VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [305660]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICNĂ

VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" [anonimizat]: [anonimizat] "ION IONESCU DE LA BRAD" [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat]

2018

Lista tabelelor

Tabelul 1.1Calitatea apelor reziduale la deversarea lor în bazinele acvatice pentru anii 1996-1997 17

Tabelul 1.2 Caracteristica surselor subterane de apă potabilă de pe teritoriul Republicii Moldova (mg/l) 18

Tabelul 2.1 Componența pe naționalități a satului Glinjeni 22

Tabelul 2.2 Cantitatea de precipitații lunare și anuala 24

Tabelul 3.1 Informații pentru evaluarea riscului 28

Tabelul 3.2 Gradele de apreciere a gustului apei 29

Tabelul 4.1Informații pentru evaluarea riscului 34

Tabelul 4.2 Informații pentru evaluarea riscului 36

Tabelul 4.3 Informații pentru evaluarea riscului 37

Tabelul 4.4 Informații pentru evaluarea riscului 39

Tabelul 4.5 Informații pentru evaluarea riscului 40

Tabelul 4.6 Informații pentru evaluarea riscului 42

Tabelul 4.7 Informații pentru evaluarea riscului 43

Tabelul 4.8 Informații pentru evaluarea riscului 45

Tabelul 4.9 Informații pentru evaluarea riscului 46

Tabelul 4.10 Informații pentru evaluarea riscului 48

Lista figurilor

Figura 2.1Harta teritorială a satului Glinjeni 23

Figura 2.2 Roza vânturilor 25

Figura 3.1 pH-metrul pHep®4 30

Figura 3.2Aparatul pentru măsurarea conductibilității apei EC/TDS DiST®6 30

Figura 3.3 Scara de valoripentru determinarea concentației de nitrați 31

Figura3.4 Instrucțiunile pentru determinarea concentației de nitrați 31

Figura 3.5 Scara de valoripentru determinarea concentației de nitriți 32

Figura 3.6 Instrucțiunile pentru determinarea concentației de nitriți 32

Figura 4.1Imagine realizată din satelit Sursa nr.1 33

Figura 4.2Sursa nr.1 34

Figura 4.3Imagine realizată din satelit Sursa nr.2 33

Figura 4.4Sursa nr.2 33

Figura 4.5Imagine realizată din satelit Sursa nr.3 36

Figura 4.6Sursa nr.3 37

Figura 4.7Imagine realizată din satelit Sursa nr.4 38

Figura 4.8Sursa nr.4 38

Figura 4.9Imagine realizată din satelit Sursa nr.5 39

Figura 4.10Sursa nr.5 40

Figura 4.11Imagine realizată din satelit Sursa nr.6 41

Figura 4.12Sursa nr.6 41

Figura 4.13Imagine realizată din satelit Sursa nr.7 42

Figura 4.14Sursa nr.7 43

Figura 4.15Imagine realizată din satelit Sursa nr.8 44

Figura 4.16Sursa nr.8 44

Figura 4.17Imagine realizată din satelit Sursa nr.9 45

Figura 4.18Sursa nr.9 46

Figura 4.19Imagine realizată din satelit Sursa nr.10 47

Figura 4.20Sursa nr.10 47

Figura 4.21Localizarea tuturor surselor de apă 48

Figura 4.22Ambalajele pentru apă 49

[anonimizat] ,în jur de 70% [anonimizat]. Astfel doar 2,5 % din totalul de resurse de apă este apă dulce restul fiind apă sărată.

Apa a fost din totdeauna un element indispensabil organusmului uman. [anonimizat] ,asezările umane au aparut si s-au dezvoltat in preajma unor ape curgatoare sau pe malul marii.

Datorita ritmului accelerat de dezvoltare în toate domeniile si a nevoilor de resurse de orice fel in realizarea progresului, în perioada contemporană s-a creiat problema poluarii si a diminuării resurselor de apa potabila. Formele de poluare se contureaza sub aspecte diferite si afecteaza mediul inconjurator ,inclusiv apele de suprafata si cele subterane.

In consecinta, dezvoltarea accelerata a industriei , folosirea de substante chimice in agricultura, in vederea cresterii recoltei la hectar, deversarea reziduurilor din cadrul unor complexe de crestere a animalelor in apele curgatoare sau in apropierea unor surse de apa, a dus la reducerea calitatii apei si mai mult la consecinte mult mai grave -aparitia unor boli care pot duce la deces.

Diferenta dintre tarile bogate si cele sarace se oglindeste si in acest element important al vietii si progresului ,apa .Astfel in tarile sarace 3 din 5 persoane au acces la apa potabila si conditii cu minim de igiena, de aici rezultand un numar mare de decese ,in special copii pana in 5 ani.

Consecintele negative ale poluarii apei , prin procesul de putrefactie al reziduurilor ajunse in panza freatica, este pierderea oxigenului din apa si aparitia compusilor toxici de descompunere (NH3, H2S) ,acestea avand ca efect disparitia organismelo aerobe si dezvoltarea celor anaerobe.

Problema reducerii cantitatii de apa potabila si poluarea apei subterane si supraterane este pe agenda intalnirilor statelor imortante pe arena politica si mondiala. Se cauta solutii pentru a reduce efectele negative ale dezvoltarii accelerate in unele domenii si exploatarea resurselor naturale ,precum apa, intr-un mod cat mai eficient fara a polua mediul inconjurator.

Se cauta o imunatatire continua a calitatii apei potabile deoarece aceasta contribuie la sanatatea tuturor popoarelor.

Utilizarea unor tehnici necorespunzatoare in agricultura, folosirea de substante chimice, eroziunea solurilor in panta prin realizarea lucrarilor din deal in vale ,sunt printre cele mai insemnate aspecte ale poluarii mediului inconjurator cauzate de activitatile agricole

Preocuparea principala a societatii pentru prezent si viitor ramane a fi evitarea sau reducerea poluarii apei, intretinerea surselor actuale disponibile.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

1.1. ASIGURAREA NEVOII DE APĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Terra dispune de un imens volum de apă. Din suprafața planetei noastre, de 510 milioane km2, Oceanul planetar ocupă 361 milioane km2, ceea ce reprezintă 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km2, adică 29,2%. Pe Terra exista apă dulce, apă sărată, ape termale și ape minerale.

Apa dulce este înglobată în apele de la suprafață din izvoare, râuri, fluvii și pâraie precum și în nenumărate mlaștini și lacuri continentale. Un mare volum de apă dulce întâlnim în apele subterane și ghețari. De exemplu, ghețarii care prezintă 77,20% din volumul total de apă dulce, respectiv 29,182 milioane km3 și apele subterane 22,40% sau 8,467 milioane km3. Apa dulce este imobilizată în ghețarii veșnici fară a putea fi extrasă. Apele subterane sunt într-o situație mai favorabilă. Posibilitatea de exploatare a acestei surse de apă este de 1/3, restul fiind situată la o adâncime de peste 760 m greu accesibile, iar altele pur și simplu nu sunt nicidecum accesate.

Ciclul hidrologic reînnoiește anual apa dulce, dar raportul său este foarte redus, o mare cantitate de precipitații căzând direct în oceane și mări. Dacă în calculul apei dulci includem și vaporii de apă din atmosferă (0,04%-0,015km3), atunci apa dulce, la care adăugăm pe cea provenită de la apele curgătoare (râuri, fluvii etc.) care măsoară doar 0,01%, adică 0,00378 milioane km3, reprezintă doar 0,40% totalul apei de pe glob. În total apa dulce accesibilă nu reprezintă decât 0,009% din întreaga cantitate de apă de pe pământ.

Apa este un mediu de viață pentru foarte multe organisme vii. Ele se grupează în patru categorii:

Hidrofile– trăiesc numai în apă

Higrofile – trăiesc într-un mediu cu umezeală mărita

Mezofile – au nevoie de umezeală moderată

Xerofile – sunt adaptate să trăiască într-un mediu care este uscat

Lupan Ernestîn "Dicționarul de protecția mediului" definește apa astefel: Sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indisponibil pentru viață și societate,materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic, constituind parte integrantă din patrimoniul public.

Importanța fiziologică a apei. Apa reprezintă o necesitate indispensibilă organismuluiuman, din datele OMS minimul de apă necesară unui organism uman este de 5 litri/24 ore din care circa 1,5-2,0 litri reprezintă apa consumată ca atare. Un om adult cu o greutate normală în condiții de mediu obișnuit și activitate zilnica normală se consideră a di de 2,5-3,0 litri, acest necesar este acoperit, în afara consumului de apă menționat mai sus, care o gasim in diverse alimente (900-1000 ml) și apa care rezultă din metabilozarea acestora. În cazul în care corpul uman se află într-un mediu ambinat mai cald sau a unei activități fiziologice mai mare consumul poate ajunge până la 3-5 litri pe zi. Un alt factor care poate influența cantitatea de apa care o consumăm este regimul alimentar. Un regim bogat in lipide și glucide impune un necesar mai ridicat de apă în comparație cu un regim bogat în proteine. Datorită creșterii concentrațiilor saline celulare și a presunii osmotice apare nevoia de consum al apei. Organismul uman nu poate rezista fără apă circa 3-4 zile dar poate trăi chiar 30 zile fără hrană. Dacă apa din țesut scarde cu numai 15% viața omui se oprește.

Importanța apei pentru activitatea umană. În urma activității sale zilnice omul utilizează apa pentru diferite întrebuințări și anume:

Igiena individuală – un om consumă zilnic circa 50-60 litri apă pentru igiena individuală, această cantitate mai este determinată și de gradul de civilizație, dar și de gradul de dotare al casei.

Scopuri menajere –cu o cantitate de 10-15 litri/zi/individ. OMS consideră ca optimă, pentru necesitățile directe ale populației o cantitate de 100 litri /24 ore/individ;

Necesități economico-industriale – apa participăefectiv in procesele de producție și cantitatea utilizate in acest scop depinde de natura procesului tehnologic

Nevoi decorative – lacuri artificiale, fantani arteziene, și pentru menținerea salubrității centrelor populate

Agricultură – utilizată pentru irigații, zootehnie, amenajări piscicole etc.

Poluantul este reprezentat de un element chimic, o substanță, un organism sau

microorganism sau chiar de un transfer de energie. Numărul de elemente poluante din apă este nelimitat: substanțe minerale, sintetice, organice sau radioactive. Apariția acestor elemente în sursele de apă ale colectivitaților umane schimbă calitatea acestora, constituind un pericol pentru sănătatea populației.

În noțiunea de poluare a apelor se include aspectul de modificare a calităților acestora (chimice, fizice sau biologice) produsă direct sau indirect de activitățile umane și care face ca apele să devină improprii pentru folosirea lor normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înaintea producerii alterării.

Definirea acestor noțiuni a fost în atenția specialiștilor O.M.S. încă din 1961.

Clasificarea poluanțilorapelorse poate face astfel:

Substanțe chimice- un număr nelimitat de elemente și compuși în permanentă diversificare, proveniența lor fiind în majoritate din industrie și mai puțin din activitatea gospodărească;

Substanțe organice, resturi biologice- reziduri din industria alimentară, dejecții;

Produse petroliere- rezultate din extractivă sau prin orce mijloc de folosință;

Bacterii virusuri și alte organisme;

Substanțe radioactive- din atmosferă laboratoare care lucrează cu izotopi radioactivi;

Suspensii- industria lemnului, carboniferă etc.

După alți autori (Parker) poluanții se împart după modificările pe care le produc calității apei. Aceștia ce împart în două categorii:

Cei care modifică proprietățile chimice sau biologice :

compușii toxici anorganici: plumb, mercur, zinc, crom;

compuși organici, greu-sau nedegradabili: pesticide, detergenți;

săruri organice provenite din mine sau explozii petrolifere;

substanțe fertilizatoare: azot, fosfor;

microorganisme: bacterii, virusuri, paraziți;

Cei care modifică proprietățile fizice și organoleptice ale apei:

uleuri, coloranți;

substanțe degradabile care consumă oxigenul apei;

substanțe solide: suspensiile.

Cea mai autorizată clasificare a fost cea a lui W. Christ, care trece în revistă urmatoarele categorii:

poluarea bacteriană, parazitară și virotică recunoscută încă din vechime care a crescut de-a lungul râurilor și țărmurilor în legătură cu amploarea centrelor populate, odată cu dezvoltarea polulației și a civilizației: declanșează sau întreține boli hidrice sub formă de epidemii;

poluarea chimică, datorită multitudinii de substanțe chimice rezultate din procesele tehnologice industriale: modifică calitățile apelor, poate produce intoxicații specifice substanțelor chimice ingerate;

poluarea fizică, care a crescut în urmă cu câteva decenii, astăzi caracterizată prin creșterea de temperaturi și dezechilibre biologice;

poluarea radioactivă, datorită industriei atomice și altor utilizări de substanțe radioactive, cu efecte specifice cunoscute.

Sursele de poluare a apelor se grupează în surse de poluare organizate, având o localizare în puncte bine stabile și surse difuze, situate pe suprafețe întinse, cu poluanți diverși.

După durata de funcționare, sursele au caracter continuu sau permanent (canalizări urbane și industriale) sau discontinuu, sezonier, temporat (colonii, șantiere).

Cele mai importante din punct de vedere cantitativ sunt sursele organizate, care după

caracteristici se pot împărți în următoarele categorii:

Apele menajere. Sunt apele reziduale evacuate din centrele populate prin sisteme de canalizare cu un ritm de producere corespunzător activității colectivității respective. Din punct de vedere al compoziției, aceste ape provenite din utilizări casnice au un conținut bogat de microorganisme (bacterii, virusuri, paraziți) printre care o importantă fracțiune patogenă din dejecțiile oamenilor purtători sau bolnavi, fapt care face ca aceste ape să aibă un mare potențial infecțios. De asemeanea prezența unei cantități apreciabile de substanțe organice realizează un consum mare de oxigen dizolvat pentru ca să poată da naștere la fenomene de fermentație și putrefacție.

Apele reziduale industriale. Provin direct din procesele tehnologice, unde apa este utilizată cel mai frecvent ca agent de transport al rezidurilor. Intensitatea poluării depinde de natură, cantitatea produselor și de deșeurile rezultate. Volumul de ape uzate rezultat, sistemul lor de producere sunt diferite după tipul procesului de fabricație.

Pesticidele și ierbicidele. Sunt aplicate în lucrările agricole care patrund în sol fiind trasportate de apa de ploaie sau de irigații până la pânza freatică subterană.

Îngrășămintele chimice și scurgerile provenite de la combinatele zootehnice.

Deșeurile și reziduriile menajere.

Sarea presată în timpul iernii pe șosele. Ajunge la panza freatica prin topirea zăpezii si ploi

1.2. POLUAREA APELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova este înconjurată teritorial de fluviile Nistru și Prut. Din toate țările

din Europa, R. Moldova posedă cea mai mică cantitate a apelor de suprafață- 400 mii3/an la un locuitor.

Republica Moldova a fost și va rămâne o țară agrară. Datorită acestui fapt calitatea

mediului continue să fie puternic influențată calitativ. În special în spațiul rural, începând cu anii 60, s-au produs numeroase schimbări ale mediului, în urma extinderii agriculturii aplicarea de lungă durată și sistematică a unor mari cantități de substanțe chimice pentru protecția plantelor, prezența unor complexe zootehnice mari, fară aplicarea unor tehnologii moderne de prelucrare a deșeurilor, aplicarea de lungă durată a unor cantități excesive de îngrășăminte minerale etc. Acest fapt a adus la formarea lentă și neîntreruptă a unui nivel de poluare chimică a apelor cu consecințe nefavorabile pentru om.

În urma numeroaselor cercetări s-a constatat că unul din poluanții majori ai solului și al apei este azotul din surplusul de îngrășăminte minerale și toxicanții chimici (pesticidele) care au fost utilizați timp îndelungat și azotul provenit din deșeurile complexe zootehnice care sunt bine solubile în apă. Acești nitrați migrează în adâncul solului când acesta este umed ajungând la adâncimi foarte mari formând niște magazii de nitrați unde aceștia pătrund în apele freatice subterane.

În perioada 1950-1990 au fost importate aproximativ 560 mii tone de pesticide (în sub-

stanță activă) și aproximativ 22 mii tone de pesticide organoclorurate. În urma cercetărilor efectuate în anii 1988-1990 s-a stabilit că volumul mediu anual al substanțelor chimice utilizate în Republica Moldova a constituit 20,9 mii de tone de substanță activă, iar sarcina teritorială medie anuală a fost de 10,69 kg/ha ceea ce depășește de 2 ori ( în unele sate chiar de 3-6 ori) nivelul mediu anual care este de 4-4,5kg/ha.

Din organismul femeilor care alăptează, pesticidele ajung în organismul bebelușilor. În

urma investigațiilor efectuate s-a demonstrat că probele de lapte mamar din localitățile rurale erau contaminate cu pesticide în 87,5-96,2 % din cazuri. Cercetătorii au demosntrat că în unele legume cum ar fi: cartofi, ardei, varză s-au depistat chiar 2-3 feluri de reziduri chimice. Prin prelucrarea termică a legumelor cantitățile de pesticide se găsesc în concentrații minime.

Chimizarea intensă a agriculturii în perioada sovietică a asigurat pe o perioadă îndelungată persistența unor cantități reziduale semnificative a pesticidelor în sol, apă, produse alimentare. Deși nivelul de pesticide utilizate în agricultură a scăzut brusc în ultimii ani, consecințele influenței lor asupra organismului în creștere rămân încă vizibile.

O perioadă îndelungată în Moldova se numărau 1712 de stocuri învechite de pesticide

inutilizabile și interzise, care constituiau un pericol real pentru populație. În perioada postsovetică au fost înhumate 3,94 mii tone de pesticide, inclusiv 654 tone de DDT, 1303 tone de hexaclorciclohexan. Deși au fost întreprinse careva măsuri din partea Guvernului și Ministerului Ecologic Național în vederea neutralizării lor, aceste deșeuri au afectat și continue să afecteze mediul ambiant, provocând riscuri pentru sănătatea omului.

Partea centrală a țării este lipsită de râuri cu scurgere constantă. În legătură cu aceasta, pentru aprovizionarea populației cu apă (în special în localitățile rurale) se folosesc apele subterane care nu corespund cerințelor igienice. Conform statisticilor oficiale, calitatea apei în numai un sfert din apele subterane ale Moldovei corespunde cerințelor STAS-lui 2874-82 (Friptuleac G. 2004).

În ultimii ani calitatea râului Nistru scade continuu, datorită poluării neîncetinite de orașul Soroca, iar în apa râului Prut nimeresc permanent evacuări din orașul Ungheni. Conținutul excesiv de poluanți se găsesc sistematic și în apa râulețelor mai mici: Bîc, Răut, Botna, Cuculta, Lăpușna, Lunga datorită deșeurilor provenite din activitatea populației care locuiesc lângă aceste râuri. În Moldova doar 15% din izvoare sunt considerate drept curate, iar restul conținând impurități de origine organică și fecală.

Studii efectuate de ( Friptuleac G.) în ultimii ani constată depășiri ale concentrației maxime admisibile a nitrațiilor în sursele acvatice centralizate ale republicii. Apa de profunzime în diferite raioane ( Glodeni, Fălești, Ungheni, Hîncești etc.) are un conținut ridicat de fluor (2-16 mg/l), iar în toate zonele republicii: sodiu (200-560 mg/l), amoniac (2210mg/l) stronțiu (7-14 mg/l). Problema nitraților în apa potabilă a Moldovei este una dintre cele mai importante. Cercetările au confirmat că într-un șir de localități concentrația nitraților în apa potabilă depășește normele de 10-15 ori, iar în unele fântâni de circa 100-300 ori. De asemenea a fost realizată o caracteristică a calității apei din fântâni în conformitate cu indiicii microbiologici. În urma numeroaselor analize s-a depistat că apa potabilă este infectată cu circa 35-40 % din bolile infecțioase intestinale. Cercetările efectuate au depistat că 60-100% din fântânile localităților rurale nu corespund cerințelor igienice conform indicelui coli, la această problemă s-a ajuns datorită nerespectării cerințelor de igienă ale fântânilor (neacoperirea, depozitarea de gunoaie în apropiere cu acestea).

Acumularea deșeurilor de tot tipul, amenajarea insuficientă a locurilor pentru depozitare, prelucrarea, neutralizarea și gestionarea acestora rămâne unul din factorii semnificativi de poluare a mediului în Moldova. Anual deșeurile acumulate depașește 30 mln tone, ceea ce constitue 150-400 kg pe cap de locuitor. Deoarece deșeurile solide se depozitează pe sol conținând substanțe toxice: plumb, uleiuri uzate, solvenți, reziduri de vopsea, produse petroliere, ele pătrund în sol și poluează apele subterane. La fel acestea emană în atmosferă emisii de metan, CO2 și alte gaze toxice.

Din 1747 de rampe de depozitare numai corespund normelor sanitare și ecologice. Majoritatea din aceste rampe de depozitare nu sunt amenajate, nu sunt îndiguite, nu dispun de sistem de drenaj pentru evacuarea scurgerilor nocive, nu sunt situate la distanță optimală de la teritoriile intens populate. Conform datelor Departamentului Statistică și Sociologie al Republicii Moldova numai în anul 2001 s-au format 2 mln tone deșeuri, din care cele mai evidente au fost deșeurile de la creșterea de animale – 0,4 mln. tone.

Anual, volumul de emisii al poluanților în aerul atmosferic de la sursele fixe este constituit în medie din: oxid de carbon- 13,5%, oxid de azot- 29,1%, dioxid de sulf- 39,37%. În Republica Moldova au fost înregistrate 18 întreprinderi cu masa emisilor de la 100-500 tone și 3534 întreprinderi cu masa emisiilor până la 100 tone. Alarmant este faptul că volumul de emisii al poluanților de la sursele fixe are tendința de sporire cu aproximativ 1000 tone anual în ultimii 5 ani. Principalele surse de poluare a atmosferei rămâne transportul auto cu 80-83 %, întreprinderile industriale 10-13 %, obiectele termo-energetice 2-3 % și rețeaua de încalzire a blocurilor locative.

În anul 1983 în rezervoarele de apă au fost deversate 15,7 mii tone de poluanți organici, 12,7 mii tone de particule solide suspendate, 34,6 mii tone de săruri dizolvate și poluanți toxici din atmosferă și sol. Proprietățile de autopurificare fiind cu mult mai mici ceea ce a dus în unele locuri la pierirea peștilor, broaștelor și a păsărilor acvatice.

Principalele măsuri de combatere a poluării apei sunt:

interzicerea aruncării la întâmplare a orcăror reziduri ce pot polua apa și în primul rând a scurgerilor de la fermele de animale, trecerea la tehnologia uscată a curățirii grajdurilor, colectarea apelor reziduale, comunale și industriale în instalații de purificare;

construirea stațiilor de epurare a apei pentru reținerea și degradarea substanțelor organice poluante ce se găsesc în apele reziduale din localități și de la fermele de creștere a animalelor;

distrugerea prin dezinfecție a ageniților patogeni ce se găsesc în apele reziduale de la unele instituții sau întreprinderi. Din această categorie fac parte: spitalele de boli infecțioase, abatoarele, întreprinderile industriei cărnii;

înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare a substanțelor radioactive din apele reziduale ale întreprinderilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi;

tratarea prealabilă a apei brute care nu corespunde condițiilor apei potabile înainte de a o distribui consumatorilor;

urmărirea permanentă a eficienței instalațiilor de tratare a apei astfel încât să nu apară posibilitatea de distribuție a apei poluate;

construirea instalațiilor locale de aprovizionare cu apă ( fântâni, izvoare ), respectând toate condițiile de amplasare, amenajare și întreținere recomandate de organele sanitare.

Starea apelor reziduale pentru anii 1996-1997 este indicată în (Tabelulul 1.1) După cum este indicat în tabel, cantitea medie de deversare în bazinele de apă a constituit în 1996-285, iar în 1997-339 deversări. Probele ce nu corespund cerințelor igienice sunt egale, pentru anul 1996-60,2% și pentru anul 1997-63 %. Numărul de deversări ale apelor reziduale neepurate în bazinele de apă a crescut de la 32% pentru anul 1996, iar la 97% pentru anul 1997.

Tabelul 1.1

Calitatea apelor reziduale la deversarea lor în bazinele acvatice pentru anii 1996-1997

Din cauza lipsei finanțelor pentru înnoirea utilajului, epurarea apelor reziduale la stații a scăzut. Multe stații, pur și simplu staționează. În prezent în republică din 560 de stații de epurare funcționează numai 225. În afară de aceasta în 500 localități nu există sisteme de canalizare, apele reziduale deepurate se deversează în rezervoarele cu apă. Din această cauză s-au dezechilibrat ecosistemele apelor de suprafață. Majoritatea lor au gradul de poluare III și IV. În prezent în Moldova funcționează 1806 apeducte, dintre care 11 folosesc apă din sursele de suprafață. Conform datelor existente, aproximativ 55% din populația republicii este aprovizionată cu apă în mod centralizat. Restul polulației folosește apă din sursele locale (fântâni, izvoare). O problemă aparte este calitatea apelor subterane. Datele privind compoziția chimică a apelor subterane în diferite regiuni ale țării sunt indicate în (Tabelul 1.2) (aproximativ 130 000 fântâni obișnuite și 2 000 fântâni arteziene).

Tabelul 1.2

Caracteristica surselor subterane de apă potabilă

de pe teritoriul Republicii Moldova (mg/l)

Apa din majoritatea acestor surse este poluată (mai mult de 45 mg/l) cu nitrați, sulfați și fluor. Mai puțin este poluată apa din fântânile arteziene. Aproximativ 40% din aceste surse fac parte din caregoria apelor cu minerealizare înaltă și 23,2% cu cantitate mărită de fluor. Mineralizarea înaltă este caracteristică părții de sud a țării.

1.3. POLUAREA APEI ȘI SĂNĂTATEA UMANĂ

Apa constitue un element foarte important pentru organismul uman, mai ales pentru copii, care au nevoie de cantitate de lichide mult mai mare față de adulți. Acest lucru este datorat faptului că copiii elimină mult mai ușor lichidele din corp decât adulții. Se spune că omul fără hrană ar putea trăi chiar 7 zile, același lucru nu putem să spunem și despre apă care se reduce la doar 3 zile.

Centrul Științific de Producție pentru Deservire Agrochimică, în comun cu Stațiunile de Proiectări și Prospecțiuni Chimice de Nord și de Sud, au realizat pe parcursul ultimului deceniu analize ale calității apelor în 8.000 de fântâni, izvoare, râuri, iazuri, heleșteie, în toate zonele, în ele au fost identificați 25 de indici: reziduul fix, pH-ul, duritatea, HCO, CO, NO3, PO43, Ca2, Mg2, Na, K+, unele metale grele: Zn, Cu, Mn, Fe, Cd, Pb. Pe lângă acestea, în unele probe a fost analizat conținutul elementelor radioactive naturale (U, Th, Pa) și mai cu seamă, după accidentul de la Cernobâl, al radionucleelor poluante. În ultimii ani, a fost determinată și cantitatea de Cr, Ni, Hg, Sr, As. În baza investigațiilor, au fost elaborate pașapoarte ale surselor acvatice și recomandări de utilizare ale lor.

Datele obținute demonstrează o stare chimico-ecologică agravată în ceea ce privește calitatea apelor potabile. Astfel, în partea de nord a țării, mineralizarea apei depășește limita concentrației admisibile (LCA) în 48% din numărul total de fântâni analizate, în centru − 58%. La sudul republicii, acest indice este și mai ridicat (în medie 88%), mai cu seamă în unitatea teritorial-administrativă Găgăuzia, care atinge aici valori de 98-99% din sursele investigate.

În baza rezultatelor obținute în r. Fălești, s. Taraclia, s. Cojușna, r. Strășeni, Criuleni, , Glodeni, menționăm că în Republica Moldova cel mai frecvent întâlnite și cunoscute substanțe toxice din apă sunt nitrații. Cantitatea de nitrați în apă nu trebuie să depășească 50 mg/1. Consumul unor cantități mari de apă cu nitrați poate provoca o afecțiune numită „intoxicație cu nitrați” sau „methemoglobinemie”. Mecanismul constă în transformarea nitraților în nitriți, aceștia din urmă fiind implicați în producerea bolii.

În mod normal, într-un organism sănătos, nitrații proveniți din apă și alimentele consumate de om sunt absorbiți în porțiunea superioară a intestinului. În cazul unor dispepsii și infecții, se creează condiții propice de transformare a nitraților în nitriți. Nitriții se combină cu hemoglobina, transformând-o în methemoglobină care, la rândul său, blochează transportul de oxigen în țesuturi.

Prin urmare, hemoglobina își pierde funcția de a lega și a transporta oxigenul la țesuturi, producând hipoxie. Sindromul methemoglobinemiei este exprimat prin cianoza feței, ulterior și a extremităților, dereglarea respirației, diaree sau constipație, tahicardie, agitație, convulsii. Această afecțiune se manifestă la copiii mici în primul an de viață, mai cu seamă la cei alimentați necorespunzător. Intoxicația apare ca rezultat al utilizării apei cu un conținut mărit de nitrați la prepararea hranei. S-a constatat că copiii până la trei luni sunt cu mult mai receptivi la acțiunea nitraților. Unul ditre factorii care condiționează această receptivitate este necesarul sporit de apă, comparativ cu masa corpului (de 12 ori mai mare decât în cazul adulților).

Bebelușii distrofici sau cu diverse tulburări digestive, cu dispepsii sunt cu mult mai sensibili. În funcție de procentul de hemoglobină transformată în methemoglobină, afecțiunea îmbracă forme diverse de gravitate: 10-25% ușoară, 25-40% medie și peste 50% gravă, rareori fiind chiar mortală. Prevenirea și tratamentul methemoglobinemiei constă în: întreruperea consumului apei cu nitrați, cunoașterea conținutului de nitrați din sursa de apă utilizată, consumul apei îmbuteliate și utilizarea filtrelor individuale certificate igienic.

Un interes deosebit prezintă fluorul. Excesul fluorului în apă a fost semnalat în diferite zone de pe pământ, variind în funcție de concentrația în care se găsește fluorul. Cea mai răspândită formă a acestei intoxicații cronice cu fluor este fluoroza, care constă în apariția unor pete de mărime și intensitate variată și creșterea friabilității dinților. Afecțiunea este determinată de intervenția fluorului în procesul calcificării smalțului dentar și apare la o concentrație excedentară a fluorului în apă − peste 1,5 mg/din3.

Caria dentară este o afecțiune foarte răspândită, deoarece practic afectează toată populația. Factorii ce determină apariția cariei dentare este lipsa de fluor în apă. S-a stabilit că apa este elementul care asigură de la 2/3 până la 4/5 din necesarul zilnic de fluor al organismului uman. Cu cât cantitatea de fluor este mai redusă, cu atât numărul persoanelor cu carii dentare este mai mare. Această afecțiune de natură chimică a dinților apare de la o concentrație a fluorului din apă sub 0,5 mg/dm3, devenind mai gravă sub nivelul de 0,3 mg/dm3.

Din acest punct de vedere, mai afectată este populația orașelor Bălți,Chișinău, Soroca, Leova,Cahul, Ungheni, întrucât consumă apă din surse de suprafață, unde concentrația de fluor e mai mică de 0,5 mg/l. Conform studiilor realizate, în aceste localități nivelul cariei dentare la elevi atinge 37%.

Maladiile cardiovasculare sunt generate parțial de mineralizarea apei. Studiile statistice din diferite localități au semnalat existența unei relații inverse între duritatea apei și decesele provocate de bolile cardiovasculare. S-a constatat că numărul deceselor cauzate de aceste afecțiuni este mai mare în localitățile în care apa este moale și că acest număr scade proporțional cu creșterea durității apei.

Intervenția durității în protecția organismului față de aceste maladii este determinată de rolul calciului.În funcția inimii, calciul are un rol deosebit, scăderea concentrației lui (CMA=30-100 mg/10), duce la aritmii, dereglări în procesele de coagulare a sângelui, agravarea rahitismului. De asemenea, Mg are un rol important în automatismul cardiac, în cazurile deficitului de Mg (CMA = 10-40 mg/1), crește riscul de morbiditate a nou-născuților și a crizelor hipertonice. Centrele locale de igienă și epidemiologie au efectuat analiza apelor freatice din raioanele Călărași, Anenii-Noi, Hâncești, Criuleni și Ceadâr-Lunga cu privire la gradul de mineralizare și duritate al apelor din fântâni.

Rezultatele investigațiilor au relevat că apa din fântâni, comparativ cu cea arteziană, se caracterizează printr-un grad înalt de mineralizare și o duritate înaltă. Se observă o mineralizare înaltă până la 21,4 mg/l în orașul Fălești. Gradul maxim de mineralizare este specific pentru satele Lăpușna, Cojușna − 10,6 mg/l. În toate localitățile enumerate, duritatea totală a apei este sporită în mod evident. Astfel, numărul probelor ce depășesc CMA variază de la 76,6% până la 100%. Insuficient sunt studiate aceste ape în ceea ce privește conținutul de metale grele. Cantitatea sporită a acestora prezintă un pericol toxic și cancerigen pentru om și animale. Cantitatea fierului depășește LCA în zona centrală în 12% din fântânile studiate, în cea de sud − în 27%. În fântânile din s. Cojușna concentrația acestui element este în limitele normei.

În apele multor fântâni, limita concentrației admisibile este depășită concomitent de mai mulți indici, fapt ce agravează și mai mult situația. Calitatea apei poate să varieze de la o fântână la alta, fenomen determinat de structura geologică a localității și de alți factori ecologici, în special de activitatea antropică și de nivelul de dezvoltare a conștiinței ecologice a populației.

Calitatea apei din izvoare, în genere, este mai bună, în comparație cu cea a fântânilor. Și totuși, în unele localități mineralizarea depășește: sectorul Glodeni − în 29% din sursele studiate, s. Cojușna, raionul Strășeni − în 7%. Se întâlnesc și unele cazuri de depășire a cantității de nitrați, de exemplu, în s. Molești, raionul Glodeni − în 29% din izvoarele investigate. În s. Taraclia duritatea apei este mare în toate fântânile investigate – 10,6-35,6 mg/dm3 contra 7,0 mg/dm3 în normă. De notat că, dacă duritatea apei și conținutul altor elemente chimice este determinată, în temei, de stratigrafia și chimismul rocilor, apoi cantitatea sporită a nitraților se observă pe terenurile agricole fertilizate.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, ORGANIZATORIC DE DESFĂȘURARE A EXPERIENȚEI

2.1.CADRUL NATURAL

Satul Glinjeni din raionul Fălești are o suprafață de circa 3.86 kilometri pătrați, cu un perimetru de 11.39 km. În anul 2004 când a fost făcut ultimul recensământ, populația satului constitue 3439 de locuitori, dintre care 48,27% – bărbați și 51,73% – femei. În (Tabelul 2.1)voi prezenta componența pe naționalități a satului.

Componența pe naționalități a satului Glinjeni

Tabelul 2.1

Tabelul 2.1 (http://localitati.casata.md/index.php?action=viewlocalitate&id=4332 )

În satul Glinjeni au fost înregistrate 1224 de gospodării cu o mărime medie a unei gospodării de 2,8 perosane.

Principalele surse de alimentare cu apă potabilă sunt fântânile și sondele arteziene care asigură toată populația din sat cu apă potabilă.

Prin sat curge râulCiulucul de Mijloc, care este un afluent al râului Răut. De-a lungul cursului s-au făcut 3 iazuri care sunt o mare sursă pentru a iriga culturile din preajmă și creșterea de pește.

În sat se află un liceu sub denumirea de: Liceul Teoretic "Mihail Corlateanu" înființat în anul 1968 cu predare în limba română, cu o suprafață de 3884 m2 unde învață 428 de elevi. Liceul dispune de: cantină, ateliere, lot experimental, sală de festivități, sală de sport, punct medical și bibliotecă.

2.2.AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Coordonate: 47°35′54″N 27°53′18″E. Satul Glinjeni este situat în Nord-Vestul Moldovei, face parte din Raionul Fălești, Municipiul Bălți.

Satul Glinjeni se învecinează cu:

Satul Suvorovca din Raionul Fălești la o distanță de 5 km;

Satul Catranîc din Raionul Fălești la o distanță de 7 km;

Satul Mărăndeni din Raionul Fălești la o distanță de 8 km;

Satul Ivanovca din Raionul Fălești la o distanță de 7 km.

Prin sat trece o șosea importantă M14 cu o lungime de 370 km. Drumul trece prin orașe

mari precum Tiraspol, Chișinău, Bălți și Edineț până la graniță cu Ucraina prin Criva. În timpul Uniunii Sovietice, M14 era un traseu important care lega Odesa de Belarus.

Harta teritorială a satului Glinjeni

Fig.2.1 (https://www.google.ro/maps/place/Glinjeni,+Moldova/@47.5989507,27.8578837,13z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40cb6c27d98f39d5:0x4291d2af66904312!8m2!3d47.5991375!4d27.8892399 )

2.3.REGIMUL PRECIPITAȚIILOR

S-a format între patru dealuri fiind un sat ferit de vânturi și ploi puternice. Teritoriul satului Glinjeni se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi.Clima este temperat-continentală precum în restul țării. Verile sunt calde cu furtuni ploioase episodice ( precipitațiile de vară fiind mai importante în comparație cu cele de iarnă, îndeosebi spre luna septembrie). Toamnele sunt ploioase, iernile reci cu zăpadă, îngheț și crivăț, iar primăverile sunt scurte. Aerul uscat temperat format în estul și sud-estul Câmpiei Europei de Est provoacă arșiță șisecetă. Cantitatea anuală de precipitații este de 450-570 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, prin urmare are loc menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. În tabelul de mai jos (Tabelul 2.2) sunt prezentate cantitățile de precipitații înregistrate în fiecare lună pentru satul Glinjeni.

Tabelul 2.2

Cantitateade precipitații lunare și anuala

Tabelul 2.2 (http://ieg.asm.md/sites/default/files/Atlas-2013.pdf )

2.4.REGIMUL VÂNTURILOR

Pe teritoriul raionului Fălești numărul zilelor cu vânt puternic (15m/s și mai mult) constituie în medie de la 5 până la 50 de zile pe an, fiind determinat de dezmembrarea reliefului. Numărul zilelor cu vânturi puternice variază de la an la an. Cel mai mare număr de zile în care au loc vânturi puternice – de la 6 până la 18 zile pe lună – se observă predominant iarna sau primăvaraIarna furtunile sunt asociate cu căderi abundente de zăpadă care generează viscole puternice. Unele furtuni declanșate în timpul verii se produc datorită supraîncălzirii aerului și ridicării lui în straturile mai înalte și reci ale atmosferei, unde vaporii de apă provoacă ploi în cantități mari. Viteza vântului de 30 m/s și mai mult este semnalat aproximativ în fiecare an. Însă sunt ani în care nu au loc vânturi uraganice, iar uneori invers. Astfel de vânturi pot fi observate până la 2 ori pe an.Regimul vântului care se formează sub influența centrelor barice, se caracterizează prin frecvența cea mai mare din direcțiile nord-vest ( 12-35% /an ) și sud-est ( 15-25% ). Vitezele medii ale vântului pe parcursul anului oscilează de la 2.5 până la 4.5 m/s.

Roza vânturilor

Fig.2.2 ( https://www.meteoblue.com/ro/vreme/archive/windrose/fălești_republica-moldova_618344 )

2.5. ASPECTUL PEDOLOGIC

Pe teritoriul satului Glinjeni predomină solurile tipice – cenușii de pădure și de cernoziom având o fertilitate sporită și o alcalinitate înaltă. Doar pe terasele de-a lungul râurilor Nistru și Prut au pătruns aici din sud cerealele de stepă, sub care s-au format cernoziomuri, caracteristice regiunii din preajma Dunării.

Acum, în această regiune predomină peisajele culturale agricole, care au apărut mai mult de 100 de ani în urmă. Zonele de câmpie cu cernoziom sănătos, viguros sunt ocupate de semănăturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Pe câmpii au fost plantate livezi mari. Această regiune este meleagul merelor bune și al celor mai savuroase pere din țară. Aici sunt condiții optime pentru concentrarea agriculturii – crearea unor vaste domenii comune de câmpuri și livezi. Pădurile sunt concentrate pe locurile cele mai înalte ale reliefului și protejează foarte bine solul de eroziune, acționează benefic asupra apelor, purifică aerul, animalele sălbatice simțindu-se în siguranță. În această zonă există o perspectivă frumoasă de creare a rezervațiilor naturale de proporții mici, zone de odihnă locale.

PARTEA A II – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE MATERIALE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRILOR

3.1. OBIECTIVELE STUDIULUI

Lucrarea de față are ca scop principal determinarea principalilor parametri de calitate ai apei potabile din satul Hlinjeni, raoinul, Fălești in concordanță cu acținunea antropică negativă.

Alte obiective cu privință la realizării experienței sunt:

Detectarea agenților poluanți și a surselor de poluare în zona respectivă;

Întocmirea unor fișe sanitare cu locul de unde au fost prelevate probele;

Informații privind calitatea apei și valorile căreia corespund;

Analiza nitriților și nitraților;

Analiza conductivității electrice și a pH-ului;

Analiza organoleptică a apei

3.2. MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRILOR

Pentru realizarea obiectivelor s-a urmărit de a localizarea fiecărei surse de apă utilizând coordonatele GPS, efectuarea unei hărți a satului cu sursele de unde au fost prelevate probele, de a efectua analiza apei din aceste surse și a de a informa populația cu privință la calitatea apei consumate zilnic. Au fost analizate 10 surse de apă dintre care 8 fântâni, un izvor și o sondă arteziană.

Probele au fost prelevate de aceiași persoană care a întocmit și analiza calității acesteia.

La recoltarea probelor s-au ținut cont de următoarele condiții:

Probele de apă au fost identice cu sursele de la care s-au făcut recoltările.

Volumul de apă recoltată a fost de circa 500 de mililitri.

Recipientele folosite pentru recoltare să fie din plastic cu închidere ermetică, spălate bine și uscate pentru a nu influiența calitatea și rezultatele.

În momentul recoltării recipientele au fost clătite de 2 ori cu apa care urma a fi recoltată.

Modul de recoltare a probelor a fost astfel:

Sonda arteziană – s-a lăsat apa să curgă circa 5 minute apa stagnantă din țevi după care s-a prelevat proba.

Fântâni – apa s-a recoltat cu ajutorul găleții proprie a fântânei de la o adâncime de 10-30 cm sub oglinda apei apoi cu ajutorul inei căni se toarnă în recipient.

Izvor – apa recoltată direct in recipient de la gura de vărsare a izvorului

Din momentul recoltării probelor și până la analiza acestora au fost ținute la frigider, cu excepția duratei de transport care a fost de circa 2 ore. Dura de timp de la preluare probelor până la analiza acestora a fost de 48 ore.

Metodologia cercetării s-a bazat pe o fișă propusă de către Institutul de Sănătate Publică. Pentru fiecare probă în parte a fost întocmită câte o fișă separată. ( Tabelul 3.1 )

Tabelul 3.1

DA =0 puncte, NU=1 punct

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

3.2.1.Controlul sanitar al fântânilor

Controlul sanitar al fântânilor se face de circa odată pe an, prin curățarea acestora manual cu ajutorul unui recipient de circa 40 kg tras de mai mulți oameni cu ajutorul unei funii groase.

După ce a fost scoasă toată apa din fântâna se coboară o lumânare aprinsă încet în fântâna pentru a vedea daca aerul din fundul fântânii nu este viciat, prin urmare în cazul în care lumânarea se stinge înseamnă ca aerul nu este respirabil. După ce s-a constatat ca aerul este respirabil se coboară în fântâna pentru a înlătura corpurile străine, nămol și orice alta murdărie

adunate pe fundul acesteia. Se scot odată cu apa care a mai rămas pe fund până când aceasta rămâne curată. Pereții fântânii se curăță prin frecare cu ajutorul unei perii aspre.

Se evita efectuarea sistemelor de canalizare, gropi de gunoi, gunoi de grajd in preajma fântânilor cel puțin la 25 metri pentru a evita infectarea acestoa cu detergenți și alți agenți patogeni.

Se construesc acoperișuri și capace de protecție pentru a evita căderea materiei de origine vegetală și a materiei de origine animală.

3.2.2. Determinarea parametrilor fizico-chimici care evidențiază catilatea apei

Toate cele 10 probe de apă au fost analizate din punct de vedere a a însușirii organoleptice cât și însușirilor fizico-chimimice.

Dintre indicatorii organoleptici s-a examinat mirosul și gustul apei. Pentru aprecierea gustului a fost folosită scara de apreciere și examinare în grade a gustului dupa ( Șrețca și colab., 2008) ( Tabelul 3.2 ).

Conform Legii nr. 311 din 28.06.2004, apa potabilă trebuie să fie acceptate ca gost de către cel ce o consumă, fără a prezenta unele modificări.

Tabelul 3.2

Gradele de apreciere a gustului apei dupa (Ștețca și colab., 2008)

Determinarea culorii s-a făcut după metoda descrisă de ( Șețca și colab., 2008). Aceasta s-a realizat în urma unei comparații orientative, cu apă distilată, iar pentru a realiza determinarea, fiecare probă a fost comparată cuun etalon de apă distilată. Cele doua pahare au fost privite tateral iar apoi verificate pe un fundal alb.

Metoda de determinare a indicatorilor fizico-chimic a apei potabile urmărește determinarea componentelor naturale ale apei precum și a celor care provin din poluare. Pentru aceasta experință s-au folosit următorii indicatori:

Determinarea pH-ului

Determinarea conductivității apei

Determinarea conținutului de Nitrați

Determinarea conținutului de Nitriți

Pentru a determina pH-ul fiecărei probe s-a folosit pH-metrul pHep®4 ( Fig.3.1)

Fig. 3.1 pH-metrul pHep®4 (https://hannainst.com/hi98127-phep4-ph-tester.html )

Aparatul utilizat are ca principiu de fucționare determinarea pH-ului apei prin măsurarea diferențelei de potențial între un electrod de sticlă li un electrod de referință. Această metodă este mai precisă și poate fi utilizată si pentru alte soluții in afară de apă. Norme pH=6,5-8,5.

Determinarea conductivității apei a fost realizată cu aparatul EC/TDS DiST®6 (Fig. 3.2).

Fig. 3.2 EC/TDS DiST®6 (https://hannainst.com/hi98312-dist-6-ec-tds-temperature-tester.html )

Conductivitatea electrică a apei este o măsură a curentului produs de ionii prezenți în apă ( săruri, acizi, baze). Unitatea de măsură fiind µS/m.

Determinarea conținutului de Nitrați din apă prin metoda colorimetrică.

Originea nitraților poate fi din substațe fertilizante sau pesticide cu un conținut de azot. Principioul metodei. Acidul fenoldisulfonic transformă nitrații în nitroderivați de culoare galbenă a căror concentrație este proporționată cu concentrația de nitrați. Se măsoară în NO3/l Concentrația fiind apreciată pe baza unei scale de valori.( Fig. 3.3), (Fig.3.4).

a b

Fig.3.3.Scara de valori (a), Fig.3.4 Instrucțiunile pentru determinarea concentației de nitrați (b). Original Chifac Gheorghe

Determinarea conținutului de nitriți.

Nitriții din apă reprezintă o fază incompletă de oxidare a azotului organic, ei provin din oxidarea incompletă a amoniacului în prezența unor bacterii nitrificatoarea. În cazul în care întâlnim aceste bacterii denotă impurificarea cu materii organice pe cale de descompunere.

Principiul metodei: nitriții din apă în prezența reactivului Griess ( un amestec de alfanaftilamină și acid sulfanilic), formează formează un compus azotic de culoare roșie. Intensitatea acestuia variază în raport cu cantitatea de nitriți din apă. Se măsoară în NO2/l. Norma concentrației admisibilă = 0. Concentrația admisă excepțională fiind de 0,3 NO2/l. Concentrația a fost apreciată cu ajutorul unei scale de valori (Fig. 3.5.,Fig. 3.6).

a b

Fig. 3.5.Scara de valori (a), Fig. 3.6 Instrucțiunile pentru determinarea concentației de nitriți (b). Original Chifac Gheorghe

Nitrații și nitriții sunt compuși extrem de nocivi pentru organismul uman, deoarece determină apariția methemoglobinemiei și formarea nitrozaminelor cu acțiune cancerigenă și mutagenă (Avasilcăi Liliana, 2012).

CAPITOLUL 4

REZULTATELE PROPRII

4.1.REZULTATE ȘI DISCUȚII

Evaluarea riscului de contaminare a apei

După deplasarea pe teren și analiza parametrilor din fișa de evaluare a sănatății populației, s-au constatat prezența a unor factori de risc pentru sănătatea populației.

Sursa nr.1.Se localizează în Estul localității fiind o sursă de apă potabilă pentru 4 gospodării. Apa este întrebuințata cât și pentru a adăpa animalele.(Fig.4.1)

Fig. 4.1 Imagine realizată din satelit, original Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'15.5"N 27°53'42.8"E. Fântână cu o adâncime de 14 m. (Fig. 4.2). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mare de 10 m față de o sursă de poluare.

În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul- 7,1

conductivitatea elecrică- 2341 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig. 4.2. Sursa nr.1 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.1), valoarea riscului fiind de 1 punc.

Tabelul 4.1

DA =0 puncte, NU=1 punct

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.2.Se localizează în Estul localității fiind o sursă de apă potabilă pentru 5 gospodării. Apa este întrebuințata cât și pentru a adăpa animalele.(Fig.4.3)

Fig.4.3. Imagine realizată din satelit, original Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'16.8"N 27°53'43.2"E.Fântână cu o adâncime de 12 m. (Fig. 4.4). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mare de 10 m față de o sursă de poluare. În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-7,5

conductivitatea electrică- 1104µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0,8 NO2/l

Fig. 4.4. Sursa nr. 2 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.2), valoarea riscului fiind de 1 punc. Factorii de risc pentru această fântâna fiind: lipsa capacului, iar valoarea mărită de nitriți ar fi datorată faptului depozitării gunoiului de grajd care a avut loc cu câțiva ani în urmă, pe o perioadă îndelungată.

Tabelul 4.2

DA =0 puncte, NU=1 punct

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.3.Se localizează în Estul localității fiind o sursă de apă potabilă pentru întreaga parte de Est a localității.(Fig.4.5)

Fig.4.5 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'08.2"N 27°53'39.5"E. Sonda arteziană cu un castel de apă de 50m3 și cu 2 instalații bactericide. La această sonda este conectată toată partea de Est a satului, în jur de 300 de gospodării, Liceul Teoretic, Spitalul, Punctul Medical de Urgență, Centrul de asistență socială de zi și plasament temporar pentru copii și familii aflate în dificultate "Nufărul Alb". (Fig.4.6) În urma analizelor fizico-chimice s-au constatat următoarele valori:

pH-ul-7,6

conductivitatea electrică- 1076 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.6. Sursa nr. 3 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.3), valoarea riscului fiind de 0 puncte.

Tabelul 4.3

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare : 0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.4.Se localizează în Centrul localității fiind o sursă de apă potabilă pentru persoanele care se află în trecere.(Fig.4.7)

Fig.4.7 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS:47°35'48.3"N 27°53'09.1"E.Fântână cu o adâncime de 12 m. (Fig. 4.8). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare. În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-6,7

conductivitatea electrică- 2215 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0,2 NO2/l

Fig.4.8. Sursa nr.4 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mediu de contaminare (Tabelul 4.4), valoarea riscului fiind mediu de 2 puncte. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului, și sursa de poluare fiind situată la mai puțin de 10 m.

Tabelul 4.4

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.5.Se localizează în Centrul localității. Fântâna se afla lânga Mănastirea "Sfânta Treime" fiind situată la circa 15 m de cimitirul satului, este o sursă de apă potabilă pentru persoanele care se află în trecere.(Fig.4.9)

Fig.4.9 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'06.1"N 27°53'03.5"E. Fântână cu o adâncime de 20 m. (Fig. 4.9). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mare de 10 m față de o sursă de poluare.

În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-7,7

conductivitatea electrică- 1460 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.10. Sursa nr.5 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.5), valoarea riscului fiind de 1 punc. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului, și sursa de poluare fiind situată la mai puțin de 10 m.

Tabelul 4.5

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare : 0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.6.Se localizează în Nordul localității. Fântâna se afla la marginea unui depozit de gunoi, apa fiind consumată de localnicii care prelucrează pamântul din acea zonă mai ales în zilele cu temperaturi crescute.(Fig.4.11)

Fig.4.11 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS:47°36'38.7"N 27°53'15.5"E.Fântână cu o adâncime de 8 m. (Fig. 4.12). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare. În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-7,8

conductivitatea electrică- 1346 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.12. Sursa nr.6 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mare de contaminare (Tabelul 4.6), valoarea riscului fiind de 5 puncte. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului,acoperișului, a perimetrului de protecție, sursa de poluare se află la mai puțin de 10 m, iar sursa de poluare se află în apropiere.

Tabelul 4.6

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare : 0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.7.Se localizează în Nordul localitățiifiind o sursă de apă potabilă pentru 2 gospodării.(Fig.4.13)

Fig.4.13 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS:47°36'38.4"N 27°53'27.4"E.Fântână cu o adâncime de 13 m. (Fig. 4.14). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare.

În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-7,6

conductivitatea electrică- 1918 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.14. Sursa nr.7 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mediu de contaminare (Tabelul 4.7), valoarea riscului fiind de 2 puncte. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului și a acoperișului.

Tabelul 4.7

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.8.Se localizează în Nordul localitățiifiind o sursă de apă potabilă pentru 2 gospodării.(Fig.4.15). Apa este întrebuințată cât și pentru a adăpa animalele.

Fig.4.15 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'40.6"N 27°53'28.2"E.Fântână cu o adâncime de 14 m. (Fig. 4.16). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare. În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-8,2

conductivitatea electrică- 853 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.16. Sursa nr.8 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.8), valoarea riscului fiind de 1 punct. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului.

Tabelul 4.8

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.9.Se localizează în Sud-Estul localitățiifiind o sursă de apă potabilă pentru oamenii care circulă pe traseul M14.(Fig.4.17).

Fig.4.17 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'00.2"N 27°54'51.3"E.Fântână cu o adâncime de 22 m. (Fig. 4.18). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare.

În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-8,1

conductivitatea electrică- 1090 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.18. Sursa nr.9 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.9), valoarea riscului fiind de 1 punct. Factorii de risc pentru această fântână fiind: lipsa capacului.

Tabelul 4.9

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

Sursa nr.10.Se localizează în Sud-Estul localitățiifiind o sursă de apă potabilă pentru oamenii care circulă pe traseul M14.(Fig.4.19).

Fig.4.19 Imagine realizată din satelit original: Chifac Gheorghe

Localizare GPS: 47°36'01.3"N 27°54'54.3"E.Izvor cu un debit scăzut de curgere. (Fig. 4.20). Este situată pe propietate publică la o distanță mai mica de 10 m față de o sursă de poluare. În urma analizelor fizico-chimice s-au constata următoarele valori:

pH-ul-8,2

conductivitatea electrică- 1344 µS/cm

nitrați- 0 NO3/l

nitriți- 0 NO2/l

Fig.4.20. Sursa nr.10 original: Chifac Gheorghe

În urma evaluării s-a cosntatat un risc mic de contaminare (Tabelul 4.10), valoarea riscului fiind de 0 puncte.

Tabelul 4.10

DA =0 puncte, NU=1 puncte

Scorul riscului de contaminare :

0 – 1 = mic; 2 – 3 = mediu; 4 – 5 = mare; 6 – 8 = foarte mare

În (Fig.4.21) sunt localizate toate surse de apă recoltate din satul Glinjeni Raionul Fălești.

Fig.4.21. Localizarea tuturor surselor de apă original Chifac Gheorghe

În (Fig.4.22) sunt arătate ambalajele pentru transportul apei fiind analizătă.

Fig.4.22 Ambalajele pentru apă

4.2.REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA EXAMENULUI ORGANOLEPTIC AL APEI

Mirosul apei

Analiza organoleptică a apei a fost realizată în teren cât și în laborator. În teren nu s-au depistat mirosuri deosebite, localnicii nu au comunicat prezența corpurilor străine în aceste surse. În laborator analiza s-a făcut printr-o metodă care constă în încalzirea picăturilor de apă pe o sticlă de ceas cu un bec de gaz iar eventualele mirosuri pot si detectate foarte ușor. În urma acestei analize s-a constatat că apa din 3 surse prezintă miros specific unei contaminări.

Gustul apei

Pentru aprecierea gustului apei a fost folosită scala de apreciere și exprimare în grade a gustului (Ștețca și colab., 2008). Gustul apei din sursele analizate a fost de gradul 1 insipid, făra gust străin.

4.3.REZULTATELE OBȚINUTE A PRINCIPALILOR INDICATORI FIZICI

Concentrația ionilor de hidrogen (pH)

Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264) prevede că valorile normale ale apei potabile sunt cuprinse intre: 6.5 – 8.5

Analizele efectuate indică faptul ca toate cele 10 surse analizate se încadrează în parametrii normali ai valorii pH-ului.

Conductivitatea electrică

Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264) prevede că conductibilitatea electică are o valoare de 2500 µS/cm-1 la o temperatură de 200C

În urma analizelor efectuate am observat ca toate probele au un conținut ce nu depășește valoarea maximă.

4.4.REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA DETERMINĂRII PARAMETILOR CHIMICI

Determinarea conținutului de nitrați

În urma fertilizării plantelor cu azot acesta poate ajunge în sol care este purtat mai departe de ploi, irigații și alte ape de la suprafața solului. Nitrații sunt niste compuși chimici lipsiți de culoare, miros sau gust. O mare problemă apare însa la copii care consumă cantități mari de NO3 din apă, ei sunt predispuși sa se "înălbastrească", întâmpinând probleme respiratorii din cauza circulației inadecvate a oxigenului prin sânge. În corpul uman nitrații se transformă în nitriți combinându-se cu hemoglobina, aceștia formează methemoglobina fiind incapabilă de a fixa și a transporta oxigenul de la plămâni către țesuturi ducând la anoxie, care se manifesta prin cianoză, asfixie și în cel mai rau caz se poate ajunge la deces.

În urma determinărilor făcute în laborator din cele 10 surse de apa nu s-au depistat nitrați în nici o analiză. Acest lucru se datorează faptului că în localitate nu se fac fertilizări în cantități excesive.

Determinarea conținutului de nitriți

Sursele de încărcare cu nitriți a apei din fântâni sunt de obicei operațiunile de îngresare a terenurilor cu azot sau gunoi de grajd. Nitriții îi putem găsi cel mai probabil în sursele de apă cuo adâncime mică.

Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264) prevede ca norma de nitriți trebuie sa fie: concentrația admisibilă=0,01; concentrația admisă excepțional= 0,3 mg NO2/l

În urma analizelor efectuate din cele 10 surse de apa în 2 din aceste surse s-a depistat un conținut sporit de nitriți respectiv: Sursa 2-(0,8mgNO2/l) și Sursa 4-(0,2mgNO2/l).

Acest lucru probabil se datorează nerespectării depozitării gunoiului de grajd cu câțiva ani în urma. Dupa ploi abundente si căderi de zăpadă nitriții au levitat în sol unde au ajuns la pânza de apă freatică.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma observațiilor din teren și determinării principalilor parametri de calitate a apei din cele 10 surse publice ale satului Glinjeni s-au creat următoarele concluzii:

În satul Glinjeni principalele surse de poluare a apei din fântâni sunt lipsa unui sistem de canalizare, a activității casnice, precum și amplasarea depozitelor de gunoi de grajd la o distanță mică față de fântîâni.

Din cele 10 surse de apă analizate în laborator în doua fântâni s-au depistat un conținut foarte mare de nitriți ce pune în pericol viața oamenilor.

Din punct de vedere organoleptic toate cele 10 fântâni corespund cerințelor unei ape potabile.

În satul Glinjeni nu sunt amenajate gropile de gunoi ceea ce duce la o contaminare a izvoarelor care se revarsă în iazuri.

Principalii factori de risc pentru sursa 6 sunt: lipsa capacului,acoperișului, a perimetrului de protecție, sursa de poluare se află la mai puțin de 10 m, iar sursa de poluare se află în apropiere.

În ceia ce privește conductivitatea electrică a apei aceasta nu depășește norma admisă de lege fiind mai mică de 2500 µS/cm

Recomandări

Elaborarea unui proiect pentru întocmirea unui sistem de canalizare.

Recoltarea probelor de la toate fântânile și analiza acestora, apoi întocmirea unei hărți cu sursele de apa cu un risc mare de contaminare a localnicilor.

Informarea localnicilor cu privire la cerințele de întreținere a unei fântâni.

Cel puțin o dată în an fântânile trebuie curățate și dezinfectate cu soluții ce conțin clor (100-1500gr clor activ la un m3 de apă).

Grajdurile de animale trebuie construite la o distanța mai mare de 25m

Practicarea unei agriculturi durabile cu cantități limitate de îngrâșâminte pe bază de azot

BIBLIOGRAFIE

Bardea M., Calciu Al., 1979. Sănătatea populției umane în interdependența cu mediul. Editura Medicală București.

Duca Gh., Covaliuva O., Jolongcovschi A., Covaliov V. 2001. Auditul ecologic.Editura Searec-com. SRLChișinău.

Elena Chirița, Valentin Așevschi, Aurelia Crivoi, Lidia Cojocari, Iurie Bacalov, I.Bacalov, Ana Mărjineanu, I.Deleu, Iulian Para, D.Casco, M.Prodan, A.Rotari, I.Avasiloae. Nosfera. Revistă științifică, de educație, spiritualitate și cultură ecologică. Nr.9. 2013. pp 127-132

Friptuleac G. 2006. Probleme ecologo-igienice ale calității mediului ambiant.Editura Știința Chișinau.

Friptuleac Grigore. 2004. Apa și importanța ei igienico-sanitară.Editura Poligrafic Medicina.

Friptuleac Grigore. 2006. Ecologia umană. Editura Nicolae Testemițeanu Chișinau .

Friptuleac Grigore, Alexa L., Băbălău V. 1998. Igiena mediului lucrări practice. Editura Știința.Chișinău

Garaba V. 2004. Apa potabilă pentru locuitorii de la sate. Editura Continetal grup SRL Chișinău.

Lupan Ernest. 1997. Dicționar de protecție a mediului. Editura Lumina L.E.X.

Opopal Nicolae, Russu Raisa. 2006. Sănătatea mediului. Editura Bons Offices. Chișinău.pp. 38-53

Preti Luigi. 1991. Planeta terra în pericol. Editura Tehnică București.

Prodea Virgil. 1991. Apa….sursă inepuizabilă. Editura Tehnică București.

Raport realizat de Ministerul Sănătății și Ministerul Mediului. 2010.Sănătatea copiilor și mediul înconjurător în Republica Moldova. Chișinău

Vasilov Liubov, Cojocaru Ala. 2007. Sănătatea copilului cu mediul ambiant. Editura Grafema Libris S.R.L.

Rădulescu H., 2002. Poluarea apelor. Prevenirea și combaterea ei. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Vîntu Vasile, 2000. Ecologia și protecția mediului. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Ștețca și colab., 2008. Ghid practic de igienă. Editura Risoprind, Cluj-Napoca.

Teleman Angela, Gînju Stela. 2014. Educația ecologică, Spuport de curs.EdituraUPS.”I. Creangă” Chișinău.pp. 54-62

Верина В.Н., Кравчук Ю.П., Бешляга Е.Ф. 1988. Окротиреа натурии.Едитура Лумина, Кишинэу

Михаеев А.В., Пашканг Н.Н., Соловъова М.П. 1987. Окротиреа натурии.Едитура Лумина, Кишинэу

http://localitati.casata.md/index.php?action=viewlocalitate&id=4332

https://www.google.ro/maps/place/Glinjeni,+Moldova/@47.5989507,27.8578837,13z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40cb6c27d98f39d5:0x4291d2af66904312!8m2!3d47.5991375!4d27.8892399

http://ieg.asm.md/sites/default/files/Atlas-2013.pdf

https://www.meteoblue.com/ro/vreme/archive/windrose/fălești_republica-moldova_618344

https://www.meteoblue.com/ro/vreme/archive/windrose/fălești_republica-moldova_618344

https://hannainst.com/hi98127-phep4-ph-tester.html

https://hannainst.com/hi98312-dist-6-ec-tds-temperature-tester.html

http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202013/Acte/PNAL/HG_890_din_12.11.13.pdf