009

Pop Mircea, Merciologie Alimentară, Iași, 2008