VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IA ȘI [602737]

UNIVERSITATEA DE ȘTIIN ȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IA ȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Coordonator științific,
Conferen țiar Dr. Viorel FLORI ȘTEAN

Absolvent: [anonimizat] “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IA ȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA EXPERTIZA PE FILIERA PRODUSELOR
ALIMENTARE

Sistemu l rapid de alertă a alimentelor
în situa ții de criză

Coordonator științific,
Conferen țiar Dr. Viorel FLORI ȘTEAN

Absolvent: [anonimizat]…………………………………………………… ……………………… ……3

CAPITOL UL 1. SCUR TĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOL UȚIEI
SISTEMULUI RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN……………… …………… ……………… 6

CAPITOL UL 2. SISTEMUL RAPID DE ALERTĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF)…………… ……………………………………………………………………… …..10

2.1. Ce este SRAAF……… ……………………………………………………… ……10

2.2. Ce urmărește SRAAF ………………………………………………… …………..10 2.3.
Componența sistemului în România ……………………………………… ……11 2.4. Rolul
ANSVSA în cadrul sistemului………………………………………… ….11 2.5. SRAAF
se aplică……………………………………………………………… …11 2.6. Principiile
de bază pentru inițierea unei activități specifice SRAAF …… …12 2.7. Măsuri luate în
cazuri de urgență…… ……………………………………… …12
CAPITOL UL 3. LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ………………………………………… …..14
3.1. Obiective generale…………………………………………………………… …14 3.2.
Protecția intereselor consumatorilor …………………………………………… 14 3.3.
Cerințe referitoare la siguranța produ selor alimentare……… ……………… .15 3.4.
Responsabilități……… ………………………………………………………… 16
CAPITOL UL 4. TEMEIUL JUR IDIC ȘI FUNC ȚIONAREA SRAAF………………… …..17
4.1. Temei juridi c………… …………………………………………………… ……… 17
4.2. Membrii……………… …………………………………………………………… 17
4.3. Informații care trebuie notificate……… ……………………………………… ..18 4.4.
Diferite tipuri de notificări SRAAF …… ……………………………………… .19 4.5.
Informațiile furnizate țărilor terțe……… ……………………………………… .19

CAPITOL UL 5. SRAAF: BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDUR I PENTRU
NOTIFI CĂRI……… ……………… ………………………………………………………… ..20

1

5.1. SRAAF: Note istorice și procedurile de notificare curente…… ………… …22
CAPITOL UL 6. EVALUAREA SISTEMULUI PRIVIND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII………………… ………………………… ………… ……………………… 26
6.1. Scop…………… ……………………………………………… ………………… ..26
6.2. Domeniul de aplicare… ……………………………………… …..………… ….26 6.3.
Produsele vizate………………………………………………… …..……… …..26 6.4.
Operatorii vizați…………………………………………………… …..………… 27 6.5.
Aplicabilitatea trasabilității în ceea ce privesc produsele alimentare provenite
din țări terțe……… ……………………………………………………………… …..……… ..27
6.6. Ceințe în materie de trasabilitate aplicabile produselor alimentare de origine
nonanimală la impor t……………… …………………………………………… ………… ….28
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea datelor privind trasabilitatea……..29 6.8.
Descrierea procedurii………………………………………………………… …29
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOL UL 7. DESCRIEREA CADRULUI ORGANIZATORIC…………………… …..32
CAPITOL UL 8. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII. Studiul de caz…………… …34
8.1. Scopul și obiectivele lucrării……………… .………………………… …..…… ..33 8.2.
Studiul de caz…………………………………………………………… ….……34
CONCLUZII
BIBLIOG RAFIE

2

INTRODUC ERE

Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (SRAAF), a sărbătorit 30 de ani de
existență în cadrul Uniu nii Europene, în 2009.
Această rețea europeană de alertă, a devenit unul dintre cele mai importante
instrume nte de siguranță din sectorul alimentar și al hranei pentru animale și, prin urmare,
este adesea prezentată ca una dintre marile povești de succes ale abord ării integrate a UE
privind siguranța alimen tară (Barbara Klaus and all, 2010).
Având în vedere importanța acestui mecanism, pentru a asigura un nivel ridicat de
protecție a sănătății, acest proiect oferă o imagine de ansamblu asupra temeiul ui juridi c al
sistemului de alertă rapid pentru alimente și hrană pentru animale și arată modul în care
funcționează acest sistem în practică.
De asemenea , urmărește istoria acestui sistem încă de la începuturile sale și oferă o
viziune asupra modului în care se poate dezvolta în următorii ani (Diana Banati și Barbara Klaus,
2010).
Alimentele repre zintă orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat sau nu,
destinat sau prevăzut în mod rezonabil de a fi ingera t de către oameni.
Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat și orice substanță, inclusiv
apa (articolul 2 din Regul amentul (CE) nr 178/2002) .
Hrana pentru animale înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv aditivii, indiferent
daca sunt prelucrate sau nu, destinate utilizării ca hranire pe cale orală a animalelor (articolul
3 din Regul amentul (CE) nr 178/2002).
În 2009, responsabilul pentru sănătate, doamna Androulla Vassiliou, a sublini at faptul că
acest sistem rapid de alertă este un instrument esențial pentru asigurarea siguranței alimentare
în Europa, permițând schimbul de informații, într-un timp real.
Acest sistem rapid de alertă, permi te schimbul de informa ții partajate rapid și eficient
între Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje în statele
membre, EFSA și alte organizații.

3

Prin urmare, acest sistem permite măsuri de siguranță, să fie luate rapid și eficient
cu scopul de a evita riscurile de siguranță alimentară înainte ca acestea să poată ajunge la
consumatori.
Prin facilitarea acestui sistem de a avea un schimb rapid de informații între membrii
săi, SRAAF a devenit un instrument fundamen tal pentru garantarea unui nivel ridicat de protecție
a sănătății umane și a interesului consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și
hrană pentru animale, care este unul dintre principalele obiective ale legislației europene în
domeniul alimentar (Barbara Klaus și Diana Banati, 2010).
Regula mentul (CE) nr 178/2002 stabilește principiile generale care
reglementează produ sele alimentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora, în
special, la nivel comunitar și național.
Prezentul regulame nt stabile ște procedurile pentru problemele care au un impact direct sau
indirect, asupra siguranței produselor alimentare și hranei pentru animale (articolul 1, alin 2 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Pentru a permi te îndeplinirea cu maximă eficiență a atribuțiilor de monitorizare a
riscurilor , Autoritatea primește orice mesaj transmis prin sistemul rapid de alertă. Ea
analizează conținutul acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și statelor membre orice informație
solicitată în vederea analizării riscurilor (articolul 35 din Regula mentul (CE) nr 178/2002) .
Fără a aduce atingere altor elemente din legislația comunitară, statele membre notifică de
îndată Comisia prin sistemul rapid de alertă:
orice măsură pe care au adoptat-o pentru a restricționa introducerea pe piață sau
pentru a determina retragerea de pe piață sau returnarea produselor alimentare sau
a hranei pentru anim ale, în vederea protejării sănătății umane, necesitând o acțiune
rapidă;
orice recomandare sau acord cu opera tori profesioniști, cu scopul de a prveni, limita
sau impunerea unor condiții specifice pentru introducerea pe piață sau eventuala
folosire a produselor alimen tare și hranei pentru animale din cauza unui risc major
asupra sănătății;
orice respingere , legată de un risc direct sau indirect asupra sănătății umane, a unui lot,
container sau transport de produse alimentare sau de hrană pentru animale de către o
autoritate competentă la un punct de control la frontieră din cadrul Uniunii Europene
(articolul 50, alin 3 din Regulame ntul (CE) nr 178/2002).

4

Notificarea este însoțită de o explicație detaliată a motivelor care urmează a fi luate.
De fapt, obiectivul final al SRAAF este de a crea o viziune dincolo de grani țe, de a lucra
la scară globală și de a crea un sistem de alertă funcțional la nivel mondial în sectorul
alimen tar, pentru a asigura siguranța alimentară și, prin aceasta, pentru a proteja oameni i, pe
tot globul (Diana Banati, 2010).

5

CAPITO LUL 1

SCUR TĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVO LUȚ IEI SIST EMULUI
RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN

Înființarea primului sistem european de alertă, poate fi urmărit până în 1979,

atunci când în urma unei crize alimentare indusă de portocalele contamin ate cu mercur din Israel,
statele membre ale UE au început să instituie un sistem de informare reciprocă în cazurile
de risc pentru sănătatea umană, ca urmare a problemelor legate de alimentație.
Așa cum Olga Demine, care a lucrat la Comisia Europeană și care a fost membru
anterior al echipei SRAAF, și-a amintit că la început sistemul era foarte mic dar foarte
eficient. Ce s-a întâmpla t atunci? Mercurul a fost găsit în mai multe state membre în
portocalele importate din Israel. Acest caz este prezentat sub sloganul "Terorismul Orange",
ca grup extremist "Armata revoluționară araba-palestinian ă" a afirmat că a contaminat
portocalele cu scopul de a distruge economia Israelului (Diana Banati și Barbara Klaus, 2010).
Pe lângă impactul economic (statele membre au interzis importurile) , acest caz a afectat
încrederea consumatorilor în ceea ce privește siguranța alimentului. Pentru a elimina aceste
preocupări, autoritățile de control al produ selor alimentare din statele membre s-au întâlnit la
13 februarie 1979 și s-a născut ideea construirii unui sistem de alertă rapidă. În urma acestui fapt,
au fost luați primii pași către un temei juridi c pentru SRAAF: Ca o măsură imediată și până
la adoptarea unor reguli oficiale, Belgia , Danemarca, Franța, Germania , Irland a, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos și Rega tul Unit au convenit să stabilească un sistem de informare
reciprocă în cazurile în care există un risc pentru sănătatea umană din cauza unei probleme legate
de alimentație.
Intenția a fost de a crea un sistem care să le permi tă să abord eze orice problemă
care a apărut și care a fost flexibilă și fără reguli formalizate.

6

Pentru a face din această funcție spontană creată, sistemul informal de alertă, membrii
săi, pe lângă stabilirea autorității naționale competente responsabile de siguranța
alimentară și crearea labora toarelor de control al produselor alimentare, au instituit puncte de
contact, atât la nivel național, Statele membre și Comisia Europeană, responsabilă de transmiterea
și primir ea notificărilor și de la Comisie.
La fel ca la început, toate comuni cările au fost făcute prin telefon, fără a fi
supraviețuit nici o înregi strare scrisă.
Cu toate acestea, prima notificare din cadrul acestui sistem informal de alertă a fost
indusă în 1979 de către calamarii răpiți, în care Comisia Europeană a solicitat puncte de
contact din fiecare stat membru să le spună despre această problemă și ce măsuri au fost luate
pentru a proteja consumatorii (Diana Banati și Barbara Klaus, 2010).
Pentru ca acest sistem de alertă voluntară să se bazeze pe reguli formale, Comisia
Europeană a elaborat o "Propunere de decizie a Consiliului de instituire a unui sistem comunitar
pentru schimbul rapid de informații privind pericolele care decurg din utilizarea produselor
destinate consumatorilor", publicată în decembr ie 1979 , adoptată în sfârșit în martie 1984.
Acest prim sistem formal de alertă cuprindea atât produse alimentare, cât și produse
nealimen tare, dar se limita la produsele care prezintă un risc grav și imediat pentru sănătatea
sau siguranța consumatorilor atunci când sunt utilizate în condiții normale și previzibile. Prin
urmare, la început, SRAAF a fost folosit ca supraveghere pe termen scurt, pentru a gestiona
pericolele grave și imediate.
Anul 1992 a marcat un punct semnificativ de cotitură pentru evoluția Sistemul ui Rapid de
Alertă. Odată cu crearea pieței interne a UE în 1992, siguranța alimentară a devenit și mai
mult o problemă europe ană, deoarece frontierele interne au fost eliminate, pentru a asigura
libera circulație a mărfurilor.
În consecință, sistemul de alertă rapid pentru alimente a fost inclus pentru prima dată în
Directiva 92/59/CEE a Consiliului din 29 iunie 1992 privind siguranța generală a produselor
împreună cu Sistemul de alertă rapid pentru produ sele nealimen tare (așa-numitul RAPEX, prin
Directiva 2001/95 / CE).
După care, în anii 1990, sistemul de alertă rapid pentru alimen te s-a îmbunătățit, deoarece
punctele naționale de contact au permis SRAAF-ului să aibă o singură organizație dedicată
care să contacteze în cazul unei alerte grave, reducând în mod considerabil timpul necesar
pentru a aborda astfel de semnalări. În plus, pentru ca

7

statele membre și punctele de contact ale acestora să poată aplica în mod corect sistemul,
Comisia a elaborat priori tăți și metode de funcționare pentru RASFF.
Sistemul de alertă rapidă pentru alimen te a fost aplicat cu succes în mai multe cazuri de
contamin are a alimentelor. De exemplu, în 1998, când s-au descoperit cantități mari de
aflatoxine din fistic, importate din Iran, impor turile de nuci care conțin fisticuri contaminate în
UE au fost rapid oprite de acest sistem, Comisia Europeană a adoptat o măsură de siguranță
care să permită importul numai cu condiția ca toate fructele cu coajă lemnoasă să fi trecut
printr-un proces de dublu control la sosirea la frontierele UE și să fie certificate ca fiind fără
aflatoxine. Aflatoxina este o substanță care atacă în primul rând ficatul. Studiile de specialitate au
arătat că această substanță, produsă de niște ciuper ci microscopice, poate fi cancerigenă.
Aflatoxina apare în diferite produse alimentare, printre care se numără cafeaua, arahidele ,
prorumb ul și condimentele atunci când nu sunt depozitate în condiții adecvate.
Această măsură este încă în vigoare astăzi și a fost extinsă pentru a acoperi alte produse
alimen tare în care există riscul contaminării cu aflatoxine.
Cu toate acestea, criza alimentară cu care se confruntă UE în anii 1990 a arătat și lacunele
sistemului de alertă, care s-a dovedit a nu fi în măsură să asigure în mod eficient un nivel ridicat
de protecție. În primul rând, acest lucru s-a datorat faptului că s-a concentrat numai asupra
producției de alimente și nu asupra etapelor ulterioare de procesare și distribuire a
alimen telor, în care pot apărea și probleme legate de siguranța alimentară. Mai mult, în
timpul crizei privind encefalopatia spongiformă bovină care a lovit Marea Britanie în 1995 și în
timpul crizei dioxinelor din 1999 din Belgia, sistemul de alertă rapidă prevăzut de Directiva
92/59/CEE a Consiliului nu a putut fi aplicat în mod corespunzător, datorită faptului că, la acel
moment, Sistemul nu acoperă animalele vii și nici furajele. Prin urmare , aceste crize alimentare au
demonstrat limitele fostului sistem de alertă rapidă și, în același timp, au servit drept punct de
cotitură nu numai pentru politica UE privind siguranța alimentară, ci și pentru procedurile
de siguranță, inclusiv sistemul de alertă (Barbara Klaus și Diana Banati, 2010).
Comisia a recunoscut necesitatea urgentă de a institui un sistem de alertă rapidă îmbunătățit
și extins, care să acopere produsele alimentare și hrana pentru animale, în conformitate cu politica
generală a Comisiei "de la fermă la furculiță".
Din acest motiv, atât temeiul juridi c, cât și procedura oficială pentru un anumit sistem
SRAAF aplicabil produselor alimentare și hranei pentru animale au fost incluse în 2002 în Legea
generală europeană privind produsele alimentare.

8

În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimen tară și Alimente (EFSA) a fost
înființată prin Regulame ntul (CE) nr. 178/2002, ca punct de referință independe nt pentru
evaluarea riscurilor și sursa de consiliere și comunicare științifică privind riscurile legate de lanțul
alimentar.
De la introducerea acestui sistem în 2002, numărul notificărilor a crescut
constant: în 2002, acesta a depășit 3000, ceea ce a reprezentat o creștere de cca. 330% față
de nivelul anului 1999 (698) și aproape dublarea numărului în 2001 (1567), și a continuat să
crească în următorii ani, atingând 4414 în 2003 și 5562 în 2004 până la 7170 în 2005, acum s-a
stabilit la aprox. 7000 de notificări pe an.
Un aspect important al sistemului SRAAF este acela că prevede proceduri de furnizare
a informațiilor și țărilor terțe, de exemplu pentru produsele originare din teritoriile lor,
ceea ce le oferă acestor țări posibilitatea de a rezolva problemele de siguranță la domi ciliu.

9

CAPITO LUL 2

SIST EMUL RAPID DE ALERTĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF)

2.1. Ce este SRAAF?

Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (SRAAF), este un instrument

prin care se realizează un schimb de informații între autoritățile competente centrale, luându-se
măsuri adecvate, cum ar fi: reținerea, retragerea, confiscarea sau respingerea produselor
în cauză (A.N.S.V.S.A.).
2.2. Ce urmărește SRAAF
SRAAF are ca scop următoarel e:
Prevenirea pătrunderii pe piață sau retrager ea de pe piață ori de la consumatorul final,
alimentele care prezintă un risc pentru sănătatea publi că;
Prevenirea pătrunderii în consumul animalelor furaje care pot dăun a, într-un mod indirect,
sănătatea publică;
Prevenirea pătrunderii pe piață materiale sau produse care pot veni în contact cu alimentele
și furajel e;
Informarea rapidă între autoritățile competente în dome niul siguranței
alimentelor, la cele trei niveluri: central, judetean și local, asupra pericolelor sau riscurilor
cu privire la alimentele și la furajele care nu îndeplinesc cerințele impuse de
legislație privind siguranța alimentelor;
Schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea Națională Sanitară
Veterinară și pentru Siguranța Alimen telor, în calitatea sa de coordona tor la
nivel național al Sistemului rapid de alertă și de punct de contact cu Sistemul de Alertă
pentru Alimen te și Furaje European (A.N.S.V.S.A.).

10

2.3. Compo nența sistemului în Rom ânia

Sistemul SRAAF cuprinde cele patru Autorități Centrale, și anum e:

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

Ministerul Sănătății;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ;

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor .

2.4. Rolul ANSVSA în cadrul sistem ului

ANSVSA reprezintă Punctul Național de Contact – PNC în România pentru SRAAF.
Asigură schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de
coordona tor la nivel național al Sistemului rapid de alertă și de punct de contact cu Sistemul
de Alertă pentru Alimen te și Furaje European (Rapid Alert System for Food and Feed –
RASFF).

Asigură schimbul rapid de informații și între:

Laboratoare de profil și integratorii locali ai SRAAF;

Structurile locale și județene;

Punctele de inspecție la frontieră și structurile centrale și județene ale ANSVSA,

MSP, MAPDR, ANPC;

Consumatori, producători și procesatori, pe de-o parte, și integratorii locali ai

SRAAF, pe de altă parte (ANSVSA).

2.5. SRAAF se aplică

La nivel național în domeniul siguranței alimentelor și furajelor pe întreg lanțul

alimentar:
Producție;
Procesare;
Depozitare;
Transport;
Comercializarea alimentelor și furajel or (ANSVSA ).

11

2.6. Principi ile de bază pentru inițierea unei activități specifice SRAAF

Principiile de bază pentru inițierea unei activități sunt cunoașterea sau suspiciunea că:
Un
alimen t este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică;
Un produs furajer este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică, în cazul
alimentelor obținute de la animalele care au fost hrănite cu astfel de furaje;
Substanțe sau ingren diente interzise;

Substanțe sau ingren diente neautorizate;
Depășirea limitelor legale;
Unități pentru alimen te de origine animală neautorizate;
Alimente noi / alimen te modificate genetic neautorizate;
Risc fizic;
Etichetarea incorectă care indică un risc de sănătate;

Alt risc care se bazează pe analiza riscului, respective factori de risc biologic, chimic,
fizic, modificări organoleptice, etichetare, falsificare, ambalaj, radiații.
2.7. Măsuri luate în cazuri de urgență

În toate cazurile de urgență, în funcție de gradul de risc, atunci când au fost identificate situații
periculoase sau potențial periculoase pentru sănătatea publi că cu privire la alimente și furaje,
autoritățile competente, în conformitate cu legislația în vigoare, iau măsuri pentru:
Colectarea tuturor informațiilor necesare de la toate părțile impli cate;

Organizarea controalelor cu privire la sigura nța alimentelor și furaje lor;
Recoltarea de probe din alimentele și furajele suspecte;
Recoltarea de probe din orice material sau produs care poate veni în contact cu alimente și
furaje;
Retragerea și sechestrarea alimentelor și furajelor și atenționarea celor care le produc, le
depozitează, le transportă și le valorifică;
Sechestrarea oricărui material care vine sau poate veni în contact cu alimen tele și furajele
și poate să prezinte un risc pentru sănătatea publică;
Informarea, atunci când este necesar, a tuturor celor care pot fi expuși
pericolulu i;
Interzicerea, după caz, pentru o perioadă determinată, a circulației produselor
incrimin ate și transmiterea de instrucțiuni precise privind procedurile de
manipulare și depozitare;

12

Interzicerea punerii pe piață a produselor incriminate și asigurarea că există indicații
precise asupra pericolului pe care îl prezintă, iar acestea sunt marcate corespunzător;
Organizarea și luarea unor măsuri imediate pentru denaturarea și distrugerea acestor
produse alimentare în condiții de siguranță (A.N.S.V.S.A.).

13

CAPITO LUL 3

LEGIS LAȚIA ALIMENTARĂ

3.1. Obiect ive generale

Legislația alimentară urmărește unul sau mai multe obiective generale ce se

referă la siguranța sănătății umane și protecția intereselor consumatorilor .

În împrejur ări specific, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se
identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă
incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului,
necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în
comunitate, până ce apar noi informații științifice pentru o evaluare mai exactă a riscului (articolul
7, alin 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Măsurile adoptate pe baza alineatului (1) trebuie să fie proporționale și să nu impună
restricții comerciale mai mari decât este necesar pentru realizarea nivelului ridicat de
protecție a sănătății stabilit în comunitate, acordând u-se atenție fezabilității tehnice și
economi ce, precum și altor factori considerați legitimi pentru problema respectivă.
Măsurile se revizuiesc într-o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de natura riscului
identificat la adresa vieții sau sănătății și de tipul de informații științifice necesare
pentru clarificarea incertitudinii științifice și realizarea unei evaluări mai detaliată a riscului.
3.2. Protecț ia intereselor cons umator ilor

Legislația alimentară are ca și obiectiv protejarea intereselor consumatorilor și asigură o
bază care le permite acestora să facă o alegere în cunoștință de cauză în legătură cu produ sele
alimentare pe care le consumă.
Ea are ca scop prevenirea:

Practicilor fraudulo ase sau înșelătoare,
Contrafacerii produselor alimentare,
14

Oricăror alte practici care induc în eroare consumatorul (articolul 8, alin 1 din
Regula mentul (CE) nr 178/2002).

3.3. Cerințe referi toare la sigur anța produselor aliment are

a) Nu sunt introduse pe piață produsele alimentare care nu prezintă siguranță

b) Un produs alimentar trebuie să aibă în vedere următoarele:

Condițiile norm ale de folosire a produsului alimentar de către consumator,

Informațiile furnizate consumatorului , inclusiv informațiile de pe etichetă sau alte
informații cu privire la efectele negative asupra sănătății.
c) Atunci când se determină dacă un produs alimentar dăunează sănătății, trebuie avut în
vedere:
Efectele pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății unei
persoane care îl consumă,
Efectele nocive,

Sensibilitatea deosebită, a unei categorii de consumatori.

d) Atunci când se determină dacă un produs alimentare nu este adecvat
consumului uman, trebuie avut în vedere dacă produ sul alimentare este
inacceptabil pentru consumul uman, potrivit utilizării căreia îi era destinat, din motive
de contaminare , indiferent dacă aceasta se face printr-o substanță străină sau în alt
mod sau prin putrefacție, deteriorare sau descompun ere.
e) În cazurile în care un produs alimen tar care nu prezintă siguran ță face parte dintr-un
transport, dintr-un lot sau dintr-o șarjă de mărfuri alimentare din aceeași clasă sau având
aceeași descriere, se presupune că toate produsele alimen tare din respectivul transport,
lot sau șarjă nu prezintă nici ele sigura nță, în afara cazurilor în care, în urma unei
evaluări detaliate, nu există nici o dovadă că restul transportului, lotului sau șarjei nu
prezintă siguranță.
f) Produsele alimen tare care sunt în conformitate cu prevederile comunitare speciale
ce reglementează siguranța produselor alimen tare, se consideră ca neprezentând riscuri
cu privire la aspectele acoperite de dispozițiile comunitare speciale.
g) Conformitatea unui produs alimen tar cu dispozițiile speciale aplicabile acelui produs
alimen tar nu împiedică autoritățile competente să ia măsuri adecvate de impunere a
restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea sa de pe piață, în
cazurile în care există motive să se suspecteze că, în ciuda

15

acestei conformități, produsul alimentare respectiv prezintă riscuri din punct de vedere al
siguranței produselor alimentare.
h) În cazul în care nu există prevederi comunitare speciale, se consideră că produsele
alimentare nu prezintă riscuri atunci când se conformează prevederilor
speciale ale legislației alimentare interne a statului membru pe al cărui teritoriu se
comercializează alimen tul respectiv (articolul 14 din Regula mentul (CE) nr
178/2002).
3.4. Respo nsabili tăți

Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale, iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării și
distribuției, din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât produsele alimentare sau hrana
pentru animale, să satisfacă cerințele legislației alimentare care sunt relevante pentru activitățile
lor și verifică îndeplinirea acestor cerințe (articolul 17, alin 1 din Regula mentul (CE) nr
178/2002).
Statele membre, aplică legislația alimentară, monitorizează și verifică
respectarea cerințelor legislației alimentare de către opera torii din sectorul alimen tar și operatorii
cu activitate în domeniul hranei pentru animale, în toate etapele: producerii, prelu crării și
distribuției.
În acest scop, statele membre practică un sistem de controale oficiale și alte activități,
conform împrejur ărilor, inclusiv comunicarea către publi c a siguranței și riscului
produselor alimentare și hranei pentru animale, supravegherea siguranței alimentelor și a
hranei pentru animale și alte activități de monitorizare cuprinzând toate etapele de producție,
prelucrare și distribuție.
Pe lângă acestea, statele membre stabilesc normele privind măsurile și
penalizările ce se aplică pentru încălcarea legislației alimentare și hranei pentru animale .
Măsurile și penalizările prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de
descurajare (articolul 17, alin 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).

16

CAPITO LUL 4

TEMEIUL JURIDIC ȘI FUN CȚIONAREA SRAAF

4.1. Temei juridic

Temeiul juridi c al SRAAF se găsește în articolul 50 din Regul amentul (CE) nr
178/2002 . Această dispoziție stabilește normele fundamentale și procedurile formale pentru
SRAAF, care prevede notificarea oricărui risc, direct sau indirect, pentru sănătatea
umană, care derivă din alimente sau furaje (articolul 50, alin. 1 din Regula mentul (CE)
nr 178/2002).
Acest sistem permi te ca informațiile să fie partajate rapid între Comisia
Europeană , autoritățile statelor membre, EFSA și alte organizații, în scopul de a lua măsurile
necesare în mod eficient și imediat.
4.2. Membrii

Toate statele membre ale UE fac parte din SRAAF, împreună cu Comisia
Europeană și EFSA (articolul 50, alin. 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Articolul 50, alin. 6 din Regul amentul (CE) nr 178/2002 prevede posibilitatea
participării țărilor terțe și organizațiilor internaționale în SRAAF, pe baza acordurilor între
Comunitatea organizațiilor internaționale și aceste țări. Aceste acorduri prevăd reciprocitate și
includ măsuri de confidențialitate echivalente cu cele aplicate în Comunitate. Pe baza
acestor acorduri, toate statele membre AELS Islanda, Liechtenstein și Norvegia sunt
mem bre ale SRAAF, de asemenea.
Elveția nu este un membru al SRAAF, deși trebuie menționat faptul că
Autoritatea de Sănătate elvețiană este într-un contact continuu cu mem bri SRAAF.
Toți membri SRAAF au puncte de contact specifice.

17

De exemplu, în Germania , Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și Siguranța
Alimentară a fost conceput ca punct de contact competent, în timp ce în Italia, punctul de
contact compe tent este Mini sterul Sănătății, iar în Ungar ia este Oficiul pentru Siguranța
alimentară din Ungar ia. Aceste puncte de contact sunt responsabile pentru schimbul de
informa ții cu privire la orice risc direct sau indirect pentru sănătatea umană, derivând din
alimente sau furaje prin notificarea Comisiei (Barbara Klaus și Diana Banati, 2010).
Comisia (DG SANCO) are sarcina de gestionare a rețelei. Prin urmare, primește toate
notificările de la membrii și efectuează verificările necesare înainte de transmiterea
acestor informații către ceilalți membri ai rețelei (articolul 50, alin. 1 din Regula mentul (CE) nr
178/2002). În cele din urmă, EFSA este implicată în SRAAF și prim ește toate informațiile
transmise prin intermediul acestui sistem (articolul 35 din Regula mentul (CE) nr 178/2002) .
Sarcina EFSA este aceea de a analiza conținutul acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și
statelor membr e, orice informații necesare în scopul analizei de risc.
4.3. Informa ții care trebuie notif icate

În conformitate cu articolul 50, alin. 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002, este necesară
o notificare SRAAF, atunci când un membru SRAAF deține o informa ție cu privire la un risc
grav pentru sănătate, care derivă din alimente sau furaje, în aceste cazuri, Comisia Europeană
trebuie să fie notificată imediat prin SRAAF.
Articolul 50, alineatul 3 din Regul amentul (CE) nr 178/2002 specifică faptul că
membrii SRAAF informează Comisia, în special în cazul în care iau astfel de măsuri ca retragerea
sau returnarea produselor alimen tare sau a hranei pentru animale de pe piață sau atunci când
se restricționează comercializarea produsului în cauză. În plus, membrii trebuie să notifice, în
cazul în care sunt de acord cu opera torul responsabil, că un produs alimentar sau hrana pentru
animale, nu ar trebui sa fie introduse pe piață în cazul în care măsura este luată din cauza unui
risc grav. Exemple de riscuri pentru sănătate care pot induce o notificare sunt, de exemplu
Salmonella în carne, paraziți în pește, fructe, fructe uscate și nuci, mercurul din pește, pesticidele
din fructe și legume, etc.
Atunci când este necesară o notificare, se utilizează o forma spcifică de
notificare SRAAF, în scopul de a furniza informații Comisiei, care includ detalii cu privire la
constatările și măsurile luate și toate documentele relevante, cum ar fi: facturi, liste

18

de companii care au primit produsele, rapoarte anali tice, etc. (Diana Banati și Barbara Klaus,
2010).
4.4. Diferite tipuri de notificări SRAAF

Există patru tipuri de notificări SRAAF, și anume: respingerea la frontieră și de
notificare a pieței, acestea sunt împăr țite în alte două categorii: notificări de alertă și
informare . O respingere la frontieră se face atunci când intrarea unui produs este refuzată
în comuni tate. Pe de altă parte, o notificare de piață este trimisă atunci când un risc este găsit
într-un produs alimentar sau hrană pentru animale fiind introduse pe piață.
Notificările privind informațiile se realizează atunci când este identificat un risc cu privire
la produsele alimentare sau hrană pentru animale introduse pe piață, dar ceilalți membrii nu
trebuie să ia măsuri rapide. Acest lucru se datorează faptului că produsul nu a ajuns pe piață sau
nu mai este prezent pe piața lor și nu necesită o acțiune rapidă.
În cele din urmă, există notificările de știri, care cuprind informa ții referitoare la ce revin
Comisiei atunci când un produs alimentar este exportat într-o țară care nu este membru SRAAF.
Domeniul de aplicare este de a permite țara terță să întreprindă măsurile de sigura nță necesare
(Diana Banati și Barbara Klaus, 2010).
4.5. Informaț iile furnizate țărilor terțe

Procedurile SRAAF prevăd mecanisme pentru a avea țările terțe incluse. Articolul
53, alineatul 4 din Regulame ntul (CE) nr 178/2002 , prevede că, în cazul în care un produs,
sub rezerva unei notificări, provine dintr-o țară care nu este membră a SRAAF, Comisia transmite
informațiile de notificare pentru acțiuni suplimentare, cum ar fi: suspendarea exporturilor ,
intensificarea controalelor și schimbarea legislației.
În cazul în care garanțiile primite din țările terțe nu sunt suficiente, Comisia poate lua
măsuri mai restrictive, cum ar fi: interzicerea importurilor , controlul sistematic la frontierele
UE, prezentarea obligatorie a certificatelor de sănătate, etc.
Aceeași obligație de notificare revine Comisiei atunci când un produs alimentar sau furaj
supus unei notificări este exportat într-o țară care nu este membru al SRAAF.
Domeniul de aplicare este de a permite țării terțe să întreprindă măsurile de siguranță
necesare (Banati D. și colab., 2010).

19

CAPITOLUL 5

SRA AF: BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDUR I PEN TRU

NOTIFICĂRI

În prezent, unul dintre cele mai interesante exemple de management al siguranței
alimen telor, este disponibil în Uniunea Europe ană.
În general, situația actuală din UE poate fi considerată ca fiind suma
răspunsurilor furnizate de factorii de decizie din UE la numeroasele perturbări ale
alimentelor începând cu anii 1980.
În mod substanțial, consumatorul european a fost afectat în mod continuu și în mod
repetat de diferite ameni nțări privind siguranța alimentară (Knowles et al., 2007). Diferența de
comportament în culturile diferite și în regiunile macroeconomice ale UE ar trebui de asemenea
remarcată atunci când vorbește despre reacțiile consumatorilor.
În detaliu, analiza factorilor de anxietate publică trebuie completată cu
examinarea problemei riscului de sigura nță alimentară prin diferite puncte de vedere , printre
care:
Comportamentul psihologic al consumatorilor atunci când se analizează alimente
și băuturi,
Lipsa tot mai mare de conștientizare cu privire la eleme ntele de bază ale
producției alimentare. De fapt, cu cât este mai mare tendința producțiilor la scară largă, cu
atât numărul consumatorilor conștienți este mai mic, cu acele cunoștințe de bază
despre activitățile de producție alimen tară,
Influența conceptelor economice asupra ideii de produs alimentar. Cu alte cuvinte,
raportul "calitate / preț" este adesea menționat de către consumatorii conștienți și
necunoscuți ca fiind sinonim cu calitatea produselor alimentare, cu legalitatea și
siguranța. Pe de altă parte, ar trebui luate în considerare și analizate cu atenție,
multe aspecte ale lanțului alimen tar, cum ar fi rolul

20

materialelor și obiectelor de ambalare a produselor alimen tare și impactul
economic și vizual corelat asupra produ selor alimentare,
Nașterea noilor mijloace de comuni care cu interese exclusive în domeni ul
alimentației și al băuturilor. Această tendință – creșterea continuă a revistelor și revistelor
tipărite și electronice cu interese deosebite în domeniul siguranței alimentare a fost
observată datorită activității concomitente a diferitelor grupuri de presiune, a instituțiilor
științifice și a altor mijloace de informare. Ca rezultat, creșterea nivelului de anxietate
publică a fost observată în mod continuu în UE și în alte zone industrializate, când au fost
descoperite și raportate așa-numi tele "scandaluri alimentare",
Publicitatea alimentară și strategiile de marketing corela te cu privire la pretențiile
nutrițional e,
Creșterea gradului de conștientizare și a responsabilităților corelate ale
comercianților cu amănuntul, în ceea ce privește reglementările noi și existente. Din acest
motiv, nașterea standard elor de management al calității, cum ar fi normele ISO 9001,
a permis comercianților cu amănun tul să creeze un control mai strict asupra
producătorilor de alimen te și a altor jucători intermediari ai lanțului alimentar. Uneor i,
noile sisteme de management al calității centrate pe alimente par mai stricte decât legile
actuale (Parisi S. and all, 2016).
Riscurile sunt împărțite pe trei categorii:

1. Risc microbiol ogic. Aceasta a inclus toate amenințările microbiolo gice posibile
(microorganisme patogen e, bacterii degradan te, viruși etc.)
2. Risc chimic. Această parte a evaluării riscurilor se referă la ameni nțări noi și vechi la
adresa sănătății consumatorilor . Datorită numărului crescând de analități chimice și a
implicațiilor corela te asupra sănătății, riscul chimic ar trebui să fie considerat "frontiera
evolutivă" a analizei riscului alimentar
3. Risc fizic. De fapt, aceste cuvinte impli că prezența unor probleme nedorite și
macroscopice sau microscopice în alimen te și băuturi.
De obicei, riscurile fizice sunt corelate cu detectarea sticlei, a materialelor plastice
sau a fragmentelor metalice în produse ambalate sau neambala te.
Fiecare risc este evaluat prin intermediul a doi factori de risc: importanța riscului sau
gravitatea și probabilitatea de risc. Ultimul factor este parțial gestionat în lanțul alimentar. Pe
baza evaluării riscului, probabilitatea de risc poate fi redusă (Parisi S. and all, 2016).

21

Următorul pas în evaluarea riscurilor alimentare este problema fraudei. Acest risc este
în mod natural determinat de un factor antropic: adulterarea intenționată a alimentelor și a
băuturilor de către operatorii de alimen te, în scopul obținerii de avantaje economice. În mod
detaliat, așa-numi ta "falsificare motivată din punct de vedere economic" în sectorul larg sau
bunuri comestibile destinate consumului uman poate fi realizată în mai multe moduri și provoacă
numeroase incidente de sănătate.
Cu toate acestea, acest mod este doar unul dintre numer oasele varietăți posibile,
în prezent, următoarele episoade EMA și fraude alimentare generale pot fi identificate după
cum urmează în scopul clasificării:
Înlocuirea ingredie ntelor alimen tare fine și scumpe cu alte materii prime diferite, inclusiv
aditivi (coloran ți alimentari etc.). Înlocuirea nu este declarată și este în mod clar
contrară informațiilor etichetate. În plus, datele nutriționale pot fi modificate și
analizele corela te pot da rezultate ciudate, dar similare în comparație cu
informațiile declarate. Principala dificultate este evaluarea reală a contrafacerii chimice
și a contamin ării microbiol ogice. Din punct de vedere analitic, frauda alimentară
este extrem de importantă: este un act crimin al și intenționat și se desfășoară, în
general, în scopul evitării detectării în alimente și băuturi,
Înlocuirea ingredie ntelor alimentare fine și scumpe cu același tip sau
subtipologie de materii prime, cu excepția aditivilor alimentari și a substanțelor chimice
similare, sau a proceselor specifice. Substituția sau modificarea procesului,
denumi tă și contrafacerea, nu este declarată, însă definiția generală a produsului alimentar
nu este aparent modificată. Cu toate acestea, în cazul în care produsul ar fi introdus pe
piață cu cereri de origine sau proveniență specifice și costurile aferente să fie într-
adevăr mai mici decât se aștepta, avantajul economic al falsificării ar fi de înțeles,
Redactarea produselor alimentare perisabile , dar deja expirate (mărfuri ambalate și
neambalate), cu reambalarea ulterioară și definirea datelor noi (ireale) de depozitare.
Produsele alimentare noi (expirate) intră în lanțul alimentar.
5.1. SRAAF: Note istorice și proced urile de notifica re curente

Din punct de vedere istoric, abordarea UE față de sectorul alimentar și al
băuturilor nu poate fi diferită de strategia general adoptată pentru piața internă. În general,
tranzacțiile intra-europene trebuie să fie garantate de toate măsurile posibile de protecție de
către una sau mai multe țări din UE. Această asigurare se referă la

22

alimente, produse nealimentare, resurse economice, servicii și persoane (Parisi S. și colab.,
2016).
Unul dintre cele mai importante etape ale reglementării UE este cu siguranță problema
Directivei 92/59 / CEE a Consiliului din 29 iunie 1992, abrogată prin Directiva 2001/95 / CE
(Parlamentul European și Consiliul 2001). Această directivă vizează crearea și implemen tarea
unui sistem obligatoriu de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor.
În esență, directiva ar lua în considerare siguranța diferitelor produse, inclusiv a
alimentelor, atunci când a fost evidentă absența unor regleme ntări specifice. Cu toate acestea,
acest instrument de reglemen tare nu a fost elaborat în mod specific pentru domeniul complex
al produselor alimen tare și băuturilor. Un document mai specific a fost necesar: Regulame ntul
cadru (CE) nr. 178/2002 (Parlamentul European și Consiliul 2002).
Una dintre cele mai importante documen te este Regul amentul (CE) nr 882/2004 privind
controalele oficiale pentru hrana pentru animale și produ se alimentare.
În special, SRAAF a fost creat în 1979 ca un sistem de cooperare cu sprijinul
următoarelor țări membre: Belgia, Danemarca, Franța, Germania , Irlanda, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit.
Țara ulterioară a UE a fost Grecia (1981), Spania și Portugalia au aderat la SRAAF
în 1986.
În prezent, sistemul are următorii membri activi, inclusiv țări din afara UE, cu anul de
aderare în paranteze:
Comisia Europe ană, reprezentată de sănătate și protecția consumatorilor, Direcția
Generală și EFSA,
Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), care include Islanda, Norvegia,
Liechtenstein (1994) și Elveția (2009),
Belgia, Danemar ca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxembur g, Tările de Jos și Rega tul
Unit (1979),
Grecia (1981),

Portugalia și Spania (1986),

Austria, Finlan da și Suedia (1995),

Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria , Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia
și Slovenia (2004),
Bulgaria și România (2007),

23

Croația (2013) .

Acțiunea rapidă este un element important al notificării. În conformitate cu
Regula mentul (UE) nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie și cu manualul de utilizare
SRAAF1, SRAAF poate furniza următoarele informații de notificare:
Număr de referință
Dată de notificare
Ultima actualizare
Tip de notificare
Măsuri luate

Originea notificării

Informații despre distribuirea produselor alimentare sau a hranei pentru animale pe piața
UE, la data notificării inițiale
Categorie produs

Informații cu privire la riscuri inacceptabile
Informații cu privire la țara cu destinația
Originea produsului (Parisi S. și colab., 2016).

În principiu, notificările pot fi subdivizate în trei categorii principale, denumi te
"notificări inițiale", și două notificări neori ginale , în funcție de pericolul asociat:
Notificări originale: notificări de alertă, notificări de respingere la frontieră și
notificările privind informațiile
Notificări neoriginale: notificări de urmărire, știri.

Ideea inițială a SRAAF (1979) a fost concepută după detectarea mercurului în portocale
contamina te în Țările de Jos și în Germania de Vest (origine: Israel). Actul intenționat
(terorismul politic) a afectat foarte mult comerțul acestor produse în Germania de Vest.
De fapt, primul acord RASFF a fost definit ca un acord tacit între unii membri ai vechii
Comunități Economice Europene. Prin urmare, rețeaua SRAAF nu a fost complexă în
comparație cu structura actuală și au fost luate în considerare doar riscurile grave și
imediate.
În plus, primele notificări nu au fost scrise: prima dintre aceste informații se referea
la calamari stricați (1979). Înainte de 1995, alte situații bine cunoscute privind siguranța
alimentelor au vizat următoarele episoade:
Clostridium botulinum de tip E în fasole albă contaminată cu ardei iute (origine: Hong
Kong, 1981);

24

Diethylene glycol în vinuri albe (origine: Austria, 1985);

Methanol în vinuri (origin e: Italia, 1986) ;

Radioactivitatea din culturi (origine: Uniunea Sovietica, Europa de Est, 1986).

(Parisi S. și colab., 2016)

25

CAPITO LUL 6

EVALUAREA SISTEMULUI PRIVIND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII

6.1. Scop

Procedura are ca scop descrierea modului în care, în cadrul controlului oficial

realizat de inspectorii oficiali, poate fi verificat gradul în care operatorii din sectorul
alimentar respectă principiul trasabilității produselor alimen tare sau a unei substanțe care
urmea ză a fi încorporată ori care poate fi încorporată într-un aliment.
6.2. Domeni ul de aplicare

Procedura se aplică în cazul efectuării unui control oficial realizat în oricare etapă,
inclusiv importul, începând cu și incluzând producția primară a unui produs alimentar și
terminând cu și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea sa către consumatorul
final și, atunci când este cazul, importul, producția, fabricarea, depozitarea, transportul,
distribuția, vânzarea și furnizarea alimentelor.
6.3. Produs ele vizate

Articolul 18 al Regula mentului (CE) nr 178/2002 menționea ză că produsele
alimentare și orice alte substanțe destinate sau prevăzute pot fi încorporate într-un produs
alime ntar sau în hrana pentru animale.
Unele din aceste produse, sunt reglementate în regulame nte sau directive specifice,
care pot impune chiar și cerințe mai stricte privind trasabilitatea. Substanțele vizate sunt cele
destinate sau prevăzute a fi încorporate într-un produs alimen tar în timpul fabricării, preparării
sau tratării acestora. Aceasta ar include, de exemplu , toate tipurile de ingredien te din produsele
alimentare, inclusiv cerealele atunci când sunt încorporate în produsele alimen tare.

26

Trasabilitatea presupune identificarea loturilor de produse și relația acestora cu loturile
de materii prime, de ambalaje ce intră în contact direct cu alimentul și ambalajele care
ar putea intra în contact direct cu alimentul.
Cerin ța privind trasabilitatea ambalajelor e reglementată de articolul 17
Regula mentul 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele
alimentare. Trasabilitatea trebuie să fie asigurată în toate stadiile, incluzând producția în curs și
tratamente ulterioare. Trebuie acordată atenție specială situațiilor în care în produsele alimentare
se introduc produse semifabricate, de exemplu utilizarea marginilor de napolitane în crema de
napolitane.
Sistemul de trasabilitate trebuie să permită identificarea utilizării acestor
semifabricate în procesul de obținere a produselor alimen tare.
Pentru fiecare produs alimentar procesat, operatorul trebuie să fie capabil să pună la
dispoziție lista de ingredi ente utilizate și materiale de ambalaj în contact cu alimentul utilizate,
iar pentru fiecare dintre acestea să poată demonstra proveniența: furnizorul și modul specific de
etichetare al ingredie ntului respectiv sau al materialului de ambalare care permit trasabilitatea.
6.4. Operat orii vizați

Articolul 18 din Regula mentul (CE) 178/2002 se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar de la produ cția primară (recolte),
prelu crarea produselor alimentare, până la distribuție și furnizare, inclusiv intermediary, indiferent
dacă aceștia dețin fizic produsele alimentare.
Transportatorii independenți și întreprinderile de depozitare, în calitate de
întreprinderi implicate în distribuția produselor alimentare, sunt cuprinse în definiția
„întreprindere cu profil alimentar” și, prin urmare, trebuie să respecte articolul 18
(ANSVSA).
6.5. Aplicabilitatea trasabilității în ceea ce privesc produsele aliment are provenite
din țări terțe
Dispozițiile referitoare la trasabilitate din Regulamentul (CE) 178/2002 nu se aplică în
afara UE. Această cerință vizează toate etapele de producție, prelu crare și distribuție în UE, și
anume de la importatorul în UE până la nivelul comerțului cu amănuntul, excluzând totuși
furnizarea către consumatorul final.
Exportatorii din țările cu care s-au încheiat parteneriate comerciale nu pot fi obligați
prin lege să îndeplinească cerința de trasabilitate impu să în cadrul UE (în afara cazului în care
există acorduri bilaterale speciale pentru anumi te sectoare sensibile sau

27

atunci când există cerințe juridice comunitare specifice, de exemplu în sectorul
veterinar) .
Obiectivul articolului 18 e suficient îndeplini t în cazul importurilor de produ se
alimentare, deoare ce cerința se extinde la importatorul din UE. Importatorul din UE trebuie
să poată identifica de la cine a fost exportat produsul din țara terță.
Practica frecventă în rândul unora dintre operatorii din sectorul alimen tar din UE,
este de a solicita partenerilor comerciali, să îndeplinească cerințele privind trasabilitatea,
chiar depășind principiul „un pas înapoi, un pas înainte”.
Totuși, trebuie reținut că aceste cerințe fac parte din dispozițiile contractuale și nu sunt
impuse de regulame nt Inspectorii trebuie să verifice dacă operatorii din sectorul alimentar asigură,
în toate etapele de producție, prelucrare și distribuie , păstrarea următoarelor informa ții privind
produsele alimentare de origine nonanimală.
Dacă se păstrează înregi strările (registrele) de trasabilitate în format tipărit sau
electronic, e posibil ca pe acestea să fie deja trecute data și ora livrării, precum și numele și
adresa furnizorului și clientului.
În caz contrar, data și ora trebuie înregi strate în mod specific. Deși nu este
obligatoriu, ar fi, de asemenea, util să se înregistreze detalii cu privire la orice referință sau număr
al lotului care ar permite identificarea produsului.
6.6. Cerințe în materie de trasa bilitate aplicabile produse lor alimentare de origine
nonan imală la import
Loturile de produse alimentare de origine nonanimală provenite din țări terțe sunt însoțite,
atunci când sunt importate în Uniune, de un certificat de sănătate atunci când sunt stabilite
condiții speciale la import în conformitate cu legislația specifică în domeniu si documen tul comun
de intrare/DIPAONA conform ordinului nr. 145/2007.
Operatorul din sectorul alimentar care importă produse alimentare de origine
nonanimală păstrează certificatul de sănătate, atunci când este cazul, pentru o perioadă
suficient de lungă de timp după perioada presupusă de consum al produselor alimentare de origine
nonanimală.
Toți operatorii din sectorul alimen tar care manipulează produsele alimentare de origine
nonanimală importate furnizează o copie a certificatului de sănătate, atunci când este cazul,
tuturor operatorilor din sectorul alimen tar cărora le sunt expediate produsele.
În cazul în care produsele alimentare de origine nonani mală se vând ambalate și sunt
destinate pentru vânzarea cu amănuntul, toți operatorii din sectorul alimen tar care
manipulează produsele alimentare de origine nonanimală importate furnizează o copie 28

a certificatului de sănătate, atunci când este cazul, tuturor operatorilor din sectorul alimentar
cărora le sunt expediate produsele, până în mome ntul în care acestea sunt ambalate pentru
vânzarea cu amănun tul (ANSVSA).
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea datelor privind trasabili tatea Articolul
18 din Regula mentul (CE) nr 178/2002 impune opera torilor din sectorul
alimentar să dispună de sisteme și proceduri pentru a asigura trasabilitatea produ selor lor. Deși
articolul nu oferă detalii privind aceste sisteme, utilizarea termenilor „sisteme” și „proceduri”
implică un mecanism structurat care poate oferi informațiile necesare la cererea inspectorilor.
Atunci când se elaborează un sistem de trasabilitate, nu înseamnă că operatorii din
sectorul alimentar trebuie să dispună de un sistem specific.
Importantă este necesitatea de a furniza informa ții, nu formatul în care acestea sunt
păstrate. Înregistrările (registrele) privind trasabilitatea ar trebui să fie suficient organizate
astfel încât să permită disponibilitatea „la cerere” fără nici o întârziere nejustificată
(ANSVSA).
Un sistem de trasabilitate este bun atunci când furnizează informații exacte cu
rapidi tate, aceasta ar contribui la satisfacerea obiectivului urmărit, astfel cum se descrie în
articolul 57 al Regulame ntului (CE) 178/2002 . O întârziere în prezentarea acestor informații
relevante ar submina o reacție promptă în caz de criză (ANSVSA).
6.8. Descr ierea procedurii Inspectorul va
analiza urmatoarele aspecte:
Proveniența materiilor prime, inclusiv ingredie nte sau alte materiale – furnizori
autorizați, prezența documentelor care atestă calitatea ori salubr itatea tuturor materiilor
prime
Verificarea specificațiilor materiilor prime – definire și consemnare proceduri -cum se
efectuează practic verificarea înscrisurilor de pe ambalaje sau etichete în concordanță cu
alte documente însoțitoare
Core spondența dintre înscrisurile de pe etichetele și ambalajele materiilor prime și
identificarea societății în sistemul de trasabilitate.
Înregistrări privind cantitățile de materii prime recepționate (facturi, avize de însoțire
a mărfii) în corelație cu cantitățile de produs finit.
Înregistrări privind conformitatea materiilor prime recepționate (certificate de calitate,
atestări ale prezenței/lipsei organismelor modificate genetic acolo unde este cazul, în
special la produsele din soia)
Lotizarea materiilor prime în funcție de șarjele/loturile de produse/cantități finale

(lotizări primare).

29

Constituirea loturilor de materii prime pe tipuri de produse la începutul fabricației.

Modul de constituire a loturilor noi (acolo unde este cazul) după procesele

tehnologi ce.

Dacă există sisteme de identificare și urmărire pe flux a
containerelor/recipien ților în care se transportă, depozitează temporar unele materii
prime si auxiliare pe diferite faze tehnologice
Proceduri referitoare la etichetare:

Evidența și gestionarea stocurilor de etichete

Corela ția între sistemul de etichetare, ingren diente și tratamentele aplicate
Verificarea înscrisurilor de pe etichete, care trebuie să fie comple te și
conforme cu prevederile legale
Numere de ordine ale etichetelor
Proceduri privind depozitarea
Depozitarea în deposit de șarje, loturi ori zile de producție
Evidența intrărilor în depozitele de produse finite
Evidența livrărilor din depozite pe sortimente, șarje, zile
Proceduri privind livrarea produselor
Evidențe privind beneficiarii, pe șarje, loturi, zile

Sisteme de identificare a mijloacelor de transport, înregistrare sanitar
veterinar, folosite la trasportul produselor
Evidența livrărilor din depozite pe sortimen te, șarje, zile etc.

Evidențe privind stocurile de produse finite răma se după livrări și
gestionarea livrărilor
Evidențe privind beneficiarii – pe șarje, loturi, zile etc.

Evidențe privind certificatele de calitate în funcție de loturi, șarje etc.

Evidențele privind transportatorii și modul de constituire a loturilor pentru fiecare
transportator
Evidențe privind retragerea /rechemarea de pe piață (ANSVSA).

Pentru verificarea și urmărirea cu atenție a aspectelor de mai sus (doar a unora sau a
tuturor), se alege un produs al operatorului . Alegerea unui produs se face fie din piață, fie din
depozitul operatorului , fie din acte, în funcție de situație.

30

Produsul selectat poate fi:
produs neconform
produs cu suspiciune de neconformitate.

produs aleator, selectat pentru testarea sistemului de trasabilitate implem entat de
operator, produs care sa fie reprezentativ pentru operator: cel mai complex, cel mai mare
volum, produs cu alergeni etc.
După selectarea produ sului, se face verificarea în amonte – până la recepția materiilor
prime și în aval – până la client, conform checklist-ului de trasabilitate.
Rezultatul evaluării sistemului de trasabilitate se poate înscrie în fișa de evaluare,
dacă exercițiul a fost efectuat în cadrul evaluării (ANSVSA).

31

PARTEA SPECIALĂ

CAPITO LUL 7

DESCRIEREA CADRULU I ORGANIZATORIC

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Sigu ranța Alimentelor

(A.N.S.V.S.A.)

ANSVSA funcționează ca și control în domeniul sanitar veterinar și pentru
siguranța alimentelor, ce se află în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale .
ANSVSA ste condusă de către un președinte cu rang de secretar de stat și de către doi
vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat.
Activități specifice ANSVSA-ului –
testări de labora tor
– sprijină combaterea risipei de alimente –
monitorizează pesticidele
– eliberează autorizări și certificate în domeniile sanitar veterinare și pentru siguranța
alimentelor
– eliberează autorizări pentru laboratoarele private –
stabilește protocoale de export cu țările terțe
Cadrul legislativ al ANSVSA-ului este Ordonanța nr 42/2004 cu referire la organizarea activității
sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor și Hotărârea nr 1415/2009 cu referire la
organizarea și funcționarea ANSVSA-ului și a unităților din subordinea acesteia.

32

CAPITO LUL 8

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

STUD IUL DE CAZ

8.1. Scopul și obiectivele lucrării

Sistemul rapid de alertă, permite schimbul de informații partajate rapid și eficient între
Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje în statele
membre , EFSA și alte organizații.
Prin urmare, acest sistem permite măsuri de siguranță să fie luate rapid și eficient
cu scopul de a evita riscurile de siguranță alimentară înainte ca acestea să poată ajunge la
consumatori.
Scopul general al acestei lucrări este de a contribui la o mai bună înțelegere a Sistemului
rapid de alertă pentru a proteja sănătatea consumatorului.
Controalele oficiale au ca obiectiv principal verificarea respectării normelor, care are în
vedere prevenirea, elimin area sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor .
Aceste controale sunt realizate de către persoanele angajate din cadrul DSVSA județean.
Obiectivele specifice vizează:

– aprofundarea studiilor privind pașii unui control oficial pentru alimente și furaje; –
siguranța alimen telor și sănătatea publi că din punct de vedere legislativ.

33

8.2. Studiul de caz

Macrou congelat, infestat cu paraziți (Anisakis spp)

Unitatea X autorizată sanitar veterinară (Ord 57/2010 A.N.S.V.S.A ) recoltează,

în conformitate cu programul de autocontrol, elaborat și implementat, probe aleatorii din
peștele congelat (Scomber scombru s), cu origine Spania , ce a intrat în unitate la data de
16.03.2017.

Figu ra 8.1- Scomber scombrus

(http://ww w.northbaypelagic.co m/products/atlantic-mackerel-(scom ber-scombrus)/)

Probele au fost recoltate de responsabilul cu H.A.C.C.P-ul cu respectarea procedurii
privind regulile generale de recoltare (Ordin 13/2005 A.N.S.V.S.A).
Probele au fost sigilate de către unitate și duse la un laborator acreditat în vederea
obținerii unui buletin de analiză.
În urma examenului parazitologi c s-a primit buletinul de analiză prin care s-a constatat
o infestație cu Anisakis spp, atât în viscere cât și în musculatură.
Odată informat, responsabilul cu HACCP-ul al societății X, inițiază procedura de retragere
a produselor neconforme.
Anisakis spp
Ciclul biolog ic:
Speciile de Anisakis spp au cicluri de viață complexe, care trec printr-un număr de gazde
pe parcursul vieții lor. Ouăle se varsă în apa de mare și larvele sunt consumate de
crustacee.
Crustaceele infectate sunt consumate ulterior de pește sau calamar, iar

nematodele se îngrămăd esc în peretele intestinului. 34

Ciclul de viață este încheiat, atunci când un pește infectat este consumat de un mamifer
marin, cum ar fi o balenă sau un delfin.
Nematodul există în intestin, se hrănește, crește, îmbină și eliberează ouă în apa de mare
din fecalele gazdei. Pe măsură ce intestinul unui mamifer marin este foarte asemănă tor
funcțional cu cel al unui om, specia Anisakis este capabilă să infecteze oamenii care mănâncă
pește crud sau subacvatic (fig. 8.2.)

35

Figu ra 8.2 – Ciclul biologi c Anisakis spp.

(http://ww w.gefor.4t.com/concurso/parasi tologia/anisakisciclo.jp g)

36

Reacții alergice:

Chiar și atunci când peștele este bine gătit, larvele Anisakis spp prezintă un risc pentru
sănătatea oamenilor.
Pot apărea manifestări alergi ce acute, cum ar fi urticaria și anafilaxia, cu sau fără simptome
gastrointestinale însoțitoare.
Tratam ent:

Larvele de la Anisakis spp nu pot trăi la om, prin urmare aceștia mor. Sunt cazuri, în
care infecția se rezolvă numa i cu tratament simptomatic.
În alte cazuri, infecția poate duce la obstrucția intestinului subțire, care poate necesita
o intervenție chirurgicală, deși tratamentul cu albenda zol în monoterapie (evitarea
intervențiilor chirurgicale) a fost raportat a avea succes. Este posibilă și perforarea
intestinală.

37

Figu ra 8.3 – Anisakis spp.

După ce produsele neconforme sunt retrase, inițiază retragerea publi că, ca urmare a
unei sesizări din partea autorităților.
Există riscul periclitării sănătății, prin urmare:

Marfa va fi retrasă din rețeaua de distribuție după furnizor, produs, număr
lot, data fabricației (elemente obligatorii în conformitate cu Regula mentul
(CE) 1169/2011);
Trebuie garantată o reacție rapidă din partea personalului din cadrul unității
proprii;
Timpul de reacție este diferit, în funcție de cerințele autorităților. Administratorul
Societății X emite decizia prin care se stabilește membrii echipei
ce gestionează problema.

Se va realiza o comunicare pe orizontală și verticală, cu toate structurile
implicate.
Pe baza trasabilității, se stabile ște lista de distribuție a lotului de pește (macrou congelat),
pentru care a fost emis buletinul de analize neconform

38

Tabel 8.1

Tabel centralizator

Denumire

produs
Documente

comerciale/sanitar
veterinare
Identificare

produs
Cantitate

recepționa
tă
Listă distribuție
cantităț i/tone
SC.

Y
SC.

Z
SC.

T
SC.

R

Macrou

congel at
– Factură fiscală
…./16.03.2017
– Declarație de
conformitate
– Termograma /bu –
letin de analiză
Nr.Lot
Produs la
Congelat la
Expiră la
FAO

2 to

0,3

to

0,3

to

0,1

to

0,3

to

S-a reținut că din lotul inițial, o parte se află la societatea X (1 tonă), iar restul la

societatea Y, Z, T și R.

Societatea X regle mentează cu beneficiarii (societatea Y, Z, T și R) condițiile de colectare și
transport înapoi la societatea X a produselor ce fac obiectul rechemării.
Societățile Y, Z și R sunt notificate conform adresei de rechemare (tabel. 8.2.).

39

Tabel 8.2
Unități/pun cte în care se face retragerea/rechemarea

SC. Y
Țară/Județ

Localitate, cod poștal

Stradă, număr

Număr de înregistrare

SC. Z
Țară/Județ

Localitate, cod poștal

Stradă, număr

Număr de înregistrare

SC. T
Țară/Județ

Localitate, cod poștal

Stradă, număr

Număr de înregistrare

SC. R
Țară/Județ

Localitate, cod poștal

Stradă, număr

Număr de înmatriculare

40

Tabel 8.3
Descriere și trasabilitate a produsului incriminat
Număr lot:

Alte informații
furnizate pe
etichetă
Masa unității/volum 1001

Expiră la

A se consuma de preferință până la

tone

Cantitate totală
achiziționată

Justificare cantități
din lotul incrimina t
la data notificării

2 to

Cantitate deja
comercializată

Y+Z+T+R

Cantitate
aflată sub
controlul
societății
X

În urma discuțiilor avute s-a constatat că:

societatea Y a vându t către consumatorul final o parte din marfa recepționată.

În această situație societatea Y (magazin alimen tar) v-a afișa spre atenția
consumatorilor, rechemarea produsului, cu mențiunea ca marfa să fie însoțită de bonul
fiscal, pentru a demonstra apartenența produsului la lotul problemă, în scopul
asigurării contravalorii ei.
societatea T nu mai avea deloc pe stoc urmând să afișeze rechemarea produsului,
afiș ce trebuie să fie cât se poate de vizibil și lizibil (fig. 8.3.).

41

ATENȚIE

RECHEMAR E PRODUS

Nume produ s pe etichetă: Pește congela t

Producător:
Congelat la:
Expiră la:
Nr. Lot/cod bare: 1001

Detalii referitoare la ceea ce este în neregulă cu produsul:

Pește congelat infestat cu paraziți de Anisakis spp.

Măsuri pe care trebuie să le ia consumatorul:

Returnare la magazin

Ne cerem scuze pentru orice neplăcere creată!

Figu ra 8.3 – Model de rechemare

42

Șeful H.A.C.C.P. are obligația de a anunța D.S.V.S.A. județean în vederea stopării
consumului produselor în cauză.
Medi cul veterinar oficial, va fi notificat la finalizarea operațiunilor de rechemare, pentru
întocmirea documentelor conform legislației sanitar veterinară în vigoar e.
În conformitate cu Ordin 80/2005 ANSVSA, operatorul alimentar (societatea X), solicită
medicului veterinar oficial emiterea certificatului sanitar veterinar pentru subproduse ce
nu sunt destinate consumului uman, în vederea incinerării într-o unitate (societatea W) de
neutralizare cu care aceasta are contract de prestări servicii.
Societatea W își desfășoară activitatea cu respectarea legislației sanitar veterinară
în vigoare, asumând u-și responsabilitatea privind încărcarea, transportul și descărcarea
deșeurilor (Ordin16/2010 ANSVSA).
Orice transport de subproduse animale care nu sunt destinate consumului uman trebuie
însoțit de documentul de mișcare al subproduselor ce nu sunt destinate consumului,
prevăzute în anexa nr. 5 [5a), 5b), 5c) și 5d)].
Pentru fiecare situație în care este necesară aplicarea de măsuri speciale, se întocmește
un dosar care să cuprindă copii după toate documen tele relevante din care să reiasă cel putin:
tipurile și cantitățile de produse de origine animală,
originea acestora,
trasabilitatea produselor,
măsurile dispuse,
comunicările pe orizontală și verticală și destinațiile finale ale acestora.

Aceste dosare vor fi păstrate cel puțin 3 ani și sunt puse la dispoziția organelor de control
superio are la solicitarea acestora.
Registrul privind subprodusele ce nu sunt destinate consumului uman sunt
obligatorii și se păstrează o perioadă de minim 5 ani.
Acest registru este șnurui t, numerotat pe fiecare pagină și ștampila t pe ultima pagină,
sub semnătura reprezentantului persoanei juridi ce responsabile.
Cheltuielile ocazionale de aplicarea măsurilor dispuse, sunt suportate de către operatorul
alimentar implicat.

43

CONCLUZ II

Prezentul proie ct ne oferă o imagine de ansamblu a Sistemului rapid de alertă pentru
alimen te și furaje.
De asemenea , parcurge istoria acestui sistem de la începuturile sale și oferă o viziune a
modului în care se poate dezvolta în următorii ani.
SRAAF s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru protejarea consumatorilor de
produsele alimentare ce prezintă un pericol.
Ce concluzii putem trage din cazul Anisakis spp?

În primul rând, controlul oficial al autorităților județene, s-a dovedit a fi eficient pentru
moni torizarea siguranței alimentelor.
S-a dovedit că în epoca globalizării, alimentele aduse/produ se de oriunde în lume, pot
fi introduce pe piață, fără cunoștințe suficiente în ceea ce privesc condițiile de producție sau
metodele aplicate.

44

Bibliografie

1. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor. Sursă internet:
http://www.ansvsa.ro/informatii-pentru-public/rasff-romania /
2. Banati D. și Klaus B., 2010 – 30 Years of the Rapid Alert System for Food and Feed,
Editura EFFL 1, pp.10-21
3. Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului, 2001. Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, capitolul 15, vol. 8
4. Knowles T., Moody R., McEachern MG, 2007 – European Food scares and their impact
on EU food policy. BrFoodJ109(1):4367.
doi:10.1108/00070700710718507
5. Regula mentul (CE) nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a măsurilor
de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje. Jurnalul
oficial al Uniunii Europene. Sursă internet: http://eur-lex.euro pa.eu/legal-
content/RO /TXT/?uri=CELEX%3A 32011R0016
6. Regula mentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului , 2002,
pp. 1-42. Sursă internet: http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/ALL/?uri=CELEX:32002R0178
7. Regula mentul (CE) nr. 1935/2004 – Siguranța alimentară-ambalaje sigure. Jurnalul
Oficial al Uniu nii Europene. Sursă internet: http://eur-
lex.euro pa.eu/legal-content/RO /TXT/?uri=LEGISSUM%3Al21082a
8. Parisi S., Barone C., Sharma R. K., 2016 – Chemistry and Food Safety in the EU. The
Rapid Alert System for Food and Feed (RASFF), Editura Springer briefs in molecular
science, Chemistry of foods, pp. 1-79, Italia
9. Parisi S., 2004 – Alterazioni in imballa ggi metallici termicamente processati. Gulotta
Press, Palermo
10.Parisi S (2013) – Food industry and packaging materials. User-oriented
guidelines for users. Smithers Rapra Technolo gy Ltd, Shawbury

45